Şcoala Postliceală Sanitară de Stat „Grigore Ghica Vodă”IaşiFişa tehnică 74 – Tania Bararu

Intubaţia oro-faringianä la adult

Definiţie Intubaţia oro-faringiană reprezintă introducerea canulei oro-faringiană, cel mai frecvent denumită pipa Guedel în cavitatea bucală a pacientului între limbă şi palatul dur, având drept scop menţinerea permeabilităţii căilor aeriene.Pipa orofaringeală facilitează şi aspiraţia orofaringeală.

Pipa Guedel este un tub de plastic curbat prevăzut la extremitatea sa orală cu o margine dilatată pentru a împiedica alunecarea dispozitivului în calea aeriană.Are mai multe dimensiuni, de la cele pentru nou-născut (1 sau 2) la cele pentru adult (4,5 sau 6 la un adult obez) (fig. 1); estimarea dimensiunii necesare pentru fiecare caz se face prin măsurarea distantei de la comisura bucală la unghiul mandibulei (fig.2).

La pacientii cu reflexele de fund de gât păstrate este permanent prezent riscul de stimulare a reflexului de vomă şi/sau de inducere a unui laringospasm; din acest motiv canula oro-faringiană este rezervată stărilor de comă profundă.

Materiale necesare: pipa orofaringeala de marime potrivita apasator limba, manusi echipament necesar aspiratiei nasofaringeale trusa de urgenta apa oxigenata, apa tavita renala aplicator cu capat de bumbac pentru testarea reflectivitatii

Tehnica de insertie:- se pun mănuşile, se plasează pacientul în decubit dorsal cu capul în hiperextensie dacă nu sunt contraindicaţii- se deschide gura pacientului şi se verifică dacă există corpi străini susceptibili de a fi împinşi în

laringe, se îndepărtează proteza dacă există - se introduce canula în cavitatea orală cu concavitatea spre palatul dur, urmând ca la capătul cursei să fie

rotită cu 180 . Această rotaţie minimalizează riscul împingerii limbii spre posterior(fig.3)- se pozitioneaza pacientul in decubit lateral sau doar capul intors intr-o parte, pentru a preveni astfel aspiratul

gastric in caz de varsaturi- daca pipa va fi mentinuta mai mult, ea se va scoate si se va spala la fiecare 4 ore cu apa oxigenata si apoi cu

apa simpla, se va efectua toaleta bucala standard. La fiecare schimbare de pipa, se va inspecta gura pentru a observa eventualele leziuni bucale datorita acesteia

- se va verifica frecvent pozitionarea pipei - cand pacientul isi recapata constienta si este capabil sa inghita, se va indeparta pipa tragand-o afara si in jos,

urmand curbatura naturala a gurii. Dupa indepartare, se testeaza reflexele de tuse si de voma ale pacientului pentru a se asigura ca pipa nu a fost indepartata prematur( se atinge peretele posterior al faringelui pentru reflexul de voma si orofaringele posterior pentru cel de tuse cu un aplicator cu capat de bumbac )

Complicatii:

- spargerea dintilor , leziuni bucale, sangerari etc sunt complicatii care pot apare la insertia pipei- daca respiratia nu este eficienta se poate administra suplimentar oxigen pe masca

Şcoala Postliceală Sanitară de Stat „Grigore Ghica Vodă”IaşiFişa tehnică 74 – Tania Bararu

Figura 1: Canule oro-faringiene Figura 2: Estimarea dimensiunii canulei

Fig. 3 Inserarea canulei oro-faringiene