FIŞĂ DE LECTURĂ

AUTORUL: Liviu Rebreanu

TITLUL OPEREI: Ion

ANUL PUBLICĂRII (APARIŢIEI): 1920

EDITURA, LOCUL ŞI ANUL APARIŢIEI VOLUMULUI UTILIZAT ÎN REALIZAREA

FIŞEI: Adevarul Holding, Bucuresti - 2008

SPECIA LITERARĂ: Roman

TEMA: Lupta taranului ardelean pentru pamant intr-o societate in care acesta reprezenta

un criteriu al valorii individuale.

CONFLICTUL:

Social dintre Ion si Baciu pentru pamant;

Conflictul interior dintre pamant si iubire;

Dintre invatatorul Herdelea si preotul Belciug;

Ion si George;

Ion si Simion Butunoiu.

STRUCTURA: 13 Capitole

MOTIVE (NARATIVE, DRAMATICE, LIRICE): istoria, familia, iubirea, banul, drumul

SUBIECTUL PE SCURT:

PERSONAJELE ŞI ROLUL LOR:

Ana, Ion, Vasile Baciu, Zenobia, Invatatorul Herdelea, Parintele Belciug, George Bulbuc si Florica

caracterizarea personajelor principale :

Ion, fiul lui Alexandru Glanetasu este un taran tanar si muncitor, insa sarac si

nemultumit de statutul sau social. Personajului principal i se reliefeaza relatiile cu celelalte

personaje si tipologia printr-o antiteza. De exemplu, rivalul sau, George Bulbuc, este

opusul lui Ion: bogat, dar lipsit de personalitate si de forta, feciorul lui Toma o vrea pe

Ana, dar se alege cu Florica. In ciuda aparentei sale, George va fi cel care il va rapune

definitiv pe Ion.

In acelasi mod antitetic sunt concepute si personajele feminine: Ana- urata, dar

bogata, Florica- frumoasa, dar saraca; precum si Alexandru Glanetasu- bland, boem, dar

sarac si Vasile Baciu- aspru, brutal, dar bogat.

Naratorul omniscient realizeaza portretul si biografia personajelor dintr-o

perspectiva obiectiva, neimplicata, prin caracterizarea directa, la care contribuie modul in

care se autocaracterizeaza personajele sau felul in care sunt privite de ceilalti. Intr-o

rabufnire de revolta, fiul ii reproseaza lui Glanetasu cel batran: „Mai bine sa nu ma fi

facut, decat sa fiu batjocura oamenilor. Ion era iute si harnic ca ma-sa si cand e vorba de

munca nu se codeste si nu leneveste ca Glanetasu”.Titu Herdelea se arata impresionat de

„ mandria flacaului, istetimea si staruinta lui de a implini ceea ce isi punea in gand, vointa

lui incapatanata”.

Cele mai multe trasaturi reies din caracterizarea indirecta din faptele si atitudinea personajelor, din relatiile sale cu celelalte personaje. Astfel, Ion este impulsiv, chiar violent uneori, ceea ce atrage teama celorlalti flacai ai satului.   viclenia sa este evidentiata in relatia cu Ana pe care o seduce. Inteligenta dura, egoismul, cruzimea ii subordoneaza toate actiunile. In relatia cu Vasile Baciu este naiv, crezand ca nunta ii va aduce si pamanturile. De fapt destinul acestuia nu este marcat de conflictele exterioare, cat mai ales de cele interioare, generate de relatia sa cu pamanturile: "Il cuprinsese o pofta salbatica sa imbratiseze bruma...". Caracterizarea indirecta permite dezvaluirea reactiilor, a gesturilor si atitudinilor, precum si a relatiilor dintre personaje. Dupa ce intra in posesia pamanturilor ravnite, Ion se simte in sfarsit asezat in ierarhia cuvenita si prima schimbare vizibila este mersul lui, care devine mai leganat si mai ferm.

CITATE SEMNIFICATIVE PENTRU EVOLUŢIA ACŢIUNII ŞI A PERSONAJELOR:

„Niciun ochi nu rămase însă uscat atunci când, prin gura preotului, Ion îşi luă rămas

bun de la părinţi, de la toţi prietenii şi cunoscuţii. Iar când în sfârşit pomeni pe

George care i-a curmat viaţa pământească, şi-i zise "te iert, căci n-ai ştiut ce faci",

tot norodul izbucni într-un hohot de plâns. Zenobia, năucita de jale, se izbi cu capul

de dunga coşciugului, încât de-abia o potoliră cei dimprejur. Pe urma fu coborât în

pământul care i-a fost prea drag, şi oamenii au venit pe rând să-i arunce câte o

mână de lut umed care răbufnea greu şi trist pe scândurile odihnei de veci.”

„Din soseaua ce vine de la Carlibaba, intovarasind Somesul ba in dreapta, ba in

stanga pana la Cluj si chiar mai departe, se desprinde un drum alb, mai sus de

Armadia, trece raul peste podul batran de lemn, acoperit cu sindrila mucegaita,

spinteca satul Jidovita si alearga spre Bistrita, unde se pierde in cealalta sosea

nationala care coboara din Bucovina prin trecatoarea Bargaului.”

„Drumul trece prin Jidovita, pe podul de lemn, acoperit, de peste Somes si pe urma

se pierde in soseaua cea mare si fara inceput”

„Satul a ramas inapoi, acelasi, parca nimic nu s-ar fi schimbat. Cativa oameni s-au

stins, altii le-au luat locul”

„Unde te duce viata, acolo trebuie sa mergi si ce-ti porunceste ea trebuie sa faci!

Numai nebunii umbla sa-i stavileasca mersul, s-o abata din calea ei.”

„Glasul pamantului patrundea navalnic in sufletul flacaului, ca o chemare,

coplesindu-l”

„Dupa treizeci de ani din vremurile de odinioara au ramas doar cantecele scrise de

mana ei intr-un caiet, ca sa nu le uite”.

„ Se apleca, lua in maini un bulgare si-l sfarama intre degete cu o placere

infricosata. Mainile ii ramasera unse cu lutul cleios ca niste manusi de doliu. Sorbi

mirosul, frecandu-si palmele. Apoi incet, cucernic, fara sa-si dea seama, se lasa in

genunchi, isi cobori fruntea si-si lipi buzele voluptuase de pamantul ud. Si-n

sarutarea aceasta grabita simti un fior rece, ametitor.”

REPERE CRITICE: