Anul XLVII Blaj 18 Decemvrie 1937

DIRECTOR

D r . AUGUSTIN P O P A

iRedacţfa ş a d m i n i s t r a ţ i a •01AJ, J U D - TÂRNAVA MICA

I N S E R A T E :

2JN ŞIR GARMOND: 6 LEI. LA PUBLICĂRI REPETATE DUPĂ

ÎNVOIALĂ

Numărul 51

*REDACTJ Prof . DUMITRU N E D A

ABONAMENTUL PE UN AN . . . 200 LEI PE 6 LUNI . . . 100 LEI PENTRU STRĂINĂTATE 400 LEI

Foaie blserlcească-politică - Apare în fiecare Sâmbătă

„Dumineca enciclicei" (-\-) Dela slujitorii altarelor se aşteaptă —

pe drept cuvânt — să fie neosteniţi vestitori ai z-tivântului. Credinţa doar', cum zice ţi Apo­stolul, e din auzite. Iar creştinul trebuie să-şi în-tS-repte paşii în labirintul vieţii după luminile cre­dinţei. Acum ca şi in veacurile dintâiu ah cre­ştinismului şi până la sfârşitul veacurilor. Temeiul vestirii cuvântului va fi in toată vremea adevă-9 - 1 1 I descoperirii dumnezeeţti. Săboare ecumenice

Sfinţi Părinţi pe acest adevăr clădesc si dela < E L pornesc. Şi, dela înălţimea scaunului vărhov-ŢP&icului Petru, aţa purcede şi Vicarul Domnului: dgeoparte priveşte in faţă frământările veacului şi &<emnele vremii, de altă parte e cu ochii la coman-g&ézmentele Scripturii şi, amăşurat inspiraţiei ce re-izrvXtă dinU'asta, cărmuieite corabia mântuirii celor ^ttcredinţaţi grijei lui. — Motiv îndeajuns să fie &e^mărite cu toată luarea aminte îndrumările ca-jp-ului Creţtinătăţii şi să fie vestite ţi lămurite £-&4rmelor credincioase.

Care lucru nu-i nici anevoios ţi nici neo-£*-£şnuit. Dimpotrivă. Scrisorile apostolice ale Sf. 2F*&rinte sunt, în primul rând, la îndemâna preo-pUsnei; maimull: e de datorinţa acestora, săintimeze

€• ţelor cuvântătoare gândurile, sfaturile ţi porun-r^-éle marelui Păstor dela Roma. Ceeace, departe de

nu fi pe placul credincioşilor, e dorii de ei cu **<ssajf, ţi ascultat cu plăcere ţi foloase dintre cele "^Z-M neaşteptate. Experienţa aceasta, între mulţi io£ţii, a făcut-o parohul latin dela o biserieă din O étroit (Statele Unite). Cazul e povestit de însuţi

Erwin A. LefVbre in „The Cristian Front* r &• îl reţinem şi noi (după Vita Ecciesiae). barem " 5 ^ = parte :

„Am introdus „Liturghia Enciclicei" în urma 9 sitei alor irei bărbaţi cari au venit să mă în-'»~*Z>fi : de ce nu predică preoţii totdeauna despre ~»xcicHcele papale ? Le-am răspuns RĂ fiecare preot,

cuvântul său de Dumineca, predică esenţa en-'f-dkelor. Răspunsul acesta n'a părut să îndesiu-•aruncă vizitatorii mei; fapt care mi-a dat şi mie ^ « gândit". Şi de făptuit cum a aflat de bine: ~G iire din enciclice Duminecă de Duminecă ţi săr-^*<^toare de sărbătoare, cu „note marginale", simple r ^ limpezi. Rezultatul? „Publicul, chiar dela înee-

a îndrăgit „Liturghia Eneislicei* ţi a dovedit mare interes faţă de ea, cum s'a văzut din

^^enţia încordată cu care urmărea cetirea. Şi de ^^de înainte de această „inovaţie" biserica îmi

pe jumătate goală, acum e totdeauna tixită ; F < 3 l u m e . La ieşire uşierii distribuie exemplare din '^•ciclica cetită ţi comentată, şi alte broşuri En­ciclicele vorbesc prin ele inţile şi nu întrec capa-'^•Săţile intelectuale ale publicului meu de muncitori".

Auzim dectâtea ori vorba, care vrea să fie o scuză discretă şi deghizată a absentăm dela

Intre Roma Veche şi Roma Nouă Maica noastră. — Dela Inocenţiu III Ia Pius X I . — Maramureşu l şi al treilea

tăvălug abătut asupra Iui — Nec in saecula saeculorum.

de A. C. A l b i n u s

textoria propovăduiţii: nSe epuizează ţi omul ţi Materialul pentru amvon". O fi ţi n'o chiar aţa. Z^H-i locul să discutăm amănunţit problema, tro-Z^dura par. Le febre, la toată întâmplarea, e cât |p poate de binevenită şi pentru preoţimea noastră

pastoratie. Să se folosească ţi preoţit noştri apostoliâ cuvântului, de enciclicele papale/ Omul

S r e 9răieţte prin ele este însuţi Locţiitorul Im ^istos pe pământ; materialul cuprins de ele este | p cât de valoros, pe atât de ^ZJafi.t^e

avem atâtea şi în româneşte: Educaţia tine-^>nii; Problema muncitorească; Căsătoria cretin^ Qfomovarea unirii Bisericilor; ^J^tn-^scova-Berlin-Mexie, ţ. a. ^^ZTrerum •\*>us malis (despre rosariu) şi

Mts.ZtToare Te splendidă mărturie a înţelegerii "

o «re Roma papală pentru specificul ^Tettla •^ntru valorile de artă bisericească, fie acestea

Hotăiît, poetul are toată dreptatea, când spune: Maica Roma cea bătrână. Adevărata noastră mamă, mama noastră trupească .şi su­fletească,- este Roma veche. In nici un caz Constantinopoiui, Roma nouă, nu ne este mumă!

Ni s'a intrus, însă, prin fraudă. Şi, nu este aceasta întâia crimă a Constantinopolului. Ceea­ce a făcut în viaţa poporului nostru, aceeaşi fărădelege a făptuit-o în 1 viaţa atâtor familii, îngăduind, contariu poruncii Domnului, desfa­cerea căsniciilor pentru orice pricină. Vai, câte familii s'au pustiit în aşa fel 1 Câţi copii s'au nefericit!

Căci legea Domnului care spune: „Ceeace Dumnezeu a împreunat, omul să nu despartă", lege care pare câteodată atât de grea, a avut în vedere, în primul rând, binele copiilor. Bo num prolis.

E amară soarta orfanilor dacă, în locul mamei celei dulci, moartă, vine o altă mamă. Aceasta tot vitregă rămâne. Dar mama care va iua locul mamei divorţate, va face nenorocită viaţa orfanilor. Pe cea moartă nu o va grăi de rău. Pe cea vie, însă, se va năzui în tot chipul s'o scoată din inima copiilor săi.

' Şi, mama poporului român trăeşte. Iar cea care i-s'a substituit, A fost marea nenorocire A bietului nostru popor Constantinopoiui şi slugile sale, Grecii şi Bulgarii, au fost fatalul destin A N I S ­

torici noastre. Ne-au înstreinat de mama noastră. Au schimonosit numele leagănului şi strămo­şilor noştri: Nu ştiam de Roma şi de Romani, ci de Râm şl Râmleni. Ne-au schimbat numele nostru chiar. In biserici au întrodus limba siavă Ş I greacă. Numele glorios de latin l-au făcut urgisit în ochii noştri. Căci, nu e cea mai mare blasfemie ce poate să iase din gura unui neo­latin, cuvântai sacrileg: „letlnă spurcată' ? Şi, poporul nostru, injuria [aceasta o aducea glo­rioasei sale origini.

Ne socotiam Ş I eram socotiţi ca o semin­ţie slavă. Eram ţinuţi în întunerec şi în robie sufletească. Eram streini în moşia noastră stră­moşească. „Ca nişte nimernici Ş I orbi într'un obor*. Cu adevărat, J a ln i c şi plânguros lucru".

E şi mai jalnică această înjosire a nea­mului nostru, dacă aruncăm o privire asupra istoriei fraţilor noştri care nu s'au lăsat înstrei-

naţi de sânul cald al mamei. Cât de adevărată este constatarea lui Eminescu: „Toate popoa­rele care posed înaltă ctvllizaţiune astăzi, dacă nu sunt, au fost măcar mult timp catolice". Şi , catolice de rasă sunt de fapt popoarele neola­tine, cu o singură excepţlune, Românii.

» Câte comori de cultură şi ştiinţă au dăruit lumii fiii Romei, fraţii noştri mai norocoşi în trecut decât noi! Şi , ce comori a pierdut omenirea pe urma faptului că poporul nostru, atât de înzestrat dela natură, a fost ţinut, vea­curi atât de îndelungate, în neştiinţă, departe de Roma, leagănul briginei sale şi izvorul cul­turii europene!

orientale ori apusene). — Păcat să rămână ne­fructificate tomori imente ca acestea. Şi dacă nu putem aranja pretutindenea „liturghii ale en-ciclicilor" (fiindcă nu avem pretutindenea în ace-eaţ biserică mai multe sf. liturghii), putem face, totuţi, ţi noi altceva, chiar şi la sate: ne stă în putinţă să facem parte mulţimilor credincioase câte o „Duminecă a enciclicei". — Să foctm.

de

Şi mama noastră, dulcea noastră mamă, nu e vinovată de năpasta ce a căzut asupra fiilo,r săi Români. Ascultaţi, cum răsună, prin negura de vremi, glasul său chemător; Roma ştia că suntem fiii săi şi ne chema necontenit Ia sânul său, ne îmbia aripile sale protectoare.

Nici un pontif roman, dela Inocenţiu UI până ia actualul pontif Piu XI, nu se leapădă de noi, nu ne tăgădueşte romanitatea. Papa Inocenţia III scrie împăratului Ioniţă: „Vos ge­nere et sanguine Romani". Iar actualul pontif spulberă atât de sugestiv calomniile adversa­rilor latinităţii noastre, cu două cuvinte: „Ru­meni — RomaniIV

Ruşii, chiar şi în secoiul trecut, afirmau că suntem o seminţie slavă şi lucrau în conse­cinţă. Ion Eliade Râdulescu a trebuit să lupte contra acestor afirmaţiuni şi a curentului de cutropire siavă. Dimpotrivă, cronicarii catolici, şi cei din timpurile cele mal vechi, au afirmat că suntem urmaşii coloniştilor lui Traian. Iar cronicarii noştri, care afirmă origina noastră latină, nu în Polonia, în şcolile latineşti ale Ie-suiţilor, au dobândit această convingere? -

Cronicarii însă, au fost puţin accesibili marilor masse ale Românismului. Nu dela ei putea să ne vină mântuirea. In urmare, Roma va întemeia un post înaintat al latinităţii în inima Daciei Traiane. Bărbaţi căliţi în dragoş-

| tea latinităţii, vor predica din amvon gloria neamului nostru. Biserica Blajului e aceea care va vesti redeşteptarea noastră, va împrăştia lumina şi cultura apusului în Ardeal şi apoi în celelalte ţări locuite de Români. Va face din umilitul norod românesc o naţiune conştientă de demnitatea sa. Apostolul Românismului, N. Iorga, a confirmat, şi acum câteva zile, vechiul adevăr că redeşteptarea noastră naţională a

pornit din smeritele chilii ale Blajului. *

Dar cei orbiţi de patimă nu vreau să vadă nici să îeţeleagă. Ei au pornit lupta fratricidă,

tocmai acum când ar fi nevoie de cea mai mare unire. Şi-au început lupta în Maramureş. Socotesc că acolo este punctul cel mai slab al Bisericii romaneşti catolice. Ei ştiu că peste această nenorocită rămăşiţă din glorioasa ţară a lui Dragoş şl Bogdan au trecut două tăvă-luguri în cursul istoriei sale sbuclumate. La sfârşitul sec. XIV, a fost tăvălugul rusesc: Ko-riatovici cu rutenii săi. întâia năpastă. Priviţi harta vechei ţări: şesurile roditoare, munţii şi pădurile ne-au fost prădate şi înstreinate.

Al doilea tăvălug a dat peste noi în vre-mile mai apropiate: puhoiul evreesc, care a desăvârşit pustiirea şi sărăcirea.

Cred duşmanii Românismului că acest ul­tim tăvălug, tăvălugul bizantin, va putea să ni­micească sufletul românesc şi catolic al Mara­mureşului? Se vor înşela, pentrucă Maramureşul are forţe sufleteşti nebănuite. Dragostea pentru Roma origlnei şi credinţei sale îi vor da puteri ca să résiste tuturor tentaţiuniîor. Profunda evlavie a poporului maramureşan va dobândi delà Dumnezeul ceh milostiv darul statorniciei.

Biserica românească şi de credinţă romană speră să poată lărgi, cu mila Domnului, fe­reastra, singura, fereastră ce dă spre apus, spre fraţii noştri neolatini. In nici un caz însă nu vor îngădui să se închidă această fereastră. Inzadar se vor pune termene pentru înfăptuirea acestei dorinţe.

Au mai fixat termene duşmanii latinităţii. In 1842, guvernul maghiar pusese termen de 10 ani pentru a Introduce limba maghiară în şcolile şi în administraţia Bisericilor româneşti din Ardeal. Şaguna şi Sibiiul s'au supus. La Blaj însă Maghiarii au găsit o împotrivire dârză. Li-s'a răspuns: Nu în 10 ani, dar nici în 10 secole; nici în vecii vecilor!

Maramureşul şi întreaga Biserică româ­nească şi catolică răspund: Nu ne lepădăm de latinitate şi de credinţa Romei. Nec in saecula saeculorum !

B i n e c u v â n t ă r i d e b i s e r i c i . La doue margini opuse ale Arhidiecezei au avut loc, în âceeaş lună â lui Decemvrie c , două blnecu- '

vântări de biserici. Una dintre lăcaşurile de închinare e nouă-nouţă, în întregime; cealaltă e radical renovată şl pictată din nou.

1. Biserica nouă-nouţă e cea din Bllbor, unde păstoreşte păr. Victor Socol. E o clădire într'adevăr monumentală, îti stil bizantin şi s'a ridicat, în parte covârşitoare, din daniile cre­dincioşilor. A fost binecuvântată, în ziua de s. Nicolae de păr. Artemtu Boeru, protopopul Gheorghenilor, împreună slujindjşi păr. Victor Neamţu, din Topliţa şi fiind de faţă mulţimea localnicilor şi oaspeţi distinşi din vecini.

2. Biserica radical renovată şi pictată din nou (de d. W. Zeiler dela Blaj) e cea din Zlatna Munţiior Apuseni. Aşa cum e acum această bi­serică multiseculară, e un giuvaer cât să-i cauţi perechea. Binecuvântarea a făcut o. Dumineca trecută păr. loan Moldovan, canonic mitropo­litan, cu un fast deosebit. Bucuria păr. losif Bogdan, parohul Ztatnei, ca şi â enoriaşilor Sf. Sale, a fost mare foarte. Şi îndeosebi a trebuit să fie de nespus bucuria şi mângâierea d. luliu Albini-senior, ctitorul mărinimos care şi de astădată a dăruit pentru lucrările efectuate la biserică şi pentru podoaba Casei Domnului 140 000 (una sută patruzeci de mii) de Lei.

Cel de sus, sigur, nu va rămânea dator nici unuia dintre cei ce au contribuit cu obolul său cu truda braţelor lor ca să se poată ajunge la cele două zile de înălţătoare sărbătoare.

Pasiunea politică Campania electorală desvăluie o nonă

pasiune: pasiunea politică. Dragostea de cetate a cunoscut-o şi lumea naţiei. Pasiunea cu care se urmărea fericirea cetăţii nu era însă cea de azi.

Pasiunea politică â átinsj î i zilele noastre, an grad de desvoltare nelntâlnit în istorii omenirii. — Pâsianeâ politică azi e universală. In număr şl'n spaţiu universalitatea de ázl a pasiunii politice n'a mal foit cunoscută. —-Spania, Palestina; Iadla, China, America sunt frământate de âceeaş pasiune. Misticismul în

care e prezentată paslaaea politică n Q-J coherenţâ speciali. Graţie mijloacelor de ° mnnlcaţie, grapirlle disperate de Ieri a z f f

C 0 * meazi masse compacte, în, care fiecare Individ e legat de comunitate. Bresle şl profesia | deosebite, cari ieri urmăreau scopuri Indivi­duale, azi se unesc în urmărirea uaul I C o * ultim, universal: fericirea ţării. Pasiunea polii ti că a adaa Ia numitor coraan ceeace orgăni" taţ i i veche a despărţit. Pe lângă coherenţâ dată indivizilor, pasiunea politică a creat masit omogene.

Ieri grupările urmăreau scopuri vagi. fa Invers, se tinde la o precizare p rog rom. atici până în cele mal mici amănunte. Nuanţele nein-semaate crelază ziduri despărţitoare, „uniuni sacre", ce se combat cu înverşunare. Socio. laismul francez, spre pildă, are 4 nuanţe: So­cialişti S. F. I. O. c a 25% deputaţi, Uniunea socialistă ca 4,3% ; Socialişti independenţi i%-Socialişti radical! 18%. (Le Mois. Nov. 1937' p. 30).

O notă nouă a pasiunii politice e con­tinuitatea. Z inie, noutăţile aduse de ziarul grupării, o întreţin şi o măresc. Pasiunea po­litică a preluat chiar şi în materie de naţio* nalism, căci până erl statele naţionale, purtase râsboale din interes economic (teren-debnşea comercial), azi râsboalele se poartă na numai din Interes economic, ci şi din mândrie naţională.

Pasiunea politică a âdas şl alte schim­bări. Popoarele na se mai malfemesc cu o autarhie în domeniul economic, ci doresc a-ţi croi şi forme caltarale strict naţionale. A:eaiti nuanţă a pasiunii politice n'a tast canotcoti de popoarele europene în trecut. Ludovic XIV anexează Âisâcia fără a irhpuue limba francezi în local celei germane, gavernnl Convenţiei, în luptă ca Anglia, trimite o delegaţie pentro a 6 Inviţi să primească sistema! metric france*.

Râsboiul politic hu presupunea pe .cel cultarâl. Roma şi Atena sânt, pilde pentru an­tichitate. Azi din contră — derraanll rup tra­diţiile culturale de veacuri, Francezii ajung la vestita „deasse France" aiul Mturras. Rezal-

, tatăl: Ura între popoare. America îşi anche-

o a Foiţa „ U n i r i i * • o i a i l i : : t i i i i i i i i i i i i ( i i i i i i [ i i i l ( i l i i l i i i i i i i i i i i t i i i i i i i i i i i a i i a i i i u a i [ i i i a i i l l a i i i i i a i t i i i i i i i i i i u

Românii iubesc pe Maica Domnului de G a v r l ! B ă l a n

• Noi Româaii, adaşi pe aceste plaiuri ale Daciei străvechi de marele împărat Traian, pe lâagă strămoşeasca lege. şi credinţă creştină romană, am adus cu noi din Roma muceni­cilor lai Hristos şi evlavia către Maica Dom­nului. Această sfântă moştenire, acest sfânt şl nepreţuit patrimoniu, a înflorit şi a adus rod eu sutele. Câei, după cum ne dovedeşte istoria, neamul nostrn a avat un cult şi o dragoste deosebită faţă de Maica Domnului în toate timpurile.

Marea pietate a Românilor faţă de Prea­curata Fecioară Măria, o dovedesc nenumăra­tele el Icoane, aşezate nu numai în cucernlclle noastre lăcaşuri sfinte de'nchlnare, ci şl în lo­cuinţele credincioşilor, alăturea de celelalte icoane sfinte, împodobite fiind după vechea datină strămoşească, cu ştergar măestrit lucrat, c a frumoase modele de cusături naţionale.

Străbănii noştri, in cele trecute vremi, condaşi fiind de marii Demnitori: Ştefan cel Mare, Petra Rareş şl Mlhai Viteazul, când plecau la răsbolu Io contra tnreilor sau în contra altor neamuri păgâne, purtau, în fruntea armatelor lor, steaguri pe cari erau zugrăvite icoane de-ale Maicii Domnului, pentrucă ocro­tiţi fiind de puternical El scot s i poată învingă lifta păgână.

Djgpre pietatea Românilor faţă de Maica Domnului, ne sunt mărturie şl scriitorii streini, dintre cari il amintesc pe călugărul iezuit sa­vant: Nicolae Nilles. Acesta, în cartea sa: aSymbolaeu, voi. I, tipărită la Innsbruck în anal 1885, după un document din secolul al XVII lea, aminteşte^că, la noi Româaii, Maica Domnulnl este foarte mult venerată, precum şi icoanele El. „Una dintre aceste icoane ale Născătoarei de Dumnezeu Maice, a fost vâ--ut l lăcrămând ca trei ani înainte de aceasta (adecă la 1694) într'nn sat aproape de Cluj" • ) . Acest sat de lângă Cloj, este fără îndoială satal Nlcala, în Mănăstirea căruia se afiă până in z'.ua de azi Iceana amintită.

Poporul neitra, o numeşte Preacurata Fecioară Marla: „Maica Domnului 8, «Maica Preacurată*, Maica Sfântă", „Preacurata Ver-gură Marla", „Maica Precista". Toate aceste numiri dovedesc puternica dragoste a nea­mului nostru faţă de „Maica" sa ocrotitoare şl ajutătoare. Mama româncă, oare la cine a-leargă mai întâi ca copilaşul ei bolnav în braţe? Oare nu la Maica Precista? La

Maica cerului . Din scaunul soarelui Şi din gura raiului.

Cultul şi dragostea poporului nostru faţă de Maica Domnulal este aşa de nare, încât, de multe ori, deviază chiar din cadrai genuin şi comun prescris de sf. Biserică. Motivul a*

' ) Vezi: Dr. Victor Bojor: Maica Domnului dela Nicula. Gherla, 1930, pag. 17.

cestui fapt, de cele maî multe ori, de sigar ci nu este altceva, decât o bunâcredinţâ, nu destul de luminata din punct de vedere dogmatic Asţtel, Românul ajungând la vre-un mare o«" caz, după vechea sa datini strămoşească — fireşte greşită — aleargă la descântătorii «ai ia descântătoarele satâini, pentru â î-se des­cânta, crezând că greutatea necazolâi ce-i »• pasă inima, în felul acesta o s i dispari, şl,0 să-şi redobândească echilibrai sufletesc de mal înainte.

In.astfel de descântece, — cari, de altfel ţin să mărturisesc, că pe lângă alte lrnp°r" tante valori, snnt, de malte ori adevărate va­lori poetice, — na arareori se implori şi torul Preasfintel Fecioare. — Citez an de descântec «pentru fetele frumoase, cari » fost deochiate de cele urîte şi Invidioase, c» să na se poată mărita":

Doamne Sfântă Mărie ! Maică Sfântă I Aseară, mândru şi frumos m'am culcat, Dimineaţa în grea ură m'am aflat,

In ură strigată In ură ţipată.

— Şi m'am luat cântându-mă Şi zbierând Şi ţipotind

Nime'n lume nu m'a văzut, Nime'n lume nu m'a auzit.

M'a auzit, Şi m'a văzut' Maica cerului, . Din scaunul soarelui,

\ Şi din poarta raiului. Mare milă si-a făcut, De cu mine a grăit:

U JN I K JDJ A Pag. 3 *ieazâ cetăţenii, privitor la sentimentele ce le

a 0 faţa de marile puteri europene şi Japonia. ! -vreţi să cunoaşteţi rezultatul ?1 — Poftim: | Germania are simpatizanţi: 6 7 % ; adversari

„36,1%', indiferenţi 62,20/ 0; Franţa are simpati­zanţi 16 ,6%, adversari 11 ,9%, indiferenţi 71,7%; Italia are simpatizanţi 6 ,3%, adversari 33,10/ 0, indiferenţi 6 0 % ; Japonia are simpatizanţi 5,2%j adversari 3 0 , 8 % , indiferenţi 6 4 % ; Rusia are sim­patizanţi 5,2%, adversari 30 .4%, indiferenţi

. « 6 4 , 4 % ; (Le Mois, Nov. 1937. pag 140). Tabloul e multgrâitor, căci dacă nu ne

impresionează numărul mare al nepăsătorilor xxt impresionează numărul extrem de mic al prietenilor pe cari Continentul Vechtu îi are în E-umea nouă şi mat mult ne impresionează jaumârnl mare al adversarilor. Durerea schim­b ă r i l o r aduse de pasiunea politică o simţeşte x x a l mult biserica catolică, fiurltoarea culturii europene .

Pasiunea politică a cuprins şi clerul, mai .^sslee în statele în cari biserica nu e separată ^ i e Stat. (Modal cum pasiunea politică a c a -S»rins şi cierul, va forma obiectul articolului «armator) . —Deocamdată asistăm la tragica scenă

•-a a care mulţi preoţi au devenit megafoane £?o i l t l c c .

Pr. Ş t e f a n M a d v e ş a n

P e n t r u u n i r e a î n c r e d i n ţ ă a R o ş a m a n i l o r . Dragostea frăţească şl de creştin -fcsebuie să zorlască pe orice fiu ai bisericii z x a s t r e să facă tot ce-i stă în putinţă pentru a # * z c e cât mal apropiată ziua când păretele v r a j b e i va fi dârîmat dintre fraţii cari să fie, •stpol , şi într'aie credinţei, împreuna. De sine î satele» însă că aşa ceva, mai ales acum, când

«1 cari ar trebui să vină la calea adevâralui, 2 2 e sfidează cu numărul şi ajutoarele lumeşti

c cari dispun şl, departe de a căata să re-^F-sscă legăturile iubirii cu scaunul Sf. Petre, in-e s o a r c ă să ne facă silă şl nonă să-i urmăm pe

rumul răsvrătirll împotriva căpeteniei recunoa-c v t e de reprezentanţii Românilor la soborul « S l i n Florenţa, e foarte grea de nădăjduit.

Dar celea ce sunt cu neputinţă lă oameni sunt cu putinţă la Dumnezeu. Ceeace nu va succede sforţărilor pur omeneşti, vă succede ru­găciunii calde şi stăruitoare. Despre asta nu ne îndoim o clipită. Şi în această siguranţă a noastră ne întăreşte şi Sf. Părinte cU îndru­mările de totdeauna şi cu 0 graţie specială de care ne-a făcut parte de sfârşitul lunii trecute. Şl anume iată de ce-i vorba:

Pâr. Dr. loan Suctu, prof. de religie şt rector al internatului Variceâu de bieţi, s'a a-dresat păr. Mitropolit rugândtt-l să ceară dela Roma indalglnţe pe seamă rugii: „Fecioară în­durătoare, roagî-te pentru unirea in credinţă a tuturor Românilor". — Marele Păstor luând în seamă această cerere, s'a îndreptat spre Sacra Paenitenitaria carea, Iaîrândnl său, a adus la cunoştinţa Sf. Părinte dorinţa arhie­reului român. Răspunsul n'â întârziat: pentru recitarea acelei rugiciuni s'au cerut şi s'au dat, pe 10 ani: 1. câte 300 zile Indalginţe toties qaoties; 2. indulginţâ plenară odată pe lună §daci, zilnic, o lună întreaga, se va recita cu inimă înfrântă, se vor face rugăciuni la in­tenţia Sf. Părinte Şi, când va fi să oe pri­mească această indulginfă; se va face şi măr­turisirea şi cuminecurea obişnuită pentru ase­menea cazuri.

Actul însuşi poartă nr. 8340/937 şi îi avem, în copie, înaintea noastră. In legă­tură cu ceeace s'a făcut prin acest, act avem o singură dorinţă: Să avem cât mai repede a-semenea favoruri duhovniceşti şi îa legatară cu alte rugăciuni, de cari avem o sumedenie, în cărţile noastre rituale-Iitargice şi despre care s'a scris, nu odată, .şl la „Unirea" şi la „Cuvântul Adevărului" dela Blxad. — Se va face şi aceasta? Să nădăjduim că da.

A c t i v i t a t e c u r o s t . Aszi pe câte un plictisit înainte de a fi încercat serios să facă ceva: ce rost are nAgru"? In cunoştinţă de cauză fi râzi mat pe realizări concrete în pa­rohia Şo pier iu, răspund c ă Agru parohial are mare, foarte mare rost. Dar să grăiască faptele:

In numita parohie „Agrul" datează din

1930. Rezultate: Spovezi şi împărtăşanii lunare regulate, în frunte cu preşedintele, vrednicul înv. dir. Victor Conţin. Monumentul in amin­tirea. „Anului Sfânt" a fost ridicat de „AgruM local, din piatră şi beton (8000 Lei). Steagul organizaţiei locale (1300 lei). Biblioteca „A-gru"-lui din cea 150 cărţi (1200 Lei), citite de agrişti. Membrii agrulni au dăruit 7 icoane mari 2 % m/lV 4 m., pictate pe pânză, cari îm­podobesc iconostasul bisericii. Agrul a deschis şl aşezat la uşa bisericii un depozit de des­facere a „Presei Bane" din care credincioşii au cumpărat peste 250 cărţi în valoare de cea 3000 Lei. In cadrul Agrnlu! s'au ţinut peste 150 şezători culturale. Membrii, participă în Damineci şi sărbători Ia „Binecuvântarea E u -haristlcâ". Mai nou agriştii au hotărît ridicarea unei bisericuţe pe locul veche! mănăstiri, cu scop de-a reînvia acea veche mănăstire şi an subscris benevol sume între .200—1000 Lei. Realizări de altă natură: Şcoală primară Ia hotar. Repararea radicală a bisericii parohiale. Monumentul eroilor. Cooperativa de consum şi valorizare. Acareturi parohiale noul. Toate acestea sunt realizări, verificate de Ven. supe­rioritate şi sunt lzvorîte, cu toatele, din şcoala „Agru'-lni. Alţi fraţi Preoţi, vor putea arăta realizări şi mai mari în spirit agrist.

„AgrnM reclamă jertfire şl,muncă. „A-gre-i" este armata activă a bisericii noastre. — Se poate ca noi preoţii se respingem concursul intelectualilor noştri, dovedit şi până aci, iar acum proaspet de totîmbllndu-nl-se prin scri­sul vrednicului medic Dr. Nic Popa din Bu­cureşti, (scris adus de .Cultura Creştină") în­tru ridicarea şi apărarea Blsericel şi credinţei noastre, care în ţara aceasta are o menire atât de sfântă? — Să nu fie! (Pr. Emil Stantslav).

B i s e r i c i u n i t ă , d e r i t b i z a n t i n , Tn G e r m a n i a . £ cea dintâiu asemenea biserică ridicata în patria & Bonifacio* Se află în Mun-chen Şi a fost consacrată zilele trecute de Psf. Alexandra Evreinow, ortodox <rus Convertit. Ea este lăcaşul de închinare al colegiului S . Andreiu din Munchen pentru misiunile orientale.

Ce plângi ? Ce ţipoteşti?

Căci eu de mâna dreaptă te-oi lua, Ş l la râul Iordan duce-te-oiu,

Şi te-biu spăla, Şi mai frumos te-oiu fa.

Căci de mâna dreapta Iuâ-te-oiu, Pe uliţă alungu purta-te-oiu, Mândru şi frumos face-te-oiul

Toti micii, Toţi marii Intreba-te-or: Ce crăiasă? Ce împărăteasă? — Nici o crăiasă! Nici o împărăteasă,

Ci fata cea mândră şi frumoasă!

In literatura noastră poporană religioasă, a pârţi opocrlfe — mai circulă o mulţime de

" i^gend î şi cu privire la Maica Domnului; cum ^ legenda despre: „Călătoria Maicii Domnului

t iad", „Visul Maicii Domnului", e t c Astfel e vechi legende ni-s'au păstrat în „Codex

^ t u r d z a m u s " sau „textele Mâhăcene", vechi ^ a a n u s c r i s e româneşti scrise ia sfârşitul seco-*«a lu i al XV-lea şl începutul celui al XVIl-lea. • a c e s t e vechi legende, precum şi celelalte din ^ • c e s t vechiu codice, se crede că, păullciană ***mt de provenienţă bogomilică sau Numele ^s. ces te ! secte , vine dela întemeietorul ei: ^ S i u g ă r u l Bogomli, care a trăit pe timpul îm­p ă r a t u l u i bulgar Petru, anul 9 2 7 - 9 6 8 1 ) . Mulţi

1

Vezi: Gh. Adamescu: Manual de Limba Ro-. ^ M n ă pentru cl. Vl-a Seminariilor. Ediţia HI-a, Buca­

n t i 1925.

aa credinţa greşită câ, dacă poartă o cărticică că o astfel de legsodâ dt-a Maicii Domnului în sâa sau la brâu, atonei vor fi apăraţi de mnite necazuri şi greutăţi.

Ia seara sfântă şi tainică a Crăciunului, când toată lumea creştini serbează Naşterea cea după trop a Domnului nostru Isos Hristos, Românii noştri colindă pe la ferestrele caselor strămoşeşti colinzi, cari nu sunt altceva, decât, nişte preafrumoase imnuri în onoarea iui Hristos şi a Măriei.

De exemplu colinda: Coborît-a coborlt Maica sfântă pe pământ Pe crucea bisericii Pe icoana Precistii 1-a sosit clasul să nască Nime'n casă nu o lasă Când era hăt pe sub seară, S'aşează'ntr'o poiecioară, Şi-a născut pe Fiul sfânt Oamenilor pe pământ. L-a născut pe fân uscat, Pe marele împărat')-

In decursul veacurilor, ajungând sub Ju­risdicţia patriarhatului constantlnopolltan, am primit rânduiala bisericii răsăritene, şi în con­secinţă am primit şi cărţile liturgice *\c acestei biserici, în cari găsim multe Imnuri şi laude în onoarea Măriei. Acatistul, care se rosteşte in picioare, şi din care motiv i-s'a zis: .Imnul fără şedere", este o minunată poezie înflorită

i) Auzită dela Auxenfiu Hoteu, din com. Hoteni jud. Maramureş.

cu imagini şl comparaţii; este un măreţ imn de preamărire la adresa Maicii Domnului. Paraclisul sau „Rândulaia canonului de mân­gâiere celui mic către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, care se cântă la toată amără­ciunea şi asupreala sufletului", — este stri­gătul pila de încredere şi vie speranţă a su­fletului zdrobit şi întristat către Maica ocroti­toare: Fecioară Măria, care este .Mama îndu­rărilor".

Sfânta noastră Biserică, la toate sărbăto­rile închinate îu onoarea Maicii Domnului, înalţă cu smerenie şi cucernicie, imnuri şi cântece, cari de cari mai înălţătoare şi pă­trunzătoare. Astfel la sărbătoarea Naşterii Prea-sfintei Fecioare Marla, la Vecernia cea mare, la Stihuri, gSsim următoarea frumoasă cântare:

„Astăzi Dumnezeu celce se odihneşte pe scaune înţelegătoare, scaun sfânt lul-şi mai înainte gătit. Cela ce a întărit cu înţelepciunea certurile, cer însufleţit cu iubirea de oameni şi-a făcut, că din rădăcină neroditoare, cel de viaţă purtător ne-a odrăsllt pe Maica sa; Dumnezeul minunilor, şi nădejdea celor fără de nădejde, Doamne slavă ţie". — Ttropar: „Naşterea ta, de Dumnezeu Născătoare F e ­cioară, bucurie a vestit la toată lumea, că din tine a răsărit soarele dreptăţii, Hristos Dam-nezeul noatru. Şi dealegând blestemul, a dat binecuvântare, şl, stricând moartea, ne-a dăruit viaţă veşnică".

(Va urma)

Stiri mărunte C o n f e r i n ţ ă e p i a c o p e a s c ă . Săptămâna

aceasta, Marţi, Preasfinţiţii VALERIU al Orăsii, 1ULIU al Clujului ţi 10AN al Lugojului, sub pre­zidiul înalt Prea&finţitului mitropolit ALEXAN­DRU al Blajului, sau întrunit la reşedinţa mitro­politană în conferinţă episcopească. Cu acest prilej înalţii ierarhi au desbătut o serie întreagă de probleme bisericeşti la ordinea zilei.

P e r s o n a l e . Ven. Ordinanat de G u j -Gherla a Ucut mai mai nou următoarele numiri in sânul clerului eparhial: Aurel Ciurdărean din Săbişca; Petru Viman din Negrileşti, şi Ion Se-plecan, preot-profesor In Năsăud, au fost numiţi protopopi onorari; Valeriu Giurgiu din Cojocna a fost numit asesor consistorial; Eugen Anca din Brăişor; Aug ustin Fărcaşiu din Fundătură; Ion Cobârzan din Zam-Sâncraiu şi Teodor Lungu din Bociu au fost numiţi parohi la parohiile respective, iar Val. Cueşdean\ din Căpuşul Mic la Jucul de Mijloc. — Administratori parohiali au fost rânduiţi: loan Moldovan din Jucul de Mijloc, la Mierţa; Virgil Horga din Bistra la Căpuşul Mic; loan Secheli din Bădeşti la Vână­tori, iar nouhirotoniţii loan Cherestegiu şi Livlu Muraşanu la Vad, respectiv Mihăeşti.

M i s i u n i p o p o r a l e . In zilele de 11—13 Decemvrie c. parohia Dâmbu din Arhidieceză a avut parte de binefacerea primenirii sufleteşti pe calea sfintelor misiuni poporale. Vestitor al cuvântului mântuirii a fost păr. Dumitru Neda, prof. de teologie în Blaj. Cu acest prilej bine­venit s'au apropiat de SS. Taine peste 400 de drepteredincioşi. La ascultarea mărturisirilor a dat ajutor, inafară de păr. Teodor Sărmăşanu, preotul local, singur'păr. Nicolae Racoviţan, cei mai în vârstă preot în funcţiune din districtul Şărmaşu.

L o c a l a . Sâmbăta viitoare, de praznicul Naşterii Domnului, va predica în catedrală, 1. P. S, Mitropolit Alexandru ; a doua zi de Crăciun (Soborul Maicii Domnului) va predica pâr. Dr. Victor Macaveiu, vicar general, iar dfi sărbă­toarea Şt. Ştefan va predica păr. Gheorghe Dănilă, canonic mitropolitan.

N a t u r a l i s t ş i t e r ţ i a r . Cetatea Univer­sitară Boiogne a comemorat, acum de curând, împlinirea alor 200 de ani dela naşterea iui Luigi Galvani, nepieritoarea glorie a Italiei şi a ştiinţei. In cuvântările omagiale s'a insistat asupra faptului că marele savant a fost, In aceeaş vreme, un fiu credincios al Bisericei Romane şi un membru devotat al ordinului terţiar fran­ciscan. Nu mai puţin de 11 deţinători ai pre­miului Nobel au ţinut să fie de faţă şi să aducă şi ei tributul lor de admiraţie memoriei celui sărbătorit.

M u s s o l i n i ş i sf. l o a n B o s c o . Presa italiană s'a ocupat zilele acestea cu următoarea scenă din viaţa Ducelui: După cuvântarea-i re­centă dela Milano, dictatorul fascist trecând cu automobilul, prin mijlocul mulţimilor ce-! acla­mau, a ajuns şi la locul uade erau postaţi elevii călugărilor salesieni, (a căror întemeietor, pre­cum se ştie, e sf. loan Bosco). Unul dintre elevi a rostit o scurtă alocuţie, pe care a încheiat-o cu cuvintele: »Evviva il Duce!* La ceeace Mus­solini, ridicând mâna după salutul roman, a strigat tare, cât să-1 audă toată lumea: «Evviva Don Bosco!* — Acest salut omagial a dat pri­lej la mulţime de comentarii.

A m u r i t a r h i e p i s c o p u l B a u e r a l Z a g r e b u l u i . Băiat de plugari buni creştini (aveau 15 copii şi fetiţe), adormitul în Domnul ( f 7. 12. 37) s'a născut la 11 Febr. 1856. A studiat teologie la Budapesta şi Viena. Vreme de 24 dc ani a fost profesor universitar la fa­

cultatea teologică din Zagreb. A redactat o va­loroasă revistă teologică şi a scris o seamă de apreeiate opere teologice-filosofice. O vreme a fost şi deputat în Camera maghiară, reprezen­tând cu demnitate şi dârzenie interesele nea­mului său croat. In 1911 a fost ales arhiepiscop al Zagrebului. Ca atare s'a dovedit mare păstor jertfelnic dintr'al său pentru tot ce era de lipsă turmei sale şi păstoririi ei. — A fost respectat şi de adversari ca un ierarh de o ţinută de marcă veche. ' 1

B i s e r i c a ş i S t a l u l î n B r a s i l i a . Pu­ternica republică sudarsericană Brasilia o să aibă în curând o nouă constituţie. întrebat asupra perspectivelor ce se deschid Bisericei lui Hris-tos din acele părţi în urma acestui fapt, arhie-piscopul-cardiaal Lemeda-Silveiro Cintra de Rio. de Janeiro a declarat unui corespondent al lui N. C. W. C. Service, că Biserica Domnului n'are de ce se teme de noua constituţie. Dimpotrivă, nu poate fi decât recunoscătoare celor ce s'au îngrijit să fie alcătuită amăsurat vederilor Bi­sericii In ce priveşte familia, învăţământul şi drepturile publice qatolice. — Noua constituţie brasiliană nu admite divorţul.

E l v e ţ i a a r e ş i a p a t r a l i m b ă n a ­ţ i o n a l ă . Aşa ştiam până acum că ţara can­toanelor are trei limbi naţionale: franceza, ita­liana şi germana. Consiliul naţional, ţinut deu­năzi la Berna, a aprobat însă,In unanimitsts un proiect de lege care prevedea recunoaşterea Iimbei latine, ca a patra limbă naţională a El­veţiei. — Noi, neolatinii dela Dunăre, nu putem decât să ne bucurăm de această cinste ce se face limbti străbunilor noştri. Mai ales că în actuala noastră şcoală i-se dă atenţia care i-se dă.

•f O c t a v i a R u s u n. Peteanu, soţia păr Liviu Rusu din Miceştii de Câmpie, a trecut la cele veşnice in 9 Decemvrie c , în anul 37 al vieţii şi 13 al fericitei sale căsătorii. — Facă-i Domnul parte cu aleşii săi!

T e l e f o n u l „ U n i r i i "

R. în C. Precum aţi putut observa şi, sigur, aţi observat şi Sf. Voastră, totul nu-i decât un lapsus ca-iami. La „România Nouă" a protestat împotriva sus­pendării samavolnice a „Unirii" păr. V. Radu şi nu V. Rusu, cum s'a strecurat în îaseiiarea noastră. — Clara pacta, boni amici.

L.Cinj. Ieşirea furibundă a „Renaşterii" clujene nu ne miră. Nu e primul, şi de bună seamă nici ultimul caz, când dă atari semne. Credinţa noastră este că numai aşa e in nota proprie. „Barbaria catolică din Seini" nu e decât un pretext ce vrea să fie „specios", pentru ca surata să-şi ...deie drumul după un obreeiu trecut în sânge. Altfel ar trebui să-şl aducă aminte că cei cari au început cu îuchiderea porţilor cimitirelor pentru fraţi neortodocşi sunt tocmai cei de-un crez cu furioşii dela „Renaşterea". S'a scris doar la vremea sa de preotul nostru din Lugoj care a trecut mortul ...peste gard, în cimitirul dela Lugoj, fiindcă parohul ortodox închisese intrarea. Şi nu credem să-şi fie uitat nici de credincio­sul român unit din Buziaş a cărui înmormântare lângă ai ssi a fost împiedecată cu jandarmii, numai şi nu-

I mai peatrucă era „uniat". — Asta, se vede, trecea şi ' trece de bravură pravoslavnică vrednică de toată lauda

şi încurajarea. Dacă însă al noştri dela Seini aplică a-ceeaş măsură Floarei Apan, fostă unită, trecută la orto­doxie, deci lăpădată de legea naşterii sale, probabil ca fecioru-său să poată ajunge cantor ortodox, spre scan­dalizarea şî tulburarea Seini-lor uniţi, — îndată-i gata „barbaria catolică", ce îi pune pe cei dela „R". în faţa unei „acţiuni desonorante care prin sălbăticia ei întrece orice imaginaţie creştină" şi «demască din nou atmos- < fera oribilă din eparhia episcopului Alex, Rusu< etc. — Fireşte că soluţia »răului< e cea eternă: >Statul e da­tor să ia energic măsurile de profilaxie naţiona!ă< şcl. — Metoda e veche şi clişeul e tocit. Pentru a plasa însă o serie de injurii ca dela uşa cortului la adresa-Vlădicului Rusu şi a «stegarilor urilor confesionale< dela >Unirea«, face si aşa.

1. Sibiu. Ţinuta „telegrafistă" ? Ţinuta asasinului care probozeşte, cu clâbuci la gură, victima că nu stă smirna sub junghiul Iui. Ba mal îndrăzneşte să ridice şi « • v â n t de împotrivire. Şi încă nu destul de „estetic" (după a lor „estetică"). Cine s'ar mai îndoi despre a-ceasta poftească şi cetiască nr. 50—i937 al organului eparhiei sibiiene în care, într'un limbaj birjăresc, e îm­proşcată cu norom atât „Unirea" şi „colonia de patări" de pe lângă ea, cât şi „uniaţia" întreagă carea, chipurile, ar fi nici mai muit nici mai puţin decât „tributară întru totul cu existenţa ei ortodoxiei, precum furiosul Arie

t

d f ' 0 f , a t } u s £ c e l ebrl ta te faptului că s'a întru­pat J n t r adevăr Domnul". După care, exacerbaţi de cuvântul nietzscheian ce l-am avut (în numărul nostru

din 27. X I . 37.), pentru matadorii dela R P „ , „ . clujană (n'o fi chiar „bărbăţelul" } n p e r s S r e a ' * ce spumegă prin „Telegraful" ?) , lasă să se î n t l l C e l

că-s foarte nedumeriţi cum noi, plini de o scârht a g S ' aceea, ne-am putea ruga pentru „păcătoşii de m i 0 3

ortodocşi". — Foarte simplu. Intâiu o lămurire in « ' labil. Noi ne-am exprimat scârba fată de matadorr 3 " zaţi,pe cari numai o perfidie mai mult decât bizar,/'" îi poate confunda cu întreagă românimea ortodoxă A doilea: Ne vom ruga şi pentru capii atâtor răutăţi « se roagă biserica pentru îndrăciţi. (Ori, cei dela ' T legraful" şi-au uitat de Molitfelnic?). Noi „uniaţ i i"" ' ştim, că trebuie să ne rugăm şi pentru cei ce ne voi*53

şi ne fac nouă rele, căci tot fraţi ne rămân, ori r j t £

scârbă am avea faţă de procedeele lor. — Aşa ştinr »« facem. Mai ales că până nu s'a rostit asupra cuiva H partea preadreptului Judecător osânda veşnică, mai nădejde de mântuire oricât de păcătos ar fi. ' e

C a l e n d a r u l d e l a B l a ] este cel m a { bun şi cel mai ieftin calendar pentru poporul nostru. Are 144 pagini şi se vinde cu 12 Lei La 10 calendare dăm unul rabat. La mai multe rabatul e de 20 %. A se cere dela Administraţia » Unirii Poporului*, Blaj.

A u r e l C i u p e , artist pictor greco-catollc diplomat al Academiei de Arte frumoase din Iaşi şi licenţiat al Institutului Superior de Belle Atte din Roma, pictor autorizat al Ministerului Cultelor şi Artelor pentru picturi blscriceasci angajează pictură btsejicesscâ şi religioasă* Adresa T G . - M U R E Ş , *tr. EQCBCU No. 2.

Tipografia iSamiuivuiui Teologic gr.-cat. BlăT

Comandaţi Policandre

•LIBRĂRIA ANCA — CLUJ d i n s t i e l ă ~ e r l s t a l , î n d i f e r i t e f o r m e p e n t r u b i s e r i c i l e n o a s t r e d e l a s a t e .

T o t a i e i g ă s i ţ i Sfeşnice p e n t r " a l t a r , t o a t e m ă r i m i l e e u 1 — 3 b r a ţ e , Cruci d e p e r e t e ş i e u t a l p ă d i n l emn, m e t a l , n i e h e l ş i a r g i n t a t e ° r i e e m ă r i m e ; JJerete d i n K l o t t p t . p r e ° ? jjlrâe, ( e i n g u l u m ) p t . t e o l o g i , p f e 0 ? j ş i p r o t o p o p i , î n d i f e r i t e l ă ţ i m i 9 e o l o r i . d i n m ă t a s e s a u l â n ă . S e rna

a f l ă : potire, Ciboriunţ, Cădelniţe, Chivot, a u r i t e ş i a r g i n t a t e .

M a r e d e p o z i t d e Ornate 9* P r * ' pori g a t a , î n d i f e r i t e e o l o r i , e U . P * ' ţ u r i r e d u s e . Icoane d e h â r t i e ş l P t u r i . T o t s o i u l d e r e e h i z i t e , i m p

r J ( , m a t e , C ă r ţ i d e r u g ă c i u n i ş i b l S ^ u f j e e ş t i , m e d a l i o a n e , r o z a r e , ş i s f c e a = t f 6 , p e n t r u R e u n i u n i l e M a r i a n e . T e a

f ^ ş i M o n o l o a g e p o p o r a l e ş i ş e o i a

Cereţi catalogul dgta i la ţ j i j lHS*^