FISA DISCIPLINEI ENUMIREA DISCIPLINEI TEORIA ŞI ... · PDF fileUniversitatea “Alexandru...

Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” din Iași Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației Departamentul de Științe ale Educației Domeniul de studii Științe ale Educației Programul de studii/Calificarea: Pedagogia Învățământului Primar și Preșcolar

FISA DISCIPLINEI DENUMIREA DISCIPLINEI TEORIA ŞI METODOLOGIA INSTRUIRII COD: 31 060 070 030 SL 1 1 1 2 3 19

CICLUL DE STUDII (L-licență/M-master/D-doctorat) ŞI ANUL DE STUDIU (1,2,3,4)

L 2 Semestrul 3 STATUTUL DISCIPLINEI

(OB-obligatorie/OP-opţională/F-facultativă) OB

NUMĂRUL ORELOR PE SAPTĂMÂNĂ TOTAL ORE

SEMESTRU TOTAL ORE ACTIVITATE

INDIVIDUALA*

NUMĂR DE

CREDITE

TIPUL DE EVALUARE (P-pe parcurs, C-colocviu, E-

examen, M-mixt)

LIMBA DE PREDARE

C S L Pr. 2 2 56 94 5 M Română

TITULARUL ACTIVITĂȚILOR DE CURS

GRADUL DIDACTIC ŞI ŞTIINŢIFIC, PRENUMELE, NUMELE DEPARTAMENTUL

CONF. DR. GIANINA-ANA MASARI Științe ale Educației

TITULARUL ACTIVITĂȚILOR DE SEMINAR/L.P.


CONF. DR. GIANINA-ANA MASARI Științe ale Educației

DISCIPLINE ABSOLVITE ANTERIOR Fundamentele pedagogiei; Psihologia educației; Teoria şi metodologia curriculum-ului;

OBIECTIVE* • să argumenteze rolul formativ al disciplinei Teoria şi metodologia instruirii din perspectiva competenţelor necesare viitoarelor cadre didactice;

• să argumenteze interacţiunea şi simultaneitatea principiilor didactice în practica instructiv-educativă prin recunoaşterea acestora în diferite contexte educaţionale;

• să construiască logic şi corect obiective operaţionale raportându-se la tehnicile de operaţionalizare; • să clasifice mijloacele de învăţământ după diverse criterii; • să analizeze comparativ esenţa, variantele şi modul de utilizare a principalelor metode de instruire; • să analizeze sistemic formele clasice de organizare a procesului de învăţământ; • să exerseze actul proiectării didactice prin elaborarea unor proiecte corespunzătoare fiecărui tip de lecţie.

COMPETENȚE SPECIFICE ACUMULATE COMPETENȚE PROFESIONALE**

C1: Proiectarea unor programe de instruire sau educaţionale adaptate pentru diverse niveluri de vârstă/pregătire şi diverse grupuri ţintă - Identificarea și aplicarea principiilor şi strategiilor didactice în proiectarea activităţilor instructiv -educative specifice nivelului de vârstă al grupului cu care se lucrează. - Raportarea la norme, la standarde şi la obiective curriculare în analiza şi evaluarea documentelor şcolare oficiale, sau pentru autoevaluarea celor proiectate. - Utilizarea, interpretarea, prelucrarea şi aplicarea cunoştinţelor de specialitate, psiho-pedagogice şi metodologice în cadrul întregului demers didactic de proiectare a activităţilor instructiv-educative şi a materialelor didactice. C2: Realizarea activităţilor specifice procesului instructiv-educativ din învăţământul primar şi preşcolar - Realizarea activităţilor instructiv-educative care să respecte şi să ilustreze principiile şi metodologiile specifice didacticilor aplicate în învăţământul preşcolar şi primar. - Transpunerea în practică a cunoştinţelor privind etapele metodologice de realizare a activităţilor specifice procesului instructiv-educativ din învăţământul preşcolar şi primar. - Utilizarea cunoştinţelor de specialitate, psiho-pedagogice şi metodologice în realizarea activităţilor instructiv-educative din învăţământul preşcolar şi primar C6: Autoevaluarea şi ameliorarea continuă a practicilor profesionale şi a evoluţiei în carieră -Adoptarea unei abordări interogative şi reflexive privind practica profesională, angajarea în pregătirea profesională şi activitatea de formare continuă. -Aplicarea metodelor şi tehnicilor adecvate de investigare şi autoevaluare sistematică a practicilor profesionale proprii. -Aplicarea unor metode ştiinţifice specifice ştiinţelor educaţiei în desfăşurarea unor cercetări empirice asupra problemelor educaţionale din grupa de preşcolari/clasa de elevi. -Elaborarea proiectelor de dezvoltare profesională prin aplicarea unor descoperiri din cercetarea în domeniul ştiinţelor educaţiei. -Utilizarea cunoştinţelor de bază pentru a analiza şi interpreta o gamă largă de concepte de specialitate.

COMPETENȚE TRANSVERSALE

CT3: Utilizarea metodelor şi tehnicilor eficiente de învăţare pe tot parcursul vieţii, în vederea formării şi dezvoltării profesionale continue

CONTINUTUL 1. Clarificări etimologice. Analiza interdependenţei conceptelor specifice teoriei şi

CURSULUI metodologiei instruirii. 2. Normativitatea activităţii didactice. 3.1. Finalităţile şi obiectivele educaţionale. Taxonomii. 3.2. Operaţionalizarea obiectivelor. 4.1. Strategii didactice – stiluri de instruire și de învățare 4.2. Metode tradiționale de instruire 4.3. Metode alternative de instruire 4.4. Mijloace de învăţământ 4.5. Forme de organizare. Lecţia ca microsistem pedagogic. 5. Proiectarea activităţii didactice

BIBLIOGRAFIE (SELECTIVĂ)

În limba română Ausubel, Robinson, 1981, Învăţarea în şcoală, EDP, Bucureşti. Bruner, J.S., 1970, Pentru o teorie a instruirii, EDP, Bucureşti. Cerghit, I.1983, Perfecţionarea lecţiei în şcoala modernă, EDP, București. Cerghit, I., 2006, Metode de învăţământ, EDP, Bucureşti. Cojocariu, V., 2002,Teoria şi metodologia instruirii, EDP, Bucureşti. Cucoş, C. (coord.), 2008, Psihopedagogie, Polirom, Iaşi. De Landsheere, G., V., 1979, Definirea obiectivelor educatiei, EDP, Bucureşti. Gagné,R., 1977, Principii de design al instruirii, EDP, Bucureşti. Jinga, I. ş.a., 1994, Învăţarea eficientă, EDITIS, Bucureşti. Iucu, R., 2001, Instruirea şcolară, Polirom, Iaşi. Masari, G.A., Seghedin, E., Teoria și metodologia instruirii și a evaluării, Editura Performantica, Iași. Moise, C., 1996, Concepte didactice fundamentale, Ankarom, Iaşi. Neacşu, I., 1996, Instruire şi învăţare, EDP, Buc.,1999; Nicola, I., Tratat de pedagogie şcolară, EDP, București. Neacşu, I. ş.a., 2001, Prelegeri pedagogice, Polirom, Iaşi.

Văideanu, G., 1986, Pedagogie. Ghid pentru profesori, vol. II, Ed. Univ. Al. I. Cuza, Iaşi. Pânişoară, O., 2009, Profesorul de succes. 59 de principii de pedagogie practică, Polirom, Iaşi.

În limba engleză Blythe, T., & Associates. (1998). The teaching for understanding guide. San Francisco: Jossey-Bass. (http://learnweb.harvard.edu/alps/tfu/info3d.cfm) Brooks, J. G., & Brooks, M. (1993).

Dalton, B., Pisha, B., Coyne, P., Eagleton, M., & Deysher, S. (2001).

In search of understanding: The case for the constructivist classroom. Alexandria, VA: Association for Supervision and Curriculum Development.

Engaging the text: Reciprocal teaching and questioning strategies in a scaffolded learning environment

Deshler, D. D., & Schumaker, J. B. (1988). An instructional model for teaching students how to learn. In J. L. Graden, J. E. Zins, & M. J. Curtis (Eds.),

(Final report to the U.S. Office of Special Education). Peabody, MA: CAST.

Alternative educational delivery systems: Enhancing instructional options for all students Gardner, H. (1999).

(pp. 391-411). Washington, DC: National Association of School Psychologists.

Johnson, D. W., & Johnson, R. T. (1999). Making cooperative learning work.The disciplined mind: What all students should understand. New York: Simon & Schuster.

Malone, T. W. (1981). Toward a theory of intrinsically motivating instruction.

Theory into Practice, 38(2), 67-73.

Marr, M. B. (1997). Cooperative learning: A brief review.Cognitive Science, 4, 333-369.

Masari, G., Seghedin, E. (2012). School Progress Monitoring Instruments for Teachers – A Romanian Perspective, în Procedia – Social and Behavioral Sciences, 46 (2012) 4423-4427, Elsevier Publication.

Reading and Writing Quarterly: Overcoming Learning Difficulties, 13(1), 7-20.

http://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S1877042812020034 Meskill, C. (1999). Computers as tools for sociocollaborative language learning. In K. Cameron (Ed.), CALL: Media, design and applications (Palincsar, A. S., & Brown, A. L. (1984). Reciprocal teaching of comprehension fostering and monitoring activities.

pp. 141-164). The Netherlands: Swets & Zeitlinger.

Rose, D., & Meyer, A. (2000). Universal design for learning.

Cognition and Instruction, 1, 117-175.

Rosenholtz, S. J. (1991).

Journal of Special Education Technology, 15(1), 67-70.

Tomlinson, C. A. (1999a).Teacher's workplace: The social organization of schools. New York: Teachers College Press.

CONȚINUTUL LUCRĂRILOR DE SEMINAR/LABORATOR

The differentiated classroom: Responding to the needs of all learners. Alexandria, VA: Association for Supervision and Curriculum Development.

1. Profesionalism și responsabilitate socială 2. De la teorii ale învăţării la modele şi teorii ale instruirii. 3. Normativitatea activității didactice. 4. Obiective educaţionale - taxonomiile pe domenii psihocomportamentale. 5. Exerciţii de operaţionalizare a obiectivelor. 6. Stiluri de predare și învățare 7. Metode didactice tradiționale (generalități). Metode didactice tradiționale 8. Metode didactice interactive 9. Metode didactice de stimulare a creativității/dezvoltare a gândirii critice 10. Proiectarea activității didactice (generalități). 11. Proiectarea didactică – aplicaţii pentru învăţământul preşcolar.

http://learnweb.harvard.edu/alps/tfu/info3d.cfm�

http://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S1877042812020034�

12. Proiectarea didactică – aplicaţii pentru învăţământul primar. 13. Proiectarea didactică în învățământul simultan. Simulare de activităţi didactice

specifice învăţământului preşcolar şi primar. 14. Analiza unor secvenţe video de activitate didactică susţinută în cadrul activităţilor de

practică pedagogică sau a activităţilor pentru susţinerea gradelor didactice în învăţământ.


În limba română Ausubel, Robinson, 1981, Învăţarea în şcoală, EDP, Bucureşti. Bruner, J.S., 1970, Pentru o teorie a instruirii, EDP, Bucureşti. Cerghit, I.1983, Perfecţionarea lecţiei în şcoala modernă, EDP, București. Cerghit, I., 2006, Metode de învăţământ, EDP, Bucureşti. Cojocariu, V., 2002,Teoria şi metodologia instruirii, EDP, Bucureşti. Cucoş, C. (coord.), 2008, Psihopedagogie, Polirom, Iaşi. De Landsheere, G., V., 1979, Definirea obiectivelor educatiei, EDP, Bucureşti. Gagné,R., 1977, Principii de design al instruirii, EDP, Bucureşti. Jinga, I. ş.a., 1994, Învăţarea eficientă, EDITIS, Bucureşti. Iucu, R., 2001, Instruirea şcolară, Polirom, Iaşi. Masari, G.A., Seghedin, E., Teoria și metodologia instruirii și a evaluării, Editura Performantica, Iași. Moise, C., 1996, Concepte didactice fundamentale, Ankarom, Iaşi. Neacşu, I., 1996, Instruire şi învăţare, EDP, Buc.,1999; Nicola, I., Tratat de pedagogie şcolară, EDP, București. Neacşu, I. ş.a., 2001, Prelegeri pedagogice, Polirom, Iaşi.

Văideanu, G., 1986, Pedagogie. Ghid pentru profesori, vol. II, Ed. Univ. Al. I. Cuza, Iaşi. Pânişoară, O., 2009, Profesorul de succes. 59 de principii de pedagogie practică, Polirom, Iaşi.

În limba engleză Blythe, T., & Associates. (1998). The teaching for understanding guide. San Francisco: Jossey-Bass. (http://learnweb.harvard.edu/alps/tfu/info3d.cfm) Brooks, J. G., & Brooks, M. (1993).

Dalton, B., Pisha, B., Coyne, P., Eagleton, M., & Deysher, S. (2001).

In search of understanding: The case for the constructivist classroom. Alexandria, VA: Association for Supervision and Curriculum Development.

Engaging the text: Reciprocal teaching and questioning strategies in a scaffolded learning environment

Deshler, D. D., & Schumaker, J. B. (1988). An instructional model for teaching students how to learn. In J. L. Graden, J. E. Zins, & M. J. Curtis (Eds.),

(Final report to the U.S. Office of Special Education). Peabody, MA: CAST.

Alternative educational delivery systems: Enhancing instructional options for all students Gardner, H. (1999).

(pp. 391-411). Washington, DC: National Association of School Psychologists.

Johnson, D. W., & Johnson, R. T. (1999). Making cooperative learning work.The disciplined mind: What all students should understand. New York: Simon & Schuster.

Malone, T. W. (1981). Toward a theory of intrinsically motivating instruction.

Theory into Practice, 38(2), 67-73.

Marr, M. B. (1997). Cooperative learning: A brief review.Cognitive Science, 4, 333-369.

Masari, G., Seghedin, E. (2012). School Progress Monitoring Instruments for Teachers – A Romanian Perspective, în Procedia – Social and Behavioral Sciences, 46 (2012) 4423-4427, Elsevier Publication.

Reading and Writing Quarterly: Overcoming Learning Difficulties, 13(1), 7-20.

http://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S1877042812020034 Meskill, C. (1999). Computers as tools for sociocollaborative language learning. In K. Cameron (Ed.), CALL: Media, design and applications (Palincsar, A. S., & Brown, A. L. (1984). Reciprocal teaching of comprehension fostering and monitoring activities.

pp. 141-164). The Netherlands: Swets & Zeitlinger.

Rose, D., & Meyer, A. (2000). Universal design for learning.

Cognition and Instruction, 1, 117-175.

Rosenholtz, S. J. (1991).

Journal of Special Education Technology, 15(1), 67-70.

Tomlinson, C. A. (1999a).Teacher's workplace: The social organization of schools. New York: Teachers College Press.

REPERE METODOLOGICE***

The differentiated classroom: Responding to the needs of all learners. Alexandria, VA: Association for Supervision and Curriculum Development. Prelegere intensificată, suport Powerpoint, tehnici de dezbatere, studiu de caz, problematizare, Mozaic cu predare reciprocă, panel, Turul galeriei etc. Pentru simularea unor activități se vor utiliza materiale didactice specifice învățământului primar și preșcolar – material intuitiv, softuri educaționale, suport multimedia etc.

EVALUARE metodele Observarea sistematică, evaluare orală, acțional-practică, scrisă, portofoliul.

forme

Evaluare formativă: intervențiile pertinente (se va puncta capacitatea de argumentare în prezentarea tematicilor de curs şi seminar), efectuarea corectă și la termen a temelor pentru acasă, susținerea a două probe scrise din tematica activităților de curs și seminar și realizarea și postarea pe platforma electronică special construită pentru predarea portofoliului individual. Evaluare sumativă (în sesiunea de examene): probă scrisă din conţinuturile unităţilor tematice, temele de reflecţie şi aplicaţiile cursurilor și seminariilor.

http://learnweb.harvard.edu/alps/tfu/info3d.cfm�

http://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S1877042812020034�

ponderea formelor de evaluare în

formula notei finale

Se vor acorda note de la 1 la 10. Evaluare formativă: 50% după cum urmează: 10% - prezenţă activă la curs și seminar (80% - prezența obligatorie la activitățile de seminar); efectuarea corectă și la termen a temelor individuale și în echipă; 10% - prezentarea unei teme; fișele de inter-evaluare; 20% - susținerea a două probe scrise din tematica activităților de curs și seminar, în perioadele de evaluare (stabilite la primul curs); 10% - portofoliul (postarea pe platforma ELS, până la data stabilită, a portofoliului individual; se vor puncta corectitudinea, relevanţa și originalitatea în realizarea portofoliului) Evaluare sumativă – probă scrisă din tematica activităților de curs și seminar, în sesiunea de examene: 50% din nota finală Formula notei finale: 50% evaluarea formativă + 50% evaluarea sumativă

standardele minime de

performanță****

Cunoaşterea noţiunilor teoretice şi aplicarea lor în desfăşurarea activităţilor de curs și seminar. Utilizarea limbajului specific. Exprimare corectă, coerentă şi logică, orală şi scrisă. Obţinerea notei minime 5 la fiecare din cele două tipuri de evaluări (formativă şi sumativă). Studenții care nu obțin nota minimă 5 la fiecare din probele scrise din tematica activităților de curs și seminar, programate în perioada de evaluare formativă, nu au dreptul să se prezinte la examen/restanță; iar activitatea se va reface în anul următor de studii.

* obiectivele sunt formulate în funcție de grila competențelor profesionale pentru programul de studii ** la nivel de descriptor *** strategia didactică, materiale, resurse **** raportate la competențele formulate la Obiective sau la Standardele minime de performanta din grila 1L/1M după caz Data completării Semnătura titularului de curs Semnătura titularului de seminar/l.p. Conf. dr. Gianina-Ana Masari Conf. dr. Gianina-Ana Masari Data avizării în departament Semnătura directorului de departament

Conf. dr. Mariana Momanu

Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației Departamentul de Științe ale Educației Domeniul de studii Științe ale Educației Pedagogia învățământului primar și preșcolar

FISA DISCIPLINEI DENUMIREA DISCIPLINEI METODOLOGIA CERCETĂRII EDUCAȚIONALE COD: CICLUL DE STUDII (L-licență/M-master/D-doctorat) ŞI ANUL DE STUDIU (1,2,3,4)

L2 Semestrul I STATUTUL DISCIPLINEI (OB-obligatorie/OP-opţională/F-facultativă) OB



INDIVIDUALA*

NUMĂR DE

CREDITE


examen, M-mixt)

LIMBA DE PREDARE

C S L Pr. 2 2 - - 56 94 5 M ROMÂNĂ



LECT. UNIV. DR. NICOLETA LAURA POPA Științe ale educației



LECT. UNIV. DR. NICOLETA LAURA POPA Științe ale educației

DISCIPLINE ABSOLVITE ANTERIOR Fundamentele pedagogiei, Fundamentele psihologiei, Fundamentele psihopedagogiei speciale

OBIECTIVE* Familiarizarea cu terminologia şi simbolurile specifice metodologiei cercetării în ştiinţele educaţiei; Descrierea

inteligiblă a unei probleme de cercetare, generarea de ipoteze de cercetare plauzibile, luarea deciziilor cu privire la designul de cercetare adecvat într-un anumit context investigativ; Familiarizarea cu metode cantitative şi calitative de colectare şi de analiză a datelor, precum şi cu elemente de interpretare a rezultatelor unei cercetări; Identificarea avantajelor şi dezavantajelor unor designuri de cercetare; Formarea abilităţilor de redactare a unui plan de cercetare şi de redactare a unui raport de cercetare; Dezvoltarea abilităţilor de lectură şi analiză critică a articolelor de specialitate; Descrierea tendinţelor contemporane în metodologia cercetării educaţionale.


C6. Autoevaluarea şi ameliorarea continuă a practicilor profesionale şi a evoluţiei în carieră -Adoptarea unei abordări interogative şi reflexive privind practica profesională, angajarea în pregătirea profesională şi activitatea de formare continuă. -Aplicarea metodelor şi tehnicilor adecvate de investigare şi autoevaluare sistematică a practicilor profesionale proprii. -Aplicarea unor metode ştiinţifice specifice ştiinţelor educaţiei în desfăşurarea unor cercetări empirice asupra problemelor educaţionale din grupa de preşcolari/clasa de elevi. -Elaborarea proiectelor de dezvoltare profesională prin aplicarea unor descoperiri din cercetarea în domeniul ştiinţelor educaţiei. -Utilizarea cunoştinţelor de bază pentru a analiza şi interpreta o gamă largă de concepte de specialitate.


CT1. Aplicarea principiilor şi a normelor de deontologie profesională, fundamentate pe opţiuni valorice explicite, specifice specialistului în ştiinţele educaţiei; CT2. Cooperarea eficientă în echipe de lucru profesionale, interdisciplinare, specifice desfăşurării proiectelor şi programelor din domeniul ştiinţelor educaţiei.

CONTINUTUL CURSULUI

Introducere în problematica generală a metodologiei cercetării educaţionale şi a rolului său. Etapele de proiectare a unei cercetări educaţionale. Definirea în termenii unei cercetări a unei probleme de investigat, formularea întrebărilor / ipotezelor, definirea şi operaţionalizarea variabilelor. Cantitativ şi calitativ în cercetarea educaţională: metode de colectare / culegere a datelor (observaţia, ancheta, testul docimologic, experimentul etc.). Validitate şi fidelitate în cercetarea educaţională. Aspecte etice ale cercetării educaţionale. Statistică descriptivă (distribuţii, tendinţa centrală, dispersia, scoruri standardizate). Elemente introductive de statistică inferenţială; testarea ipotezelor şi interpretarea rezultatelor (cel puţin coeficientul de corelație și testele t).


Antonesei, L., Popa, N.L., Labăr, A. (2009). Ghid pentru cercetarea educaţiei, Polirom, Iaşi; Gall, M., Gall., J., Borg, W. R. (2007). Educational research: an introduction (8th ed.), Pearson Prentice Hall, Columbus, Ohio; Gay, L. R., Mills., G. E., Airasian, P. (2006). Educational research. Competencies for analysis and applications (8th ed.), Pearson Prentice Hall, Columbus, Ohio; Hăvârneanu, C. (2000). Metodologia cercetării în ştiinţele sociale, Editura Erota, Iaşi; Johnson, B., Christensen, L. (2004). Educational research:

quantitative, qualitative, and mixed approaches (2nd ed.), Pearson Prentice Hall, Columbus, Ohio; Mucchielli, A (coord.) (2002). Dicţionar al metodelor calitative în ştiinţele socio-umane şi sociale, Editura Polirom, Iaşi; Rotariu, T., Iluţ, P. (1997). Ancheta sociologică şi sondajul de opinie, Editura Polirom, Iaşi ; Stan, A. (2002). Testul psihologic. Evoluţie, construcţie, aplicaţii, Editura Polirom, Iaşi.


Colectarea datelor: metode cantitative şi calitative de cercetare. Exerciţii de elaborare a unor proiecte de cercetare şi de construire a unor instrumente de cercetare (chestionar, test, ghid de interviu, ghid de observaţie). Analiza datelor: statistică descriptivă – exerciţii şi aplicaţii. Elemente introductive de statistică inferenţială; testarea ipotezelor şi interpretarea rezultatelor (cel puţin coeficientul de corelație și testele t).


Antonesei, L., Popa, N.L., Labăr, A. (2009). Ghid pentru cercetarea educaţiei, Polirom, Iaşi; Gall, M., Gall., J., Hăvârneanu, C. (2000). Metodologia cercetării în ştiinţele sociale, Editura Erota, Iaşi; Mucchielli, A (coord.) (2002). Dicţionar al metodelor calitative în ştiinţele socio-umane şi sociale, Editura Polirom, Iaşi; Rotariu, T., Iluţ, P. (1997). Ancheta sociologică şi sondajul de opinie, Editura Polirom, Iaşi ; Stan, A. (2002). Testul psihologic. Evoluţie, construcţie, aplicaţii, Editura Polirom, Iaşi.

REPERE METODOLOGICE*** Prelegerea-dezbatere, exerciţiul, studiul de caz

EVALUARE Metodele Verificare scrisă și verificare practică

Forme Aplicații pentru elementele de statistică descriptivă; Examen scris și practic ponderea formelor de

evaluare în formula notei finale

50% Evaluare continuă (verificare practică și aplicații) ; 50% Evaluare finală (verificare scrisă)

standardele minime de performanță****

Proiectarea unui demers de cercetare; Utilizarea metodelor de prelucrare a datelor în situații de cercetare simulate; Utilizarea cunoștințelor de metodologia cercetării educaționale în analiza unor articole de specialitate.

* obiectivele sunt formulate în funcție de grila competențelor profesionale pentru programul de studii ** la nivel de descriptor *** strategia didactică, materiale, resurse **** raportate la competențele formulate la Obiective sau la Standardele minime de performanta din grila 1L/1M după caz Data completării Semnătura titularului de curs Semnătura titularului de seminar/l.p. Lect. univ. dr. Nicoleta POPA Lect. univ. dr. Nicoleta POPA Data avizării în departament Semnătura directorului de departament

Conf. univ. dr. Mariana MOMANU

Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi Facultatea de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei Departamentul de Ştiinţe ale Educaţiei Domeniul de studii: Pedagogia Învăţământului Primar şi Preşcolar

FISA DISCIPLINEI

DENUMIREA DISCIPLINEI LITERATURA ROMÂNĂ ŞI LITERATURA PENTRU COPII COD: CICLUL DE STUDII (L-licenţă/M-master/D-doctorat) ŞI ANUL DE STUDIU (1,2,3,4)

L2 Semestrul 3 STATUTUL DISCIPLINEI




INDIVIDUALA*

NUMĂR DE

CREDITE


examen, M-mixt)

LIMBA DE PREDARE

C S L Pr. 2 2 56 94 5 E română

TITULARUL ACTIVITĂŢILOR DE CURS


LECT. DR. ANGELICA HOBJILĂ Ştiinţe ale Educaţiei

TITULARUL ACTIVITĂŢILOR DE SEMINAR



DISCIPLINE ABSOLVITE ANTERIOR

OBIECTIVE ▪ să cunoască particularităţile genurilor şi ale speciilor literare (cu aplicare la literatura română, în general, şi la

literatura pentru copii, în special); ▪ să opereze cu principalele concepte operaţionale asociate textului epic/ liric/ dramatic; ▪ să argumenteze încadrarea unui text într-o anumită categorie – curent literar/ gen literar/ specie literară; ▪ să identifice valenţele specifice, cognitive şi formativ-educative, ale literaturii pentru copii; ▪ să relaţioneze textele-suport (valorificate, din literatura pentru copii, la nivel preşcolar şi în ciclul primar) cu specificul vârstei copiilor.

COMPETENŢE SPECIFICE ACUMULATE COMPETENŢE PROFESIONALE

C2 Realizarea activităţilor specifice procesului instructiv-educativ din învăţământul primar şi preşcolar Competenţe explicitate prin descriptori de nivel (a) la nivel de cunoştinţe: Cunoaşterea conţinuturilor de teorie literară şi de literatură pentru copii, ca fundament al pregătirii de specialitate (în domeniul literaturii) a viitorilor profesori pentru învăţământul preşcolar şi primar Utilizarea cunoştinţelor de specialitate în proiectarea (şi, ulterior) realizarea activităţilor instructiv-educative din învăţământul preşcolar şi primar (b) la nivel de abilităţi: Aplicarea principiilor şi metodelor didactice aferente abordării conţinuturilor de literatură, principii/ metode care să asigure progresul preşcolarilor/ şcolarilor mici. Realizarea unor (secvenţe din) activităţi instructiv-educative care să respecte şi să ilustreze principiile şi metodologiile specifice abordării literaturii în învăţământul preşcolar şi primar

COMPETENŢE TRANSVERSALE

CT3 Utilizarea metodelor şi tehnicilor eficiente de învăţare pe tot parcursul vieţii, în vederea formării şi dezvoltării profesionale continue

CONŢINUTUL CURSULUI

Comunicarea de tip literar vs. comunicarea de tip nonliterar. Noţiuni de teorie literară: operă literară, limbaj poetic, semn poetic, titlu, temă, motiv, laitmotiv; instanţă narativă, subiect – construcţie, conflict, momente ale subiectului; personaj – tipologie, modalităţi de caracterizare a unui personaj; moduri de expunere, figuri de stil (alegoria, comparaţia, epitetul, hiperbola, metafora, metonimia, personificarea, repetiţia, gradaţia, ironia etc.), elemente de prozodie etc. Genurile literare (epic, liric, dramatic) – particularităţi. Specii literare epice, lirice, dramatice – particularităţi, exemplificare. Literatura pentru copii – concept, accesibilitate/ accesibilizare, valoare instructiv-educativă (prin raportare la coordonatele comunicării ca proces şi la specificul activităţilor desfăşurate în perioada preşcolară şi în ciclul primar). Folclorul copiilor: recitative-numărători, cântece-formulă, cântece-joc, frământări de limbă. Genul aforistic: proverbe, zicători, ghicitori. Textul nonliterar – tipologie, exemplificare


▪ Andrei, M. (2004). Introducere în literatura pentru copii. Paralela 45. ▪ Bodiştean, F. (2005). O teorie a literaturii. Timişoara: Editura MIRTON. ▪ Bodiştean, F. (2007). Literatura pentru copii şi tineret dincolo de „story”. Cluj-Napoca: Casa Cărţii de Ştiinţă. ▪ Bomher, N. (1994). Iniţieri în teoria literaturii. Iaşi: Editura Fundaţiei Chemarea. ▪ Bomher, N. (2002). 13 paşi spre bucuria lecturii: Teoria literară. Iaşi: Universitas XXI. ▪ Cândroveanu, H. (1998). Literatura pentru copii. Bucureşti: Editura Albatros. ▪ Genette, G. (1994). Introducere în arhitext. Ficţiune şi dicţiune. Traducere şi prefaţă de Ion Pop. Bucureşti: Editura Univers. ▪ Hobjilă, A. (2009). Literatura română şi literatura pentru copii. În Pedagogia Învăţământului Primar şi Preşcolar, Învăţământ la

distanţă, anul II, semestrul I (229-312). Iaşi: Editura Universităţii „Alexandru Ioan Cuza". ▪ Lintvelt, J. (1994). Încercare de tipologie narativă. Punctul de vedere. Teorie şi analiză. Traducere de Angela Martin. Bucureşti: Univers. ▪ Parfene, C. (1997). Literatura în şcoală. Iaşi: Universitatea ,,Alexandru Ioan Cuza”. ▪ Wellek, R., & Warren, A. (1967). Teoria literaturii. Traducere de Rodica Tiniş. Bucureşti: Editura pentru Literatură Universală.

CONŢINUTUL LUCRĂRILOR DE SEMINAR

Literatura română şi literatura pentru copii – delimitare, criterii de selecţie a textelor literare pentru perioada preşcolară/ ciclul primar. Specii literare epice/ lirice/ dramatice aparţinând literaturii pentru copii şi textele-suport corespunzătoare perioadei preşcolare/ ciclului primar. Concepte operaţionale asociate curentelor/ genurilor/ speciilor literare – identificare şi analiză/ interpretare pe texte-suport aparţinând literaturii române, în general, şi literaturii pentru copii, în special. Texte nonliterare – exerciţii de redactare. Tipuri de compuneri (având, ca premisă, a redactării un text literar): eseu structurat/ nestructurat, rezumat, analiză etc. Texte funcţionale – exerciţii de redactare. Exerciţii de lectură/ recitare expresivă a unui text literar din literatura pentru copii, în general, sau din auxiliarele/ manualele în uz la nivelul preşcolarităţii şi al ciclului primar


Anghelescu, M., Ionescu, C., & Lăzărescu, G. (1995). Dicţionar de termeni literari. Bucureşti: Garamond. ▪ Călinescu, G. (1965). Estetica basmului. Bucureşti: Editura pentru Literatură. ▪ Călinescu, G. (1982). Istoria literaturii române de la origini până în prezent. Bucureşti: Minerva. ▪ Chiscop, L., & Buzaşi, I. (2000). Literatura pentru copii. Bacău: Editura ,,Grigore Tăbăcaru”. ▪ Evseev, I. (1999). Enciclopedia semnelor şi simbolurilor culturale. Timişoara: Editura Amarcord. ▪ Gherghina D. (coord.). (2005). Limba şi literatura română. Literatura pentru copii. Craiova: Editura Didactica Nova. ▪ Goia, V. (2003). Literatura pentru copii şi tineret: pentru institutori, învăţători şi educatoare. Cluj-Napoca: Editura Dacia. ▪ Manolescu, N. (1980, 1981, 1983). Arca lui Noe. vol.I-II. Bucureşti: Minerva. ▪ Rogojinaru, A. (1999). O introducere în literatura pentru copii. Bucureşti: Editura Oscar Print. ▪ Zaharescu, V. (2004). Literatura pentru copii. Piteşti: Editura Universităţii din Piteşti.

REPERE METODOLOGICE

Strategii didactice mixte Metode/ tehnici: Expunerea, dezbaterea, problematizarea, prelegerea, analiza literară Materiale: volume literare, culegeri de texte literare valorificate în grădiniţă, manuale de Limba şi literatura română pentru ciclul primar, exemple de texte nonliterare (reclame audio, video, scrise; afişe; texte practic-utilitare; texte informative, texte formative etc.), prezentări Power-Point, înregistrări audio ale lecturii/ dramatizării unor texte literare etc. Resurse: Biblioteca Facultăţii de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei, Biblioteca Centrală Universitară

EVALUARE metodele Probă orală, probă scrisă

forme

Evaluare continuă: două probe scrise (seminar); o probă mixtă (orală şi scrisă): prezentarea orală şi scrisă (norme APA Style), la seminar, de către fiecare student, a unei probleme de teorie literară (din lista prezentată la primul seminar), prezentarea orală şi scrisă a unei publicaţii (carte/ articol din sfera teoriei literare/ literaturii pentru copii) şi lectura/ recitarea expresivă a unui text de literatură pentru copii Evaluare sumativă: o probă scrisă (în sesiunea de examene)



Notă seminar = (notă proba scrisă 1 + notă proba scrisă 2 + notă pentru prezentarea orală şi scrisă)/ 3 Nota finală = 0,5 x Notă seminar + 0,5 x Notă probă scrisă din sesiunea de examene


performanţă

Utilizarea corectă a limbajului de specialitate aferent teoriei literare şi literaturii pentru copii Interpretarea conţinuturilor de teorie literară şi de literatură pentru copii (în diferite tipuri de eseuri) Cunoaşterea şi utilizarea de texte-suport implicând relaţionarea corectă a elementelor teoretice din planul literaturii/ literaturii pentru copii cu specificul abordării unor astfel de texte în grădiniţă şi în ciclul primar Elaborarea unui plan de dezvoltare a carierei (implicând şi pregătirea de specialitate) pe termen mediu şi lung Manifestarea unei atitudini pozitive, active, creative şi reflexive şi a spiritului critic faţă de profesia didactică şi propria formare continuă Contribuirea la promovarea imaginii instituţiei şi a propriei profesii prin implicarea în diverse proiecte/ programe educaţionale

Data completării Semnătura titularului de curs Semnătura titularului de seminar Lect. Dr. Angelica HOBJILĂ Lect. Dr. Angelica HOBJILĂ Data avizării în departament Semnătura directorului de departament


Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi Facultatea de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei Departamentul de Ştiinţe ale Educaţiei Domeniul de studii: Pedagogia Învăţământului Primar şi Preşcolar

FISA DISCIPLINEI

DENUMIREA DISCIPLINEI LIMBA ROMÂNĂ COD: CICLUL DE STUDII (L-licenţă/M-master/D-doctorat) ŞI ANUL DE STUDIU (1,2,3,4)

L2 Semestrul 3 STATUTUL DISCIPLINEI




INDIVIDUALA*

NUMĂR DE

CREDITE


examen, M-mixt)

LIMBA DE PREDARE

C S L Pr. 2 2 56 94 5 E română

TITULARUL ACTIVITĂŢILOR DE CURS



TITULARUL ACTIVITĂŢILOR DE SEMINAR




OBIECTIVE ▪ să-şi însuşească elemente de teorie a comunicării/ a limbii, în general, şi a limbii române, în special;

▪ să relaţioneze elementele fiecărui nivel al limbii din perspectiva sistemului şi a actualizării acestuia în vorbire; ▪ să respecte normele limbii române literare în realizarea/ transmiterea de mesaje orale şi scrise; ▪ să analizeze mesaje de limbă română scrisă/ vorbită din perspectiva elementelor teoretice studiate; ▪ să relaţioneze conţinuturile de teorie a comunicării/ a limbii române cu diferitele conţinuturi abordabile în grădiniţă şi în ciclul primar

COMPETENŢE SPECIFICE ACUMULATE COMPETENŢE PROFESIONALE

C2 Realizarea activităţilor specifice procesului instructiv-educativ din învăţământul primar şi preşcolar Competenţe explicitate prin descriptori de nivel (a) la nivel de cunoştinţe: Cunoaşterea conţinuturilor de teorie a comunicării şi teorie a limbii, ca fundament al pregătirii de specialitate (în domeniul limbii române) a viitorilor profesori pentru învăţământul preşcolar şi primar Utilizarea cunoştinţelor de specialitate în proiectarea (şi, ulterior) realizarea activităţilor instructiv-educative din învăţământul preşcolar şi primar (b) la nivel de abilităţi: Aplicarea principiilor şi metodelor didactice aferente abordării conţinuturilor de limbă română, principii/ metode care să asigure progresul preşcolarilor/ şcolarilor mici Realizarea unor (secvenţe din) activităţi instructiv-educative care să respecte şi să ilustreze principiile şi metodologiile specifice abordării limbii române în învăţământul preşcolar şi primar

COMPETENŢE TRANSVERSALE

CT3 Utilizarea metodelor şi tehnicilor eficiente de învăţare pe tot parcursul vieţii, în vederea formării şi dezvoltării profesionale continue

CONŢINUTUL CURSULUI

Comunicarea (definire, tipologie, coordonate ale comunicării ca proces). Limba ca sistem de semne. Limbă şi comunicare – funcţiile limbajului. Semiotica/ semiologia (definire, diviziuni – semantica, sintaxa, pragmatica). Semnul lingvistic. Contextul. Raportul limbă – vorbire: delimitări conceptuale şi terminologice. Elemente de fonetică/ fonologie a limbii române: distincţia sunet – fonem; sistemul fonetic/ fonologic al limbii române; corespondenţa sunet(e) – literă/ grup de litere; grupurile de sunete (diftong, triftong, hiat); regulile de despărţire a cuvintelor în silabe; accentul, intonaţia; semnele de ortografie şi de punctuaţie ale limbii române. Elemente de lexicologie a limbii române: diviziunile lexicologiei (etimologie, semantică, lexicografie); structura vocabularului; mijloace interne/ externe de îmbogăţire a vocabularului (derivarea, compunerea, conversiunea, împrumuturile din alte limbi – definire, tipologie, exemplificare); sensul cuvintelor; relaţii semantice – sinonimia, antonimia, omonimia, polisemia, paronimia; pleonasmul. Cuvântul – structură morfematică. Elemente de morfologie a limbii române: clase semantico-gramaticale; categorii gramaticale; părţi de vorbire flexibile/ neflexibile – definire, tipologie, categorii gramaticale. Elemente de sintaxă a limbii române: unităţi sintactice; raporturi sintactice; funcţii sintactice la nivelul propoziţiei şi al frazei (prezentare generală)


▪ Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” (2005). Dicţionarul ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române. Ediţia a II-a revăzută şi adăugită. Bucureşti: Editura Univers Enciclopedic. ▪ Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti”. (2005). Gramatica limbii române. [Vol. 1]: Cuvântul. Bucureşti: Editura Academiei Române. ▪ Bidu-Vrănceanu, A., & Forăscu, N. (2005). Limba

română contemporană: lexicul. Bucureşti: Humanitas Educaţional. ▪ Coteanu, I. (1985). Limba română contemporană. Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică. ▪ Dimitriu, C. (1999). Tratat de gramatică a limbii române. vol. I. Iaşi: Institutul European. ▪ Dragoş, E. (2000). Introducere în pragmatică. Cluj: Casa Cărţii de Ştiinţă. ▪ Hobjilă, A. (2012). Limba română. Repere teoretice şi aplicaţii. Iaşi: Institutul European. ▪ Hobjilă, A. (2009). Limba română. În Pedagogia Învăţământului Primar şi Preşcolar, Învăţământ la distanţă, anul II, semestrul I (161-228). Iaşi: Editura Universităţii „Alexandru Ioan Cuza". ▪ Iordan, I., & Robu, V. (1978). Limba română contemporană. Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică. ▪ Irimia, D. (1997). Gramatica limbii române. Iaşi: Polirom. ▪ Zugun, P. (2000). Lexicologia limbii române. Prelegeri. Iaşi: Tehnopress.

CONŢINUTUL LUCRĂRILOR DE SEMINAR

Stilurile funcţionale ale limbii române (stilurile limbajului oral şi stilurile limbajului scris). Principiile ortografice ale limbii române actuale. Elemente de sintaxă a limbii române: unităţi sintactice; raporturi sintactice; funcţii sintactice la nivelul propoziţiei şi al frazei (detaliere). Elemente aplicative de fonetică/ fonologie, lexicologie, morfologie, sintaxă şi stilistică a limbii române – analiză de mesaje aparţinând limbii române scrise şi vorbite. Elemente controversate de fonetică/ fonologie, lexicologie, morfologie/ sintaxă/ stilistică a limbii române – prezentare, argumentare a unei anumite opţiuni


▪ Academia Română. (1966). Gramatica limbii române. Bucureşti: Editura Academiei. ▪ Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” (2005). Dicţionarul ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române. Ediţia a II-a revăzută şi adăugită. Bucureşti: Editura Univers Enciclopedic. ▪ Academia Română, Institutul de Lingvistică ,,Iorgu Iordan – Al. Rosetti”. (2005). Gramatica limbii române, [Vol. 2]: Enunţul. Bucureşti: Editura Academiei Române. ▪ Avram, M. (1997). Gramatica pentru toţi. Bucureşti: Humanitas. ▪ ***. (1997). Dicţionar general de ştiinţe. Ştiinţe ale limbii. Bucureşti: Editura Ştiinţifică. ▪ Dimitriu, C. (2002). Tratat de gramatică a limbii române. vol. II. Iaşi: Institutul European. ▪ Hobjilă, A. (2012). Limba română. Repere teoretice şi aplicaţii. Iaşi: Institutul European. ▪ Hristea, T. (coord.). (1984). Sinteze de limba română. Bucureşti: Albatros. ▪ Irimia, D. (1984). Structura stilistică a limbii române contemporane. Iaşi: Editura Universităţii ,,Alexandru Ioan Cuza”. ▪ Irimia, D. (1997). Gramatica limbii române. Iaşi: Polirom. ▪ Irimia, D. (1999). Introducere în stilistică. Iaşi: Polirom.

REPERE METODOLOGICE

Strategii didactice mixte Metode/ tehnici: Expunerea; conversaţia; problematizarea; analiza lingvistică; exerciţiul gramatical Materiale: fişe cu texte-suport care vor fi supuse analizei din perspectivă lingvistică, prezentări Power-Point, dicţionare/ lucrări de specialitate, transcrieri ale unor acte comunicative de diferite tipuri (comunicare curentă, comunicare oficială, comunicare familiară etc.), manuale de Limba şi literatura română pentru ciclul primar; Limba română – aplicaţii (auxiliar pentru uzul studenţilor) Resurse: Biblioteca Facultăţii de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei, Biblioteca Centrală Universitară

EVALUARE metodele Probă orală, probă scrisă

forme Evaluare continuă: (1) o probă scrisă (seminar); (2) prezentarea orală şi scrisă, la seminar, de către fiecare student, a unei probleme de limbă română (din lista prezentată la primul seminar) Evaluare sumativă: o probă scrisă (în sesiunea de examene)



Notă seminar = (notă proba scrisă de la seminar + notă pentru prezentarea orală şi scrisă)/ 2 Nota finală = 0,5 x Notă seminar + 0,5 x Notă probă scrisă din sesiunea de examene


performanţă

Utilizarea corectă a limbajului de specialitate aferent teoriei comunicării şi teoriei limbii române Respectarea normelor limbii române literare actuale în comunicarea orală şi scrisă Cunoaşterea şi utilizarea conţinuturilor de limbă română implicând relaţionarea corectă a elementelor teoretice cu specificul abordării acestora în grădiniţă şi în ciclul primar Elaborarea unui plan de dezvoltare a carierei (implicând şi pregătirea de specialitate) pe termen mediu şi lung Manifestarea unei atitudini pozitive, active, creative şi reflexive şi a spiritului critic faţă de profesia didactică şi propria formare continuă Contribuirea la promovarea imaginii instituţiei şi a propriei profesii prin implicarea în diverse proiecte/ programe educaţionale

Data completării Semnătura titularului de curs Semnătura titularului de seminar Lect. Dr. Angelica HOBJILĂ Lect. Dr. Angelica HOBJILĂ Data avizării în departament Semnătura directorului de departament


Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași Facultatea Psihologie și Științe ale Educației Departamentul Științe ale Educației Domeniul de studii PIPP

FISA DISCIPLINEI DENUMIREA DISCIPLINEI MATEMATICĂ COD: 2323 CICLUL DE STUDII (L-licență/M-master/D-doctorat) ŞI ANUL DE STUDIU (1,2,3,4)

L2 Semestrul I STATUTUL DISCIPLINEI (OB-obligatorie/OP-opţională/F-facultativă) OB



INDIVIDUALA*

NUMĂR DE

CREDITE


examen, M-mixt)

LIMBA DE PREDARE

C S L Pr. 2 2 56 94 5 E româna



CONF. DR. CONSTANTIN PETROVICI Științe ale Educației


GRADUL DIDACTIC ŞI ŞTIINŢIFIC, PRENUMELE, NUMELE DEPARTAMENTUL CONF. DR. CONSTANTIN PETROVICI Științe ale Educației


OBIECTIVE* 1. Să opereze cu noţiuni fundamentale de teoria mulţimilor şi teoria numerelor. 2. Să opereze cu terminologia şi conţinutul ştiinţific in construcţia structurilor matematice care au la bază

noţiunea de număr şi operaţie. 3. Să rezolve probleme prin metode aritmetice. 4. Să opereze cu unităţi de măsura pentru diferite mărimi şi cu diferite noţiuni de geometrie plană şi în spaţiu 5. Să rezolve probleme cu conţinut geometric. 6. Să manifeste rigoare şi coerenţă ştiinţifică în predarea matematicii.


C2 - Realizarea activităţilor specifice procesului instructiv-educativ din învăţământul primar şi preşcolar - Utilizarea cunoştinţelor de specialitate, psiho-pedagogice şi metodologice în realizarea activităţilor instructiv-educative din învăţământul preşcolar şi primar


CT3 - Utilizarea metodelor şi tehnicilor eficiente de învăţare pe tot parcursul vieţii, în vederea formării şi dezvoltării profesionale continue

CONTINUTUL CURSULUI

1. Elemente de teoria mulţimilor. 2. Elemente de logică matematică. Calcul propozi țional. Elemente de calculul predicatelor. 3. Propoziţii specifice matematicii (axiomă, teoremă, reciprocă, contrară, etc.). 4. Relaţii de echivalenţă şi de ordine; proprietăţi. 5. Funcţii, definiţii, proprietăţi. 6. Construcţia mulţimii numerelor naturale; modelul Frege - Russel; axiomatica lui Peano. 7. Sisteme de numeraţie; baze de numeraţie. 8. Operaţii cu numere naturale; proprietăţi. I 9. Operaţii cu numere naturale; proprietăţi. II 10. Relaţia de divizibilitate pe N; definiţii; proprietăţi. 11. Numere raţionale pozitive; introducere; operaţii; proprietăţi. 12. Rapoarte şi proporţii; procente. Măsurare şi măsură. Unităţi de măsură nonstandard şi standard pentru

lungime, masă, arie, volum, timp, valoare; transformări. 13. Elemente de geometrie plană şi în spaţiu. 14. Metode aritmetice de rezolvare a problemelor.


Asaftei, P. ş.a., Elemente de aritmetică şi teoria numerelor, Iaşi, Polirom, 1998; Eriksen, E. I. Neagu, M., ş.a., Aritmetică, manual pt. clasa a XI-a, Buc., Nedion, 2006; Herescu, G.I. ş.a., Matematică pentru învăţători, Buc., EDP, 1996; Păduraru, V. ş.a., Matematica pentru perfecţionarea învăţătorilor, Iaşi, Spiru Haret, 1999.


1. Operaţii cu mulţimi. 2. Calculul propoziţiilor. 3. Calculul predicatelor. 4. Relaţii. 5. Funcţii. 6. Operații cu numere cardinale; proprietăți

7. Sisteme şi baze de numeraţie. 8. Operaţii cu numere naturale; proprietăţi - adunarea și scăderea. 9. Operaţii cu numere naturale; proprietăţi – înmulțirea și împărțirea 10. Relaţia de divizibilitate pe N. 11. Fracţii şi operaţii cu fracţii. 12. Rapoarte şi proporţii; procente. Unităţi de măsură; transformări. 13. Definiţii şi proprietăţi ale unor figuri geometrice plane. Poliedre; corpuri rotunde; elemente, arii şi volume. 14. Rezolvarea aritmetică a problemelor.I


Eriksen, E. I. Neagu, M., ş.a., Aritmetică, manual pt. clasa a XI-a, Buc., Nedion, 2006; Herescu, G.I. ş.a., Matematică pentru învăţători, Buc., EDP, 1996; Neagu, M., Petrovici, C., Aritmetică. Exerciţii, jocuri şi probleme, vol. I-IV, Iaşi, Polirom, 1997; Păduraru, V. ş.a., Matematica pentru perfecţionarea învăţătorilor, Iaşi, Spiru Haret, 1999.

REPERE METODOLOGICE***

Metodele de predare utilizate vor fi: expunerea, demonstrația, exercițiul, dezbaterea, activitatea individuală, în perechi, pe grupe, frontală. Se va utiliza suport multimedia etc.

EVALUARE metodele Observarea sistematică, evaluare orală, acțional-practică, scrisă, portofoliul.

forme Evaluare predictivă, formativă și sumativă.

ponderea formelor de evaluare în formula

notei finale

Se vor acorda note de la 1 la 10. Evaluare formativă: Prezenţă activă la seminar. Efectuarea corectă a temelor pentru acasă și predarea lor la termen - 50% din nota finală. Evaluare sumativă: probă scrisă în sesiunea de examene – 50% din nota finală.

standardele minime de performanță****

Cunoaşterea noţiunilor teoretice şi aplicarea lor în desfăşurarea activităţilor de seminar, în rezolvarea de exerciții și probleme. Utilizarea limbajului specific. Exprimare corectă, coerentă şi logică, orală şi scrisă. Obţinerea notei minime 5 şi la evaluarea formativă şi la evaluarea sumativă. Studenții care nu obțin nota minimă 5 la evaluarea formativă, au dreptul să se prezinte la examen/restanță, dar nota finală va fi cea de la evaluarea formativă (mai mică decât 5). Ei vor reface seminarul în anul următor.

* obiectivele sunt formulate în funcție de grila competențelor profesionale pentru programul de studii ** la nivel de descriptor *** strategia didactică, materiale, resurse **** raportate la competențele formulate la Obiective sau la Standardele minime de performanta din grila 1L/1M după caz Data completării Semnătura titularului de curs Semnătura titularului de seminar/l.p. Data avizării în departament Semmnătura directorului de departament

FISA DISCIPLINEI ENUMIREA DISCIPLINEI TEORIA ŞI ... · PDF fileUniversitatea “Alexandru...

Documents

Transcript of FISA DISCIPLINEI ENUMIREA DISCIPLINEI TEORIA ŞI ... · PDF fileUniversitatea “Alexandru...