Finanţe publice aprofundate Curs 1 02.11.09 An 1

Consideraţii generale privind controlul financiar

1.1. Conceptul de control.Existenţa societăţii omeneşti, apariţia şi evoluţia ei are la bază pe de-o parte faptul că produce

bunuri materiale şi spirituale şi pe de altă parte faptul că există un anumit sistem de conducere atât la nivel macroeconomic cât şi în cadrul fiecărei entităţi economice sau sociale.

În contextul sistemului de conducere al societăţii un rol important îl joacă controlul general al activităţii economice şi sociale.

Din cele mai vechi timpuri activitatea umană a fost supusă controlului sub diferite aspecte: societatea comercială în general neputându-se dezvolta haotic ci după reguli, dar şi după reguli clare şi precise de comportament al oamenilor, de înfiinţare, organizare şi funcţionare a entităţilor fie ele economice, sociale sau de altă natură. Avem de aface astfel cu o triadă independentă: societate, conducere, control.

La modul general controlul ocupă un loc şi are un rol important în viaţa socială a fiecărui stat, el fiind un instrument de bază al managementului tuturor segmentelor din cadrul societăţii.

Practic activitatea de control acoperă toate faptele proceselor ce se derulează în societate pornind de la planificarea lor, derularea lor şi evaluarea impactului.

Originea cuvântului control o găsim în expresia latină « contra rolus » care exprimă activitatea de comparare, de verificare a unui act original cu duplicatul activităţii încredinţată altei persoane.

În sens larg în accepţiunea sa semantică, controlul este o analiză permanentă sau periodică a unei activităţi, a unei situaţii pentru a urmării mersul ei şi pentru a lua măsuri de îmbunătăţire.

În acelaşi timp controlul semnifică o supraveghere continuă, normală şi materială ca şi stăpânirea unei activităţi, unei situaţii sau un proces de comparare a situaţiilor, de fapt cu cea impusă sau planificată şi de întreprindere a demersurilor colective astfel încât realizările să fie în concordanţă cu ţelurile prestabilite.

Sub diferite aspecte activitatea umană a fost supusă controlului încă din cele mai vechi timpuri. Apariţia controlului ţine de suspiciunea omenească a omului faţă de semeni, de nevoia celor buni sau/ şi avuţi de a-şi proteja propriile interese în faţa celor răi şi neavuţi.

Către zilele noastre şi alte scopuri au devenit importante cum ar fi :- Eficitatea în sensul de a controla ce nu merge bine pentru a îmbunătăţii acest mers

prin măsuri de bun simţ.- Legalitatea - verificarea respectării normelor instituite prin legi şi de aplicare a

unor sanctiuni dacă este cazul.- Oportunitatea evenimentelor să fie adecvate situaţiilor În literatura de specialitate întâlnim şi alte accepţiuni privind controlul :1. În accepţiunea francofonă controlul este o « verificare, o inspecţie atentă, a corectitudinii

unui act ».2. În accepţiunea anglosacxona « acţiunea de supraveghere a cuiva, a ceva, o examinare

minuţioasă sau puterea de a conduce ca un instrument de reglementare a unui mecanism ».

Necesitatea activităţii de control este determinată de cauze obiective şi de formele de proprietate, de producţia de mărfuri şi de acţiunea legiilor specifice economiei.

Controlul a fost şi continuă să fie unul dintre factorii principali care au influenţat progresul. Pe lângă interesul original această noţiune a dobândit mai multe înţelesuri :

1

- de analiza permanentă sau periodică a unei activităţi, a unei situaţii, pentru a urmării mersul ei şi pentru a lua măsuri de îmbunătăţire, de supraveghere morală ;

- de stăpânire, dominaţie a unei activităţi sau situaţii ;- a cunoştiinţelor (de verificare periodică) ;- de inspecţie atentă a corectitudinii unui act.

Prin urmare controlul este o activitate complexă care oferă date şi informaţii din constatările făcute înnainte, în timpul, sau după efectuarea unei operaţiuni cu scopul de a preveni abaterile de corecţie a acestora şi de stabilire a răspunderii.

Putem defini controlul ca fiind o activitate care prin constatările făcute înnainte, în timpul, sau după executarea unei operaţiuni oferă informaţii despre acestea având ca scop prevenirea unor abateri şi deficienţe, necomformiţăţi faţă de reguli stabilite precum şi corecţia lor şi stabilirea răspunderii dacă este cazul.

În contextul dezvoltării actuale a economiei în care cunoaşterea este o condiţie indispensabilă a desfăşurării oricărei activităţi, un accent deosebit se pune pe latura colectivă a laturii umane această regulă fiind aplicată şi fenomenelor economice care în esenţa lor sunt deosebit de complexe presupunând transformări permanente determinate atât de obiectivele stabilite cât şi de mediul politic şi social în care se desfăşoară.

Pentru ca toate aceste activităţi să se realizeze în condiţii de maximă eficienţă este necesar ca managerii să deţină o cunoaştere continuă şi completă a activităţii desfăşurate şi a condiţiilor de mediu intern şi extern în care aceasta evoluează. Pentru obţinerea informaţiilor necesare managerilor entităţiilor economice sunt utilizare o serie de instrumente având la bază compararea documentelor financiar- contabile care reflectă rezultatele obtinute si modalitatiile de realizate cu normele, prevederile si obiectivele stabilite.

Printre aceste instrumente se numară şi controlul financiar ca şi componentă a controlului economic, reprezintă o pârghie dosebit de importantă în realizarea obiectivelor de cunoaştere şi influenţare a fenomenelor şi proceselor economice.

Prin metode specifice şi prin informaţiile pe care le furnizează managementul controlului financiar are un rol esenţial al unei activităţi eficiente care să conducă la realizarea obiectivului principal al oricărui agent economic obţinerea profitului.

În sinteză controlul se manifestă în toate domeniile sociale de la cel politic şi cel economic unde controlul economic este relevat preponderent prin controlul financiar.

2

Finanţe publice aprofundate Curs 2 09.11.09

AN 11.2. Controlul financiar şi controlul fiscal

I.2.1. Controlul financiar, definirePornind de la definirea de control şi de evoluţile înregistrate în domeniul economic, controlul

financiar se defineşte ca fiind acţiunea de determinare a stării unor activităţii economice, reprezentate în documente financiare şi contabile prin raportarea acestor reprezentării la preveniriile legale prin care au fost definite.

Din analiza definiţiei de mai sus rezultă faptul că activitatea de control financiar reprezentată mai mult decât o acţiune de verificare determinată de necesitatea cunoaşterii stării unui anumit anumit fenomen economic şi exercitată în scopul remedierii efectelor unor abaterii de la anumite prevederi legele.

În mod concret controlul financiar se referă la examinarea modului în care se realizează d.p.d.v. financiar obiectivele şi programele asumate de diferite entităţi, publice în scopul de a le preîntâmpina sau de a le descoperii eventualele nereguli, erori, deficienţe, de a le remedia şi de a le putea evita pe viitor.

În sfera dreptului finanţelor publice controlul financiar cuprinde ansamblul normelor juridice ce reglementează raporturile sociale respectiv raporturile juridice de drept financiar ce se stabilesc în legătură cu controlul modului de formare, administrare şi întrebuinţare a resurselor financiare publice ale statului şi sau ale unităţilor administrativ teritoriale prin care se urmăreşte corectitudinea actelor operaţiilor efectuate şi respectarea legislaţiei şi a altor reguli prestabilite.

În literatura de specialitate au fost formulate diferite definiţii ale termenului de control financiar, un numitor comun al acestora fiind faptul că relaţiile din sfera controlului financiar sunt o componentă a relaţiilor iau naştere în legătură cu resursele financiare ale statului astfel profesorul Ioan Gliga defineşte controlul financiara fiind „o activitate a respectării şi aplicării conforme cu normele dreptului financiar desfăşurată cu finalitatea restabilirii legalităţii formării şi întrebuinţării fondurilor băneşti de interes public şi implicit cu finalitatea stabilirii răspunderii juridice şi aplicării coerci……legale în cazurile de încălcare a normelor dreptului financiar”.

Profesorul Dan Grosu Şaguna defineşte controlul financiar ca fiind: „o componentă a controlului economic ce are ca obiectiv cunoaşterea de către stat a modului cum sunt administrate mijloacele materiale şi financiare de către societăţile comerciale publice, modul de realizare şi cheltuire a banului public, asigurarea echilibrului financiar, realizarea eficienţei economico- financiare, dezvoltarea economiei sociale, înfăptuirea progresului social”.

În lucrarea sa: „Dreptul finanţelor publice” Doina Petrica Roman face distincţie între controlul – financiar şi controlul financiar public, definind controlul financiar public ca fiind o parte componentă a controlului financiar privind activitatea de verificare a modului în care se formează şi se utilizează fonduri financiare publice precum şi a modului în care este administrat patrimoniul public, în scopul asigurării unei bune gestiuni financiare cu finalitatea prestabilirii legalităţii în situaţiile de încălcare a normelor juridice.

În concluzie putem defini controlul financiar ca fiind o componentă a controlului economic respectiv aceea activitate de verificare a actelor şi operaţiunilor ce are ca obiectiv cunoaşterea de către stat a modului cum sunt formate, administrate şi întrebuinţate mijloacele materiale şi financiare, altfel spus modul de realizare şi cheltuire a banului public în scopul realizării unei eficientizări a vieţii economico – financiare, asigurării echilibrului financiar, dezvoltarea economiei sociale, înfăptuirii progresului social şi restabilirea regulii de drept încălcat.

Formarea, administrarea, întrebuinţarea eficientă a banului public sunt determinate pentru realizarea unor obiective majore ale statului, atât de natură economică cât şi socială, dar sunt

3

determinate într-o foarte mare măsură de eficienţă cu care sunt desfăşurate activităţile de control financiar.

Din definiţia de mai sus putem concluziona faptul că această activitate de control financiar serveşte unui triplu sistem de interese şi anume: controlul financiar este instrumentul care prin efectele de provenire şi de reglare a disfuncţionalităţilor ce pot interveni la un moment dat în activităţile desfăşurate în cadrul unor entităţi economice serveşte intereselor statului în realizarea politicii sale fiscale pe termen lung; controlul financiar serveşte intereselor agenţilor economici care-l organizează şi-l exercită atât prin activitatea de prevenire a situaţiilor de disfuncţionalitate în procesul de gestionare a patrimoniului, cât mai ales prin activitatea de remediere a abaterilor de la prevederile legale constante; controlul financiar serveşte intereselor entităţilor economice partenere de piaţă cărora le oferă informaţii exacte asupra situaţilor economice a unităţilor economice de care sunt interesate în vederea unui eventual parteneriat.

1.2.2. relaţia dintre finanţe, finanţe publice şi fiscalitate. Relaţia drept financiar, drept fiscal. Definirea controlului fiscal.

Analizând diferitele definiţii date controlului financiar putem desprinde următoarele observaţii:

Prin intermediul controlului financiar are loc verificarea modului de construire a veniturilor publice. Dat fiind faptul că formarea veniturilor publice se face în principal pe seama impozitelor, taxelor, altor venituri bugetare publice, normele juridice ce reglementează aceste aspecte sunt cuprinse în doctrină sub denumirea de drept fiscal, sub diviziune ce aparţine controlului financiar care la rândul său este ramură a dreptului public şi anume dreptul fiscal care este o componentă a dreptului financiar, tot aşa cum este o componentă a ştiinţei finanţelor.

Considerând finanţele ca relaţie financiară ca fiind întregul finanţele publice reprezintă partea, tot parte fiind şi finanţele private, adică fiscalitatea este o componentă a finanţelor în sens larg.

Similar considerând dreptul financiar întregul, iar dreptul fiscal partea, prin analogie şi relaţia dintre controlul financiar şi controlul fiscal este o relaţie de la întreg la parte.

Definiţii: a) controlul fiscal reflectă verificarea modului de construire a veniturilor publice prin

intermediul impozitelor şi taxelor, respectiv verificarea modului de îndeplinire a obligaţilor fiscale de către contribuabili.

b) Prin intermediul controlului financiar are loc verificarea modului de folosire, de utilizare a veniturilor sau a fondurilor publice indiferent de calitatea entităţii publice sau private care beneficiază de aceste fonduri.

În afara verificării modului de constituire a veniturilor publice este o activitate derulată prin intermediul controlului financiar cuprinde şi verificarea modului în care sunt utilizate resursele publice.

Scopul final al utilizării veniturilor publice îl constituie satisfacerea unor necesităţi generale, motiv pt care este imperios necesar verificării modului de utilizare a acestor venituri publice deoarece este firesc să fie respectate cerinţele de legalitate, regularitate, economicitate, eficienţă şi eficacitate.

c) prin intermediul controlului financiar are loc verificare modului de administrare a patrimoniului public înţeles ca ansamblu al drepturilor şi obligaţiilor statului şi ale unităţilor administrativ teritoriale cu privire la domeniul lor public şi privat, la un moment dat bunuri cu valoare economică dobândite sau asumate sub orice titlu.

În acest caz controlul financiar vizează protejarea patrimoniului public împotriva uzurii fizice, risipei, abuzului sau fraudei.

4

În concluzie formarea sau constituirea veniturilor publice se face preponderent pe seama impozitelor, taxelor şi altor venituri ale bugetelor publice, reglementarea acestor aspecte fiind în sarcina dreptului fiscal ca subdiviziune a dreptului financiar, în contextul dreptului fiscal vorbim de controlul fiscal care reflectă verificarea modului de constituire a veniturilor publice prin intermediul impozitelor şi taxelor respectiv verificarea modului de îndeplinire a obligaţiilor fiscale de către contribuabili.

Conform doctrinei franceze în această problematică evaluarea eficienţei unui stat ”depinde mai întâi de predispoziţia sa de a face să……” produsul impozitelor în caseriile publice şi în consecinţă să vegheze concetăţenii să nu-şi ………….onorabililor obligaţii fiscale. Pt aceasta statul s-a dotat cu un anume instrument controlul fiscal.

Prin urmare controlul fiscal este instrumentul prin care asigură supremaţia suveranităţii fiscale a statului. Pe lângă controlul fiscal, controlul financiar mai cuprinde şi verificarea modului de administrare a patrimoniului public.

Aşa cum dreptul fiscal este parte a dreptului financiar, fiscalitatea este parte a finanţelor publice, care la rândul lor parte a ştiinţei finanţelor, tot aşa controlul fiscal parte a controlului financiar.

5

1.3. Rolul, obiectivul, obiectivele, sfera de acţiune, importanţa şi necesitatea controlului financiar

1.3.1. Rolul controlului financiar, reiese din faptul că el serveşte interesul mai multor entităţi sprijinind conducerea acestora prin informaţiile, furnizate astfel încât acestea pot lua cele mai bune decizii menite să asigure realizarea obiectivului propus.

În acelaşi timp controlul financiar oferă informaţii şi diferitelor organisme internaţionale cu privire la modul în care sunt utilizate fondurile primite de la aceasta în vederea finanţării unor activităţi economico-sociale sprijinind în acest fel statul în realizarea politicii sale economice şi în armonizarea politicii comune în cadrul UE.

Rolul controlului financiar a căpătat noi valenţe prin reevaluarea obiectivului său de activitate şi a răspunderii ce îi revin. În condiţiile implementării economiei de piaţă în România, apariţia şi extinderea activităţii de privatizare şi generare a unui nou sistem de relaţii întere stat şi agenţii economici (care participă semnificativ atât la aprovizionarea bugetului public cât şi la deciziile cu caracter bugetar şi fiscal pe care le adoptă legislativul) rolul controlului financiar capătă noi dimensiuni.

1.3.2. Obiectivul controlului financiar.Constă în examinarea modului în care se realizează sau s-a realizat programul fixat anticipat

şi a modului cum se respectă principiile stabilite cu scopul de a releva erorile, abaterile, lipsurile, deficienţele pentru a remedia şi evita în viitor.

Prin diferite tehnici, metode nşi procedee, controlul financiar evidenţiază erorile, abaterile, lipsurile şi deficienţele din activitatea economică socială, rezultate din compararea regulilor, normelor şi dispoziţiilor date cu rezultatele efective, determinând şi propunând măsurile aferente pentru prevenirea şi corectarea lor în viitor.

La modul concret obiectivul controlului financiar îl formează actele şi operaţiunile emise sau înfăptuite de agenţii economici instituţilor publice, precum şi alţi participanţi la viaţa economico- financiară a statului.

În timpul controlului, echipele de control trebuie să urmărească dacă actele şi operaţiunile care fac obiectul examinării, îndeplinesc condiţiile de legalitate, operativitate, eficienţă, economicitate şi realitate. Având în vedere interesul major al societăţii cu privire la modul de administrare a banului public şi patrimoniului public şi privat al statului considerăm că actele şi operaţiunile materiale supuse examinării de către echipa de control vor trebui să îndeplinească cumulativ aceste funcţii.

În sinteză obiectul controlului financiar îl reprezintă identificarea şi soluţionarea erorilor, abaterilor, lipsurilor şi deficienţele în vederea remedierii şi prevenirii lor pe viitor.

1.3.3. Obiectivele controlului financiar Ca şi componentă a controlului economic, controlul financiar are ca şi obiectiv cunoaşterea

de către stat a modului în care sunt administrate mijloacele materiale şi financiare de către administraţiile publice, modul de realizare a banului public, asigurarea echilibrului financiar, realizarea eficienţei economico-financiare, dezvoltarea economiei naţionale şi înfăptuirea progresului social.

Instrument al politicii financiare statului care la rândul ei este o componentă a statului, controlul financiar reprezintă un mijloc de prevenire a faptelor ilegale de identificare a deficienţelor, şi de stabilire a măsurilor necesare pentru prestabilirea legalităţii.

Prin urmare, prin intermediul controlului financiar urmărim câteva obiective esenţiale şi anume :

6

- îndeplinerea în condiţii de economicitate, eficienţă şi eficacitate a obiectivelor entităţii sau entităţiilor ;

- conformitatea cu legile şi reglementările interne şi internaţionale;- protecţia bunurilor şi informaţiilor;- prevenirea şi detectarea fraudei şi erorilor;- calitatea înregistrărilor contabile şi furnizarea oportună de informaţii sigure.

1.3.4. Sfera de acţiune a controlului financiar.Controlul financiar cuprinde în sfera sa un aspect legal, teoretic şi practic, problematica

complexă specifică domeniului economico- financiar în interacţiunea şi condiţionarea sa reciprocă cu alte domenii tehnico- tehnologic, juridic, medical, etc.

În contextul economiei de piaţă controlul financiar are o sferă de acţiune aproape nelimitată în prezent în toate activităţiile economico-sociale. Se manifestă ca funcţie a managementului contribuind logic la îmbinarea şi reglarea intereselor individuale şi colective sociale într-un tot unitar.

Diversitatea de activităţi în dezvoltatea economico- socială are ca obiect, ca sferă de cuprindere modul de aplicare, indeplinite a direcţilor stabilite, prevenirea şi înlăturarea aspectelor negative, consolidarea celor pozitive, în contextul în care controlul financiar constă în examinarea realizării acţiunilor conform programului fixat a ordinelor date şi cu respectarea principiilor stabilite.

Controlul financiar este o activitate de larg interes, deosebit de utilă şi necesară pentru practica economică şi socială care presupune nenumărate probleme teoretice, organizatorice şi metodologoce.

În esenţa controlului financiar viaţa economică la nivel micro şi macroeconomic privită prin prisma corectitudinii operaţiilor, dar şi a eficienţei cu care sunt gospodărite şi cheltuite resursele financiare, materiale şi umane.

1.3.5. Necesitatea şi importanţa controlului financiarÎn condiţiile economiei de piaţă necesitatea şi importanţa controlului financiar care

reprezintă un mijloc de prevenite a faptelor ilegale de identificare a eficienţelor, de stabilire a măsurilor necesare pentru stabilirea legalităţii sunt unanim recunoscute, fiind indispensabil desfăşurării activităţii economico sociale atât de către factorii de conducere cât şi de cei politici.

Controlul financiar este cea mai importantă componentă a controlului economic şi prezintă o multitudine de obiective fiind esenţială până la cea mai mică unitate producătoare de venit, până la ansamblul economiei naţionale.

Buna gestionare a fondurilor publice şi a patrimoniului public presupune asigurarea legalităţii, regularităţii, economicităţii şi eficienţei în utilizarea fondurilor publice respectiv în administrarea patrimoniului.

Formarea, administrarea şi întrebuinţarea eficientă a banului public sunt determinate pentru realizarea majoră a statului atât de natură economică cât şi socială, fiind determinată într-o măsură foarte mare de eficienţă cu care sunt desfăşurate activităţile controlului financiar.

Controlul resurselor financiare ale statului, colectivităţile locale, instituţiile publice reprezintă una dintre dimensiunile finanţelor publice existând o gamă amplă şi largă a activităţii desfăşurată pe această linie, astfel controlul activ din sfera activităţii finanţelor publice presupune un control politic juridicţional, controlul administrativ financiar.

Controlul politic (sau parlamentar) este realizat de parlament prin instrumentele constituţionale de supraveghere a acţiunilor puterii executive.

Din activitatea executivă de stat fac parte şi activităţile bugetare adică elaborarea şi aprobarea controlului de execuţie bugetară, controlul bugetar.

7

Controlul parlamentar privind activitatea bugetară este exercitat conform prerogativelor parlamentelor de a controla puterea şi activitatea executată de stat.

Acest control se exercită în cele mai multe state moderne nu numai prin dezbaterea controlului general de încheiere a fiecărui buget ci şi a cursului exerciţiilor bugetare anuale prin dezbaterea datelor curente de execuţie bugetară cerute guvernului de către parlament.

Controlul juridicţional este realizat de către instanţele de judecată inclusiv curtea supremă de justiţie asupra legalităţii activităţii legii financiare în diferite cauze deduse în faţa justiţiei.

Controlul administrativ financiar se manifestă prin ceea ce numim control financiar şi este exercitat ca un control intern căruia îi sunt supuse actele şi operaţiunile atât de venituri cât şi de cheltuieli bugetare însă cu proceduri total diferite.

Controlul veniturilor bugetare asupra stabilirii şi perceperii conforme a impozitelor este realizat prin verificarea conformităţii atât a actelor de stabilire cât şi a celor de încasare a impozitelor, spre deosebire de controlul veniturilor, controlul administraţilor cheltuielilor este exercitat cu precădere asupra angajării şi ordonanţării cheltuielilor bugetare.

Toate cele 3 forme de control prezentate mai sus fac parte din controlul pe care statul îl realizează prin mecanismele sale asupra activităţii pe care diferitele sale componente le îndeplinesc.

Activitatea de formare, administrare şi utilizare a resurselor financiare publice nu este însă supusă doar unui control statal ci şi unuia social prin diverse organisme de către orice persoană a dreptului constituţional depetiţional.

Apel funcţia controlului se relevă ca o componentă esenţială a activităţii de conducere.

8

Finanţe publice aprofundate Curs 423.11.09

An 1.

1.3.5. Activitatea de formare, administrare şi utilizarea a resurselor financiare publice nu este supusă doar unui control statal, ci şi unui social prin diverse organisme şi mecanisme ale societăţii civile prin exercitarea de către orice persoană a dreptului constituţional, astfel funcţia de control se relevă ca o componentă esenţială a activităţii de conducere.

Exercitarea controlului financiar este deci necesar nu numai activităţii financiare a tuturor organelor de stat, instituţiilor şi autorităţilor publice centrale şi locale ci şi asupra evidenţei contabile şi activităţile financiare a altor persoane juridice de către cele de natură statală şi anume: la persoane juridice cu capital privat şi persoane fizice.

Referindu-ne la necesitatea controlului activităţii, nu trebuie să limităm rolul lui la constatarea unor erori sau abuzuri, controlul mai justificându-se şi ca un important instrument pentru a îndruma şi corecta acţiunile diferitelor structuri în vederea asigurării şi legalităţii acestora.

Controlul financiar nu trebuie limitat numai la cel care se realizează din afara instituţiilor supuse acestuia, ci trebuie înţeles şi ca activitate internă, ca instrument de autoreglare a acţiunilor proprii.

Într-un sens mai larg controlul financiar cuprinde toate laturile managementului şi în mod corespunzător se poate presupune că există un control previzional, anticipativ sau preventiv, unul operativ şi altul post operativ (ulterior).

În acest context controlul este la nivel micro şi macroeconomic o funcţie necesară şi eficientă a managementului armonizând interesele individuale cu cele ale colectivităţii şi ale societăţii într-un tot unitar.

Această verificare permanentă, dar şi completă a modului cum se desfăşoară activităţile în concordanţă cu programele fixate sesizând şi măsurând abaterea de la conţinutul lor, indică şi corecţiile ce se impun în vederea înlăturării abaterilor. La nivel macroeconomic activitatea de control financiar determinată la nivelul entităţi controlate, o mai bună determinare a muncii, întărirea ordinii şi disciplinei în organizarea şi desfăşurarea activităţii economico-sociale, o utilizare mai eficientă a mijloacelor financiare, materiale, umane, dar şi interpretarea unitară şi corectă a legii în scopul întăririi respectării legii.

Indiferent de aspectele şi formele pe care le îmbracă controlul financiar are o importanţă deosebită la nivel macro şi mezoeconomic, întrucât completează activitatea financiară de formare, repartizare, întrebuinţare, a resurselor financiare publice urmărind obţinerea de rezultate maxime cu eforturi minime.

Prin mecanismele sale controlul financiar scoate în evidenţă abaterile constante. Controlul financiar asigură perfecţionarea, creşterea profitului în condiţii de concurenţă liberă. El este lipsit de sens dacă nu se manifestă şi ca formă de perfecţionare a modului de gestionare a patrimoniului şi de organizare şi conducere a activităţii de conducere.

Controlul financiar este o necesitate obiectivă şi subiectivă, dar nu este un scop, ci un mijloc de perfecţionare a activităţii executive inclusiv a procesului de conducere.

Controlul financiar reprezintă o componentă importantă a activităţii de conducere, el fiind necesar cu cât economia financiară a statului, nu doar nevoile şi cheltuielile sunt publice ci şi veniturile, acestea realizându-se pe seama eforturilor tuturor cetăţenilor persoane fizice şi juridice, astfel că aceştia sunt îndrumaţi să cunoască modul în care sunt folosiţi banii publici.

Nu poate exista ordine în finanţele publice dacă întrebuinţarea banilor publici nu este controlată de cei care furnizează.

9

Controlul financiar este practicat în toate societăţile , în toate statele moderne, dar necesitatea lui este mai evidenţiată în statele aflate în tranziţie unde există o tentaţie sporită de a trage foloase de pe urma statului şi chiar de a frauda patrimoniul public.

Necesitatea controlului este evidenţiată atât în condiţii de normalitate, dar mai ales în vremuri de criză, astfel multe din crizele cunoscute în istorie se datorează dezordinii lipsei de control sau controlului rău organizat.

Exercitarea controlului financiar fiind necesară asupra activităţii financiare a tuturor organelor de stat, organele de control financiar sunt organizate într-o anumită ierarhie, corespunzătoare cu atribuţiile de control în domeniul bugetar, ori fiscal sau teritorial.

În acelaşi timp potrivit interesului public competenţa organelor de control financiar este extinsă şi asupra evidenţei contabile şi activităţii financiare a altor personalităţi juridice decât cele de natură statală, la personalităţi fizice şi la personalităţi juridice cu capital privat.

Referitor la modul de organizare în statele moderne cu economie liberă capitalistă şi regim politic democratic parlamentar, controlul financiar este conceput şi se aplică preponderent cu denumirea de control al exercitării bugetului de stat şi bugetelor locale.

Având în vedere însemnătatea bugetelor de stat ca act parlamentar de autorizare anuală a veniturilor şi cheltuielilor publice, controlul financiar în Franţa şi alte state europene este reglementat ca un control al exercitării bugetului de stat menit să asigure conformitatea procesului.

În acest sens controlul exercitării bugetului de stat se exercită sub formele: administrativ, juridicţional şi parlamentar.

Prin rezultatele sale controlul financiar reprezintă activitatea care oferă cele mai importante surse de informaţii necesare desfăşurării acţiunii de management general.

Exercitată în condiţii de eficienţă activitatea de control financiar are ca principal efect furnizarea tuturor elementelor necesare fundamentării unor decizii optime ce urmează a fi utilizate ca pârghii ale statului sau ale conducătorului de acţiuni economice la realizarea obiectivelor din programele propuse.

Controlul financiar devine o necesitate atunci când statul prin instituţiile sale şi este principalul coordonator ori realizator al activităţii economice ce se desfăşoară la nivel naţional, regional sau sectorial, având în vedere că implicaţiile unei eventuale gestiuni defectuoase capătă dimensiuni prin consecinţele pe care această stare o avea asupra întregului sistem economic social ca urmare a introducerii în interiorul său a unor elemente eronate sau cu efect perturbator.

Pornind de la necesitatea prevenirii unor astfel de situaţii ca şi de la nevoia permanentă de informare asupra fenomenelor economice prin legi speciale, prin legi organice sau chiar prin legea fundamentală la nivel naţional a fost a fost instituit un sistem complex, astfel încât să acopere cea mai mare parte a orice desfăşurare activităţii sociale şi economice.

În cadrul acestui sistem controlului financiar i-a fost atribuit un rol important ca rezultat al tradiţiilor istorice, înregistrate în această activitate, ca şi urmare a preocupării permanente a structurilor legislative şi executive de a asigura realizarea în regim de eficienţă a tuturor activităţii economice derulate la nivel naţional.

Având în vedere importanţa deosebită se impune cu necesitate întărirea instituţiei controlului financiar atât sub aspectul modului de organizare cât şi sub aspectul cuprinderii acestuia şi extinderii.

10