Universitatea ”1 Decembrie 1918” Alba IuliaDepartamentul de Istorie, Arheologie și Muzeologie

Referat

Tema: Femeia în Societatea Medievală

Subiectul: Trei împărătese bizantine: Teodora lui Iustinian, Efrosina Ducas, Irina Comnena

Profesor: Cornelia Popa-Gorjanu

Student: Ion Zmuncilă

2015

INTRODUCERE

1

În Evul Mediu imaginea pe care o avea femeia în societate și realitatea vieții sale erau

două lucruri distincte. Religia, reprezentată în plan social de clerul format din bărbați

celibatari, impunea o imagine a femeii care era din punct de vedere fizic, mental și moral

inferioare bărbaților. Cea mai de preț virtute a unei femei putea fi considerată virginitatea

despre care se spunea că este calea de aur a vieții, căsătoria fiind calea de argint. Pentru

femeie existau doar două alegeri considerate respectabile: soția supusă sau călugărița dedicată

religiei însă asta nu înseamnă că femeile în Evul Mediu alegeau aceste roluri1. Femeile, atât

cele măritate, cât și cele nemăritate erau nevoite să muncească în rând cu tații sau bărbații lor,

dar în același timp să îngrijească de familie. Până a fi măritate, femeile aveau aceleași drepturi

ca și bărbații, la pământuri, la semnături ș.a., dar odată măritată tot ce-i aparținea femeiei

devine sub prioritatea bărbatului, doar după decedare o treime îi revenea femeiei pentru a se

putea întreține pe sine. Doar femeile de la oraș aveau o varietate mai mare de a munci la copt

pîine, la tors dar oricum nu era deajuns era nevoită ca să muncească în mai multe locuri

deoarece erau plătite mai puțin decât bărbații. Manipulate de biserică, de bărbații lor, femeiile

din mediul urban cât și rural duceau o viață mai grea în comparație cu împărătesele, precum:

Irina Comnena, Teodora lui Iustinian și Euphrosyna Doukaina ș.a..

Însă și împărătesele nu s-au născut împărătese, unele au ajuns împărătease chiar din

clasa cea mai joasă fiind fiice a unor familii obișnuite din perioada medievală. Drept exemplu,

împărăteasa Teodora lui Iustinian a fost fiica unui îngrijitor de animale de la circ. Dar

relatările lui Procopius nu sunt lipsite de temei, Teodora, care s-a născut în jurul anului 497,

fusese actriță, cu toate implicațiile ce țin de imoralitate sexuală și distracții vulgare pe care le

presupunea această ocupație. În lucrarea sa Istoria Secretă, Teodora era una ditre fiicile lui

Akakios, dresor de urși. După moartea tatălui său, în jurul anului 500 Teodora și familia sa

cade în sărăcie2. Pe Teodora, natura o înzestrase cu frumusețe, eleganță, inteligență și umor3.

Potrivit unui istoric Diehl , ”ea a distrat, încântat și scandaliat Constantinopolul”. De unde

apăruse Teodora, nu prea se știe, unii cronicari preusupun că în Cipru, alții în Siria, dar în

primii ani ai celui de-al șaselea secol, Teodora, mimă și dansatoare, umplea Constantinopolul

cu celebritatea ei scandaloasă4. Dar pe lângă frumusețea sa, oamenii de rând, pe stradă se

dădeau într-o parte când o întîlneau, de frică ca să nu-și murdărească hainele prin atingerea de

ea. Dar aceste detalii întrunecate despre anii de tinerețe a viitoarei împărătese trebuie privite

1 https://ro.wikipedia.org/wiki/Femeile_în_Evul_Mediu2 Lynda Garland, Împărătesele Bizanțului, trad. Anfile Alexandru, București, ed.Nemira, 2014.3 Alexandr Garland, Istoria Imperiului Bizantin,trad. Ionuț-Alexandru Tudorie, Vasile-Adrian Carabă, Sebastian-Laurențiu Nazâru, Iași, ed.Polirom, 2010.4 Charles Diehl, Teodora, Împărăteasa Bizanțului, trad. Teodora Popa-Mazilu, București, ed. Ulise, 1991

2

cu un anumit scepticism, căci toate vin de la Procopius, al cărui scop principal în Istoria

Secretă era acela de a-i defăima pe Iustinian și Teodora5. După o perioadă tumultoasă a

tinereții Teodora părăsește capitala și locuiește câțiva ani în Africa.

În jurul anilor 521-522 Teodora se întoarce în Constantinopol. Când o văzuse pentru

prima dată Iustinian , ea părăsise scena și ducea o viață singuratică. Frumusețea ei l-a

impresionat profund, încât a luat-o la curte și a ridicat-o la rangul de patriciană, iar după puțin

timp s-a căsătorit cu ea, iar prin urcarea lui la tron, Teodora devenise împărăteasă6. În timpul

răscoalei din 532, Teodora a jucat unul dintre rolurile importante, unde cu sânge rece, ea a

salvat probabil Imperiul de viitoare convulsii. În ceea ce privește religia, Teodora a favoriat

pe monofiziți și s-a situat la polul opus a soțului ei indecis. Acesta a rămas fidel ortodoxiei pe

tot parcursul domniei sale. Teodora a înțeles mai bine importanța provinciilor monofizite

decât Iustinian, care erau zone vitale ale Imperiului, și urmărind întreținerea unor relații

pașnice cu ele7. Teodora a murit fiind bolnavă de cancer în 548 , înmormântată în biserica

Sfinților Apostoli. Este remarcată în mosaicul din biserica San Vitale din Ravenna, unde este

reprezentată în haine împărătești.

Împărăteasa Sfânta Teodora, soția lui Iustinian cel Mare; Mozaic, secolul al VI-lea, Catedrala San Vitale, Ravenna, Italia.

Efrosina Ducas (1155-1211), a fost împărăteasă bizantină, soția împăratului Alexios III

Angelos. Fiica lui Andronic Ducas și rudă a împăratului Constantin al X-lea. În 1169 s-a

căsătorit cu Alexios III. Cu fler politic, Efrosina a condus de fapt țara în numele soțului ei. Pe

5 Alexandr Vasiliev, Istoria Imperiului Bizantin,trad. Ionuț-Alexandru Tudorie, Vasile-Adrian Carabă, Sebastian-Laurențiu Nazâru, Iași, ed.Polirom, 2010.6 Ibidem, pag 164-165.7 Ibidem, pag 165.

3

lângă alte prințese, Efrosina a fost una dintre prințesele care s-au născut în famiile imperiale.

În familia Efosinei, frații cât și sora au jucat un rol important la conducerea Imperiului

Bizantin. Fratele drept împărătesei Issac Angelos (1185-1195), a ajuns la tron înnainte de

treizeci de ani, prin uciderea lui Stephen Hagiochristophorites care a fost sluga lui Andronic

Ducas8. În timpul dinastiei Angelilor, imperiul era intrat în corupție și ea a decis să se

confrunte cu această problemă, solicitând ajutor de la un episcop pe numele Constantin. În

acest conflict, fratele sau și nepotul ei a răspândit zvonuri precum împărăteasa are o poveste

de dragoste cu un aristrocrat. Alexios crezând, a poruncit să fie decăpitat iar Efrosina trimisă

la mănăstire. După șase luni, în toamna anului 1197 s-a întors la palat.

În 1203 în jurul Constantinopolului ajunge cea de-a patra cruciadă în frunte cu feciorul

lui Issac- Alexios IV. Efosina cu Alexios părăsesc capitala, dar este prinsă de către Angelii.

La scurt timp puterea trece în mîinele lui Alexios V Ducas Mourtzouphlos, iar la 1204

capitala este cucerită de către cruciați. Efrosina se stinge din viață în jurul anilor 1210-1211.

Irina Comnena, o altă împărăteasă, care alături de Alexie I a ajuns pe tronul imperial la

1118 s- a dovedit a fi o împărăteasă vrednică. Alexie I, aproape de a lua tronul, îi rămânea

doar a-și găsi o soție, pentru a conduce Imperiul. Pentru că în acele timpuri, să-ți găsești o

soție era mai greu, Alexie se gîndea a se căsători cu Irina din familia Ducas, fiica lui Andronik

Ducas. Această legătură între famiile Commena și Ducas, punea capat neclarităților, deoarece

aceste două familii se lupta mereu pentru tron, și o legătură între ei ar fi pus capăt acestor

confruntări și ar fi primul pas spre o alianță. Alexie și Irina se căsătorise la sfârșitul anului

1077. Căsătorită la doar 15 ani, Irina până a ajunge să fie împărăteasă, și-a dedicat toată

averea săracilor. Nu prea iubea să fie înzestrată cu de toate, la ceremonii nu mergea, doar dacă

cu Alexie. Traia în apartamentele particulare petrecând zilele doar citind și meditând. În

adevăr, viața sa intimă se împărțea în 2 categorii: Citirea Sfinților Scripturi și datoriile de

milostenie9.

Îndrăgostit peste cap de Irina, Alexie o lua peste tot cu ea, începând cu călătorii și

sfârșind cu expediții militare, nu numai pentru frumusețea ei, dar și pentru sfaturile care le

primea de la ea. Conștientă de sinceritatea împăratului, împărăteasa se gîndea ca să-și extindă

încrederea și să guverneze din propriile ei vederi. Cu toatet că uneori, nu arata încredere

decisivă, Irina în împrejurările grele știa să dea dovadă de curaj, de sînge rece și de hotărâre10.

8 Lynda Garland, Împărătesele Bizanțului, trad. Anfile Alexandru, pag. 211, București, ed.Nemira, 2014.9Charles Diehl, Figuri Biantine, trad. Ileana Zara, București, ed. Pentru Literatură, 1969.10 Ibidem, pag.108.

4

Cu trecerea anilor, a ajuns a fi tot mai interesată de viața duhovnicească, repetând de multe ori

cuvinte ce aparținea Proorocului11. Precum Alexie avea al doilea nume ”Kaloian” ce însemna

din grecește ”frumos și bun”, Irina era numită ”Primitoarea de Străini” pentru că ajuta orce

om, indeferent din ce clasă socială era, și se îmbrăca în veșminte simple, mai degrabă de

călugăriță decât de împărăteasă, și-l îndemna și pe soțul ei să procedeze la fel, să dea o mână

de ajutor celor care au nevoie de ea.

Pe lângă calitățile care le deținea, Irina nu era nepăsătoare și de oamenii din clasa mai

joasă. Irina și Alexie decid să construiască două mănăstiri vecine, una pentru bărbați sub

patronajul lui Hristos ”care iubește omenirea” cealaltă pentru femei, sub protecția Fecioarei

”plină de grații”.

Ajutată de Dumnezeu și soțul ei, Irina a asistat la zidirea Mănăstirea Pantocratului din

Constantinopol, lângă biserica Sfinților Apostoli. Dar nu i-a fost deajuns, cu gîndul la săraci și

bătrâni care n-aveau unde să doarmă nopțile și să supravețuiască, pentru că în Evul Mediu,

principala sursă pentru supravețuire a oamenilor și bătrânilor de clasa joasă era bisericile și

mănăstirile, Irina și cu soțul ei, asistă la ctitoria frumoasei biserici a mănăstirii, ca și a doua

casă a Împărătesei și a bătrînilor din apropiere. Împărăteasa Irina era probabil cea mai

puternică și una dintre cele mai bogate împărătese în aceea vreme12. Având în gând oriunde pe

Dumnezeu, Irina în anii ce urma a intrat în viața monahală și cu blagoslovenia soțului ei a

primit numele de Xenia13.

Ultimile zile, Irina și le-a petrecut într-o mănăstire din Vithinia (Asia Mică), iar

moaștele sale au fost aduse înnapoi în capitală și așezate în mănăstirea sa, Pantocratului.

Împăratul a hotărât să rămână credincios soției sale, și a refuzat să se căsătorească după

moartea Irinei, iar la scurt timp moare și Împăratul, care este înmormântat lângă soția sa.

În general, eu cred că femeia medievală pentru supravețuire trecea prin multe greutăți.

Însă nu toate, unele munceau la pământuri, altele coceau pâine, împleteau, unele își petreceau

zilele dansând la curtea împăratului, ca de exemplu prințesa Teodora. Femeia mai era și

discriminată, cu toate că avea aproximativ aceleași drepturi, ea era nevoită ca să muncească în

mai multe locuri consecutiv pentru a se întreține, fapt că era plătită mai puțin decât bărbații.

Pe lângă aceste chinuri și discriminări, femeile nu uitau că tebuie să arate și bine, față de

bărbați care seara după muncă deseori petreceau nopțile în bar cheltuind bani pe băuturi. Unii

11 http://vremurivechisinoi.blogspot.ro/2012/08/sfanta-irina-constantinopolului-si.html12 Vasile Muntean, Femeia Bizantină și Cultura, Timișoara.13 David Ford, Mary Ford, Casatoria - cale spre sfintenie. Vietile sfintilor casatoriti, trad. Constantin Fagetan, București, ed. Sophia, 2001.

5

având prea mulți bani alții mai puțini. Pentru cei din clasa mai joasă, care nu aveau destulă

putere pentru a se întreține, Biserica era unica soluție. Bisericile și mănăstirile, erau construite

la poruncirea Împăratului, desori rolul principal îl juca împărăteasa,deoarece unele

împărătese, până a ajunge aici au văzut cum se trăiește într-o clasă mai joasă față de cei

înstrăriți. Ca de eemplu împărăteasa Irina și împăratul Alexie, care au construit două mănăstiri

pentru oamenii care n-au cu ce se alimenta sau unde să doarmă.

Precum am menționat mai sus, cu toate că femeia avea drepturi egale ca bărbații,

exemplu drepturi la pământ, la semnătură ș.a., aceste drepturi erau pe un termen foarte scurt,

cauza fiind că odată ce se căsătorea tot cei aparținea îi revenea soțului. Deoarece căsătoria se

petrecea la femei foarte devreme, la vârsta cuprinsă între 12-15 ani, femeia foaprte puțin se

bucura de averea ei. Un alt dezavantaj, cred că este lipsirea drepturilor după moartea soțului,

îi revenea doar o treime din tot ce deținea, ceea ce socot că nu ecorect, dacă soția mai avea doi

sau trei copii îi venea foarte greu ca să se întrețină, și de aia era nevoită ca să muncească

dublu sau chiar triplu, dar în celași timp să îngrijească de familia sa.

Mozaic din incita bisericii Sfintei Sofii din Constantinopol.

Bibliografie

6

Diehl, Charles, Figuri Biantine, vol.II. trad. Ileana Zara, București, ed. Pentru

Literatură, 1969.

Diehl ,Charles, Teodora, Împărăteasa Bizanțului, trad. Teodora Popa-Mazilu,

București, ed. Ulise, 1991

Ford David, Ford Mary , Casatoria - cale spre sfintenie. Vietile sfintilor casatoriti,

trad. Constantin Fagetan, București, ed. Sophia, 2001.

Garland, Lynda, Împărătesele Bizanțului, trad. Anfile Alexandru, București,

ed.Nemira, 2014.

Muntean, Vasile, Femeia Bizantină și Cultura, Timișoara.

Vasiliev, Alexandrî, Istoria Imperiului Bizantin,trad. Ionuț-Alexandru Tudorie, Vasile-

Adrian Carabă, Sebastian-Laurențiu Nazâru, Iași, ed.Polirom, 2010.

7