Nume / prenume : Popescu Elyana

FIȘA DE LECTURĂ

Autorul

Nume : Petre Andrei

Naționalitate : Română

Cartea

Titlul : Filosofia valorii

Data apariției : 1945

Locul apariției : București

Editura : Fundația Regele Mihai I

Nr. de pagini : 240

Subiectul cărții

Logica Valorii – Valoarea ca element al conceptului și judecății

REZUMAT

Pentru început, în viziunea lui Petre Andrei, ideea fundamentală care marchează constituirea unei logici a valorii este ,, considerarea valorii ca un element logic al cunoștiinței noastre ”. De ce este important să înțelegem temeiurile logice ale valorii și modul cum aceste valori operează ? Deoarece filosofia valorii trebuie să studieze mai întâi valorile independent de realitatea în care sunt concretizate.

De menționat este faptul că termenul de ,, concept” în sine are 3 sensuri: psihologic, logic și științific-metafizic. Cel psihologic ilustrează reprezentarea ca generalitate, cel științifico-metafizic ultimul punct în dezvoltarea gândirii, iar cel logic conținutul de gândire ce poate fi dobândit pe baza analizei unui act de gândire logică.

Este adevărat că orice ființă reprezintă un complex de energie, că tot ceea ce se întâmplă în lume constă într-o disipare a energiei libere existente.

Totul se concretizează în relațiile sociale, scopul și sursa lor fiind individul. Ei bine, conceptul de relație reprezintă un concept logic, un element al gândirii, deoarece relațiile sociale se bazează pe comunicarea dintre indivizi, iar această comunicare se bazează, la rândul ei, pe precepte logice.

De fapt, am putea spune că avem cunoștiințe, judecăți ce formează concepte ultime, exprimând în același timp și esența lucrurilor. Un citat exemplificativ în acest sens este cel al lui Sigwart, care afirmă: ,, întreaga noastră cunoaștere și-ar fi ajuns scopul când ar fi stabilit un sistem de concepte, în care ar fi cuprins fără rest tot ceea ce există după esența sa. ” Însă pentru a ajunge în acest punct avem nevoie de o analiză concretă, precisă și corectă a gândirii.

Vorbim despre analiza logică a valorilor, dar nu am definit ce este valoarea. Noțiunea de valoare desemnează relațiile sociale în care se exprimă prețuirea acordată unor obiecte sau fapte în virtutea corespondenței însușirilor lor cu trebuințele sociale ale unei comunități umane și cu idealurile acesteia. Valorile pot fi morale ( binele, cinstea, sinceritatea, ș.a), politice ( democrația, echitatea, libertatea, dreptatea), estetice ( frumosul, urâtul, comicul, tragicul, eroicul, sublimul, grațiosul, etc.)

Am dat definiția și clasificarea valorilor, însă de menționat este faptul că totalitatea lor, procesul complex al genezei valorilor și valorizării este studiat de axiologie. Filosofia explică din punct de vedere logic cum anume se naște și evoluează realitatea, care este valoarea tuturor schimbărilor ei. Iată deci, logica joacă aici rolul principal în procesul de cunoaștere, înțelegând prin valoare un element logic necesar în alcătuirea conceptelor și judecăților. Cu toții știm că nu putem înțelege realitatea din jurul nostru fără concepte și judecăți de valoare, logica oferindu-ne acel ajutor necesar în aflarea și cunoașterea adevărului realității.

Aș putea să afirm că există o strânsă interdependență între conceptul logic și cel psihologic, deoarece în sens logic, conceptul desemnează elementele gândirii logice care stabilesc relațiuni valabile între conținuturi psihice, fiind factorii de înfăptuire a convingerii valorii conținuturilor psihice. Dar însăși esența logică a acestui concept constă în valoarea sa pentru o

mulțime de obiecte nepercepute, astfel reducând diversitatea din lumea fizică, pe baza ideii de esențial, ce reprezintă o valoare în sine.

Prin urmare, de ce este atât de important să înțelegem conceptul logic în formarea judecăților și prejudecăților noastre ? Deoarece, adevărul este că valoarea se impune spiritului nostru atât în teorie, cât și în practică, încercând să ne explice atât universul în care existăm, cât și sensul existenței noastre. Iată deci, avem nevoie de conceptul logic pentru a ilustra aceste valori, a le înțelege sensul și a descoperi care este adevăratul sens al vieții umane.

Acum că am clarificat ce înseamnă conceptul logic, voi analiza pe scurt judecata din 2 puncte de vedere : psihologic și logic. Autorul afirmă că psihologia judecății are, în principiu, rolul de a arăta ce este judecata ca realitate psihică, precum și raporturile ei cu alte realități psihice. Datorită faptului că fenomenele psihice curg în timp, judecata este privită ca un fenomen temporal.

De fapt, ce înțelegem prin psihologie ? Vasile Pavelcu definea psihologia ca ,, o lumină indispensabilă înțelegerii, aproprierii și ascensiunii umane ”. Iată deci, scopul ei constă în înțelegerea activității umane per ansamblu, în definirea orizontului de cunoaștere în ceea ce privesc valorile care reprezintă viața. Pentru a avea o viziune de ansamblu, în ceea ce privește scopul judecății psihologice, un citat al lui Abraham H. Maslow, ar fi semnificativ: ,, Eu cred că psihologia trebuie să se ocupe mai mult de problemele importante ale poziției omului în lumea de azi și spun acest lucru deoarece toate problemele importante ale omenirii – război și pace, exploatare și fraternitate, ură și dragoste, boală și sănătate, înțelegere și neînțelegere, fericire și nefericire – conduc la o mai bună înțelegere a naturii umane și la o psihologie cu aplicații distincte pentru viața omului. ”

De asemenea, de remarcat este faptul că teoria psihologică a judecății se ocupă mai mult de conținutul ei, de intuiție și gândire, de conținuturi a căror determinare se poate face numai individual. Mai trebuie menționat că Brentano a fost primul care a studiat judecata din punct de vedere psihologic, considerând-o un ,, element al vieții psihice ”. Iată deci, psihologia judecății se ocupă cu explicarea conținutului ei, apelând la intuiție și la gândire, în

încercarea de a reflecta toate procesele psihice de o importanță majoră care au o influență covârșitoare în realizarea și stabilirea cursului vieții noastre.

După ce am stabilit ce rol are judecata psihologică, e timpul să trecem acum la judecata logică. Aici remarcăm o chestie interesantă: logica încearcă să determine măsura în care judecata contribuie la procesul cunoașterii, făcând abstracție de orice fenomen psihic subiectiv. Autorul marchează comparația dintre psihologie și logică, afirmând că, spre deosebire de psihologie, care privește judecata ca un fenomen temporal, logica o privește ca o valoare, un lucru foarte important de reținut, dacă ne amintim că judecățile logice sunt adevăratele valori ce ne influențează viața.

Foarte pe scurt voi explica acum teoriile logice asupra judecății și anume : teoria legăturii reprezentărilor, teoria identității, teoria imanenței și teoria valabilității.

În ce constă teoria legăturii reprezentărilor ? Constă în faptul că judecata funcționează ca o activitate de legare a 2 reprezentări, adică a unui subiect cu o altă reprezentare predicat-obiect. În acest mod, putem spune că judecata este sintetică. Ce este reprezentarea ? În literatura de specialitate, reprezentarea se definește ca un proces cognitiv-senzorial de semnalizare în forma unor imagini unitare, dar schematice, a însușirilor concrete și caracteristice ale obiectelor și fenomenelor în absența acțiunii directe a acestora asupra analizatorilor. Iată deci, reprezentarea are rolul de a analiza caracteristicile obiectelor și de a le explica prin imagini. În felul acesta, judecata reușește mult mai ușor să definească procesele psihice și logice ce se petrec în viața umană.

Dar pentru a înțelege în concret ce încearcă să explice această teorie, vom apela la teoria lui Wundt, care considera judecata un rezultat al descompunerii reprezentării totale în 2 reprezentări parțiale. Astfel putem face și analiza și sintetiza judecății. Un exemplu care ilustrează această teorie se referă la soare și lumină. Nu legăm două concepte separate : soarele și lumina, ci avem acea reprezentare totală a lor, deoarece lumina este caracterul, reprezentarea parțială pe care o deducem din activitatea soarelui. Astfel, când spunem ,, Soarele luminează ”, avem în vedere reprezentarea unică și totală a celor 2 concepte soare, respectiv lumină.

Foarte pe scurt, teoria identității explică temeiul unirii a 2 reprezentări, teorie susținută de Sigwart. De remarcat aici este faptul că, în concepția lui Sigwart, este posibilă legătura a 2 reprezentări pe baza identității lor. În acest fel, judecata devine un act de identificare sau de egalizare între cele 2 reprezentări.

Teoria imanenței vrea să demonstreze că ambele elemente ale unei judecăți se află în raport unul cu celălalt, deoarece sunt imanente, teorie susținută de B. Erdmann. Interesant este faptul că cele 3 teorii enunțate mai sus împărtășesc un singur lucru în comun și anume, acela că reduce judecata numai la baza legăturii unor elemente pe temeiuri diferite, dar nici una din ele nu s-a oprit să analizeze reprezentarea dintre subiect și obiect.

Aici intervine cea de-a patra teorie, a valabilității judecății, prin faptul că oferă posibilitatea recunoașterii, aprobării sau respingerii legăturii elementelor. După părerea autorilor, ar fi cea mai justă dintre teorii, reprezentând un mod de a înțelege judecata prin implicarea valorii. Deși Wundt a afirmat că prin acceptarea elementului valabilității judecății s-ar crea o confuzie între constituirea și funcționarea judecății cu reflexiunea asupra valorii judecății, adevărul este că lucrurile stau diferit, în sensul că nu se poate constitui o judecată fără elementul valorii. Acest lucru este esențial, atât în teorie, cât și în practică.

În concluzie, conceptele logice, psihice, științifico-metafizice, dar și judecățile psihologice și logice încearcă să determine conduita vieții omului privită din toate unghiurile posibile. Numai așa, probabil, cândva, omul înțelegând adevăratul scop al existenței sale, ,, va iubi oamenii de dragul lui Dumnezeu”. ( Friedrich Nietzsche)