Programul bisericii în săptămâna care urmează:

Miercuri :20.00-21.00 Rugăciune

Joi :20.00-22.00 Serviciu divin

Duminica : 09.00-12.00 Serviciu divin

:18.00-20.00 Serviciu divin

Un Domn , O Credinţă , Un botez...

Cu legământ păşim 'nainte In faţa tronului de har,

Şi dragostea noastră fierbinte O punem astăzi pe altar.

Un Domn avem, un Rege mare,

Isus Hristos cel înviat, Stăpânitor peste popoare, Slăvitul vieţii Împărat.

Şi o credinţă ne uneşte, Un steag măreţ şi glorios. Suntem oştirea ce vesteşte O lume nouă în Hristos.

Iar în botez e mărturia

Ce ne-a legat pân' la mormânt: Că-n Dumnezeu ne e tăria,

Iar noi, poporul Său cel sfânt.

Mărturisim astăzi iubirea, Şi harul cel nemărginit;

Isus Hristos e mântuirea... Să-I fie Numele slăvit!

Cauzele de rugaciune pentru saptamana care urmeaza sunt:

• Pentru cei care fac botezul , Domnul sa-i tina pe calea Lui si sa fie cu adevarat ucenici de-ai Lui

• Domnul sa aduca persoane la credinta din orasul nostru

Biserica primară a botezat într-o zi 3000 de oameni. N-au avut nici camere video, nici aparate de fotografiat să imortalizeze evenimentul. N-a fost o sărbătoare aşa cum le înţelegem noi azi, când numărul păstorilor invitaţi depăşeşte numărul candidaţilor de botez. Nu s-au dăruit flori şi n-au avut nici haine albe candidaţii dar a fost Duhul Sfânt prezent.

Singura amintire a fost că i-a durut mâinile două săptămâni pe apostoli. O febră musculară pe care ne-o dorim în bisericile noastre. Apoi s-a lăsat noaptea peste cele 11 bazine de lângă Templu...

Viaţa de după botez i-a transformat în marturos (cei care marturisesc), iar mai apoi în martiros (martiri) şi n-au încercat niciodată să şi-o facă mai uşoară. Mântuirea nu se rezolvă cu o baie, pentru că apa nu spală păcate. Doar sângele lui Hristos are putere de a face oameni noi. Firea pământească moare ultima şi când intrăm în sicriu ea încă mai îşi trage ultimele suflări. Nu confundaţi mântuirea cu botezul, doctrină ce a pulverizat creştinismul din România.

Oamenii de dupa botez au fost oameni ai Cuvântului, stăruind în studiu biblic, au fost oameni ai rugăciunii, au fost oameni ai părtăşiei (a trebuit Dumnezeu să trimită prigoana ca să-i împrăştie prin toată lumea!), au fost oameni cu frică de Dumnezeu (nici n-aveai cum să nu fii când Anania şi Safira n-au apucat benedicţia finală, nici colecta), au fost oameni ai Templului pentru că orice zi în care fentau întâlnirea cu fraţii o considerau una pierdută.

Dacă nu avem aceste lucruri în noi înseamnă că firma e una şi alta-i ce este în interior sau „afară-i vopsit gardul, înăuntru leopardul”.

Botezul e mărturia unui cuget curat. Fie ca cei care au luat hotărârea de a face botezul să aibă o viaţă sfântă dupa botez, o viaţă vrednică de Împărăţia Cerurilor.

Foaia Bisericii Penticostale NFoaia Bisericii Penticostale Năădlacdlac Nr. 16/27.09.2009

M-am hotărât sa-L urmez pe Isus

Unii dintre noi au fost convertiţi în timpul intonarii acestei cântări, alţii au

cântat-o atunci când au încheiat Legământ în apa botezului, şi cred ca mulţi o

cântăm în momente de cumpănă, înnoindu-ne astfel o hotărâre glorioasă:

/:M-am hotărât să-L urmez pe Iisus:/

M-am hotărât să-L urmez pe Iisus

Şi înapoi, eu nu voi da.

/:Nimic nu mă va clinti pe cale:/

Nimic nu ma va clinti pe cale

Şi înapoi, eu nu voi da.

/:În urmă-i lumea nainte-i Iisus:/

În urmă-i lumea nainte-i Iisus

Nu-i drum-napoi, nu-i drum-napoi.

/:Renunţ la lume, dar nu la Iisus:/

Renunţ la lume, dar nu la Iisus

Căci nu voiesc sa merg-napoi.

Am aflat sursa puterii acestei cântări, şi împrejurările în care a fost compusă.

Un misionar indian a redat istoria înălţătoare a acestei cântări, mergând cu 150 de

ani în urmă. Atunci în Ţara Galilor era o trezire spirituală puternică, iar galezii veneau

ca misionari în India. Erau omorâţi pe capete din cauza unei legi din nord-estul

Indiei, deoarece atunci când un tânăr venea să-i ceară mâna fetei de la tatăl

acesteia, bărbatul îl întreba cu privire la numărul craniilor pe care le deţine acasă.

Astfel că tinerii care doreau să se căsătorească începeau „sportul” uciderii, iar cea

mai bună ţintă erau misionarii, deoarece nu trebuiau să suporte nici o consecinţă.

Însă un misionar crestin a convertit o familie de băştinaşi, alcătuită din soţ, soţie, şi

doi copii. Nesuportând să vadă cum nişte consăteni de-ai lor se convertesc, i-au

chemat la judecată în faţa satului. Pe acel stadion, completul de judecată a hotarât

să le mai acorde o şansă: Continuare in pag 3

Continuare din pag 2 „ M-am hotărât să-l urmez pe Iisus”, răspunde ferm indianul, în faţa provocării.

Miza se măreşte:

-,, Dacă nu renunţi Hristos îţi omorâm copiii.”

-„ M-am hotarat să-L urmez pe Isus/Şi inapoi, eu nu voi da”, vine răspunsul celui

care a găsit în Hristos cea mai mare comoară a vieţii lui.

- „ Dacă nu renunţi la credinţa ta în Hristos, îti omorâm şi soţia.”

-„ Şi dacă nimeni nu ar rămâne cu mine, eu înapoi nu voi da.”

Mai avea doar un lucru de pierdut, însă avea să câştige ceea ce nu putea fi

comparat cu nimeni, şi cu nimic din lumea aceasta. Când i-au cerut să renunţe la

Hristos pentru a-şi câştiga propria viaţă, a răspuns:

„În urmă-i lumea nainte-i Iisus/Nu-i drum-napoi, nu-i drum-napoi. /

Renunţ la lume, dar nu la Iisus/Căci nu voiesc să merg-napoi.” și a refuzat

propunerea, fiindu-i luată viața.

Bătrânul acelui sat a pus întrebarea: „de ce acest om a murit pentru cineva

care a trăit pe alt continent, şi cu mult timp în urmă?… Trebuie să fie o putere aici!

Dacă eşti viu Iisuse Hristoase, intră în inima mea.” Apoi, inima i-a fost copleşită de

Hristos, şi a strigat:,, Şi eu cunosc puterea lui Hristos”.

Toţi şi-au ridicat mâinile şi au spus: „ Şi noi aparţinem lui Hristos.” 98% din

locuitorii acelei regiuni din nord-estul Indiei acum sunt creştini.

Acum... să ne uităm puţin la noi, oare ce am fi în stare să sacrificăm pentru

Hristos? Sanatatea, masina, banii “noastrii”? Putem spune ca suntem în stare să ne

dăm viaţa pentru Hristos când noi nu putem sa ne sacrificam nici macar orgoliul

nostru faţa semenului, sau când nu suntem în stare să ne răstignim nici firea în faţa

pacatului? Haideţi să luăm hotărâri noi astăzi, să-L urmăm pe Iisus, şi înapoi sa nu

mai dăm.

Versetul săptămânii: “Dar bunătatea Domnului ţine în veci pentru cei ce se tem de El, şi îndurarea Lui pentru copiii copiilor lor, pentru cei ce păzesc legămîntul Lui, şi îşi aduc aminte de poruncile Lui, ca să le împlinească. Ps. 103:17-18