“ Femeie intre stele si stea intre femei”

Toate comorile ascunse si nevazute ale acestui univers nu le gasesti decat intr-un suflet de femeie. Din el iti extragi seva vietii, din el aduni tot ce-I mai pretios, si in el te vei si intoarce. .Pentru îndrăgostit, femeia are dimensiunea integrală a lumii, ea este axa în jurul căreia se rotesc fanteziile şi dorinţele bărbatului. Aceeasi idee o intilnim si la Eminescu, in poezia “Femie intre stele si stea intre femei” unde dulcea frumusete a femeii este de fapt proiectia visului sau. Iubita, muza si, adeseori artista, femeia e una dintre vocile prin care se vesteste armonia divina a universului.Factorul feminin este ridicat la gradul unui simbol, o adoratie care, depasind obisnuitul vietii, trece in absolut. Erotica lui Eminescu se bazeaza pe inocenta, nevinovatie, sufletul fiind pornit din visare, idila petrecindu-se in cadrul unei naturi primare, tipic romantica.Iubirea de tip onoric, intilnita des in operele eminesciene, are tendinta de a ridica sentimentele la nivelui trairilor pure, de o intensitate coplesitoare, tocmai pentru a manifesta pretuirea fata de ceea ce reprezinta un ideal feminin. Astfel in creatia sa, femeia angelica, intruchipeaza anatomia femeii ideale, astfel la Eminescu este iubita atit femeia cit si muza, ceea ce implica o asociere intre stea, apartinind planului astral, si muza, componenta terestra, ambele unite in sensul sursei de creatie.Studiind mai multe creatii ale acestuia, pot afirma ca Eminescu este un poet care şi-a pus nădejdea în forţa mântuitoare a iubirii. Deznădejdea care l-a luat în stăpânire, când i s-au ruinat speranţele de împlinire a visului de iubire pe acest pământ şi de întânire a femeii ideale, s-a transformat într-un fluviu de sentimente dureroase, un adevărat tăvălug de suferinţă, de o mare putere spirituală însă, care l-a rupt treptat de fantezie, l-a spălat şi l-a curăţit atât de iluzia iubirii împlinite la modul absolut pe pământ, cât şi de inDaca am incerca sa patrundem mai adinc in intrebarea:”Ce este femeia?” cum am raspunde…? –Femeia este cea mai pura fiinta, cea mai slaba si in acelasi timp puternica. Daca am face o comparatie cosmogonica, atunci intr-adevar ea ar putea fi comparata cu stelele, pentru ca la fel cum astea stralucesc mindre in jurul lumii si ii dau valoare acesteia, la fel si femeia o face cu barbatul. Pentru Mihai Eminescu idealuleste cel care se apropie cât mai mult, prin bunătate şi frumuseţe interioară, de arhetipul fminin, pe care Dumnezeu l-a arătat în Preacurata Sa Maică. Chemarea iubitei din neguri şi din valuri seamănă foarte mult cu o implorare a scoaterii ei din Iad. Căci atunci când mori în inima cuiva care te iubeşte cu adevărat, nu mai ai loc decât în Iad. Într-o variantă a poemului Din valurile vremii, poetul îşi arată dorinţa de a o mântui: O, nu fugi, iubito, plutind astfel înnot / Răpită de nimicul vieţii şi de tot / Ca frunzele când toamna, pe lume-şi mână vântu-i… / Din valurile vremii mă lasă să te mântui. Eminescu ajunge în cele din urmă la constatarea experiată a faptului că persoana umană este o realitate veşnică, care devine veşnică prin naşterea sa în această lume, şi că iubirea se perpetuează dincolo de prezenţa ei şi de contactul fizic, iar îndepărtarea şi înstrăinarea de fiinţa iubită provoacă o suferinţă cruntă, o durere insuportabilă: Eminescu nu crede, prin urmare, în puterea gestului orfic sau dantesc de a te coborî tu, om simplu, în Iad, ci crede ortodox în puterea rugăciunii şi a iubirii, crede in ceresc, in stele , in luna, in cer, pentru el femeia reprezinta totul, pentru el, ea e unica, nu in zadar intilnim in toate poeziile sale aceleasi caracteristici si calitati fizice: pielea nespus de alba, par blond si lung, ochi albastri. Astfel acesta isi demonstreaza fidelitatea fata de persoana iubita, avind-o clar pictata in minte si in suflet. Dintre toate fmeille, el o evidentiaza pe ea drept o stea ce straluceste intre femei si domina lumea cereasca, drept regina ce isi conduce pionii pe pamint, drept margaritarul ce uneste cele doua lumi.