Fiabilitatea sistemelor – C1

- Fiabilitatea. Definitii si obiective

I.Armas – Calitatea si Fiabilitatea sistemelor mecatronice. Metode de analiza si sinteza. Ed. Victor 2004

I.Armas – Proiectarea tolerantei la defectari. Ed. AGIR 2007

Pornind de la definitia calitatii ca fiind proprietatea unui sistem de a satisface necesitatile si cerintele explicite si implicite ale clientilor/utilizatorilor la momentul de timp cerut, la un nivel de performanta cerut si la un pret exclusiv economic acceptat, in conditiile in care nu se determina mutatii negative la nivelul factorului uman societatii sau mediului natural.

Ingineria dezvolta o serie de ramuri care reprezinta constrangeri pentru proiectarea si realizarea sistemelor tehnice, respectiv a produselor tehnice. Una dintre aceste dimensiuni este data de conformitatea care exprima faptul ca un sistem corespunde la un moment dat parametrilor sai de operare considerati normali.

Conformitatea este ramura prin care calitatea la nivelul productiei poate fi masurata intr-o maniera cantitativa. Mai mult, conformitatea sta la baza schimburilor economice in domeniul tehnic la nivelul proceselor de receptie.

Extensia temporala a conformitatii, adica a pastrarii in timp a specificatiilor, a parametrilor corespunzatori funcationarii normale a sistemului reprezinta dimensiunea temporala a calitatii, si anume fiabilitatea.

Daca se urmareste definirea fiabilitatii, atunci se disting urmatoarele aspecte:

A B C

t 0 : A0, B0, C0

t1>t0 :A1∈TA, B1∈TB,C1∈ TC. campuri de toleranta ale parametrilor

A [ N∈ A – εA, NA + εA']

B [ N∈ B – εB, NB + εB'] F.N.

C [ N∈ C– εC, NC + εC']

NA , NB, NC – valorile nominale ale parametrilor A,B,C

εA, εB, εC – abaterile pentru valorile minime de la valoarea minimala.

εA', εB', εC' – abaterile pentru valorile maxime de la valoarea minimala.

A0 ∈ TA, B0 ∈ TB,C0 ∈ TC – la t 0 sistemul functioneaza corespunzator.

Daca la orice moment de timp, intre t0 si t1 , parametrii indeplinesc conditia de conformitate (au

valorile in campurile de toleranta specifice ), atunci spunem ca in intervalul t0 - t1 sistemul functioneaza corespunzator.

Acest fapt reprezinta tocmai expresia fiabilitatii sistemului.

Se observa ca, cu cat creste valoarea lui t, respectiv creste intervalul t0 - t1, in care sistemul functioneaza corespunzator sau normal respectiv in care sistemul este conform, cu atat creste fiabilitatea sistemului.

De aici rezulta :

1. Definitia fiabilitatii ca fiind proprietatea unui sistem de a functiona corespunzator (normal) in conditii de exploatare date.

2. Parametrul care caracterizeaza fiabilitatea este intervalul de timp in care sistemul functioneaza corespunzator pe parcursul intregului interval, adica in mod continuu.

In acest context :

Se identifica din punct de vedere fiabilistic, pentru orice sistem, 2 stari esentiale :

a. Starea de functionare (corespunzatoare sau normala) atunci cand toti parametrii de iesire ai sistemului se afla in campurile de toleranta aferente.

b. Starea de defectare caracterizeaza prin aceea ca cel putin un parametru are valoarea in afara campului de toleranta.

Pentru definitia fiabilitatii exprimata mai sus corespunde tranzitia sistemului din starea de functionare in starea de defectare.

Se spune ca fiabilitatea cu definitia de mai sus reprezinta fiabilitatea in sens restrans a sistemului.

Se extinde conceptul de fiabilitate daca tranzitiile sistemului intre functionare si defectare sunt urmatoarele :

Pentru ansamblul tranzitiilor de mai sus se defineste fiabilitatea in sens larg ca fiind proprietatea sistemului de a functiona corespunzator intr-un interval dat de timp sau la un moment de timp dat in contidii de exploatare, intretinere si reparare date.

Reparare = mentenanta corectiva

Intretinere = mentenanta preventiva