Fauna Ichtiologica a Romaniei - Grigore Antipa

7/27/2019 Fauna Ichtiologica a Romaniei - Grigore Antipa

http://slidepdf.com/reader/full/fauna-ichtiologica-a-romaniei-grigore-antipa 1/497

»*

\iOS.

'**&*4*\

*r$

*S*.''

>* .4T

^ ~- !

'•

»

' Vi

'^' ^r~;

* jj^r

' ; -*

V*&1 > ,K ->

^ '-*m

v

(MKgSflL^•PP%1^

J

IR

'v* *

r *r

,-^ ^>



^^L.

Oi/j^-^^t Ol*tfi*04£p4t /4>te&bc**<y

/i^^W^^-^f

FAUNA ICHTIOLOGIC

A

ROMÂNIEI



Digitized by the Internet Archivein 2013

http://archive.org/details/faunaichtiologicOOanti



ACADEMIA ROMANAPUBLICAIUNILE FONDULUI VASILE ADAMACHI

No. XVI.

FAUNA

ICHTIOLOGICA

ROMÂNIEIDE

Dr. GR. ANTIPADIRECTORUL MUZEULUI DE ISTORIE NATURAL DIN BUCURETI.

PREMIUL ADAMACHI DIN 1906

CU 31 TABELE IN FOTOTIPIE

BUCURETIINST. DE ARTE GRAFICE „CAROL GOBL" S-son ION ST. RASIDESCD

18, STRADA DOAMNEI, 1».

1909. «,.50,



'

k V. J



CUPRINSUL

Pag.

Precuvântare 1

Introducere 5

CLASA PETILOR (Pisces)

A. ORD. TELEOSTEI (Peti osoi) 9

Subord. ACANTHOPTERI , »

FAM. PERCOIDEI 10

I. Gen. Perca L »

1 sp. Perca fluviatilis L. Bibanul »

ÎI. Gen. Lucioperca Cuv , 14

1 sp. Lucioperca sandra Cuv. et Val. alul »

2 sp. Lucioperca volgensis Paif. alul vrgat .... 19

3 sp. Lucioperca marina Cuv. alul de mare .... 20

Monstruoziti (Lucioperca sandra et volgensis var.

caput delphini) 22

III. Gen. Aspro Cuv 23

1 sp. Aspro streber Sieb. Fusarul »

2 sp. Aspro zingcl Cuv. Pietrarul 25

IV. Gen, Acerina Cuv 28

1 sp. Acerina Cernua L. Ghiborul »

2 sp. Acerina schraelser Lin. Rsprul 31

FAM. SCLEROrAREI 35

Gen. Cottus Lin »

1 sp. Cottus gobio Lin. Sglvoace 36

2 sp. Cottus poecilopns Heck 40

FAM. GASTEROSTEIDAE . . 43

Gen. Gasterosteus Artedi 44

1 sp. Gasterosteus platygaster Kess. Plmida de balt . »

2 sp. GasteroMeus aculeatus L 52

Gasterosteus aculeatus var. ponticus ........ 54

FAM. GOBIOIDEI 60Gen. Gobius Artedi . . . . »

1 sp. Gobius marinoratus Pali 62

2 sp. Gobius Kessleri Gnnth 64



Vî

3 sp. Gobius trautwetteri Kessl 67

4 sp. Gobiiis ceplialarges Pali 68

5 sp. Gobhis fluviatilis Pali 69

FAM. MUGILOIDEI . . . 73

Gen. Mugii Artedi »

1 sp. Mugii cephalu Guv. Chefalul mare 74

2 sp. Mugii cJielo Cuv. 78

3 sp. Mugii auratus Risso 80

4 sp. Mugii saliens Risso 81

5 sp. Mugii capito 82

Subord. ANACANTHINI JOH. MULL. 83

FAM. GAPOIDEI »

Gen. Lota Cuv 841 sp. Lota vulgaris Cav. Mihalul »

FAM. PLEURONECTIDAE 88

Gen. Pleuronectes L »

1 sp. Pleuronectes flesus L. Cambula . 89

Subord. PHYSOSTOMI 92

FAM. SILUROIDEI »

Gen. Siiurus L 93

1 sp. Siiurus glanis L. Somnul »

FAM. CYPRINOIDEI 99

I. Gen. Cyprinus L 101

1 sp. Cyprinus Carpio L. Crapul »

Varietile Crapului din România 114

1 Cyprinus carpio forma typica 115

2 Cyprinus carpio var. gibbosus ......... 116

3 » » » hungaricus Heck »

4 » » » oblongus 117

Monstruoziti 118

Cyprinus carpio var. capul, delphini »

II. Gen. Carassius SSÎiis. .

" 121

1 sp. Carassius vulgaris Nils. Caracuda »

Bastard: Cyprinus Carpio

XCarassius vulgaris Marsigli. 125

III. Gen. Tinca Cuvier 126

1 sp. Tinca vulgaris Cuv. Linul »

IV. Gen. Barbus Cuv 128

1 sp. Barbus fluviatilis Agass. Mreana »

2 sp. Barbus petenyi Heck. Mreana vânt 131

V. Gen. Gobîo Cuv 133

1 sp. Gobio fluviatilis Porcuorul »

2 sp. Gobio uranoscopus Agass 135

VI. Gen. Rhodeus Agass »

1 sp. Rhodeu amarus Agass. Blehnia sau Boarea . . 136

VII. Gen. Abramis Cuvier 1381 sp. Abramis brama IAnne. Pltica 139

Monstruoziti 142



VII

Fag.

Bastarzi 142

2 sp. Abramis vimba Lin. Morunaul 143

3 sp. Abramis ballerus L. Cosacul 145

4 sp. Abramis sapa Pali. 147

Abramis bramaXLeuciscus rutilus Sieb. Bastard . . 148

VIII. Gen. Blicca Heckel . 150

1 sp. Blicca bjorkna L. Batca »

Bastarzi 152

a) Blicca bjorknaXLeuciscus rutilus Sieb. (Bastard) . . 153

b) Blicca bjoi'knaX Scardinius erytbrophtalmus Jaeckel

(Bastard) 154

IX. Gen. Pelecus Agassiz 155

1 sp. Pelecus cultratus Lin. Sabia »

X. Gen. Alburnus Heckel 158

1 sp. Alburnus lucidus Heck. Obleul »

2 sp. Alburnus chalcoides Guldenst. Oble mare . . • 161

Alburnus cbalcoides var. danubicus nov. var 162

3 sp. Alburnus bipunctatus Lin. Beldia ... . . - 163

Bastarzi : 165

1. Bastard: Alburnus lucidusXSqualius dobula Siebold. »

2. Bastard: Alburnus lucidusXLeuciscus rutilus .... 166

XI. Gen. Aspius Agassiz 167

1 sp. Aspius rapax Agass. Avatul. . »

XII. Gen. Leucaspius Heckel u. Kner 170

1 sp. Leucaspius deliueatus Siebold »

XIII. Gen. Idus Heckel 172

1 sp. Idus melanohis Heckel u. Kner. Vduvit . . • . 173

XIV. Gen. Scardinius Bonap 175

1 sp. Scardinius erythrophtalmus L. Roioara »

XV. Gen. Leuciscus Rondel 178

1 sp. Leuciscus rutilus L. Ocheana sau Babuca alb . 179

Leuciscus rutilus var. erythraea 181

2 sp. Leuciscus virgo Jlecli. .182

3 sp. Leuciscus frisii Nordm. . 183

XVI. Gen. Squalius Bonap • ........ 184

1 sp. Squalius cepfialus L. Cleanul »

2 sp. Squalius leuciscus L 186

XVII. Gen. Phoxinus Agass 188

1 sp. Phoxinus laevis Agass. Boitean sau Verdete . .»

XVIII. Gen. Ghondrostoma Agass 190

1 sp. Chondrostoma nasus Lin. Scobarul sau Mae-negre 191

FAM. ACANTHOPSIDES 194

Gen. Cobitis Lin »

1 sp. Cobitis fossilis Lin. Tiparul . »

2 sp. Cobitis barbatula L. Grindelul 196

3 sp. Cobitis taenia Lin. Svârluga 198

FAM. SALMONIDEI 200



VIII

Pag.

I. Gen. Thymallus Cuv 200

1 sp. Thymallus vulgaris Nils. Lipanul 201

II. Gen. Salmo Siebold i Valenc 2031 sp. Salmo Imclio L. Lostria »

III. Gen. Trutta Nils. i Siebold 206

1 sp. Trutta fario Lin. Pstrvul »

FAM. ESOCINI 210

Gen. Esox Artedi. »

1 sp. Esox lucius L. tiuca »

FAM. UMBRIDAE (GUNTHER) 214

Gen. Umbra Kramer 215

1 sp. Umbra hrameri Fitsinger, Pietroelul »

FAM. CLUPEOIDEI CUV • 218

I. Gen. Alosa 219

1 sp. Alosa pontica Eichwald. Scrumbia de Dunre . . »

a) Alosa pontica var. danubii 221

6) Alosa pontica var. nigrescens 224

c) Alosa pontica var. russac 226

2 sp. Alosa Nordmanni 227

II. Gen. Cîupea 230

1 sp. Ciupea cultriventris Nord/m • •»

2 sp. Ciupea delicatula Nordm 232

FAM. MURAENOIDEI 235

Gen.Ânguilia

Thunberg»

1 sp. Anguilla vulgaris Flem. »

B. ORD. GANOIDEI • . . 238

FAM. ACIPENSERINI (JOH. MULLER) 239

I. Gen. Acipenser Lin • .... 242

1 sp. Acipenser ylaber Marsigli. Viza »

2 sp. Acipenser rutheuus L. Cega 246

Acipenser ruthenus var. brevirostris n. v 250

3 sp. Acipenser stellatus Pali. Pstruga 251

4 sp. Acipenser guldenstaedtii Brandt. Nisetru .... 254

Varietile Nisetrului 260

I Varieti de integument : • . »

1 var : Acipenser guldenstaedtii var. scobar n. v. . •»

2 Var : Acipenser guldenstaedtii var. golis n. v. . . 261

II. Varieti de form :»

1 Var: Acipenser guldenstaedtii Brandt. Forma tipic »

2 » )» » var. longirostris n. v. 262

» » » » acutirostris n. v. »

5 sp. Acipenser sturio Lin. ipul »

II. Gen. Huso 264

1 sp. Huso huso L. Morunul »

Bastarzi 270

1 Acipenser rutbenusXAcip. stellatus 271

2 Acipenser rutbenusXAcip. glaber »



IX

3 Acipenser glaberXAcip. guldenstaedtii 272

4 Acipenser stellatusXA. guldenstaedtii 272

5 Acipenser stellatusXHuso huso • . »

6 Acipenser guldenstaedtiiX Huso huso 273

7 Acipenser sturioXA. guldenstaedtii . »

8 Acipenser glaberXH. huso »

C. ORD. CYCLOSTOMI 274

FAM. PETROMYZONTINI 275

Gen. Petromyzon Lin »

1 sp. Petromyzon fluvîatilis Lin »

2 sp. Petromyzon planeri Bl 276

Indice alfabetic de nume tiinifice 279

Indice alfabetic de nume populare de peti, instrumente

i instalaiuni de pescuit 289



i



PRECUVÂNTARE

Lucrarea pe care o dau acuma publicitii constitue întâia parte a

unei lucrri mai mari asupra pescriilor din România, care urmeaz s

apar într'o serie de mai muli ani. Volumul de fa este rezultatul uneiactiviti de aproape 14 ani. In tot acest timp am umblat prin toate unghiu-

rile terii colectând peti i alte animale acuatice, instrumente de pescuit,

datine i orice tiri puteam afla relativ la petii i pescriile noastre.

Scriind lucrarea de fa, m'am silit s rspund la mai multe necesiti.

In primul rând ea este o lucrare curat tiinific: faunistic, biologic isistematic ; ori unde am putut îns trage o concluziune practic amtras-o, condus fiind de idea c ori i ce cercetare naturalist la noi în ar,pe lâng tiina pur trebue s tind, pe cât posibil, a pune i o baz tiinific

desvoltrii noastre economice. In al doilea rând îns am cutat s tratez iun capitol foarte principal din etnografia poporului român, pescuitul, care

pân astzi înc este foarte puin cunoscut. Mulimea de nume populare

româneti pentru instrumentele de pescuit i peti, pe cari le-am adunat,

vor fi, sper, de oarecare folos filologilor i linguitilor notri; materialul

statistic relativ la producia pescriilor, preurile petelui i toate datele

economice i comerciale, etc. va fi i el de un oarecare folos econo-

mitilor.

In lucrarea de fa am luat ca principiu ca toate descrierile speciilor

ce le-am dat sfie fcute numai dup exemplare colectate în România.

M'am ferit pe cât se poate de creaiunea de specii nou i numai acolo

unde erâ o absolut necesitate am fcut-o.

Figurile cari însoesc acest volum sunt toate desemne originale fcute

dup exemplare din ar. O parte din ele sunt fotografii, fiindc prin acest

procedeu am putut reda mai bine unele specii sau caractere mai impor-

tante. Desemnele în cea mai mare parte au fost executate de ctre d-1 Pamfil

Polonic, desemnatorul Serviciului Pescriilor, cruia profit de aceast ocazie

pentru a-i exprima viile mele mulumiri pentru silina mare ce i-a dat-o i

pentru priceperea cu care a lucrat.

Fauna ihtiologic a României are o importan tiinific mai mare

decât o simpl faun local, cci noi fiind la gurile Dunrii avem cheia

A.R —Publ. Adamachi. 111. Antipa, Ihtiologia. 1



pentru o mare parte din fauna Europei centrale. De aceea multe chestiuni

de sistematic i geografie animal am fost nevoit a le trat mai pe larg

decât e obiceiul s se fac înfcr'o lucrare asupra unei faune locale.

In lucrarea de fa am considerat numai petii cari tresc în apele

noastre interioare dulci i slcii, nu am putut îns consider speciile ma-

rine ca Aterinele, Mullus, Engraulis, Syngnathus, etc, cari intr câte

odat din mare în lacurile noastre srate. Acestea vor form obiectul ce-

lui de a Ii-a volum care e înc în lucru: «Ihtiologia pontic».

Aceast lucrare nu este o carte de popularizare sau un Manual de

Ihtiologie ; ea urmrete din contra numai publicarea în form mono-

grafic a unor cercetri tiinifice—în mare parte originale— de faunistic,

sistematic i biologie, etc. Nu am crezut dar nemerit s mai umplu locul

cu un nou capitol spre a da o descriere general a corpului petilor i

organizarea lor. Asemenea cunotine elementare trebue ca cetitorul s le

posead deja; iar de nu, le poate gsi în orice tratat de Zoologie sau ma-

nual de Ihtiologie.

Ca mod de descriere am adoptat sistema diagnozelor scurte i concise.

Acestea dei rpesc timp mult cu alctuirea lor, au îns avantajul de a

da în câteva fraze scurte sinteza tuturor caracterelor unei întregi grupe

sau specii. Dac îns metoda descrierilor pe larg a fiecrei forme pc-tuete prin lungimea i prin aducerea a prea multe detalii inutile, i dia-

gnozele prea scurte, bazate numai pe unul sau puine caractere, pc-tuesc prin incompletitate care d loc uor la confuziuni. înainte când

descrierea unei specii se fcea dup un singur exemplar aâ zis «tipic»,

gsirea caracterelor de distinciune i stabilirea diagnozelor erâ uoaraceste diagnoze îns se potriviau abia la câteva procente din exempla-

rele cari compun o specie. Astzi îns, când s'a recunoscut marea varia-

bilitate a formelor, determinarea caracterelor distinctive nu se mai poate

face decât pe baza studiului unui mare numr de exemplare i diagnoza

unei specii trebue s conie în ea toate limitele de variaiune spre a putea

îmbria toate exemplarele cari fac parte din acea specie. Condus de

aceste principii am cutat i eu ca diagnozele ce le dau s fie cât mai

complete i s se bazeze pe un numr mai mare de caractere.

In afar de diagnoze îns am dat la cele mai multe specii i câte o

descriere mai detaliat a formelor corpului i toate caracterele secundare.

Mai mult înc, unde a fost nevoie, am dat chiar i dimensiunile exacte ale

diferitelor pri ale corpului dela mai multe exemplare.

Spre a preciza i mai bine valoarea fiecrei specii pe care am descris-o,

am cutat a forma pentru fiecare câte un tablou de sinonimii, tablou în

care sfie considerate mai cu seam toate lucrrile relative la Ihtio-

logia basinului Dunrii i al Mrii Negre. Cu toat munca mare i r-



pirea de timp enorm ce mi-a cauzat-o, aceast lucrare trebuia f-

cut, cci dela Gunther (1857—-70) i pân astzi tablouri de sinonimii

complete nu s'au mai fcut i cele vechi trebuiau cel puin completatei puse la curent. In aceste tablouri am lsat de sigur la o parte cea mai

mare parte din lucrrile cari nu au nici o legtur cu fauna noastr i

faunele locale ale diferitelor teri prea îndeprtate, cari pentru scopul

nostru nu ne pot fi de nici un folos. Aa am evitat a cita, unde nu erabsolut nevoie, lucrurile fauniste ale lui Blanchard, Selys Longchamps,

Yareell, Mreau, Smitt, Fleming, Fritsch u. Eckstromm, ele, cari au de

obiect fauna unor teri prea îndeprtate de a noastr.

In privina coloraiunii petilor am cutat a o descrie pe cât mi-a fost

cu putin dup exemplare vii ;

totu colorile se schimb atât de repede,atât dup apele în cari tresc cât i imediat ce se transport dintr'un me-

diu în altul sau dup epocele anului, etc, încât cel mai bun lucru e ca

pe asemenea caractere s nu se pun nici o baz.

La multe specii am vorbit puin i despre Parazite, cu toate c eu per-

sonal — dei am colectat mult material --- nu ani fcut îns decât foarte

puine cercetri în aceast direciune i înc nu s'a fcut nici pân as-

tzi la noi un studiu general asupra paraziilor petilor. Notiele ce le-am

dat acolo sunt în cea mai mare parte — dup cum o spun la fiecare specie

în parte — luate din literatur i le pun numai ca o indicaiune pentruacei ce ar voi s se ocupe mai de aproape cu acest interesant subiect.

In privina pescuitului i a instrumentelor de pescuit, descripiunile ce

le dau aici sunt relativ scurte ; studiile ce le-am fcut în aceast privin

sunt îns cu mult mai amnunite i vor forma obiectul unui volum spe-

cial, al crui material este deja gata pregtit. Deasemenea va aprea cu

acea ocazie i un Vocabular în care se vor trece toate numirile populare

constatate, atât pentru peti cât i pentru instrumente, bli, piscicultura,

prepararea petelui, etc. i tot ce are o legtur cu pescria.

Bucureti, 31 August 1905.



INTRODUCERE

România este una din erile cele mai bogate în ape dulci din Europa.

Dup calculele fcute, suprafaa total a apelor noastre interioare se eva-

lueaz la aproximativ 817.000 hect., deci 6,14% din suprafaa total a

terii. Aceste ape, potrivit poziiunii lor geogralice, prezent o mare varie-

tate de condiiuni fizice: Pe de o parte avem Dunrea împreun cu gurile

ei i cu mulimea de bli i lacuri pe cari le formeaz prin revrsrile

ei periodice, pe de alt parte mulimea de pârâuri i râuri cari erpuesc

munii notri i merg unindu-se mereu între ele pentru a se vrsa toate

în Dunre; apoi seria de lacuri i lagune cu ap dulce sau slcie dea-

lungul malului nostru al Mrii Negre i în fine o mulime de lacuri na-

turale i heletee artificiale din interiorul terii.

Toate aceste ape hrnesc în interiorul lor o mare varietate i imensi-

tate de peti i- pescriile noastre au ajuns astzi a fi cunoscute în toat

lumea ca unele din cele mai mari pescrii de ap dulce din Europa.

Astfel fiind se vede, chiar i numai din acest punct de vedere, cât de mare

însemntate are stadiul tiinific al faunei noastre ihtiologice. Cu toate

aceste pân astzi nu avem înc o descriere general a tuturor speciilor

de peti cari tresc în apele noastre, cu atât mai puin înc studii apro-

fundate relative la biologia petilor notri în raport cu condiiunile natu-

rale i speciale ale apelor în cari tresc, la modul lor de hran, de re-

producere, la migraiunile ce le fac, etc.

Nu se poate îns nici zice c studiile ihtiologice asupra petilor din

apele noastre ar lipsi cu totul. Din contr, naturaliti de mare valoare

înc din timpuri mai vechi au fcut cercetri serioase — mai cu seamdin punctul de vedere sistematic — asupra petilor din aceste ape. Ca

mai principali pot cita pe urmtorii:

Marsigli, care, în volumele IV i VI ale operei sale fundamentale in-

titulat Danubius panonico-mysicus, descrie i figureaz înc pe la 1726

toi petii Dunrii pe cari i-a putut el observa. Pe la 1690 el a stat un

timp mai îndelungat,pe insula Ada-Kaleh i a studiat petii i pescriile

de acolo. In aceast lucrare, foarte important pentru acele timpuri, nu



6

se descriu îns decât numai petii cari trâesc în poriunea din Dunredin sus de gura Oltului.

Alt lucrare foarte important i chiar fundamental este lucrarea lui

Nordmann, intitulat Faune pontique i publicat cu tabele colorate admi-

rabile în marea oper: Voyage dans la Russie meridonale et la Crimee

de M. Anatole de Demidoff. Aceast lucrare trateaz despre toi petii ba-

smului pontic, cum îns studiile au fost fcute mai cu seam asupra ape-

lor ruseti, în ea nu se amintete decât numai foarte rar de petii Du-

nrii i atunci numai de câteva specii prinse în regiunea Deltei. Cele mai

de multe ori îns notiele despre Dunre sunt luate din literatur i con-

in erori mari, aâ c în aceast privin nu se poate pune în totdeauna

o baz serioas pe datele acestui autor.

De mare valoare sunt de asemenea studiile celui mai bun ihtiolog rus,

K. Kessler, publicate în buletinul societii de naturaliti din Moskova

între anii 1856—59, precum i în leciile sale de ihtiologie dela Univer-

sitatea din Kiew i mai cu seam în lucrarea sa mai recent (1877), pu-

blicat în limba rus asupra «Ihtiologiei Aralo-Caspi-pontice». Din neno-

rocire îns i studiile lui Kessler nu se întind decât numai pân la Nistru

i e tiut c, oricât ar fi gurile Dunrii de apropiate de gurile Nistrului,

totu în privina faunistic sunt diferine mari între aceste fluvii. Nu aavea decât s amintesc c Genul Percarina sau specia Acerina rossica,

cari tresc i în Nistru, lipsesc cu totul basinului Dunrii. Deci i aceste

studii—oricât de importante ar fi ele—ne pot fi numai de un mare ajutor

în studiarea faunei noastre, nu pot îns s înlocueasc acele studii.

Tot astfel ar mai fi înc i studiile lui Rathke despre Fauna Crimeei,

lucrarea general a lui Grimm, intitulat Fishing and Hunting in Russian

watters, studiul general al lui Warpachowski despre Petii Rusiei sau a

lui Sabannejef, etc, fr a mai vorbi de vechile i clasicele lucrri ale

lui Pallas, Eicliwald, Brandt i Ratzeburg, etc. Toate acestea ne dau

multe lmuriri în privina petilor Mrii Negre sau ai fluviilor ruseti, nu

se întind îns la Vest decât cel mult pân la Nistru i nu gsim în ele

decât vreo noti despre vreun pete recoltat în Basarabia ; aproape ni-

mic îns despre Dunre.

De alt parte, de o foarte mare importan sunt studiile fundamentale

ale naturalitilor austriaci Meidinger, Heckel i Kner i Fitzinger.—Mono-

grafia genului Acipenser de Heckel i Fitzinger, publicat în 1886, este

înc pân astzi cea mai bun lucrare asupra acestei principale grupe de

peti, atât de caracteristic pentru fauna noastr. Cartea intitulat : Dle

Siissivasserfische der Oesterreichischen Monarchie de Heckel i Kner,

publicat în 1858, a rmas clasic ca cea mai bun i mai complet cartepentru determinarea petilor Dunrii de sus i ai râurilor ce se vars în ea. De



asemenea mai sunt înc numeroase monografii publicate de aceti 3 din

urma însemnai naturaliti. A mai putea înc s citez i pe alii, ca Rei-

singer i Jeitteles pentru Ungaria, Bieh pentru Transilvania, Novicki si

Zawadzki pentru Galiia i Bucovina, Pancic pentru Serbia, Steindach-

ner, etc, precum i admirabila lucrare a lui Siebold : Ueber die Siiss-

wasserfische von Mitteleuropa. Asemenea publicaiunile mai recente ale

lui Seeley : The Freshwatter Fisches of Europe i Bade: Die Susswas-

serfisclie von Mitteleuropa ne pot fi de un oarecare folos, sunt îns am-

bele mai mult compilaiuni literare decât lucruri originale, etc. Toate ace-

stea i o serie întreag înc de mici notie, publicate mai cu seam de di-

ferii naturaliti austriaci, conin multe i importante date despre petii din

Dunrea de sus sau din Dunrea mijlocie, aproape nimic îns despre Dun-rea din jos de Porile de fier.

Vedem dar din aceste câteva citaii, c întru cât privete petii Dunrii

i chiar ai câtorva din celelalte râuri mai mari cari trec peste hotarele

terii, avem deja o literatur care s ne poat da oarecari indicaiuni.

Aceast literatur îns nu se refer decât sau la alte pri ale fluviului i

râurilor, cari au alte condiiuni de existen i deci în mare parte o alt

faun decât poriunile noastre, sau se refer numai la câteva specii, O

descriere îns general a faunei ihtiologice a României, prin care s se

arate toi petii cari tresc în apele noastre, distribuia lor geografic,

biologia lor, migraiunile lor, etc, o asemenea descriere ne lipsete înc cu

desvârire.

Importana unui astfel de studiu este îns foarte mare, atât din punctul

de vedere special al necesitilor terii noastre, cât i chiar din punctul

de vedere al tiinei în general. Din punctul nostru de vedere e im-

portant un asemenea studiu : 1) deoarece contribue la cunoaterea ti-

inific a terii noastre, 2) se stabilete o nomenclatur, adunându-se nu-

mele populare i fixându-se numele corespunztoare tiinifice i 3) se

pune o baz tiinific unei ramuri însemnate de producie a terii.

Din punct de vedere al tiinei generale, acest studiu poate avea o în-

semntate deosebit : 1) Deoarece Dunrea liind un fluviu care percurge

mai mult de jumtate din toat Europa i noi fiind la gurile ei, avem aici

deslegarea pentru o mulime de chestiuni faunistice i de geografie ani-

mal de cea mai mare importan. 2) O întreag serie dintre genurile ispeciile cari tresc în apele noastre sunt înc puin i în mod cu totul

incomplet cunoscute în tiin, aâ sunt d. ex. Familiile Clupeidelor, Aci-

penseridelor, Gobioidelor, Gasterosteilor, Mugilidele, Genurile Alburnus,

Abramis, Cyprinus

io întreag serie de forme

nou,varieti, bastarzi, etc.

Toate aceste descrise cu deamnuntul contribuesc nu numai la cunoaterea

unei faune locale, ci i la înaintarea tiinei în general. 3) Biologia petilor



a fost pân în timpurile din urm unul dintre capitolele cele mai negli-

jate ale Ihtiologiei, de aceea despre viea multor specii de peti se tie

numai foarte puin. Studiile biologice asupra petilor notri, bazate pe ob-

servaiuni îndelungate, experiene, statistice, etc, ne-au dat o mulimede fapte cu totul nou pentru tiin; nu am decât s amintesc pentru a-

ceasta rezultatele cercetrilor asupra biologiei Clupeidelor, Siluridelor,

Acipenserilor i Husonilor, a multor Cyprinoizi, etc, cari ne schimb în

multe privine sau ne completeaz cunotinele ce le aveam despre vieaa

acestor peti. 4). Distribuia geografic a animalelor poate de multe ori sne îndrepteasc a trage concluziuni asupra originii unei faune i asupra

legturilor ce au existat odinioar între diferite basene, azi separate între

ele Constatarea d. ex. a diferenei radicale dintre Gobiidele Mrii Negre

i Gobiidele Mediteranei, sau asemnarea faunei pontice cu fauna Aralo-

Caspic, sau lipsa în basenul Dunrii a unor forme ca Lucioperca marina,

Acerina rossica, Percarina Demidofii, etc, cari exist în toi afluenii ru-

seti a Mrii Negre; prezena în Marea Neagr a unor forme de Clupeide

cari lipsesc în Mediterana i nu se înrudesc decât cu cele din Marea

Baltic, lipsa lui Gasterosteus aculeatus în basenul Dunrii, etc. etc, toate

acestea sunt fapte importante—în mare parte nou—cari eventual vor putea

servi odat ca un material pentru a trage concluziuni de ordine mai înalt.

5) Se tie c pescuitul este unul dintre mijloacele cele mai primitive de

agonisirea hranei la diferitele popoare si totodat unul dintre cele maiconservative; diferii etnografi i filologi moderni au cutat pe aceast

baz — prin compararea numirilor i formelor instrumentelor — s trag

concluziuni asupra originii popoarelor i influenelor ce le-au avut unele

asupra altora. Nu a avea decât s citez în aceast privin lucrrile Con-

telui Eugen Zichy, Ianko, Hugo Schuchardt, etc. Cunoaterea deci a in-

strumentelor noastre de pescuit cu numirele lor va îmbogi acest material

i va da tiinei un nou mijloc de a cerceta etnografia poporului român

i influenele ce le-a suferit sau le-a exercitat asupra altor popoare, etc

Condus de aceste dorine, am început acum 14 ani studiul faunei noastre

ihtiologice i o dau acuma publicitii în speran c cercetrile mele

de pân acuma vor fi un stimul i pentru alii de a le confirma i com-

plet în diferitele direcii.



CLASA PETILOR (pisces)

Ycrtcbratc acuatice, respirând prin branchii în tot cursul vieii.

Corpul gol sau de cele mai multe ori acoperit cu solzi. Cu aripioare

nepereche ; membrele pereche având forma de înottoare. Inima

simpl.

A. ord. TELEOSTEI(i) petî osoi.

Petii cu scheletul osos. Pielea goal sau acoperit cu solzi ne-

emaliai. De regul 4 arcuri branchiale mobile cu foile branchiale li-

bere la vârfurile lor. Deschiderile branchiale simple, acoperite de câte

un aparat opercular mobil i o membran branchial susinut de ra-

dii osoase (Radii branchiostegii). Marginea superioar a gurii for-

mat de maxilarele superioare i intermaxilare sau numai de inter-

maxilare singure. Bulbul arterial numai cu 2 supape. Intestinul frvalvul spiral. Aripioara caudal homocerc.

I. SUBORD. ACANTHOPTERI.

Oasele supra-i intermaxilare mobile. Razele anterioare dela ari-

pioarele dorsal, anal i ventrale bine desvoltate, simple, nedi-

vizate la vârfuri i spinoase. Beica înottoare, când exist, fr duet

aerian.

(1) Prin diagnozele ce le dau aici se urmrete mai mult un scop practic de a se determina

cu cât mai mult uurin speciile de pete ce compun fauna noastr, de aceea caracterele altor

specii strine nu au putut fi luate totdeauna în considerare.



I. FAM. PERCOIDEI.

Acantliopterigieni având corpul acoperit cu solzi ctenoizi puternici i bine fixai.

Marginea posterioar a uneia sau mai multor buci din aparatul opercular pre-

vzut cu dini sau cu spini. Marginea superioar a gurii format din oasele in-

lermaxilare. Flcile, vomerul, oasele faringiale i de cele mai multe ori i oasele

palatine cu dini mici, conici, foarte ascuii. Oubeic

înottoare. Ventralele sub

pectorale.

1. Gen. Perca.

Corpul comprimat lateral. Gura terminal. 2 aripioare dorsale se-

parate. Marginea, posterioar a preoperculului dinat, iar cea a oper-

culului terminat cu 1 spin sau 2. Toi dinii de pe oasele bucale

de mrime egal i dispui in form de perie. Limba neted

frdini.

Membrana branchial cu 7 radii brâncihiostegii.

Reprezentat în apele României printr'o singur specie.

/. Sp. Perca fluviatilis. Lin. Bibanul.

Tab. I. Fig. 1.

Caractere specifice: Prima aripioar dorsal cu 13 — 15 radn

spi noase, i eite în afar. Corpul verde almiu cu spinarea verde

închis i mai multe dungi negre transversale (6— 9) pe tot

corpul; cu o pat mare neagr la baza posterioar a primei

aripioare dorsale.

Sinonime

Perca I-a. Marsigli, Danub. panonic.-mvs., etc. voi. IV, pag. 65, tab. 23,

fig- 1.

Perca fluviatilis. Linne, Syst. nat. I, p. 481, Meidinger, Icon. Pisc. Austr.

tab. 5. Pallas, Zoographia Rosso-Asiatica III, p. 248. Cuvier et Valenciennes,

Histoire natur. des Poissons voi. II, pag. 201. 1. Reisinger, Spec. Ichthyol.

Hungarie, etc. 1830, pag. 12. Bonaparte, Iconogr. d. 1. Fauna Italica. III

Pesci (1835). Kessler, zur Ichthyologie des sudwestlich. Russland, pag. 5.



11

Nordmann, Faune Pontique, (Voyage Demidoff III), pag. 855. Heckel U.

Kner, Siisswasserfische d. Oster. Monarchie, pag. 3. Gunther, Catalogue

of the Fishes in the British museum, voi. I, pag. 58. Siebold, Siisswsser-

fische von Mitteleuropa, pag. 44. Kessler, Ichthyolog. Aralo-Caspi-pontic.(rus), 1877, pag. 200. Grimm, Fischerei und Jagd in d. russischen Gews-sern, Berlin, Archiv fur Naturg. 1892. Seeley, Freshwater Fishes of Eu-

ropa, pag. 23. Boulanger, Catalogue of the Fishes. II ed. 1895, I, pag.

46. Einar Lonnberg, Contributions to the Ichthyolog. uf the Caspian

sea, pag. 4.

Perca Vulgaris. Schaefer, Pisc. Bavar. Katishon. 1759. Agassis, Isis

1828, pag. 1.047. Bonaparte, Catalogo metodico dei Fesei europei, Na-

poli 1846, pag. 55.

Br. 7, Dl 13-16, D2 1/13-15, P 13-14, V 1/25 A 2/7-19, C 17, L lat 58-68,

L. tr 7/9—13/15.

Corpul îndesat i puin comprimat lateral ; înlimea sa maxim se afl

la începutul primei aripioare dorsale i e coninut de 3, 5—4 ori în

lungimea total a corpului. La un exemplar foarte mare de 47 cm. lun-

gime am gsit înlimea corpului de 15 cm. a c ea intr numai ceva

mai mult de 3 ori în lungimea corpului, pe când la exemplarele de o m-rime ordinar ea este cuprins în aceasta de aproximativ 4 ori (d. ex. un

exemplar de 29 cm. lungime are înlimea de 71 mm.). Corpul este aco-

perit cu solzi ctenoizi i bine iixai.

Gura terminal se întinde înapoi pân sub mijlocul ochiului. Pe toateoasele gurii, atât pe flci cât i pe vomer i palatine mici i foarte nume-

roi dini fini, dispui ca o perie de scrmnat lâna. Preoperculul cu mici

solzi este fin dinat la marginea sa posterioar i cu câiva dini ceva

mai mari la marginea sa inferioar. Operculul are solzi numai pe partea

sa superioar i puini pe marginea sa inferioar ; la mijloc este acoperit

cu o plac mare neted sau puin striat care se termin cu un ghimpe—-excepional cu 2—mare la partea sa posterioar.

Ochiul este mare, cu un diametru aproape egal cu 2/3 din distana dela

vârful botului la marginea anterioar a orbitei.

S'a pretins de ctre naturaliti însemnai, ca Schrank (1), Schffer (2),

Bloch (3), Bonaparte(4:) i chiar Agassis(h), c în apele Europei ar exist

2 specii de Bibani: una caracteristic pentru apele Europei rsritenei în special pentru Dunre, — numit de ei Perca vulgaris i alta carac-

teristic apelor Europei apusene, numit de ei P. fluviatilis. Ca dovaddespre aceasta ei luau diferena dintre desemnurile lui Marsigli si Mei-

dinger, fcute dup exemplare din Dunre, i desemnurile lui Bloch iSchaeffer.

(1) Schi'ank, Fauna boica, Niirnberg 1798.

(2) I. Chr. Schaeffer, Piscium Bavarico-Batisbonensiwm Pentas. Ratisbonae 1759.

(3) M. E. Bloch. Oekon. Naturg. d.Fische Deutschlands. Berlin 1782-84.

(4) C. I. Pr. Bonaparte, Iconografia della Fauna italica, III Pesci. Tab. 79 i Catalog, metod,

dei Pesci europ. Napoli 1846.

(5) Agassiz, Isis,Jahrg. 1828, pag. 1.047.



12

Cum c aceasta er numai o neînelegere bazat pe desemnuri greite

i mici variaiuni individuale, aceasta a dovedit-o foarte bine atât Heckel(l)

cât i Siebold(2). De fapt toi bibanii din apele Europei formeaz o sin-

gur specie i eu singur am putut constata c i în apele noastre aparambele aceste forme, cari îns sunt legate între între ele prin tot felul

de forme intermediare, aâ dar nu sunt decât simple variaiuni individuale.

Acela lucru e i cu forma descris ca specie nou sub numele de Percaitalica Cuv. et. Val., care s'a dovedit înc de ctre Bonaparte c nu e

decât o varietate individual.

Coloraiunea. — Coloarea general a corpului este pe lturi verzie b-tând în almiu, pe spinare verde închis, iar pe partea ventral galbendeschis sau chiar cu totul alb. De pe spinare se scoboar în jos o serie

de 5—9 dungi late negre verzi, cari câte odat sunt foarte bine pro-

nunate, iar alte dai sunt terse cu totul. In genere, ca la toi petii, co-

loarea general a corpului variaz foarte mult; la petii din bli tonulgeneral este închis pe când la cei din Dunre i apele curgtoare este

deschis cu luciu metalic argintiu sau auriu. Aripioara I-a dorsal este

închis i caracterizat printr'o pat mare neagr albstrie — rotund ca

un ochiu — la baza prii sale posterioare ; cea de a doua dorsal este

ceva mai deschis, de o coloare cenuie btând în galben. Pectoralele,

ventralele i anala sunt glbui, iar în epoca de reproducie devin roii-

crmizii. Caudala are aceea coloare ca coloarea general a corpului, b-tând puin în rou.

Irisul are o coloare galben închis cu un luciu metalic auriu.

Dimensiunile corpului.—Exemplarele obinuite au o lungime cam de

25—30 cm. ; se gsesc îns exemplare cu mult mai mari. Cel mai mareexemplar pe care l-am vzut e din lacul Siut-Ghiol de lâng Constana,

având o lungime de 50 cm. cu o înlime de 15 cm. i o greutate de

2.7 kgr. ; erâ o femel cu icrele aproape de a le lepda.

Distribuia.— Bibanul este unul dintre cei mai rspândii peti dinar,el trete în toate apele, dar mai cu seam în blile Dunrii i în lacu-

rile noastre litorale. i în apele slcii ale Razimului, ba chiar primvaraîn epoca apelor crescute i la mare în faa gurilor Dunrii se gsescdin când in când exemplare rtcite. In râuri se gsete pân în regiunea

Mrenei. Se cultiv foarte mult în lacuri i heletee.

In blile din delta Dunrii se prind anual între 2—400.000 kgr. (in

1904 fiind un an foarte secetos s'au prins numai 87.932 kgr.)

Pentru descrierea de fa s'a examinat în special un numr mare de

exemplare provenite din mai toate apele terii i mai cu seam: din dife-

rite regiuni a blilor Dunrii, din Dunre, Prut, iret, din lacurile Razim,

Mangalia, Comarova, Siut-Ghiol, Znagov, din diferite heletee din Moldova, etc.

Biologia.— Dei bibanul se gsete în mai toate apele din ar, totu

el prefer apa limpede i de aceea trete mai mult în lacuri i bli unde

se gsete o ap mai decantat decât în râuri. De obiceiu el nu trete

(1) Heckel u. Kner, Siisswasserftsche d. Oster. Monarchie. Wien.

[2) Siebold, Siisswasserfische von Mitteleuropa,



13

la adâncimi mari, ci mai cu seam la 1— l x

/2 m. sub suprafaa apei. Puii

i exemplarele mici tresc adeseori în grupe prin aproprierea malurilor.

Exemplarele mari sunt solitare.

Hrana.—Bibanul este un pete foarte rpitor ; el se hrnete cu viermi,

larve de insecte, melci, crustacee, icre de pete i mai cu seam cu ali

peti ; nu rareori se gsesc în stomacul su broate i chiar mi s'a în-

tâmplat s gsesc i mici mamifere de ap (Sorex, etc).

Reproduciunea. Bibanul începe a se reproduce în anul al III-lea al

existenei sale. Epoca sa de reproduciune începe, dup temperatura apei,

pe la finele lui Martie i se continu în Aprilie, când apa are 10— 12°. Lo-

curile de reproduciune sunt la ap mic, linitit, în apropierea malurilor

unde gsete pietre sau mai cu seam plante acuatice. Icrele sale le de-

pune în forma unui iret gelatinos, lung ca de vreo 2 m. i lat ca de

2

—3cm.,

pecare îl lipete în

formde

reeade firele de stuf

ide di-

ferite ierburi sau de pietre. Oule sale au un diametru aproximativ de

2—2.5 mm. Un biban de o mrime obinuit are peste 300.000 boabe de

icre, la exemplarele mari numrul lor îns este cu mult mai considerabil (1).

Durata încubaiunii oulor depinde de temperatura apei, de obiceiu înseste cam de vreo sptmân.Prsite. Bibanul are foarte muli prsii; s'au constatat pân acum

la biban în diferite ape europene 29 de specii de prsite dintre cari :

3 specii de Nematode, 4 specii de Echinorynchi, 12 specii de Trematode,

8 specii de Cestode i 2 specii Crustacee. Intre acestea sunt de remarcat

mai cu seam Teniile i Botriocephalii cari sunt periculoase i pentru om

i cauzeaz adeseori boale, mai cu seam la populaiunea de pescari din

Delta Dunrii.

Întrebuinarea. Bibanul are o carne alb i vârtoas i fiert sau fript

pe grtar e foarte bun la gust; de asemenea se sreaz în cantiti mari,

aa c find totodat i destul de ieftin joac un rol destul de important

înalimentaiunea poporului. Preurile medii anuale sunt de 5—-10 lei % kg., în

anii de lips îns s'au urcat i la 20—27 lei % 'v'g- Solzii cei mici se între-

buineaz adeseaori de ctre femei pentru diferite lucrri manuale ca garni-

turi pentru rame, flori artificiale, etc. In erile apusene pielea sa cu solzii este

întrebuinat pentru a fabrica un cleiu de pete foarte bun, la noi, dup cât tiu,

o asemenea industrie—cel puin într'un stil mai mare—nu s'a început înc.

Piscicultura. Bibanul nu este un pete recomandabil pentru a fi cul-

tivat în heletee în mod deosebit, cci fiind un pete foarte rpitor m-nânc puii i icrele celorlalte specii cari tresc împreun cu el, iar carnea

nu este atât de gustoas pentru a merita s fie preferat spre a fi cultivat

în locul altor specii de petii rpitori. Cu toate acestea bibanul se afl în mai

toate heleteele artificiale din ar i mai cu seam în iazurile din Moldova.

Pescuitul. Bibanul se prinde în tot timpul anului. La Dunre i blile

(1) Pentru constatarea numrului oulor la diferitele specii de peti am întrebuinat de obiceiu

urmtoarea metod: mai întâiu se coaguleaz ovarele, fie prin ap clocotit, fie puindu-le în li-

chide conservante, ca alcohol, formol, etc. Dup aceea se cântresc ovarele i apoi se iea o mic por-

iune din ele, care se cântrete din nou cu preciziune. Numrând oule din aceast poriune

putem apoi calcul numrul lor total din ovarele întregi.



14

ei, cât timp sunt apele desgheate, el cade regulat la vintire (vâri);

Toamna i iarna se prinde în cantiti mari la «.nvoade». La «cotee»

i «stoane» în timpul iernii, precum i la «leas» vara cade în mari

cantiti. El fiind un pete foarte rpitor se prinde de asemenea foarteuor cu «undia « i «cârligele cu nad» (pripoane), cu singura condiie

numai ca aceste s nu fie puse la adânc.

Nume populare. In Moldova de sus se numete « Costri» sau Cos-

tru» ; în Moldova de jos, Muntenia i Dobrogea îi zice «Biban» i «Glii-

ban». Turtucenii îi mai zic «Ghibau cu pana roie», deosebindu-1 prin

aceasta de Acerina cernua creia îi mai zic i «Ghiban alb».

Lipovenii i Haholii din Delta Dunrii îi zic «Okoni»; Turcii «Alabalîc»,

iar pescarii greci îl numesc «Hanus».

Gen. Lucioperca Cuv.

Corpul comprimat lateral; gura terminal; 2 aripioare dorsale se-

parate ; numai preoperculul are marginea posterioar dinat. Printre

dinii mici se afl în flci i Vomer i câiva dini mai mari co-

nici (dini canini). Membrana branchial cu 7— excepional 8— radii

branchiostegii.

Percoideele cari compun acest gen se aseamn întru câtva prin formacorpului lor i prin dinii lor canini cu tiuca ; aceast asemnare însnu e nici de cum expresiunea unei legturi de înrudire între aceste forme

cari prin organizarea lor intern se deosebesc foarte mult; ea e mai mult

cauzat de modul asemntor de viea ce-1 au ca peti rpitori. Din cauza

acestei asemnri superficiale acest gen a fost numit de ctre Gesner Lu-

cioperca, adic tiuc-Biban ; de altfel i numele populare germane i fran-

ceze «Heclit-Barsch» i «Brochet-Perche» exprim acela lucru.

In apele României am constatat cu siguran numai dou specii ; o a

treia a fost numai presupus c ar tri i în partea din Marea Neagrdin faa gurilor Dunrii, pân azi îns nu am reuit s'o gsesc, dei o

caut de aproape 13 ani in continuu, i m îndoesc chiar de existena ei.

1 . Lucioperca sandra Cuv. et. Val. alul.

Tab. I. Fig. 2.

Caractere speeiflee : Corpul l u n g r e , capul subire i îngust.

Gura mare, maxilarul ajungând înapoi cel puin pân sub

j

um tatea och iu l u i.

Dinii canini bine desvoltai. Margineaascendent a preoperculului aproape vertical. Spinii ari-



15

pioarelor anale i ventrale liberi. Anala cu 2/11— 12 radii,

a doua dorsal c u 19—23 radii ni o i.

Sinonime:

Lucioperca (Perche-Brochetee) Marsigli, Danubius panon. mys., voi IV,

pag. 69, tab. 22, fig. 2.

Perca lucioperca. Linne, syst. naturae (1766). Bloch, Oecon. Naturg. d.

Fische Deutschlands II., pag. 62, tub. 5. Meidinger, Icon. Piscium Austr., tab.

1. Palias, Zograpbia Rosso-Asiat. voi III, pag. 246. Reisinger, Spec. Ich-

thyol. Hungar. (1830), pag. 14. Erw. Schnlse, Fauna Piscium Germaniee,

pag. 85 (1892).

Perca Marina. Eichwaldt, Zoologia specialis, voi. III., pag. 82 (1831).

Lucioperca sandra. Cuvier ei Valenciennes, Hist. nat. des Poissons, voi.

II, pag. 110., Tab. 15. Nordmann, Faune pontique, în Voyage de Demidoff

etc,pag. 363. Kessler, Zur Ichthyologie des Sudwestl. Kusslands, pag. 5.

;

Nchtrge zur Icbtyhologie d. sudwestl. Hussl., pag. 6 (1857); Ausziige a.

d. Berichte iiber eine an die Nordwestlich. Kiisten d. Schwarzen Meeres

unternom. Reise II, pag. 2; Icbtbyologia Aralo-Caspi-pontic, pag. 202, No. 8.

Heckel u. Kner, Si'isswasserfische d. Osterreichiscbe Monarcliie, pag. 8, fig.

2. Gunther, Catalogue of the Fisches intheBrit. Museum, voi. Ipag. 75. Pancic,

Pisces Serbise, pag. 621. Jeittelîes, Prodronius faunaD vertebratorum Hun-

garia* superioris, Wien 1862, pag. 45. Siebold, Susswasserfische von Mittel-

europa, pag. 51. Grimm, Fisching and Hunting on Russian Watters 1883,

pag. 6. Seeley, Freshwater Fisches of Europe (1886), pag. 39. Boulanger,Procedings of the Zoolog, societ. of London 1892, pag. 412. Boulanger,

Catalogue of Perciforni Fisches in the British Museum, sec. ed., voi. I, pag.

52 (1895). Sabanejef, Petii Rusiei (în limba rus) St. Petersb. 1892, voi.

I, pag. 38. Warpachowski, Petii de ap dulce ai Rusiei europene (în limba

rus), 1898, pag. 33. E. Bade, Die Mitteleuropischen Suswasseriîsche, pag.

47 (1902).

Stizostedium lucioperca. Einar Lonnberg, The Ichthyologie of the Cas-

pian sea. 1900, Bihang tiel K. Svenska Yet.-Akadenhe Handlinger, Bd. 26,

Afd. IV, No. 8, pag. 4—7;Schillus Pallasii. Krynicki (dup Kesler, Ichthyol., pag. 202).

Br. 7, 1 D. 14—15, 2. D. 1—2/16—23, A. 2/11—12, P. 15, V. 1/5, C. 17,

Sq. 12—16/80—130/23—29.

alul este caracterizat prin corpul lui lungre i puin comprimat la-

teral, având capul deasemenea lungre i profilul frunii aproape drept,

puin ascendent (ui). înlimea maxim a corpului este la începutul primei

aripioare dorsale i e coprins de 5—6 ori în lungimea total a corpului

incluziv aripioara caudal. înlimea minim a corpului este la pedunculul

caudal— între 2 dorsal i C — i e coninut de 14 — 15 ori în lungimea

total a corpului. Lungimea total a capului (socotit pân la vârful pos-

terior al operculului) este coninut de 3.8 pân la 4.2 în lungimea to-

tal a corpului; ea variaz dup mrimea exemplarelor, cele mai mici avândun cap relativ mai mare. Ochiul este relativ mare V28— l

/'3 s

din lungimea



16^

total a corpului, i variaz în mod invers cu mrimea petelui; distana

ochiului dela vârful gurii este egal aproximativ cu de 2 ori diametrul su.Gura este aproape terminal i falca inferioar iese puin în afar. Osul

maxilar se întinde înapoi pân sub marginea posterioar a ochiului. Atâtpe falca superioar cât i pe cea inferioar are un rând de dini mai mici,

iar la mijlocul gurii pe ambele flci de o parte i de alta câte un dinte

canin foarte puternic. Deasemenea i pe oasele palatine de ambele priare câte o serie de dini fini, iar la mijloc 2 dini mari; vomerul este cu

dini mici, iar limba neted i nedinat.

Ramura vertical a operculului este foarte regulat i fin dinat, iar cea

orizontal (inferioar) cu dini mari i neregulai. Operculul se termin prin-

tr'un vârf tocit. Foarte caracteristici pentru genul lucioperca sunt aâ nu-

miii dini sau spini branchiali în forma unei greble, aflai pe marginea

concav a primului arc branchial; ei servesc (1) pentru a filtra apa i a

reinea alimentele aflate în ea. Pe partea concav a celorlalte arcuri bran-chiale se afl de fiecare parte câte o serie de dini catifelai. Membranabranchial este susinut de 7 radii branchiostege (excepional 8).

1-a Aripioar dorsal este compus din 14— 15 radii spinoase, din cari

al 4-lea, 5-lea i 6-lea sunt cele mai mari; ea e uneori legat la baza ei

de a 2.D. printr'o mic cut de piele; cele mai de multe ori îns am-

bele dorsale sunt complet separate una de alta, ba chiar câte odat' în-

deprtate la o distan de 2—3 solzi între ele. Ventralele sunt jugulare

i numai puin înapoia pectoralelor. Anala începe aproximativ sub pri-

mele 5— 6 radii ale celei de a doua dorsale. Caudala este numai puinscobit în mijlocul ei. Solzii sunt vârtoi i ctenoizi, îns mai mici ca la

Biban; numrul lor este ca i mrimea variabil. Pe linia lateral se g-sesc de obiceiu 80—100 de solzi; imediat dedesubtul sau deasupra ei

îns numrul lor crete considerabil. In formula de mai sus numrul sol-

zilor de sub linia lateral este luat dela începutul aripioarei ventrale.

In genere solzii variaz dup vârst, aâ c la exemplarele btrâne ei a-

coper chiar i baza aripioarelor, afar de aceea a primei dorsale ; de-

asemenea ei acoper i mai toate prile capului, afar de preopercul

care de cele de mai multe ori — prin deosebire de specia urmtoare —rmâne neted.

Coloraiunea. Corpul este în genere cenuiu, btând în verde sau galben,

sau la unele exemplare btrâne cenuiu închis ca plumbul. Pe spate co-loarea este mai închis, iar pe partea ventral alb, btând în argintiu.

Pe laturi corpul es!e acoperit cu o serie de dungi brune transversale

terse, cari se unesc între ele pierzându-se una în alta. La exemplarele

tinere aceste dungi sunt mai bine determinate i formeaz 8— 9 cercuri

cari se pierd la partea ventral. Capul pe partea sa superioar este mai

închis i uor marmorat. Aripioarele dorsale i anale sunt cenuii cu pete

negre; membrana dintre radiile dorsalelor are o serie de 5— 6 pete negre

lungree, cari formeaz la un loc 5 — 6 dungi longitudinale întrerupte.

(1) Zander, Zeitschrift fur Wissenschaftliche Zoologie. Jahrg. 1903.



1?

Pectoralele, ventralele i anala sunt galbene-cenuii. Irisul are o coloare

argintie ptat cu negru.

Dimensiunile. alul ajunge la dimensiuni destul de mari; exemplarele

obinuite au 40—70 cm.; se gsesc îns foarte des exemplare cari trec

i de 1.20 m. având o greutate între 12— 15 kgr.

Distribuia. alul este un pete foarte rspândit în apele noastre; el

trete în mari cnntiti atât în Dunre cât i în blile ei ; din Dunreel se urc în partea de jos a Prutului, iretului, în Arge, Olt, Jiu, etc. In

lacurile litorale: Razim, Siut-ghiol, Taaul, Mangalia, etc. se gsete în

abunden, numai în Sinoe-Liman apa îi este prea srat. De ase-

menea el este foarte abundent în lacurile interioare ca Znagovul, etc. Lamare, în faa gurilor Dunrii, la Baba-Hassan, Sulina i în gura S-tul

Gheorghe, unde apa este îndulcit, se gsete întotdeauna în cantiti destul

de mari. Se cultiv puin i prin unele heletee.Pentru descrierea de fa s'a examinat un numr mare de exemplare de

toate dimensiunile provenite din mai toate regiunile terii i anume : 7

exemplare din diferite regiuni ale Dunrii, 9 exemplare din blile Du-

nrii, 5 exemplare din Siut-Ghiol, 3 exemplare din Razim, 2 ex. din lacul

Snagov, 1 ex. din Prut, 8 ex. din mare dela gura Sf. Gheorghe, etc.

Biologia. alului îi plac apele limpezi i mai mult sau mai puinadânci, cu un fund nisipos sau pietros sau cu pietri mrunt amestecat

cu frimturi de scoici, melci i tot felul de conchilii; aceste locuri sunt

cunoscute de pescarii notri ca locuri speciale de alu i numite de ei

scrdis.

Din toate apele din România condiiunile cele mai ideale pentru des-

voltarea alului le ofer lacul Siut-Ghiol de lâng Constana; aici e o

ap limpede cu un fund pietros, în parte nisipos, cu ascunztori sufi-

ciente pe sub maluri i o hran bogat. Cu toate acestea alul poate

rezista bine i la ape ceva mai turburi i de aceea se gsete în mari

cantiti i în Dunre. In blile Dunrii el gsete o ap mai limpede,

sedimentat, unde fuge primvara când vin apele turburi; evit îns acolo

locurile cu fund de nmol unde trete i crapul, cci acesta îi tulbur

apa i-1 împiedic prin aceasta s vad petii pe cari îi pândete pentru

hrana sa. Vara când scad apele i blile încep a se scurge, el caut s

fug afar i de aceea el este printre cei dintâi care cade la leas.alul este un pete foarte lacom i foarte rpitor; el se hrnete ca

i Bibanul cu insecte, viermi, etc, îns mai cu seam cu peti. Obleii,

Albitura i tot felul de pete mic formeaz, de obiceiu, obiectul pradei sale,

îns când e flmând, nici mcar pe proprii si semeni nu-i cru.alul leapd icrele sale dela finele lunii Martie pân la finele lui Aprilie,

câte odat chiar i pân la începutul lui Maiu. Epoca principal este însîn primele zile ale lui Aprilie, de obiceiu când apa are o temperatur de

12— 14°. Icrele le depune în bli, nu îns pe lâng mal ca ceilali peti

de balt ci ceva mai la adânc; ei le leapd pe fund in locuri unde apa

nu e prea adânc i linitit, pe pietre, plante acuatice i crengi. Exem-plarele de dimensiuni mijlocii au cam la 2—300.000 de ou mici ca de1—-1,5 mm. diametru i de o coloare glbue-tears. Oule se desvolt

în câteva zile i puii cresc repede; în ziua de 6 Iulie 1905 am vzut la

A. R.— Publ. Adamachi. III. Antipa, lhtiologia. 2



Jl8

leas dela lacul Clrai prinzându-se pui de 8— 12 cm. lungime, cari

erau produi din acest an, iar pe la începutul lui Septemvrie se gsesc

deja exemplare de 22—26 cm. lungime. Dup ce s'a reprodus, alul mai

st prin bli pân ce apele încep s scad i atunci încearc s fugînapoi la Dunre, în blile mari îns el st în permanen, iar a mai

încerc s le prseasc.Prsite. Pân azi s'au constatat la alu urmtoarele ecto- i endopa-

razite: 2 specii de Nematode, 3 sp. de Echinorynchus, 7 sp. de Trema-

tode, 1 Ceslod (Ligula digramma i (?) probabil i Botryocephalus) i o

specie de Copepozf AcJitheres percarum—care se gsete foarte des pe

branchiile sale.

Întrebuinarea. alul are o carne alb, slab i foarte gustoas ; el

este unul din cei mai preioi i cutai peti din apele Europei. In Ro-

mânia se prind mari cantiti. Delta Dunrii produce în mijlociu cam vreo

50.000 kgr. anual, în unii ani când condiiile sunt prielnice, cantitatea e

ou mult mai mare. Domeniul Brilei a dat în 1901 o cantitate de 63.000

kgr., iar Siut-Ghiolul d pe fiecare an cam la 12.000 kgr din ambele

specii.

înainte alul se sr în mari cantiti i se consuma de popor; astzi

el find foarte cutat pe toate pieele Europei, preurile s'au urcat foarte

mult i se export numai proaspt împachetat în lzi i couri cu ghiaîn cantiti foarte mari. Pieele principale de export sunt mai cu seamîn Austria, unde acest pete are o cutare foarte mare. Preurile variaz

foarte mult, media la Galai în 1904 a fost de 96 lei °/o kgr.

Piscicultura. alul este un pete foarte recomandabil pentru a fi cul-

tivat atât în heletee cât i pentru a repopula cu el unele lacuri naturale

cari prezent condiiuni special de favorabile pentru desvoltarea sa. Cuel se poate înlocui tiuca îndeplinind acela rol în heletee i dându-ne

în schimb o carne mult mai bun. El dei este un pete foarte rpitor—s'a calculat c un kgr. de alu ar costa 11 kgr. de ali peti pe cari îi m-nânc el—totu el se mulumete mai mult cu peti mici ca: Oblei, Ghi-

bori, Ochean, etc. i nu atac petii mari;tiuca din contr este un

pete cu mult mai rpitor— un kgr. de tiuca, dup cum s'a calculat, ar

costa aproximativ 47 de kgr. de alt pete — i ea atac peti mari aducând

prin aceasta daune rezultatului general al culturii, iar carnea sa este cu

mult mai inferioar. De aceea se recomand azi pretudindeni ca cele 10 °/

de peti rpitori ce trebuesc cultivate într'un helefceu de crapi s fie

ali.alul fiind foarte delicat, el moare adeseaori chiar în nvodul în care

este prins i de aceea transportul su dintr'o ap în alta este foarte anevoios,

din care cauz înainte nu se cultiv des prin heletee. Astzi procedeurile

pisciculturii fiind mult mai perfecionate, se adun oule fecundate cari

sunt mult mai rezistente i se transport ele dintr'o ap în alta înlesnin-

du-se cu modul acesta propagarea i îmmulirea acestui pete. Cu modul

acesta alul este azi în erile din Apus unul din petii cari se cultiv

mai mult prin heletee i tot cu modul acesta serviciul pescriilor din

Ungaria a încercat s repopuleze suprafee întinse din apele lor i chiar

din Dunre cu alu.



19

Un mijloc de asemenea foarle practic pentru îmmulirea alului în apele

naturale este de a-i face în mod artificial locuri de reproducie (procedeul lui

Reuter), turnând nisip i crengi cu rdcini de copaci pe cari el îi leapd

icrele; aceste crengi pot în urmii scoase afar i transportate împreun

cu oule de pe ele într'o alt ap spre repopularea ei.

Pescuitul. alul se prinde în apele noastre mai cu seam cu nvodul ilptaul, el cade deasemenea atât la vintire cât i vara la leas. La gârlele

unde se fac garduri cu limbi i la cotee nu se prinde mai de loc. El

este atât de ginga, încât moare îndat ce este scos din nvod afar.

Nume populare. In Moldova de sus se numete Suduc, în Moldovade jos i în Muntenia alu i alu, âalâu, lalâor în unele pri ale

Olteniei îi zice Guran. Lipovenii i Ruii din Delta Dunrii îi zic Sudac,Grecii Sula i Asprocsera, Turcii Acbalc. Puii mici se numesc Civiu(de Turtuceni), iar cei mai mari pân la 30 cm. Strapezan i Trapesan.Exemplarele deschise se numesc alu blan.

2 sp. Lucioperca volgensis Pali. alul vzgat.

Tab. I. Fig. 3.

Corpul mai puin lung ret, capul mai scurt i mai înalt.

Maxilarul ajunge înapoi cel mult pân sub jumtatea an-

terioar a ochiului. Caninii puin desvoltai. Marginea

vertical ascendent a properculului plecat mult înainte.Spinii aripioarelor anale i ventrale liberi. Anala cu 2/9

radii, II dorsal cu 21— 22 radii mici.

Sinonime i citaiuni

Perca volgensis: Palias, Reise durch verschiedene Provinzen des rus-

sischen Reiches. Petersb. 1771, Anh. I Th., p. 461.

Perca asper: Palias, Zoograph. Rosso-Asiat., voi. III, p. 247, (1811).

Lucioperca volgensis: Cu/cier et Valenc, 1. c, voi. II, p. 117. Nord-mann., 1. c, p. 363, Tab. 5, Fig. 2. Kessler, Zur Ichthyol. d. S. W. Rus-

slands, p. 5; — Nachtrge zur Ichthyol. p. 6; acela; — Ausziige a. d. Berichteetc. II, p. 2. Heckel u. Kner, 1. c, p. 12. Jeitteles, Prodr. Faunse vertebra-

torum Hungarise super. (1862), p. 46. Siebold, 1. c. Zustze, p. 417. Kessler,

Aralo-Caspi-Pontische Ichthyologie. Gunther Catalogue of the Fishes, I

voi., p. 74. Grimm, Fishing and Hunting in Russ. Waters, p. 6. Seeley,

1. c, p. 43. Boulenger, Procedings of the Zool. Soc. London (1892), p. 412;

Catalogue of the Perciform Fishes., voi. I, p. 51. Sabanejef., 1. c. Warpa-chowsM, 1. c, p. 35.

Schilus Pallasii Krynicki. (Schilus pallasii descriptus et illustratus).

Mem. Soc. Natur. Moscou VIII, 1832, p. 443, Tab. 25.

Stizostedium volgense:

BinarLonriberg, 1. c.

1900,p. 4.

Br.7, ID13-14, IID2/20—22, P14— 15, Vl/15, A2/9, C17, L. lat.70—

72 L.trl0/17— 18.



20

alul vrgat difer de alul ordinar: 1) Prin forma general a cor-

pului, el este ceva mai scurt i mai gros i are capul deasemenea mai

scurt i mai înalt. 2) Prin gura sa, care este mult mai mic, maxilarul

neajungând înapoi decât puin peste marginea anterioar a ochiului. 3)

Prin ramura vertical a marginii preoperculului, care este foarte mult ple-

cat înainte. 4) Prin aripioara anal care este mai mic având numai 9

(i excepional 10) radii moi. 5) Prin coloraiunea general a corpului;

pe când la alul ordinar dungile brune transversale sunt terse i unite

între ele, la alul vrgat avem 8 dungi mari, late, viu colorate i bine

limitate; ele se scoboar aproape paralel de pe spinare pân la partea

ventral unde se pierd cu încetul. 6) Solzii sunt aici cu mult mai mari

decât la alu, aâ c la exemplare deopotriv de lungi avem întotdea-

una mai puini solzi pe linia lateral, decât la cealalt specie. 7) La alude obiceiu preoperculul este fr solzi, pe când alul vrgat îl are aco-

perit cu solzi mici. 8) Vrgturile de pe aripioarele dorsale i caudalsunt mai vii la alul vrgat. 9) Ochiul alului vrgat este de obiceiu mai

mare decât la alu, el are cam 5—5.5% din lungimea total a corpului

(la exemplare de 22—25 cm.), pe când la alu, la exemplare de aceeamrime, e aproape 3.5% din lungimea corpului.

In privina celorlalte caractere, ambele specii se aseamn între ele.

Rspândirea. alul vrgat este un pete cu mult mai rar în apele noastre

decât alul ordinar, el se gsete numai în apele Dunrii cu blile ei, în

Mare în raza gurilor Dunrii i în lacul Razelm. In lacurile din interiorul terii

i în heletee nu se gsete. Cantitile ce se prind sunt cu mult mai mici

decât cele de alu ordinar. Totui el este relativ în cantiti destul de mari.

Dimensiunile la cari ajunge el sunt întotdeauna ceva mai mici ca

ale alului ordinar, totu exemplarele de 40 i 50 cm. nu sunt o raritate.

Biologia. In privina obiceiurilor vieii se aseamn foarte mult cu alulordinar, el prefer îns mai mult apa de balt decât cea de Dunre i de

aceea prin bli se pescuete în mari cantiti. Dei este i el un pete

rpitor, totu nu ajunge în aceast privin pe vrul su; de altfel dinii

si canini foarte puin desvoltai ne sunt o dovad despre aceasta. Epo-

cele i locurile sale de reproduciune sunt identice ca la alu; dease-

menea carnea sa are acela gust i prinderea se face în acela mod.

Numele populare. Pescarii români (Turtucenii) îl numesc alu vr-

gat. Negustoriidin

Bucuretiîi zic

alu armenesc.Pescarii

rui iLipo-

venii îi zic Secret, iar pescarii turci îl numesc Ciopic i Ciopcic.

3 sp. Lucioperca marina Cuv. alul de maze.

Corpul lungre, capul subire i îngust; gura mare, ma-

xilarul ajungând înapoi pân cel puin sub jumtatea pps-

terioar a ochiului. Dinii canini bine desvoltai. Margi-

nea posterioar ascendent a preoperculului aproape ver-tical. Spinii aripioarelor ventrale i anale slabi i strâns



21

lipii de radiile moi. Anala cu 2/11 — 12 radii; 2 dorsalcu 16 — 17 radii moi.

Sinonime i citaiuni:

Perca labrax : Pallas. Zoographia Rosso-Asiat. III, p. 243 (1811) (nu

Perca labrax Linne, care este identic cu Labrax lupus Cuv.).

Lucioperca marina: Cuvier & Valenciennes, 1. c, voi. II, p. 120. Gun-ther, Catalogue, etc. p. 75. Kessler, Ausziige a. d. Berichte, etc. II, p. 2

(1860); acela: Aralo-Casp.-Pont.-Ichthyol. 1877, pag. 4, Tab. I, fig. 1 (cu

o figur foarte bun). Nordmann, 1. c, p. 365. Grimm, Fishing, etc. 1883.

Boulenger, Proced. Zool. Soc. London 1892, p. 411, p. XXV (cu o figur

foarte bun). Acela : Catalogue of the Fishes, etc. (1895), p. 53.

(Nu L. marina Eichwald, Fauna Casp.-Caucasia).

Stizostedion marinum : Einar Lonnberg, 1. c, p. 4—8 (da msurile cor-

pului unui exemplar de 433 mm.).

ID12—13, 2D.1—2/16— 17, P.14, V.l/5, A2/11—12 C.17 L. lat 77—84-

Aceast specie a fost descoperit mai întâiu de ctre Pallas pe lângcoastele Mrii Negre i descris de el sub numele de Perca labrax, de-

oarece o presupunea a fi identic cu Lavraki (Labrax lupus), cu toate cîl cunoteau i pescarii rui de pe coastele acestei mri, îi ziceau «Morskoi

sudac» (alu de mare). Ea a fost în urm descris ca o specie aparte de ctre

Cuvier, care fr s'o fi vzut, ci numai dup descrierea lui Pallas, a numit-oLucioperca marina. In urm Kessler a gsit 2 exemplare mici în mare

lâng Odessa i ne-a dat o descriere mai detaliat. Mai târziu în 1877,

acest naturalist în lucrarea sa fundamental asupra Ihtiologiei Base-

nului Aralo-Caspi-pontic (din nefericire scris în limba rus) d o des-

criere complet a acestei specii i o foarte bun figur litografic. In

line, de curân 1 (în 1892) Boulenger procurându-i dela Muzeul din Pe-

tersburg un exemplar din aceast specie rar, îl descrie i figureaz din

nou, iar Einar Lonnberg d msurile exacte ale unui exemplar gsit de

el în Marea Caspic. Prin aceste din urm lucrri, s'ar prea c existena

acestei speciiproblematice ar

fi

definitiv stabilit.Dei de mai bine de 12 ani am cutat mereu aceast specie, ba chiar

am pus pescari anume s trag în mai multe rânduri cu nvoadele în

faa gurilor Dunrii, totu nu am putut niciodat reui s'o gsesc.

Dac cu toate acestea i-am dat aceast scurt descriere — dup Bou-

lenger— în aceast lucrare asupra faunei României, o fac numai :

1) fiindc diferiii autori rui ca: Kessler, Grimm, etc. dau exis-

tena ei ca probabil i în partea vestic a Mrii Negre i 2) fiindc din

numeroasele anchete ce le-am fcut în aceast privin printre pescarii

notri, am aflat c «foarte arare ori s'ar prinde în mare un alu mai

negru ca coloare, cu botul mai subire i ui, pe care îns — îmi spune

un pescar— c nu 1-a vzut de vreo 18 ani». De sigur c aceste spuseale pescarilor nu ne dau dreptul s zicem c Lucioperca marina treteîn apele noastre, dar oricum, ele fiindu-ne un indiciu, cred c fac un ser-



22

viciu cauzei punând diagnoza lui în aceast lucrare spre a înlesni s'o

poat determin mai uor cel ce va avea fericirea s o gseasc.De altfel avându-se în vedere numrul foarte restrâns de exemplare ce

au fost examinate pân acuma, cred c nu e înc exclus posibilitateac în realitate s nu avem a face cu o specie deosebit, ci numai cu o

simpl varietate individual a speciei Lucioperca sandra, de care s'ar

deosebi numai prin radiile spinoase mai mici i lipite de cele moi dela

anala i ventrale (ceeace se gsete foarte des i la L. sandra) i prin

numrul mai mic de radii moi dela a 2-a dorsal (care de asemenea prin

excepie ar putea varia). Coloarea închis a corpului nu poate fi nici de

cum un caracter distinctiv, deoarece e cunoscut c toi petii de apdulce, când stau mai mult timp în apa srat a mrii, capt o coloare

cu totul închis. Aâ e d. ex. crapul, care în Dunre e auriu i în marenegru, aâ e morunul, care în Dunre e alb cenuiu, iar în mare negru

de tot i tot aâ e chiar cu tot alul ce se prinde în faa gurilor Du-nrii, etc.

Dup prerea mea deci existena acestei specii nu e înc definitiv sta-

bilit si rmâne ca cercetri ulterioare s ne arate adevrul.

IV! onstruozi tai.

Tab. I. Fig. 4, 5, 6, 7 i 8.

Ca o anex la genul Lucioperca, cred important s amintesc oarecarimonstruoziti pe cari le-am gsit adeseori la ambele specii reprezentate

în apele noastre. In special de o importan mai mare tiinific este cam gsit pân acuma vreo 5 exemplare prezentând monstruozitatea ce-

falic numit Cap de mops sau Cap de delfin. Asemenea monstruo-

ziti se cunosc în literatur la diferite specii i mai cu seam la crap,

Gadus morrhua, pstrvi, etc; ea nu a fost îns niciodat descris la alu.Pentru a o putea deosebi vom numi-o alul bocs. (Lucioperca sandraet Volgensis var. caput delphini).

Aceast monstruozitate, dup cum se vede în figurile 4 — 8 din Tabela I,

este produs prin încovoierea oaselor frontale dela mijlocul lor i tot odatprin lirea lor. Osul ethmoidal, care de obiceiu are o poziiune aproape

orizontal, este aice vertical.

Curios modificat este falca superioar, osul intermaxilar fiind foarte

scurtat. Falca de jos rmâne normal i de aceea ea este cu mult înain-

tea celei superioare.

La un alt exemplar am gsit atât capul bocs cât i un ochiu cu totul

acoperit cu oase necunoscânclu-se mcar locul unde a fost. Al doilea ochiu

este exophthalmic. (Tab. I. fig. 7 i 8).



23

3. Gen. Aspro Cuv.

Corpul lung, fusiform-, gura inferioar, având botul ieit înainte si

deasupra flcii de sus. 2 aripioare dorsale bine separate una de alta.

Pe piept i pe burt în parte fr solzi. Pe oasele bucale numai dini

mici în form de perie. Limba nedinat. Marginea posterioar a

preoperculului puin crestat, cea a operculului terminat printr'un

spin. 7 radii branchiostege.

Acest gen este reprezentat în apele noastre prin 2 specii :

/ sp. Aspro streber Siebold. Fusazul.

Tab. II. Pig. 9.

Prima aripioar dorsal cu 8—9 radii, a doua cu 12—18. Ca-

pul puin rotunzit. De pe spinare se scoboar în jos oblic 4—dungi late foarte închise. Pedunculul ca ud al lung i subire.

Sinonime

Asper pisciculus: II. Marsigli, 1. a, Tab. 9, Pig. 4.

Perca asper: Linne (o parte), 1. c, pag. 482. Bloch, Naturgesch. d. Fi-

sche Deutschlands III, pag. 175, tab. 107, fig. 1 et 2. Reisinger, Spec.

Ichthyol. Hungar., pag. 17.

Aspro vulgaris: Cuvier et Valenciennes (o parte), 1. c, voi. II, pag. 188.

E. A. Bielz, Fische Siebenbiirgens, 1835, pag. 6. Giînther, Catalogue, etc.

I, pag. 78. Nordmann, Faune pontique, pag. 556. Heckel u. Kner, 1. c,

pag. 14 (în parte). Jeitteles, Prodrom. Faunae Vertebr. Hungar. super.,

pag. 47. Pancic, Pisces Serbiae, p. 64. Kessler Ichthyolog.-Aralo-Caspi-

pontic, pag. 203.

Aspro asper: Boulenger, Catalogue of Perciform Fishes I, pag. 107.

Bade, 1. c, pag. 53;

Aspro streber: Siebold, 1. c, pag. 54. Seeley, 1. c, pag 48.

Br. 7, 1 D. 8—9, II. D. 1/12—13, P. 14, V. 1/2, A. 1/12, C. 17, L. lat.

70—80; L. tr. g.

Fusarul are corpul foarte lungre în forma unui fus. Partea sa poste-

rioar e aproape cilindric, iar partea sa anterioar turtit dorsoventral.

înlimea maxim a corpului este în dreptul începutului primei aripioare

dorsale i se cuprinde cam de 7—8 ori în lungimea sa total. (1 exemplarde 13,3 cm. lungime are înlimea maxim de 1.9 cm). Capul este turtit,

fiind puin rotunzit la marginea sa anterioar i având limea sa maxim



24

în dreptul marginilor posterioare a operoulelor. Gura este inferioar ibotul proeminent, ieind cu mult înaintea flcii inferioare pe care o acopere.

Atât flcile cât i vomerul. i palatinele sunt acoperite cu mici dini în

form de perie; limba este neted i nedinat.

Ochii sunt de o mrime mijlocie, diametrul lor fiind cuprins aproximativ

de 5—6 ori în lungimea capului. Ei sunt foarte apropiai unul de altul

i privesc mai mult în sus decât lateral, distana între ei fiind egal apro-

ximativ cu odat diametrul lor. Distana lor dela vârful botului este egalcu de dou ori diametrul lor. înaintea ochilor pe linia prelungit a mar-

ginii lor inferioare se afl deschiderile nasale, acestea sunt lungi, duble

i separate una de alta printr'o cut a pielii ridicat ca o perdea. Preo-

perculul e aproape imperceptibil dinat la marginea sa posterioar, iar

marginea posterioar a operculului se termin la partea ei superioar cu

un spin bine desvoltat. Atât operculul cât i preoperculul sunt acoperii

cu solzi. Pedunculul caudal este foarte lung, aâ c distana între sfâr-itul celei a doua dorsale i începutul caudalei e cuprins în lungimea

total a corpului abia de 5—5 1

/a ori. Forma peduncului caudal este a-

proape cilindric i foarte îngust. Corpul este acoperit cu solzi mici,

ctenoizi, vârtoi i bine fixai cari ctre partea posterioar a corpului

devin din ce în ce mai mici. Pieptul i partea anterioar a regiunii ven-

trale, pân la inseriunea aripioarelor ventrale precum i o dung lat

care merge de aici îngustându-se pân la deschiderea anal sunt lipsite

de solzi; de asemenea lipsesc solzii împrejurul botului i pe o mic parte

în regiunea occipital îndrtul ochilor. De altfel toat partea superioar

a capului împreun cu operculul i preoperculul este acoperit cu solzi.

Linia lateral, care este slab pronunat, este apropiat de linia spinriii merge aproape paralel cu ea. Numrul solzilor pe ea este de 70—80.

Cele dou aripioare dorsale sunt separate între ele printr'un spaiu mai

mult sau mai puin mare, care uneori este mai mare chiar de 1/a din lun-

gimea bazei I D. Prima dorsal începe cu mult mai înapoi decât inser-

iunea ventralelor. Dintre toate aripioarele, ventralele sunt cu mult mai des-

voltate i întrec cu mult în lungime pe toate celelalte. Caudala este din

contra cea mai puin desvoltat.

Coloraiunea. Coloarea fundamental a corpului este galben-castanie,

cu 4—5 dungi castanii închise, oblice, late i bine limitate. Partea ven-

tral este alb, iar în epoca de reproducere alb btând în roiu. Ari-

pioarele sunt glbii.

Dimensiunile. Fusarul nu ajunge la mari dimensiuni; exemplarele obi-

nuite au 10—15 cm. lungime i o greutate de 60— 100 gr. ; cel mai

mare exemplar ce l-am vzut avea 17 cm. lungime.

Rspândirea. Dei se zice de ctre Nordmann c acest pete se prinde

câte odat în Dunre pe lâng Ismail i Kilia, eu nu l-am putut niciodat

constat în regiunea Deltei Dunrii i nici pescarii de aici nu-1 cunosc;

l-am gsit îns adeseaori în Dunre dela Galai în sus — cu cât mai sus

cu atât mai des—i mai cu seam în râurile mai mari din interiorul terii.

El trete mai cu seam în Prut, iret, Olt, Jiu, Arge, etc, totu nu se

sue niciodat prea sus. In Bistria d. ex. se sue cel mult pân la Piatra-N.i aici îns numai foarte rar. Pentru descrierea de fa au servit 5 exem-

plare provenite din Dunre, Bistria i Jiu.

M



25

Biologia. Fusarului îi place de preferin apa limpede i adânc. El tretemai mult la fund— niciodat în cârduri mari— si se hrnete cu viermi,

larve de insecte, ou i chiar pui de ali peti. Epoca sa de reproducie

cade în Martie i Aprilie, când îi depune icrele pe pietre i plante acuatice.

Carnea sa este alb i foarte gustoas. Din cauza micimii sale i din

cauza cantitilor mici în cari se gsete nu joac un rol important în

alimentaiune.

Se prinde în râuri mai cu seam cu undia i cu «cârligele de fund» sau

cu volocul. In Dunre se prinde câte odat cu laptae, în plas sau în

tifane precum i la «pripoanele mici de fund».

Prsite. Pân azi au fost descrise urmtoarele prsite: Ascaris den-

tata i Distomum nodulosum, ambele în intestine.

Numele populare. Din cauza formei sale se numete Fusar, iar în

unele locuri din Moldova Fâsar.In

Argeîi zic

Sulari. In Olteniaîi

mai zic i Fus, nume ce i se d i speciei urmtoare. In Transilvania

(dup Bielz) îi zice Rippa i Fusar, nume pe care de asemenea le dau

i celeilalte specii.

2 sp. Aspro zingel Cuv. Pietzaiul.

Tab. II. Fig. 10.

Caractere specifice: Prima aripioar dorsal cu 13, a doua cu 19radii; capul triunghiular. Peduncul ui ca udai scurt i îndesat;

pe corp mai multe dungi late închise cari se unesc i se con-

fund între ele.

Sinonime i citaiuni

Asper pisciculus I: Marsigli, 1. c, voi. IV, Tab. 9, iig. 3.

Perca Zingel: Linne S. N. I, p. 481 (1766). Bloch, Oekonom. Naturg. d.

Fische Deutschl. III, p. 179, Tab. 106. Meid'mger, Icon. Pisc. Austr., Tab.

IV (1786). Reisinger, 1. c, p. 17.

Aspro Zingel: Cuvier et Valenc, 1. c, voi. II, p. 194. Reisinger, 1. c,

p. 15. Nordmann, Prodr. de lTchthyologie pontique (1840), p. 356.

E. A. Bielz, Fische Siebenbiirgens (Verh. u. Mitthlilg. des Siebenbiirg.

Vereins f. Naturwiss. IV Jahrg. 1853). Hekel u. Kner, 1. c, p. 16. Kessler,

Zur Ichthyologie des Sudwestl. Russl. (1856), p. 5;—Nachtrge z. Ichthyol.

etc, p. 6. (1857) ;—Ausziige a. d. Berichte, etc. (1860), p. 2. ;—Ichthyol.

Aralo-Caspi-pontic (rus.) 1877. Gunther Catalogue, voi. I., p. 78 (1859).

Jeitteles, 1. c, p. 47 (1862). Siebold. 1. c, p. 53 (1863); Pancic, 1. c, p. 64

(1862). Seeley, 1. c, p. 44 (1886). Grimm, Fischerei u. Jagd. în russ. Ge-

wssern (1892). Sabanejef, Petii Rusiei, voi. I. (1892). Boulenger Ca-

talogue, voi. I., p. 105. WarpachowsM,1. c. (1898), p. 37. Bade, 1. c, p. 54.

1. I). 14, II. D. 1/18—20, P. 14, V. 1/5, A. 1/12—13, C. 21, L. lat.

85 95, îj^îî.



26

Aceast specie, care este cu mult mai numeroas în apele noastre decât

cea precedent, se deosebete de ea dela prima vedere printr'o serie de

caractere foarte bine stabilite i uoare de recunoscut. Atât mrimea cât

i forma general a corpului, forma capului, forma pedunculului i aaripioarei caudale, numrul radiilor din ambele aripioare dorsale, pozi-

iunea primei dorsale fa ele ventrale, distana ochilor între ei, solzii, colo-

raiunea general, etc. sunt cu totul diferite la ambele specii.

Descrierea. Pietrarul are corpul în form de fus ca i specia precedent,

îns e cu mult mai puin lungre i mai îndesat. înlimea maxim a

corpului este la începutul primei aripioare dorsale i ea se continu pânpe la jumtatea acestei aripioare, aâ c pe aceast distan forma cor-

pului e aproape cilindric. Limea maxim a corpului este între margi-

nile posterioare ale celor 2 opercule i e aproape egal cu înlimea sa

maxim care e coninut—dup mrimea exemplarelor— de 5.5—6.5 ori în

lungimea total a corpului. Un exemplar de 38 cm. are o înlime maximde 6 cm.; un alt exemplar de 30 cm. are o înlime maxim de 5.5 cm.

Capul este ceva mai puin turtit dorso-ventral i vzut dela par-

tea sa dorsal are o form aproape triunghiular i este cuprins apro-

ximativ de 4 ori în lungimea total a corpului. Gura, care are forma

unei potcoave, are pe marginile ei—în afar de dinii mici în form de

perie cari îi acoper oasele flcilor, vomerul i palatinele—-nite papile den-

tiforme ceva mai mari. Nrile sunt i aici duble i separate printr'o mem-bran subire proeminent; nara anterioar este la jumtate de distanîntre vârful botului i marginea anterioar a ochiului. Marginea posterioar

a preoperculului este uor dinat, iar operculul se termin cu 2 ghimpidin cari unul superior mai mare i altul aezat sub el ceva mai mic.

Ochiul este situat astfel, încât marginea sa posterioar e aproximativ

la jumtatea capului; diametrul su este cuprins ceva mai mult decât de

5 ori în lungimea capului — msurata dela vârful botului la vârful terminal

al operculului. Distana între ochi e mai mare ca la specia precedent ieste egal cu ceva mai mult decât odat i jumtate diametrul ochiului.

Pedunculul caudal este comprimat lateral i cu mult mai înalt decât

la specia precedent, la care este aproape cilindric i foarte îngust; de-

asemenea el este aici cu mult mai scurt, aâ c distana între sfâritul

celei a IT-a dorsal i caudal este aci coninut mai bine de 7 ori în

lungimea total a corpului, pe când la A. streber aceast distan e con-

inut numai de 5—5,5 ori.

Corpul este acoperit de mici solzi ctenoizi, vârtoi i bine fixai, cari

ctre partea sa posterioar devin din ce în ce mai mici. Linia lateral

este bine pronunat i are 85—95 de solzi. Solzii se întind i pe toat

partea superioar a capului, acoperind în mod complet operculul, partea

de sus a preoperculului i toat regiunea occipital i parietal a capului;

numai împrejurul gurii, o mic regiune împrejurul ochiului i câteva pete

din partea inferioar a preoperculului rmân neacoperite cu solzi. Dease-

menea rmâne cu totul neacoperit partea inferioar a capului, regiunea

pectoral i partea ventral a corpului pân la inseriunea aripioarelor

ventrale. De aici înainte, contrar ca la cealalt specie, partea ventral este

peste tot acoperit cu solzi.



27

Aripioarele difer i ele la aceste 2 specii. Distana între cele 2 ari-

pioare dorsale este mult mai mic i cuprinde cel mult 3—5 serii de solzi.

începutul primei dorsale este aici cu mult mai apropiat de vârful botului

decât la cealalt specie; aici începutul primei dorsale este aproape dea-

supra inseriunii ventralelor, pe când la A. streber el este cu mult mai

înapoi. Aripioarele ventrale nu au aici dimensiuni atât de mari ca la spe-

cia precedent, iar caudala este aici cu mult mai mare.

In afar de acestea aripioarele mai difer în mod cu totul particular prin

numrul diferit al radiilor lor, dup cum s'a artat prin diagnoze i for-

mulele ambelor specii.

Coloraiunea. Colorile fundamentale ale acestei specii nu difer mult

de cele dela specia precedent, numai c aici avem cele 4—5 dungi mari

transversale îndreptate înainte, cari nu sunt bine limitate ci se unesc i

se pierd unele în altele, aâ c dau corpului un aspect cu mult mai în-

chis. Coloarea aripioarelor e glbie, numai caudala e brun. Partea ven-

tral e alb glbue, sau câte odat btând puin în rou—coloarea hainei

nupiale.

Dimensiunile. Corpul la aceast specie este incomparabil mai maredecât la specia precedent. Exemplarele obinuite complet desvoltate au

o lungime de 30—40 cm. Cel mai mare exemplar pe care l-am vzutavea 48 cm.

Respândirea. Patria Pietrarului este Dunrea, de aicea el emigreaz iîn partea inferioar a râurilor mai mari ca; Prutul, iretul, Oltul, Jiul,

nu se sue îns în ele atât de sus ca Fusarul i nici în aâ mari cantiti.

Pentru descrierea de fa au servit 6 exemplare din diferite pri ale

Dunrii, 1 din Jiu i 1 din Prut.

Biologia. Pietrarul trete mai cu seam în Dunre, la locuri adânci

unde este un fund pietros sau nisipos. El nu intr în bli, ci cel mult

primvara în mod excepional prin unele gârle adânci, unde gsete apcurgtoare i fundul care-i convine (d. ex. la gârla Limea din Dobrogea).

El este un pete rpitor i se hrnete cu viermi, larve de insecte, oui pui de peti.

Pietrarul leapd icrele prin Aprilie i Maiu i îi alege pentru acest scop

locuri în Dunre, cu fundul pietros i ceva mai ridicat. Puii se in la lo-

curi pietroase cu o adâncime cam de 1

— 1,5 m., unde gsesc hran su-ficient i cresc repede.

Prsite. Pân astzi au fost descrise la aceast specie ca prsite : un

nematod Cucullanus elegans i un trematod Distomum nodulosum, am-bele parasitând în intestine.

întrebuinare. Pietrarul are o carne foarte gustoas i uor digestibil.

Nu joac îns un rol mare în alimentaiune, deoarece nu se prinde nici

odat în aâ de mari cantiti deodat.El se prinde cu plasa, cu tifanul, cu laptaul i câte odat cu pripoane

de asemeni cade des la setea de ceg (Cegarniâ).

Numele populare. Din cauza formei sale asemntoare cu un penis nu-

mele su adevrat în toate prile terii este P ciobanului. I se mai

zice îns i Sul, Pietrar sau Pete de piatr, iar în susul Dunrii i în

Oltenia îl mai numesc i Fus confundându-1 cu cealalt specie.



28

4. Gen. Acerina Cuv.

Corpul comprimat lateral. Gura terminal. O singur aripioar

dorsal format prin împreunarea celor dou. Opercuiul i preoper-

culul cu spini puternici. Numai dini mici în form de perie, frcanini. t Limba i palatinele fr dini. Maxilarele libere la partea lor

posterioar. Capul, pieptul i în parte i burta fr solzi. Oasele ca-

pului cu caviti mucifere adânci. 7', excepional 6 radii branchiostege.

In apele României tresc 2 specii ale acestui gen. O a treia specie A. ros-

sica, caracteristic fluviilor ruseti cari se vars în Marea Neagr, nu amgsit-o chiar dup multe cercetri speciale nici în Dunre i nici chiar în

apele Mrii Negre din faa gurilor Dunrii.

/ sp. Acerina cernua L. Ghiboztul.

Tab. II. Fig. 11.

Caractere specifice: Corpul scurt i îndesat, botul obtuz, dorsala

cu 13—15 radii spinoase. Pe dos i pe lturi verde msliniu,cu pete mai închise.

Sinonime i citaiuni

:

Perca secunda: Marsigli, 1. c, tab. 23, fig. 2.

Perca cernua: Linne, S. N. I, p. 487. Bloch, Oekonom. Naturg. d. Fi-

sche Deutschl. II, p. 74, tab. 53. Meidinger, Icon. Piscium Austriae,

tab. 3. Pallas, Zoographia Rosso-Asiatica III, p. 245. Reisinger, Spec.

Ichthyol. Hungar., p. 18.

Acerina vulgaris: Cuv. et. Val., 1. c, voi. III, p. 4 i voi. VII, p. 448

(anexe). Eichwald, Zoolog, specialis III, p. 83 (1831). Nordmann, 1. c,

p. 368. Hechel u. Kner, 1. c, p. 19. Pancic, 1. c, p. 66. Jeltteles, 1. c, p. 29.

Kessler, Zur Ichthyol., p. 6; — Nachtrge zur Ichthyol. etc. p. 6; — Ausziige

a. d. Berichte, etc. II, p. 6.

Acerina cernua: Siebold, 1. c, p. 58. Kessler Aralo-Caspi-pontic. Ichthyol.

(1877). Grimm, 1. c. (1883). Seeley, 1. c, p. 33. Sabanjeff (1892), l.'c,

p. 61. Boulenger, Catalogue, etc. voi. I, p. 110. WarpachowsM, Petii

de ap dulce din Rusia europ. (1898), p. 38, iig. 15.

1) 13— 15/11—14, P13, V 1/5, A 2/5— 6, C 17, L. lat. 35-40, L. tr.

6 — 7/10— 12.

Descrierea. Grhiborul are corpul comprimat lateral relativ scurt i înde-

sat, înlimea sa maxim este de obiceiu pe linia care unete inseriunea



29

aripioarelor ventrale cu inseriunea celui de al 3-lea sau al 4-lea radiu dorsal

i e cuprins aproximativ de 3 x/2 —4 ori în lungimea total a corpului. Un

exemplar de 126 mm lungime (9 ad.) are înlimea maxim de 33 mm.,

un altul de 121 mm. lg. are 31 mm. înlime.Capul este scurt, gros i înalt, a c lungimea sa e cuprins de 3— 3 1

/2

ori în lungimea total a corpului, iar înlimea sa maxim e cuprins

odat i jumtate în lungimea sa msurat dela vâi-ful botului la vârful

terminal al operculului. Botul este obtuz i încovoiat. Ochiul su este

mare i diametrul su este egal cu distana dela marginea sa anterioar

la vârful botului. Nrile sunt duble. Gura sa este protractil i foarte

mic, aa c nu ajunge înapoi decât sub narea a doua. Pe flci are mici

dini în form de perie, iar pe vomer numrul dinilor este foarte mic.

Foarte caracteristic pentru capul Ghiborului i în genere pentru toate Ace-

rinele sunt cavitile mucifere foarte adânci, dintre cari cele mai princi-pale sunt: o serie înaintea ochilor, o serie pe inelul suborbitar i o alt

serie pe preopercul. De asemenea foarte caracteristici sunt ghimpii mari

de pe marginea preoperculului, din cari sunt 5—10 pe marginea posterioar

i 3 pe cea inferioar. Operculul este striat i se termin i el la par-

tea sa inferioar cu un spin mare acoperit cu o cut de piele. Osul cla-

vicular este striat i se termin cu unul sau mai muli spini.

Pielea este întotdeauna acoperit cu mucoziti.

Corpul este acoperit peste tot cu mici solzi ctenoizi lsând numai pe

burt i pe piept mici pri goale. Forma i dimensiunile acestor prigoale variaz dela individ la individ, aâ c— dup cum au artat deja

Gunther i Siebold—-un asemenea caracter nu poate ii folosit pentru cre-

area de nou specii sau varieti. Linia lateral începe din dreptul mijlo-

cului ochiului i merge înapoi apropiindu-se tot mai mult de linia dorsal;

ea este foarte bine pronunat.Aripioara dorsal începe deasupra inseriunii pectoralelor; primul ei

radiu are aproximativ jumtate din lungimea celui de al II-lea, iar al IV-lea

este cel mai lung i merge de aici sczând încetul cu încetul pân la pen-

ultimul radiu spinos care are numai jumtate din lungimea ultimului

ultimul radiu spinos este strâns lipit de radiile moi cari sunt cu mult

mai înalte i au aparena de a forma o aripioar aparte. Ventralele încep

sub al 3-lea sau al 4-lea radiu al dorsalei. Anala începe aproximativ subprimul radiu moale al dorsalei i sfâritul ei e ceva înaintea sfâritului

dorsalei.

Coloraiunea. Coloarea general a corpului variaz dela verde deschis

pân la msliniu ; spinarea e mai închis si acoperit cu pete i puncte

brune. Burta este alb-glbue. Aripioarele dorsal i caudal i ceva mai

puin pectoralele i anala, sunt presrate cu puncte negre cari de cele

mai multe ori se dispun astfel, încât formeaz pe dorsal o serie de 4—linii longitudinale, iar pe caudal o serie de mai multe dungi transversale.

In epoca de reproduciune, colorile sunt mai vii i pe piept capt un

ton foarte uor roietic.— Irisul este închis, cu un luciu auriu.

Dimensiunile. In diferitele ape din ar exemplarele adulte obinuite

au o mrime de 14—15 cm., în Dunre si blile ei îns se gsesc exem-

plare cu mult mai mari, aâ c trec chiar peste 20 cm. lungime.



SG

Distribuia si Variaiunea. Ghiborul trete inai în toate apele din

ar pân în regiunea dealurilor. In Dunre i blile ei, în toate lacurile

noastre litorale, în blile de inundaiune ale Prutului, în Snagov, blile

Motitei, etc. este foarte frecuent. Chiar la mare în faa gurilor Dunriiunde apa înc nu este prea srat se prinde foarte mult. In râurile mari

se prinde în partea lor inferioar.

Ghiborul variaz foarte mult dup natura diferitelor ape în cari tr-

ete. In afar de coloraiune, care e mult mai închis, chiar neagr la petii

din balt i verde deschis la cei din apele curgtoare sau din lacurile a-

dânci i limpezi cu fundul pietros sau nisipos, mai variaz i dimensiunile

i chiar forma corpului. Cercetând îns lucrurile mai de aproape pe unnumr foarte mare de exemplare provenite din diferitele localiti, prinse

în diferite anotimpuri, m'am putut convinge c toate acestea nu sunt decât

variaiuni individuale mai mult sau mai puin diferite una. de alta, cari

îns sunt toate legate între ele prin serii complete de forme intermediare.Acela lucru cred c este i cu forma deosebit pe care Nordmann zice

c a gsit-o în râul Reut, lâng Bli în Basarabia i despre care presu-

punea el c ar putea li o specie nou.Biologia. Ghiborul trete de preferin în ape mai adânci—atât curg-

toare cât i stttoare— cu un fund pietros, nisipos sau argilos; se gseteîns tot în aâ mari cantiti i în apele mai puin adânci, cu nmol la fund,

cum sunt de ex. blile noastre de inundaiune ale Dunrii. Giborul este un

pete foarte rpitor i se hrnete. în afar de viermi, larve de insecte icrustacee, cu icre de ali peti i peti mici. Epoca sa de reproduciune

începe de prin luna lui Martie i se întinde pân în Aprilie i Maiu ; la b-taia care se face în mai muli rstimpi ei se întrunesc în cârduri mai mari

i leapd icrele la un loc. Femeile leapd 50— 100.000 ou având fie-

care un diametru cam de 1 mm., icrele lor le lipesc la fundul apei pe

pietre, prundi sau plante acuatice. Durata încubaiunii oulor este scurt

îns creterea lent.

Prsite. Ghiborul are foarte muli prsii. Pân acuma s'au descris

5 specii de Nematode, 3 specii de Echinorynchi, 8 specii de Trematode

i 2 specii de Cestode. In apele noastre nu arareori se vd exemplare cu

peretele abdomenului despicat de Ligula, ieind viermele afar.

întrebuinare. Ghiborul are o carne alb, foarte gustoas i uor di-

gestibil; din cauza dimensiunilor sale relativ mici, el nu are o valoaremare pe pia i nici nu joac un rol însemnat în alimentaiune. Pe piase vinde de obiceiu împreun cu alte specii mici de pete. Din el nu se

face decât foarte rar srtur. Se pescuete cu nvodul i tot felul de pliîmpreun cu alte specii de pete ; cade de asemenea la garduri i la lese.

Piscicultura. Dei Heckel i Kner îl recomand pentru a fi cultivat în

heletee, nu pot da nimnui un astfel de consiliu. El fiind un pete rpi-

tor care distruge icrele i puii altor peti, este periculos pentru cultur;

pe de alt parte crescând foarte încet i neavând decât o valoare foarte

mic comercial, compensaia ce ne-o aduce este cu mult mai mic decât

rul ce ni-1 produce.

Numele populare. In general este cunoscut mai cu seam în Moldova,

Dobrogea i Brila sub numele de Ghibor sau Ghigor; mai are îns



l

înc o întreag serie de nume i chiar în aceea localitate are mai multe

nume; i se mai zice înc: Ghelmes, Ghelciu, Mo, Rspr (Znagov).

Lipovenii din Dobrogea îi zic Ior, Grecii îi zic Scorpios i Turcii

Casai canat.

2 sp. Acerina schraetser Lin. Rspiul.

Tab. II. Fig. 12.

Caractere specifice : Corpul 1 u n g r e , botul prelungit, dorsala

cu 17— 19 radii spinoase.

Sinonime i citaiuni

Perca Schraetser: Marsigli, 1. c, voi. IV, Tab. 23, fig. 3. Linne, S. N.

Voi. I, p. 487. Meidinger, 1. c, Tab. 2. Beisinger, 1. c, p. 19.

Gymnocephalus schrcestser: Bloch, Natur. der Ausl. Fische, voi. VIII,

p. 26, Tab. 132, Fig. 1, (1793).

Acerina schraitser: Cuv. & Val., voi. III, p. 23; Pancic, 1. c, p. 67.

Nordmann, 1. c, p. 369. Heckel & Kner, I. c, p. 22. Gânther, Catalog.

I, p. 73. Jeitteles 1. c, p. 47. Siebold, 1. c, p. 60. Kessler, Aralo-Caspi-

pontisch. Ichthyol. (1877), p. 290. Seeley, 1. c, p. 36. Boulenger, 1. c,

voi. I, p. 112. Bade, 1. c, p. 59.

1)17-19/12, P13-14, Vl/5, A2/6-7, C17, L. lat. 50-75 L. tr. 7-9/13-14.

Aceast specie se deosebete foarte uor chiar dela prima vedere de

specia precedent, printr'o serie de caractere foarte bine definite i foarte

uoare de constatat. In afar de coloarea ei foarte caracteristic galbenca lmâia, este forma general a corpului i forma capului care difer

cu totul.

Rsprul are corpul comprimat lateral, lungre i subire. înlimeamaxim este la începutul dorsalei i e cuprins de 5 h 1

/^ ori în lungi-

mea total a corpului, iar lungimea capului intr de S 1/i

—3

/4 ori în lun-gimea total. Iat câteva exemple:

Un exemp. de 115mm. are înal. max. a corpului 20mm., lung. capului 32mm.

„ „ 185 mm. „ „ „ „ 34mm. „ „ 49mm.

„ „ 220 mm. „ „ „ „ 44mm. „ „ 62mm.Botul este prelungit, profilul frontal este aproape o linie dreapt care

unete vârful botului cu începutul dorsalei. Lungimea botului este egalcu iy2 pân la de 2 ori diametrul ochiului, care i el intr aproximativ

de 4 ori în lungimea capului. Gura mic, maxilarul se întinde pân sub

narina anterioar. Cavitile mucifere ca la Ghibor. Preoperculul cu 7— 10

spini la marginea sa posterioar i 3 — 5 la marginea inferioar. Oper-

culul este striat i terminat cu un spin mare acoperit cu o cut de piele.

Osul clavicular este asemenea striat i se termin cu unul (rareori 2) spini

mari lipii de corp.



32

Solzii ctenoizi cari acoper corpul sunt ceva mai mari ca la specia pre-

cedent. Ei lipsesc pe cap, pe piept i pe burt pân în dreptul aripioa-

relor ventrale, în aceast regiune se simte îns la pipit înc câte o mic

pat acoperit cu solzi. Linia lateral este bine pronunat i merge petoat lungimea corpului în ptrarul de sus al înlimii sale aproape paralel cu

linia dorsal. Aripioara dorsal începe deasupra inseriunii pectoralelor;

primul ei spin este aproximativ egal cu jumtatea celui de al Il-lea, de aici

ceilali cresc cu încetul pân la al IV-lea i al V-lea, cari sunt cei mai mari,

i scad apoi treptat j)ân la penultimul. Ultimul radiu spinos e ceva mai

mare i aproape egal cu jumtatea înlimii radiilor moi. Toate radiile

spinoase dela dorsal sunt libere la vârfurile lor. Inseriunea analei în-

cepe sub primul radiu moale al dorsalei i se termin aproximativ sub al

7-lea sau al 8-lea. Pectoralele sunt scurte, iar caudala este puin despicat

la mijloc

iacoperit

cusolzi mici la

bazaei.

Coloraiiinea. Coloarea general a corpului este galben deschis ca lmâia.

Pe spinare e ceva mai închis, iar pe partea ventral deschis de tot, a-

proape alb argintiu. Partea superioar a capului este brun. Pe jumtateasuperioar a corpului se întind 3 linii subiri longitudinale negre albstrii,

cari merg dela finea operculului pân la originea caudalei. Prima linie

pleac dintr'un punct cu linia lateral, se scoboar puin în jos i merge

aproape cu totul dreapt pe linia median a corpului; a doua pleac

puin mai de sus, întâlnete linia lateral în dreptul celui al Vl-lea i al

VH-lea spin dorsal i merge confundându-se cu ea pân se pierde pe la

mijlocul prii moi a aripioarei dorsale; aceast linie e deseori întrerupt.

A treia linie începe dela finea occipitalulului i merge pe lâng mucheaspinrii dela baza aripioarei dorsale pân la începutul coadei. i aceast

linie, dei este mai pronunat, este din loc în loc întrerupt. La unele

exemplare prinse în timpul iernii am gsit între fiecare din aceste 3 linii

înc câte o linie mult mai slab pronunat i mai întrerupt, aâ c avem

în total 5 linii longitudinale.

Pe membrana dintre radiile spinoase ale dorsalei sunt o serie de pete

negre, astfel dispuse încât formeaz i ele 3 dungi închise, dunga cea mai

de jos formeaz marginea acestei aripioare. Aceste dungi formate din

puncte se vd i pe partea moale a dorsalei cât i pe caudal i chiar

anal, îns cu mult mai puin pronunate. Irisul este la partea superioar

negru, la partea inferioar deschis cu luciu metalic.

Dimensiunile. Exemplarele mature obinuite au o lungime de 14—-15

cm.; exemplare îns de 18 — 20 cm. nu sunt o raritate; cele mai mari

exemplare ce le-am vzut— provenite din Dunre, din braul Kilia, erau

de 24 cm.

Distribuia. Rsprul este mai mult limitat în basenul Dunrii, el se

rtcete numai rareori în partea inferioar a râurilor noastre. Foarte

des este îns la mare la: Musura, Sulina i Sf. Gheorghe în gurile Du-

nrii, aici la fiecare trstur de nvod se scot câteva buci. Rsprulintr si prin bli—îns e foarte rar—i se pescuete mai cu seam iarna

când se trage cu nvodul pe sub ghia. In lacurile naturaledin interiorul

terii, cari nu stau în legtur cu Dunrea i unde Ghiborul se gsete foarte

mult, el lipsete cu totul. Pentru descrierea de fa au servit 8 exemplare din



33

regiunea deltei Dunrii, 7 exemplare din mare, 8 exemplare din balta

Bugeac (judeul Constana) i o serie de pui dela 2 cm. lungime în sus.

Biologia. Rsprul trete de preferin în apa curgtoare a Dunrii,

dar mai cu seam în partea ei inferioar; nici apa slcie a Razimului însi a mrii din faa gurilor Dunrii nu-i displace i aici chiar se gsesc

exemplarele cele mai mari. Se credea c nu intr prin bli, totui l-am

putut constat la noi foarte adeseaori în blile Dunrii i mai cu seamîn timpul iernii. In privina hranei el se aseamn foarte mull cu Ghiborul.

Epocele sale de reproduciune sunt în Aprilie i Maiu. In luna lui Iunie

oule sunt complet desvoltate i mai în fiecare var am gsit între 15

Iunie pân pe la mijlocul lui Iulie cantiti mari de pui mici în balta puin

adânc de lâng farul dela gura Sulinei. Puii ca de 2 cm. lungime sunt

albi cu totul sau transpareni i se recunosc uor dup ochii lor negri

foarte mari.Prsite. S'au descris pân azi la el numai 2 parazite : Ascaris dentata

i Echinorynchus proteus, este îns sigur c are mai multe specii pe cari

în parte le-am i colectat, îns nu le-am putut înc determin.

Intebuinarea i modul de prindere este cam acela ca i la specia

precedent. Carnea Rsprului este foarte bun la gust i aduce cu gustul

alului, totu acest pete fiind foarte rar nu are nici o importan comer-

cial. Pentru prins nu sunt instrumente speciale, ci se pescuete cu di-

feritele pli mari (nvoade, voloace, tifane, etc.) împreun cu ali peti.

Numele populare. Pescarii români din Turtucaia, cari pescuesc în mai

toate apele noastre, îi zic Rspr, nume pe care îl dau i la Ghibor.

Alii îi zic Meles, adic amestectur, din cauz c îl consider ca cor-

citur de Biban cu alu (Turtucienii dela balta .Clrai). Lipovenii

din delta Dunrii îl numesc Kahna. Cei mai muli pescari nici nu-1 cu-

nosc fiind foarte rar.

înainte de a termin cu descrierea diferitelor specii de peti aparintori

familiei Percoideilor, cred necesar s amintesc c—în afar de Lucioperca

marina Cuv., despre care am vorbit mai sus — mai exist înc douspecii caracteristice afluenilor Mrii Negre, pe cari cu toate cercetrile

mele îndelungate i foarte zeloase nu am putut s le descoper în apele

noastre. Aceste specii sunt: Acerina rossica Cuv. et Val. i Percarina

Demidoffii Nordm. Cum c aceste specii în adevr lipsesc în aceste ape

sunt aproape sigur, deoarece timp de aproape 13 ani le-am cutat în

continuu fr a le putea gsi i deoarece nici cei mai vechi i experimen-

tai pescari nu-i amintesc s le Ji vzut vreodat. Cred îns necesar

s relevez aici în mod special lipsa lor, deoarece pe de o parte ihtiologul

cel mai mare al Mrii Negre, Kessler le trece pe. toate 3 (cu semnul?)

ca probabil existând în Dunre, iar pe alt parte deoarece lipsa lor din

aceste ape constitue un fapt important care ne poate da dreptul a trage

oarecari concluziuni mai generale de geografie animal i care deci merita li pus în relief.

A. R.— Publ. Adumaehi. 111. Autipa, lhtiologia. 3



2. FAM. SCLEROPAREI.

Acanthopterigieni având oasele suborbitale lite la partea lor posterioar i

contopite cu preoperculul pentru a form împreun de fiecare (tarte o cuiras a

obrazului. 2 dorsale din cari cea dintâi mai scurt decât cea de a doua Ari-

pioarele ventrale între cele pectorale. Capul i diferite buci ale aparatului oper-

cular mai mult sau mai puin spinoase.

Familia Scleropareilor sau Cataphractelor este compus clin numeroireprezentani, cari îns mai toi tresc în mare; în apele noastre interioare

nu trete decât un singur gen, Coitiis, reprezentat i el prin dou specii.

Genul Trigla care tace parte i el din acesta familie i din care se afl

3 specii în Marea Neagr pe lâng coastele noastre, nu intr niciodat în

apele interioare i nici mcar în apele slcii din regiunea gurilor Dunrii.

1. Gen. Cottus Linne.

Capul lat i turtit, la partea anterioar rotunzii; Trunchiul rotund

iar coada comprimat lateral. Pielea, goal fr solzi, cu linie late-

ral. Gura larg cu dini mici în form de perie pe flci i vomer.

Palatinele fr dini. Aparatul opercular cu ghimpi. 6 radii bran-

chiostege. Pectoralele mari în form de evantaliu; ventralele înserate

sub pectorale.

Fr bic înottoare.

Acest gen este reprezentat în apele României prin 2 specii sigure ibine definite : C. gobio Lin. i C. pcecilopus Heck; celelalte 2 specii C.

microstomus. Heck i C. ferrugineus Heck, cari au fost descrise de He-

ckel(l) ca specii deosebite i din cari una se gsete i în apele noastre,

s'au dovedit în urm de Jeitteles(2) i Gunther() c nu sunt decât varie-

(1) Iacob Heckel în: Annalen des Wiener Museums, 1836 II Bd., tab. 6, Fig. 3—4, pag. 147, i He-

ckel & Kner, 1. c, p. 34, fig.14.

(2) L. H. Jeitteles, TJeber die Siisswasserarten der Fischgaftung Cottus. Beitrag eu einer wieder-

holten Eevision dieses Genus. Arch. per la Zoologia, t. I. I, f. 2, 31 Dec. 1861.

(3) Gunther, Catalogue of the Acanthopterygian Fishes in the Chollect. of the Brit. Museum, voi.

II, London 1860, i: Fische des Neckars, pag. 17.



g6

tai. Merita deasemenea a fi relevat faptul c genul Cottus, dei are re-

prezentani în toate mrile, în Marea Neagr nu exist nici unul.

/ sp. Cotii s gobio. Lin. Sqlvoace.

Tub. II. Fig. 13 i 13 a.

Caracterele specifice. Gura mai mult sau mai puin larg; Pec-

toralele lungi i late inform deevantaliu; Ventralele frdungi transversale pronunate, sunt înguste i scurte inu ajung niciodat pân în dreptul deschiderii anale. Ul-

timul radiu (al IV-lea) al ventralelor aproape egal cu primul

lor radiu moale.

Sinonime i citaiuni:

Cottus: Marsigli, 1. c, Tom. IV, p. 73, Tab. 24, Fig. 2.

Cottus s. Gobio fluviatilis capitatus: Gesner, De aquatil., f. 162 a.

Cottus gobio: Linne, S. N. I, p. 452, 1766. Bloch, Oek. Naturg. d. Fische

Deutschlands, 2, 17, tab. 39, fig. 2, (1784). Pallas, Zoographia Rosso-Asiaî.III, p. 126. Meidinger, Icon. pisc. Austr., tab. 17. Cuvier etValenciennes,

1. c, voi. IV, p. 145. Reissinger, 1. c, p. 10. Nordmann, 1. c, p. 376.

Bielz, 1. c, p. 7 (1853). Kessler, Zur Ichtyol. etc, p. 7 ; — Aralo-Caspi-

Pontic. Ichthyol. (1877). Heckel u. Kner, 1. c, p. 27. Jeitteles, Gattung Cottus

(Arch. p. la Zool. 1861). Pancic, 1. c, p. 68. Gunther, Catal. II, p. 156.

Siebold, 1. c, p. 62. Grimm, 1. c, No. 15. Seeley, 1. c, p. 50. Sabane-

jeff, 1. c, p. 86. WarpacowsM, 1. c, p. 43.

Cottus microstomus : Heckel, Annalen des Wiener Museums II, p. 147,

tab. 8. Nordmann, 1. c, p. 377. Heckel u. Kner, 1. c, p. 32. Kessler,

Zur Ichthyologie des Sudwestlchen Russlands, p. 7, i Nachtrge zur Ich-

thyologie des siidwestlichen Russlands (1857), p. 7, No. 7.

Cottus ferrugineus: Heckel u. Kner, Siisswasserfische, etc, p. 34.

Br. 6, 1 D. 6- 9, 2 D. 16—18, P 13—14, V 1/4, A 12—14, C. 13.

Sglvoacele au un corp foarte bine caracterizat prin capul lor mare, lat

i turtit i prin corpul lor cu mult mai îngust, comprimat lateral, care

merge din ce în ce subiindu-se. Capul lor seamn, cum zic pescarii no-

tri „cu un cap de broasc" i are o lime egal cu lungimea sa, care

i ea este egal aproximativ cu 1

/i din lungimea total a corpului. Li-mea maxim a capului este în dreptul operculelor. Capul fiind foarte tur-

tit, înlimea sa maxim este abia ceva mai mare ca jumtatea limiisale. îndat dup deschiderile branchiale, corpul se subiaz i limea sa

maxim de dup inseriunea pectoralelor, care este egal cu înlimea sa



37

maxim dela începutul primei dorsale intr de 5.5 pân la 6 ori în lun-

gimea total a corpului,

Un exemplar provenit din râul Trotu de 93 mm. lungime are urm-toarele dimensiuni: lungimea capului 23 mm.; limea capului 23 mm.;

înlimea capului 13 mm.; înlimea corpului la începutul dorsalei 16

mm. ; limea corpului între pectorale 16 mm. ; diametrul longitudinal al

ochilor 5 mm.; distana interorbital 4,5 mm.; distana praeorbital (dela

marginea ochiului la vârful botului) 5 mm.Gura este larg i ajunge la unele exemplare chiar pân sub jumtatea

ochiului ; ea este rotunzit înainte. La brbai, cari de obiceiu au capul

mai larg, este i gura cu mult mai larg decât la femele. Flcile sunt

egale i au pe ele mai multe serii de dini mici catifelai ; de asemenea

i vomerul. Palatinele i limba sunt nedinate. Caracteristic e c i oa-

sele faringeale au pe ele mici dini catifelai; de asemenea i arcurile

branchiale (afar de primul) poart pe ele mici papile acoperite cu dinimici catifelai.

Partea superioar a capului este neted, oasele neaprând la suprafa.

Ochii sunt îndreptai mai mult în sus privind numai foarte puin în l-

turi; diametrul lor este aproape egal cu 73 din lungimea capului. Dis-

lana ochilor dela vârful botului este egal cu aproape odat diametrul lor

i tot astfel e i distana dintre ei.

Preoperculul este înarmat la partea superioar a marginii sale poste-

rioare cu un spin puternic întors în sus, sub aceasta se mai afl adeseori

i un al doilea mult mai mic i mai ascuit, care este acoperit cu piele.

Suboperculul are

iel un mic ghimpe îndreptat înainte, care este i el

acoperit cu piele.

Deschiderea branchial nu este tocmai mare, iar membrana branchial

este susinut de 6 radii branchiostege bine pronunate. Parabranchiile

sunt mari i pectinate.

Pielea pe corp este goal, moale, cu numeroase mici papile i secre-

teaz mucoziti. Linia lateral începe dela inseria operculului, merge

ceva mai sus de jumtatea corpului i se termin la jumtatea inseriunii

aripioarei caudale. Ea e compus din 26—28 tubuoare mici cari sunt

orificiile canalului lateral. Orificiile acestor canale se observ foarte bine

i pe cap i mai cu seam pe falca inferioar se recunosc porii foarte

bine. La unele exemplare linia lateral nu ajunge pân la inseriunea ari-

pioarei caudale, ci se termin înc înainte de sfâritul dorsalei. Acest ca-

racter, cruia înainte i se ddea o mare importan i se zicea c e ca-

racteristic numai pentru speciile americane de Cottus, se întâlnete foarte

des la exemplarele recoltate în apele noastre.

Prima aripioar dorsal este mic i cu mult mai joas decât a doua;

ea începe ceva mai în urma prii superioare a bazei pectoralelor. Deiseparat, ea este de obiceiu la baza ei legat printr'o mic cut de piele

cu a doua dorsal, care este cel puin de 3 ori mai lung. Pectoralele,

în form de evantaliu, sunt foarte mari i lungimea lor este egal cu

aproape 1

/idin

lungimea total a corpului. Ventralele sunt înguste i micii nu ajung pân la anus. Ultimul lor radiu moale este egal în lungime

cu primul. Toate celealte aripioare, mai cu seam la exemplarele tinere,



3&

sunt de obiceiu compuse din radii nebifurcate. Anala este singura care

are în totdeauna radii bifurcate i are marginea ei posterioar convex.

Anusul este situat ceva înaintea jumtii corpului ; dup dânsul vine

porul genital care la brbai este întotdeauna ceva mai lung.

Coloraiunea. Coloarea variaz mult i mai cu seam i dup apele în

cari se prind; aa de ex. la Broteni i Bicaz exemplare prinse în Bistria

sunt cu mult mai deschise decât cele din pârae. Coloarea general va-

riaz între cenuiu închis i cafeniu pe spinare i între alb i cenuiudeschis pe burt. Pe spinare sunt în totdeauna dungi i pete cafenii mai

închise, iar pe burt numai la brbai sunt pete cafenii, pe când la femei

pântecele este neptat. In genere brbaii sunt în totdeauna de o coloare

mai închis. Prima aripioar dorsal este cafenie cu pete mai închise icu o margine btând puin în ro. Celelalte aripioare urmeaz coloarea

general a corpului. Ventralele sunt albe sau cenuii deschise i nu sunt

ptate sau vrgate decât numai puin sau chiar de loc.Dimensiuni. Sglvoacele nu ajung niciodat la dimensiuni mari. Exem-

plarele obinuite sunt între 9 — 12 cm.; se gsesc îns exemplare i de

15 cm. lungime.

Distribuiunea. Sglvoacele sunt foarte rspândite în apele Carpailor

româneti, ele tresc în cursul superior al râurilor noastre i în pârele

cari se vars în ele. Am colectat i examinat exemplare din urmtoarele

ape : din Bistria i afluenii ei : Bicaz, Tarcu, Neagra, Sabasa, Borca, Ne-

grioara, etc; aici deja la Piatra-N. ele încep a deveni mai rare ; din

Trotu i afluenii si la 1 >rmneti ; din cursul superior al Dâmboviei,

râul Doamnei, râul Târgului, etc, lâng Câmpu-lung ; din cursul superior

al Argeului i Vâlsanu (la gura sa) ; în cursul superior al Oltului, Bis-

tria (Oltenia) i Lotaria, etc.

In cursul inferior al râurilor noastre, Sglvoacele nu pot tri, cu atât

mai puin înc în Dunre. De aceea trebue s-mi exprim mirarea meacând distinsul autor al Faunei pontice, Nordman (1) scrie „J'ai peche dans

le Danube, dans le Bug et dans le Dnieper, ainsi que dans Ies ruisseaux

dependants de ces fleuves, le C. gobio tel que Cuv. et. Val. l'ont decrit".

De sigur c aceasta nu poate fi decât o eroare care trebue s-i aibexplicarea ei în etichetarea greit a materialului adunat în alte locuri, aiir-

maiune care de altfel i întrucât privete Nistrul a fost pus la îndoeal

de ctre Kessler(2).

Biologia. Sglvoacei îi plac pâraele mici de munte cu curent puternic

i cu fundul stâncos sau pietros, de aceea ele se gsesc în toat regiunea

pstrvului în cele mai mici prae i izvoare, unde tresc împreun cu

Pstrvul, Boiteanul i Grindelele. Ele se scoboar îns i mai la vale

pân prin regiunea Lipanului, în Bistria d. ex. se gsete— dei mult mai

rar — pân la Piatra-Neamu. Se gsete de asemeni i în lacurile de

munte. Ele tresc în ap ipotoas, spumoas, ascunse pe sub bolovani în

partea lor din aval i nu ies de aici decât «dac sunt scormonite cu bul

(1) Nordmann, 1. c, p. 376.

(2) Kessler, Ausuge a. d. Berichte, etc, p. 13.



39

sau dac se mic bolovanii». Ele stau la pând sub pietre i când vd vreun

animal care le servete de hran, se arunc asupr-i fcând micri brute.

Zglvoacea se hrnete cu larve de insecte i tot felul de animale mici

ce gsete în apele în cari trete;

ea este îns i un pete foarte rpi-tor—dup cum o arat i forma gurii—i mnânc i ou i pui de pete,

în special ea aduce mari stricciuni la oule i puii Pstrvului.

Zglvoacea leapd icrele primvara «când se desleag omtul» înce-

pând prin Martie, câte odat i pe la sfâritul lui Fevruarie i ine pânla sfâritul lui Aprilie. Btaia se face în felul urmtor : brbatul sap cu

coada «ca cu o mtur» o gropi în prundiul de pe fundul apei sau alege

între pietre un loc ascuns i linitit, apoi vine femeia — care în aceast

epoc este cu totul diform — i leapd între 100—500 de ou pe cari

le lipete de pietre; aceste ou lipindu-se i între ele formeaz «un fel

de bo» care st ascuns între pietre. Oule sunt mari, au un diametru de

2.5 mm. i o coloare galben roietic; durata incubaiunii lor este de

4— 5 sptmâni, în care timp brbatul st i le pzete.Grija pe care o au prinii pentru puii lor a fost deja observat de

Linne (1) care scrie «Nidum in fundo format, ovis incubat prius vitam de-

sertus, quam nidum». In urm Marsigli (2) i apoi Fabricius (3) arat din

nou grija prinilor de puii lor i susin c brbatul este acela care p-zete oule în tot timpul incubaiunii lor.

Aceste observaiuni au fost puse în urm mult timp la îndoeal de mai

muli naturaliti de mare valoare, între cari i Bloch (4), Eckstrom (5), Gun-ther (6), Cuvier i Valenciennes (7), etc. pân ce Tleckel i Kner (8) au adus

alte observaiuni nou ale unor pescari cu mult experien din Austria,prin cari se confirm în totul vechile observaiuni ale lui Marsigli i Fa-

bricius. Observaiuni directe în acuarii asupra modului de reproducie a

Zglvoacelor sub controlul unui om de tiin nu s'au fcut înc, dar nu

tiu de ce nu s'ar da crezare acestor observaiuni ale pescarilor, cu atât

mai mult, cu cât sunt i alte specii de peti la cari brbatul pzete ouleîn timpul clocirii ca i aici. Nu am decât s citez Somnul din blile noa-

stre — care în forma general a corpului are mult asemnare cu Zglvoa-cele — despre care se tie, i am putut i eu singur deseori s'o observ,

c brbatul în tot timpul incubaiunii st lâng icre i le pzete, i când

se apropie de ele vreun alt pete, sare la el s-1 mnânce sau îl lovete

cu coada ca cu un biciu. Tot astfel este i cu Gasterosteus i diferite

alte specii.

Prsite. Sau gsit pân astzi 2 specii de Echinorynchi, 2 specii de

Cestode i 2 de Trematode.

(1) Linne, Systema Naturae, voi, I, ed, 12. 1766, p. 452.

(2) Marsigli, Danubius panon., voi. IV, p. 73.

(3) Ot. Fabricius, Fauna Groenlandica, 1780, p. 160.

(4) Bloch, Oeckon. Naturg. d. Fische Deutschlands, II, p. 14.

(5) Eckstrom, Fische in den ScJieeren von Morko, p. 170.

(6) Gunther, Fische des Neckars, p. 28.

(7) Cuvier et Valenciennes, 1. c, voi. IV, p. 151.

(8) 1. c, p. 30,



40

întrebuinarea. Sglvoacea are o carne foarte gustoas i când se fierbe

iea o coloare roie ca a pstrvului. La noi se mnânc mult, fript proas-

pt la frigare. O valoare comercial nu are i nici nu se aduce decât

foarte rar i în foarte mici cantiti prin unele orae de munte la pia.Piscicultura. Sglvoacea fiind un pete rpitor, care poate aduce ade-

seori mari stricciuni tovarului su de viea, Pstrvul, cruia îi mnâncoule i puii i-i face concuren la hran, nu numai c nu trebue îmmulit,

dar din contr ori de câte ori voim s facem îmbuntiri pentru pescui-

tul din pârele de munte, trebue s cutm a-1 împiedic s se îmmul-

easc prea tare i a-1 înlocui cu pui de pstrvi.

Pescuitul. Sglvoacele se prind vara cu sacul i cu mâna, ridicând în-

cet pietrele; iarna se bat cu ostia. Ele cad îns i la cereal (crâsnicul

fr coad) i câte odat chiar la grduul cu leas.

Numele populare. Numele cele mai rspândite sunt: Sglvoace, Sgl-

voc, Sglvoag i Glvoace; le-amauzit în

Bucovina, pe toat valea Bis-triei, la Câmpulung, în judeul Arge, i chiar arareori pe valea Oltului,

Topolog si Lotrior. In Transilvania, dup Bielz i Heckel i Kner : Klo-

wosch i Butz. In Moldova se mai numesc Babe, Babele i Bobi (pe

pâraiele din valea Bistriei, pe Trotus, Asu, Uzul, la Drmneti, etc). In

Oltenia se numesc mai cu seam Moace.

Varieti. In apele noastre tresc 2 feluri de varieti din aceast specie,

i anume :

1) Forma tipic Cottus gobio L. Var. macrostomus aci descris,

caracterizat printr'o gur mare, maxilarul ajungând înapoi cel puin

pân sub marginea anterioar a ochiului i2) Cottus gobio L. Var. microstomus (= Cottus microstomus: Heckel,

Anal. d. Wiener Museums 1836 i Heck & Kner, 1. c, p. 32), caracte-

rizat printr'o gur mai mic, maxilarul neajungând înapoi pânsub ochi.

Celelate diferine cari s'au gsit între aceste 2 forme i cari fcuse

pe Heckel s ridice ultima varietate la rangul unei specii s'au dovedit în

urm — în special de ctre Giinther i Jeitteles— c nu exist i c amân-

dou formele sunt strâns legate între ele prin forme intermediare.

Varietatea microstomus a fost gsit de ctre Kessler în apele Basara-

biei i eu am gsit-o foarte des în pâraele noastre din munii Moldovei.Ea are acela fel de viea, hran, reproducie etc. ca i. forma tipic, aâc nu am nimica nou de spus în privina ei.

2. Sp. Cottus poecilopus Heck.

Tab. II. Fig. 14.

Caractere specifice: Gura foarte larg ajungând pân sub ochi.Pectoralele lungi i late în form de evantaliu. Ventralele



41

cu dungi transversale bine pronunate, sunt înguste ajun-

gând cel puin pân în dreptul anusului. Ultimul radiu

moale (al IV-lea) al ventralelor cu mai mult de 1/3 maiscurt decât primul lor radiu moale.

Sinonime i Citaiiini:

Cottus poecilopus: Heckel, Annalen des Wiener Museum's (1836), Tab.

8, fig. 1 i 2. Heckel u. Kner, 1. c, p. 31, fig. 11. Nordmann, 1. c, p. 371.

Gunther, Calalogue etc, voi. II, p. 157 (nu: Fische d. Neckars). Siebold,

1. c, p. 64. Jeitteles, Rev. d. Gattung Cottus, 1861 i Prod. Faune Vertebr.

Hungar. super., p. 48. Pancic., 1. c, p. 69. Kessler, Ichthyol-Aralo-Caspi-

pontic, p. 290 (No. 25). Grimm, 1. c, No. 26. Seeley, 1. c, p. 55. Bade,

1.

c, p. 64.Cottus gobio var. poecilopus: Gunther, Fische d. Nekars, p. 25.

I D. 8—9, 2. D. 16—20, P. 14, V. 1/4, A. 13—15, C. 13.

Aceast specie în afar de caracterele defereniale artate prin diagnoz

se deosebete numai puin de cea de sus. Un caracter prin care exem-

plarele din apele noastre par a se deosebi de cealalt specie este ghim-

pele preopercular care aici nu este aâ de mare i aa de întors în sus

ca la Cottus gobio.

Pentru a se aprecia mai bine diferinele între diferitele dimensiuni ale

corpului dau aici msurtorile luate de pe un exemplar normal de 106 mm.lungime, msurtori cari coincid cu cele luate de pe diferite alte exemplare,

aâ c pot fi luate ca tipice: lungimea capului 29 mm., limea ca-

pului între marginile preoperculelor 27 mm., înlimea capului 17 mm.,

înlimea maxim a corpului la începutul dorsalei 17 mm., înlimea minimla pedunculul caudal 8 mm., limea maxim a corpului între pectorale 17

mm., limea pedunculului caudal la finea dorsalei 4 mm., dela vârful bo-

tului la anus 48 mm., dela anus la finea caudalei 58 mm., diametrul lon-

gitudinal al ochilor 5 mm.; distana praeorbitar 5 mm. i distana înter-

orbitar 5 mm.Dup cum se vede dar din comparaia acestor msurtori cu cele date

pentru Cottus gobio, între aceste 2 specii în afar de diferinele relevateîn diagnoz, nu exist altele mai principale.

Diferina artat de Heckel c la C. gobio radiile dela pectorale (cel

puin în partea superioar) se bifurc, pe când aici niciodat, nu are nici

ea nici o însemntate — dup cum a artat i Jeitteles (1) i Siebold (2)—

cci pe de o parte gsim foarte multe exemplare—chiar adulte—de C. Gobio

cari nu au nici un radiu din pectorale bifurcat, iar pe de alt parte în-

tâlnim foarte adesori C. poecilopus cu radii din pectorale bifurcate.

Coloraiunea. Coloarea general a corpului este cu totul asemntoarecu specia precedent, poate numai c colorile sunt ceva mai închise —

(1) 1. c, p. 8-9.

(2) 1. o., p. 65.



42

ceeace îns poate ti numai din cauza diferitelor ape unde tresc. Cu totul

diferit este coloraiunea aripioarelor ventrale cari aici sunt vrgate trans-

versal având vreo 10— 14 dungi transversale pe ele foarte pronunate —pe când la C. gobio sunt uniforme fr vrgturi pronunate pe ele. De ase-menea i I-a dorsal are o coloare ceva deosebit având 2 pete negre mari

i rotunde, una la începutul i una la sfâritul ei, legate la baza lor printr'o

pat castanie. Marginea acestei aripioare este alb.

Distribuiunea. Cottus poecilopus are aceea rspândire în apele noastre

ca i Cottus gobio, numai c în unele locuri — d. ex. în regiunea Bistriei

e cea dintâi mai rspândit, pe când în altele—d. ex. regiunea Trotuului

e cea de a doua. In totul îns aceast specie este cu mult mai numeroasîn apele noastre decât C. gobio.

In privina Biologiei, întrebuinrii ci pescuitului aceste 2 specii se asea-

mn cu desvârire. De asemenea pescarii notri nedistingându-le una

de alta, le dau aceleai nume populare.

Varieti. Dup cum a artat i Jeitteles (1) pentru apele din Ungaria,

tot aâ i în apele noastre aceast specie are 2 varieti : una cu gura

mare (var. macrostomus JeitteL), al crei maxilar ajunge pân sub ochiu,

i alta cu gura mai mic (Var. microstomus Jeittel.), al crui maxilar

nu ajunge înapoi pân sub ochiu.

Intre ambele varieti nu exist îns nici o alt diferin.

(1) Prod. favnae Vertebr, Hnngar-super., p. 4S.



3. FAM. GASTEROSTEIDAE BONAP.

Acanthopterigieni având oasele suborbitale lite i articulate cu preoperculul

pentru a forma împreun de fiecare parte câte o cuiras a obrazului. înaintea

aripioarei dorsale mai muli spini liberi nelegai între ei printr/o membran. Ven-

tralele cari sunt situate în regiunea abdominal sunt compuse numai di» câte

un spin puternic i cel mult un radiu moale rudimentar. Cu beic înottoare.

Petii cari compun aceast familie, din cauza organizaiunii lor par-

ticulare au fost înainte atribuii de diferii naluraliti la diferite familii.

Cuvier i Valenciennes (1), luând de baz oasele suborbitale lite cari

se articuleaz cu preoperculul i acoper obrajii ca o cuiras, au încercat

s-i pun în familia creat de dânii a Cataphractelor. Alii ca C. Dumerii (2),

Rihppel (3), Heckel i Kner (4) i în urm Siebold (5), considerând mica im-

portan a caracterului pe care se baz Cuvier i multele diferine de

organizaie ce exist între Gasterostei i celelalte Cataphracte (Cottus,

Trigla, etc), au luat de baz forma general a corpului, pielea i colora-

iunea ei identic, etc. i au cutat a le pune în familia Scomberoideilor.

Astfel s'a revenit la vechia idee a lui Bloch (6) care punea Gasterosteidele

alturi de Scomberide i mai cu seam la opinia lui Linne (7) care punea

pe Ncmcrates, Temnodon i alte adevrate Scomberide, între Gasterostei.

De altfel aceast asemnare a Gasterosteilor cu Scomberidele nu a scpat

nici chiar pescarilor notri din vedere, cari în unele regiuni din Dobrogea

numesc pe Gasterosteus Plmid slbatic (adic Pelamys care este un

adevrat Scomberid).

Dar nici cu Scomberidele înrudirea lor nu estenatural

ci numai apa-

rent : conformaiunea special a basenului, spinii liberi dinaintea dorsalei,

forma ventralelor compus dintr'un singur spin, etc. le separ cu totul de

ele; afar de aceasta chiar Cuvier singur a atras ateniunea asupra con-

formaiunii capului lor care seamn mai mult cu Pericoideele i e cu

totul diferit de Scomberide.

(1) 1. c, voi. IV, pag. 479.

(2) C. Dumerii, Zoologie analitique, pag. 124, 1806.

(3) Riippel.

(4) Heckel u. Kner, Susswasserfische d. Oester. Monarchie.

(5) Siebold, Siissivasserfische v. Mitteleuropa, p. 62.

(6) Bloch, Oekon. Naturgeschichte d, Fische Dentschlands, II. Bd., p. 79,

(7) Linne, System, Naturae.



44

Astfel fiind, înc din 1834 Bonaparte (1) apoi Giinther (2) i Blan-

chard(3) au format o familie desebit a Ga heroidelor, familie care astzi

este aproape general admis în toate tratatele moderne de Ihtiologie.

In privina poziiuni sistematice a acestei familii, abia în timpul din urms'a ajuns a se dovedi c ea este de aproape înrudit cu familia Fistu-

larideilor. O specie, Auliscops spinescens, nu de mult descoperit de ctre

Peters lâng coastele Californiei se aseamn în atâtea privine cu Gas-

terosteii i mai cu seam prin faptul c posed o serie de spini dorsali

liberi, încât înrudirea lor nu mai sufere nici o îndoeal(4).

Aceast familie este reprezentat în apele noastre printr'un singur gen

Gasterosteus.

Gen. Gasterosteus Artedi.

(gen. pisc. p. 25. 1738).

Corpul fr solzi, acoperit cel mult pe lturi cu câte o serie de plci

osoase. Spinii dorsali i ventrali cu articulaiuni cari se pot închide.

Oasele pubiene foarte desvoltate ajungând înainte pân la arcada hu-

meral, iar înapoi acoperind mai mult sau mai puin regiunea abdo-

minal. Flcile i oasele faringiene cu dini catifelai, fr canini;

limba i oasele palatine fr dini. Diferitele buci ale palatinului

opercular nedinate. Deschiderile branchiale mici i susinute prin 3

radii branchiostege.

Acest gen este reprezentat în apele noastre prin 2 specii:

/. sp. Gasterosteus platygaster Kess/ez. Plmida de Balt.

Tab. II. Fig. 15 a, b, c.

Corpul. mi o, cu o z u g r u m t u r în form de gât aparentîntre cap i torace i cu un peduncul ca udai prelungit

i foarte subire. înaintea aripioarei dorsale 9 — 10 spini

liberi; dorsala i anala de regul cu câte 7 radii moi( 7—

(1) Bonaparte, Vert. syst. 1837.

(2) Giinther, Catal. of the Fisch.es in the Brit. Museum. Voi. II, pag. 1.

(3) Blanchard, Les Poissons des eaux douces dela France, p. 174.(4) Vezi i F. Heinche, Untersuch. iik. die. SticMinge, în: Kongl. Vetenskaps-Akademien Fârhand-

lingar, 1879, No. 6. Stokholm.



45

dorsala i 6— 7 anala). Spi n ii ventrali relativ groi i din-

ai pe marginile lor. Corpul acoperit pe lturi cu câte

29—30 plci osoase din cari primele ceva mai mari iapropiate între ele, iar celelalte din ce în ce mai mici,

îndeprtate una de alta i ascunse în piele, astfel c abia

se pot recunoate. Pedunculul câudal neted fr cele 2

carene laterale. Discul ventral lung i lat ajungând pânla deschiderea anal. Aripioara ca u dal rotund.

Sinonime

Gasterosteus platygaster: Kessler, Ausziige a. d. Berichte i'iber eine a.

d. Nordwestl. Kusten des Schwarzen Meeres u. durch die Westl. Krymunternom. Reise. Moskau 1860. II. Th., p. 17. Kessler, Ichthyologia aralo-

caspi-pontic, în lucrrile expediiei aralo-caspice (rusete) 1877, pag. 1—4i pag. 20. Grimm, Fishing and Hunting in Russian Waters. 1883, No. 3.

Sabanejeff, 1. c, voi I., pag. 91. WarpacJiowski, 1. c, p. 27. Steindachner,

Ueber das Vorkommen von Gasterosteus platygaster Kessl. im Stromm-

gebiete der Donau. Sitzungsberichte der kais. Akademie der Wissenshaften.

Wien. Bd. CVIII. Abth. I. 1899.

Gasterosteus platygaster var. Danubica: Steindachner, 1. c, pag. 4.

Gasterosteus purigitius: Nordmann, 1. c, p. 381. Pancio, Pisces Serbiae,

}). 71. Steindachner, Ichthyologische Notizen (X). Sitzbericht. d. kais.

Akademie d. Wiss. Wien LXI Bd. Jahre. 1870.

1). 9—10/7—8, P. 10, V. 1/0—1, A. 1/6—7, C. 12—15.

Aceast specie a fost descoperit abia în anul 1859 de ctre distinsul

ihtiolog rus K. Kessler între algele din portul Odessei. Prima descriere

a fost fcut dup 8 exemplare cari aveau o lungime de 1".6"' pân la

2".3'" (adic de 3.7—5.8 cm.) i i-a dat urmtoarea diagnoz: (.(mit 9

bis 10 gesonderten Ruckenstacheln, mit breitem, hinten abgerundeten Be-

ckenschilde und kurzen Baucltflossenstacheln» (1). In urm Kessler pro-

curându-i alte 14 exemplare mai mici (2.5—2.9 cm.) dintr'un bra lateral

al Niprului, a constatat între ele i primele exemplare câteva diferine

importante i mai cu seam: 1) sugrumtura dintre cap si torace nu era

atât de lmurit. 2) Scutul ventral la aceste exemplare erâ cu mult mai

îngust i mai ascuit i 3) Spinii dorsali i cei ventrali erau relativ mai

puternici i cei din urm ajungeau pân la finea discului ventral. Compa-rând în urm toate exemplarele între ele, Kessler ajunge totu la concluzia

c nu a avut înaintea sa o specie sau varietate nou, ci c diferinele

constatate se explic numai ca deosebiri de vârst.

In 1870 Jacowlew (2) studiind petii dela gurile Volgi descopere i el

2 varieti nou i anume: Gasterosteus platygaster var. Kessler i i G.

(1) 1. c, pag. 17.

(2) Iacowlew, Câiva peti noi sau puin cunoscui din gurile Volgi. Kazan 1870 (rusete),



platygaster Var. niger; iar în 1877 Kessler în lucrarea sa fundamentala

asupra Ihtiologiei aralo caspi-pontic (1) descrie din nou aceast spe-

cie, completând descrierea întâia si adugând înc 2 varieti nou : var.

caucasicus i var. aralensis, pe cari le-a gsit el în Transcaucasia i înMarea de Ara! (la gurile fluviului Amu-Darii). Chiar i aceast descriere

nou îns nu este destul de complet i nu ne d nici mcar o figur a

acestei alât de interesante specii.

Abia în timpul din urm Steindachner care, dup ce în 1870 (2) ur-

inând exemplul lui Nordmann (3) i Pancic (4) confundase acesta specie

cu Gasterosteus pungitius Lin., revine din nou i examinând o serie de

exemplare din blile Dunrii dela Negotin i din râul Sava de lângBelgrad^ d o nou descriere acestei specii. Descrierea dat de Steindach-

ner completeaz mult descrierea lui Kessler, totu nu ne lmurete nici

ea pe deplin. Steindachner gsind c exemplarele difer întru câtva de

primele exemplare descrise de Kessler i mai cu seam în privina scu-

tului i al spinilor ventrali, zice: «Man konnte daher wenigstens vorlufig

die im Donaugebiete vorkommende Abart des G. platygaster nominell

als var. Danubica von jener des Schwarzen Meeres unterscheiden, bis

weitere Untersuchungen einer grosseren Anzahl von Exemplaren von ver-

schiedenen Localitlen einen allmligen Ubergang nachweisen» (5).

Din aceast scurt schi istoric se vede dar c aceast specie înctot nu este în deajuns de bine cunoscut. Din literatura de pân astzi

noi nu putem înc ti cari sunt caracterele ei eseniale, prin ce anumese deosebete ea de ruda ei de aproape Gasterosteus pungitius, care treteîn Marea Nordului i în Marea Baltic cu afluenii lor ; noi nu tim înccari sunt caracterele ei variabile pentru a putea s apreciem ce valoare

au toate formele descrise pân azi ca varieti nou i în special ce va-

loare poate avea forma descris de Steindachner ca varietate special a

Dunrii.

Astfel fiind, voi cut aicea s dau o descriere mai amnunit a acestei

specii, bazat pe un numr foarte mare de exemplare pe cari le-am colectat

timp de aproape 13 ani în toate regiunile terii, în diferi Le feluri de ape

i la diferite epoce ale anului. Voi da de asemenea i o figur fcut cu

camera lucid dup un exemplar tipic pentru a completa astfel i aceast

lacun din bibliografia de pân acuma.

Descrierea. Forma general a corpului este cât se poate de caracte-ristic i difer mult atât de cealalt specie, Gasterosteus aculeatus, cât ichiar de ruda sa apropiat G. pungitius. Profilul su este urmtorul:

dela gur se ridic o linie oblic pân în dreptul marginii posterioare a

ochilor, de aicea merge ceva mai înclinat, aproape orizontal, pân la

primul spin dorsal; dela primul spin la ultimul spinarea descrie o curbuoar, al crei punct culminant este al V-lea spin. Dela ultimul spin

(1) Kessler, 1. c, pag. 1—4 (rusete).

(2) Steindachner, lcMhyoloyische Notisen. X. Sitzber. K. Akad. d. Wiss. Wien 1870.

(3) Nordmann., 1. c, p. 381.

(4) Pancic., 1. c, p. 71.

(5) Steindachner. Sitzberichte. d. kais. Akad. d. Wiss. Wien 1899, p. 4.



4*

dorsal pân la inseriunea ultimului radiu al dorsalei linia spinrii se sco-

boar brusc în jos, iar de aicea pân aproape de inseriunea caudalei se

scoboar încetul formând pedunculul caudal care este foarte subire, ro-

tund i fusiform. înainte de inseriunea coadei pedunculul caudal se sub-

ieaz i se lete brusc luând împreun cu caudala cu totul forma unei

lopei. La partea inferioar profilul descrie în mod invers aceleai linii

pentru a da prii ventrale a corpului o form general aproape simetric

cu cea dorsal : dela marginea flcii inferioare, care este proeminent

ieind ceva înaintea celei superioare, se scoboar oblic o linie pân pe

sub marginea posterioar a ochiului, de aici ea pleac înainte ceva mai

puin înclinat pân la marginea operculului. Intre marginea posterioar

a operculului i trunchiu, corpul apare strangulat având aparena unui

gât care separ capul de torace. De aici pân la inseriunea primului

spin anal, marginea ventral a corpului fiind format prin oasele cubitalei discul ventral, este cu totul dreapt, apoi pe toat lungimea analei,

aceast linie se urc din nou brusc îngustând corpul, în fine, de aici îna-

inte se suie încet pentru a forma pedunculul caudal din ce în ce mai în-

gust pân la baza caudalei.

Lungimea capului este cuprins de aprox. 4 ori în lungimea total a

corpului (inel. caudala). Gura este puin oblic îndreptat în sus (semi-

superioar) i partea posterioar a maxilarului ajunge înapoi pân sub

narine. înlimea maxim a corpului în dreptul celui al V-lea spin dorsal

este cu aproximativ 1

fb mai mic ca lungimea capului i intr cam de 5

ori în lungimea total a corpului. Limea corpului între cele 2 pectorale

este ceva mai mare ca jumtatea înlimii sale. Diametrul ochiului este

aproape egal cu 1/i din lungimea capului, distana praeorbital fiind în

totdeauna ceva mai mic ca diametrul ochiului, iar distana postorbital

(dela marginea posterioar a ochiului la finea operculului) aproape egalcu de 2 ori acest diametru.

In cele ce urmeaz voiu da dimensiunile maiu principale ale câtorva

exemplare mai tipice din apele noastre :

1) Un exemplar din Balta Crapina, având lungimea total a corpului

de 37 mm. are urmtoarele dimensiuni: înlimea corpului 7,5 mm., li-

mea corpului 4 mm., lungimea capului 9 mm., diametrul ochiului 2,5 mm.,

distana preorbital 2,2 mm., distana postorbital 4,1 mm., distana in-

terorbital 2,5 mm;2) Un exemplar din delta Dunrii de o lungime de 36 mm. are: înli-

mea corpului 7 mm., lung. capului 9 mm., diametrul ochiului 2,3 mm.,

distana preorbitar 2 mm., distana postorbitar 4,6, 10 spini dorsali,

spinul ventral 5 mm., puin mai scurt ca scutul basenului. Scutul base-

nului ascuit la capt, ajunge pân aproape de anus. 29 plci osoase la-

terale;

3) Un exemplar din iazul Stuceni, jud. Botoani, de 44 mm. lungime:

înlimea corpului 8 mm., lungimea capului 11 mm., diametrul ochiului 3 mm.,dist. preorbitar 2,5 mm., dist. postorbit. 5,5, ghimpii ventrali 6 mm.,discul basenului dela inseriunea spinilor ventrali 8 mm. lat, ascuit la

vârf, nu ajunge pân la deschiderea anal;



48

4) Un exemplar dela iazul Oisteti lâng Iai, lungimea 26 mm., înli-

mea corpului 6 mm., lungimea capului 7 mm., 9 ghimpi dorsali, discul

basenului dela inseriunea ventralelor 2,3 mm. ajunge pân la anus; spinii

ventrali 3,4 mm. întrec de vârful scutului. V 1/1.Oasele suborbitale i diferite buci ale aparatului opercular sunt striate

i granulate la suprafaa lor. Pe ambele ramure ale preoperculului atât

pe cel ascendent cât i pe cel orizontal i mai cu seam la îndoitura

dintre ele, se vd din loc în loc mici orificii cari sunt deschiderile cana-

lelor mucifere. Deschiderile branchiale sunt mici i membrana branchialâ

e susinut în mod constant prin 3 radii branchiostege.

Partea ventral a corpului începând dela istmul branchial i pân aprope

de deschiderea anal este acoperit cu un mare disc lat i aproape oval.

Partea anterioar a acestui disc este format de cele dou oase cubilale

lungi i curbate cari se unesc la capetele lor anterioare într'un unghiu

foarte obtuz. Cercul eliptic format de ele are forma unei potcoave i e

acoperit cu piele. Partea posterioar a acestui disc, situat înapoia spini-

lor ventrali, este format de scutul basenului ; acesta este lung, mai mult

sau mai puin ascuit la vârf i ajunge pân în apropierea deschiderii

anale. Forma sa variaz mult dup dimensiunile exemplarelor. Aa d. ex. la

unele exemplare mari de 44—45 mm. lungime, colectate în diferite he-

letee formate prin aflueni de ai Jijiei, în judeul Botoani, am gsit un

scut foarte mare, lat, cu vârful obtus i neajungând pân la deschiderea

anal ; la alte exemplare îns ceva mai mici de 37 mm. pescuite la un

loc, tot în aceleai ape i în acela timp, am gsit acest scut cu mult mai

îngust,cu

vârfulmai ascuit i mai

apropiat dedeschiderea anal. Acelalucru cu exemplarele colectate în blile Dunrii, ca balta Greaca, So-

mova, Crapina, Caraorman, etc. i aicea am gsit la exemplare mai mari

(de 35 — 37 mm.) scutul basenului mai lat iar la exemplarele mai mici,

pescuite în aceleai locuri, erâ cu mult mai îngust. Examinând în modcomparativ un numr de peste 100 de exemplare, am putut s-mi formez

convingerea c în adevr forma i dimensiunile acestui scut sunt foarte va-

riabile—mai cu seam cu vârsta. De obiceiu la exemplarele tinere el este

îngust i ascuit, la exemplarele mai mari crete i el i se lete, îns

în acela timp crescând tot corpul, vârful seu se deprteaz i el întru

câtva de deschiderea anal. Luând exemplarele extreme am putea crede

c avem în adevr înaintea noastr 2 varieti diferite, examinând îns unmare numr de exemplare, putem constata toate transiiunile dela o formla alta. Pentru aceste motive deci nu trebue a se atribui o atât de mare

valoare sistematic acestui caracter i nici s-1 punem în diagnoza acestei

specii, cum a fcut-o Kessler (1), ca un caracter distinctiv i nici s for-

mm ca Steindachner numai pe baza sa o nou varietate.

Examinând cu lupa mai deaproape acest scut vedem c partea sa pos-

terioar situat înapoia spinilor ventrali are la mijloc un fel de caren,

iar pe fiecare margine câte o corni, cari apar ca 2 oase deosebite. Par-

tea mijlocie dintre cei 2 spini ventrali are aparena de a li compus din

(1) De altfel în urm Kessler a recunoscut singur acest fapt. Vezi 1. c, p. 21.



49_

2 oase cu marginile lor interne dinate, prin cari se încheie foarte strâns

între ele formând un angrenaj în form de zig-zag. La partea anterioar

aceste oase se separ lsând un spaiu liber, acoperit cu piele deasupra,

care se confund cu spaiul format de cele 2 oase cubitale; ramurile ascen-dente ale discului basenului sunt mari i late, formând un adevrat scut

triunghiular, al crui vârf este la inseriunea spinului ventral i a crui

baz ajunge sub aripioara pectoral pân aproape de jumtatea corpului.

Deschiderea anal este situat sub ultimul spin dorsal. Corpul este aco-

perit pe laturile sale cu 29—30 plci osoase ale cror dimensiuni merg

din ce în ce descrescând. Primele 7—8 sunt mai mari i strâns lipite

între ele, ba chiar uneori marginea posterioar a uneia acopere marginea

anterioar a celei urmtoare. Cu cât merge îns mai mult înspre coad,

ou atât ele devin mai mici i mai deprtate între ele, aâ c pân la a

20-a sau 23-a se vd înc ca nite mici discuri rotunde pe mijlocul cor-

pului; de aci înainte se pierd cu totul în piele i numai cu mult greu-

tate le mai putem descoperi cu lupa pe cele din urm 6—8 plci. Nici-

odat nu am vzut îns ca ultimele 4—-6 plci s se uneasc între ele

i s formeze la un loc câte o caren pe fiecare lture a pedunculului

caudal, dup cum nici Kessler nu a vzut aceasta la exemplarele sale.

Dac îns exemplarele examinate de Steindachner prezent aceast par-

ticularitate care le-ar apropia întru câtva de G. pungitius (var. trachurus),

aceasta ar fi de sigur un caracter care ar merita a i se da o importan mai

mare. Cred îns necesar înc odat s relevez c nici chiar exemplarele al

cror scut basinal este cu totul identic cu cel dela exemplarele lui Stein-

dachner, nu prezent nici o urm din aceast particularitate.

Linia lateral percurge plcile osoase i e însemnat pe fiecare placcu un mic orificiu.

împrejurul spinilor i aripioarei dorsale precum i a aripioarei anale,

se afl câte o serie de foarte mici plci osoase lungree, abia vizibile.

Pe spinare sunt de obiceiu 9 sau câteodat 10 spini dorsali liberi;

primul este situat pe linia dintre marginea operculului i inseriunea pec-

toralei, ultimul este situat aproximativ deasupra deschiderii anale. Ei se

culc înapoi alternând într'o parte i alta a corpului. Fiecare spin este

legat printr'o membran subire la partea sa posterioar de linia dor-

sal a corpului i aceast membran îl învelete i pe el, astfel încât nu-

mai vârful su rmâne în adevr liber. Aceti spini — ca i cei ventrali—sunt prevzui fiecare cu câte o articulaiune, astfel încât odat deschii

nu se mai pot închide la loc decât cu voina animalului. Mrimea lor

este aproximativ egal cu diametrul ochiului. Aripioara dorsal constdin 7—8 radii moi bifurcate la partea lor superioar. Anala are înaintea

ei un spin gros curbat, urmat de obiceiu de 7 (rareori 6) radii moi bifur-

cate. Pectoralele ale cror inseriuni sunt foarte apropiate de marginea

operculului constau din 10 radii moi simple având marginea lor posterioar

rotunzit, puin mai scurt la partea inferioar decât la cea superioar;

ele se întind pân în dreptul inseriunii celui al IV-lea sau al V-lea spin

dorsal.

Aripioarele ventrale sunt reprezentate prin câte un spin puternic, liti la ambele sale mrgini dinat, iar pe toat partea sa anterioar sgrim-

A. R.—Publ. Adamachi. III. Antipa, Ihtiologia. 4



50

uros; la exemplarele tinere de tot dinii abia se recunosc sau nu exist

de loc. Aceti spini cari se articuleaz în acela fel ca i cei dorsali în

scutul bazinului sunt i ei legai de corp la partea lor posterioar cu o

mic membran. Observând cu mult ateniune, la cei mai muli putemdescoperi în aceast membran un al doilea radiu foarte mic. Acest al

doilea radiu rudimentar, care a fost observat i de ctre Steindachner la

un singur exemplar, a fost trecut cu vederea de ctre Kessler, aa c el

a format din aceasta un caracter principal distinctiv dintre aceast specie

i G. pungitius. Eu l-am putut observ cel puin la 60% din exemplarele

studiate i unde nu l-am putut vedea, er probabil rmas ascuns sub scutul

basenului. Culcai înapoi aceti spini ajung la exemplarele tinere pân la fi-

nea discului basenului; la exemplarele mari îns (de 4,5 mm.) ei ajung

numai pân la 2

/3din lungimea sa. Caudala const de ordinar din 12—13

radii moi bifurcate, având îns înc pe fiecare margine câte 1—3 radii

mici; ea are cu totul forma unei lopei.Coloraiunea. Coloarea general a corpului pe spinare i pe lturi este

brun-verzie marmorat, pe partea ventral este glbie sau chiar alb-ar-

gintie. Linia lateral este marcat printr'o linie deschis care pornetedela marginea ochiului i merge aproape de jumtatea corpului pân la

mijlocul inseriunii caudalei; la alte exemplare din delta Dunrii aceastlinie prsete linia lateral i se termin la finea aripioarei anale. Laalte exemplare în fine se vede o dung lat închis, care pornete dela

începutul capului i trece peste ochi pân sub pectoral.

Dimensiunile. Exemplarele cele mai mari pe cari le-am gsit provin

din heleteele din Moldova de sus i au o lungime de 45—46 mm. ; în

blile Dunrii de ordinar am gsit exemplare mature având 35 — 37 mm.,iar cele mai mari având 40 mm. lungime.

Distribuiunea. Acesta specie se gsete aproape în toate apele noastre

dulci din regiunea câmpiei i chiar din regiunea colinelor i mai cu seamprin bli, heletee i jepcile de inundaie sau mlatinele formate din ploi.

In blile Deltei Dunrii este foarte abundent. In lacul Razelm nu se g-sete decât în prile sale unde apa e mai dulce. In mare nu am gsit-o

niciodat.

Posiiunea sistematic. Din descripiunea mai detaliat pe care am dat-o

acestei specii se poate vedea c ea, dei este foarte de aproape înrudit cu

Gasterosteuspungitius L. y se deosebete

în multe puncte foarte lmurit de el

i constitue o specie bine definit. Deoarece îns aceste diferine nu au

fost înc puse suficient în eviden, ba chiar s'au considerat ca atare ca-

ractere prin cari în realitate ele nu se deosebesc de loc între dânsele is'au scpat din vedere altele cu totul principale, cred c e necesar s revin

asupra acestei chestiuni i s stabilesc adevratele caractere distinctive;

aceasta pentru a da o definiiune corect acestei specii, caracteristic nu-

mai basenului Aralo-Caspi-pontic i a o delimita de toate celelalte specii

din alte mri, cu cari se aseamn ea mai mult sau mai puin. Prin ama-

bilitatea profesorului K. Brandt din Kiel am putut dobândi câteva exem-

plare de Gasterosteus pungitius din marea Baltic, aa c în afar de datele

literare am putut compara între ele chiar însei exemplarele din ambelespecii. Deosebirile cele mai principale între aceste specii sunt cam urm-toarele :



51

1) Forma general a corpului este cu totul diferit: pe când la Gaste-

rosteus pungitius este îngust i lungrea, aa c înlimea maxim a

corpului intr de 6 ori i chiar mai mult în lungimea sa total (inel.

caudala), la specia noastr este mai scurt i îndesat, aa c înlimeamaxim a corpului se cuprinde numai cel mult de 5 ori în lungimea sa

total.

2) Ghimpii ventrali sunt la G. pungitius subiri i cu totul netezi, pe

când la specia noastr sunt groi i dinai puternic pe margine, iar pe

partea anterioar sgrimuroi.

3) Membranele dela partea posterioar a spinilor ventrali i chiar dorsali

sunt cu mult mai desvoltate la G. pungitius decât la G. platygaster.

4) Gasterosteus pungitius nu are niciodat plci osoase pe laturile

corpului, ci numai câteva pe pedunculul caudal, cari unindu-se la un loc

formeaz pe fiecare parte a sa câte o caren i aceasta numai la varietatealeiurus. ; la G. platygaster din contr exist în totdeauna câte 29 — 30 de

plci osoase pe ambele laturi ale corpului, cari îns niciodat nu se unesc

între ele pentru a form carene pe laturile pedunculului caudal.

5) La G. pungitius aripioarele dorsale i anala sunt cu mult mai lungi,

având prima 10—11 i a Ii-a 9—11 radii moi, pe când la specia noastrdorsal nu are de ordinar decât 7—8 si anala 6 — 7 radii moi, si în fine

6) Scutul basenului este de ordinar la G. pungitius cu mult mai mic

i mai îngust decât la G. platygaster, comparând între ele exemplare de

aceeas vrâst.

Din toate aceste se vede dar c avem a face cu 2 specii bine distincte,

îns tot odat i foarte de aproape înrudite între ele. Dac am admite

clasificaiile date de Blanchard, Sauvage sau Fatio genului Gastero-

steus — clasificaiuni îns cari nu au fost admise de majoritatea ihtio-

logilor moderni ca nefiind naturale—ele ar fi singurii reprezentani europeni

ai subgenului Gasterostea (Sauvage), sau Pungitius (Fatio). In tot cazul

oricum ar fi, aceste 2 specii sunt cu mult mai apropiate între ele decât

de cealalt specie european G. aculeatus.

Biologia. Aceast specie trete de preferin în apele cât se poate de

puin adânci i cu mult vegetaiune în ele. Pe la marginile blilor, în

anuri, în jepcele rmase în urma inundaiunilor, în heletee, etc, acolo

îi gsesc ei cele mai bune condiiuni de existen. In blile deltei Du-nrii tot pe lâng stufiul din apropierea malurilor sau prin gropile r-mase cu puin ap pe la marginea blilor, dup retragerea apelor, acolo

se gsesc în foarte mari cantiti împreun cu o specie mic de Gobius,

cu Svârluga i cu Umbra Krammeri. In lacurile litorale numai în partea

lor unde nu sunt prea srate. In Sinoe liman i în mare nu l-am gsit

niciodat.

In privina hranei i a reproduciei ei se aseamn în totul cu G. pun-

gitius. Icrele i le leapd pe la finele lui Martie i Aprilie, fcând i ei un

fel de cuib din fire de plante i îi pzesc singuri oule pân la desvol-

tarea lor.

Nume populare. In Moldova ele sus îi zic ranii Pete ignesc, un

nume îns care nu este propriu numai acestei specii ci la toate vietile

acuatice din balt, cari nu se pot mânca i au mai mult sau mai puin



52

forma de pete. In blile clin Dobrogea pe la Crapina, Piatra Clcat, etc.

îi zic Plmid slbatec; Pe la balta Greaca, blile Oltina, Bugeac, etc.

îi zic pescarii din Turtucaea Sbor sau chiar Mo, Pietroel i Ghelmes

sau Ghelciu, aceste sunt îns de asemenea nume cari nu-i sunt proprii,ci

se dau mai cu seam la Acerina Cernua.

2. Gasterosteus aculeatus L.

Tab. II. Fig. 16 i 17.

Caracterele specifice : Corpul comprimat lateral i acoperit pe

lturile sale cu o serie de lamele osoase cari formeaz ocuiras, iar pe pedunculul ca udai se unesc între ele iformeaz de fiecare parte câteocaren binedesvoltat. Pespinare 3 spini liberi înaintea aripioarei dorsale, din cari

cel de al 2-lea estecel mai 1 ung. Ar ipi o ar a caud al truncat.

Sinonime : (1)

Gasterosteus aculeatus: Linne, Systema naturae, p. 489. Bloch, Oekon.

Naturgeschichte d. Fische Deutchlands II, p. 79, Tab. 53. Pallas, Zoogra-

phia Rosso-Asiatica III, p. 229. Fries u. Eckstrom, Skandinaw. Fisk.

Stockholm 1836, pag. 17, tab. 4, fig. 1. Ecktrom, Fische von Morko,

p. 153. Heckel u. Kner, 1. c, p. 38. Gunlher, Catal. voi. I, p. 4. Kessler,

Auszuge a. d. Berichte, etc, p. 14. Kessler, Ihtiolog. Basenului Aralo-

Caspi-pontic, etc, p. 199. Siebold, 1. c, p. 66. Blanchard, Poissons de la

France, p. 214. B. Benecke, Fische, Fischerei, etc in Ost- u. Westpreussen

(1881), pag. 73. Mobius u. Heincke, Fische der Ostsee (1883), pag. 66.

Heincke, Untersuchungen liber die Stichlinge (1889). Seeley, 1. c, pag. 73.

Bade, 1. c, p. 64. E. Schuhe, Fauna pisc. Germaniae 1892, pag. 80.

Sabanjeeff, 1. c, I, p. 90, Warpachowski, 1. c, pag. 24.

Gasterosteus trachurus : Cuvier et Valenciennes, voi. IV, pag. 481,

tab. 98, fig. 1.Gasterosteus ponticus : Nordmann, 1. c, pag. 380. H. E. Sauvage,

Revision des Especes du Groupe des Epinoches. Nouv. Arch. du Museumd'Hist. nat. de Paris, 1874, pag. 10.

Gasterosteus biarmatus: I. Krynicki, (citat de Nordmann i Kessler).

D 3/10—12 P 10, V 1/1, A 1/7—8, C 12.

Nici o specie de peti nu arat o tendin atât de mare de a varia ia se prezent sub diferite forme ca specia de care ne ocupm aci. De

(1) Aceste sinonimii se refer numai la formele ce se gsesc în apele noastre i nu la toate

formele cari compun specia Gasterosteus aculeatus.



53

aceea a fost în totdeauna o mare discuiune dac Gasterosteiii cu 3 spini

dorsali din apele Europei constituesc numai o singur specie sau mai

multe. Deja maetrii cei mari ai sistematicei Linne i Cuvier au luat po-

ziiuni diferite în aceast chestiune; pe când dup Linne (1) nu exist de-cât o singur specie, dup Cuvier (2) avem cel puin 5 i anume : G.

trachurus, G. Gymnurus s. leiurus, G. semiarmatus, G. semiloricatus

si G. brachycentrus. Numrul lor a fost în urm crescut în mod consi-

derabil de Blanchard (3), Sauvage (4:), etc, cari numai pentru fauna Fran-

ei au mai stabilit înc 4 specii nou : G. neustrianus Blanch., G. Bal-

Ioni Bl., G. Argentatissimus Bl. i G. elegans Bl. Pe de alt parte însFries i Eckstrom(b) i în urm Gunther(6), Heckel u. Kner(7), Siebold(8),

Benecke (9), etc. au cutat s dovedeasc c toate aceste forme nu sunt

decât simple varieti ale unei singure specii Gasterosteus aculeatus, for-

mate dup unii prin influena anotimpului, sau apelor unde tresc, dupalii unele fiind caracteristice mai mult apelor nordice (formele cuirasate),

iar altele mai mult apelor din sudul Europei (formele cu pielea necuirasatâ).

Fr a mai intra în aceste discuiuni m voiu mrgini a spune c în tim-

pul din urm Mobius i Heincke (10) i apoi Heincke(ll) singur examinând

cu deamnuntul un numr colosal de exemplare (peste 10.000), au ajuns

a stabili cu siguran: c formele trachurus, gymnurus, semiloricatus isemiarmatus nu sunt decât varieti ale aceleia specii, legate între ele

prin tot felul de stadii intermediare, c în aceea ap i chiar în acela

cârd se gsesc ambele forme (sau toate patru) împreun, cu toate transi-

iunile între ele i în fine c formele cu corpul cuirasat sunt mai mult

caracteristice apelor srate, iar formele cu corpul mai mult sau mai puingol sunt caracteristice apelor dulci.

i Gasterosteul trispinat din Marea Neagr a fost descris ca o specie

deosebit i anume de ctre Nordmann(12) sub numele de Gasterosteus

ponticus. El îi ddu urmtoarea diagnoz: «G. dorso spinis tribus;

scutellis transversis ad caudam usque loricatis, carina laterali vix in-

dicata» i zice c nu difer întru nimic de Gasterosteus trachurus «si

ce n'est par la longueur comparativement plus grande des pectorales, et

surtout parce que la carine laterale, qui repond â la ligne laterale, est â

peine visible â l'oeil nu, et par consequent loin d'etre aussi saillante que

dans G. trachurus».

(1) Linne, Syst. nat. 176R, pag. 489.

(2) Cuvier et Valenciennes, 1. c, Tomul IV.

(3) Blanchard, Ies Poissons des eaux douces de la France. Paris 1866.

(4) Sauvage, Reois. des especes du Groupe des Epinoches. Paris 1874.

(5) Fries & Eckstrom, Skandinaviens Fisker. Stockholm 1836, Fascie. 1, pag. 9, tab. 4.

(6) Gunther, Catalogue, etc, 1. o.

(7) Heckel u. Kner, 1. c, pag. 38.

(8) Siebold, 1. c, pag. 66.

(9) Benecke, Fische, Fischerei, etc. in Ost- u. West-Preusen 1881.(10) Mobius und Heincke, Fische der Ostsee. Berlin 1883, pag. 66

(11) F. Heincke, Untersuchungen uber die Stichlinge. Stocklolm 1889.

(12) Nordmann, 1. c, pag. 380—381.



54

In urm Kesler(9) a examinat din nou 10 exemplare din basenul M-rii Negre, din cari 2 ditr'un lac Karagea de pe coastele Rusiei sudice

separat de mare numai printr'o îngust dun de nisip. El le descrie sub nu-

mele de Gasterosteus aculeatus fiind foarte asemntoare cu exemplarele

descrise de Cuvier sub numele do Gasterosteus trachurus. De asemenea

Giinther (10) îl prevede ca sinonim cu G. aculeatus var. trachurus.

Spre a complet indicaiunile bibliografice relative la Gasterosteii din Marea

Neagr voiu mai spune c Krynicki a gsit în lacul Karadsha un exem-

plar numai cu 2 spini dorsali i a fcut din ele o nou specie Gasteros-

teus biarmatus, crezând c ar fi o form constant; Kessler îns exploa-

rând aceleai limanuri din Crimeea, a gsit c forma descoperit de Kry-

nicki nu er o specie ci numai o varietate întâmpltoare individual.

In fine trebue amintit c i Eichwald(l) în zoologia sa special indi-

case c Gasterosteus trachurus se afl în apele Mrii Negre.

In apele României Gasterosteii trispinai se afl în foarte mari cantitiatât în mare lâng coastele noastre cât si în lacurile noastre litorale si

chiar în apa slcie dela gurile Dunrii. Am examinat un foarte mare numr din

aceast specie (câteva mii) spre a vedea dac în adevr formele cari se afl în

apele noastre prezent vreo particularitate deosebit i dac în adevrspecia G. ponticus descris de Nordmann i recunoscut apoi de Sauvage(4i)

exist în realitate sau er numai o varietate individual cum a fost con-

siderat în urm de Kessler, Heckel i Kner, Giinther, etc.

Din cercetrile fcute am putut constata c în adevr printre Gaste-

rosteii trispinai cari tresc în apele noastre s'ar putea deosebi 2 forme

diferite i anume

:

1) una tipic corespunzând aproape în totul descripiunii date de Heckeli Kner, pe care comparând-o cu exemplare din Germania de Gasterosteus

aculeatus var. trachurus nu am putut gsi nici o diferen de vreo impor-

tan oarecare, i2) O form, de obiceiu cu corpul ceva mai mare i prezentând carac-

terele distinctive date de Nordmann pentru specia sa Gasterosteus ponticus.

Aceasta dup noi constitue o varietate aparte pe care o vom numi-o:

Gasteiosteus aculeatus vaz. ponticus.

Tab. II, Fig. 17 a, b, o.

Aceast varietate se deosebete de forma tipic prin urmtoarele caractere:

a) Prin forma i dimensiunile aripioarei pectorale;pe când la forma

tipic ea nu ajunge înapoi decât pân sub al doilea spin dorsal sau pu-

i) Kessler, Aussiige, etc, p. 14.

(2) Giinther, 1. c, p. 4.

(3) Eichwald, Zoologia specialis, voi. III, p.

(4) L. c, pag. 10.



55

in mai înapoia lui, la forma pontic ea este mult mai lung i merge

pân cel puin la jumtatea distanei dintre cel de al doilea i al treilea

spin dorsal, adeseori chiar ea ajunge pân în aproprierea celui al treilea

spin dorsal.b) Plcile osoase laterale la forma tipic prezent deasupra mijlocului

lor câte o ridictur formând la un loc o caren vizibil pe tot lungul

corpului, care reprezenta linia lateral; la forma pontic îns linia lateral

se recunoate uor numai pe primele 7—8 plci, iar de aci încolo plcile

sunt cu marginea aproape dreapt i linia lateral abia se mai poate re-

cunoate cu lupa.

c) La forma tipic spinii ventrali sunt mai lungi sau cel mult egali cu

lungimea discului basenului, pe când la forma pontic ei sunt aproape

egali (la exemplarele mai mici) sau cu mult mai scuri decât acest disc.

d) Marginea superioar a aripioarei dorsale este la forma tipic aproape

dreapt sau chiar rotund, pe când la forma pontic este puin scobit.

e) Caudala la forma pontic este cu mult mai adânc scobit la margi-

nea ei posterioar.

In cele ce urmeaz voiu descrie mai cu deamnuntul aceast a doua

form spre a completa descrierile prea scurte i cu totul insuficiente ale

lui Nordmann i Sauvage.

Cred îns necesar s relevez dela început c prin examinarea amnun-it a unui numr foarte mare de exemplare am putut s constat cu si-

guran c nu avem a face cu 2 specii diferite, ci c aceste 2 forme sunt

strâns legate între ele printr'o serie neîntrerupt de forme intermediare,

ele sunt numai formele extreme reprezentând limitele de variaiuneale uneia i aceleia specii. Atât dimensiunile pectoralelor i forma pl-

cilor osoase laterale cât i forma spinilor dorsali—caracter cruia Sauvage

îi atribue fr drept o însemntate sistematic mai mare — precum i alte

caractere distinctive, ca d. ex. forma i dimensiunile discului basenului,

etc, la toate aceste organe întâlnim forme intermediare cari reprezenta

o perfect transiiune dela o form la alta. De altfel i faptul c aceste

2 forme tresc la un loc i c chiar în acela cârd gsim împreun atât

formele extreme cât i toate formele intermediare, poate fi o dovad c nu

avem a face cu 2 specii diferite.

In cele 2 figuri, (Tab. II, Fig. 16

i17) se pot vedea mai lmurit dife-

renele dintre aceste forme extreme.

Descrierea: Corpul este puin comprimat lateral. Profilul su este ur-

mtorul: dela marginea superioar a gurii pornete o linie care se urcîn sus înclinat pân în regiunea occipital, de aici înainte pân la cel de

al 3-lea spin dorsal ea formeaz o curb uoar al crei punct culminant

este la inseriunea celui de al 2-lea spin dorsal. De aici ea se scoboarînclinat în jos pân la finea dorsalei, mergând apoi în linie dreapt pânaproape de inseriunea caudalei, unde pedunculul se lete puin. înli-

mea maxim a corpului este între I-ul i al II-lea spin dorsal i e întot-

deauna cu 1/i —

1/3 mai mic ca lungimea capului; înlimea minim a

corpului este la pedunculul caudal înaintea inseriunii aripioarei caudale

i~e de 5—6 mai mic ca înlimea sa maxim. Lungimea capului intr



57

trece tocmai prin aceste ridicaturi e aparent numai pe primele plci pân la

finea pectoralei, iar apoi nu se mai poate urmri decât foarte cu greu.

In general toate exemplarele ce se gsesc au armtura lateral complet, deci

avem în aceste locuri în majoritate forma trachurus Cuv. & Val.; se

gsesc îns întotdeauna i câteva procente de exemplare crora le lipsesc

câteva plci, aâ c avem i formele G. neustrianus Blanch. i G. semi-

armatus Cuv. & Val. Niciodat nu am gsit forma G. leiurus i nici

forma semiloricatus.

Pentru a completa aceast descriere cred c e nemerit s dau i m-surtorile exacte ale dimensiunilor diferitelor pri ale corpului dela douexemplare tipice ale acestei forme :

Lungimea total a corpului

înlimea maxim a corpului ....« minim

Lungimea capului

Diametrul ochiului

Distana interorbital

« praeorbital

« postorbital

Lungimea I. sp. dorsal

« II. dorsal

« spin ventral

Lungimea disc. basenului dela inseria V.

« Pectoralelor

<^ Cau dalei pe margine ...Numrul plcilor osoase laterale . . .

Coloraiunea. Coloarea general a corpului este verde închis i variaz

pe spinare de obiceiu între brun, verde închis i albastru marin;pe lturi

e mai deschis, iar pe partea ventral e argintie. In epoca reproducerii

aceste colori sunt mult mai vii i ajung la maximul lor de intensitate.

Irisul este argintiu închis.

Dimensiunile. Aceast specie nu ajunge niciodat dimensiuni mari. Exem-plarele cele mai mari ce le-am colectat nu au trecut niciodat de 8 cm.

Exemplarele obinuite cari se prind în mari cantiti din Razim, au 4—cm. lungime.

Distribuiunea. Dup cum se tie, aceast specie care este atât de rspânditîn toate apele Europei er considerat pân acum ca neexistând în regiunea

76 62

15 13

3 2.5

20 18

5 4.5

5 4.5

6 6

9 8

7 4.5

7.5 5

9 7.5

12 8

12 11

12 10

22+7 22+8



58

basenului Dunrii cu toi afluenii si, ceeace constituia un fapt pe cât de

curios pe atât de important din punctul de vedere al geografiei animale.

Faptul c el se gsete în apele noastre de sigur c este foarte im-

portant, totu el trete numai în gurile Dunrii i nu urc decât cel multcâiva kilometri în sus, el deci nu poate fi considerat ca un pete al Du-

nrii ci ca un pete al Mrii Negre, care intr câteodat i în gurile flu-

viului. In susul Dunrii sau prin blile ei de inundaiune niciodat nu

l-am putut gsi, dei l-am cutat înadins ani întregi la toate epocile. Lipsa

sa deci din apele acestui fiuviu cu afluenii si rmâne i pe viitor unfapt bine constatat.

In România el se gsete numai în Dobrogea i anume numai în lacu-

rile noastre litorale de pe malul Mrii Negre i mai cu seam în Zatonul de

lâng gura Sf. Gheorghe, în Razim, Sinoe Liman, Siutghiol, lacul Anadal-

chioi (Tbâcrie) Taaul, Comarova, Mangalia, Agigea, Tuzla, etc. precum

i în gurile Dunrii la Baba-Hasan, Sf. Gheorghe i Sulina. Pe la Curbiele

i gârlele de Chefal dela Razim i Sinoe Liman se gsete în cele mai

mari cantiti.

Biologia. Acest pete care în toate apele Europei (afar de regiunea

basenului Dunrii, Bohemia i Helveia pân la Basel) în Algeria i Ame-rica de Nord, trete în toate blile i canal urile cu ap dulce, la noi nu se

gsete decât în ap srat sau în apa slcie din lacurile litorale sau în

ap dulce amestecat cu ap de mare din gurile Dunrii. In ap dulce

curat nu-1 gsim niciodat. El trete întotdeauna la ap mic în apro-

pierea malurilor sau pe lâng regiunea stufului.

El se

hrnete cudiferite

animale mici, crustacee, etc, dar mai depre-

ferin cu icre i pui de ali peti. Printr'aceasta el devine un periculos

duman pentru îmmulirea altor specii i mai cu seam pentru Guvidiile

i Chefalii din lacul Razim.

Acest pete se reproduce în lunile Aprilie i Maiu; pentru acest scop brbaiiconstruesc din fire de plante un cuib rotund având forma i dimensiunile

unei nuci; pe acesta ei nu-1 leag de plantele acuatice ca celelalte specii

de Gasterosteus, ci-1 las pe fundul apei, adeseori chiar acoperindu-l cu

nisip pentru a-1 feri de dumani. In cuib depune una sau mai multe femele

60— 80 de ou a cror mrime este cam de 1,5 mm. diametru. Pân la

desvoltarea complet a oulor cuibul este pzit de ctre brbat care st

neclintit lâng gura sa i care adeseaori chiar face micri vii cu corpul icu aripile pentru a face s intre ap proaspt în cuib. In timpul cât stde paz brbatul este foarte ru i atac cu energie ori pe ce duman,cât de mare ar fi el, care caut a se apropia de cuibul su. In apele

mrii nu am gsit niciodat cuiburi, în schimb îns foarte multe în Razim

în apropierea malurilor unde apa nu avea decât 50 — 60 cm. adâncime.

Trgând primvara cu o mic drag pe fundul apei în apropierea malu-

rilor sau a stufului, suntem siguri c scoatem i câteva cuiburi i atunci

de obiceiu gsim i petele prins alturi. Cu modul acesta aceast specie

este foarte uor de cultivat în acuarii i de observat de aproape în toate

obiceiurile vieii ei. Caracteristice sunt micrile lor repezi i brute cari

învioreaz acuariul.



59

Prsii i boale. La Gasterosteii aculeai din apele Europei se cunosc pânazi 18 specii de prsii i anume : 6 specii de nematozi, 3 Echinorynchi, 4

Tremetozi, 3 Cestozi i 2 Crustacee Copepode. i la cei din apele noastre

ara gsit diferite specii pe cari le-am colectat, îns nu le-am determinat

înc. Ceeace se întâmpl foarte des sunt exemplare pline de nite Taenii

(Schistocephalus dimorphus) cari tresc în cavitatea visceral i se îm-

mulesc atât de mult, încât le crap burta.

De asemenea o boal foarte rspândit la aceti peti este scoliosa (vezi

Hofer, Lehrb. der Fisch-KrankheiienJ ; gsim — mai cu seam în gârlele

dela Sinoe Liman— foarte multe exemplare cu corpul învârtit în spiral

sau scurtat prin lipirea mai multor vertebre între ele.

Numele populare. Din cauza dimensiunilor sale mici i din cauza lipsei

sale desvârite de orice valoare economic acest pete este aproape ne-

cunoscut de majoritatea pescarilor i de aceea nici nu prea are nume po-pulare proprii. Pescarii îi zic: Pete cu ghimpi, Mo cu 3 ghimpi, etc.

Pescarii rui i lipoveni dela Jurilofca îi zic Kaliuka. Grecii dela

Constanta îi zic: Kedrin.



4. FAM. GOBIOIDEI. Cuv. Regne Anim.

Acanthopterigieni având corpul lungret, gol sau acoperit cu solzi miei cte-

noizi. Dinii mici, arareori cu canini printre ei. Oasele ineliitolni suborbital ne-

articulate cu preoperculul. Dou dorsale, cea dintâi cu radiile flexibile. Ventralele

constând din câte un spin i 5 radii moi, sunt jugulare i foarte apropiate una

de alta, adeseori contopite într'un disc ventral. Oasele operculare de cele maimulte ori cu marginile netede. Deschiderile branchiale înguste. Fr apendice

pilorici.

Aceast familie numeroas, compus din peti mai mult sau mai puinmici, este reprezentat în apele basenului Caspi-pontic prin 5 genuri: Go-

bius Art, Gobiosoma Girard, Latruncujtus Giinther, Benthophilus Eichw.

i Callionijmus L. Din acestea numai un singur gen Gobius este repre-

zentat în apele interioare ale României.

Gen. Gobius. Artedi.

(Genera Pisc, pag. 28).

Corpul mai mult sau mai puin lungret, cilindric, acoperit cu mici

solzi ctenoizi. Cu 2 aripioare, dorsale, din cari prima, scurt i de

regal cu 6 spini flexibili, iar cea de a doua care-i urmeaz imediat

cu mult mai lung. Ventralele sunt contopite la un loc formând un

fel de ventuz care are forma unui cornet. Deschiderile branchiale

verticale i înguste. 4 arcuri branchiale, cu parabranchie ; 5 radii bran-

chiostegii. Beica înottoare lipsete sau, dac exist, este foarte mic.

Acest gen este reprezentat în basenul Mrii Negre printr'un foarte

mare numr de specii; ele au fost descrise mai în tâiude Pallas(l), apoi

de Nordmann (2) i în urm de Kessler{3), Steindachner(4:), etc. Dup

(1) Pallas, Zoographia Rosso- Asiatica, voi. III.

(2) Nordmann, 1. c, pag 406.

(3) Kessler, Aussiige a. d. Berichte ilber eine an die N.-Westl. Kilnsten, etc.

(4) Steindachner, Sitsungsberichle der k. Akademie der Wissenschaften. Wien 1870.



61

Kessler (1) tresc în basenul Aralo-Caspi-pontic 43 fie specii din cari,

dup Grimm(2), cel puin 28 se gsesc i în Marea Neagr. Acest numrconsiderabil de specii impregneaz faunei acestei mri un caracter cu to-

tul special, cci ele se deosebesc cu totul de speciile din apele Medite-ranei. Dei Marea Mediteran are i ea vreo 20 de specii din acest gen,

numai 2 sau 3 specii sunt comune, celelalte liind cu totul diferite.

In general speciile din Marea Neagr se deosebesc de cele din Mediteran -

dup cum observ i Kessler— între altele i printr'o desvoltare cu mult

mai mare a aripioarelor i în special a celei de a doua aripioare dorsale

i a analei, cari aici sunt cu mult mai lungi. Mai mult înc, dintre spe-

ciile Mediteranei, cel mult 2 sau 3 intr în apele dulci, pe când din spe-

ciile Mrii Negre cel puin 8— 9 specii tresc aproape exclusiv în apele

dulci sau cel puin se urc regulat în susul unora din afluenii ei. Aceste

fapte ne arat

ceste pentru noi de un interes cu totul deosebit de a

studia cât mai de aproape acest gen care ne poate conduce la concluziuni

mai importante atât din domeniul geografiei animale cât i relative la ori-

ginea faunei acestei mri.

Diferitele specii ale genului Gobius sunt foarte mult supuse variaiu-

nii, cu atât mai mult cu cât aicea avem adeseaori i un dimorfism se-

xual foarte pronunat, fenomene de Mimetism, etc. Aceasta a fcut ca

multe din speciile descrise—mai cu seam de Nordmann—s fie puse la

îndoeal dac sunt adevrate specii. Deja Koelbel(3) a dovedit c G. se-

milunaris Heck. i G. rubromaculatus Kriesch nu sunt decât tot Gobius

marmoratus Pali.

In timpul din urm distinsul Ihtiolog suedez, director al Muzeuluidin Stockholm F. A. Smitt, a întreprins un nou studiu general asupra

tuturor Gobiidelor din apele Europei. Bazat pe metode cu mult mai

exacte — msurtori exacte a diferitelor dimensiuni ale corpului istabilirea în procente a raporturilor dintre ele — el a ajuns s reducîn mod considerabil numrul speciilor descrise din apele Europei. Co-

municarea preliminar a acestei lucrri a aprut înc din 1899 îrt d-rile de seam ale Academiei din Stockholm (4) ; din nenorocire numai

moartea acestui valoros om de tiin a împiedicat apariiunea lucrrii

sale definitive. Dup Smitt numrul diferitelor specii descrise pân acumdin

Marea Neagr sarreduce la 9

—10specii adevrate, dintre cari unele

sunt reprezentate prin mai multe varieti.

De sigur c nici în urma acestui studiu noi nu ne putem înc pronunaîn mod definitiv asupra Gobiidelor Mrii Negre; aceasta cu atât mai puin,

cu cât pe de o parte studiile lui Smitt au fost fcute în majoritate dupexemplare conservate în muzee i nu în natur dup exemplare proas-

(1) Kessler, Ihtiologia Aralo-Caspi-ponic (rus.), p. 213—223.

(2) O. A. v. Grimm, Fisclierei u. Jagd in d. russischen Gewdssern. Arch. f. Naturgesch. Berlin 1892.

(3) Koelbel, Ueb. die Identitt des Gobius semilunaris Heck. u. G. rubromaculatus Kriesch mit

G. marmoratus Pallas. Verh. d. Zost. bot. Ges. Wien 1874.

(4) F. A. Smitt, Preliminary notes on the arrangement of the genus Gobius, with an enumeration

of ist european species. Ofversigt af Kongl. Vetenskaps Akademiens Forhandlingar 1899, No. 6.

Stockholm.



62•

pete, iar pe de alt parte fiindc el nu a avut la dispoziiunea sa i un

numr suficient de exemplare din partea vestic a Mrii Negre. Dup cumse tie, aceast regiune a Mrii Negre, care pân acum nu a fost încdeajuns de explorat, difer ca forme în multe privine de partea ei os-

tic i de cea nordic, cari au servit ca teren de explorare naturalitilor

rui: Pallas, Nordmann, Kessler, etc. Astfel stând lucrurile, de sigur cun nou studiu general asupra gobiilor din Marea Neagr i mai cu seamasupra celor din partea ei vestic se impune.

In volumul al II-lea al acestei lucrri, în care voiu trata Fauna ihtio-

logic a Mrii Negre, voiu cut s lmuresc în mod complet chestiunea

genului Gobius din Marea Neagr cu toi afluenii ei. In cele ce urmeazînsm voiu mrgini numai a indic speciile pe cari le-am constatat ctresc sau fac migraiuni în apele noastre interioare, dându-le diagnoza

spre a putea fi determinate i o scurt descriere a modului lor de viea

în aceste ape. O descriere mai amnunit precum i discuiunea valoriilor ca specii, etc, o rezerv pentru monografia complet a acestui gen.

In apele noastre interioare am constatat pân astzi urmtoarele 5 specii,

dei e sigur c mai sunt i altele cari din timp în timp se urc în Du-

nre cu blile ei sau intr prin lacurile noastre litorale.

7. Gobius marmoratus Pal.

Caracterele specifice : înlimea capului mai mare ca li-mea, iar lungimea sa coninut de 4 73 ori în lungimeatotal a corpului. Ambele flci deopotriv de lungi; des-

chiderea bucal ajunge înapoi pân aproape de margineaanterioar a ochiului. Deasupra buzei de sus, în faa n-rilor 2 tuburi subiri i lungree îndreptate înainte. Des-

chiderea anal cu 1

/3 mai apropiat de vârful botului de-

cât de vârful coadei. Corpul cenuiu sau castaniu des-

chis, acoperit cu pete brune, lungi i transversale. Toatearipioarele afar de ventrale cu o serie de dungi trans-

versale închise.

Sinonime:

Gobius marmoratus: Pallas, Zoographia Rosso-Asiatica III, p. 161.

Ratlike, Fauna der Krym, p. 327. Nordmann, 1. c, p. 435 i tab. 12,

fig. 3. Kessler, Auszuge a. d. Berichte, etc. II, pag. 67. Gunther, Cata-

logue, etc, p. 51 i p. 550 (adenda). Kcelbeî, Verhandlg der Zool.-botan.

Gesellschaft, Wien, 1874, Kessler, Ichtyol. Aralo-Caspi-pontica, p. 215.Grimm, 1. c, Arch. f. Naturg, p. 198. WarpachowsM, 1. c, p. 47. Stein-



63

dachner, Sitzungsbericbte, ci. Ic. Akademie der Wiss. Wien 1899. F. A.

Smitt, 1. c, Kongl. Vetenskaps-Akademiens Forhandlingar 1899, Stockolm,

pag. 544.

Gobius semiiunaris : Hechel, Annalen d. Wiener Museums, 1840, II.

Bd. 152, tab. 8, fig. 5 i 6. Kessler, Zur Ichthyologie des Siidwestlichen

Russlands, p. 14 (1856). SeeJey, Freshwater Fishes of Europe, p. 61.

Gobius rubromaculatus: Kriesch, Verhandl. der Zool.-botan. Ges. Wien,

voi. XXIII, 1873, p. 369.

ID 6— 7, III) 1/15-18, P15, Vl/10/1, Al/13-18, C13, L. lat. 42—47.

Acest pete mic se deosebete relativ uor de celelalte specii prin fap-

tul c corpul su este ceva mai mult comprimat lateral i capul su este

mai înalt decât lat. In afar de caracterele artate în diagnoz mai sunt

de remarcat urmtoarele: Ochii aci sunt relativ mari i diametrul lor este

aproximativ egal cu 1

/5 din lungimea capului. Distana preorbital e egal cu

diametrul ochiului, iar cea interorbital numai cu 2/s din acest diametru.

Partea superioar a operculului este acoperit adeseori cu solzi. Prima

aripioar dorsal este foarte apropiat de cea de a doua, aa c mem-brana ei este lipit de baza primului radiu al celei de a doua dor-

sale. Dorsala a Ii-a i anala au pe toat lungimea lor o înlime aproape

egal, numai ultimele lor radii sunt câte odat ceva mai lungi. Discul

ventralelor este în totdeauna cu mult mai scurt ca pectoralele. Caudala

este lung i rotunzit. Solzii sunt relativ mari i marginea lor posteri-

oar este terminat cu 40—45 dini mici. Pe linia lateral numrul sol-

zilor este de 42—47, iar la pedunculul caudal fiecare serie transversalare câte 8—'9 solzi.

Coloraiunea. Coloarea general a corpului este cenuie sau cafenie

deschis; peste aceasta, atât pe spinare cât i pe lturi pân la partea ven-

tral vin o serie de pete mari ca nite dungi late transversale, brune

închise. Partea ventral este neptat, având coloarea general a corpu-

lui. Aripioarele—afar de ventrale — sunt ceva mai închise decât corpul.

Radiile lor sunt presrate cu o mulime de puncte negre dispuse în linii

transversale, dându-le aparena c ar fi acoperite fiecare cu o serie de

dungi negre transversale. Intre ochi i osul maxilar se afl o pat negrie,

înapoia creia este o linie alb situat exact sub ochiu. Pe peduncululcaudal chiar la inseria caudalei sunt la mijlocul corpului 2 pete negre

triunghiulare, iar deasupra i dedesubtul lor înc câte o pat triunghiu-

lar deschis.

Dimensiuni. Aceast specie în apele mrii ajunge la dimensiuni ceva

mai mari, în apele interioare îns gsim numai exemplare foarte mici; cel

mai mare exemplar pe care l-am colecionat clin lacul Sinoe Liman avea

11 cm., exemplare obinuite sunt îns de 8—10 cm.

Distribuiunea. Acest pete trete de obiceiu în regiunea apelor terito-

riale ale Mrii Negre, el se suie îns i în Dunre, aa c îl gsim ade-

seori prin blile ei de inundaie. Steindachner 1-a gsit chiar în blile

de inundaie dela gura râului March în Austria. El intr deasemenea iprin lacurile noastre litorale i mai cu seam în lacul Razim i Sinoe Liman.

Biologia. Ca toate speciile de Gobius i acetia sunt peti rpitori; ei se



64

nutresc cu crustacee, viermi, etc. dar i cu ou i pui de ali peti. Epoca

lor de reproducere cade în luna lui Maiu; în anul 1904 la 22 Maiu prinzând

în lacul Sinoe mai multe exemplare, un exemplar mascul a lepdat laptele

în manile mele. Oule lor ca de vreo 2 mm. de lungi i eliptice le lea-

pd în ap puin adânc, lipindu-le pe fund de pietre, piloi, etc, de unde

le putem apoi colecta foarte uor, desvoltându-le în mod artificial în acuarii.

Desvoltarea lor embrionar se face în câteva zile.

întrebuinarea. Acest pete din cauza staturii sale mici nu are o va-

loare mare economic; în blile Dunrii, unde se gsete numai foarte rar,

nici nu se aduce în comer; la Razim îns, unde este în cantiti mai mari

i unde se prinde mult la gardurile de chefali, se vinde împreun cu

celelalte specii de Gobius sub numele de «Guvidii». Curios este c pes-

carii Românii Turtuceni au credina c acest pete este bun de leac

penlru boale de stomac, «se usuc la foc, apoi se piseaz i se d la cei

ce-i doare inima (stomacul)».Nume populare. Ca la toi petii din genul gobius li se zice în Do-

brogea, Galai, etc. Guvidii mici, iar pescarii Turtuceni ii numesc Gl-voace mic. Lipovenii dela Razim le zic Bâicioc.

2. Sp. Gobius Kessleri Giinthez.

Caracterele Specifice : Capul foarte mare i turtit; lungimea saegal cu mai mult de 1

/i (

3/n)> limea sa în dreptul oper-

culelor cu 1

/5 i înlimea sa cu l

/ 7din lungimea total a

corpului. Falca de jos iese cu mult înaintea celei de sus.

Regiunea occipital i partea de sus a operculului aco-

perit cu mici solzi trecând înapoi peste marginea anteri-

oar a ochiului. Lungimea ventralei se cuprinde aproxima-

tiv de 5 ori în lungimea total a corpului. Partea superi-

oar a corpului de o coloare cenuie-cafenie, acoperit

cu pete cafenii închise; partea inferioar alb-glbie sauga 1 b en-cenui e. Toate aripioarele afar de ventral cu

dungi închise pe ele. Ventrala de aceea coloare ca ipartea inferioar a corpului.

Sinonime:

Gobius Kessleri: Gunther, Catalogue, etc. III, pag. 553 (No. 102, addenda

et corrigenda). Kessler, Ichthyol. Aralo-Caspi-pontica (1877), pag. 220 (No.

70). Kessler, Petii Mrii Negre i Mrii Caspice, (rusete) Petersb. 1874.

No. 87. Grimm, 1. c, Arch. fur Naturg. 1892, p. 199. Warpachowski,Petii Rusiei europene, p. 52.



65

Gobius platyrostris: Nordmann, 1. c, p. 410, Tab. 14, Fig. I. Kessler,

Zur Ichthyologio des siidwestl. Russlands (1856), p. 11 (No. 11) (nu G.

Platyrostris, Pallas III, p. 154).

Gobius platycephalus : Kessler, Nachtrge zur Ichthyologie dos siid-

westlichen Russlands (1857), p. 16. Kessler, Ausziige a. d. Borichte, etc,

p. 49 (No. 45).

Gobius batrachocephalus : MenetrieS, Câtalogue raisonne des objets de

Zoologie, etc. 1832.

Gobius batrachocephalus Pali., forma platycephalus. Kessler: I. F.

Smitt, Arrangement of the genus Gobius, în Forhandlinger Vettensk-Akad.

Sfcockholm 1899 p. 546.

I. D. 6, II. D. 1/16— 18, P. 18—19, V. 1/10/1, A. 1/13—14, C. 13—14,L. lat. 65—77.

Aceast specie este relativ uor de recunoscut prin forma capului ei

foarte mare, turtit i foarte lat. Totu în diagnoza ce i-o d Kessler, care

a fost reprodus i de Giinther, este de sigur o oroare când se zice clungimea capului este de 4

/n din lungimea total a corpului (sau de 2 3

/4

dup Giinther); de sigur c aceasta ar însemna c ea are un cap cu totul

diform. Nici la unul din exemplarele pe cari le-am examinat i cari în

toate celelalte dimensiuni se potriviau exact cu dimensiunile date de Kessler

nu am gsit un asemenea cap.

i tlin figura dat de Nordmann (Tab. 24, fig. 1), care este foarte bine

executat, se vede lmurit acela lucru, c nu poate fi vorba decât de

eroarea pe care Giinther a luat-o fr a o mai controla i c în realitate

în loc de 4/u trebue pus 3

/*i- De altfel cetind prima descriere a lui Kess-

ler din 1857, la care se refer el, vedem c la descrierea capului

acestei specii (atunci sub numele de G. platyrostris Pali.) zice: a seine Lngebatrgt iiber 1

/i der Gesammtlnge des Fisches», ceeace revine la 8/lt din

diagnoza pe care a dat-o în urm. Gura este foarte mare, ajungând pânsub marginea anterioar a ochilor, flcile sunt îmbrcate în afar cu nite

buze mari, iar înuntru sunt tapisate cu mai multe serii de dini mici

curbai înapoi. Ochii sunt mici i apropiai între ei, aâ c distana inter-

orbital este egal cu diametrul lor longitudinal, iar distana preorbitalâ

egal cu de dou ori lungimea acestui diametru. Obrajii sunt foarte um-flai i crnoi, ei dau capului o aparen curioas i sunt goi ca i partea

anterioar a capului; numai partea superioar a operculelor si regiunea

occipital este acoperit cu solzi mici. Operculul se termin cu o membranlat, ceeace îl lungete considerabil; deschiderile branchiale sunt mari imembrana branchial este susinut de 5 radii branchiostege.

Prima aripioar dorsal începe ceva mai în urma inseriunii pectoralelor,

ea e caracterizat prin aceea c vârfurile celor 6 spini cari o compunies liberi în afar de membrana care-i leag între ei, având forma unor

fire puin rsucite. Cea de a doua dorsal este lung, baza ei fiind egalcu mai mult de 1

/3 din lungimea total a corpului; ea are 18 — 19 radii

din cari primul nedivizat iar urmtoarele bi- sau trifurcate.

Pectoralele sunt late i ovale, ele ajung înapoi pân în dreptul celui al

doilea sau 3-lea radiu al dorsalei a doua. Ventrala care este în formA. R.—Publ. Adamachi. UI. Antipa, Ihtiologia. 5



6&

de pâlnie începe aproape pe aceea linie cu pectoralele i are o lungime

aproximativ egal cu jumtatea distanei dintre inseriunea ei i anus; ea e

compus din 10 radii divizate fiecare în mai multe ramure i din 2 radii

mici cartilaginoase, cari susin membrana exterioar a pâlniei.

Anala începe cam în dreptul celui al Yl-lea radiu al dorsalei a doua

i se termin odat cu ea. înaintea ei i în urma deschiderii anale este

o proeminen mare conic. Caudala are 13 radii divizate, cu câteva mai

mici pe lturi, marginea ei posterioar este rotunzit oval.

Solzii sunt mici i marginea lor posterioar formeaz un unghiu obtus,

care câteodat se rotunzete, ei sunt ctenoizi i* au la marginea posterioar

câte 40—45 dini. Pe linia lateral—care e foarte puin vizibil—se pot

numra 65—77 solzi.

Pentru completarea descrierii voiu da i dimensiunile mai principale ale

diferitelor pri ale corpului dela 2 exemplare de mrimi deosebite pro-

venite din lacul Brate:

1) Un exemplar de 153 mm. are urmtoarele dimensiuni: înlimeamaxim a corpului la începutul primei dorsale 26 mm., lungimea capului

43 mm., înlimea capului 20 mm., limea capului în dreptul operculelor

34 mm., diametrul longitudinal al ochilor 6,5 mm., distana preorbital 6,5 mm.,

lungimea ventralei 26 mm., lungimea bazei celei de a doua dorsale 49 mm.

2) Un exemplar de 201 mm. are: înlimea maxim a corpului la în-

ceputul dorsalei 38 mm., lungimea capului 58 mm., înlimea capului 29 mm.,

limea capului 44 mm., diametrul ochilor 7,5 mm., distana preorbitar

15 mm., distana interorbitar 7,5, lungimea ventralei 31 mm., lungimea

dorsalei a doua 64 mm.Colorafiunea. Coloarea general a corpului este pe partea superioar

cafenie-cenuie i variaz foarte mult, fiind câteodat mai deschis, câteodat

mai închis; pe faa inferioar este alb-glbie sau cenuie. Pe ambele

laturi ale corpului este ptat cu dungi mari cafenii închise. Pe bot i pe

obraz aceste pete iau forma unei reele neregulate de linii închise. Toate

aripioarele afar de ventral au coloarea general a corpului i sunt p-tate cu puncte cafenii închise cari le dau aparena de dungi longitudinale,

pe dorsale i anal i de dungi transversale pe coad i pectorale.

Dimensiunile. Mrimea lor mijlocie este cam de 15— 18 cm., cele mai

mari exemplare au 21—22 cm. lungime.

Distribuia. Aceast specie trete în blile Dunrii i se gsete aici

în tot timpul anului. Mai cu seam în lacul Brate i în Dunrea veche

din blile Brilei se gsete în mare abunden. Ele îns emigreaz i în

blile din susul Dunrii noastre.

Biologia. Aceast specie prefer mai cu seam apa de balt i în special

acolo unde sunt bli cari nu seac în timpul verii. Ele sunt rpitoare

i se hrnesc cu tot felul de viermi, insecte, crustacee i cu peti mici.

Epoca lor de reproducie este pe la sfâritul lui Aprilie i Maiu. Se re-

produc pretutindeni prin bli i vara am putut recolta puii lor în toate

blile Deltei Dunrii, în Brate, Crapina, etc. Oule lor sunt conice, având

o lungime ca de vreo 2—2,5 mm.; ele le lipesc pe pietre i pe rdcinisau pari, etc. Durata incubaiunii este scurt, iar puii lor se in mai mult

la ap mic în apropierea malului.



6?

Nume populare. La Bratc si blile de inundaie alo Prutului li se zice:

Guvidie de balt i Guvidie de Brate, pescarii români din Pisica, V-creni, etc. le zic Milroace, Mitrocari i clin cauza asemnrii lor exte-

rioare cu Aspro zingel le mai zic i P... ciobanului. Pescarii turtucieni iîn judeele dela Clrai în sus le zic Glvoace.

Întrebuinare. Acolo unde exist în cantiti mai mari se prind i au o

valoare comercial însemnat. Guvidiile de Brate au în totdeauna pe piaa

Galaului mult cutare i se pltesc bine.

Cum am artat i la specia precedent, pescarii din Turtucaia le între-

buineaz i pe aceste ca leac pentru durere de stomac.

3 sp. Gobius trautvetteri Kesslet.

Tab. III.

Caractere specifice : Corpul 1 u n g r e î n g u s t â n d u - s e la partea

sa p o s t e r i o a r . Capul mare, puin mai lat decât înalt; Lun-

gimea sa este egal cu 1

/ i din lungimea total a corpului.

Deschiderea bucal larg ajungând înapoi pân sub mar-

ginea anterioar a ochiului. Falca de jos ieit înaintea

celei de sus. Buzele crnoase îns înguste. Ochii marii/

6— 1

/5 clin lungimea capului i apropiai între ei. Partea

superioar a o p e r c u 1 u 1 u i cu solzi. înlimea maxim a

celei de a doua aripioare dorsale este la mijloc sau îndatdup mijlocul ei. înlimea analei merge crescând spre

part e a pos t er io ar. C au dala foarte mare, aproape l

f6 din

lungimea total a corpului. Partea superioar a corpului

cenuie- cafenie sau cafenie deschis cu puncte albe i 5—pete mari cafenii închise în direciunea liniei laterale;

partea inferioar albie.

Sinonime

Gobius Trautvetteri : Kessler, Ausziige aus dem Beriche einer an die

nordwestlichen Kiisten des Schwarzen Meeres, etc. II, p. 59. Kessler, Ri-

bi Cernago i Caspiscogo Morei. Petersburg 1874, p. 96. Kessler, Ihtio-

logia Aralo-Caspi-pontic, 1877, pag. 221 (No. 74). GuntJier, Caalogue of

the Fishes in the British Museum, voi. III, p. 553 (adenda et corigenda).

Grimm, Archiv fur Naturgeschichte, I Bd., 2 Heft, 1892, pag. 199, No. 81.

Gobius cephalarges var. b.: I. F. Smitt, Forhandlinger Vetensk. Akade-

mien 1899, No. 6, Stockholm, pag. 547.

I D. 6, II D 1/16—18, P 18—19, V 1/10/1, A 1/12—14, C 13—14, L.

lat. 63—70.



68

- Aceast specie care a fost descoperit mai întâiu de ctre Kessler în

Limanul Bugului dela Nicolajew i apoi în Limanul Nistrului, a fost ad-

mis ca specie bun de Gi'mther, Grimm, etc. i de toi câi s'au ocupat cu

petii Mrii Negre,

pânce în ultimul timp F. A. Smitt a vroit

sdove-

deasc identitatea ei cu Gobius cephalarges Pali. In aceast specie s'ar

putea uni dup Smitt 6 din speciile descrise din Marea Neagr, formând

2 varieti i anume: a) Gobius eurycephalus Kessl.-\- G. platyrostris Pali.,

Kessler + G. cephalarges Pali. i b) Gobius ratan Nordm.+ G. syrmanNordm. + G. Trautvetteri Kessler.

Nu pot intra aci în discuiunea acestor chestiuni, pe cât de importante

pe atât de grele, ce le rezerv pentru a fi tratate pe larg în monografia

complet a acestui gen. Aici m mulumesc numai a semnala c între

guvidiile dela Brate i mai cu seam dela balta Oltina am gsit i câteva

exemplare cu capul mai îngust i mai înalt, cu gura foarte mare i cu

partea posterioar a corpului mai lungrea. Ducând aceste exemplare la

Muzeul din Viena i comparându-le cu exemplarele aflate acolo am putut

s constat împreun cu distinsul ihtiolog, directorul i intendentul acelui

Muzeu c sunt G. trauvetteri Kesl.

In privina felului de viea a acestei specii în apele noastre dulci nu este •

mult nou de spus, deoarece ea se potrivete în mai toate privinele cu

specia precedent; au acela mod de viea, aceea hran, aceleai epoce

i locuri de reproducie. Singura diferin e c aceast specie este cu

mult mai rar în apele noastre.

i în privina numelor populare n'am putut gsi vreun nume dosebit,

deoarece pescarii o confund cu totul cu specia precedent.

4 sp. Gobius cephalarges Pali.

Tab. III.

Caractere specifice : Corpul îndesat, înalt i la partea sa pos-

terioar comprimat tare lateral. Capul mare, cu mult mailat decât înalt i cu o lungime egal aproximativ cu 1

/ 4

din lungimea total a corpului. Botul lat i buzele cr-noase. Ochii relativ micii distana inter orbital mare.

per cuiul numai pe partea superioar cu puini solzi.

Deschiderea anal mult mai apropiat de vârful capului

(cu 1

/ 5— 1

/ i ) decât de vârful cefadei. Solzii mici cu 11 — 13

rânduri transversale pe coad. înlimea maxim a dor-

salei a II- a este la mijlocul ei; înlimea analei crete în-

cet spre partea ei posterioar. Toate aripioarele, afar deventrale, ptate sau cu dungi mai cu seam la baza lor.



69

Sinonimii

Gobius cephalarges: Pallas, Zoographia Rosso-Asiatica III, p. 155.

Nordmann, 1. c, p. 420, Tab. 12, fig. 2. Kessler, Ausziige a. d. Berichte, etc,

p. 52 (No. 47). Kessler, Petii Mrii Negre i Caspice (1874) No. 82 (rus.).

Kessler, Ihtiolog, aralo-caspi-pontic, p. 219, No. 66. Gunther, Catalogue,etc.

Voi. III, pag. 4 i pag. 546. Steindachner, Sitzungsberrichte der k. Akademie

der Wiss. Wien 1870.

Gobius cephalarges Pali. var. a : F. A. Smitt, Forhandlg. Vetensk.

Akad. Stockholm 1899, p. 547.

I. D. 6, II. D. 1/18, P. 18—19, V. 1/10/1, A. 1/13—14, C. 13, L.

lat. 66—72.

i aceast specie, ca i cea precedent, este astzi contestat

car fi

o specie bun, astfel cum a fost cea descris de Pallas, Nordmann i Kess-

ler. Dup Smitt ea ar form împreun cu Gobius eurijcephalus Kessl.-\- G.

platyrostris Pali. Kessl.-\- G. cephalarges Pali. o varietate a unei specii cu

mult mai larg pentru care el pstreaz numele de G. cephalarges. De sigur

c nici aici nu putem intr in astfel de discuiuni rezervând i aceast

chestiune pe mai târziu.

Aici m voiu mulumi numai a semnal c i aceast specie intr în

apele noastre interioare. In Razim i Sinoe Liman este în mult mai mari

cantiti i pescarii lipoveni o numesc: Lijaboc. Ea se urc i intr

câteodat i prin blile Dunrii. Steindachner (1) a descoperit-o în susul

Dunrii chiar pe la Radueva. In total îns în apele dulci este cu multmai rar decât speciile precedente.

5 sp. Gobius fluviatilis Pli.

(Tab. III. Fig. 20 a, b).

Caractere specifice: Capul mijlociu, lungimea sa fiind ceva

mai mare ca 1

/ i din lungimea total a corpului, iar li-mea puin mai mare ca înlimea sa. Gura mic ajungândînapoi abia p â n sub n a r i n e 1 e posterioare. Flea inferi-

oar ceva mai lung decât cea superioar. Corpul lung-re, rotund, îngu stându-se din ce în ce la partea sa poste-

r i o a r . Prima dorsal cu 6 spini din cari cei dintâi cu

vârfuri filiforme libere ieite afar din membrana aripioa-

rei; a doua dorsal devenind din ce în ce mai joas ctrepartea ei po s te ri oar. Anala pe toat lungimea ei deopo-

(1) Steindachner, Iclithyologische Notizen,X. Sitzungeberichte D. k. Akad der Wiss. Wien 1870.



70

t r i v de joas. Corpul galben-cenuiu sau g a 1 b e n - c a f e n i u,

pre urat de fiecare parte a sa în direcia liniei laterale cu

câte 8—10 pete cenuii i lungree. Aripioarele cu dungi

închise. La baza pectoralelor o pat mare neagr-cenuie.

Sinonime

:

Gobius fluviatilis: Palias, Zoographia Rosso-Asiatica III, p. 162. Nord-

mann, 1. c, p. 429. Kessller, Zur Ichthyologie des siidwestl. Russlands

(1856), p. 7. Kessler, Nachtrge zur Ichtyologie, pag. 7. Kessler, Aus-

ziige a. d. Berichte, efcc, p. 62. Steindachner Sitzber. d. k. Akademieder Wiss. Wien XLII, 1861, p. 288, tab. 1, fig. 3. Giinther, Catalogue, etc.

voi. III, p. 551. Kessler, Ihtiologie Aralo-caspi-pontic, p. 219 (No. 64).

Grimm, Archiv. f. Naturgesch. 1892. WarpachowsM, 1. c, p. 51 (descrie-

rea, nu îns i desenul).

(Nu sunt îns sinonime Gobius fluviatilis: Bonelli?, Cuvier&Val. XII,

p. 52, i Heckel u. Kner, 1. c, p. 57).

Gobius gymnostrachelus : Kessler, Nachtrge zur Ichthyol. p. 12 iAuszuge, etc, p. 48.

Gobius lacteus : Nordmann, 1. c, p. 430, tab. 10, fig. 3.

Gobius niger : Eichwald (?), Zoolog, specialis.

Gobius fluviatilis var. fluviatilis: Smitt, 1. c, p. 546.

Aceast specie nu trebue confundat cu Gobius fluviatilis Bonelli, descris

i de Cuvier et Valenciennes precum i de Heckel u. Kner. Acela este

cu totul alt pete care trete în aflueni de a-i Mediteranei i Giinther

deja a luminat deplin aceast chestiune dându-i un alt nume, de Gobius

Martensii (1) pentru a-1 deosebi de G. fluviatilis Pali., care e caracteristic

pentru afluenii Caspi-pontici i pentru a evit pe viitor orice confuziune.

Cu toate aceste e curios c i azi se mai fac aceste erori i Warpachowski

reproduce figura greit din Heckel u. Kner, dei descrierea e fcut bine

dup Kessler.

I D. 6, II D, 1/15—7, P 17-18, V 1/10/1, A 1/13—16, C 3/11-13/3,

L. lat 60—65.

Capul are forma unui con cu vârful turtit ; deasupra între ochi el este

puin depres, iar pe ambele laturi ceva mai umflat. Botul este puinrotunzit i flcile sunt acoperite cu buze de o mrime mijlocie; falca in-

ferioar iese puin înaintea celei superioare. Pe ambele flci mai multe

serii de dini mici recurbai din cari cei din fa sunt ceva mai mari.

Ochii sunt ovali i diametrul lor longitudinal este aproximativ egal cu x

/5

din lungimea capului ; distana preorbitar cu aproape 1/s mai mic.

' Pe obraji, cari sunt crnoi, cât i pe toat partea superioar a capu-

lui începând dela bot pân aproape de marginea posterioar a cavitilor

ochilor, lipsesc solzii cu desvârire. De asemenea lipsesc solzii i pe toat

partea inferioar a operculului, acesta nefiind acoperit decât puin în par-

(1) Vezi Giinther, Catalogue, voi. III, pag. 15.



71

tea sa superioar cu solzi foarte mici. Membrana branchial o sprijinit

de 5 radii branchiostoge, din cari ultimul formeaz tocmai marginea ei.

Prima aripioar dorsal începe ceva mai în urm decât pectoralele; ea

are 6radii din cari cel

puin 4 cuvârfurile libere iiliformo.

A douador-

sal e foarte lung, baza ei fiind egal cu aproape 1

/3din lungimea cor-

pului; ea este ceva mai înalt la începutul ei i se îngusteaz din ce în

ce mai mult la partea ei posterioar. Anala caro const din 14—16 radii

începe aproximativ sub radiul al III-lea al celei do a doua dorsale i se

termin odat cu ea; ea este mult mai joas decât dorsala i radiile ei

sunt toate egale.

Caudala care este uor rotunzit are o lungime egal cu aproape 1/6

din lungimea total a corpului. Pectoralele sunt lungree, ovale i ajung

înapoi pân în dreptul celui al II-lea sau al III-lea spin al dorsalei a doua.

Ventrala este aezat exact sub pectorale i ajunge înapoi aproape pânla anus.

Deschiderea anal este cam îndeprtat de începutul aripioarei anale

i între ele se afl o lung proeminen de piele.

Solzii sunt mici, ctenoizi i au marginea lor liber în forma unui unghiu

obtuz sau puin rotunzit; ea e terminat cu 30 — 40 dini mici.

Coloratiunea-. Coloarea general a corpului este galben-cenuie sau

galben-cafenie, iar pe ambele lturi se întinde câte o serie de pete închise

din cari 8— 10 sunt mai bine conturate. Partea ventral este cu mult

mai deschis, aproape alb. Bolul bate puin în albstruiu i e stropit cu

pete negre, iar între gur i marginea anterioar a ochiului se vd ade-

seori de fiecare parte câte 2 liniue negre. Aripioarele—afar de ventralei anal, cari sunt aproape albe—sunt cenuii i acoperite cu dungi închise

undulato. Buzele sunt mai cenuii, uniforme sau stropite cu mici pete

negre.

Dimensiunile. Mai toate exemplarele ce le-am gsit au o talie mic,

cel mai mare avea 12 cm. lungime.

Varieti. Aceast specie variaz foarte mult. In afar de exemplarele

tipice pe cari le-am descris aici se mai întâlnesc adeseori unele albe ver-

zii i altoie închise cu totul. Primele au fost deja descrise de Nordmannca o specie aparte sub numele de Gobius lacteus (= Gobius fluviatilis

var. lactea Kessler), iar cele de al doilea de ctre Kessler sub numele

de G. fluviatilis var. nigra.

In apele noastre am gsit ambele forme, am putut îns constata c ele

sunt strâns legate prin tot felul de forme intermediare, aâ c nu pot li

considerate decât ca varieti de coloraiune, i coloraiunea lor îns se

explic prin natura fundului apelor în cari tresc—tiut fiind c petii din

aceast familie au mai mult sau mai puin calitatea ele a-i adapta co-

loarea lor mediului în care se gsesc.

Do asemenea s'ar mai putea considera înc ca o varietate exemplarele

descrise de Kessler sub numele de Gobius gymnotrachelus, cari îns s'a

dovedit de ctre I. F. Smitt c nu formeaz o specie aparte ci sunt iden-

tice cu Gobius fluviatilis.Biologia i Distribuia. Petii din aceast specie tresc mai mult în

ap dulce i se întâlnesc atât în blile Dunrii cât i chiar foarte sus în



72

râurile din ar. Lor le place mai cu seam apa mic prin locuri nisi-

poase sau cu pietri la fund. Ei ajung chiar prin Nordul Moldovei, în

râuri ca: Jijia, pârâul Bârladului, etc.

In privina felului de viea, dup cât am putut constata pân acum,

par a se potrivi în totul cu celelalte specii ale acestui gen.Nume populare. In afar de numele populare de Glvoci la Români

sau Bicioc la Lipoveni, pe cari le au comune cu toate celelalte specii

de Gobius, am mai auzit în Moldova numele special de Porcuor de

vad, în opoziie cu porcuorul ordinar care-1 dau lui Gobio vulgaris.



5. FAM. MUGILOIDEI. Bleeker.

Acanthoptergieni cu corpul mai mult sau mai puin lungre, având forma

obinuit de pete; acoperii cu solzi cicloizi de o mrime mijlocie i fr linie

lateral. Gura îngust sau de o lrgime moderat, cu dini slal)i sau lipsind cu

totul.

Cu2 aripioare dorsale scurte separate una de alta, cea anterioar com-

pus din 4 radii spinoase elastice. Ventralele abdominale, suspendate de osul co-

racoid care este foarte lung. Ochii laterali. Deschiderile branchiale largi ; 4 ar-

curi branchiale i o pseudobranchie. 5 sau 6 radii branchiostege. Beica înot-

toare mare, fr duet aerian.

Aceast familie este reprezentat în apele Mrei Negre printr'un singur

gen: Mugii. Speciile cari o compun sunt peti de mare cari vin numai

în timpul verii la coastele noastre i intr în lacurile noastre litorale

spre a se hrni i reproduce; ei stau aici pân toamna când se rcete

apa i pleac apoi îndrt în mare. Migraiunile pe cari le fac ei în timpulanului nu se cunosc înc în deajuns i pân acuma nici locurile lor do

reproducie nu erau înc cunoscute. Aceast familie o voiu tratâ-o mai pe

larg în «lhtiologia pontic»;, aici voi descrie numai pe scurt speciile cari

intr în apele noastre interioare spre a petrece în ele o parte a anului.

Gen. Mugii Artedi.

Corpul foarte puin comprimat pe lturi. Capul acoperit peste tot

cu solzi. Gura mai mult sau mai puin transversal, fr dini ade-

vrai, numai cu mici apendice dentiforme. Marginea anterioar a

flcii de jos ascuit i la mijloc cu o mic, proeminen. Pectoralele

foarte sus aezate ; a doua dorsal opozit analei. parte din sto-

mac cu pereii foarte groi i musculoi. Cu 2 — 8 apendice pilorice.

Acest gen este reprezentat în apele noastre prin mai multe forme. Pes-

carii greci dela Jurilofca deosebesc 9 forme diferite sub numele de: Cîie-

fal, Pacios, Platarin, Ilarii, Castri, Mavrachi, Spatopteros, Singhil iSarianahi. Acestea îns sunt mai mult "nume comerciale i de sigur c nu



74

se refer numai la specii diferite ci i la varieti sau la diferene de

vrâst a uneia i aceleia specii.

Pescarii Lipoveni din aceea localitate deosebesc din contr numai 3

forme i anume: Laban, Vastranos i Bstrug. Studiind de aproape toateaceste forme am constatat în apele noastre interioare urmtoarele 5 specii

sigure, cari ins în afar de Mugii cephalus sunt foarte greu de deosebit una

de alta. Voiu descrie dar prima specie mai detaliat dând i toate indica-

iunile în privina biologiei, pescuitului, etc, iar pentru celelalte voiu da

numai diagnozele cu sinonimele i voiu semnala apoi numai diferinele

sau prile caracteristice:

/ sp. Mugii cephalus Cuv. Chefalul mate sau Labanul.

Tab. IV. Fig. 23 a, b.

Orbitele cu 2 pleoape adipoase verticale bine desvoltate

cari acoper aproape V3din iris. Buza do sus nu prea groas.

Spaiul jugular oval.

Br 6, 1D4, 21)1—2/8, Pl/15— 16, Vl/5— 6, A3/8—9, C3/12/3, L. lat.

41—43, L. tr. 12—13.

Sinonime

Kkpalog: Aristot., Hist. Anim.

Mugii cephalus: Ciivier, Regne anim. Bonaparte, Fauna italica, v. III,

Pesci VI, p. 30, fig. 1. Cuvier ei VaJenciennes, 1. c , voi. XI, p. 19, tab.

307. Nordmami, Faune pontique, p. 395. Giintlier, Catalogue of the

Fishes III, p. 417. Kessler, Ausziige, a. d. Berichte liber eine a. d. nord-

westl. Kiisten, etc, p. 30; Ihtiologia Aralo-Caspi-pontic, p. 229, No. 106.

Secley, 1. c, p. 70. I. Victor Carus, Prodromus fauna) Mediterana?, 1889

1893, voi. II, p. 705. E. Moreau, Hist. nat. des Poissons de la France

(1881), voi. III, p. 183. L. Sucher, Fische d. Adria, p. 44 (1895).

Dintre toate speciile de Cbefali aceasta este cea mai uor de recunos-

cut, atât prin dimensiunile sale cu mult mai mari decât la toate celelalte

i forma corpului, cât i mai cu seam prin cele 2 pleoape mari adipoase

verticale cari acoper marginea anterioar i cea posterioar a ochiului.

Corpul este puin comprimat pe lturi cu spinarea groas i rotunzit;

linia spinrii este aproape dreapt — foarte puin curbat—-, iar cea ven-

tral convex. Capul este pe partea sa superioar lat, turtit de sus în

jos i puin convex. înlimea maxim a corpului este la începutul primei

aripioare dorsale i se cuprinde do 5 ori în lungimea total a corpului

incluziv caudala; înlimea minim la pedunculul caudal se cuprinde de

11 ori în acea lungime. Capul este ceva mai mare ca înlimea corpului

i se cuprinde aproximativ de 4,5 ori în lungimea total.



75

Gura este îngust cu buza de sus numai puin îngroat; buza de jos

este subire i ascuit la marginea ei; pe ambele buze se observ câte

o serie de mici cili dentiformi. Maxilarele sunt subiri i scurte, aa cgura fiind închis, ele se acoper complet de oasele suborbitale anteri-

oare. Cele 2 narine sunt îndeprtate una do alta; cea posterioar care e

mai larg este situat la o egal distan între marginea ochiului i na-

rina anterioar. Ochiul este relativ mare, diametrul su cuprinzându-se

aproape de 5 ori în lungimea capului. Cele 2 pleoape adipoase verticale,

cari îi acoper marginile i cari nu las între ele decât un mic spaiu e-

liptic în dreptul pupilei, sunt foarte mari, aâ c cea posterioar se în-

tinde înapoi pân deasupra preoperculului. Distana preorbital este apro-

ximativ egal cu odat diametrul ochiului. Deschiderile branchiale sunt

foarte largi; membrana branchial este sprijinit de 6 radii branchiostege.

Spaiul jugular este oval.

Corpul este acoperit peste tot cu solzi cicloizi de o mrime mijlocie i bine

fixai; ei acoper i capul peste tot afar de buze i spaiul jugular. O linie

lateral lipsete cu totul i de aceea se vd pe diferii solzi i mai cu

seam pe partea superioar a capului orificiile canalurilor mucifere.

Prima aripioar dorsal începe ceva mai înainte de jumtatea corpului;

cele dintâi dou radii ale sale sunt lungi, fiind aproape egale cu jumtatea

înlimii corpului; a doua dorsal are marginea ei concav. Pectoralele

sunt foarte sus aezate i se întind înapoi cam peste opt rânduri de solzi;

Ventralele sunt înirate cam la jumtatea spaiului dintre pectorale i prima

dorsal. Pintenul dela baza lor este bine desvoltat i se întinde cam peste

4 rânduri de solzi. Aripioarele verticale sunt fr solzi.

Coloraiunea. Corpul este cenuiu închis, pe spinare btând în albastru

iar pe partea ventral argintiu. Fiecare solz de pe laturile corpului are

câte o pat închis pe el, aâ c acestea la un loc formeaz pe tot lungul

corpului câte 6— 7 dungi longitudinale. Aripioarele urmeaz mai mult sau

mai puin coloarea general a corpului, cele de pe spinare i coad fiind

cenuii închise, iar cele de pe partea ventral albicioase.

Dimensiunile la cari se urc aceast specie sunt chiar pân la 50—55 cm.

lungime.

Distribufiimea. Aceast specie locuete în Marea Neagr i intr în

toate lacurile noastre litorale ca: Razim, Sinoe, Mangalia, Comarova, Za-ton, etc, nu intr îns niciodat în Dunre.

Biologia. Labanul trete în mare la distane mari de coaste, probabil

prin regiunea Anatoliei. Vara i o parte din toamn el i-o petrece pe

lâng coasta noastr i în lacurile noastre litorale srate. In anii mai cldu-

roi încep a veni—mai întâiu puii lor—de pe la 15 Aprilie; ei se arat numai

prin apropierea coastei i dac le e apa prea rece, fug înapoi. Prima gr-mad îns sosete cam pe la finele lui Maiu i începutul lui Iunie i daceste ploaie i frig, atunci întârzie chiar pân în Iulie. In totdeauna exem-

plarele mari sosesc mai târziu, iar puii vin de timpuriu i caut s intre

în lacuri spre a se hrni i crete mai repede. In lacuri ei caut o apsrat sau slcie, cât se poate de puin adânc — aâ ca s fie bine în-

clzit de soare—i cu un fund nisipos. Aici ei stau pân toamna când

se rcete apa i îndat ce încep furtunile caut cu toii s prseasc



76

lacul. Chiar în timpul verii când intr ei în lac, dac vine vreo furtun

ei caut s ias afar i intr apoi clin nou.

Hrana lor const din Plankton, dar mai cu seam din substanele or-

ganice amestecate cu nisip i nmol ce le gsesc pe fundul lacului;

deaceea în stomahul lor—care are forma unei rânze cu perei foare mus-

culoi—gsim întotdeauna nisip i ierburi.

Epoca de reproducie începe dela 15 August i se termin în primele

zile ale lui Septemvrie, aa c pe la 15 Septemvrie se vd deja pui de Ghefal.

Locurile de reproducie ale chefalilor din Marea Neagr nu se cunoteaupân acum, ba chiar se emiseser de ctre naturalitii rui tot felul de

ipoteze asupra acestei chestiuni. Lucrurile stau îns cu mult mai simplu,

dup cum am putut adeseori s le observ i dup cum le observ în fiecare

an pescarii notri dela Sinoe-Liman. De obiceiu chefalul se bate în Razim

i Sinoe-Liman la ap cu fund nisipos i cât se poate mai mic; clac se

întâmpl c o femel e prins la cote când n'a lepdat înc icrele, ea îicaut un mascul i se bate chiar sub ochii pescarilor în cotee. Adeseaori

mi s'a întâmplat s scot chefali dela garduri i s-mi lepede toate icrele

în palm. Nu îns în toi anii se bate chefalul în Razim sau Sinoe; se

întâmpl câteodat c nu intr decât puii în lac, iar cei cu icre stau afar;

în acel an btaia se face pe bancurile de nisip de lâng malul mrii,

unde apa este foarte mic, i în locuri linitite unde nu se fac valuri

mari. Durata încubaiunii icrelor este foarte scurt, aâ c peste puintimp gsim pui mici numeroi. Acetia stau puin în lac, pân ajung la

lungime de 5—8 cm. i pleac apoi în mare. Pescarii sunt foarte veseli

când Chefalii au lepdat icrele lor în lac, cci tiu c în anul urmtoraceti pui se întorc cu siguran iars la acelas lac si deci recolta anului

viitor le e asigurat. In mare puii se hrnesc foarte puin, aâ c pri-

mvara, când se întorc înapoi, nu sunt decât cu foarte puin mai mari

decât când au plecat. In lac îns ei se hrnesc bine toat vara, aâ cpe la Septemvrie ajung ca de 15—18 cm. lungime i se prinde foarte mult

pentru afumat numindu-se în comer Licurini (aceasta mai cu seampentru celelalte specii). In anul al 3-lea când vin înapoi în Ghiol ei sunt

deja cu icre.

Întrebuinarea. Dintre toi Chefalii Labanul are carnea mai gustoas ide aceea el se consum mai mult proaspt. Se întrebuineaz îns mult i pen-

tru afumat, marinate, etc. In apele noastre este în mare abunden, însmult mai numeroase sunt speciile celelalte i în deosebi Mugii auratus iM. capito. In cele mai mari cantiti se gsete în lacurile Razim i mai

cu seam în Sinoe Liman; el intr îns mult i în lacul Mangalia, Tatlageac iZatonul dela Sud de gura Sf. Gheorghe. Icrele sale sunt foarte apreciate,

din ele se face Butarga sau aâ zisele icre de cliefal.

Nume populare. Numele mai rspândit e Ghefal mare i Chefal cu

capul mare. Lipovenii i Românii dela Jurilofca îi zic Baban sau Ba-laban. Grecii îi zic Labani i Pacios.

Pescuitul. Chefalul de toate speciile se prinde în modurile urmtoare:

1) In lacuri, cari mai toate sunt separate de mare numai printr'o în-

gust limb de nisip (un cordon litoral) i cari au o ap srat sau pu-in îndulcit, prinderea se face în modul urmtor: Primvara înaintea



77

epocei de venire a Chefalilor se sap în duna de nisip o serie de cana-

luri (Gârle de chefali sau Ericuri) cari unesc lacul cu marca. Dacaceste exist de mai înainte, se cur numai si se adâncesc, astfel ca la

venirea Chefalului ele slio gata i s nu se mai lucreze la ele. Chefa-

lul vino încetul cu încetul, mai întâi u puii, apoi câte puini din cei mari

i apoi — pe la finea lui Maiu sau începutul lui funie — încep cârdurile

mari. Pân ce apa din lac se înclzete bine, ei intr i ies de câteva ori,

dup care apoi în timpul cldurilor mari de var i dup trecerea sezo-

nului de ploi ei rmân cu totul aici. Odat asigurai c Chefalul nu mai

iese afar, pescarii din Jurilofca i Caranasuf încep pe la 20 Iulie a închide

gârlele cu garduri.

Gardurile se fac în modul urmtor : la gura dinspre lac al fiecrui

eric se face un gard semicircular care înconjoar gura; acest gard are

la mijlocul su un spuse sau clctoare care se poate rdic i sco-

borî dup voin, aa c marginea coului su s fie întotdeauna la

nivelul apei din lac. Acest spuse este îndreptat cu gura spre lac, aâc tot petele care mai intr prin gârl poate trece prin el în lac, pe-tele din lac îns nu se mai poate întoarce înapoi în mare. De o parte ide alta a clctoarei se face câte un cote mare îndreptat cu gura spre

lac, aâ c petele din lac poate intra în el fr a mai putea iei înapoi afar.

La gârlele mari cari unesc 2 lacuri între ele, cum e de ex. gârla numit«Comisia» care unete Sinoe Limanul cu Razimul, sau cum sunt Cur-

bieîe între Sinoe-Liman i Zmeica, coteele se fac de ambele pri ale

gardului, aâ c ele pot prinde i dintr'o parte i din alta. Spuscul aici

nu mai servete decât numai ca trectoare pentru brci. La gârlele marica: Portia, Comisia, etc, se fac gardurile lungi de câiva kilometri i se

pune un numr mare de cotee. Gardurile de chefali trebuesc fcute înalte,

cci chefalul sare afar din ap la înlimi foarte mari. Coteele de che-

fali se fac întotdeauna cu un obor foarte mare înaintea coteului adev-rat în care se prinde petele; aceasta din cauz c cei prini înuntru

sar i fac mare sgomot speriind pe cei ce vor s intre în cote; din aceast

cauz de asemenea coteele de chefali trebuesc bine pzite i cutate re-

gulat de câteva ori pe zi pentru a scoate petele prins în ele.

Odat gardurile i coteele gata, pescarii ateapt rcirea timpului isunt siguri c la prima furtun de pe la mijlocul lui Septemvrie vor în-

cepe a avea Chefali la garduri. Cu cât se rcete timpul mai tare, cu atât

Chefalii intrai i crescui în lac caut s fug la mare i astfel cad în

cotee. Numai puii pot iei printre nuielele dela garduri.

La alte lacuri al cror nivel c mai ridicat decât nivelul mrii, ca d. ex.

la Mangalia, Tatlageac, etc. se sap gârla în nisip si se las astupat

pân în momentul când se simte venirea Chefalilor; atunci se deschide gârla

i curentul de ap îndulcit atrage Chefalul spre gura acelei gârle; în

câteva zile, dup ce a intrat cârdul principal de Chefali, se închide gârla

cu garduri fâcându-i-se coteele. La alte bli chiar dup facerea gardu-

rilor se mai las înc apa s se scurg si: ori se fac Limbi în gard

pentru ca petele ce vine pe gârl s poat intra în lac, ori se face la

cote câte o gur i din partea mrii, pentru ca petele ce intr s caddirect la cote. In acest caz se fac coteele ceva mai mari cu Oborul



78

ia mijloc i cu 2 cotee pe lturi. Câte odat în fine se fac numai aanumitele cotee bulgreti, compuse dinfcr'un obor de o parte, cu cote-

ul de alia, iar la mijloc «gardul sterp» care le întretaie i se întrerupe

formând un fel de limbi prin cari se poate intra prin ambele pri în cote.

Cele mai bune vânturi pentru intrarea Chefalului în lacul Sinoe Liman

sunt cele de Ost (rus. Wostok) i Sud-Ost (rus. Abaza). Când vine

Cbefalul se cunoate dela distane mari, deoarece el înoat la suprafaa

apei i îi d aparena ca i cum apa ar li încreit de vânt.

2) In lacuri se mai prinde Chefalul cu Setcele întocmai ca cele de

scrumbii.

3) In Mare se prinde Chefalul la Constana i Mangalia în 2 moduri:

a) Se prinde cu Setcele numite de pescarii Greci Voii; aceste au o

lungime de 250 m. i o lime de 3 m. Reeaua din mijloc este foarte sub-

ire (a No. 100) i are ochi ca de 2 degete; reelele laterale (Sirecu-

rile sau Radinele) sunt împletite din

a mai groas (No. 40) i auochii de 8 degete. Ele se aaz în mare i se las peste noapte.

b) Al doilea mod de prindere i de care se folosesc mai cu seam pes-

carii notri Turci este cu rogojina. Aceasta const dintr'un numrmare de rogojini de papur, cusute una de alta cap la cap, având în to-

tal o lungime de 200 m. Marginile ei de ambele pri sunt întoarse în

sus i prinse din loc în loc cu sfoar pentru a sta astfel ridicate i a

împiedica petele care a srit pe ea s mai poat sri înapoi în ap. Cuacest instrument se pescuete noaptea când nu e lun. Atunci pleac2 pescari, unul cu barca apuc de un capt al rogojinei i rameaz în-

cet, celalt merge pe mal i ine de celalt capt al rogojinei. Când se

simte Chefalul, cel cu barca descrie un rondo i se apropie de mal, iar

cel dela mal st locului; atunci la un moment dat când rogojina e a-

proape de mal, începe a bate cu piciorul în ap i Chefalul speriindu-se

sare tot pe rogojin, de unde nu se mai poate întoarce înapoi. Sgomotul

produs prin sriturile Chefalului pe rogojin în linitea nopii este foarte

caracteristic i interesant pentru spectatori.

2. sp. Mugii chelo Cuv.

Tab. IV. Fig. a, b, o, d, e.

Orbitele fr pleoape adipoase, buza de sus foarte îngroat,pe partea ei inferioar cu 3 serii de papile dentare foarte

mici, scurte i late. Anala cu 9 radii moi. Spaiul jugular

aproape nul. Maxilarele superioare nu sunt complet aco-

perite de suborbitale.

Sinonime

Mugii chelo : Cuvier, Regne animal. Bonaparte, Fauna italica, v. III,

VI. 30, fig. 3. Cuvier et Valenciennes, 1. c, voi. XI, pg. 50, tab. 309.



Î9

Nordmann, 1. c, p. 395. Gllnther, Calalogue, etc, III, p. 454. Kesster.

Auszi'ige a. d. Berichte, etc, p. 30 ; — Ihtiologia Aralo-caspi-pontic, p.

229, No. 107. Seeley, 1. c, p. 71. I. V. Carus, Prod. faun. Mediter.,

p. 708. Moreau,1. c, p. 195. L. Sucker, Pische cler Adria, p. 46.

Br. 6, 1D. 4. 2D. 1/8, P. 1/5, V. 1/5, A. 3/9 — 10, C. 3/13/3, L.lat

45, L. tr. 13.

Aceast specie este în lacurile noastre cu mult mai rar decât în apele

ruseti ale Mrii Negre; ea se deosebete de celelalte mai cu seam prin

urmtoarele caractere :

Corpul su este cu mult mai înalt i mai compres decât la toate cele-

lalte specii. înlimea sa maxim se cuprinde de 4,5—5 ori în lungimea

total, iar înlimea minim la pendunculul caudal de aproape 10 ori.

Lungimea capului intr de b1

/i

—h1

/2 ori în lungimea total. Capul estelat i depres, botul convex i rotunzit i buza de sus mare cu 3 serii de

mici cili dentiformi pe ea. Capetele posterioare ale maxilarelor sunt îndoite

puin înainte i rotunzite, aâ c atunci când gura e închis ele nu sunt com-

plet acoperite. Ochii sunt fr pleoape adipoase. Nrile sunt mai apropiate

între ele, aâ c distana dela cea posterioar pân la marginea ochiului este

aproape de 2 ori mai mare decât distana între ele. Unghiul format de

cele 2 mandibulare este obtuz. Spaiul jugular, cruia Bonaparte i Moreauîi atribue poate o prea mare valoare sistematic, este de obiceiu foarte

îngust sau aproape nul. Originea primei dorsale este aproape la mijlocul

corpului sau ceva mai apropiat de caudal decât de vârful botului. Ori-

ginea pectoralelor puin deasupra mijlocului corpului. Ventralele sunt

dedesuptul mijlocului dintre inseria pectoralelor i prima dorsal. Solzii

sunt mari, mai înali decât lungi i ptai, aâ c pe tot lungul corpului

ele formeaz vreo 8 dungi longitudinale închise.

Dimensiunile. Aceast specie nu ajunge niciodat dimensiunile celei

precedente, totu crete câteodat chiar pân la 40 cm lungime; exempla-

rele obinuite au o lungime de 25—30 cm.

Biologia. In privina obiceiurilor vieii este de semnalat c acesta este

primul dintre toi Chefalii care intr în bli i tot el este cel dintâiu care

caut s fug afar, aâ c ei sunt cei dintâi chefali cari se prind la

garduri. In privina celorlalte caractere biologice se aseamn în totul cuspecia precedent.

Întrebuinare, pescuit, etc. Dei petii din aceast specie nu se îngraprea mult, ei sunt foarte buni de afumat i se sreaz pentru acest scop

în mari cantiti. Srarea lor ca i a tuturor Chefalilor se face fr a-i

mai spinteca, ci se pun întregi la cad. In totul din toate 5 speciile de

chefali se prind anual la coasta i în lacurile noastre în mijiociu aproximativ

250.000 kg.; sunt îns ani când cantitile prinse trec de 500.000 kg.

Nume populure. Pescarii lipoveni îi zic Vastranos sau Ostreinos,

cei greci Spatopteros.



80

3 s-p. Mugii auratus Risso.

Tab. VI. Fig. 25 a, b, c.

Orbitele fr pleoape mari adipoase. Buza de sus ne în-

groat. Botul lat; distana inter orbital egal cu 2/5

din lun-

gimea capului. Anala cu 9 radii moi. Spaiul jugular oval.

Oasele maxilare superioare se ascund sub suborbitale.

Sinonime:

Mugii auratus:

Risso, Ichthyolog., Nice, p. 344. Cuvier, Regne anim.Bonaparte, Iconogr. della Faunna italica, voi. III, p. 31, fig. 2 i 3. Cu-

vier et Valenciennes, 1. c, voi. XI, p. 43, tab. 308. Nordmann, 1. c,

p. 397. Giinther, Catalogue III, p. 442. Kessler, Auszuge, a. d., Berichte,

etc, p. 31. Kessler, Ihtiolog. Aralo-Caspi-pontic, p. 229, No. 108. I. V.

Carus, Prodr. faun. Mediter, p. 706. Moreau, 1. c, p. 185. L. Sucker,

Fische der Adria, p. 45.

Br. 6, 1 D. 4, 2 D. 1/8, P. 1/15, V. 1/5, A. 3/9, C. 3/13/3, L. lat. 42—45,L. tr. 14.

Aceast specie se deosebete de precedenta printr'un cap ceva mai în-

gust i mai lung i printr'un corp mai puin înalt. înlimea maxim la

I-a dorsal se cuprinde de b 1

/i— h 3

/ 4:în lungimea total, iar lungimea ca-

pului de 5 ori. Mai cu seam îns se deosebete prin buza de sus care

nu este atât de groas i prin capetele posterioare ale oaselor maxilare,

cari când gura e închis sunt aproape cu totul acoperite de oasele sub-

orbitale anterioare. Ochiul este relativ mare, diametrul su cuprinzându-se

aproximativ de 4.5 ori în lungimea capului. împrejurul orbitei este o

pleoap adipoas rudimentar având o form circular i înconjurând nu-

mai o mic parte din marginea sa. Distana interorbitar este egal cu2

/5 din lungimea capului. Spaiul jugular este oval i se întinde înapoi

pân dup marginea posterioar a ochilor.

Caracteristic pentru aceast specie este o pat mare aurie strlucitoare

pe opercul.

Coloarea este neagr cenuie pe spinare, mai deschis pe lturi i albargintie pe partea ventral. Ca i la specia precedent solzii au câte o patmare brun, aâ c formeaz câte 6 sau 7 dungi longitudinale pe ambele

laturi ale corpului. Dimensiunile obinuite ale acestei specii sunt 20—-25 cm.

In privina modului de viea i a întrebuinrii ea se aseamn în totul

cu specia precedent. Deasemenea i în privina modului de pescuire.

Numele populare. Lipovenii îl numesc Vasîranos, adic «nas ascuit».

Tot aici aparine probabil ca o varietate forma numit de pescarii greciStinghii.



8-2

5. sp. Mugii capito Cuv.

Tab. V. Fig. 27 a-f.

Orbitele fr pleoape adipoase. Buza de sus ne îngroat.Botul lat i turtit. Distana interorbitar se cuprinde de

2 2/;î ori în lungimea capului. Spaiul jugular oval la partea

anterioar i p r e 1 u n g i t î n f o r m de cuiu spre partea pote-rioar. Anala cu 9 radii. Oasele maxilare superioare nu

sunt c om plet acoperite de suborbitare, cari au margi-

nile lor anterioare drepte.

Sinonime

:

Mugii cephalus var. A: Risso, Ichthyologie, Nice, pag. 344, sp. 1.

Mugii ramada: Risso, Hist. nat. III, pag. 590, sp. 305.

Mugii capito: Cuvier, Regne anim. Bonaparte Iconograph. della fauna

italica, voi. III, pag. 31, fig. 1. Cuvier et Valenciennes, 1. c, voi. XI,

pag. 36, tab. 308. Gunthef, Catalogue III, pag. 439. I. V. Carus, Pro-

drom. Faunae mediter., pag. 706. Seeley, 1. c, pag. 69. Moreau, 1. c, voi. III,

pag. 188. L. Sucker, 1. c, pag. 45.

Br. 6, 1 D. 4, 2D. 1/7—8, P. 1/16, V. 1/5, A. 3/9, C 3/14/3, L. lat.

45, L. tr. 14.

Aceast specie nu a fost înc descris pân azi în Marea Neagr. In

tot cazul nici unul din autorii rui : Kessler, Nordmann, Grimm, Kusnet-

zow, Borodin, etc. nu pomenesc niciodat despre ea. Probabil dar caceast specie nu se ridic pân pe coasta nordic a Mrii Negre i mai

cu seam în regiunile Crimeei i a Odesei, cari au fost mai bine cerce-

tate de aceti naturaliti. Intru cât privete îns coastele Basarabiei, eu

cred c acestea nu au fost bine studiate—dei Kesler d numele populare

de Chefali din aceste regiuni—i c aceast specie se suie cu siguranpân cel puin spre gura Nistrului.

In muzeul dela Viena profesorul Steindachner mi-a artat mai multe

exemplare ce i s'au trimis dela Varna i pe cari le determinase el. In

apele noastre litorale i în special în Sinoe-Liman aceast specie intr în

mari cantiti i e foarte apreciat de pescari i comerciani.

Nume populare. Pescarii români îl numesc Chefal sau Chefal cu coada

lat, pescarii greci Platarin, iar pescarii lipoveni din Jurilofca îl numesc

Bistrug (adic bastard, cci ei îl consider ca un fel de corcitur).



II. SUBORD. ANACANTHINI lOH. mull.

Toate radiile dela aripioare moi, de cele mai multe ori articulate

i ctre vârfurile lor divizate. Ventralele de cele mai multe ori în

regiunea jugular, rareori în cea ventral sau lipsind cu totul. Be-

ica înottoare, când exist, întotdeauna fr duet aerian.

Acesta subordine are numeroi reprezentani în mrile nordice, dintre

cari unii au o valoare economic foarte mare, i pescuitul lor formeazocupaiunea excluziv a unei foarte numeroase populaiuni. In Marea

Neagr îns, numrul lor este cu mult mai mic i de o mai mic importan.In apele noastre interioare, nu avem decât 2 specii aparinând la 2 familii

deosebite.

FAM. GADOIDEI.

Anacanthini cu corpul în form de fus, puin comprimat lateral i acoperit cu

solzi mici cicloizi. Capul lat cu o gur mare i descinderile branchiale largi. Cu

2— 3 aripioare dorsale i 1 — 2 anale, fr nici un radiu spinos. Ventralele jugu-

lare. Gura cu dini mici în form de perie. Cu o heic înottoare închis.



84

1. Gen. Iota Cuvier.

(Regne animal.)

2 aripioare dorsale, una scurt i una lung; o aripioar ventral

lung. Cu un cir ((ir de barb) sub falca inferioar. Maxilarele i vo-

merul dinate, Palatinele fr dini. Membrana branchial cu 7 radii

branchiostege.

1. Lota vulgari s Cuv. Mihalul.

Tab. VI. Fig. 30.

Caractere specifice: Corpul lungre i cilindric, capul

turtit, coada comprimat lateral. F a l c a superioar puinieit înaintea celei inferioare. Dinii mici si egali. 1 cir

sub falca inferioar. Solzii mici i subiri, fr radii.

Sinonime

:

Mustela: Plinius, Histor. natur., IX, c. 16.

Lota: Rondelet, Libri de Piscibus marinis et aquatilibus, in quibus verae

effigies exprimuntur, 2 partes (1555), pag. 104. Aldrovandus, De Piscibus

(1646) V, cap. 46, pag. 648. Gesner, Historia animalium. liber 4. qui est

de piscium et aquatilium animantium natura (1604), pag. 599.

Silurus sp. («silurus cirro unico in mento»): Artedi, Spec. pisc, pag. 107

(1738).

Gadus sp. («Gadus dorso dipterygio, ore cirrato, maxillis aequalibus»):

Artedi, Genera. Pisc, pag. 22, No. 10, (1738).

Mustela (Rutten): Marsigli, Danubius, panonico-mysicus. Voi. IV, tab. 24,

fig. 1, pag. 71.

Gadus Lota: IAnne, Systema Nat., Voi. I, pag. 440, (1766). Bloch, Oek.

Naturg. d. Fiscbe Deutschlands, voi. 2, pag. 177, tab. 70, (1784). Pallas,

Zoograpbia Rosso-asiatica, III, pag. 201. Meidinger, Icones Piscium aus-

triae indigenorum (1785), tab. 8. Reisinger, Specimen Icbtliyologiae sistem,

pisces aquarum dulcium Hungariae, etc(1830), pag. 6. Brandt u. Ratseburg,

Medizinische Zoologie. Voi. II, Tab. 4.

Lota vulgaris: Cuvier, Regne animal. GuntJier, Fische d. Neckars,pag. 124, i Catalogue of Fisbes, etc, voi. IV, pag. 359. Nordmann, Faune

Ponlique, pag. 530. Kessler, Zur Icbtbyologie d. si'idwestl. Fussl., pag. 15 i



85

Nachtrge, etc, pag. 17. Kessler, Ihtiol. Aralo-caspi-pontic, etc, pag. 234.

Heckel u. Kner (Lota vulgaris communis), 1. c, pag. 313. Jeltteles, Prodr.

Faunae vertebr. Hungariae superioris, pag. 68. Siebold, Siisswasseriische,

etc, pag. 73. Grimm, Fischerei u. Jagd, etc, pag. 201, (No. 146). Sabanejeff,

1. c, voi. I, pag. 104. WarpacliowsM, 1. c, pag. 56.

I. D. 12—14, II. D. 68—75, P. 18—20, V. 5—6. A. 65— 70, C. 36—40.

Mihalul este singurul reprezentant al importantei familii a Gadoicleilor

— sau Gadidaelor — în apele dulci ale Europei. EI are corpul lungrei rotund, capul lat i turtit de sus în jos, iar coada comprimat lateral,

înlimea sa maxim, care se afl la începutul celei de a doua aripioare

dorsale, este egal aproximativ cu */7din lungimea total a corpului i tot-

odat este egal sau puin mai mare decât limea sa. Ochii sunt relativ mici,diametrul lor este aproximativ egal cu 1

/ 1din lungimea capului; distana

preorbital este egal cu de 2 ori diametrul ochiului, iar cea interorbital cu

de 2—2 1

/8 ori acest diametru. Intre ochi i marginea gurii se afl nari-

nele cari sunt duble; lâng narinele anterioare, exact la jumtatea distanei

între marginea ochiului i buza de sus se ridic câte un mic cir (mustea).

Gura, care este orizontal, este foarte larg i ajunge înapoi pân sub mij-

locul ochiului. Pe flci sunt câte 2 serii de mici dini în form de perie,

pe vomer aceti dini sunt ceva mai mari, chiar i oasele faringiane sunt

acoperite cu mici dini conici. Deschiderea branchial este larg, iar mem-brana branchial este sprijinit de 7 radii branchiostege. Arcurile bran-

chiale în numr de 4 sunt prevzute la partea lor intern cu mici ghimpi

branchiali, scuri, groi si dinai ei însisi.

Corpul ese acoperit cu solzi foarte mici — aproape invizibili — cari

sunt îngropai adânc în piele i nu se ating unul pe altul; ei sunt foarte

subiri, cu totul rotunzi i au la suprafaa lor numai sculpturi concentrice,

nu îns i radiare. Ei acoper deasemenea aproape toat partea superi-

oar i prile laterale ale capului, precum i baza aripioarelor dorsale ianale. Pielea este foarte mucoas.

Linia lateral începe ceva mai apropiat de spinare, se coboar însapoi în jos i urmeaz linia median a corpului; ea nu ajunge pân la

caudal i de cele mai multe ori devine invizibil deja pe sub jumtateadorsalei a doua.

Aripioarele sunt toate compuse din radii atât de moi, încât adeseori se

confund cu pielea i nu se pot numra. Pectoralele încep imediat în urmaoperculului. Ventralele sunt jugulare i cel de al doilea radiu al lor este

foarte prelungit în forma unui fir moale de piele. Prima dorsal este scurt,

compus din 12—14 radii; cea de a doua este aproape egal în lungime

cu anala, are ca i aceasta pe tot lungul ei aceea înlime i se termindeasemenea ca i anala chiar la baza caudalei neseparând u-se de ea de-

cât printr'o sugrumtur a pielii.

Caudala este cu totul

rotund i formeazca un fel de evantaliu în

jurul pedunculului caudal, care se prelungete adânc în interiorul ei.

Coloraiunea . Coloarea general a corpului, incluziv cea a aripioarelor,

este cafenie-verzie sau glbie, marmorat. Partea ventral este alb. La



86

exemplarele cari au stat mai mult timp afar din ap, figurile de mar-

mor sunt mai bine pronunate i colorile mai deschise.

Dimensiunile obinuite sunt 30—50 cm. lungime, se gsesc îns exem-

plare i cu mult mai mari. In literatur se citeaz chiar exemplare de15 kg., din cari îns nu am întâlnit niciodat în apele noastre.

Distribuia. Mihalul trete în mai toate apele noastre curgtoare în-

cepând dela regiunea Mrenei pân la Dunre. Locul su principal este

ins în râurile mari din interiorul terii. In Dunre el este mult mai rar

i se gsete mai mult în poriunile din faa gurilor râurilor. In regiunea

Deltei Dunrii lipsete aproape cu totul i se rtcete numai primvarain timpul apelor mari, din când în când câte un exemplar; din contr, el

este cu mult mai des în Dunrea din faa Brilei. In blile Dunrii lip-

sete cu totul.

Ca baz a descrierii de fa au servit exemplare colectate din urm-toarele ape: Bistria la Broteni i Bicaz, râul Moldova pe la Cornul

Luncii, râul Suceava în Bucovina, râul iret, Arge, Olt, Jiu, Gura Pru-

tului i din diferite regiuni ale Dunrii.

Biologia. Mihalului îi place apa curgtoare i mai mult apa limpede iadânc. In râurile de munte, ca de ex. în Bistria, el trete la ipote în

locurile cele mai adânci, — de regul pe sub pietrele mari în partea dela

vale. Ei ies numai noaptea din ascunztorile lor pentru a-i cut hrana.

Mihalul este un pete foarte rpitor, care în afar de viermi, crustacee,

insecte, etc, se hrnete mai cu seam cu ali peti, precum i cu oulei cu puii lor ; el nu cru nici chiar pe semenii si.

Epoca sa de reproducie este iarna, pe la finele lui Noemvrie i maicu seam în Decemvrie; unii întârzie chiar pân la începutul lui Ianuarie.

Icrele le leapd pe fundul apei lipindu-le pe pietre i buruiene acuatice

în locuri adânci, de obiceiu la ipote, în josul lor uncie apa e ceva mai

înceat. Oule sunt mici — cam de lmm. diametru — i lptoase. O femelleapd pân la 1.000.000 de boabe de icre i aceasta o face suind pe fundul

apei încet în contra curentului i lipindu-le pe fund. Masculul o urmeazde aproape i le fecundeaz. Durata incubaiunii este cam de 6 sptmâni.

întrebuinarea. Mihalul are o carne foarte gustoas i e foarte apre-

ciat, totu faptul c el se gsete numai arareori i niciodat în canti-

ti mari, face ca el s nu aib o importan comercial mai mare. Eica-

tul i icrele Mihalului se întrebuineaz i ca medicamente populare, ce-

hii dintâiu atribuindui-se proprieti afrodiziace, iar icrele servind de pur-

gative.

Piscicultura. Acest pete s'ar putea cultiva cu uurin în lacurile adânci

cu ap limpede din regiunea muntoas, cci asemenea ape îi convin foarte

mult i el are o putere mare de reproduciune. Totu aceasta nu se

poate recomanda, deoarece el fiind un pete foarte rpitor, în scurt timp

ar distruge toate celelalte specii de peti i ar face mai mult ru de-

cât bine.

Pescuitul. In râuri el se prinde mai cu seam cu Mreja, Sacul, Poclâul

i Nvodul.(Nvodul de pe Bistria nu este ca nvodul dela bli sau

dela Dunre, ci o plas ca mreja numai ceva mai lung—ca de 12 m.—imai lat—ca de 1.20 m.— , ca s poat merge mai la fundul apei). Afar



87

de acestea, Mihalul se mai prinde iarna la ghia cu Ostia. La undi se

prinde foarte rar.

La Dunre se prinde de obiceiu la Orie i la Lpta precum i cu

alte plsi cari merg la adânc.Nume populare. Numele mai general rspândit este Mihal ; i se mai

zice îns la Bistria Midhai i Midhoc, la Moldova i Suceava (în judeele

Suceava si Botoani) Hântus, la Uit Smialt, etc.



2. FAM. P-LEURONECTIDAE.

Rsiso (Hist. nat. eur. merid. voi. III. 1826).

Anacanthini cu corpul foarte comprimat dela stânga spre dreapta ; nesimetric

i cu ambii oclii pe accea parte a capului. Partea corpului fr ochi, de regul

necolorat. Dorsala ocup toat muchea spinrii, anala toat muchea ventral,deschiderea anal fiind foarte sus situat. Ventralele jugulare. Fr heic îno-

ttoare.

Petii cari constituesc aceast familie — numii de ordinar peti lai

sau turtii— sunt locuitori ai mrilor. Ei stau de obiceiu cu partea cor-

pului lor care nu e colorat lipii pe fundul apelor, i când înoat, au în

totdeauna partea cu ochii îndreptat în sus. In Marea Neagr exist 3

specii din aceast familie, reprezentani ai celor 3 genuri: Rhombus (Cal-

cani), Solea (Limbi) i Pleuronectes (Cambule). Dintre acetia numai Pleu-

ronectes, care intr i se reproduce în lacurile noastre litorale srate,

poate fi cuprins în lucrarea de fa.Embrionii petilor din aceast familie i puii în stadiile cu totul tinere

sunt perfect bilateral simetrici, având câte un ochiu de fiecare parte a

capului. Capul începe a deveni asimetric abia în stadii mai târzii, când

începe ochiul de pe partea stâng— la Rhombus cel din dreapta— a se

învârti pentru a ajunge pe partea dreapt a corpului. Aceast familie deci,

prin aceasta, ne ofer un frumos exemplu atât pentru adaptaiunea i mo-

dificarea organismului prin modul de viea, cât i pentru legea funda-

mental biogenetic a lui Haeckel, prin care se stabilete c: Ontogenia

este o scurt recapitulare a Phylogeniei.

Gen. Pleuronectes L.

Corpul mult mai lung decât înalt {lat); ochii pe partea dreapt inumai excepional în stânga. Gura îngust i oblic. Aripioara dor-

sal începe deasupra ochiului superior, radiile ei sunt mai mult ne-

divizate. Dinii de pe partea fr ochi cu mult mai puternici decât

cei de pe partea cu ochi. Solzi mici sau înlocuii cu oase cutanceaspre.



89

Pleuronectes flesus L, Cambula.

Tab. VI. Fig. 81.

Caractere specifice : Corpul acoperit cu solzi mici cicloizi as-

cuni în piele i cu b u fc o n i aspri cu ghimpi, mai cu seampe lungul liniei laterale i la baza fiecrui radiu al a r i-

p'i oare lor dorsal i anal. Linia lateral în dreptul pec-

toralelor este numai foarte puin curbat.

Sinonime

Passer fluviatilis, vulgo flesus: Bellonnii, do Aquatilib. p. 144. (Paris

1553).

Pleuronectes flesus: Linne, Syst. Nat., voi. I, pag. 457. Bloch, Oekonom.Naturgesch. der Fische Deutschlands, p. 39. Pallas, Zoographia Rosso-

Asiatica, voi. III, pag. 421. Giinther, Catalogue, etc. voi. IV, pag. 450.

Kessler, Ihtiologia Aralo-Caspi-pontic, pag. 236, (No. 129). Grimm, Fi-

scherei u. Jagd, etc, No. 156. Benecke, Fische, Fischerei, etc. in Ost u.

Westpreussen, pag. 50 i pag. 98. Helncke u. Mobius, Fische der Oatsee,

pag. 20 i p. 95. Seeley, 1. c, pag. 86. Bade, 1. c, pag. 76.

Platessa flessus Gottsche: Wieginann's Archiw, 1835, pag. 146. Siebold,

Slisswasserfische Mittel-Europa's, pag. 77.

Platessa flessus var. marmorat: Nordmann, Faune pontique, Atlas,

tab. 28, fig. 1, (în text trecut sub numele de Platessa luscus var. mar-morat, 1. c, pag. 534).

Pleuronectes luscus: Pallas, Zoographia Rosso-Asiat. voi. III, pag. 427.

Rathke, Fauna der Krym, pag. 347. Giinther, Catalogue, etc. voi. IV, pag. 452.

Platessa luscus: Nordmann, 1. c, pag. 532, tab. 27. Kessler, Ausziige

a. d. Berichte, etc, II, pag. 85.

Platessa glabra: Rathke, Fauna der Krym, pag. 352.Pleuronectes cicatricosus Pali. (?): Warpachowski, Petii de ap dulce

ai Rusiei europene (rusete), pag. 57, fig. 24.

D 58—63, P 10—13, V 5—7, A 39—44, C 18.

Aceast specie variaz foarte mult, atât în ce privete coloarea cât isolzii i butonii osoi, i din aceast cauz s'au descris în Marea Neagrmai multe varieti i chiar specii. Examinând îns mai de aproape ace-

ste forme diferite i comparându-le cu un mare numr de exemplare, pu-

tem s "constatm între ele o serie neîntrerupt de tranziiuni i deci sne convingem c nu avem de a face decât cu o singur specie. Astfel di-

feritele forme descrise pân acuma : forma verde-murdar, cu pete cafenii

în form de stele pe ea, descris de Nordmann (tab. 27), forma cafenie



90

i ceva mai lungrea — PI. flesus a lui Pallas i Nordm., —-forma mar-

morat— PI. flesus var. marmorat Nordm. tab. 28— . etc. i multe altele

înc le-am întâlnit i eu în apele noastre; toate îns sunt strâns legate

de forma tipic prin tot felul de forme intermediare, aa c nici mcarnu putem cdea în ispita de a le consider ca specii diferite. De aseme-

nea se întâlnesc i aici adeseori exemplare cu ochii pe partea stâng—cari au fost înainte descrise ca o varietate deosebit sub numele de PI. fle-

sus var. passer— precum i exemplare cu ambele fee colorate. Aceste din

urm sunt exemplare anormale, la cari migraiunea ochiului de pe o parte

pe alta a capului nu s'a fcut înc în mod complet, sunt deci oarecumexemplare oprite în desvoltarea lor, sau cazuri de atavism.

Spre completarea caracterelor date prin diagnoza speciei voiu mai arturmtoarele: Corpul este mai mult sau mai puin lung, înlimea sa ma-

xim — care este cam în dreptul radi ului al IX-lea sau al X-lea dela

anal — cuprinzându-se de 2 1/2—

-2 3/i în lungimea total a corpului. Lun-

gimea capului este coninut de 4—472 ori în lungimea total a corpului.

Un exemplar de 230 mm. lungime are înlimea maxim a corpului, în

dreptul radiului al X-lea dela anal, de 85 mm., i lungimea capului de

53 mm.; un alt exemplar mai mic de 156 mm. are înlimea maxim a

corpului de 54 mm. i lungimea capului de 38 mm.Gura este relativ mare i îndreptat în sus, iar înapoi ea trece de mar-

ginea anterioar a ochiului de jos. Flcile au câte uri rând de dini, din

cari cei dinspre partea fr ochi sunt mai mari decât cei de pe partea

de deasupra. Corpul este acoperit pe ambele pri cu solzi mici cicloizi,

desprii unii de alii i ascuni în piele. La baza fiecrui radiu al dor-

salei i analei se afl câte un mic buton osos cu muli spini pe el. De-

asemenea acetia se afl—cu mult mai mici îns— i pe marginea liniei

laterale. Pe cap se formeaz un fel de creast osoas acoperit cu asemenea

butoni, care pornete dela marginea operculului i merge spre vârful bo-

tului separând ochii unul de altul. Aceast creast se desparte dând douramilicaiuni în jos, din cari cea de a doua înconjoar ochiul de jos.

La marginea operculului aceast creast se continu cu linia lateral,

care este foarte bine pronunat pe tot corpul pân la mijlocul caudalei

descriind aproape o linie dreapt i fcând numai deasupra pectoralei o

mic curbtur aproape imperceptibil. Ochii sunt ieii în afar i foarte

apropiai unul de altul.

Deschiderea anal este situat foarte sus între aripioarele ventrale ianal. Pectoralele sunt situate la marginile operculelor, cea de pe faa

de desubt îns este cu mult mai mic decât cea deasupra. Ventralele, cari

sunt jugulare, sunt i simetrice având o lungime egal. Dorsala începe

deasupra ochiului de sus i merge pân aproape de baza coadei; ea este

compus din raze simple, din cari cele mai înalte sunt între al 30-lea pân la

al 35-lea. Anala începe printr'un spin vârtos i ascuit, de aicea ea merge

crescând în înlime pân la al 16-lea sau 17-lea radiu i se micoreaz iarterminându-se exact deasupra dorsalei.

Colorafiimea . Coloarea general a corpului pe partea superioar va-

riaz între galben-cafeniu i verde închis cu pete mai închise ; pe partea

inferioar este alb cu pete mici sau puncte negre-cafenii. Aripioarele



91

urmeaz i ele coloarea general a corpului, fiind i ele presrate din loc în

loc cu pete mai închise. Irisul este albastru, împresurat de un inel auriu.

Dimensiunile. Exemplarele obinuite sunt cam de 25—30 cm. lungime,

se gsesc îns i foarte multe ceva mai mari ajungând chiar pân la 35 cm.

Distribuia. Cambula este un pete de mare, care fcrete în apropierea

coastelor noastre, mai cu seam în locurile unde este un fund nisipos. Ea

intr îns în mari cantiti i în lacurile noastre litorale ca: Razimul, Lacul

Babadag, Sinoe, Zatonul, Siutghiol, Mangalia, etc. In Razim i Sinoe se

gsete în cantiti enorme. Dei în alte pri ea se urc în fluvii pân la

distane mari i chiar din Marea Neagr, dup Kessler, ea se urc din Bugpân la Nicolajew, totu în Dunre ea nu intr aproape de loc i în tot

cazul numai în regiunea gurilor ei.

Biologia. Cambula iubete de preferin apa srat a mrii i apa

slcie din lacurile noastre litorale, ea suport îns tot aâ de bine iapa dulce din Siutghiol i chiar din gurile Dunrii. Fundul nisipos îi este

foarte prielnic, cci acesta îi ofer pe de o parte o bun aprtoare în

contra dumanilor— ascunzându-se în el i adaptându-i coloarea ei colorii

nisipului mrii — iar pe de alt parte aicea gsete mai mult decât

ori unde hrana care-i convine mai bine. Hrana ei const mai cu seamdin scoici i melci.

Epoca lor de reproducere este prin Martie i Aprilie; Oule lor plutesc

în apa srat a mrii sau în Razim i se pot prinde în aceast epoc cu

reeaua fin de Plankton. Puii pân ce ajung o lungime de un cm. sunt

simetrici bilateral i înoat liberi în toate prile;prin Iunie îns ei încep

a deveni asimetrici i atunci se scoboar la fund pentru a începe vieaa

lor de «peti turtii».

întrebuinarea. Cambula exist în cantiti enorme în apele noastre imai cu seam în lacul Razim. Din nenorocire îns acest pete la noi nu

are aceea valoare comercial pe care o are în alte teri i mai cu seamin Germania. ranul nostru—pentru care acest pete ar putea ii o hranfoarte ieftin i higienic— nu-1 cunoate înc i nici nu vrea s-1 consume;

numai populaiunea din Dobrogea îl cunoate i-1 apreciaz. Preurile sale

en gros variaz între 7 15 bani pe kgr. — Abia în timpul din urmcomercianii din Asia-Mic, Egipt i Turcia au început a cumpra acest

pete pentru export i este de sperat c de acum în scurt timp va li pusi el în valoare. Conserve, afumturi, etc. pân azi nu se fac înc la noi

din acest pete decât pe o scar foarte mic, dei el e foarte bun pentru

asemenea preparaiuni. Produciunea actual a Razimului e de 200.000

pân la 300.000 kgr. anual (1904: 218.127 kgr.).

Pescuitul. Cambula se pescuete în lacul Razim cu nite setce speciale

numite Setce de cambula, cari se bat pe pari în lac i se caut în fiecare

diminea pentru a se scoate petele ce sa prins în ele.

Nume populare. In general la pescarii din Dobrogea i mai cu seamla Lipovenii din.Jurilofca, Tulcea, Sarikioi, etc.se numete Cambula. Pescarii

români clin

Constana însîi zic

i Limb,Grecii

Glossis,iar Turcii

Pisiea.



I. SUB. ORD. PHYSOSTOMI.

Toate radiile dela aripioare, afar de primul dela pectorale i ven-

trale i câteva dela partea anterioar a dorsalei i analei, sunt moi,

ctre vârfurile lor divizate i articulate. Ventralele sunt abdominale,

rareori lipsesc. Beica înottoare, când exist, comunic cu esofagul

sau cu stomahul printr'un duet aerian.

In aceast subordine intr cea mai mare parte din petii notri de apdulce. Ea este reprezentat în apele noastre prin 8 Familii : Siluroidci,

Cyprinoidei, Salmonidei, Esocini, Umbridei, Chipeoidei, Acanthoopsides

i Muraenoidel. Din acestea Cyprinoidele sunt reprezentate prin numeroasegenuri i specii i formeaz majoritatea populaiunii apelor noastre dulci

i în special a blilor i lacurilor noastre.

FAM. S1LUROIDEI.

Bonapartc (Distr. mot, vert. 1831).

Physostomi având corpul lung, capul lat i turtit, i pielea de cele mai multe ori

goal, fr solzi. Oasele maxilare rudimentare, purtând flecare din ele de regul

barbete (mustei). Marginea superioar a grii format numai de oasele intermaxi-

lare. Ventralele abdominale. Primul radiu al pectoralelor un os puternic. Dinii mici.

De cele mai multe ori cu barbete pe bot i sub falca inferioar.

Aceast familie este reprezentat în apele Europei printr'un singur gen i o

singur specie Silurus glanis. El lipsete îns cu totul peninsulelor medite-

raneene, Angliei i Franei. Pentru basenul Dunrii de jos din contr acest

pete este cu totul caracteristic, fiind în cantiti enorme i ajungând la

dimensiuni foarte mari.



93

In anii din urm s'a mai introdus în mod artificial i în apele Europei

o nou specie din America de Nord Amiurus nebulosus Lsr. care s'a

aclimatizat foarte bine si a ajuns a juca un rol important ca pete de

cultur.

Gen. Silurus L.

Corpul gol. Gura foarte larg, cu dini mici numeroi în forma de

perie, aezai pe mai multe rânduri. Aripioara dorsal foarte scurt ifr radii spinoase. Anala foarte lung unit cu caudala. Besica în-

nottoare groas, mare i desprit printr'un perete longitudinal în

2 jumti, una dreapt i una stâng.

Silurus glanis L. Somnul.

Tab. VI. Fig. 32.

Capul mare i turtit având limea aproape egal culungimea sa; cu 2 m u s t e e lungi pe marginea superioara gurii i cu 4 scurte pe cea inferioar. Aripioara dorsalsituat la mijloc între pectorale i ventrale.

Sinonime :

FX&vt<;: Aristotel, II, c. 13, 15.

Glanis : Plinius, IX, c. 43.

Silurus: Artedi, Genera Pisc, pag. 82. Gesner, Historia animalium liber

4 qui est de Piscium et aquatilium animantium natura (1604). Marsigli,

Danubius pannonico-mysicus, voi. IV, pag. 7, Tab. 2. (silurus vel glanis).

Silurus glanis: Linne, Syst. natur., I, pag. 501. Bloch, Oek. Naturg. d.

Pische Deutscbl., I, pag. 242, tab. 34. Reisinger, Specimen Icbthyologiae

Hungariae, pag. 28. Meidinger, Icones, etc, tab. 9. Pallas, ZoograpbiaRosso-

asiat, III, pag. 82. Cuvier et Valenciennes, XIV, 323, tab. 409. Brandt u.

Ratzeburg, Mediziniscbe Zoolog. Bd. II, Tab. 5 i 6. Kessler, Zur Ichthy-

ologie, pag. 16, Nacbtrge zur Icbthyol., pag. 17 i Ibtiologia Aralo-

caspi-pontic, pag. 237, No. 131. Nordmann, 1. c, pag. 515. Heckel u. Kner,

1. c, pag. 308. Pancic, Pisces Serbiae, pag. 140. Jeitteles, Prodrom. Faunse

Vertebr. Hungariae super., pag. 68. Siebold, 1. c, pag. 79. Gunther, Cata-

logue, etc, voi. V, pag. 33. Grimm,1. c, No. 163 (pag. 201). Sabanejeff,

1. c, voi. II, pag. 481. Warpachoivski, 1. c, pag. 89. Seeley, 1. c, pag. 90.

D. 1/4, P. 1/14—17, V. 11— 13, A. 90—92, C. 17—19.



94

Descrierea. Forma general a corpului se asemn întru câtva cu aceea

a Mihalului. Capul este foarte mare, rotund înainte i foarte turtit de sus

în jos. Lungimea capului este numai cu puin mai mare decât limea sa

i se cuprinde de 5 Va—6 ori *în lungimea total a corpului. Corpul esteîn partea de dinainte perfect rotund, iar înspre partea posterioar foarte

mult comprimat lateral, aa c somnul se poate servi de coada sa lungca de un biciu. Cura este foarte larg i rotund, falca de jos fiind puinieit înaintea celei de sus. Ambele flci sunt încunjurate de câte o buzgroas i crnoas, cari acoper dinii. Pe ambele flci se afl câte o dunglat cu mai multe serii de dini conici subiri, îndreptai cu capetele înapoi

i dispui în form de perie. Cea de pe falca inferioar— care este compusdin 4— 6 serii consecutive de dini— este întrerupt printr'un mic spaiu

liber la mijlocul flcii, aa c se împarte în 2 câmpuri laterale cari au

aparena a 2 darace de scrmnat lâna. Cea de pe falca superioar este

subîmprit în 2 dungi mai mici, din cari pe cea anterioar dinii sunt ceva

mai mari i sunt separai ca i pe falca de jos în 2 câmpuri printr'un

mic spaiu liber la jumtatea flcii, iar pe cea posterioar dinii sunt ceva

mai mici i nu mai sunt separai la mijlocul flcii, formând astfel o dungcontinu. La partea posterioar a dinilor de pe falca de jos membranacare cptuete gura formeaz o cut mare circular care, când gura e

închis, astup ca o supap toate spaiile ei libere i împiedic ca apa de

respiraiune s nu ias afar din gur, împingând-o astfel spre cavitatea

branchial. Limba, care este scurt i groas având o form triunghiular,

este fr dini. Pe vomer sunt 2 pete simetrice cu dini mici conici.

Deasupra flcii de sus, pe oasele maxilare, sunt 2 mustei foarte lungicari întinse înapoi ajung pân aproape de sfâritul aripioarei dorsale. Sub

falca inferioar, la distane egale una de alta i paralel cu marginea gu-

rii, se insereaz alte 4 mustei din cari cele 2 mijlocii — anterioare—-sunt

ceva mai scurte ca cele 2 laterale — posterioare — ; lungimea acestora

din urm fiind i ea aproximativ egal cu l

/3 din lungimea musteilor

maxilare. Dela inseriunea acestor mustei posterioare în jos pielea for-

meaz un fel de afuncltur în care ele se aeaz ca într'o teac. In urma

musteilor inferioare — la o distan aproape egal cu distana lor dela

marginea gurii — pe partea inferioar a capului pielea formeaz o cutadânc având o form semilunar sau a unui unghiu obtus.

Ochii sunt foarte mici, aezai fiecare la câte o mic distan de cape-tele posterioare ale gurii. Distana între ei e foarte mare. Narinele sunt

duble i separate printr'o distan mare unele de altele ; cele posterioare

sunt rotunde i situate între ochi, puin mai înaintea lor, iar cele anteri-

oare, la oareicare deprtare, sunt cu totul apropiate de buza de sus iau forma unor mici tuburi prelungite.

Deschiderile branchiale sunt largi i acoperite de o membran bran-

chial foarte mare, susinut de 16 radii branchiostege. Pe partea anteri-

oar a celor 4 arcuri branchiale se afl din distan în distan o serie

de ghimpi branchiali elastici, scuri, groi i cu capetele neascuite.

Deasupra inseriunii aripioarelor pectorale se afl o mic deschiztur

(Porus laterlis, Iieckel), care conduce într'o cavitate aezat în interio-

rul musculaturii pieptului.



• 95.

Aripioara dorsal, care este foarte mic i puin înalt, e situat exact

la mijloc între aripioarele pectorale i ventrale. Pectoralele, cari au forma

de evantaliu, au primul radiu foarte gros i osiiicat.

Ventralele se aseamn în forma lor cu pectoralele, îns sunt ceva mai

mici i ajung înapoi pân la începutul analei. Intre ele i anal este o

proeminen lung conic, cu o deschidere în vârf numit papila uroge-

nital. Anala este foarte lung i se prelungete pân la marginea cau-

dalei, fr îns a se confunda cu totul cu ea. înlimea caudalei descrete

foarte puin ctre partea ei posterioar. Caudala este puin rotunzit la

marginea ei posterioar. Linia lateral, care este mai apropiat do linia

dorsal decât de cea ventral, este vizibil pe toat lungimea corpului ie format de o serie de canale line. Pielea este cu totul lipsit de solzi

i lunecoas.

Coloraiunea. Partea superioar a corpului este neagr-cenuie saumslinie închis, pe lturi mslinie cu pete mari marmorate închise, pe

burt alb sau alb-glbiu. In epoca de reproducere burta devine puin

roietic, deasemenea i aripioarele bat puin în rou. Irisul este galben cu

pete închise i cu o dung subire aurie în jurul pupilei.

Dimensiunile. Somnul ajunge în apele noastre la dimensiuni enorme.

Exemplare de 300 i chiar 400 kgr. se întâlnesc adeseori. Un exemplar

de 130 kg. avea o lungime de 2.85 m. ; cu cât îmbtrânesc îns ei cresc

mai mult în grosime i greutate decât în lungime. Exemplarele de 60—80 kgr.

sunt cele obinuite ce se prind zilnic în Dunre i primvara prin bli.

Distributiunea. Somnul treste în toat Dunrea Româneasc cu toate

blile ei, în lacurile litorale unde apa nu e prea srat (în lacul Man-

galia, Siut-Ghiol, Comarova, Taaul, etc), în lacurile mari i adânci din

interiorul terii ca; Znagov, etc. în Prut cu toate blile pe cari le ali-

menteaz i în toate râurile mari din ar ca: Oltul, Jiul, iretul, Argeul,

Ialomia, etc, pân în regiunea dealurilor. Pentru studiul de fa sau exa-

minat un numr de peste 100 de exemplare de toate dimensiunile— în-

cepând dela 5 cm. lungime— provenite din aproape, toate felurile de ape

din ar.Biologia. Biologia Somnului este din cele mai interesante i materialul

foarte bogat ce-1 avem noi în ar, mi-a dat putina s culeg observa-

iuni foarte importante asupra obiceiurilor pân azi în mare parte necu-noscute ale acestui pete atât de interesant i de caracteristic pentru base-

nul Dunrii.

Dei Somnul se gsete mai în tot felul de ape, el este mai înainte de

toate un pete de ape curgtoare, care intr prin bli pentru a se repro-

duce i caut apoi s ias afar îndat ce apele încep a se retrage.

Somnul este un pete foarte rpitor, care se hrnete cu viermi, crus-

tacee, larve i insecte (Rusalii i Coropinie), broate, cadavre, etc, imai cu seam cu ali peti. In special Obleii i Abramidele formeaz o-

biectul principal al vântorilor sale, adeseori chiar i semenii si. Dar chiar

pasrileacuatice

nusunt

cruate i când se deprindîn

apropriereasatelor

stârpesc gâtele i raele ce înoat pe ap. Mai mult chiar, el este atât de

lacom, încât se repede chiar i la om. Se cunosc multe cazuri pozitive de

copii cari au fost atacai de somni la scldtoare i pescarii tiu s poves-



96

teasc multe panii sau chiar s arate urme de mucturi de Somn la

mâini i la picioare. Un caz pozitiv, întâmplat cu câiva ani în urm pe

Dunre în apropiere de Reni, merit a fi semnalat: Un pescar dându-se

jos din barc în mijlocul Dunrii pentru a se sclda, a fost apucat de pi-

cior de un somn i neputând scpa de el, a czut la fund ; dup câteva

zile sa gsit pe Dunre plutind cadavrul pescarului având piciorul în-

treg în gura Somnului care, nemai putându-1 lsa, se înecase i murise i el.

Somnul trete mai mult pe la fundul apei sau ascuns pe sub maluri

i rdcini unde st la pând. Noaptea pe lun mai cu seam iese la pescuit

oblei. Adeseaori îns am avut singur ocaziunea s observ somni stând

în balt la ap mic, nemicai, în poziie vertical, sprijinii cu coada de

fund i cu gura mare cscat în sus, ca i cum ar ii fost o plant acua-

tic cu floarea deschis; îndat ce veniâ un petior pe acolo, se repeziâ

i-1 înghiiâ. Un pescar, care fr s observe, bgase mâna în ap pentru

a se spl, a fost apucat i cu mult greutate a putut-o scoate fr piele pe ea.

In timpul verii Somnul mnânc cu mult lcomie cantiti foarte mari

de Rusalii (larve de o specie de Efemeride), pân ce nu se mai poate

mica ; atunci el devine foarte greoiu i se las pe fundul Dunrii—unde

apa e mai rece — pentru a digera.

Reproducia. Epoca de reproducere a Somnului este primvara, odatcu Crapul, adic când apa ajunge la o temperatur de 18°—20°. Btaia

se face în mai muli rstimpi i cade de obiceiu între 20 Aprilie pânpe la 10 Maiu; în tot cazul la 20 Maiu toi au lepdat deja icrele. Btaiamai este îns influenat i prin epocile de cretere a apelor, fiind

i ea ceva mai târzie când apele mari vin mai târziu. Pescarii din re-giunea Brilei zic c Somnul se bale când înflorete «Aleorul» (o specie

de Euphorbia).

Somnul leapd icrele prin bli; în acestea intr de timpuriu din prim-var i imediat dup ce icrele sale s'au desvoltat caut s ias înapoi afar.

De aceea întotdeauna Somnul este primul pete ce cade la garduri ; se

zice chiar despre el de ctre pescari, c el simte cu câteva zile înainte

când apele au s înceap a scdea. Locurile unde depune Somnul icrele

sale sunt la ap foarte mic, pe lâng maluri, pe buruiene sau pe rdcinide slcii, buteni, etc. Când vine epoca de reproducie, ei se împrecheazi merg câte doi în aceste locuri, femela frecându-se cu burta de crengi,

rdcini, etc. pentru a înlesni ieirea icrelor. Din aceast cauz chiar somniiprini în aceast epoc au adesea burta sgâriat. Oule au o coloare alb-

glbie i un diametru cam de 3 mm. O femel de 10 kg. are peste

100.000 de boabe de icre.

Foarte interesant este îngrijirea mare ce o dau aceti peti oulor ipuilor lor : îndat ce femela a lepdat icrele, cari se lipesc de crengi,

rdcini, buteni, etc. i brbatul le-a fecundat, femela pleac, iar brbatul

rmâne lâng ele pentru a le pzi. El este atât de credincios acestei sar-

cini încât în acest timp nici chiar hrana sa favorit—Rusaliile— nu-1 mai

pot distrage; dac vreo vietate acuatic se apropie de ou, el sau se

repede i o mnânc, sau o lovete cu coada ca cu un biciu. Mai inte-

resant îns e c în unii ani, când apele încep s scad brusc i oule sunt

ameninate s rmân pe uscat, nici atunci Somnul nu le prsete, i dac



§?_

în adevr apa scade atât de tare, încât ele rmân pe uscat, atunci el iea

apa cu coada sa lat ca cu o lingur i le stropete mereu. Oule sunt

în adevr atât de rezistente, încât dup afirmrile pescarilor ele învie

aproape în totdeauna.

Durata de desvoltare embrionar este cam de 8 zile.

Pescarii afirm c Obleul i Batca ar mânca oule Somnului i c puij

lor sunt atacai de Bibani i de Pietrari (Aspro zingel). De asemenea ei afir-

m c Obleului îi plac balele Somnului i de aceea se adun foarte mulicând e un Somn priponit în ap. Pescarii tiu aceasta i vin în totdeauna

cu chipcelul la prins oblei în acel loc.

Întrebuinarea. Somnul are o carne — dei gras—-foarte gustoas ifoarte mult apreciat. Proaspt se consum mai cu seam petii tineri pânla 1.50 m. lungime, cari nu sunt atât de grai. Exemplarele grase se sreazi ââ zisa Pan de somn sau Somnul îndulcit formeaz unul dintre

alimentele favorite ale poporului nostru.

In apele noastre se prind cantiti considerabile clin aceast specie ise face un comer foarte însemnat cu ea. Numai în pescriile clin Delta

Dunrii se prinde în fiecare an pân la 400.000 kg. (în 1904 351.899 kg.),

din cari 184.509 kg. s'au vândut proaspt i restul srat.

Prsite. In Somni s'au constatat pân azi 5 specii de nematode (din

cari Nematoideum siluri glanidis este un prsit special al su), 3 specii

de Ecbinorhynci, 3 Distomi i 2 Cestode.

Pescuitul. Somnul se prinde în diferite moduri, dup apele i timpul când

se pescuete. In Dunre se prinde :

1) Cu Cloncul, un instrument special pentru prinderea sa; el const dintr'o

undi, cu o broasc ca nad, legat cu o sfoar de captul unui b care

are forma unei sbii, de o parte cu mâner iar de alta cu captul turtit iscobit; undia e legat de mâner i pescarul bato în ap cu vârful scobit

care produce un zgomot ca i cum ar sri o broasc în ap; Somnul auzind

acest sgomot iese clin ascunztoare i vzând broasca din undi se repede

la ea rmânând cu gura în undi. Cu modul acesta se prind exemplare

foarte mari.

2) Se prind cu Oria, i anume toamna, puin înainte de a înghea Du-

nrea i primvaraîn

momentul când—fiind

înc apafoarte rece

—începe

Dunrea a se desgheâ. Atunci pornesc pescarii români cu Oriele în grupe,

luând tot lungul Dunrii, dela Turtucaia pân la gurile ei. In aceast epocOria e lsat pe lâng fund.

3) In timpul verii se prinde cu Oria noaptea pe lun, când umbl Somnul

dup oblei, îns nu se mai trage la adâncime, ci numai la 5—6 m.

4) Pescuitul cu Prigoanele de fund punânduse ca nad Mititica (larve

de Ephemeride), Tipri sau alte specii de pete.

5) Cu Visila. Un fel de undie mici legate pe câte o prjin scurt care

se înfige în mal i punându-se ca nad un pete viu (de obiceiu Caracudsau Babuc, cari sunt mai rezistente). Petele viu umblând prin ap, Somnul

se repede la el i rmâne în cârlig.

6) Cu Nvodul, Lptaul, Tifanele i tot felul de pli.In bli se prinde:

A. R.—Pxibl. Ailamachi. IU. Antipa, IMiologia. 7



9^

1) La Gardurile cu leas în cantiti foarte mari chiar în primele zile

când începe leas a funciona.

2) Cu Vârele. E foartecurios

cacest

peteatât

de mare cade în tot-deauna la vinîire, cari sunt instrumente mici. Vârele se aeaz de obiceiu

în bli pe lâng Pleter (gardul de închidere al blii) pe unde Somnul

vrea s fug afar.

3) Cu tot felul do pli i cârlige.

Nume populare. Numele su popular în toat ara este Somn. In unele

regiuni îi mai zice i Moac. In comer îns el poart mai multe numedup dimensiunile sale: Somnul mare de tot se zice Somn pan, cel mij-

lociu larm i Somn iarm, cel ceva mai mic Somn iaprac sau numai

Iaprac, cel mic Somotei i cel mrunt de tot Moac. Pescarii rui din

Pobrogea îi zic Somn, cei turci laimbalc, iar grecii Vulenos.

— *~n~ i



FAM. CYPRINOIDEI.

RISSO (Hist. nat. eur. mer. voi. III. 1826).

Physostonii având corpul lungre, comprimat pe lturi i de cele mai multe

ori acoperit cu solzi cicloizi. Capul gol. Marginea flcii superioare formal de

oasele intermaxilare. Toate oasele bucale fr dini, afar de oasele faringiane in-

ferioare cari sunt Mae desvoltate i prevzute 1.— 3 serii de dini puternici.

Beica înottoare separat printr'o sugrum!ur într'o parte anterioar i una pos-

terioare. Fr apendice pilorice. singur aripioar dorsal si una anal cu

foarte puine—sau fr— radii spinoase. Ventralele aMominale.

Acestei familii îi aparin majoritatea petilor notri de ap dulce. Ei

sunt caracterizai—în afar de caracterele artate prin diagnoz—printr'un

corp de cele mai multe ori înalt i îngust, acoperit peste tot— afar de

cap care e gol — cu solzi cicloizi, cari în afar de striajurile concentrice

mai prezent i altele radiare în form de evantaliu. Gura îngust, adese-

ori cu musteti si cu buze mari crnoase sau cu margini cartilaginoase

ascuite. Fr dini pe oasele bucale, îns cu dini puternici pe oasele fa-

ringiene cari sunt desvoltate în mod cu totul particular; limba crnoas

si nedintat. Dinii faringieni sunt de obiceiu puin numeroi si aezai pe1—3 serii; ei sunt aruncai în fiecare an în epoca de reproducie— când

petele mnânc mai puin—i sunt înlocuii prin alii noi, cari cresc repede.

Deschiderile branchiale sunt largi; membrana branebial e susinut prin

3—5 radii branchiostege. Beica înottoare este împrit printr'o sugru-

mtur în 2 pri, una anterioar i una posterioar; cea din urm co-

munic printr'un canal cu esofagul. Prin oase speciale ea st în legturi cu organul auditiv. Canalul alimentar este lung i nu are niciodat a-

pendice pilorice.

In epoca de reproducie brbaii capt pe corp i mai cu seam po

cap un fel de negi mici— pe cari pescarii notri îi numesc rapn sau

râie — cari se fac dintr'o îngroare a epidermei i reprezenta haina

lor nupial.

Cyprinoidele sunt peti tenaci cari tresc în cârduri i duc o viea li-

nitit. Ei se hrnesc în cea mai mare parte cu insecte, viermi, crustacee



100

i vegetale i tresc de obiceiu în apele linitite— fie în bli, fie în re-

giunea inferioar a apelor curgtoare— unde îi pot gsi mai bine aceast

hran. Ei se reproduc la ap mic pe ierburi acuatice, pietre, etc. i sunt

foarte prolifici. Toate aceste caliti precum i faptul c îi gsesc hrana

ori unde, îi fac s fie foarte potrivii pentru cultura în heletee.

Clasilicaia Cyprinoidelor este foarte grea, deoarece diferitele forme

se aseamn adeseori foarte mult între ele i e greu a le distinge. Linne

având în vedere aceast asemnare cuprinse toate speciile într'un singur

^xen Cyprinus (1).

Numrul prea mare al speciilor îns producând o adevrat confu-

ziune, Cuvier (2) a împrit acest gen în mai multe subgenuri. Dar nici

aceast clasificare nu era suficient, pân ce în line Heckel (3) în 1843

luând de baz forma, numrul i dispoziia dinilor faringieni — carac-

tere asupra crora deja Agassiz atrsese ateniunea — a putut s deao clasillcaiune natural acestei familii i s'o despart în mai multe ge-

nuri bine definite. împrirea Cyprinoidelor în PachycJiili i în Temno-ciiili, dup forma buzelor, pe care a dat'o în urm Heckel i, Kner (4) a-

cestei familii, nu a fost adoptat de ctre majoritatea ihtiologilor. De-

asemenea încercarea unora de a întruni Acantopsidele cu Cyprinidele în-

tr'o singur familie formând 2 subfamilii: Cobitinae i Cyprininae nu

este acceptabil, deoarece diferenele între aceste 2 grupuri sunt prea

mari i ele formeaz în adevr fiecare câte o familie natural bine limi-

tat una de alta.

Dar dac luarea dinilor faringieni ca baz a clasificaiunii acestei fa-

milii a înlesnit mult împrirea ei în genuri, recunoaterea speciilor igsirea adevratelor caractere de distinciune între ele este i astzi foarte

grea. Cu atât mai mult îns e îngreuiat aceasta, cu cât Cyprinoidele fiind

peti cari tresc în cârduri i se reproduc aproape în aceleai locuri iîn aceea epoc, ei se încrucieaz adeseori între dânii i dau bastarzi.

Muli din acetia au fost considerai timp îndelungat ca specii deosebite

i, mulumit mai cu seam cercetrilor neobosite ale lui Siebold (5), s'a

ajuns pentru unii din ei (Blicopsis, Abramidopsis, etc), a li se desco-

peri adevrata lor natur. Cred îns c aceste cercetri trebuesc înc ur-

mrite de aproape mai cu seam pe cale experimental, i e foarte pro-

babil c se va mai puteaconstata

c încalte câteva din speciile consi-

derate azi ca bune nu sunt decât bastarzi.

(1) Linne, Systema Naturae, ed. 12, p. 52fj.

(2) Cuvier, Rerjne animal, voi. II, p. 270.

(3) I. Heckel, Abbildungen tind Besclireibnngen der Fische Syriens nebst einer neuen Classifi-

cation tind KaraMeristik smmticher Gattmigen der Cyprimn. Stuttgart 1843.

(4) Heckel i Kner, 1 o., p. 52.

(5) Siebold, 1. o.



101

1. Gen. Cyprinus Linne.

Solzii mari. Aripioara dorsal ca baza lung, ca 3—4 spini din cari

ultimul foarte puternic i ditriat la partea sa posterioar i cu mai mult

decât 9 radii moi. Anala scurt cu 3 spini din cari ultimul dinat

si cel mult cu 7 radii mol. Gura terminal cu buza qroas si cu 4 mustetl

pe falca superioar, câte 5 dini faringieni de fiecare parte, din cari

unii cu coroana sbârcit, aezai pe 3 serii dup formula 1.1.3— 3.1.1.

sp. Cyprinus carpio L. Ccapul.

Caractere specifice : G u r a m a r e cu buze crnoase; de fiecare

parte a flcii superioare cate 2 m u s t e i groase i lungi.

Dorsala cu 17 — 2 2 i anala cu 5 radii moi. C a u d a 1 a adâncscobit la mijlocul ei în form do semilun.

Sinonime :

KuTCpîvo?: Aristot, Hist. An.

Cyprinus: Bellonl, De aquatilibus libri duo (1553), pag. 273. Gesner, 1. c,

pag. 309. Rondelet, De piscibus lacustris, pag. 150. Klein. I. Th., Historia pis-

cium naturalis missus. V, pag. 59. Artedi, Synon. nom. pisc, pag., 3 No. 1;

Genera piscium, pag. 4, No. 8, i Descript. spec. piscium, pag. 25, No. 13.

Cyprinus: Marsigli, Danubius Pan. mys., Voi. IV, pag. 57, tab. 19.

Cyprinus carpio: Linne, System. Natur., I, p. 525. Bloch, Oek. Naturg.

d. Fische Deutchlands, voi. I, pag. 92, tab. 16. Pallas, Zoographia Rosso-

Asiatica, voi. III, pag. 289. Lepecliin, Reise durch die verschiedenen

Prov. d. russisch. Reich, voi. I, Tab. 23. Meidlnger, Icones, etc, Tab. 9.

Bonaparte, Iconografia della Fauna Ialica, Tom. III Pesci, Fol. 92, Tab.

108, i Catalogo-metodico dei pesci europei. Relnslger, Spec. Ichthyol. Hun-gariae, pag. 52. Cavier el Valenciennes, Ilis. nat. des Poissons, etc, voi. XVI,

pag. 23(1842). Nordmanu, Faune pontique, pag. 476. Gunther, Fische d. Nek-

kars., pag. 35. Blelz, Fische Siebonbi'irgens. Hermanstd 1853, pag. 9. Heckel &Kner, l.c,pag. 54. Slebold,\. c, pag. 84. Panele, Pisces Serbiae, pag. 73. Jeit-

teles, Proclrom. Faunae vertebrat. Hungar. super., pag. 49. Kessler, Zur Ichthyo-

logie, pag. 22; Nachtrge zur Ichtbyologie, etc, pag. 19, i Ihtiologia Aralo-

caspi-pontic, pag. 245, No. 152. Gunter, Catalogue, etc, voi. VII, pag. 25.

Grlmm, Fischerei und Jagd in d. russisch. Gewssern. Seeley, 1.

cBenecke, Fische, etc, pag. 117. Sabanjeff, I. c, voi. II, pag. 1. WarpachowsM,l.c, p. 73, B. Iloffer, UeberKarpfenrassen. Allg. Fisch. Zeitung, Jahrg. 1898.

E. Walter, Uber Karpfenrassen, în Knauthe, Karpfenzucht, 1901, pag. 41.



102

Varieti

a) Varieti ale integumentului.

Cyprinus II. (Spiegelkarpfen vel Konig):Marsigli,

Danub. Panon.mys.voi, IV, pag. 59, Tab. 20.

Cyprinus macrolepidotus : Meidinger, Icones. Pisc. Austr., tab. 41.

Cyprinus rex cyprinorum: Bloch, Oek. Naturg. ci. Fische Deutschl., voi. III,

pag. 131 i 178. Kramer Elenchus vegetabilium et animal, per Austriam

infer. observatorum, pag. 390, No. 1 1756.

h) Varieti de form.Cyprinus acuminatus : Ileckel u. Kner, 1. c, pag. 58, lig. 23. Jeitteles,

ProdromusFaunne Vertcbr. Hungariae superior, pag. 50. Pancic, l.c., pag. 74.

Cyprinus elatus: Bonaparte, Iconogralia della Fauna italica, Tomo III.

Pesci, Fol. 92, tab. 108, iig. 3. Cuvier et Valenc, 1. c, voi. XVI, pag. 62.

Cyprinus Nordmannii: Cuvier & Valenciennes, 1. c, pag. 66, tab. 456.(—Cyprinus Kollarii Kordmann, 1. c, pag. 478 i Atlas, tab. 21, cu o figur

foarte exact). Kessler, Zur Ichtyologie des slidwestl. Russlands, pag. 24.

Cyprinus regina: Bonaparte, 1. c, fol. 92, Tab. 108, lig. 1. Cuvier &Valenc., 1. c, pag. 63. Ileckel & Kner, 1. c, pag. 62.

Cyprinus hungaricus : Ileckel, Annalen des Wiener Museums, voi. I,

pag. 222, tab. 19, lig. 1. Ileckel & Kner, 1. c, pag. 60. Nordmann, 1. c, pag. 477.

Kessler, Zur Ichthyologie, etc, pag. 23;Nchtrge zur Ichthyologie, pag. 19, iAusziige aus dom Berichfce, etc, I (Ueber die Susswasserfische der Krym),

pag. 4. Jeiiteles, 1. c, pag. 50. Pancic, 1. o.-, pag. 74.

I) 3—4/17—22, P 1/14-16, V 2/8—9, A 3/5—6, C 17—19 L. lat 36—39L. transv. 5—6/5— 6.

Dup cum se vede deja din tabela de sinonimii dat mai sus—tabel

în care sunt trecute numai numele ce se refer la formele ce se gsescîn basenul Mrii Negre i al Dunrii— , aceast specie apare sub numeroase

forme, cari difer între ele atât întru cât privete integumentul cât i chiar

în privina formelor generale ale corpului. Aceste diferite forme, dintre cari

unele mai mult sau mai puin constante i ereditare, au fost descrise iconsiderate pân în timpul din urm ca diferite specii. Abia târziu Giln-

tlier (1) i Siebold (2), cu spiritul critic care caracteriza lucrrile acestor

2 învai, au artat c toate aceste forme sunt legate între ele prin formeintermediare i c nu sunt decât varieti ale unei singure specii.

Intru cât privete variaia integumentului, s'au descris ca specii diferite:

1) formele cu solzi puini i foarte mari, între cari rmân locuri libere

pe unde se vede pielea, forme numite de Germani Sp iegelkcirpfcn ; acestora

li s'au dat diferite nume: Cyprinus II Marsigli, Cyprinus rex cyprino-

rum Kramer, Bloch, etc, Cyprinus macrolepidotus, Meidinger, C. specu-

laris Lacepede, etc. i 2) Formele la cari lipsesc cu totul solzii, numite

(1) Giinther, Fische des Neckar. Wurtemberg. Naturwissenschaftliche Jahreshefte. Jahrg. IX.

Sluttgart 1853; i Catalogue, etc. voi. VII.

(2) Siebold, 1. c, p. 84.



103

de Germani Lederkarpfen i descrise sub numele de Cyprinus nudus 151.,

C. coriaceus Lacep., C. alepidotus, etc.

In apele Dunrii s.egsete numai prima din aceste 2 varieti caro a fost

descris si figurat înc de ctre Marsieli. Si aceasta se întâlnete numai foarte

rar, în exemplare îns de toate dimensiunile; în Brate am gsit un exemplar de

90 cm. lungime, având de altfel în totul forma i dimensiunile crapului or-

dinar de Dunre. Numrul i forma solzilor variaz, la unele exemplare

sunt cu totul neregulat rspândii pe laturile corpului, la altele par a

se aeza câte pe 3 serii : una lâng spinare, alta la partea ventral i una

pe mijlocul corpului; niciodat îns nu am întâlnit exemplare cari s aibsolzii dispui cu regularitatea cu care se gsesc la exemplarele cultivate

în heleteele din Bohemia. A doua form, «Crapul gol» lipsete cu totul

la noi, în schimb îns se gsete în apele noastre o nou varietate a în-

tegumuenului foarte interesant: e forma numit de pescarii notri

Împ-ratul crapului sau Boierna (în domen. Brilei), form care se întâlnete

adeseori i de care ei leag o mulime de legende.

Aceast form are toi solzii complei, îns coloarea lor este foarte vie,

aurie-deschis btând în rou. Nu e auriul obinuit al crapilor, mai

cu seam al acelora ce stau mai mult timp în ap curgtoare, ci e curat

coloarea deschis a aurului cu un luciu metalic foarte puternic. Exami-

nând mai de aproape, vedem c aici solzii nu ies la suprafaa corpului, ci

sunt acoperii peste tot cu o membran adipoas absolut transparent ilucind ca sticla de cristalul cel mai lin. Tocmai acest înveli produce

efectele acelea minunate de lumin. Pescarii au credina c acest pete

este sfânt i cine îl prinde îi mor copiii. De aceea de câte ori cade în leassau la nvod, îi dau drumul înapoi în ap.

Pentru a se putea deosebi aceast interesant form, necunoscut pânacum, o vom numi: Cyprinus carpio var. imperator nov. var.

De altfel cred necesar s art c aceast variaiune a integumentului

nu este numai la Crap ci i la o mare parte de alte Cyprinoide din apele

noastre.

II. Intru cât privete forma corpului i în special raporturile dintre înlimeai lungimea corpului, s'au descris de asemenea o întreag serie de specii,

dintre cari cele mai principale sunt: C. acuminatus lleckel u. Kner., C.

NordmannîVal.,

C. elatus Bonaparte, C. carpioL, (în sensul lui lleckel

u. Kner i Bonaparte), C. hungaricus lleckel i C. regina Bonaparte.

Din acestea s'a dovedit în urm c primele trei: C. acuminatus, C. Nord-

mannî i C. elatus sunt sinonime între ele i nu sunt decât nume diferite

pentru una i aceea form, astfel cum apare ea în diferitele pri ale

Europei. Cu toate acestea celelalte reprezenta în adevr 4 forme diferite

sub cari se prezent crapul în diferitele ape ale Europei. S'a dovedit în

adevr c aceste forme sunt legate între ele prin tot felul de forme in-

termediare, chiar, pentru unele, c adeseori una poate degenera în cealalt

i c deci nu sunt decât varieti ale aceleia specii ; totu aceste forme

exist nu numai în exemplare izolate ci în mari cantiti la un loc, având

fiecare o serie de caractere comune mai mult sau mai puin constantei ereditare; fiecare din ele are un gen de viea mai mult sau mai puinspecial, ba chiar i oarecari caractere fiziologice diferite—d. ex. putina de a



104

crete i a se îngra mai încet sau mai repede, etc. Dei deci aceste

forme nu pot ii ridicate la rangul de specii, ele trebuesc îns consi-

derate—-sau cel puin o parte din ele — în tot cazul ca varieti con-

stante sau rasse.Deoarece cultura Crapului în timpurile din urm a luat în erile Europei

occidentale o desvoltare enorm, heleteele de crapi fcând azi parte din

rotaiunea agricol; deoarece în asemenea culturi, ca i la cultura vitelor,

scopul principal este ca, într'un timp dat i de pe o suprafa dat, s se

scoat maximul i optimul de produciune cu minimul de cheltueal; de-

oarece în fine aceasta depinde în primul loc dela calitile animalelor cari

servesc pentru reproduciune, de aceea astzi diferitele rasse de crapi for-

meaz obiectul unor studii foarte amnunite. Nu atât clin punctul de ve-

dere sistematic, al diferinelor morfologice dintre o form i alta, ci mai

cu seam din acel biologic i în privina unor anume caliti fiziologice—putina de a crete i a se îngra cât mai repede—sunt astzi cercetate

cu deamnuntul toate rassele de crapi. Seleciunea a fcut deja ca i în

alte ramuri de culturi s avem acum crapi speciali cu o cocoa mare—

-

aproape diform—în spinare, cari dau o produciune foarte mare de carne

în cel mai scurt timp.

De sigur c descrierea tuturor acestor forme cari nu sunt decât pro-

duse artificiale ale culturii, nu poate intr în cadrul studiului de fa, ceea,

ce trebue s ne intereseze îns de aproape sunt diferitele forme de Crap

cari se gsesc în natura liber — fr intervenia vreunei culturi — în

apele noastre. Dac mai târziu piscicultura în heletee va lu i la noi o

desvoltare mai mare pe baze nou tiinilice, atunci de sigur c reproduc-

torii vor trebui alei (i în urm mereu împrosptai) dintre crapii aflai

în mod natural în apele noastre, cci acetia sunt deja adaptai mediului

i condiiunilor speciale de traiu din aceast regiune.—Studiarea amnunita diferitelor forme cari tresc în apele noastre i care pân azi n'a fost

înc fcut prezent dar în afar de interesul pur tiinific i un interes

practic foarte mare.

In cele ce urmeaz voiu cuta dar mai întâiu s dau o descriere gene-

ral a caracterelor eseniale ale speciei Cyprinus carpio Lin., iar apoi voiu

descrie pe scurt, pe cât o permite cadrul acestei lucrri generale, diferitele

forme sau varieti constatate în apele noastre cu calitile lor morfologice

i biologice.Descrierea. Forma general a corpului este lungrea, puin comprimat

pe lturi, aproape rotund la partea ventral i cu o muche mai mult sau

mai puin ascuit pe spinare. Aceast form variaz atât la diferitele va-

rieti cât i chiar la diferitele exemplare ale aceleia rasse dup condiiu-

nile ele nutriiune, etc. In general înlimea maxim a corpului este apro-

ximativ egal cu de dou ori limea i se poate cuprinde în lungimea

corpului, fr caudal, de 2.7—4.2 ori. Capul este mare, foarte puin turtit,

având un bot obtus, cu gura terminal i relativ larg, aa c ajunge înapoi

pân sub nrile anterioare. Gura e înconjurat de buze crnoase i are

pe falca superioar de fiecare parte câte 2 mustei, din cari cele anterioare

sunt mai mici, iar cele posterioare situate la colul gurii sunt cu mult mailungi i mai groase. Lungimea capului variaz i ea dup diferitele va-



105

rietli fiind egal cu */4— l

/B din lungimea total a corpului. Diametrul

ochiului este egal cu aproape 1

/6 din lungimea capului; distana preor-

bitar este egal cu de 2 ori acest diametru, cea interorbitar cu de 3

ori, iar cea postorbitar cu ceva mai mult decât de 3 ori. Narinele sunt

duble, separate îns între ele numai printr'o membran caro se ridic în

sus ca o perdea; narina posterioar este cu mult mai apropiat de ochi.

Pielea care acopere capul este groas i opac, aa c inelul suborbital

abia se poate zri.

Operculul este striat radiar i se termin cu o margine lat membranoas,care acopere toat centura osoas format din oasele scapulare i hurae-

ralo cari limiteaz cavitatea branchial. Radiile branchiostege sunt nu-

mai în numr de o. In gur atât pe flci cât i pe limb, vomer ipalatine nu exsist nici un dinte. Membrana care acopere palatul este în-

creit, foarte sensibil, bogat în muchi i nervi i e foarte apreciat cagust sub numele «limb de crap». înapoia ei în faa dinilor i'aringieni

st lipit pe baza craniului o mic plac crnoas, care înainte se între-

buina in medicin sub numele de «piatr de crap». Dinii faringieni sunt

la început rotunzi, cu timpul îns ei— afar de primul —- se tocesc i co-

roana lor are o fa cu mai multe brzdaturi concentrice. Pe dini se de-

pune cu timpul un fel de tartru. Pescari notri cred c prin numrulinelelor concentrice de pe coroana dinilor se poate determin vrâsta pe-telui, ceeace îns nu corespunde de loc realiti, deoarece ei schimbregulat dinii.

Pe partea anterioar a tuturor arcurilor branchiale se afl câte o serie

de dini branchiali lungi si ltiti cu marginile dinate si vârfurile îndreptate

înainte.

Aripioara dorsal este foarte lung, compus din 3 radii spinoase i17—22 radii moi; ea începe aproape deasupra inseriunii ventralelor ceva

mai înaintea lor. Cei cloi dintâi spini sunt rudimentari, iar al 3-lea e foarte

mare, osos i la partea sa posterioar e puternic dinat ca un ferstru.

Anala este scurt, compus din 3 radii spinoase i 5— 6 moi i aicea cel

de al 3-lea spin este mare i dinat la partea sa posterioar. Caudala este

adânc scobit la mijloc, are ambele loburi egale i rotunzite la vârf.

Corpul este acoperit cu solzi mari cicloizi, ei prezent la suprafaa lor

un dublu striaj, concentric i radiar în form de evantaliu, iar marginilelor sunt subiete, aproape membranoase. Scoând câiva solzi afar, mai

cu seam de acei din seriile do lâng linia lateral, i observându-i

în spre lumin, vedem c pe partea lor care st acoperit se pot deo-

sebi în afar de numeroasele mici cercuri concentrice i nite câmpuri

mari concentrice ; limita dintre 2 câmpuri d" acestea reprezenta limita

dintre un an i altul; aâ c dup acest caracter se poate determinvrâsta exact a petelui , cel puin cât sunt tineri. Aceast chestiune

de mare importan pentru piscicultura i pescria practic a fost stu-

diat de aproape în ultimii ani, mai cu seam de ctre KinUeil), Walter (2)

(1) Kintze, Kurpfenzuclit art Teichbuu.

(2) Walter (Dr. Em.), Die Altersbestimmung des Karpfens nach der Schuppe, în Knauthe, Karp-

fenzucht. Neudamm 1901.



106

i Hoffbauer (3), i a fost dus în line de ctre Hoffbaaer (4) la un bun

sfârit.

Linia lateral, care începe dela marginea superioar a operculului, mergepeste tot aproape în linie

dreapt pe mijlocul corpului; ea este compusdin mici tuburi cu pori simpli. Pe cap porii se pot observ mai cu seampe inelul suborbitar i pe preopercul. La varietatea rex cyprinorum solzii

sunt cu mult mai mari— adeseori dubli i chiar tripli—ca la crapul obinuit,

arat îns acela desen pe ei, dup cum se vede chiar i din vechile figuri

ale lui Marsigli.

ColoraUunea. Coloarea general a Crapului variaz foarte mult ,i mai cu

seam dup apa în care trete: crapul de balt sau cel dela mare din

faa gurilor Dunrii are o coloare foarte închis, aproape neagr, pe când

cel din apele curgtoare, din Dunre sau din gârlele ce unesc blile cu

Dunrea este cu totul deschis auriu. Schimbându-i locul, el îi schimb

în scurt timp i coloarea i dup aceasta pescarii recunosc imediat dacCrapul pe care îl pescuesc primvara în bli este Crap care a iernat acolo,

sau dac este proaspt venit din Dunre i viceversa dac Crapul pe care

îl prind în Dunre este pete de fluviu, sau a ieit din balt afar. Acest

fapt are iar importan practic, cci se tie c pe de o parte atunci când

începe a intr petele în bli pentru a se reproduce, trebuesc lsate toate

gârlele deschise spre a-i lsa intrarea liber i a nu-1 speria, iar pe de

alt parte când începe petele a iei, trebuesc imediat îngrdite blile

i gârlele pentru a nu-1 lsa s fug. Spinarea crapului este neagr b-tând în cenuiu, alteori în albstriu sau cafeniu; pe lturi el este auriu

mai mult sau mai puin închis, iar pe partea ventral glbiu. Aripioarele

dorsal i anal au i ele colorile prii corpului pe care se afl. Ven-

tralele i pectoralele sunt mai deschise, iar în epoca de reproducie bat

puin în roiu.

Ca mai toate Cyprinoidele i la Crap brbaii în epoca de reproducie

capt mici beici pe cap, pe opercul, pe laturile corpului, etc. x\ceste

îns sunt cu mult mai mici i mai rare decât la ali peti din aceast

familie i dispar imediat dup btaie.

Dimensiunile. Crapul ajunge în apele noastre la dimensiuni extraordinare,

necunoscute în apele Europei centrale i occidentale. In special primvara, în

timpul apelor mari în blile din Delta Dunrii, ies ele sub insulele plutitoare

exemplare colosale având chiar aproape de 30 kgr. greutate. Cel mai mareexemplar pe care l-am vzut eu avea 27 kgr., mi s'a spus îns de ctre

pescari c acum 30 de ani s'ar fi prins la mare în faa gurii Sf. Gheorghe

un crap care avea 36 de ocale vechi i c erâ atât de puternic c a rupt

nvodul. Lungimea crapilor nu crete proporional cu greutatea lor, cci

exemplarele btrâne se îngroa mai mult decât cresc în lungime, aâ de

exemplu un exemplar de 50 cm. lungime are o greutate aproximativ de

2 kgr., pe când exemplarul de 27 kgr. nu avea decât 1.10 m. lungime.

(3) Dr. C. HoiTbauer, Beitrcige zar Alters- nud Wuchstumsbestimmung der Fische spez. des

Karpfeus, in Allg. Fischerei— Zeit. Miinchen 1898, i în No. 13 din 1904.

(4) Acela, Weitere Beitrge zur Alters- und Waclistumsbestimmung der Fische, spez. des Kar[j-

fens. Zeitschrift. f. Fischerei. Berlin 1905.



107

In genere în Dunre i blile ei Crapul mare do 5— 10 kgr. greutate imai mult este foarte numeros i se aduce zilnic în cantiti foarte mari

pe toate pieele noastre.

Distribuiiunea. Dintre toate speciile de peti cari populeaz apele noastre

crapul este cel mai rspândit. El trete : la marc în faa gurilor Dunrii,

în toate lacurile noastre litorale, în Dunre i Prut i loate blile lor do

inundaiune, în partea de jos a mai tuturor râurilor noastre pân în sus

de regiunea dealurilor, în toate lacurile, jepcile i heleteele, etc. Pentru

studiul de fa au servit exemplare din mai toate regiunile terii noastre

i din tot felul de ape.

Biologia. Crapul este un pete de ap dulce care, în afar de beleteelo

în cari e cultivat, trete mai cu seam în Dunre cu afluenii ei i în bl-

ile cu cari st în comunicaie. In Dunre el îi gsete în tot timpul

anului hran sulicient pe sub butuci la rdâcinele slciilor i ascunztoribune de iernat prin gropile de sub maluri i dela fundul fluviului. îndat ce

vine îns primvara, odat cu creterea apelor, ei prsesc gropile i ascun-

ztorile lor i se apoprie de maluri spre a intr cu cârdurile în blispre a se reproduce i a se hrni apoi în ele.

Faptul c în flecare primvar se vede deodat crap mult pe Du-

nre, a fcut pe unii pescari s cread c crapul ar 11 un pete migrator—ca morunul— care trete în mare i vine numai primvara pentru asereproduce în Dunre i bli i apoi pleac iar ducându-se înapoi la

iernai înspre coastele Anatoliei. Aceast credin pare a li rspândit ila ali pescari de pe coastele Mrii \egre, cci a înregistrat-o i Kessler

în 1856 scriind: «der Karpfen ist eigentlich ein Zuglisch, das heisst er

gehort zu denjenigen Pischen, welche sich alljhrlich zum Zwecke des

Laichens aus dem Meere in die Fliisse begeben. Doch scheinen viele Karpfen

auch fur immerin den Fliissen zuriickzubleiben, ihren beslndigen Wohnsitz

in denselben aufzuschlagen» (1).

Aceast idee pe care Kessler mai întâiu în prima sa lucrare o luase ca

moned bun dela pescari, a prsit-o în urm i în lucrarea sa general

asupra Ihtiologiei Aralo-Caspi-pontice, aprut în 1877, vedem c arat

c Crapul se gsete «i în Marea de Azov i în prile cu ap puin sratdin Marea Neagr» (2).

In adevr în Marea Neagr Crapul se gsete numai în faa gurilorfluviului, undo gsete o ap slcie pe care el o poate suport, dup cumsuport —-împreun cu ali peti de ap dulce— i apa puin srat din

Marea de Azov si din diferite lagune ca d. ex. din lacul Razim. îndat

îns ce se sreaz apa mai tare, el nu o mai poate suporta i pleac; un vânt

puternic dinspre mare care ine mai multe zile i aduce ap srat în faa

gurilor Dunrii alung în câteva zile tot Crapul de aice i-1 face s se

retrag înapoi în fluviu sau prin golfuri mai linitite, unde apa dulce se

pstreaz. In lacul Razim, primvara când apa se îndulcete prin revrs-rile Dunrii, e plin lacul de Ciortnic, vara îns când se concentreaz apa

(1) Kessler, Zur Ichthyologie des siiclivestl. Buslands, p. 22.

(2) Kessler, lhtiol. Aralo-caspi-pontic, etc. (rusete), p. 24G.



108

din nou, toat fuge în spre Dunav i Dranov i nu se mai poate prinde

nici una.

Se întâmpl în adevr c primvara în timpul apelor mari' Crapul este

înelat de curentul de ap dulce i dus la distane considerabile în mare,de unde nemai putându-se întoarce rtcete pe lâng coastele mrii pânce în scurt timp moare. In anul 1893 fiind îmbarcat timp de 5 luni peun bastiment de rsboiu i cltorind mereu în apele noastre teritoriale, amputut observa foarte de aproape i urmri soarta unui cârd de crapi ieit

din blile Dunrii printr'o gârl i rtcit în apele mrii. Petele ieise

clin lacul Razim prin Portia i nemai gsind gura pe unde ieise afarporni în cârduri foarte mari — erau câteva sute de mii de kgr. — înspre

sud. In scurt timp ei i-au schimbat cu totul coloarea devenind negri de

tot. Peste vreo câteva zile au ajuns la Constana— unde apa are deja con-

inutul normal de sare al Mrii Negre: "1.7 %—i pescarii au avut o recolt

foarte bogat. Acest Crap îns îi pierduse cu totul gustul, aâ c nu se

putea vinde decât cel mult cu 10 bani kgr. i pescarii îl întrebuinau ca

nad la undiele de Calcan. Dup câteva zile scoând câteva exemplare ipunându-le într'un acuariu am vzut c începur a orbi deja— ochii lor

deveniser opaci— ; clup alte 2 zile ei începur a-i pierde i echilibrul, îno-

tând cu burta în sus— se vede c apa srat le atacase organele liniei

laterale — i în fine în scurt timp se puteau vedea pe tot litoralul MriiNegre din sus de Constana pân la Sud de Mangalia cantiti enorme de

crap mort, plutind pe mare sau aruncat pe maluri infectând aerul.

Asemenea observaiuni am mai fcut înc în numeroase rânduri, cciaproape în fiecare an erau prin diferite gârle

iîn special prin gârla îm-

puit— între Sulina i S-tul Gheorghe— cantiti mari de crap, cari ne-

mai putându-se întoarce înapoi rtcesc în mare pân se pierd cu totul.

Adeseori ei ajung pân la Constana unde intr în cantiti enorme în

Talianele(l)de acolo, iar în câteva zile se vd mori pe maluri infectând aerul.

Aceste observaiuni cred c sunt concludente i noi putem afirma cu

siguran c Crapul nu este un pete de mare, ci c ol se poate adapta

numai întru atâta ca s poat suporta întru câtva apa slcie din faa gu-

rilor fluviilor sau din unele lacuri litorale salmastre, cum e Razimul icum e chiar i Marea de Azow.

Am fost nevoit s insist mai mult asupra acestei chestiuni, deoarece

ea are o importan mai mare, atât din punctul de vedere curat tiinific,cât i mai cu seam din punctul de vedere practic al msurilor ce tre-

buesc luate pentru cruarea i îmmulirea acestei specii. S vedem dar

acum care este modul de viea al acestei specii, astfel cum se prezent

ea în apele noastre naturale:

Crapului ii plac blile cu un fund nmolos, puin adânci ca s se

poat apa înclzi uor i cu câteva gropi de iernat i cu vegetaie bogatpe margini. Aceste condiiuni sunt îndeplinite în totul de blile Dunrii

(1) Talianul este un instrument mare de pescuit, caracteristic pentru coastele Mrii Negre. Des-cripia sa am dat-o in lucrarea mea întitulat: Die Clupeinen des tvestl. TeiJes des Schmarsen Meercs.

Denkschriften der k. Akad. der Wissensch. Wien 1905.



109

cari mai au înc i marea calitate de a sta, în parte, câteva luni pe an us-

cate i de a-i primeni apa în iiccare primvar; toate aceste sunt con-

diiuni ideale pentru creterea i rcproduciunea Crapului i fac ca ara

noastr s fie una din erile cele mai bine potrivite din toat Europa

pentru o astfel de produciune.

Hrana crapului const din plante i animale mici acuatice, crustacee,

larve de insecte, etc, ea variaz dup anotimp, în unele epoci mâncând

mai mult plante, în altele mai mult larve de insecte, etc.

Numeroasele studii speciale fcute în timpul din urm i mai cu seamale lui Susta (1), Arnold (2) i Schiemenz (3) ne-au fcut s cunotem pânîn cele mai mici detalii modul de hran al acestei specii în apele natu-

rale. In heleteele artificiale modul lor de hran se schimb, cci în

timpul din urm s'a ajuns a se hrni în mod artificial cu lupin, melasa

de sânge, etc. i tot felul de preparate pentru a se spori în acest modproduciunea. In special studiile lui Susta (4), Burda (5);

Walter (6), etc.

au contribuit mult la luminarea acestei chestiuni practice.

In apele noastre i în special blile Dunrii, cari prezent condiiuni i-

deale pentru hrana Crapului, unde avem un Plankton bogat, o vegetaie

puternic pe margini, pduri de slcii pe maluri, cari favorizeaz desvol-

tarea insectelor, etc, unde apa inundând primvara câmpii întregi favori-

zeaz desvoltarea infuzoriilor, crustaceelor i tuturor organismelor cari

compun Limno- i Potamoplanktonul, în aceste ape de sigur c niciodat

nu va fi nevoie a se mai recurge la hrana artificial; aici crapii au o

hrannatural atât de bun, încât cresc cu mult mai repede decât chiar

în heieteele artificiale din apus. Cercetând dup solzi am constatat în a-

clevr crapi de 3 veri de ai notri liind mult mai mari decât crapii de

4 veri din Germania.

Crapul se nutrete mai cu seam în timpul verii i maximul de nutri-

iune coincide cu lunile cele mai calde ale anului, aâ c în timpul verii

este epoca principal de creterea crapului. De aceea în timpul verii tre-

bue s se pescueasc cât se poate mai puin i numai pentru a rri pe-tele, acolo unde e în prea mari cantiti în raport cu suprafaa apei în

care trete. Când sunt prea muli crapi în raport cu întinderea unei ape,

ei îi fac o prea mare concuren la hran i atunci cresc mai puin, aâ

c produciunea total a acelei ape e mai mic decât dac ar fi fost maipuini peti în ea. Cu cât se rcete apa mai tare, cu atât i crapul în-

ceteaz mai mult de a mânca, iar în timpul iernii el nu mai mnâncaproape deloc stând într'un fel de hibeinaiune în nmol la gropi adânci

în grupe mari. In acest timp creterea înceteaz cu totul. Gropile de hi-

(1) I. Susta, Die Ernhriwg des Karpfens und seiner Teichgenossen. Steltin 1888.

(2) I. Arnold, Ueber die Fischnahrung in den Binnengewssern. Verh. d. V. Internat. Zoolog.

Congres. Berlin, 1901.

(3) P. Schiemenz, Ueber die NaJirimg unserer getvohnlicheu Wildfische. Stettin 1905.

(4) Susta, Die Karpfenfutteruvg in Wittingau. Stettin 1891.

(5) V. Burda, Mai multe articole în revista Der Landwir. Schlcsische Landwirtschaftliche Zei-

tung. 1890.

(G) Walter, Jaliresberielite der teichivirtschaflichen Versuchstation Traclienberg. (mai muli ani

consecutivi).



lli

nrile ieindu-le afar din ap; în acest timp ei sunt «cu totul ameii, aac se pot prinde chiar cu mâna i lovi cu ghiondcrile».

femel are dela 3

—800.000 de boabe de icre i le

leapdîn mai

multe rstimpuri, fiecare icr având un diametru aproximativ de 1,3 mm.In momentul reproducerii brbatul cu femela se ating cu burta ca i cums'ar bate între ei pentru a activa ieirea productelor sexuale i a înlesni

amestecul icrelor cu laptele. Durata incubaiunii la Crap depinde de tempe-

ratura apei, ine îns de obiceiu cam 5—6 zile. Puii mici înoat la ap mici dup ce au resorbit tot vielul nutritiv se hrnesc cu Plankton.

Ca curiositate voiu mai aminti c la pescari exist credina c unii

crapi brbai îi arunc în afar testiculele cu totul i c acestea sunt

mâncate de femel pentru a se face fecundaiunea oulor în interiorul cor-

pului. De sigur nu mai am nevoie s spun c asemenea credin e lipsit

de orice temeiu.

Un fenomen curios este c se gsesc adeseori crapi mari cu organele

sexuale degenerate; acetia se recunosc având un corp mai scurt, un cap

mai mare i spinarea groas, iar în regiunea anal corpul este cu totul

subiat. Acetia au un gust foarte bun si de aceea sunt foarte cutai.

Bazai pe acest fapt se începuse în Frana chiar a se castra crapi i în

adevr carnea lor deveniâ mai gustoas ca i la claponi; cum îns pro-

cedeurile sunt prea complicate, acest obiceiu s'a prsit azi aproape cu totul.

Durata vieii crapului este foarte mare, se cunosc crapi inui în base-

nuri artificiale despre cari se tie pozitiv c au trecut peste 200 de ani.

întrebuinarea. Crapul are o carne foarte gustoas i constitue la noiîn ar un adevrat aliment popular, el se gsete atât pe masa bogatului

cât i a sracului. Crapul se consum atât proaspt cât i srat ; mai

puin uscat i afumat. Srarea sa se face în modul urmtor: se spintec

în lung pe la partea dorsal i se cur bine de intestine i sânge, apoi

se pune pe el sare mult mcinat, dup aceasta se pune la cad i se

preseaz; în cad dup câteva zile las din el o saramur, în care se

conserv pân la vremea vânzrii. înainte de a fi dus la pia se scoate

din czi, se presar pe fiecare bucat câte un praf de sare i se cldeteîn barcazul de transport; dela pia apoi se încarc în couri sau butoae

i se transport în toat ara.

Crapul are o mare însemntate economic liiind un articol însemnat de

comer. Singur Delta Dunrii produce anual pân chiar la 5.000.000 kg.

de Crap. In domeniul Brilei din 1.000.000 kg. de pete prinse în gârla Fili-

poiul într'un an 800.000 kgr. a fost Crap. Aceste cifre cred c arat în

deajuns enorma însemntate economic a acestei specii pentru ara noa-

str. Crapul este i un însemnat articol ele export al terii noastre, Ger-

mania, Austria, Rusia, Serbia i Bulgaria fiind principalele teri importatoare.

Prsite. La crapi s'au gsit pân azi: 2 specii de Nematode, 4 sp. de

Echinorynchus, 9 sp. de Trematode, 1 Cestod, 1 Hirudineu (Piscicola geo-

metra Biv.) i 3 specii de Copepode {Jjernaeocera cyprinaceaL. Ergasilus

sieboldi Nm., i Argus foliaceus L.)Piscicultura. Dintre toi petii de ap dule, Crapul este cel mai potrivit

pentru a fi cultivat în heletee i tot odat i cel mai rentabil. In erile

apusene i mai cu seam în Germania, Austria, Olanda i Italia cultura



112

Crapului a luat o desvoltare atât de mare, încât face parte din produciile

agricole i servete ca mijloc pentru a pune în valoare pmânturile ml-tinoase, sraturile i orice alte terenuri cari pot fi inundate. In Bohemia

i Silesia multe terenuri pe cari înainte se semnau cereale sunt azi trans-

formate în heletee de crapi i cultura lor renteaz azi cu mult mai bine

decât cel mai bun grâu.

i la noi în ar i în special în Moldova se cultiv Crapul foarte mult;

aproape pe fiecare moie din Moldova er un heleteu în care se cultiva

Crap împreun cu Lin, Caras, tiuc, Costri i Ochean sau Chicari, etc.

i cele mai multe orae din nordul Moldovei se aprovizionau din aceste

heletee. Astzi, fie din cauza intinderii prea mari a culturii cerealelor

i scderea culturii vitelor— nemai fiind nevoie de multe adptori—fie din cauza sporirii produciunii blilor dela Dunre i a îmmulirii liniilor

fi erate cari duc pete din Dobrogea în toate unghiurile terii, fie i din

cauza înlocuirii morilor de ap cu mori de vapori, etc. cea mai mare parte

din heletee s'au secat i cultur de crapi nu se mai face decât înc nu-

mai prin puine locuri. Pentru economia noastr naional aceasta este

un ru mare, cci secându-se helelecle s'a sczut în multe locuri i ni-

velul apei de infiltraiune, aâ c secetele se simt cu mult mai des decât

înainte.

Piscicultura care se fcea înainte în heletee erâ cu totul nesistematic

i rentabilitatea ei erâ foarte mic, aâ c de sigur îndat ce pmântul a

cptat o valoare mai mare, ea a trebuit s fie prsit i înlocuit prin

cultura mai rentabil a cerealelor. înainte— i chiar i astzi -se închi-

dea printr'o «ieztur» valea unui pâru, se atepta pân se adun maimult ap formându-se «iazul» sau «heleteul», se punea apoi în el petede smân i se atepta câiva ani pân se îmmuliâ; în urm se pescuia

din timp în timp pentru trebuinele casei proprietarului i vara pentru

lucrtori, iar din 3 în 3 ani se vindea toat produciunea vre unui negustor care,

sau scurgea heleteul, sau îl pescuia cu nvoadele. In urm se ls din nou

s se adune apa, s se îmmuleasc semincerii, etc.

Astzi cultura Crapului se face cu totul în alt mod, pe baze tiinifice,

i unde condiiunile naturale sunt potrivite, ea este cu mult mai rentabil

decât ori i ce alt cultur. Iat cum trebue s se procedeze:

I. înainte de toate—dup sistemele lui Thomas Dubisch i Victor Burda

astzi la o cultur de crapi nu mai e suficient un singur heleteu, ci trebue

o serie de cel puin 4 heletee i anume: 1) un heleteu mic de reproducie;

2) 2 heletee ceva mai mari pentru creterea puilor i 3) un heleteu

mare j)entru creterea i îngrarea petilor. Aceste heletee trebue sfie astfel, încât s poat fi oricând secate i inundate din nou cu ap, cât

i s poat fi cu totul izolate între ele sau de orice alt ap. Petii tre-

buesc transportai dintr'un heleteu în altul i din ultimul la piaa de vânzare.

Dup fiecare pescuire a unui heleteu el trebue lsat peste iarn secat,

câte odat chiar trebue semnat pe el trifoiu, lucerna, etc, care se co-

sete prin Iunie i apoi abia se inund din nou cu ap.II. In al

doilea rând nu mai e permis a se luori

i ce peteca semin-

ceri, ci trebue s fie alei din anume rasse de Crap caii cresc repede



,113

cu modul acesta se poate ajunge ca la finele verii a treia s avem crapi

de vânzare în greutate de câte 1.650 gr. bucata.

III. Trebue ca petii în fiecare heleteu s fie pui numai într'o anumitproporie în raport cu suprafaa, pentru a nu avea o suprapopulare ideci o scdere total a produciei; i în line

IV. Trebue ca petii rpitori—tiuca, alul, etc—s nu intre decât în

heleteele de creterea petilor i într'o proporie de cel mult 10 %•Cultivând în acest mod, Dubisch, fr a hrni în mod artificial, scoate

peste 220 de crapi — de câte 1.100 gr. fiecare — pe hectar, ceeace re-

prezenta dup preurile noastre peste 130 de lei pe hectar.

La noi pân astzi o asemenea cultur pe o scar întins nu se face

înc; un început se face acum în judeele Botoani i Dorohoiu; e de sperat

îns c vechea i tradiionala cultur a Crapului în ar la noi va reîncepepe baze cu totul nou asigurând proprietarilor notri o rentabilitate mai

bun i mai constant a multor poriuni de terenuri cari azi le sunt

aproape neproductive.

In blile Dunrii pân azi nu s'a fcut piscicultura artificial i în cea

mai mare parte nici nu e nevoie a se face, cci condiiunile naturale sunt

prea bune spre a avea nevoie s recurgem la asemenea mijloace. Numai

în unele lacuri litorale, unde sczuse producia, s'au întrebuinat cu succes

aceste procedeuri. De asemenea când se vor regula terenurile de inun-

daiune ale Dunrii—lucrare deja început de Serviciul pescriilor— atunci

piscicultura artificial a Crapului va fi aceea care va pune aceste terenuri

în mare parte în valoare.

Pescuitul. Pescuitul Crapului se face cu tot felul de instrumente variind

dup diferitele ape i dup anotimpuri. Cele mai principale moduri i instru-

mente de prindere sunt îns urmtoarele

1) Vintirele. Cu ele se prind în tot timpul anului, atât la bli cât i pe

lâng malurile Dunrii, cantiti destul de însemnate;

2) Coteele. Se prind cu ele mai cu seam toamna i iarna la stuf;

3) Zatoanele se fac în totdeauna în timpul iernii i mai cu seam la

blile Brate, Crapina, etc;

4) Leas. La leas se prind cantiti enorme prin luna lui Iulie i August,

când scad apele din bli. La leas dela Crapina am asistat singur cândîn timp de 3 ore s'a prins aproape 10.000 kg. de crap mare (5— 6 kg.

bucata). Lesele dela Filipoiul, Saltava, Ghimia, Clrai, etc, prind în

fiecare var cantiti enorme

5) Nvoadele. Cu acestea se pescuete mai cu seam toamna i iarna în

bli, la mare în faa gurilor Dunrii, etc. i se prind cantitile cele mai

mari. Iarna se trage cu ele pe sub ghia.

6) Avele. Dup ce se trag câteva toane cu nvodul în balt, Crapul fuge

la stuf, atunci se încunjur stuful cu ave—pli mari cu 3 pânze cari se

aeaz vertical i plutesc în ap—i se bate petele cu ghionderele; Cra-

pul dând s fug se încurc cu branchiile i aripioarele în cele 3 pânze

ale avei. De asemenea se încunjur cu avele insulele plutitoare i fcându-se

guri în ele se bate pe dedesubt cu ghionderele sau cu raca pentru a

speria petele care st dedesubt; el voind s fug rmâne prins în av.

AM.—Publ. Adamachi. 111. Antipa, Ihtiologia. 8



114

7) La gârle Crapul se prinde fcându-se închisori i garduri cu limbi.

De obiceiu primvara, când într petele din Dunre, în balt se pun limbile

cu gura spre Dunre, aa c petele ce vrea s intre în ball rmânne prinsîn cote sau în obor. Vara când caut petele s ias din bli, se fac

limbile cu gura spre balt;

8) La Dunre se prinde mult cu Pripoane de fund sau de fa, crorali se pune ca nad mmlig, râme sau spun;

9) In gârlele adânci unde este mult pete la gropi sau la ztoane, etc.

se întrebuineaz Prostovolul i se prind foarte mari cantiti;

10) La Dunre unde apa e adânc se prinde foarte mult cu lptaele;

11) In fine se prinde i cu tot felul de instrumente mai mici precum e

Odorobul sau Coul orb, Ostia, Capacul, Cârligul la cobce sub gbia, etc, etc.

Numele populare. Numele general în toat România este Crap. Pescarii

îns îl deosebesc dup mrimi numind pe cei mari de tot—dela 8 kg. în

sus Crap, pe cei mijlocii—pân la 3 kg.— Ciortocrap, pe cei ceva mai mici

— ca de 1 kg.— Ciortan, i pe cei mai mici — ca de 30 cm. lungime Cior-

tnic sau Crâpcian. Pe cei mai mici decât Ciortnica îi numesc pescarii

români din Turtucaia: Ciuciu, Ciuciulan i Ciuciulic. Crapii slabi i lun-

grei pe cari îi voiu descrie în urm îi numesc Olocari sau JJlucari, fiindc

umbl s sar gardurile; de asemenea le mai zic la acetia uletnici,

Suloi i Sulari din cauza formei lor lungree.

In Moldova de sus li se zice câte odat i aran sau Sasan.

Lipovenii i ruii din Delta Dunrii îi zic Korop, aran, Sara/ne i Sa-

san. Pescarii greci îi zic Sctzani, iar Turcii Sasan i Ciortan.

Varietile Crapului din România.

Dup cum am artat la începutul acestui capitol, Crapul în apele

noastre naturale nu se prezent numai sub o form unic, ci sub mai multe

forme bine deosebite una de alta. Voiu lsa de sigur la o parte crapii din

heletee, cari trind de multe generaiuni într'un mediu cu totul artificial

au putut devia dela forma tipic, fîe degenerând, din cauza lipsei de hran,fie din contr, desvoltându-se unilateral din cauza unui mediu restrâns sau

unei hrane abundente, care a putut favoriza desvoltarea prea mare a unor

organe în detrimentul altora.

In apele noastre naturale îns i în special în blile Dunrii putem

constata 4 forme de crapi cari se deosebesc între ele: prin forma general

a corpului lor, prin mrimea capului, prin lungimea aripioarelor, etc, etc.

Am crezut la început c aceste deosebiri ar proveni numai din cauza

hranei mai mult sau mai puin bogate pe care o gsesc aceti peti în di-

feritele ape; a trebuit îns, cercetând lucrurile mai de aproape, s mconving c avem în adevr a face cu mai multe varieti constante sau

rasse, cari dei tresc în acelas mediu se deosebesc totus între ele. Mai

mult chiar, am putut gsi adeseori la un loc în aceea balt pui de Crap

prezentând fiecare caracterele distinctive ale diferitelor rasse.



116

Trei din formele gsite în apele noastre pot fi considerate mai mult

sau mai puin identice cu formele descrise de Heckel i Kner sub nu-

mele de Cyprinus acuminatus Heck., Cyprinus carpio Heck el. Kner iCyprinus hungaricus Heck. ; a patra form este îns cu totul diferit;

ea prezent caractere mai bine pronunate i cbiar mai constante i ar

putea fi comparat întru câtva numai cu Cyprinus regina Bonaparte, deo-

sebindu-se îns mult i de aceasta.

Dac îns aceste forme se pot deosebi atât de bine una de alta, totuele sunt pe de alt parte legate între ele printr'o serie neîntrerupt de

forme intermediare ; nu avem decât s lum formele extreme dela fiecare

din aceste varieti i vom vedea c ne e greu a spune cu preciziune de

care din ele depinde. In tabloul comparativ de msurtori, pe care îl dau

mai jos pentru câteva exemplare din fiecare varietate, se poatevedeamai lmurit aceast transiiune treptat dela' o form la alta.

1. Cyprinus carpio forma typica.

Tab. VII. Fig. 32.

Caracterele varietii : înlimea corpului se cuprinde — dupmrimea exemplarului— de 3 — 3 1/ a

ori în lungimea cor-

pului (fr cauclal). Botul rotunzit; profilul frunii se

prelungete în profilul spinrii descriind un cerc ascen-

dent larg i continuu pân la începutul aripioarei dorsale.

Spinarea lat.

Sinonimii

Cyprinus I: Marsigli, 1. c, Tab. 19.

Cyprinus carpio : Nordmann, 1. c, pag. 476. Cuvier et Valenciennes,

voi. XVI, pag. 23. Kessler, Zur Ichthyologie, etc, pag. 22, (partea 1-a a

descrierii fr ultimele 2 aliniate). Kessler, Nachtrge zur Ichthyologie, etc.

No. 22, pag. 19. Heckel u. Kner, 1. c, pag. 54.

Aceast varietate reprezenta forma obinuit a Crapului de Dunre, care

se gsete în foarte mari cantiti în apele noastre i în special în bl-

ile Dunrii. Ea crete repede atât în lungime cât i în greutate ;când

are hran bun se îngra repede, crescând în grosime i lindu-i-se spi-

narea ; nu crete îns mult în înlime. Un exemplar de 464 mm. prins

în luna lui Iulie având înlimea cuprins de 3,3 ori în lungime, cântriâ

1.85 kgr.

Nume populare. Crap, Crap de Dunre, Crap cu spinarea groas.



116

2. Cyprinus carpio var. Gibbosus.Tab. VII. Fig. 34.

Caracterele varietii: înlimea corpului se cuprinde de 2,5—2,8

ori în lungimea sa (fr caudal). Corpul lung i ascuit. Pro-

filul frunii o linie dreapt sau puin concav. Spinarea se ri-

dic deodat formând un unghiu cu linia capului i descriind

un cerc sau mergând în linie dreapt ascendent pân la înce-

putul dorsalei. Spinarea se îngusteaz formând o muche as-

cuit.

Sinonime

Cyprinus acuminatus: Heckel u. Kner, 1. c, p. 58.

C. elatus : Bonaparte, Fauna italica, voi. III. Tab. 108.

C. kollarii : Nordmann, Faune pontique, pag. 478 (?).

C. nordmanni: Valenciennes, 1. c, voi. XVI, pag. 6 6, tab. 456 (?)

C. carpio var. gibbosus : Kessler, Zur Ichthyologie, etc, p. 23.

x\ceast varietate este foarte rspândit în blile Dunrii ; am gsit-o

chiar i în mare în apele slcii dela gura Sf. Gheorghe. Ea crete foarte

repede i se îngra. Este cel mai dulce i mai gustos dintre toi crapii

notri. Cu cât creste mai mult, cu atât i se mrete si se îngroa ghebul

de pe spinare. Aceast varietate e cea mai apt i mai rentabil pentru

a fi cultivat în heletee.

Un exemplar de 330 mm. lungime total, pescuit în Iulie în blile

Brilei, cântriâ 650 gr.

Nume populare. Crap ghebos, Crap cu spinarea ridicata.

3. Cyprinus carpio var. hungaricus Heck.

Tab. VIII. Fig. 35.

Caracterele varietii : Corpul 1 u n g r e , mai mult cilindric. Ca-

pul ascuit. înlimea corpului se cuprinde de 3 1/ 2— 4 ori

în lungimea sa (fr caudal).

Sinonime

Cyprinus hungaricus : Heckel, Annalen des Wiener Museum's, I, pag. 222,

ab. 19, fig. 1. Heckel u. Kner, 1. c, pag. 60. Nordmann, 1. c, pag. 477.

Valenciennes, 1. c, voi. XVI, pag. 65. Kessler, Zur Ichthyologie, pag. 23;

t .yiausziiges d. Berichte, I, pag. 4. (?)



117

Aceast varietate trete mai cu seam în Dunre i intr primvaraîn bli. La retragerea apelor ei vin cei dintâi la garduri i caut s fug;

gsind gârlele închise, încearc s sar peste garduri i se arunc de 2 — 3

metri afar din ap. Pescarii se folosesc de acest obiceiu al lor punândlâng gardul lesei un fel de saci mari largi cu gura in sus numii «s-ritori», sau câte o lotc în care cad când vor s sar gardurile ; astfel

au un mijloc foarte puin costisitor de a prinde cantiti mari. Ei au cor-

pul cilindric, îns carnea lor e mai slab i mai puin gustoas decât a

celorlalte varieti precedente.

Nume populare. Crap sltre, Sul, Suloiu, Sulinar, Crap Sulednic,

Sulac. Din cauz c umbl primvara pe la toate gardurile i caut s le

sar, Turtucenii îi zic i Olocariu sau Ulucariu.

4. Cyprinus carpio var. oblongus nov. vaz.

Tab. VIII. Fig. 36.

Caracterele varietii : Corpul lung i îngust, foarte mult com-

primat pe laturi. Capul mare i înalt. înlimea corpului se

cuprinde de 3 3/ 4— 4,2 în lungimea sa fr caudal. Spina-

rea cu o muche ascuit. Aripioarele pectoral i caudallungi. Primul radiu moale al dorsalei cu i/3 mai înalt ca

al V-lea, de unde înainte toate sunt egale pân latinele ari-

pioarei.

Sinonime

(?) Cyprinus hungaricus: Kessler, Ausziige a. d. Berichte, I, pag. 4.

In blile noastre din delta Dunrii i mai cu seam în ghiolurile dela

Ivancea (ghiolul Ierinciuc i g. Belciug) exist o a patra varietate de Crap,

caracteristic prin capul ei foarte mare, prin corpul lung, foarte îngust ifoarte subire, prin lungimea aripioarelor caudal i pectorale precum iprin forma dorsalei ; la aceasta primul radiu moale e cu mult mai înalt

i scade brusc pân la al IV-lea, iar de aici înainte toate radiile sunt egale.

Aceast varietate se deosebete de C. hungaricus mai cu seam prin

corpul ei foarte îngust i puternic comprimat pe lturi, pe când la C.

hungaricus el este din contr cilindric. Prin acest caracter, varietatea

noastr amintete mai mult pe C. regina Bonaparte, de care îns se deo-

sebete iar prin lungimea cu mult mai mare a corpului su, prin for-

ma capului, forma aripioarei dorsale, etc.

Am crezut întâiu c poate acest Crap, care are o carne vârtoas i foarte

puin gustoas, este o form degenerat din cauza apei infecte i a lipsei

de hran. Cercetând îns mai de aproape blile în cari se gsete el

mai cu deosebire, am vzut c apa este destul de adânc i c alturi cu



118

el se prind cantiti însemnate i din celelalte varieti de crapi. De ase-

menea l-am gsit într'un numr foarte mare de exemplare în toate sta-

diile i dimensiunile i toate prezentau caracterele speciale ale varietii

mai mult înc, am gsit chiar i exemplare grase, evident bine nutritecari îns i ele prezentau toate caracterele artate. Evident dar c avem

a face cu o varietate deosebit a Crapului i înc cu caractere mult mai

precize i mai constante decât celelalte varieti precedente.

Nume populare. Din cauza formei sale lungi i subiri, pescari îl nu-

mesc Ofder.

Monstruoziti.

In afar de varietile provenite din cauza variaunii integumentului, cât

i de rassele descrise aici, Crapul mai apare în apele noastre înc sub 3

forme diferite; din aceste una este un bastard cu Caracuda, care a fost

descris ca un gen aparte sub numele de Carpio Kollarii Hech; celelalte

2 aparin mai mult de domeniul Teratologiei. E vorba de Crapul box

i de un Crap scurt i foarte gros care se gsete adeseori în blile Du-

nrii. Bastardul cu Caracuda îl vom descrie în urm dup genul Carasius,

iar cele 2 cazuri teratologice, cari îns sunt atât de frecuente încât se

consider ca varieti, le voiu descrie aci pe scurt.

Cyprinus carpio L. var. caput delphini. Czapul box.

Tab. IX. Fig 42-45

Citainni i sinonime

:

Ciprini mira specis : Rondelet, De pisc. fluv. lib., pag. 154. Aldro-

vande, De piscibus. Gesner, De aquatil., pag. 314. Lacepede, Hist. naturelle

des Poissons, 1798— 1803 (T. II, pag. 57). Neydeck, Jahresber. der Mannhei-mer Ver. f. Naturk., 1849, (cu figur în text). Steindachner, Ueb. das Vor-

kommen monstroser Kopfbildungen b. d. Karpfen, Wien 1863 (cu iiguri

foarte exacte). G. St. Hilaire, Hist. des Anomal. ed. 1837, I, pag. 96 (fi-

gur). Otto, Lehrb. d. patholog. Anatomie I, p. 129. Jaquet, Buletinul

Societii de tiine din Bucureti 1902 (Etude du squelette cephalique).

Cuvier et Valenciennes, 1. c, voi. XVI, pag. 57 — 59. Darwln, Animals und

Plants under domestication, 2 ed., I, pag. 92.

In apele noastre se pescuesc exemplare foarte numeroase de un crap

cu capul diform numit de pescari Crap box ; eu singur am examinat

pân astzi cel puin vreo 200 de exemplare provenite din blile Dun-rii. Asupra acestei forme exist deja o întreag literatur i din ea se



119

vede ca toate exemplarele descrise se aseamn între ele. i din exami-

narea numerosului material ce mi-a stat la dispoziie am putut s vdtot acela lucru, adic c toate exemplarele se aseamn unul cu altul

i c deci nu avem a face numai cu o form întâmpltoare ci cu o varie-tate constant a Crapului. Aceast varietate const din urmtoarele : Cor-

pul este întocmai ca la Crapul ordinar, capul îns la partea sa anterioar

este rotunzit, ba chiar puin boltit în sus, fruntea se scoboar aproape

vertical în jos, iar botul, situat la partea de jos a capului, iese afar ca

o mic tromp. Examinând mai de aproape, vedem c aceast form cu-

rioas a capului este datorit deformaiunii oaselor frontale, ethmoidului,

osului anterior din inelul suborbital i celor 3 mici oase cari leag in-

termaxilarul i maxilarele cu craniul i iat anume cum: Oasele frontale

pe la mijlocul lor sunt îndoite ca de 90 grade, iar la îndoitur sunt bol-

tite formând o curb mare în afar. Osul ethmoid, care de obiceiu merge

aproape orizontal, se coboar aici direct în jos vertical, împingându-se

chiar mai spre înuntru la captul su inferior. Osul anterior din inelul

suborbital, care de obiceiu este foarfc mare, este aici micorat i st lipit

foarte strâns de fiecare parte a ethmoidului. Cu modul acesta îi iea capul

aceast form caracteristic de «cap de delfin». Pe de alt parte cele 3

oase mici, cari de obiceiu leag intermaxilarul i cele 2 maxilare cu cra-

niul, sunt aici ou desvârire rudimentare sau chiar lipsesc uneori cu to-

tul ; astfel falca superioar care aici iese înainte în form de tromp, nu

e legat de restul craniului decât numai prin pielea care o acopere. Din

figurile originale alturate se poate vedea mai bine atât forma general

a capului cât i dispoziiunea diferitelor oase.Steindachner care a examinat mai cu deamnuntul aceast form pe 2

exemplare provenite din Dunre dela Presburg, scrie c acolo pescarii o

socotesc ca o specie aparte, dar c în realitate nu este decât o monstruo-

zitate a lui Cyprinus hungaricus Heclc. Din numrul mare de exemplare

pe care l-am examinat am putut s constat îns c nu numai C. hunga-

ricus Heck, ci toate varietile de Crap i chiar i «ofierii» produc aceast

monstruozitate.

In privina cauzelor cari produc aceast form monstruoas nu se poate

înc afirma nimic pozitiv. Neydeck (1) credea c e «probabil un bastard

între Crap i Mrean». Steindachner (2) dup ce arat foarte bine c nu

poate fi vorba de un bastard, scrie: «ich glaube den Grund dieser Ab-

normen Kopfbildung nur in einem pathologischen Zustande eines Theiles

des Schdels suchen zu konnen». Yalencienes deasemenea scrie i el

c nu poate fi vorba decât de «une deformation congenitale» (3). Toate aces-

tea de sigur sunt presupuneri, nu ne arat îns nimic în privina cauzelor

reale cari produc aceast deformare. In timpul din urm a început a se

cuta chiar pe cale experimental i a se da o explicaiune acestui fenomen.

Fr a avea vreo explicaiune nou cred c e necesar s avem urmtoa-rele fapte în vedere:

(1) Neydeck, Jahrbilcher des Manriheimer Yerein /'. Naturkunde, 1849.

(2) Steindachner, 1. c, p. 486.

(3) Cuvier et Valenciennes, voi. XVI, p. 187.



120

1. Toate exemplarele, atât cele descrise în literatur cât i numeroasele

câte le-am examinat din apele noastre, se aseamn în totul fr s varieze.

Exemplarele fr gur sau cu alte diformiti cefalice sunt alte forme, da-

torite altor cauze, pe când aceasta este o

formconstant.

2. Dup cercetrile lui Knauthe (1) s'a dovedit în mod experimental caceast monstruozitate este ereditar, cel puin jumtate din urmaii ei

din prima generaie motenind aceast deformare a capului, i3) C nu numai la Crap ci la o întreag serie de peti s'a dovedit exact

aceea deformaiune a capului. Bonaparte (2) figureaz o Mrean cu aceast

anomalie, care este atât de asemntoare cu Crapul, încât el singur scrie

«ed ii monstro capo di un de'nostri, dalia cui stravaganza ci si rammentaquella di un Ciprino fîguratsci dai Rondeleito sotto ii nome di Cyprina

mira species. . . Landois (3) descrie un Clean (Squalius dobula) de 33 cm.

lungime având capul rotunzit «ca un monumental delfin». Lunel (4) figu-

reaz un Boitean (Phoxinus laevis) având «un museau du mopse». Ca-nestrini (5) descrie aceast monstruositate la Chefal Mugii (Capito) ; A.

Fedderse (6) la Gadus morrhua; Yarrell (7), la pstrvi, Vrolik (8) la

tiuc. Van Lidht de Jeude (9) la Salmon (Salmo salar), etc.

In apele noastre în fine am gsit o întreag serie de alte specii nedescrise

pân acum, cari au exact aceea deformaiune i mai cu seam: la am-

bele specii de alu (Lucioperca sandra, L. volgensis) la Pltic (Abra-

mis brama), la Vduvit (Idus melanotus), la Oble (Alburnus lucidus) iceeace e mai interesant înc, am gsit o deformaiune cam asemntoarechiar la un Morun (Acipenser huso).

Din toate aceste se vede dar c aceast deformare a capului— buldo-

gisarea craniului—nu este numai un caz patologic întâmpltor la Cyprinuscarpio, ci un fenomen general respândit aproape la toate speciile de peti,

care trebue s aib pretutindeni o cauz comun. Probabil chiar c e

aceea cauz ca i la alte clase de vertebrate d. ex. la Mamifere i în special

la cânii boci. Faptul c aceast deformare este ereditar, ne arat c nu

poate fi numai o simpl cauz de patologia osului frontal.

De alt parte, deoarece aceast form este atât de frecuent - la noi se

prind pe fiecare an cel puin câte 1 00 de exemplare — , deoarece toate

formele prinse se aseamn perfect între ele i deoarece în fine aceast

form este chiar ereditar, cred c e necesar s o distingem sub un numediferit

ide aceea i-am zis C.

carpiovar.

caputdelphini.

(1) Knauthe, Biologisches Centralblatt, 1893.

(2) Bonaparte, Fauna italica, voi. III, pesci.

(3) Landois, Zoologischer Garten, 1883 XXIV, p. 298.

(4) Lumel, Poissons du lac Leman, p. 96.

(5) Canestrini, Atte ella soc. Ven. Trent. di scient. nat. in Padova, 1884 voi. IX, p. 117 (cu in-

dicaiuni bibliografice).

(6) A. Fedderesen, Dansk Eisscerititende.

(7) Yarell, British Fishes I, p. 286.

(8) Vrolik, Atlas, 1894, tab. LXI, fig. 6.

(9) Van Lidth de Jeude, Not Leyden Museum VII, p. 259.

NB. In ultimul No. al anului 1906 din Zool. Anseiger public Leonhardt o descriere a unei mon-

struoziti cefalice «cap de mops» la Abramis vimba.



121

b) O a doua form care se întâlnete foarte des în apele noastre este

un Crap gros cu capul i corpul pân la începutul dorsalei normal, îns de

aici înainte scurtat

icu solzii mult mai mici. Acest pete, dei de altfel

e gras i bine fcut, este un caz patologic. Spre a m putea convinge l-am

fotografiat cu razele Rontgen i am putut vedea c un numr din verte-

brele sale posterioare sunt lipite între ele. Acest Crap deci are un fel de

scolioz provenit probabil dintr'un traumatism din tineree. Acest caze foarte

frecuent i pescarii îl consider ca o specie diferit.

O serie de alte monstruoziti foarte interesante le întâlnim adeseori

la crapii din apele noastre, ca d. ex. crapii boci cu gura închis

complet, având numai o mic gaur pe unde intr apa, crapi crorale lipsete cu totul caudala sau chiar intreaga parte posterioar a corpului,

crapi cu abdomenul întors aproape în spiral, diferite alte monstruoziti

cefalice, etc. Descrierea pe larg a tuturor acestor monstruoziti, dei foarte

interesante, nu-i poate avea locul în aceast lucrare; din figurile însdin Tab. IX se pot vedea formele cele mai principale pe cari le întâlnim

precum i scheletele unora din ele.

2. Gen. Carassius Nilsson.

Solzii mari. Aripioara dorsal cu baza lung, cu 3—4 spini, din

cari ultimul foarte puternic i dinat la partea sa posterioar i cu

mai mult decât 9 radii moi. Anala scurt cu 3 spini, din cari ultimul

dinat i cel mult cu 7 radii moi. Gura terminal cu buzele înguste

i fr musti. De fiecare parte cate 4 dini faringieni aezai pe

câte o singur serie 4—4, cei 3 din urm fiind lii în form de

lopat i având coroana dreapt cu o singur scobitur pe ea.

Din acest gen nu trete în apele Europei decât o singur specie. C.

vulgaris, reprezentat prin mai multe varieti i în timpul din urm o

specie adus din China, G. auratus L., care s'a aclimatat prin unele din

apele europene.

Sp. Carassius vulgaris Ni/s. Cazacuda.

Tab. IX. Fig. 46.

Caractere specifice: Gura mic cu buze^ înguste. Spinul cel

mare dela începutul aripioarelor dorsal i anal ceva maisubire i mai fin dinat. Caudala numai puin scobit.



122

Sinonime:

Karass: Gesner, De aquatil., pag. 318.

Carassius: Marsigli, Danub. Panon.-Mys. IV, pag. 45, tab. 14.Cyprinus carassius: Linne, Syst. Nat., pag. 526. Bloch , Oek. Naturgesch.

d. Fische Deutschl., pag. 69, tab. 11. Meidînger, Icon. Pisc. Austr., tab. 27.

PalJas, Zoographia Rosso-Asiatica III, pag. 297. Cuvier et Valenciennes, 1. cvoi XVI, pag. 82, tab. 459. Gunther, Fische des Neckar's, pag. 38, (1853).

Reisinger, Spec. Ichthyologiae Hungariae, pag. 59.

Carassius vulgaris: Nilsson., Prodromus, etc. Nordmann, Faune pontique,

pag. 479, E. A. Biete, Uebersicht d. lebenden Fische Siebenbiirgens, pag.

9. (1853). Kessler, Zur Ichthyologie, etc, pag. 25; Nachtge zur Ichthyol.

pag. 19;i Ihtiolog. Aralo-Caspi-pontic, pag. 246, No. 153. Heckel u.

Kner, 1. c, pag. 67. Pancic, 1. c, pag. 75. Jeitteles, Prodr. Faunae ver-

tebr. Hungariae superioris, pag. 51, No. 12. Siebold, 1. c, pag. 98. Gunther,Catalogue, VII, pag. 29.

Cyprinopsis carassius: Fitzinger, Prodrom. Faunae Austriac. Blanchard,Poissons des eaux douces de la FYance.

Varieti

Cyprinus gibelio (sau la unii Carassius gibelio) : Bloch, Oek. Naturg.

d. Fische Deutschl., voi. I, pag. 71 tab. Cuvier el Valenciennes, 1. c, voi. XVI,

pag. 90. Nordmann, 1. c, pag. 479. Reisinger, l..c, pag. 59. Biete, Fische

Siebenbiirgens, pag. 9. Kessler, Zur Ichthyologie, etc, pag. 26, i Ausziige

a. d. Berichte, etc, I, pag. 7. Heckel u. Kner, 1. c, pag. 70. Pancic., 1. c,

pag. 76. Jeitteles, 1. c, pag 51. Blanchard, 1. c, pag. 340.

Carassius (la unii Cyprinus) moles : Agassiz, Memoires de la Soc. d.

Sciences Natur. Neuchâtel, I, pag. 37, 1835. Cuvier et Valenc, 1. c, voi. XVI,

pag. 89. Heckel u. Kner, pag. 71. Pancic,., 1. c, pag. 77, Jeitteles, 1. c,

pag. 51, No. 14.

Carassius oblongus: Heckel u Kner, 1. c, pag. 73. Jeitteles, Fische der

March., pag. 25. Dybowski, Cyprinoiden Livlands, pag. 50, tab. 3.

D 3/14-21, A 3/5-6, P 1/12-13, V 2/7-8, C 19-20, L. lat 31-35, L trans,

Dini faringieni 4.-4.

7—8

5^6

Dup cum se vede din aceasta lung list de sinonimii, i aicea avem a

face cu o specie care variaz foarte mult i din care cauz diferitele forme

sub cari se prezent ea au fost considerate ca specii diferite. In special

se fcea mai cu seam diferen intre Caracuda zis de balt sau de la-

curi, caracterizat printr'o spinare foarte înalt, i Caracuda zis de hele-

teu, caracterizat printr'o spinare joas i un corp lungre, apoi între aceste

2 s'au mai gsit i alte forme intermediare precum i unele forme nou cu

corpul lung de tot, cari toate s'au considerat ca specii deosebite. A trebuit

iar ca spiritul critic al lui Gunther i mai cu seam al lui Siebold ssupuie la o nou revizie toat aceast mulime de forme i

sarate

cnu

sunt decât reprezentantele unei singure specii, legate toate intre ele printr'o

serie neîntrerupt de forme intermediare. i în adevr, ca i Crapul, Ca-



123

racuda este un pete care în cea mai mare parte se cultiv de secole în

heletee; prin aceasta ea a trit în totdeauna într'un mediu artificial, liind

supus la tot felul de adaptri i devieri dela forma tipic; multe din va-

rietile dar pe cari le întâlnim nu sunt decât tipuri degenerate sau des-

voltate unilateral din cauza mediului în care au trit, dar cari adeseori

schimbându-se în alt mediu îi schimb i forma. Astfel este d. ex. cunoscut

c punând Caracuda de balt, cea cu spinarea înalt, într'un heleteu în-

chis, ea se îmmulete atît de tare, încât în scurt timp hrana nu mai ajunge

pentru numrul mare al indivizilor cari îi fac concuren; atunci ei dege-

nereaz din ce în ce mai mult i se îndeprteaz cu totul dela forma pri-

mitiv devenind acum cu corpul lungre.Dar chiar i în apele noastre naturale—în blile Dunrii—gsim am-

bele forme extreme ; dar în totdeauna am putut reconstitui întreaga scal

neîntrerupt de forme intermediare între ele.

Voiu da dar în cele ce urmeaz o scurt descriere a acestei specii

dup exemplare recoltate din apele noastre.

Corpul Caracudei este de regul foarte înalt, variind îns foarte mult

la unele exemplare, înlimea sa este egal cu mai mult chiar decât J

/2

din lungimea corpului, iar la altele poate scdea pân la aproape 1

/3 din

aceasta. Lungimea capului se cuprinde de 3 1

/2pân la 4 ori în lungimea

corpului. Corpul este foarte comprimat lateral. Botul este foarte cârn iceafa lat. Gura este terminal, foarte îngust i înconjurat de buze sub-

iri; ea ajunge înapoi cel mult pân sub narine. Ochiul este relativ mic,

diametrul su putându-se cuprinde ele 4

—5 ori în lungimea capului. Dis-

tana preorbitar este egal cu l 1

/2 diametrul ochiului, iar cea interorbitar

cu de 2 2 1

/2 ori acest diametru, fruntea fiind de obiceiu foarte lat. Dintre

cei 4 dini faringieni, primul este conic, iar ceilali turtii lateral având

forma unei lopei i coroana cu o sbârcitur simpl.

Aripioarele dorsal i anal încep cu câte un spin gros i dinat la

partea sa anterioar, care îns nu este atât de puternic i dinii sinu sunt atât de mari ca la crap. Baza dorsalei este foarte lung liind

aproape egal cu 1

/3 din lungimea total, baza analei este scurt. Dor-

sala începe aproximativ deasupra ventralelor, mai mult sau mai puin la

jumtatea lungimii corpului. Primele radii ale dorsalei sunt aproape egale

cu jumtatea ultimelor. Pectoralele sunt relativ mici i ajung înapoi maimult sau mai puin pân la originea ventralelor. Ventralele sunt relativ

bine desvoltate i se întind înapoi pân la deschiderea anal. Solzii sunt

mari, groi i se acoper unii pe alii pân la jumtatea lor. Linia late-

ral merge aproape pe la jumtatea corpului, ea este de obiceiu continu iuor vizibil, la unele exemplare îns este întrerupt i câte odat chiar

restrâns numai asupra câtorva solzi.

Coloraiunea. De obiceiu spinarea este verde cafenie, iar laturile galbene

almii cu un luciu metalic, adeseori ins exemplarele pescuite din blilecu mult nomol sunt aproape negre ; Partea ventral este alb glbie b-tând câte odat puin în rou. Aripioarele pectorale, ventrale

ianal bat

în ro; dorsala i caudala urmeaz coloarea general a corpului, i acestea

îns variaz dup apele în cari tresc i dup epoce. Irisul este glbuiu cu

marginea aurie.



124

Dimensiunile. Caracuda obinuit de prin heletee are o lungime de

15—20 cm., în blile Dunrii îns, unde are hran suficient, ea ajunge

la dimensiuni foarte mari, ajungând chiar la o lungime de 32—35 cm.

Distribuiunea. Caracuda trete în toate regiunile terii afar de re-

giunea muntoas, ea este un pete de ap linitit i se gsete în toate

heleteele, în toate blile Dunrii i în lacurile litorale cari au apa dulce

niciodat îns în râuri i în orice ape curgtoare precum nici în mare.

Biologia. Caracuda este un pete tipic de balt i de ap linitit. Blilecu un fund nmolos, stufâriile, cociocurile, toate jepcile cu ap puinadânc, etc. sunt locurile ei de predilecie, pe cari nu le prsete nici-

odat. Ea se hrnete ca i Crapul cu tot felul de animale mici, crustacee,

vegetale în putrefacie, etc. i st pe fund muluminduse cu ce gsete,fiind foarte rezistent. Iarna se îngroap în nmol.

Epocaei de reproducie este

ceva înaintea Crapului czând deobiceiu

în Aprilie i rareori pe la începutul lui Maiu. Dup observaiunile d-lui Roco,

în blile Dunrii ea se bate odat cu Vduvit, când apa are o tempe-

ratur de 16— 20°. La btaie ea iese în cârduri mari la ap mic i face

mult sgomot în ap lepdând pe burueni câte 100.000 pân la 300.000

de ou. In acest timp ea nvlete la vintire, apoi se retrage înapoi la

stuf nepzindu-i oule pân la desvoltare. Din cauz c îi depune icrele

în aceleai locuri cu crapii i adeseori i în aceea epoc, se corcete

adeseori cu ei, producând bastarzi.

Prsii. Pân azi s'au gsit la Caracud: 1 nematod, 1 Echinorhyncus,

2 trematozi, 3 cestozi, din cari Ligula diagramma i L. monogramma îi

umplu cavitatea visceral atât de tare, încât o deformeaz, i în fine uncopepod Lernaeocera cyprinacea, care este foarte frecuent la mai toate

speciile de Cyprinoizi.

întrebuinarea. Caracuda — când nu miroase a balt — are o carne

gustoas, la noi în ar mult apreciat. Ea se consum foarte mult proa-

spt— fript pe grtar în saramur, sau fript în untdelemn pentru zilele

de post — cât i srat. Ea este în cantiti colosale în blile noastre

j- umai blile din Delta Dunrii produc anual 2—3.000.000 de kgr. de ame-

stectur cu Lin i tiuc. (Ea nu se vinde decât rar separat, aâ c nu

se poate face o statistic special).

Preurile ei fiind foarte mici, între 5 — 25 lei suta de kgr., ea este

consumat foarte mult de popor.

Pescuitul. Caracuda se prinde toamna i iarna cu Nvoadele, prim-vara si vara cu Vârsele, iar iarna cu Coteele. La Gardurile cu leassau la gârle nu cade niciodat.

Nume populare. In Moldova se numete Caras, iar exemplarele mici

Cârel; în Dobrogea i în tot restul terii Caracud. La exemplarele mici

de tot de prin heletee i de prin jepci, cari nu cresc, am auzit în Buco-

vina, (inutul Sucevei) zicându-le Lunia, iar pescarii Turtuceni le zic

Caracud opârleasc. Ruii i Lipovenii din Delt le zic Caras, Turcii,

Caracuda, Grecii Caracudia. Negustorii pescari fac diferin între Ca-

racuda de helesteu i Caracuda de Dunre.



125

Baslaid: Cyprinus CarpioXCarassius vulgaris Mazsigli.(Gen. Carpio Heck.)

Tab. IX. Pig. 47.

Sinonime

Cyprinus III. (Sittig Kharpfen) : Marsigli, 1. c, Tab. 21, fig. 61;

Cyprinus Kollarii: Heckel, Annalen des Wiener Museums, I, 1835, pag.

223, tab. 19, fig. 2. Cuvier et Valenciennes, XVI, pag. 76, tab. 458.

(nu Nordmann,1. c, pag. 478, tab. 21, fig. 1).

Carpio Kollarii: Heckel u. Kner, 1. c, pag. 64. Kessler, Ausziige a.

d. Berichte, etc, pag, 4. Dybowski, Die Cypriniden Livlands, pag. 55, tab.

5. Siebold, 1. c, pag. 91.

Hybrid between Cyprinus carpio and Cyprinus carassius: Gunther,

Catalogue of the Fishes VII, pag. 31.

D4/17—20, Pl/15— 17, V2/8, A3/5, C19—20, L. lat. 35-38, L. tr. g.

Dup cum am artat mai înainte, Crapul trind împreun cu Carasul

i având epocele i locurile de reproducie aproape aceleai, se încruci-

eazadeseori între ei i dau natere la bastarzi. Acesta a fost descris

de mult ca o specie aparte i Heckel a fcut pentru el chiar un gen de-

osebit: Carpio. Abia în timpul din urm Dybowski i cu Siebold, în urma

a numeroase studii, i-au recunoscut adevrata sa natur de bastard. Tre-

bue totu s recunoatem btrânului Marsigli, care de acum aproape

300 de ani a artat c dup opinia pescarilor dela Dunre acest peteprovine din amestecarea icrelor de Crap cu lapi de Caras, sau viceversa.

In forma corpului i în caracterele sale, acest pete se aseamn atât

cu Crapul cât i cu Caracuda, reprezentând o form intermediar între

ei. El se aseamn cu Crapul prin faptul c are 4 mustei la buza su-

perioar, îns acestea sunt cu mult mai mici i mai subiri; se aseamnîntru câtva cu Caracuda prin forma corpului su, care este mult mai înaltsi mai subire. Dinii si faringieni sunt în numr de 5 si sunt aezaide obiceiu în dou serii (4.1— 1.4). Câte odat îns cel intern lipsete a-

propiindu-se mai mult de Caracud, sau alteori se indic un al treilea

dinte într'o nou serie apropiindu-se prin aceasta de Crap.

Aripioarele deasemenea au când mai mult forma dela Crap, când dela

Caracud. Caudala de obiceiu seamn mai mult cu a Crapului, adic este

adânc scobit la mijloc., posed îns exemplare din blile Dunrii, cari au

i caudala mai puin escavat, adic se apropie i prin aceasta mai mult

de Caracud.In privina coloraiunii se

aseamnmai mult cu Crapul.

Dimensiunile sunt mai mari decât ale Caracudei, îns în total cu mult

mai mici decât ale Crapului.

In privina Biologiei nu difer de Crap.



126

Nume populare. Pescarii notri îl cunosc foarte bine i îi zic Crapcorcit cu Caracud, Turtucenii îi mai zic numai Ciortan sau Ciortan

corcit care nu creste mare.

Gen. Tinca Cuvier.

Regne anim.

Solzii foarte mici, mai lungi decât înali, ascuni adânc în pielea

foarte groas i mucoas. Gura terminal cu 2 buze groase i cu câte

o musta în fiecare unghiu al ei. Dinii faringieni 5— 4 sau 5 avândsuprafeele de masticare cu câte o adâncitur, iar la capetele lor in-

terne câte un vârf ascuit i îndoit înspre ea. Dorsala i anala scurte.

Sp. Tinca vulgaris Cuv. Linul.

Tab, X. Pig. 48.

Musteele foarte scurte. Toate aripioarele rotunzite. Origi-

nea dorsalei puin în urma inseriunii ventralelor. Corpul

foarte neted i blos.

Sinonime

:

Tinca : Marsigli, 1. c, pag. 47, tab. 15.

Cyprinus tinca : Linne, Syst. Nat. I, p. 526. Bloch, Oek. Naturg. d.

Fische Deutschlands, p. 83, tab. 14. Meidinger, Icon. Pisc. Austr., tab. B.

Pallas, Zoographia Rosso-Asiatica III, p. 310. Reisinger, Sp. Ichthyol. Hun-

garise, pag. 56.Tinca vulgaris: Cuvier, Regne animal. Cuvier et Valenciennes, 1. c,

voi. XVI, pag. 322, pi. 484. Nordmann, 1. c, p. 481. Kessler, Zur Ichthyologie,

p. 21;—Nachtrge zur Ichthyologie, p. 19; — Ihtiolog. Aralo-Caspi pontic,

p. 258, No. 197. Heckel u. Kner, 1. c, p. 75. Siebold, 1. c, p. 106. Gunther,

Catalogue, VII, p. 265, No. 61. Pancic, 1. c, p. 78. Jeittelles, Prodrom.

Faunse Verteb. etc, p. 52. Grimm, Arch. f. Naturg. 1892, No. 218.

Tinca crysitis : Agassiz, Mem. Soc. Se. Nat. Neuchât. I, p. 37. Bona-

parte, Fauna italica, voi. III, Pesci. E. A. Bielz, Fische Siebenbiîrgens,

p. 1 1 (1853). Erwin Schultze, Fauna piscium Germanise, p. 52.

Leuciscus tinca : Gunther, Fische des Neckar's, p. 50.

D 4/8—9, P 1/15—17, V 2/8—9, A 3—4/6—7, C 19, L.lat 95—100,L.tr.

E-5=p. Dini faring. 5.~-4. (5.-5.).



127

Linul are corpul îndesat i puin comprimat lateral ; înlimea sa maximeele egal cu ]

/4 din lungimea sa total i grosimea sa egal cu 1

/2 din

înlime. Lungimea capului variaz, putându-se cuprinde de 3 ]

/2—4 ori în

lungimea total. Gura csie terminal, înconjurat cu 2 buze bine desvol-

tate, iar in fiecare col al ei are cale o mic mustea. Ochiul este relativ

mic, diametrul su fiind aproximativ egal cu v/6 din lungimea capului. Dis-

tana preorbitar fiind egal cu aproape 2 diametre, iar cea inierorbitar

cu peste 27a diametre ale ochiului. La jumtate de distan intre vârful

botului i ochi se afl narinele cari sunt divizate fiecare în una anterioar

i una posterioar i separate între ele prinlr'o membran care se ridic

în sus ca o perdea. Dinii faringieni sunt cuneiformi. Profilul superior al

capului se prelungete— cu o mic întrerupere în regiunea occipital—-în

profilul corpului formând un arc.

Pe linia lateral, pe cap, pe preopercul, pe oasele suborbitoare i pefalca inferioar se vd o serie de pori foarte dei, cari sunt orificiile ca-

nalelor mucifere. Tot corpul este acoperit cu o ptur epitelial groas,

transparent i bloas, sub care se ascund solzii, cari sunt foarte mici,

subiri i prelungii ; ei se reflecteaz de sub piele ca nite mici puncte

aurii. Toate aripioarele sunt groase i rotunzite. Dorsala i anala au baza

scurt. Dorsala este situat ceva mai aproape de coad decât de vârful

botului. Primul ei radiu este foarte mic i crete treptat pân la cel mai

înalt (al Vl-lea pân la al VUI-lea), descrescând apoi din nou. Anala, a

crei înlime este aproape egal cu a dorsalei, începe ceva mai înapoi

dela deschiderea anal. Pectoralele i ventralele sunt i ele rotunzite ibine desvoltate. Caudala are i ea marginile rotunzite, îns la mijlocul ei

nu este decât foarte puin escavat. Primul radiu articulat— îns nu di-

vizat—dela ventrale este la brbaii aduli foarte lit, îndoit i îngroat id un mijloc sigur de a recunoate sexurile ; la exemplarele tinere însaceast îngroare nu se vede înc.

Coloraiunea. Coloarea general a corpului variaz foarte mult dela un

galben-verde-auriu deschis pân la verde msliniu închis i chiar negru,

aceasta depinzând foarte mult i de natura apei;petele prins în blile

mltinoase este aproape negru, iar cel prins în apa mai limpede e ceva

mai deschis. Aripioarele dorsal i caudal urmeaz coloarea general a

corpului, cele pectorale, ventrale i anala sunt mai deschise btând cu toate

puin i în violet.

Dimensiunile. Linul ajunge în apele noastre i mai cu seam în bl-

ile Dunrii la dimensiuni foarte mari ; am vzut chiar exemplare de 40

cm. lungime, având o greutate de 1Y2kgr - Exemplarele obinuite au

2B—30 cm. lungime.

Distribuia. Ca i Caracuda, Linul trete în toate apele dulci, stttoaredin ar, afar de regiunea muntoas. El este foarte rspândit ca petede cultur prin heletee, lipsete îns cu totul în apele curgtoare ; de-

asemenea lipsete în lacurile litorale srate i nu se scoboar niciodat la

mare, chiar nici în apa îndulcit dela gurile Dunrii.

Biologia. In modul de viea Linul se aseamn cu totul cu Caracuda.

Ii place apa stttoare preferind blile cu fund nmolos i nu iese nici-

odat la Dunre, se hrnete ca i Caracuda cu mici animale, crustacee,



128

viermi, vegetale în putrefaciune, etc. El trete mai mult pe fundul apei

ascunzânduse în nmol, iar iarna st într'un fel de hibernaiune acoperin-

du-se cu nmol; numai în timpul reproduciei pleac în cârduri mari în-

spre maluri la apa mic i atunci se prinde ca i Caracuda în cantiti

foarte mari la vâre. Epoca de reproducie cade mai târziu decât la ceilali

Cyprinoizi, când se înclzete apa bine de tot. De obiceiu ea este pe la mij-

locul lui Maiu i poate inea chiar pân la prima jumtate a lui Iunie.

Temperatura optim pentru btaie în bli, dup observaiunile d-lui Roco,

este de 22—25°. Oule le lipete de buruene sau chiar le leapd numai

pe fundul apei. O femel are pân la 300.000 ou mici de o coloare

glbuie.

întrebuinarea. Linul exist în foarte mari cantiti în blile Dunrii.

El are o carne gustoas i foarte apreciat. Se mnânc mai cu seam

rasol. Linul de balt are un gust mai bun decât cel de cocioc, care mi-roase a nmol ; totu i acesta din urm, inut câteva zile in ap curatse cur i îi pierde acest gust displcut. Linul împreun cu tiuca i cu

Caracuda, adic cele 3 specii tipice de balt se vând de obiceiu la un loc

cu preuri foarte ieftine de 18—25 lei suta de kgr. i sunt un adevrat aliment

popular. Blile din Delta Dunrii produc pe fiecare an câte 2—300.000 kg.

Pescuitul. Linul se prinde toat vara la Vre, toamna cu Nvodul iiarna cu Coteele ; la heleteu se prinde cu Couri de rchit puse cu m-mlig.Nume populare. Numele popular în toat ara este Lin. Lipovenii i

Ruii îi zic de asemenea Lin, Grecii Linos, Turcii Lin.

4. Gen. Barbus Cuv.

Gura inferioar cu 4 musti la falca superioar. Dinii faringieni

aezai de fiecare parte pe 3 serii dup formula 2.3.5. — 5.3.2. Dor-

sala cu baza scurt având cel de al treilea radiu spinos, foarte mare

i osificat. Anala cu baza i mai scurt.

1. sp. Barbus fluviatilis Agass. Mzeana.

Tab. X. Fig. 50.

Buzele foarte .crnoase; mustile foarte groase i de o

lungime mijlocie, aezate 2 la vârfulbotului i 2 la cape-tele gurii. Corpul lung i cilindric. Spinul osos dela înce-

putul dorsalei cu dini mari la partea sa posterioar. A-



129

na la culcat nu ajunge înapoi pân la in ser i unea can-

ei al e i.

Sinonime

Barbus: Marsigli, Danub. Panon.-Mys., tab. 7, p. 19.

Cyprinus barbus: Linne, Syst. Nai;. I, p. 527. Bloch, Oek. Naturg. d.

Pische Deutschl. I, p. 109, tab. 18. Meidinger, Icon. Pisc. Austr., tab. 11.

Pallas, Zoographia Rosso-Asiat. III, p. 291. Reisinger, Spec. Ichthyol. Ilun-

garirc, p. 51.

Barbus communis: Cuvier, Regne animal. Nordmami, Faune pon-

tique, p. 472.

Barbus vulgaris : Flemming, Brit. An., p. 185. Biete, Pische Sieben-

biirgens, p. 9. Giinther, Catalogue VII, p. 88. Kessler, Ihtiol. Aralo-Caspi-pontic. p. 248, No. 02.

Barbus fluviatilis : Agassiz, Mem. Soc. Se. Nat. Neuchâtel I, p. 37.

Cuvier et Valenciennes, 1. c, voi. XVI, p. 125. Heckel u. Kner, 1. c.,

p. 78. Kessler, Ausziige a. ci. Berichte, etc. I, p. 8. Puncte, 1. c, p. 79.

JeUtelles, Prodrom. Paunse, etc, p. 53. Siebold, 1. c., p. 109. Blanchard,

Poissons des eaux douces de la Prance, etc, p. 302. Bade, 1. c, p. 105.

D3/8 — 9, Pl/15-17, V2/8, A3/5, C19, L. lat. 55 — 62 L. trans. ^.Corpul este lungre i numai puin comprimat lateral, aproape cilindric,

având o lime cel puin egal cu jumtatea înlimii maxime a corpului,înlimea pedunculului caudal este egal cu jumtatea înlimii maximea corpului. Lungimea capului este egal cu 1

/5 din lungimea total a cor-

pului. Botul este prelungit înainte ca o tromp. Gura, care e orizontal,

este subinferioar i are 2 buze mari crnoase, ea ajunge înapoi pânsub marginea anterioar a ochiului. Pe falca superioar sunt înserate 2 pe-

rechi de musti groase, una la vârful botului, care se întinde înapoi pânsub narine, i alta la colurile gurii, care se întinde pân sub marginea

posterioar a ochiului. Ochii sunt foarte mici, diametrul lor fiind egal cu

Vg— l

li din lungimea capului, iar la exemplarele mari de tot chiar cu 1

/s .

Distana interorbital este foarte mare. La aproape jumtatea distanei

dintre ochi i vârful botului se afl de fiecare parte câte o narin dublseparat la mijloc printr'o membran care se urc în sus i acopere ca o

perdea pe cea posterioar.

Dinii faringieni sunt aezai de fiecare parte în câte 3 serii de câte 2,3

i 5 ; ei au forma conic cu vârfurile ascuite i întoarse înapoi în formde cârlige, iar sub aceste cârlige pe partea posterioar a celor 2 din urmdini din fiecare serie se afl câte o scobitur în forma unei linguri.

Dorsala este cu mult mai înalt decât lungimea bazei ei ; ea începe camla jumtatea corpului ceva înaintea inseriunii ventralelor; cel de al 3-lea

radiu spinos al ei este osificat i prevzut cu dini mari la partea sa pos-

terioar, el este mai lung decât toate celelalte radii. Anala este i ea maiscurt decât înalt i nu are un radiu osos dinat la începutul ei; ulti-

mele sale radii sunt cu mult mai mici decât primele, aâ c are o formascuit i trunchiat spre partea posterioar. Caudala este adânc tiat

A, R.—Publ, Adamachi. IU. Antipa, lhtiologia. 9



130

la mijloc i are ambele ei loburi ascuite i egale. Solzii sunt de o m-rime mijlocie, mai lungi decât înali, iar la marginea lor posterioar ter-

minai printr'un unghiu obtus;

de obiceiu solzii dela partea anterioar acorpului sunt ceva mai mici decât cei dela partea posterioar. Pe supra-

faa lor sunt striai radiar în form de evantaliu. Linia lateral este bine

vizibil i merge pe la jumtatea corpului în linie aproape dreapt.

Coloraiunea. Coloarea general a Mrenei este pe spinare verde btândîn cenuiu, pe laturi ceva mai deschis, iar pe partea ventral albuie. Câte

ndat exemplarele prinse au aceast coloarea uniform, foarte des îns ele

sunt ptate pe spinare cu pete i dungi mici închise cari se anostomozeazîntre ele. Alte dai spinarea este ceva mai închis de un verde msliniu.

Aripioarele, afar de dorsal i caudal, cari urmeaz coloarea general a

corpului, bat puin în rou. Marginea caudalei de jur împrejur are o dungsubire neagr. Pe membrana care reunete radiile diferitelor aripioare iîn special la dorsal sunt în totdeauna mici puncte sau pete negre.

Dimensiunile. Mreana ajunge pân la dimensiuni de peste 70 cm.

lungime, exemplarele obinuite îns au între 40— 50 cm.

Respândirea. Mreana trete în toate râurile noastre i se urc pânchiar în regiunea lor muntoas. Din Bistria d. ex. ea se urc chiar iîn afluenii ei mai mari ca: Tarcul, Bicazul, Bistricioara, Largu, etc. In re-

giunea dealurilor i în regiunea esurilor ea este principalul pete al râ-

urilor i mai cu seam în râurile mari ca: Prutul, iretul, Oltul, Jiul, Argeul,

etc. Ea se scoboar pân la Dunre i se pescuete chiar primvara în faa

gurilor râurilor, totu ea nu este aici decât un pete întâmpltor. Curios e

caproape în fiecare var pe la mijlocul lui Iulie am pescuit la mare, în gura Su-

Hnei, pui mici de Mreana, un caz interesant pe care nu l-am putut înc urmrimai de aproape. Am colectat i examinat exemplare din urmtoarele râ-

uri : Suceava, Moldova, Bistria, Bicaz, Tarcu, Trotu (la Drmneti),iret, Prut, Arge, Slnic, Prahova, Olt, Jiu, Lotru, Latoria, Bistria, (Olt)

Luncav, Pârâul Doamnei, Dunrea la Galai, la Brila, la Tulcea, la

gura Argeului, la Ostrov i la gura Sulinei, etc.

Biologia. Mreana este un pete numai de ap curgtoare. La râurile

de munte, ca d. ex. în Bistria ea se gsete mai mult în ipote, unde apa

e mai puin repede. Ea trete de obiceiu la ap potrivit, nici prea la fa,

nici prea la adânc, st mult pe sub pietre sau pe lâng ele i se hrnetevara cu viermi, larve de insecte, etc. ; iarna se gsete în stomahul ei mai

mult mâl. In timpul iernii ea se adpostete în grupuri pe sub pietre i pe

sub maluri, unde st aproape amorit sau se mic numai foarte încet.

Pescarii cunosc bine locurile ei de hibernaiune i le prind câte odatchiar numai cu mâna micând încet pietrele din loc. Epoca ei de repro-

duciune e prin luna lui Maiu i Iunie; prin pâraele de munte, unde apa

o rece, e chiar i mai târzie, tocmai pe ia sfâritul lui Iunie (Sft. Petru).

Oule Mrenei sunt mari ca smâna de meiu i o femel leapd între

8— 10.000 de boabe. La btaie iese în cârduri mai mari i lipesc icrele

de pietre pe fundul apei în locurile unde curentul nu e prea mare. In

timpul reproduciunii brbatul capt pe partea superioar a corpului acei

mici nsturei caracteristici pentru haina nupial a Cyprinoidelor.



întrebuinarea. Mreana dei aro multe oase, are o carne gustoas iapreciat. Se prepar mai cu scam fiart rasol i este petele preferat

al populaiunii de pe marginea râurilor din jos de regiunea Pstrvuluii Lipanului. Pescuitul ei totu nu e atât de abundent, încât s aib o

însemnat valoare economic sau comercial.

Pescuitul. Mreana se prinde mai cu seam cu urmtoarele instrumente:

1) Cu Mreja, — aceasta este o plas cu 3 reele, una deas la mijloc i 2

rari pe margine. Ea are o lungime ca de 3 m., jos e îngreunat cu plumbi,

iar sus e întins prin ajutorul unor inele pe o cociorv, adic o nuia lungpe care o ine omul în mân când merge la pescuit. 2) Cu Sacul pe sub

maluri i rdcini, în care se bate cu o mciuc scobit la capt, numittiulbuc, spre a speria petele. 3) Cu Poclul sau Plocul care este un sac

cu gura foarte larg i legat la fiecare capt de câte o prjin de care

ine câte un pescar; pescarul mai ine în mân pe degetul arttor i o

mic sforioar numit straj, dup care simte când a intrat petele în

sac i ridic imediat instrumentul în sus. Cu Poclul se pescuete în apele

mai mici umblând pe jos pe la mijlocul râului, iar în apele mai mari cu

2 eici sau ciobace în cari st câte un pescar în fiecare. 4) Cu Nvodul—acest instrument nu e nvodul dela Dunre i bli, ci o plas simpl ca

de 12 m. lungime i ca de 1,20 lime. 5) Cu Ostia iarna sub ghia (la

munte ostia e cu 4—5 dini mici) sau noaptea cu facliia i în fine 6) cu

Undia la care se pun larve de insecte ca nad, sau cu diferite alte in-

strumente mai mici.

Numele populare. Numele principal este Mreana, poporul îi mai zice

însi Brean sau Mbrean. In Oltenia în unele locuri i se zice i Jamna;probabil c acesta e numele pe care 1-a colectat Bielz în Transilvania ipe care-1 scrie Schamle.

Pe Bistria pescarii o disting de specia urmtoare sub numele de Mreanagalben, iar negustorii pescari din Bucureti îi zic Mreana roie.

2 sp. Barbus petenyi Heck. Mzeana vânt.

Tab. X. Fig. 51.

Buzele mai p u i n crnoase, mustile nu p f e â g r o a s e,

aezate 2 la vârful botului i 2 la capetele gurii. Corpullung i cilindric, îns ceva m ai îndesat. Spinul osos dela

începutul dorsalei mai subire i n e d i n a t la partea sa

pote rioar. Anala culcat ajunge înapoi pân la inseriu-

nea caudalei.

Sinonime

Afterbarbe: Leonhard, Lehrbuch fur Beforderung der Kenntniss von

Siebenburgen.



Barbus Petenyi : Heckel, Die Fische Ungarns, 1848, în Haidinger's

Berichte iib. die Mittheil. v. Freunden der Naturwiss. in Wien, Bd., III, i

traducerea în limba ungar de Chyser Kornel. Heckel, Verhandlg. derzool.-botan. Ges. Wien, 1853, pag. 29. Heckel u. Kner, 1. c, pag. 87.

Pancic, 1. c, pag. 81. Jeltteles Prodrom. Faunae Vertebr., etc., pag. 54.

Siebold., 1, c, pag. 111. Gunther Catalogue, etc, VII, pag. 95. Kessler.,

îhtiolg. Aralo-Caspi-pontic, pag. 248, No. 63. Seeley, I. c. Bade, 1. c,

pag. 109.

Pseudobarbus Leonhardi: E. A. Bielz, Uebersicht der lebenden Fische

Siebenbiirgens, 1853, pag. 11 (cu o tabel cu 5 figuri).

D3/8, Pl/14, V2/8, A3/5, C. 19, L. lai, 55—60, L. transv.1^

Aceast specie se deosebete de precedenta: 1) Prin forma general a

corpului, fiind puin mai îndesat; 2) Prin forma botului, care nu este atât

de mare; 3) Prin buze, cari nu sunt atât de crnoase; 4) Prin partea pos-

terioar a capului, care este mai groas; 5) Prin aripioara dorsal, la care

aicea spinul osificat este cu mult mai subire i nedinat la partea sa pos-

terioar; 6) Prin aripioara anal, care are radiile mai lungi, aa c cul-

cat ajunge îndrt pân la originea caudalei, i în fine 7) Prin coloraiu-

nea corpului, care e cu totul diferit, prin dimensiunile sale, prin distri-

buia ei, etc.

Colorahinea acestei specii e diferit de cea precedent. Ea are spinarea

cu mult mai vânt i e acoperit cu pete mari închise cari se unescîntre ele. Numai partea ventral rmâne mai deschis. Asemenea i ari-

pioarele: dorsal, pectorale i caudal urmeaz coloraia general a corpului

i sunt i ele ptate cu pete mai închise, numai ventralele i anala- rmânneptate i au o coloare galben deschis care bate în rou.

In privina dimensiunilor e de remarcat c aceast specie e cu mult mai

mic decât cea precedent. Cum zic pescarii, «ea ajunge cel mult de-o ocâ».

In privina distribuiei se deosebete de asemenea. Ea este mai mult

restrâns în partea muntoas i deluroas a râurilor i nu se scoboaratât de jos la es; la Dunre nu am întâlnit-o niciodat.

In privina biologiei, a modului de hran, reproduciei, etc. cât i în

privina întrebuinrii i a modului de prindere nu difer întru nimic decealalt specie.

Nume populare. Numele generic e ca i la cealalt, Mrean, Brean iMbrean, numai c în unele locuri pescarii o deosebesc sub numele de

Mrean cenuie (Rroteni), Mrean vrgat i Mrean ptat.



133

5. Gen. Gobio. Cuvier.

Regne anim.

Solzii mijlocii, cu Unic lateral. Aripioarele dorsal i ventral cu

baza scurt, cu cel mult 8 radii moi. Dorsala fr spin osificat. Gura

inferioar cu 2 musti lungi la capetele ei. Ochii ridicai in sus pânîn dreptul frunii. Dinii faringieni pe 2 scrii dup formula 3.5 — 5.3

sau 2.5— 5.2 (excepional 3.5— 5.2); cu vârfurile ascuite i cârligate.

1. sp. Gobio fluviatils Cuv. Poicusoiul.

Tab, X. Fig. 53.

Caractere spe ci fi ce : C orpul lungrei cilindric, coada com-

primat lateral. Botul Obtus i profilul frunii convex. 0-

chii aezai lateral. Mustile ajung înapoi abia pân sub

ochi. Aripioara dorsal i ca u dal cu mai multe dungi trans-

versale formate din câte o serie de pete negre cafenii.

Sinonime

Gobius: Marsigli, l. c, tab. 9, fig. 2, pag. 25.

Cyprinus gobio: Linne, Syst. Natur. I, pag. 526. Bloch, l. c, pag. 57,

tab. 8, fig. 2. Meidinger, Icon., etc, tab. 23. Pallas, Zoographia, etc. III,

pag. 295. Reisinger, l. c, pag. 55.

Gobio vulgari: Ileckel u. Kner, pag. 90. Pancic., I. c, pag. 82. Jeit-

teles, l. c, pag. 50.

Gobio fluviatilis: Cuvier et Valenciennes, l. c, voi. XVI, pag. 300, tab.

481. Nordmann, 1. c, p. 472. Sicbold, 1. c, p. 112. Jeitteles, Fische derMarch (1863), pag. 28. Dybowski, Cyprin. Livlands. pag. 72. Giinther, Cata-

logue VII, pag. 172. Kessler, Ichthyol. Aralo-Casp., etc, pag. 251, No. 178.

Grimm, Arch. fur Naturg., pag. 203, No. 206. Seelej, 1. c.

Gobio obtusirostris: Cuvier el Valenciennes, XVI, p. 211. Kessler, Zur

Icthyologie, pag. 18, i Nach trage zur Ichthyolog., pag. 18, No. 18.

D3/7, Pl/13-15, V2/8, A3/6, C6/19/6, L lat 40—44, L. tr. '0a

.

Dup cum se vede din lista sinonimelor, i aceast specie variaz în

tru câtva i a dat loc la crearea de specii nou; în special sunt unele exem-

plare cu botul mai scurt, pentru cari Valenciennes a creat specia G. ob-tusirostris, iar forma cu botul lung era îneleas sub numele de G. flu-

viatilis. In realitate aceste 2 sunt varieti, din cari într'o regiune apare

mai mult una, iar în alta cealalt. Kessler d, ex. a descris pentru regiunea



134

Nistrului numai forma obtuirostris. In apele noastre se gsesc exemplare

din ambele forme.

In afar de caracterele artate prin diagnoz, mai putem relev urmtoarele:Corpul are forma unui fus cu coada înalt i turtit lateral. Capul

gros, cu botul obtuz i cu fruntea bombat. Gura inferioar i îngust,

nu ajunge nici pân sub narine; ea este înconjurat de 2 buze nu prea

crnoase i are la capetele ei câte un fir de musta gros, îns nu toc-

mai lung, aa c nu se întinde decât pân sub ochi. La jumtatea distan-

ei dintre ochi i vârful botului sunt de fiecare parte narinele; acestea sunt

dublate, într'o narin anterioar i una posterioar i separate între ele

printr'o membran. Dorsala este cu baza scurt i e cu mult mai înalt

decât lung. Deasemenea i anala ; aceasta e atât de împins înapoi, încât

deschiderea anal e îndeprtat de ea, fiind situat la mijloc între în-

ceputul aripioarei anale i inseriunea ventralelor. Caudala este la mijloc

divizat în 2 loburi egale i rotunzite la marginile lor. Solzii sunt de o

mrime mijlocie i linia lateral e foarte lmurit vizibil; ea merge camîn linie dreapt aproape pe la jumtatea corpului.

Coloraiunea. Coloarea general a corpului este: pe spinare i pe par-

tea superioar a capului cenuiu sau verde cenuiu ptat cu puncte ipete negre neregulate, pe laturi argintiu prin care strbate coloarea gal-

ben a pielii; în dreptul liniei laterale corpul e ptat adeseori cu o serie

de 7— 10 pete mari rotunde negre albstrii. Partea superioar a capului

este mai închis decât restul corpului. Aripioarele dorsal i caudal au

o serie de 3 sau 4 dungi transversale compuse din o serie de puncte în-

chise cu cari este ptat membrana care reunete radiile lor. Celelalte ari-

pioare sunt glbii sau glbii cenuii.

Irisul este galben auriu sau galben cenuiu.

Dimensiunile la cari ajunge în apele noastre sunt de 10—13 cm. lungime.

Distribuia. El este rspândit în aproape toate apele noastre dulci, am co-

lectat exemplare atât din praele noastre de munte cât i din Dunre idiferitele bli ale ei pân în Delt, precum i din mai toate râurile din ar.

Este cel mai comun i mai rspândit pete care populeaz col mai ne-

însemnat pâru.Biologia. Se gsete în tot felul de ape dulci, prefer îns pe acele

cari nu au un fund prea nmolos, îi plac mai cu seam pâraele de muntecu fund pietros, nisipos sau argilos. Se hrnete cu animale mici, vermi, crus-

tacee, insecte i materii vegetale în descompunere. Epoca sa de reprodu-

cere e prin Maiu i Iunie, când iese cu cârdul la ap mic i leapdicrele în mai muli rstimpi. Oule bat în albastru i au un diametru ca

de 2 mm. liecare. In epoca de reproducie masculul capt pe spinare ipe cap nsturaii caracteristici Cyprinidelor.

întrebuinarea acestui pete este foarte mic, numai ranii îl prind

pentru bor. Nu are aproape nici o valoare comercial.

Pescuitul. Porcuorul se prinde mai cu seam prin pârae cel mai mult

de ctre femei cu Cereala sau Crsnicul {CrestauT), Halul sau Lej-

nicul. El mai cade în pârae la Grduul cu leas (Suceava) Neam,Bacu, etc.) sau la Grduul cu legnu (Oltenia).

Nume populare: Porcuor, Porcan (Neam), Porcoiu (Prahova), Porco-

ia, Porcuor de vad (Bârlad).



135

2 sp. Gobio uranoscopus. Agass.

Tab. X. Fig. 54.

Caractere specifice: Corpul mai puin lung i cilindric. Coadacilindric. Botul foarte lat i obtuz, fruntea îngust ioblic. Ocbii ridicai în sus lâng frunte, mult mai apropiai

între ei, i aezai strâmb. Mustile foarte lungi ajungând

pân aproape de inseriunea pectoralelor. Dorsala i anala

cu una sau cel m uit dou dungi transversal for m a t o din

câte o serie de pete închise.

Cyprinus uranoscopus: Agassiz, Beschreibung eincr neuen Specios aus

dem Genus Cyprinus L. Isis Jahrg. 1828, pag. 1040, Tab. XII, i apoi

tot aici în 1829, pag. 44.

Gobio uranoscopus: Cuvier et Valenc. Tom. XVI, pag, 312. Hochei u.

Kner, 1. c, pag. 93. Siebold, pag. 115. Pancic, pag. 83. GilntJter, 1. c,

VII, pag. 172. Kessler, Zur Ichthyologie, et, pag. 19; Nachtrge zur Ich-

thyologie, pag. 18; Ichthyologia, etc, pag. 252. Nr. 179. Grimm, 1. c, pag.

203, Nr. 207. Seeley, 1. c.

Gobio Kessleri: Dybowslri, 1. c.

Aceast specie, cu mult mai mic decât cea precedent, se deosebete

foarte bine de ea atât prin caracterele artate în diagnoz cât i prin co-

loraiunea ei. Ea arc un cap albiu, iar petele cenuii cari abia se zresc

sunt mai mult nite dungi transversale pornind din spinare pân la mij-

locul corpului.

In apele noastre el este cu mult mai puin rspândit decât specia pre-

cedent i cel mai mult l-am gsit în Bistria în dreptul Comunei Bu-

halnia. De asemenea l-am gsit tocmai în delta Dunrii in blile for-

mate chiar în gura Sulinei, precum chiar— ceeace este foarte curios — iîn mare în faa acestei guri în ap slcie.

Biologia sa, pescuitul, numele populare, etc. sunt întocmai ca si la cea-

lalt specie.

6. Gen. Rhodeus. Âgassiz.

(M6m, Soc, Se. Nat. Neuchâtel I. 37. 35).

Solzii mriori. Linia lateral incomplet. Dorsala i anala cu

baza de o lungime mijlocie. Gura subinferioar fr musti. Dinii

faringieni, cari au forma unor cuite, sunt aezai pe o singur serie

dup formula 5—5 i prezent o singur brzdlur pe suprafaa de

masticatiune.



136

In apele Europei acest gen este reprezentat printr'o singur specie, care

este îns foarte interesant, deoarece prin form, prin dentiiune, etc.

pare o form o transiie ctr genul Abramis.

Sp. Rhodeus amarus Agass, Blehnia sau Boatca.

Tab. X. Fig. 52.

Caractere specifice: Corpul înalt i comprimat lateral; linia la-

teral limitat asupra primilor 5 — 6 solzi. Dorsala are la

începutul ei un radiu osos neted.

Sinonime

Alburnus aussonii : Marsigli, 1., c, voi. IV tab. 13, fig. 3. pag. 43.

Cyprinus amarus: Lhme, Syst. Nat. BJoch, 1., c, pag. 52, Tab. 8, fig.

3. Meidinger, Icon. etc, tab. 37. Cuvier el Valenc. XVII, pag. 79. Rei-

singer, 1. c, pag. 80.

Leuciscus amarus: Cuvier, Regne animal.

Cyprinus sericeus : Pallas, Zoograph, Rosso-Asiat. III, pag. 320.

Rhodeus amarus: Agassiz, Mem. Soc. se. nat. Neuchâtel I, 1835, pag.

37. Nordmann, 1., c, pag. 481. BieJs, Fische Siebenbiirgens, pag. 9. Kess-ler, Zur Ichthyol. pag. 29, Nr. 27; Nachtrge, pag. 20; Ihtiol. iYralo-

Caspi-pontic, pag. 260. Nr. 204. Heckel u. Kner. 1., c, pag. 100. Sie-

bolcl. 1., c, pag. 117. Panciî:, 1., c, pag. 85. Jeitieles, 1., c, Fische der

March II, pag. 3, 1864. Dybowski, 1. c, pag. 83. Seeley, 1. c. Gilnther

Catal. VII, pag. 279. Bade, pag. 142, Warpachowski, 1. c.

Br. 4, D 3/9 - 10, P 1/10, V 2/6, A 3/9, C 19, L. lat. 34—38 L. tr. 10—12.

Acest pete mic se aseamn prin forma corpului su cu un puiu de Plticsau de Caracud, de aceea i pescarii în cea mai mare parte îl confund,

i în multe locuri nici nu au nume propriu pentru el, ci îi zic «plticu»,«coscel», etc.

Corpul este foarte înalt i comprimat lateral. înlimea sa este egalcu Y3

din lungimea total i grosimea sa egal cu 1

/3 din înlimea ma-

xim. Gura este semi-inferioar i îngust ajungând înapoi numai pânsub narine. Narinele sunt mai apropiate de ochi decât vârful botului

ele sunt duble, cea anterioar fiind rotund, iar cea posterioar oval. Ochiul

este foarte mare, diametrul su fiind egal cu 1

/8 din lungimea capului, care

i el se cuprinde de 4 x

/2—5 ori în lungimea total. Distana preorbitar

e chiar ceva mai mic ca diametrul ochiului, iar cea interorbitar are aproape

l 1

/2 ori acest diametru. Intre ochi i între nri fruntea e puin scobit

longitudinal. Dinii faringieni au form de cuite i prezent câte o singurbrzdtur pe suprafaa lor de masticaiune.

Dela regiunea occipital înainte profilul corpului se suie repede în sus des-

criind un cerc pân la începutul dorsalei, de aici se scoboar grabnic în jos



137

pentru a form marginea pedunculului caudal, a crei înlime este egalcam cu i

/s din înlimea maxim a corpului.

Aripioarele dorsal i anal au bazele lor de o lungime mijlocie. Ra-diul osos dcla începutul lor este neted, nedinat. Dorsala începe in tot-

deauna foarte puin în urma inseriunii ventralelor. Anala este foarte în-

pins înapoi, aa c deschiderea anal este chiar ceva mai apropiat de

ventrale decât de începutul analei. Caudala este bifurcat la mijlocul ei,

având ambele loburi egale.

Solzii sunt cu totul netezi, mriori, mai înali decât lungi i se acoper

numai puin unii pe alii. Linia lateral este limitat numai pe cei dintâi

5—6 solzi. Intestinul lor e foarte lung i face 5 întorsturi.

Coloraiunea. Brbatul i cu femela afar de epoca de reproducere

nuse deosebesc între ei,

decâtcel mult printr'o papil genital lungi ca

de 5 mm. pe care o are femela. In timpul reproducerii îns este un di-

morlism foarte pronunat.

In timpul în afar de epoca de reproducere spinarea este cenuie sau

bate în verde. Laturile sunt argintii btând în albastru, iar pe mijlocul

coadei, începând dela marginea caudalei pân aproape de mijlocul corpu-

lui se întinde o dung lat verde cu un luciu metalic puternic. Dorsala

i caudala sunt cenuii închise, iar celelalte aripioare bat în ro. Dorsala

este ptat pe tot lungul ei cu 2 dungi compuse liecare clin câte o serie

de puncte cafenii închise cu cari e ptat membrana care unete radiile ei.

In timpul reproducerii îns colorile se schimb cu totul. Brbatul

arat o bogie de colori mai frumoase decât la toi petii de ap dulcei cu un luciu metalic foarte strlucitor; în general corpul irizeaz b-tând în violet, albastru ca oelul, verde i rou.

Piesele operculare, spinarea i suprafaa corpului deasupra regiunii ari-

pioarei anale sunt violete. Dunga de pe coad iea o coloare splendid de

smaragd;

pieptul i burta portocalii sau roz argintii. In urma opercu-

lului o pat argintie înconjurat cu altele violete închise.

Dungile de pe aripioara dorsal devin mai vii i mai pronunate, anala

roie, iar celelalte transparente cu un ton rou peste ele. Caracteristic e cîn acest timp pe tot lungul buzei de sus, deasupra gurii, se formeaz ca

o ching plin cu mici nsturai osoi asemntori cucei ce se formeazi la ali j Cyprinizi în epoca de reproducie ; câte una asmntoare înscu mult mai mic se formeaz i deasupra fiecrui ochiu.

La femel, care în totdeauna este mai mic decât brbaii si mai puin

înalt, coloraiunea este cu mult mai palid ; în schimb îns papila geni-

tal se lungete în epoca de reproducie foarte mult trecând chiar peste

captul caudalei; ea devine elastic i se coloreaz în rou sau portocaliu.

Dimensiunile maxime la cari ajunge în apele noastre nu întrec 8 cm.

lungime.

Distribuia. Blehnia este rspândit în toat ara în bli i heletee, în

bltoacele formate de râuri sau în braele lor aâ zise moarte, unde apa e

stttoare, chiar în râuri în regiunile unde apa nu e prea repede, etc. In

blile Dunrii am gsit-o pretutindeni pân lâng gurile Dunrii. E foarte

abundent în lacul Snagov.



138

Biologia. Boarea trote mai cu seam în. apele stttoare, la lacuri

puin adânci i expuse la soare, se gsete îns i in râuri în regiunea

unde ele curg mai încet. Se hrnete mai cu seam cu Plankton i alge.Epoca sa de reproducie cade pe la linele lui April i Maiu, chiar pân în

Iunie.

E foarte curios c locul unde-i depune icrele acest pete este în cavitatea

hranchial a scoicei de balt (Anodonta) i pentru acest scop se servete

femela de tubul lung pe care-1 capt în epoca de reproducere. Oule sunt

foarte puin numeroase i mari având un diametru de 3 mm. Dup de-

punerea oulor tubul se atrofiaz clin nou i rmâne în loc numai mica pa-

pil genital pe care am descris-o mai sus.

întrebuinarea. Acest pete, având o carne amar, nu se mnânc i nu

are absolut nici o valoare comercial.

Numele populare. In Moldova Behlita i Blehtii, la Snagov Boareai Rânchi, în Prahova (pârâul Verbilu) Ltea ; de asemenea liind

foarte mult confundat cu ali peti i se mai zice Plticu, Coscel, Ro-

sioar, etc. In Botoani mi s'a spus numele Plutic.

7. Gen. Abramis. Cuvier.

(Regne animal.)

Dorsala, care e tiat oblic dinainte, înapoi formând un vârf

foarte ascuit, are baza scurt. Anala cu basci foarte lung ; Cau~

dala bifurcat, vârful ei inferior fiind mai lung decât cel superior.

Solzii bine fixai, de o mrime mediocr. Corpul foarte comprimat la-

teral. Pe muchea spinrii între cap si începutul dorsalei solzii las o

crare median liber, care e mrginit de ambe'e pri cu solzi mai

mici, Poriunea pântecelui dintre inserUunea ventralelor i deschiderea

anal foarte comprimat formând o muche ascuit fr solzi pe ea.

Gura cu buze subiri si fr musti. Dinii faringieni aezai pe câte

o singur serie dup formula 5 — 5.

Petii cari compun acest gen cât i cei din genul urmtor—foarte de

aproape înrudit cu acesta—formeaz populaiunea principal a blilor de

inundaiune i mai cu seam a jepcilor Dunrii. Pescarii notri îi numesc

cu numele de: Peti albi sau Albitur, având apoi pentru fiecare specie

si chiar pentru diferitele dimensiuni ale fiecrei specii diferite numiri

(deci nu trebue a se confunda Albitura dela noi cu «poissons blancs»

a Francezilor, prin cari ei îneleg mai cu seam speciile lui Alburnus).

Aceti peti joac un mare rol ca hran a populaiunii noastre rurale.



139

/ sp. Abramis brama Linne.Pltica.

Tab. XI. Fig. 55.

Gura semi-inferioar. Corpul înalt. Toate aripioarele al-

bastre cenuii. Anala cu 23 — 28 radii moi divizate, începeînaintea sfâritului dorsalei.

Sinonime

Brama I: Marsigli, IV, tab. 16 i tab. 17, pag. 49.

Cyprinus brama: Linne, ist. Nat. I, pag. 53, Bloch, Oek. Naturg. fi.

Fische Deutschl. I, pag. 75, tab. 13. Meiclinger, Icon. Pisc. Austr, tab 43.

Pallas, Zoograph. Ross.-As. III, pag. 325. Reisinger, 1. c, pag. 81.

Abramis brama: Fleming, 1. c, p. 187. Agassiz, 1. c, pag. 39. Norcl-

mann, pag. 503. Cuvier et Valenciennes, voi. XVII, pag. 9. Kessler, Zur

Ichthyologie, etc, pag. 46; Nachtrge, etc, pag. 22;Ihtiolog. Aralo-Caspi-

pontic, pag. 260, No. 205. Heckel u.Kner,\. c, pag. 104. Siebold, 1. c,

pag. 121. Pancic 1. c, pag. 87. Jeitteles, Prodrom l'aunae, etc, pag. 55.

Giinther, Catalog. VII, pag. 300. Grimm, 1. c, No. 225. Warpackowski, 1.

c. See!ey, 1. c, pag. 211. Bade I. c, pag. 148.

Abramis vetula: Heckel, Annalen des Wiener Museums, 1835, i Heckelu. Kner, 1. c, pag. 108.

Cyprinus farenus: Linne: Syst. Nat., pag. 535.

Br. 3, D 3/9, P 1/15, V 2/8, A 3/23-28, C 19, L. lat. 51—57, L.

trans. V£*6-7

Pltica este caracterizata prin forma general a corpului ei, care este

puternic comprimat lateral i foarte înalt. înlimea maxim a corpului

este coninut de 2 1

/2— 2.3/4 ori în lungimea sa fr caudal; la exempla-

rele tinere îns este ceva mai mic. Grosimea corpului e coninut de 3 1

/;,

ori în înlimea sa. Lungimea capului este numai cu puin mai mare de-

cât înlimea sa i se cuprinde aproape de 6 ori în lungimea total a cor-

pului. Botul este scurt i obtus, el acopere numai foarte puin gura, care

are o form de potcoav i este subinferioar. Buzele sunt puin crnoasesi fr musti. Gura este îngust i se întinde înapoi numai pân sub

narinele inferioare. Ochii sunt relativ mari i egali cu 1

/i— 1

/- din lun-

gimea capului. Distana preorbital este egal cu l 1/2 diametru ochiului,

iar cea interorbitar mai mare decât 2 diametre. Narinele, cari sunt du-

ble, sunt cu mult mai apropiate de marginea superioar a ochiului de-

cât de vârful botului. Fruntea formeaz o adâncitur transversal între

narine i vârful botului, de aici înainte linia profilului pornete descriind

un arc foarte turtit

pânîn regiunea occipital, iar de aici se ridic brusc

descriind un arc mare i înalt pân la începutul dorsalei. Dela dorsal

linia spinrii descinde brusc descriind o curb invers. Oasele faringiene

inferioare sunt foarte delicate, subiri i prelungite. Dinii faringieni sunt



140

cilindrici, cu coroanele lor oblice si contractate pe lturi, cu o singur în-

creitur pe îngustele lor suprafee de masticaiune i cu o crestturînaintea vârfului lor ascuit.

Solzii sunt moi, îns bine iixai, cu marginea lor aproape rotund i pe

suprafa cu câteva striajuri radiare în form de evantaliu.

Pe partea anterioar a liniei spinrii ei las o crare liber, care are

aparena unei adâncituri limitate de ambele pri cu solzi ceva mai mici.

Ue asemenea pe mijlocul muchii ventrale, care este foarte ascuit, ei laso linie liber; îns aceasta linie este astfel acoperit de marginile solzilor

dintr'o parte i dintr'alta, încât numai ridicându-i pe acetia putem s'o ob-

servm. Linia lateral este foarte bine vizibil i descrie o linie aproape

paralel cu marginea ventral a corpului.

Aripioara dorsal începe ceva mai în urma mijlocului corpului, ea este

în lungul ei foarte oblic trunchiat, aâ c primul ei radiu moale este de4 ori mai lung decât ultimul. Anala are o baz foarte lung, iiind compusdin 23—28 de radii moi; ea începe puin înaintea sfâritului dorsalei. Pec-

toralele culcate ajung înapoi pân la inseriunea ventralelor, iar aceste din

urm pân la deschiderea anal. Caudala este bifurcat adânc i lobul ei

inferior este cu mult mai lung decât cel superior.

Varieti. Pltica variaz foarte mult atât ca coloraiune cât i în for-

ma corpului. Mai întâiu exemplarele tinere au corpul cu mult mai lung-

re i spinarea cu mult mai puin înalt. Aceasta a fcut înc pe Linne

s considere unele din aceste forme extreme ca o specie aparte sub numele

de Cypriniis farenus. Forma în adevr diferit i autoritatea mare tiin-

ific a lui Linne a fcut ca aceast form tânr s lie considerat în

adevr ca o specie separat chiar de ctre naturaliti ca Siebold, pân ce

abia mai târziu Nordmann (1) a putut rectifica aceast greeal i a stabili

sinonimia acestei specii cu A. brama.

Dar i exemplarele adulte variaz, astfel Agassiz a descris 2 specii

nou: Abramis microlepidotus i A. argyreus, pe cari apoi le-a descris

înc i mai amnunit Valenciennes; dintre acetia, primul—dup spusele lui

Agassiz— se gsete chiar i în Dunre. Este meritul lui Siebold, cu spiritul

su critic, de a ii lmurit aceast chestiune i a arta c toate aceste nu

sunt decât variaiuni individuale de ale lui Abramis brama.

In line Heckel(2)

a descris o

nouspecie sub numele de Abramis ve-

tida, caracterizat printr'un corp foarte lung i puin înalt; si pe aceasta

îns Siebold a dovedit-o c nu e decât o Pltic degenerat din cauza

apelor lipsite de hran, în cari tria. In privina degenerrii i modifi-

crii formei corpului din cauza mediului ne-a dat în timpul din urmWalter (3) câteva exemple mai strlucite artând tocmai degenerarea Pl-

iici din cauza traiului într'o ap lipsit de hran. Exemplele de acest fel

nu lipsesc nici în apele noastre i mai cu seam în jepcile cari seac în

timpul verii.

(1) 1. c, pag 503.

(2) Heckel, Anndlen des Wiener Museum's I, pag. 230, tab. 26, fig. 6, i Heckel u. Kner, 1. c, pag. 108.

(3) Walter, Fischerei als Nebenbetrieb d. Landwirtes, ele. 1903, fig. 123—126, pag. 312.



141

Coloraiun ea , haina nupiala, etc. Coloarea Pltici variaz Toarte mult

dup apa în care trete; cele caii tresc la ap curgtoare sunt cu mult

mai deschise, cu solzii aurii i cu spinarea verde cenuie; din contr, celecari tresc la balt au solzii argintii i spinarea aproape neagr. Din lacul

Znagov se aduc pltice cu corpul atât de negru, încât par'c ar fi afumate cu

crbune. In genere coloraiunea e urmtoarea: spinarea cenuie mai mult

sau mai puin închis, laturile corpului argintii sau aurii, partea ventral

alb glbuie, iar regiunea jugular bate câte odal—mai cu seam la ma-

sculi în epoca reproduciei— puin în rou. Aripioarele— i aceasta este

un caracter distinctiv pentru aceast specie—sunt toate cenuii btând în

albastru. Irisul este auriu sau argintiu—dup apa din care provine exem-

plarul—i puin ptat cu negru.

In timpul reproduciei masculul capt aproape pe tot corpul o mulime

de mici nsturai conici ca de vreo 3 m.m. diametru, cari la început

sunt albi, iar în urm se înglbenesc. Ei acoper în mare numr botul,

toat partea superioar a capului împreun cu operculele, toat spinarea,

mai toat regiunea deasupra aripioarei anale i chiar radiile tuturor ari-

pioarelor afar de dorsal. Aceti butoni sunt formai, dup cercetrile lui

Riebold—din celule epiteliale. Curios e c adeseori chiar în afar de epoca

de reproducere se prind exemplare cu aceast hain. Pescarii notrii con-

sider aceti butoni ca o boal de piele i zic c e Pltic rpnoas.Adeseori se prind în blile noastre unele exemplare colorate cu totul rou,

ca i cum ar avea injectat o coloare pe sub solzi. E probabil c avem

a face cu un caz patologic. Pescarii le zic acestor exemplare împratulpltici.Dimensiunile. Dintre toi Abramzii Pltica ajunge la cele mai mari di-

mensiuni, exemplare de 60 i chiar 70 cm. lungime, având o greutate pân la

4 kilograme, nu sunt o raritate. Totu exemplarele obinuite ce se întâlnesc

zilnic în comer au o lungime de 30 — 40 cm. Exemplarele mai mici, dela

25 cm. în jos, sunt deosebite de pescari sub numele special de Cârjanc.Distribuia. Pltica treste mai cu seam în blile Dunrii, în lacurile

litorale cu ap dulce, în diferite lacuri ca Znagovul, etc. Ea se gseteîns i în Dunre precum i în partea de jos a râurilor, cu blile pro-

venite din inundaiunile lor. Lipsesc cu totul la mare.

Biologia. Pltica prefer mai cu seam blile cu ap linitit, cari au

un fund nmolos i acoperit cu plante. Ea se ine mai mult pe lâng fund

la oarecare adâncime. Apa srat nu prea o suport i de aceea lipsesc

în Razim i în faa gurilor Dunrii; în anul 1895 rupându-se digul care

desparte lacul Siutghiol de mare i intrând ap srat înuntru, am v-zut murind o mulime de pltici din aceast cauz. Ea trete în cârduri iemigreaz dela o balt la alta.

Hrana ei const din tot felul de insecte i larvele lor, viermi, crus-

tacee i burueni. Ea turbur în totdeauna apa prin modul su de a se

hrni i rupe buruenile de pe fund, cari ies la suprafa, aâ c pescarii

cunosc în todeauna dup acest indiciu unde este petele.Pltica de Dunre intr în bli primvara cam odat cu alul, iar

epoca ei de reproducie este odat cu Crapul, adic când apa ajunge la

o temperatur de 18°. In timpul reproducerii, ele se cârduesc i pleac



spre maluri la ap mic. Aici se bat cu mult sgomot i lipesc pe bu-

ruene icrele lor glbii. O femel are dela 2—300.000 de icre al cror

diametrue

cam de 1,5 mm.Icrele lor sunt atât

delipicioase, încât de

multe ori le rmân lipite pe burt i pe coad. Dac în timpul btiisunt turburate, fie prin vreo furtun, fie prin vreun sgomot sau cu instru-

mentele de pescuit, ele se întrerup i pleac imediat înapoi la fund.

Întrebuinarea. Pltica dei are multe oase, are o carne foarte gus-

toas; pentru unii «Pltica de Znagov», fript la grtar i servit în

saramur, este o delicate. Ea se consum în mari cantiti atât proas-

pt cât i mai cu seam srat. Cantitile enorme în cari se gseteacest pete— împreun cu ceilali Abramizi— în apele noastre îl face saib o importan economic i comercial foarte mare i s fie considerat

ca un aliment popular. Numai blile din delta Dunrii produc pe fiecare

an (în 1904) o cantitate de 78.548 kgr. Pltica mare, 33.437 Cârjanc i64.095 Albitur.

In comer Pltica poart diferite nume dup dimensiunile ei. Exempla-

rele mari se numesc Pltica, cele mijlocii Cârjanc, iar cele mici cari se

amestec cu alte specii de Abramide, se vând sub numele de Albitur.

Pescuitul. Pltica se pescuete în toate timpurile i cu tot felul de in-

strumente, dar mai cu seam cu Nvoadele, cu Avele i cu Vintirele.

Nume populare. Pltica, Plticu, Cârjanc, Cârjencu, Albitur,

(când e mic de tot i amestecat cu cosac, batc, etc). Lipovenii din delta

Dunrei o numesc Ciabac si Lest.

Monstruoziti.

Ca i la Crap se gsesc i aici din timp în timp exemplare de Pltica,

bocs. Deoarece o asemenea form este înc necunoscut i nu o gsescpomenit niceri în literatur, voiu da aci figura capului unui exemplar de

vreo 35 cm. lungime. (Tab. XI. Fig. 56). Dup cum se vede din aceast

figur, forma capului este tocmai ca cea dela Crap sau ca cea descris de

Bonaparte la

Mrean. iaicea oasele frontale sunt îndoite dela mijlocul

lor i se scoboar vertical în jos. Etbmoidul de asemenea în loc de a merge

orizontal se scoboar vertical, ba cbiar puin înclinat înuntru, iar ambele

flci ies ca o tromp în afar. Frontalele la îndoitura lor se lesc i se

bombeaz dând craniului forma caracteristic do cap de Delfin.

Bastarzi.

Aproape la nici o grup de peti nu sunt bastarzii între diferitele specii

atât de frecueni ca aicea. Aceste specii ducând o viea comun, având

locuri i epoce de reproducie comune, se întâmpl adeseori c oule lor s



148

fie fecundate de spermatozoizii altora i s produc bastarzi. Pltica se

corcete mai cu seam cu Batca. Descripia acestui bastard o voiu da în

urm la finele acestui gen.

2 sp. Abramis vimba. Lin. Mozunasul.

Tab. XI. Fig. 57.

Gura inferioar ; bolul conic, ieit foarte mult în afar. Cor-

pul1

ungare avândo

înlime moderat. Anala, cu 18 — 22radii moi divizate, începe dup captul posterior al dorsalei.

Sinonime:

Capito anadromus: Marsigli, Tab. 6, pag. 17.

Cyprinus vimba: Linne, Syst. Nat. I, pag. 531. Bloch, 1. c, I, pag. 38,

tab. 4. Meidinger, 1. c, tab. 38. Reisinger, 1. c, pag. 72. Pallas, Zoogrâphia,

III, pag. 322.

Cyprinus carinatus: Pallas. Zograph., pag. 323.

Abramis vimba: Cnvier et Valenciennes, XVII, pag. 65. Nordmann,

Faune pontique, III, pag. 508. Kessler, Zur Icbtbyolog., pag. 45; Nachtrgezur Ichtbyol, ele. pag. 22; Ibtiologia Aralo-Caspi-pontic, etc, pag. 262,

No. 208. Heckel u. Kner, 1. c, pag. 109. Pancic, 1. cv pag. 88. Jeitteles

Fische der March, pag. 29. Siebold, 1. c, pag. 125. Gunther, Catalogue,

VII. Grimm, 1. c, No. 228, pag. 303. Seeley, 1. c. Bade, pag. 157.

WarpacJwwskl, 1. c.

Varieti

Abramis melanops: Heckel, Annal d. Wiener Museums, II, 1840,

pag. 154, Tab. 9, Fig. 3. Cuvier et Valenciennes, XVII, pag. 61. Nord-

mann,1. c, pag. 509, i Tab. 22 fig. 2. Kessler, Ausziige, etc. I, pag.

10. Heckel u. Kner, 1. c. Siebold, 1. c, pag. 127.

Abramis elongatus: Agassis, Mem. Soc. se. nat. Neuchâtel I, pag. 39.

Gunther, Catalogue etc. VII, pag. 304.

Br. 3, D 3/8, P 1/15—16, V 2/9 — 10, 3/17— 22, C 4/19/5, L. lat.

56—60, L. tr.9

r:^

Corpul este lungre i comprimat lateral. înlimea maxim a corpului

este egal cu aproape i

/i din lungimea total, iar grosimea sa maximaproximativ cu Vio din aceasta. Lungimea capului este egal cu aproxi-

mativ 1

/5din lungimea total. Botul este conic, rotunzii la vârf i foarte

prelungit deasupra flcii inferioare. Gura, care este aproape orizontal, se

prelungete înapoi pân aproape de marginea anterioar a ochiului. Ochiul

este egal aproape cu x/.î cnn lungimea capului. Distana preorbital este



144

egal cu aproape H/2 ori diametrul ochiului, iar cea interorbital cu de â

ori acest diametru. Intre vârful botului i ochi la egal distan de ambele

se afl narinele dublate, din cari cea anterioar e rotund i mai mare,

iar cea posterioar eliptic. Oasele faringiene sunt mai groase i maiscurte, dinii sunt comprimai lateral.

Solzii sunt de o mrime moderat i au pe ei un striaj rar radiar.

Pe linia median a spinrii, dup aripioara dorsal, ei formeaz o carencare se întinde pân la începutul caudalei; e un fel de continuare a crriifr solzi de pe linia median dorsal anterioar. Linia lateral, care este

bine pronunat, e aproape paralel cu marginea inferioar a corpului.

Dorsala începe la jumtatea corpului, deasupra prii posterioare a bazei

ventralelor, ea e aproape de 2 ori mai înalt decât lungimea bazei ei

i ceva mai mic ca â/4

din înlimea maxim a corpului. Pectoralele sunt

egale cu ]

/7

din lungimea total, îns distana dela vârfurile lor când sunt

culcate pân la înseriunea ventralelor e egal aproape cu jumtatea lun-

gimii lor. Anala are aproape pe jumtate din înlimea dorsalei; ea începe

cu mult în urma ultimilor radii ai dorsalei.

Coloratiunea. Coloarea general a corpului este urmtoarea : pe spinare,

pe bot precum i pe toat partea superioar a capului pân sub ochi

corpul este colorat cenuiu btând în albastru, sau de coloarea plumbului;

pe laturi este alb argintiu. Aripioarele dorsal i caudal urmeaz aproxi-

mativ coloarea general a prii corpului pe care sunt situate, fiind colo-

rate i ele albastru cenuiu cu puncte mici închise. Pectoralele, ventralele

i anala au o culoare alb glbie care la baza pectoralelor i a analei trece

în ro portocaliu. Marginea analei e ptat cu negru. In timpul reproducieicolorile se schimb; atunci la amândou sexurile partea superioar a corpului

e neagr pân la jumtatea sa, iar buzele i partea ventral devin portocalii

închise. i aicea masculii au în epoca reproduciei acele îngrori ale

epiteliului, îns aicea sunt numai ca nite mici puncte.

Dimensiunile. Lungimea obinuit a Morunaului, cum se prinde în apele

noastre, e cam de 25—30 cm.

Distribuiunea. Morunaul se gsete numai în Dunre cu blile ei ila mare în faa gurilor; niciodat îns nu intr i în afluenii Dunrii.

Cele mai mari cantiti se prind la Gura Sf. Gheorghe în mare.

Biologia. Morunaul este mai mult un pete migrator. El trete la

mare în apa slcie din faa gurilor Dunrii i intr în Dunre i mai cu

seam în bli pentru a se reproduce. El intr în Dunre primvara, pro-

babil înc când nu s'a rupt ghiaa, cci tocmai acesta e singurul timp

când se prinde aicea în cantiti mai mari pe sub ghia la adâncimi de

5—-6 m. In bli el intr primvara i st tot anul. Epoca sa de repro-

ducie e prin Aprilie i Maiu; el leapd icrele în bli pe fund— dac e

vârtos — sau pe plante acuatice. Femela leapd cam la 2 — 300.000

de icre.

Hrana morunaului este ca i a celorlalte Abramide, adic: viermi, crus-

tacee, insecte i burueni acuatice, etc; el se îngra în bli foarte mult.

întrebuinare. Morunaul areo

carne foarte gustoas i gras. El nu seprinde niciodat în cantiti aâ de mari, încât s poat avea vreo valoare

comercial deosebit; în totdeauna se vinde numai printre ali peti.



146

Pescuitul. Morunaul se prinde mult primvara la Leas, apoi la Xevodi în fine iarna când se trage cu Tifanele pe sub ghia.

Nume populare. Pe tot lungul Dunrii noastre i se zice de ctre pescariMoruna, aceasta din cauza asemnrii botului su cu al Morunului; Lipo-

venii îi zic de asemenea Moruna si Ribe.

Varieti. Sub numele de Abramis Melanops a descris Heckel o specie

deosebit de Abramide, care se aseamn foarte mult cu morunaul, numai

c are botul mai scurt i negru. Aceast form a fost în urm gsit ide Nordman în râurile Crimeei, precum i de Kessler la Nistru. Am gsit

i eu câteva exemplare prin blile noastre i cred c nu este decât o

simpl varietate de moruna cu botul scurt, neprezentând nici o alt di-

ferint.

3. sp. Abramis ballerus L. Cosac.

Tab. XI. Fie:. 58.

Gura terminal cu deschiderea oblic , î n d r e p t a t în s u s.

Corpul foarte comprimat 1 a t erai. A n ala cu 36—r45 radii moi,

începe ceva înaintea sfâritului dorsalei.

Sinonime :

Cyprinus ballerus: Linne, Syst. nat., I, pag. 535. Block, 1. c, I, pag. 62,

tab. 9. Pallas, 1. c, III, pag. 327. Reisinger, pag. 83.

Abramis ballerus: Cuv. et Valene, XVII, pag. 45. Nordmann, 1. c, pag.

505. Kessler, Zur Ichthyologie, pag. 43., Nachtrge, etc, pag. 21; Ihtiol.

Caspi-pont., pag. 261, No. 206. Hecksl & Kner, 1. c, pag. 113. Siebold,

pag. 130. Panoic, 1. c, pag. 89. Jeitteles, 1. c, pag, 56. Giinther, Catal.,

VII, pag. 302. Grlmm, 1. c, No. 226. Seeleij, 1. c, pag. 218. Bade,\.c,

pag. 153. Warpacliowski, 1. c. pag. 118.

Br. 3, D3/8, Pl/15— 17, V2/8, A3/36—45, C19, L. lat. 69—74, L.14-15

tr.8—10

Cosacul care prin forma sa general se aseamn cu Pltica este uorde recunoscut prin urmtoarele caractere: Corpul su este lungre ifoarte comprimat lateral ; înlimea sa maxim se cuprinde de 4 ori în

lungimea total, iar grosimea sa de 3—4 în înlime. Capul este mic, pe

cât de lung pe atâta de înalt, lungimea capului se coprinde în lungimea

total aproape de b 1

/2 ori; botul ascuit, gura foarte oblic i terminal.

Oasele faringiene cu mult mai subiri i mai prelungite chiar decât la

Pltica. Ochiul variaz dup vârst, la exemplarele tinere diametrul sueste egal cu 1

/3 , la cele btrâne cu 1/i ,

din lungimea capului. Aceast

diferin în dimensiunile ochiului a fcut pe pescari s dea Cosacului mai

A. R.— Publ. Adamaehi. III. Antipa, Ihtiologia. 1°



146

tânr un nume deosebit de Cossac caraghios (adic Cosae cu ochi mari

sau negri).

Dorsalaeste înalt fiind

egal cu aproape

3

/4din

înlimeacorpului sau

cu de 2—2y2 ori lungimea bazei sale. Primul ei radiu este de 3 ori mai

lung decât ultimul. Anala începe cam pe sub mijlocul dorsalei, este foarte

lung ajungând chiar pân la 41 de radii moi i se întinde pân aproape

de inseriunea caudalei. Primul ei radiu este egal cu 1

/2 primului dela

dorsal i e de 5 ori mai mare decât ultimul ei radiu. Pectoralele iau

cam 77 din lungimea total i culcate se întind înapoi pân peste baza

ventralelor. Solzii sunt ceva mai mici decât la celelalte specii i numrulstriajelor radiare în form de evantaliu e cu mult mai mic (4— 7). Linia

lateral e bine pronunat.

Goloraiunea. Spinarea este neagr albstrie, laturile argintii, aripioarele

pereche sunt glbii, cele nepereche cenuii; toate cu negru cenuiu pemargine.

Dimensiunile la cari ajunge de obiceiu sunt cam de 25—30 cm.; excep-

ional îns, el poate crete mult mai tare, chiar pân la 2 kgr.

Distribiiiunea. Cosacul trete mai cu seam în Dunre i în toate blile

ei pân la mare. In râuri se rtcete numai în partea lor inferioar pentru

a intra în blile lor de inundaie.

Biologia. In aceast privin el se aseamn mult cu Pltica. El este

un pete de balt cruia îi place nmolul i stuful. Primvara intr prin

bli înc de prin Fevruarie, se hrnete cu animale mici, crustacee, larve

de insecte, vegetale, etc. Epoca sa de reproducie e foarte timpurie i cade

de obiceiu în a doua jumtate a lunii lui Martie întârziindu-se câte odatpân la începutul lui Aprilie. Temperatura apei care-i convine mai mult

pentru reproducie este între 8° i 12°.

Întrebuinarea. Cosacul este un pete foarte cutat de poporul nostru ise consum la ar srat la butoaie în cantiti foarte mari. El îns nu este

in atât de mari cantiti în apele noastre pe cât se consum în ar i de

aceea se import mult din Rusia dela gurile Donului i Niprului. In blile

din delta Dunrii se scoate câte cel mult 6—-8.000 kgr. anual, iar în bl-

ile din susul Dunrii cantitatea nu e mai mare.

Pescuitul cosacului se face cu nvoadele i vârele în tot timpul anului.

Nume populare. Numele su general, atât la pescarii români cât ichiar la Lipoveni i Greci este Cosac. Pescarii români i Turtucenii

deosebesc 2 feluri : Cosacul neme care este ceva mai mare, «mai r-srit», i Cosacul caraghios care e ceva mai mic cu ochii mari. Ei mai

zic la Cosacii de mrimea mijlocie : Cosâcu. Lipovenii mai numesc

cosacu opa.Bastarzi (?). Dup credina pescarilor, Cosacul se corcete cu Batca i

d un bastard care rmâne în totdeauna mai mic, acestuia îi zic ei Boog.Descripia urmeaz (vezi Abr. sapa. Pali).



UI

4. Sp. Abramis sapa Pali.

Tab. XII. Fig. 59.

Gura mic semi-inferioar ; botul obfcus, gros i rotunzi-t.

Corpul de o înlime mijlocie i foarte comprimat lateral.

Anala foarte lung cu 38— 45 radii moi; începe înainte de

sfâritul dorsalei.>

Sinonime

Brama secunda foem. : Marsigli, 1. c, IV, tab. 17.

Cyprinus sapa : Pali. Zoograph. III, pag. 328.

Cyprinus clavetza: Gilldenstaedt, in Pali. Zoogr. III.

Abramis schreibersii : Heckel, An. d. Wiener Mus. I, pag. 227, tab. 20,

fig. 4.

Abramis sapa: Nordnmnn, 1. c, pag. 506, tab. 21 (figura foarte bun).Heckel u. Kner, 1. c, pag. 115. Siebold, 1. c, pag. 131, Pancic, pag. 90.

Kessler, Nachtrge zur Ichtbyol., pag. 21; Ihtiolog. Arâlo-Caspi-pontica,

pag. 262, No. 207. Gunther, Catalog. III, pag. 302, Grimm, 1. c, pag. 227.

Bade, 1. c, pag. 155.

Leuciscus sapa : Cuvier el Valenciennes, XVII, pag. 49.

Aceast specie se aseamn foarte mult cu Cosacul, atât prin forma ge-

neral a corpului care este aproape aceea, fiind aicea numai puin mai

comprimat lateral i ceva mai înalt, cât i prin lungimea analei care ajunge

a avea chiar pân la 45 de radii moi. De asemenea se aseamn i prin

forma celorlalte aripioare i în special a pectoralelor cari ajung i aici

pân la baza ventralelor. Ea se deosebete îns de Cosac: prin forma ca-

pului careeste foarte

scurt,cuprinzându-se mai bine de 6

ori în

lungimeatotal; prin forma botului care este scurt, obtus i foarte bombat între

ochi;prin gura sa care este inferioar, falca de sus acoperind uor pe cea

de jos, prin ochii si foarte mari, etc. Diametrul ochilor este egal cu 1

/3

din lungimea capului, distana preorbitar fiind mai mic decât diametrul

ochilor, iar cea interorbitar aproximativ egal cu l 1

/2diametru. Tocmai

prin aceste caractere îns—forma capului, botului, gurii i ochilor—aceast

specie se apropie foarte mult de genul Blicca. înlimea corpului se cuprinde

de 3ya ori în lungime.

Oasele faringiene reprezenta o form intermediar între oasele Plticii ale Morunasului, ele nu sunt nici asâ de subiri si lungrete ca la Pltic,

î 7 i i ? O > 7

dar nici aa de scurte i îndesate ca la Moruna. ,

In privina celorlalte caractere specia aceasta se aseamn aproape în

totul cu Cosacul, numai c caudala este aicea cu mult mai lung i vârful

ei inferior este cu mult mai lung decât la toate celelalte Abramide.



148

Coloratiunea este cu mult mai deschis decât la Cosac, fiind chiar si

pe spinare argintiu. Partea superioar a capului i partea dorsal sunt albastre

cenuii, laturile argentii foarte vii. Aripioarele albe glbii înconjurate de o

margine neagr destul de larg. Ochii galbeni argintii cu o pat închis

pe Iris.

Dimensiunile la cari ajunge sunt cu mult mai mici decât ale Cosacului.

Exemplarele obinuite ce le-am întâlnit aveau ca la vreo 25 cm.

In privina biologiei, pescuitului, întrebuinrii, distribuiei, etc, acest

pete se aseamn în totul cu Cosacul, numai c este cu mult mai rar sau

chiar foarte rar.

Dup credina general a pescarilor notri, acest pete nu este o specie

deosebit ci o corcitur, i anume corcitur de Cosac cu Batc, despre

care am amintit mai sus. Fr a putea s m pronun înc asupra acestei

chestiuni, înclin i eu a

mîndoi de existena ei ca specie, dei a fost

descris i recunoscut pân acum de naturaliti atât de distini ca Pallas,

Heckel, Nordmann, Siebold, Kcssler, etc.

In tot cazul comparând capul ei cu capul Batci — Blicca Bjorkna —vedem o asemnare frapant. Numrul mai mare de radii la anal, pe

care se zice c l-ar avea, nu are nici o importan, deoarece am gsit

foarte multe exemplare tipice de Abr. ballerus cu 45 de radii moi în anal.

De asemenea faptul c gsim numai un numr mic de exemplare iacestea izolate, ar putea fi iar o dovad c avem a face numai cu un

bastard. Rmâne dar ca experiena cu fecundaiunea artificial s ne dove-

deasc în urm cu siguran adevrul.

Nume populare. Acest pete nu are nume proprii populare. I se zice

uneori Cosac cu botul turtit, sau Cosac corcit cu Batc, etc, iar Tur-

tucenii îi zic Boog, fiindc rmâne mic. Lipovenii îi zic ca la toi Cosacii

i opa.

Abramis bramaX Leuciscus rutilus Sieb. Bastazd.

(Gen. Abramidopsis Siebold.)

Tab. XII. Fig. 60 a. b.

Sinonime

:

Cyprinus buggenhagii: Bloch, 1. c, tab. 95.

Abramis leuckartii: Heckel, Annal. d. Wiener Museums I, p. 229, tab.

20, fig. 5. Nordmann, 1. c, p. 508. Cuvier el Valenciennes, XVII, p. 59.

Bielz, Fische Siebenbiirgens, p. 11. KessJer, Zur Ichthyologie, p. 46; Nach-

trgezur Ichthyolog.,

v

p. 22. Heckel u. Kner, 1. c, p. 117. See'.ey, p. 221.

Warpachowslii, Petii din apele Rusiei europene, pag. 125., Fig. 64.

Leuciscus buggenhagii : Cuvier et Valenciennes, XVII, p. 53.



149

Abramidopsis Leuckartii : Siebokl, 1. c, p. 134. Kessler, Ihtiologia

Aralo-Caspi-pontic, p. 264, No. 212. Grimm, 1. c, No. 232.

Hybrid between Abramis brama and Leuciscus rutilus: Gunther, Ca-

talogue VII, p. 214.

Dup cum se vede din lista sinonimiilor, acest pete a fost mult timp con-

siderat ca o specie aparte i abia în urma studiilor lui Siebold a fost re-

cunoscul adevrat sa natur de bastard. E destul de curios aceasta,

cci pescarii notri îl cunosc cu toii foarte bine i nici nu-i dau alt

nume decât «Pltic corcit cu Babuc».Caracterele principale ale acestei forme sunt : Corpul este lungre i

de o înlime mediocr, înlimea sa maxim fiind cuprins de 3 Va or ' mlungimea total, iar grosimea sa aproape de 3 ori în înlime. Capul este

aproape atât de lung cât înalt i lungimea sa intr aproape de 5V2 ori în

lungimea total. Gura este terminal i oblic ca la A. ballerus ; ea este

îngust, încât colurile ei nu ajung pân sub nri, botul este obtus. Dinii

faringieni sunt pe câte o singur serie i anume în dreapta 5 i în stânga

5 sau câte odat 6. Coroanele lor sunt lateral comprimate i oblice. Su-

prafeele lor de masticaiune au o brzdtur în mijloc, iar înaintea vâr-

fului lor câte o cresttur. Ochiul este relativ mic, diametrul su având

cam Vi din lungimea capului; distana preorbital este de un diametru, iar

cea interorbital egal cu l 1

/2 diametru a ochiului.

Solzii sunt ceva mai mari ca la Pltic i au pe suprafaa lor câteva

striuri radiare. Pe linia dorsal el nu mai las o crare liber, ci o acoper

complet cu solzi impari suprapui unul peste altul ; de asemenea pe por-

iunea ventral dintre aripioarele ventrale i anus se formeaz o mucheascuit acoperit cu solzi. Prin aceste 2 caractere acest pete se înde-

prteaz cu totul de Abramis apropiindu-se de Leuciscus. Linia lateral

este bine pronunat, mergând mai mult pe sub jumtatea corpului apropo

paralel cu linia ventral.

i aripioarele sunt foarte caracteristice, formând o transiie între ambele

genuri; Aripioara dorsal este trunchiat oblic, formând un unghiu ascuit,

anala îns are o baz cu mult mai scurt ca la toate abramidele fiind

compus din 15— 18 radii moi i începe exact sub ultimul radiu al dorsalei;

baza ei e numai cu puin mai lung ca înlimea. Caudala de asemeneae caracteristic, cci vârful su inferior este numai foarte puin mai lung

sau aproape egal cu cel superior, deci e cu mult mai scurt decât la toate

Abramidele.

D3/10, Pl/5, V2/8, A3/15— 18, C19, L. lat 45—54, L tr. ^4^.

Coloarea este pe cap i pe spinare albastru-verzuie, pe laturi argintie,

aripioarele albicioase, liind îns mai toate afar de pectorale i ventrale

(câte odat i aceste) cu marginile înnegrite.

Dimensiunile obinuite sunt cam de 25 cm. Trete în Dunre i mai

cu seam în blile i jepcile ei.

Nume populare. Pltic corcit cu Roioar sau Pltic corcit cuBabusc.



150

8 Gen. Biicca. Heckei.

Dorsala trunchiat oblic dinainte înapoi i are baza scurt. Anala

cu baza foarte lung. Cauclala bifurcat adânc, cu vârful inferior mai

scurt decât cel superior. Solzii bine fixai de o mrime mediocr. Corpid

foarte comprimat lateral. Pe muchea spinrii între cap si începutul

dorsalei solzii las o crare median, liber care e mrginit de am-

bele pri cu solzi mai mici. Pântecele pe distana dintre inseriunea

ventralelor i deschiderea anal foarte comprimat lateral formând o

muche ascuit neacoperit cu solzi. Gura cu buze subiri i fr mus-

ti. Dinii faringieni aezai pe câte o singur serie dup formula

2.5—5.2 'sau 3.5—5.3,

1 sp. Biicca bjorkna. L. Batca.

Tab. XII. Fig. 61,

Gura semi- inferio ar, botul turtit; corpul înalt i foarte com-

primat pe laturi. Anala cu 19 — 24 radii moi, începe sub ulti-

mul radiu al dorsalei. Pectoralele, ventralele si anala cu

baza rosietic.

Sinonime:

Cyprinus bjorkna: Linne, Syst. nat., pag. 532.

Cyprinus biicca: Bloch, 1. c, I; pag. 65. Tab. 10. Gmelin, Reis, etc.

Cyprinus laskyr: Pallas, Zoographia III, pag. 326. Guldenstaedt (dupPallas.

Cyprinus ballerus: Meidinger, 1. c, tab. 7.

Abramis biicca: Ciwier, Regne Anim. Nordmann, 1. c, pag. 504, Tab. 22:

Fig. 1. Kessler, Zur Ichthyol, pag. 47; Naclitrge, etc, pag. 43. Giinther,

Calalogue, VII, pag. 306. Ileincke u. Mobius, Fische der Ostsee, pag. 24

i 118, No. 79.

Abramis laskyr: Nordmann (var. b — Cupriuus Laskyr. Giild.), 1. c,

pag. 504, tab. 22 fîg. 1.

Leuciscus biicca: Cuv. et Val., XVII, pag. 120.

Biicca argyroleuca: HecJcel i Heckei u. Kner, 1. c, pag. 31.



151

Blicca laskyr: Heckel u. Kner, pag. 123.

Bliccabjorkna: Siebold, 1. c, pag. 138. Bcnecke, Fische v. Ost- u. West-Preussen, pag. 123. Kessler, Ihtiol. Aralo-Caspi-pontic, pag. 263, No.

211. Grimm, 1. a, No. 231. Sabannjeef, 1. c, II, pag. 205. Warpachowski,1. a, pag. 127.

Br3, D3/8, Pl/14— 16, V2/8, A3/19— 24, C4/19/4 L. lat. 45— 49,

L. tr. £?.

Aceast specie se aseamn în forma sa exterioar foarte mult cu Pl-tica, aa c dela prima vedere ne e greu s'o deosebim de ea ; abia exa-

minând de aproape botul i aripioara anal putem s le deosebim i tot

înc formele extreme ne pot înela. Numai prin examinarea dinilor farin-

gieni putem s le determinm cu siguran. Ca mijloc uor de a le re-

cunoate dup exterior servesc aripioarele pereche i anala, dar mai cuseam ventralele, cari aici sunt puin colorate în rou la baza lor, pe când

la Pltic sunt mai mult vinete.

Corpul este foarte comprimat lateral, înlimea sa se cuprinde de 3 ori

în lungimea total, iar limea sa de 3 ori în înlime. Capul este mic

i se cuprinde între 5 Va'—6 ori în lungimea total. Gura care este semi-in-

ferioar e foarte mic i capetele ei ajung înapoi abia pân sub narine.

Ochii sunt mari i diametrul lor e egal cu l

/3 din lungimea capului. Dis-

tana preorbital e ceva mai mare decât 1/2 din diametrul lor, iar cea

interorbital cam de l 1

/2 ori acest diametru. Narinele sunt duble, cea an-

terioar fiind cu mult mai larg i rotund decât cea posterioar care e

eliptic. Ele sunt mai apropiate de ochi decât de vârful botului. Oasele

faringiene sunt groase, iar dinii faringieni sunt pe 2 rânduri; cei mai

mari, interni, sunt tiai oblic având o suprafa de masticaiune sulcat,

iar vârfurile ascuite i cârligate.

Solzii i linia lateral se aseamn în totul ca la Pltic. Ei las pe

linia dorsal între aripioar i cap o crare fr solzi, iar pe linia ven-

tral, între ventrale i anus, alta goal, îns acoperit de solzii de pe

de lturi, cari o fac invizibil.

Aripioara dorsal începe la mijlocul corpului i e, ca i la Abramis,

trunchiata foarte oblic, aâ c are vârful foarte ascuit. înlimea ei este

variabil precum i a celorlalte aripioare, din care cauz tocmai s'a cre-

zut c sunt mai multe specii. Pectoralele nu ajung pân la inseriunea

ventralelor, iar ventralele încep cu mult înaintea începutului dorsalei. A-

nala începe sub captul posterior al dorsalei; ea este compus de obiceiu

din 19—23 radii moi, se gsesc îns exemplare cari au chiar i 24. Cau-

dala este adânc bifurcat, iar vârful su inferior este ceva mai lung de-

cât cel superior.

Coloraiunea. Spinarea i partea superioar a capului este verde-al-

bstrie închis, btând în cafeniu, laturile sunt argintii, btând puin în

albastru. Câte odat se gsesc exemplare cu totul roietece. Aripioarele

dorsal i caudalsunt vinete, anala mai deschis

i numai pe marginei la vârf vânt închis, pectoralele i mai cu seam ventralele cu baza

roie, iar la mrgini albe glbii. Irisul este argintiu, deasupra cu o patmai închis.



152

Dimensiunile la cari ajunge de obiceiu sunt între 20 pân la 25 cm.

lungime.

Varieti. Dup cum se vede din lista sinonimelor, s'a crezut înainte

c în apele Europei tresc mai multe specii de Blicca ; înc Pallas iGulâenstaedt deosebiau 2 specii, iar în urm Ncrdnuinn i apoi Heckel

si Kner au descris dou specii din apele Rusiei Sudice (Blicca argyro-

leuca i Blicca laskyr Heckel, sau Abrammis blicca i A. blicca var. las-

kyr Nordmann). Este meritul lui Kessler i apoi al lui Siebold de a fi

artat c aceste 2 forme nu sunt specii diferite, nici mcar varieti

constante, ci numai formele extreme de variaiune ale unei singure specii

ca i la Platic i aici înlimea corpului variind foarte mult i tot ase-

menea i lungimea sau înlimea diferitelor aripioare.

Distrihutiunea. Batca treste în Dunre cu toate blile ei si mai cu

seam în jepci. De asemenea ea se gsete în regiunea inferioar a râu-rilor i în bltoacele cari le formeaz acestea.

Biologia. Batca prefer mai cu seam apa stttoare i în special bl-

ile Dunrii. In jepcile cele mai mici, cari în timpul verii se usuc, ea

se gsete în totdeauna în mare abunden. In timpul iernii ea trete la

adânc, îns primvara se adun în cârduri mari i se duce la ap micspre a-i lepda icrele pe plantele acuatice. Ea se hrnete cu viermi,

insecte i vegetale. Epoca lor de reproducie este de obiceiu odat cu a

Crapului. La btaie ele fac un sgomot mare în ap, aâ c se aud dela

distan. Oule sunt cam de 2 mm. diametru i femelele btrâne leapdcam la vreo 100.000 de boabe. Ele sunt foarte tenace i ajung foarte de

timpuriu la maturitate, aâ c adeseori se vd exemplare de câte 10— 12cm. lungime, cu icre mature în ele. Din aceast cauz tocmai ele sunt

atât de uor expuse la degenerare i de aceea au dat de atâtea ori loc

la creaiunea de nou specii.

Întrebuinarea. Batca este un fel de pete foarte ordinar, totu clin

cauza cantitilor enorme în cari se gsete în apele noastre, are o mare

însemntate comercial. Ea se sreaz în butoaie împreun cu alte Abra-

mide i se vinde pentru populaiunea rural. Exemplarele mici se sreazîmpreun cu puii de Cosac i de Pltica mic i se aduc în comer sub

numele de Albitur.

Prsii. Intre prsiii acestei specii sunt foarte frecueni Ligulele (Li-

gula monograma), cari parasiteaz în cavitatea visceral. Ele se îmmulesc

câte odat aâ de mult, încât crap burta petelui i prsitul este pe jumtate

afar printre muchii dislocai. Exemplare mici cu prsii în ele se cu-

nosc dela distan, cci înoat foarte repede, ieind cu spinarea afar din ap.Nume populare. Numele mai general la Români este Batca, se mai

numete îns i Corbaiic, Corpanc, Corpnic, Corpac, Btculi.Exemplarele mici se numesc Frunza plopului. Iar srate i amestecate

cu alte specii de Abramis li se zice în comer Albitur. Lipovenii le

mai numesc si Guter sau Laskir.

Pescuitul. Se prinde cu nevoadele, voloacele i cu tot felul de plai

precum i cu vârele i coteele.Bastarzi. Aceast specie se curcete cu Abramis brama i cu Leu-

ciscus rutilus, sau cu Scardinius erythroplialmus.



153

a) Blicca bjorkna X Leuciscus rutilus Siebold. (Bastazd).

(Gen. Blicopsis Siebold)

Sinonime

Abramis abramo-rutilus : HoJandre, Faune du depart. de la Moselle,

pag. 246.

Abramis buggenhagii : Selys-Longchamps, Jchthyolog. Faune Belge,

pag. 216.

Blicopsis abramorutilus : Siebold (o parte), pag. 142. Kessler, pag. 264,

No. 218. Grimm, 1. c., No. 233. JcJcel, Abhandl. der Zoolog.-mineralog.

Vereins Regensburg 1864—1865. GihntJwr, Cat. VII, pag. 215.

Br. 3. D 3/8, P 1/15, V 2/8, A 3/14—18, C 4/19/4, L. lat. 43—46;L tr. *=1°.

4

Acest bastard care a fost gsit în apele Belgiei, Holandei i Germaniei,

a fost mai întâia considerat ca o specie aparte. Abia Siebold în urmaunui studiu comparativ a numeroase exemplare a putut descoperi adev-rata sa natur. i în apele noastre i în special în blile Dunrii l-am

gsit într'un numr foarte mare de exemplare, aa c am avut ocaziunea

de a-1 studia mai de aproape. El e cunoscut foarte bine i de pescarii notricari îl numesc «Corcitur de Batc cu Bablic».

In forma sa general se aseamn foarte mult cu bastardul descris mai

sus, pe care îl formeaz Pltica cu Babuca i cu acel dintre Batc i Ro-

ioar, care va fi descris în urm. Cu acest din urm e atât de asem-ntor, încât chiar Siebold i-a confundat între ei i abia Jckel i în urmGunlher i-a deosebit unul de altul.

Dup forma general a corpului, el are aparena unui Leuciscus cu spi-

narea înalt. înlimea corpului su se cuprinde 2 3/4 ori în lungimea cor-

pului (fr caudal). De Leuciscus el se deosebete mai cu seam prin ur-

mtoarele caractere

1. Prin înlimea corpului;

2. Prin forma botului i a gurii. Botul aici este umflat i turtit, iar

gura terminal i oblic;

3. Prin forma ochiului care aici este cu mult mai mare;

4. Prin aripioara anal care aici are baza lung cu 14—18 radii moi;

5. Mai cu seam îns se deosebete prin dinii faringieni cari aici sunt

aezai pe 2 serii dup formula 2.5—5.2 sau 3.5 — 5 3. De altfel dinii

variaz foarte mult apropiindu-se mai mult de o specie sau de alta ; aâîntâlnim adeseori exemplare cu 3.5 — 5 2. sau cu 2.5— 5 3. si chiar al-

tele numai cu 5—5 sau 6— 5.

De Blica acest bastard se deosebete mai cu seam1. Prin forma corpului;

2. Prin baza mai scurt a analei care la Blica are între 19—21 ra-

dii moi;



154

3. Prin forma oaselor faritigiene i a dinilor. Oasele faringeine sunt

aicea cu mult mai lungi i mai subiri, iar dinii faringieni, cari au co-

roanele trunchiate oblic i o brzdtur simpl, sunt de mai multe ori

crestai pe lture i se termin cârligai;

4. Prin dimensiunile solzilor cari aici sunt puin mai mari;

5. Prin lipsa unei crri mediane neacoperite cu solzi pe linia dorsal

anterioar. Aceast crare, care e atât de caracteristic pentru genul Blica

i toate abramidele, lipsete aici i muchea spinrii e acoperit cu un rând

de solzi carinai la mijloc, cari se acoper unii pe alii ca iglele de pe

o cas ;

6. Prin carena pe care o formeaz solzii pe muchea ventral între in-

seriunea aripioarelor ventrale i deschiderea anal;

7. Prin forma caudalei care are cele 2 vârfuri ascuite i aproape egale

între ele.Coloraiunea. Spinarea este verde mslinie, laturile argintii sau aurii

cu luciu metalic. Aripioarele cenuii. Pectoralele, ventralele i anala cu baza

rosietic.

Dimensiunile la cari ajunge acest bastard sunt cam acele ale Babucicu care este adeseori confundat.

Este rspândit în toate blile Dunrii.

Nume populare. Un nume special nu are. Pescarii ii zic Corcitur de

Batc cu Babusc.

b) Blicca bjorkna X Scardinius erythrophtalanus Jackel (Bastaid).

(Gen. Bliccopsis Siebold.)

Sinonime

:

Bliccopsis abramorutilus : Siebold (o parte), 1. c, pag. 142.

Bliccopsis erythrophthalmoides : Jackel, Abhandlungen des Zoologisch.-

Miner. Vereins. Regensburg 1864— 65.

Hybrid between Leuciscus erythrophthalmus and Abramis blicca:

Gunther. Catal. VII, pag. 233.

Acest bastard se aseamn atât de mult cu cel precedent, încât Siebold

i-a confundat împreun i descripia dat este fcut dup exemplare apar-

inând ambelor forme. Abia în urm Jackel 1-a descris ca o form aparte.

Br. 3. D 3/8, P 1/15, V 2/8, A 3/14—18, C 4/19/4, L. lat. 42—44,L tr. 2=5..

El se deosebete de forma precedent, mai cu seam prin corpul su

care este mai puin înalt i prin solzii si cari sunt ceva mai mari. înl-imea maxim a corpului se cuprinde de 2 l

/3 — la exemplarele tinere de

2 2

/3— în lungimea corpului fr caudal.



155

Gura este terminal, botul scurt i turtit. Dinii faringieni, a cror con-

strucie este ca i la forma precedent, sunt aezai pe dou serii dup

formula 2. 5—5. 2 sau 3. 5—

5. 3 sau 3. 5—5. 2, etc.

Partea anterioar a liniei dorsale mediane nu formeaz o muche, ci e

rotunzit i acoperit cu solzi cari se acoper unul pe altul ca iglele de

pe acopermântul unei case. Partea ventral cuprins între aripioarele

ventrale i deschiderea anal este puternic comprimat formând o mucheascuit; solzii îns nu se întind peste ea. Anala este cu 14—18 radii moi.

Celelalte caractere sunt asemntoare cu ale formei precedente. Colora-

iunea de asemenea, numai c ventralele, pectoralele i anala sunt cu mult

mai intensiv colorate în rou.

Se gsete foarte des în blile Dunrii.

Numele popular este Batc corcit cu Roioar.

IX. Gen. Pelecus Agassiz.

(Mem, soc. nat. Neuchat. I, 1835).

Corpul lungare, foarte comprimat lateral. Gura superioar, frmusti. Solzi relativ mici si caduci. Pectoralele foarte lungi, dorsala

cu baza foarte scurt, anala cu baza lung. Linia lateral descrie mai

multe curbe undulate. Dinii faringieni pe 2 seriidup formula 2. — 2.5.

1 sp. Pelecus cultratus. Lin. Sabiia.

Tab. XII. Fig. 62.

Deschiderea bucal aproape vertical. Dinii faringieni

cari au coroana lateral comprimat i dinat ca un ferstru,se termin cu un vârf cârligat. Corpul jos. Linia dorsalaproape dreapt, orizontal, linia ventral convex formândo muche ascuit. Dorsala cu baza scurt i împins înapoi

pân peste începutul analei. Pectoralele fo arte lungi i ascu-

ite. Anala cu 26 pân la 2 9 radii moi bifurcate.

Sinonime

Sarachi congener: Marsigli, l. c, IV, pag. 23, Tab. 8.

Cyprinus cultratus: Linne, Syst. Nat. I, pag. 531. Bloch, Oek. Naturg.

d, Fische Deutschl. I, pag. 255, Tab. 37. Pallas, Zoographia, etc. III, pag.



156

331. Reisinger, Pisc. Ilungar, pag. 79. Meidinger, Icon. pisc. Auslr., tab. 25.

Cyprinus clupeoides: Bloch, Tab. 402, fîg. 2.

Cheia cultrata: Cuvier, Regne animal.

Luciscus cultratus: Valenciennes (în Cuvier el Valemiennes, 1. c, XVII,

pag. 330).

Pelecus cultratus: Agassiz, mera, d. 1. soc. se. nat. Neuchatel I, 1835,

pag. 39. Nordmann, Faune pontique, pag. 502, Tab. 24, fig. 1. Kessler,

Zur Ichthyologie, ele, pag. 40; Nachtrage zur Ichthyologie, pag. 21; lh-

tiologia Aralo-Caspi-pontica, pag. 269, No. 232. Heckel u. Kner, 1. c, pag.

126. Siebold, 1. c, pag. 152. GiXnther, Catalogue VII, pag. 330. Grimm,1. c, pag. 205, No. 247. SeeJey, 1. c, pag. 243. Bade, 1. c, pag. 175.

Sabannejeff, Petii Rusiei, voi. II, pag. 417. WarpachowsM, 1. c , pag. 135.

Br 3, I) 2—3/7—8, P 1/15-16, V 2/7, A 3/26—29, C 4/19/4, L. lat

100—115, Ltr. ££Acest joete, foarte uor de recunoscut prin forma sa cu totul particu-

lar, se aseamn întru câtva cu scrumbiile i în special cu Rusacul sau

cu Rizeafca. In adevr corpul su foarte comprimat lateral, linia ven-

tral convex i ascuit, solzii si caduci, proeminena de pe falca inferi-

oar, etc. ne aduc mult aminte de corpul Heringilor. Din aceast cauztocmai unii din vechii naturalifci le clasificau chiar între Clupeide.

Descrierea. Corpul su este foarte puin înalt, lungre i comprimat pe

laturi. înlimea sa maxim este puin în urma inseriunii ventralelor i este

egal cu aproape l

/bdin lungimea sa total, iar limea este aproape egal cu

î/3 din înlime. Spinarea care este rotunzit este aproape o linie dreaptorizontal, linia ventral din contr este convex i formeaz o muchefoarte ascuit. Aceast muche îns nu este tare ca la Clupeide, cci nu

este format ca acolo de solzi carinai cu vârfuri ascuite, ci numai din

alturarea marginii solzilor de pe ambele laturi ale corpului. Acetia se

înclin astfel, încât formeaz unii cu alii un unghiu foarte ascuit i nu

sunt separai între ei decât numai prin pielea subire în care sunt prini.

Capul este mic având o lungime lateral egal cu l

/5 CHn lungimea to-

tal. Lungimea sa msurat îns pe linia dorsal este cu mult mai mic,

deoarece musculatura spinrii se întinde i peste capsula cranial pândeasupra ochiului. Ochii sunt relativ mari, diametrul lor cuprinzându-se

de 3 1

/2 ori în lungimea capului; ei sunt apropiai atât de vârful botului

cât i între ei, aâ c distana preorbitar este mai mic decât un diametru,

iar cea interorbitar numai ceva mai mult decât jumtatea acestui diame-

tru. Narinele sunt largi i duble i aezate mai aproape de marginea ochiului

decât de vârful botului.

Gura este mic i superioar ; buzele sunt înguste i subiri i numai

la capete crnoase. Falca inferioar se urc în sus aproape vertical, aâc pe toat lungimea sa ea este înaintea flcii superioare. La mijlocul

flcii inferioare este o proeminen—o îngroare a brbiei ca la Clupeide

care se potrivete exact într'o scobitur din mijlocul flcii superioare adic

în osul intcrmaxilar. Oasele faringiene sunt lungi si subiri, deasemenea sidinii faringienii; acetia sunt comprimai lateral, cu vârfurile cârligate icu marginea dinat ca un ferstru.



157

Solzii sunt cicloizi, foarte subiri, de o mrime moderat i se deslipesc

foarte uor; ei acoper capul pân deasupra ochiului i aici sunt cu mult

mai mici,iar

pelaturile corpului mai mari. Linia lateral are

o formfoarte caracteristic; ea pornete în mod normal dela marginea operculelor,

se scoboar apoi brusc în jos pe sub pectorale înconjurând originea lor,

pân ajunge aproape de linia ventral; de aicea apoi pornete înainte

descriind mai multe curbe undulate pe jumtatea de jos a corpului, pânajunge de se termin la jumtatea inseriunii caudalei.

Porii cefalici sunt mai cu seam vizibili pe falca inferioar, mai puinîns pe inelul suborbitar care este foarte îngust.

Aripioara ventral este foarte mult împins la partea posterioar a cor-

pului; baza ei este foarte scurt fiind egal abia cu 1

/3 din înlimea ei.

Ea este trunchiat foarte oblic, aâ c formeaz un vârf ascuit. Anala

este cu baza foarte lung având 26— 29 radii moi bifurcate; ea incepe

ceva înaintea începutului dorsalei. Pectoralele sunt foarte lungi i ascu-

ite având forma unor iatagane, ele nu ajung îns pân la inseriunea

ventralelor. Ventralele sunt mici, ele încep aproape sub jumtatea corpului

i culcate ajung pân aproape de deschiderea anal. Caudala este adânc

bifurcat i lobul ei inferior este mai lung decât cel superior.

Coloraiunea. Partea dorsal a corpului este albastr (coloarea oelului

oxidat) sau verde albstrie cu un luciu viu metalic; lturile sunt argintii,

foarte strlucitoare, btând câte odat foarte puin în rou trandafiriu. Pec-

toralele, dorsala i caudala sunt cenuii, pectoralele i ventralele albe gl-

bii, btând puin în rou.Irisul

argintiu sau puin auriu.Dimensiunile. Sabia ajunge în apele noastre la dimensiuni mari pân

la 40 i chiar 50 cm. lungime i la o greutate de peste un kgr. ; aceste

exemplare îns sunt rare, exemplarele obinuite au cam 30—35 cm. i o

greutate de 1

/2 kgr.

Biologia i Distribuiunea. Sabia este un pete de Dunre i de apslcie. Ea se pescuete în mari cantiti în Dunre cu toate blile ei cât

i la mare în faa gurilor Dunrii. Ea intr primvara prin bli numai

pentru a-i depune icrele i îndat ce simte c apele sunt în scdere,

pleac. Deoarece corpul ei e foarte îngust i ltre, ea se strecoar

printre nuielele gardurilor i fuge. Ea se hrnete cu iarb, viermiori,

crustacee, etc.

Epoca ei de reproducie este prin Aprilie i Maiu, odat cu Abramidele.

Ea depune icrele la ap mic pe buruenile din bli. Nu pzete oule, ci

îndat ce simte scderea apelor pleac. O femel depune cam la 100.000

de boabe de icre.

întrebuinarea. Sabia se consum mai mult srat. Proaspt se m-nânc numai primvara când carnea ei este mai gustoas i mai gras.

Ea se sreaz foarte mult i se pune la butoaie ca Cosacul. Este un petefoarte ieftin i din aceast cauz e foarte cutat de populaiunea de-

la sate.

Produciunea blilor din susul Dunrii e destul de mare; la blile dindelta Dunrii îns producia e cu mult mai mic i avem anual o canti-

tate de 2—3.000 kgr.



158

Numele populare sunt : Sabi, Saghiâ, Sbioar, Sbicioarâ, Sâ-

bii. Lipovenii din Dobrogea o numesc Cihon, pescarii greci Spatop-

saro, iar Turcii Colaci balâc.

Pescuitul. Se prinde vara la Leas, iar toamna i iarna cu Nevoadele.

Cade îns i în alte pli cari pescuesc mai mult la suprafaa apei.

X. Gen. Alburnus Heckel.

Corpul lungre, comprimat lateral cu linia lateral joas. Solzii

caduci argintii i foarte lucioi. Gura superioar, cu buze subiri ifr musti. Pe mijlocul flcii inferioare o proeminen care se po-

trivete exact într'o scobitur din mijlocul flcii superioare. Dinii fa-

ringieni pe 2 serii dup formula 2. 5—5. 2 (sau excepional 2. 5—4. 2),

cu vârfuri cârligate. Dorsala cu baza scurt, anala cu baza lung, cel

puin cu 12 radii moi. Linia ventral între aripioarele ventrale ideschiderea anal formeaz o muche ascuit.

1 sp. Alburnus lucidus Heck. Obleiul.

Tab. XII. Fig'. G3.

Corpul lungre, gura oblic cu descinderea îndreptatîn sus. Falca inferioar puin îngroat la mijloc i ieindceva în afar. Dinii f a r i n g i e n i d i n s e r i a intern cu mai

multe crestturi pe ei. Anala cu 16 —-20 radii moi bifur-

cate, începe ceva înaintea sfâritului dorsalei. Pe linia la-

teral 4 5 — 50 solzi.

Sinonime:

Phoxinus secundus: Marsigli, Tom. IV, tab. 18, fig. 3.

Cyprinus alburnus: Lin., Syst. nat. I, pag. 531. Bvch, 1. c, I, pag. 54,

tab. 68, fig. 4. Pallas, Zoograph. Rosso-Asiat. III, pag. 321. Meidinger,

Icon. Pisc, tab. 30. Reisinger, Spec. Ichthyol. Hungar.

Leuciscus alburnus: Cuvier et Valencienncs, XVII, pag. 272.

Aspius ochrodon: Fitzinger, Prodrom. Faunae Austriae.

Aspius alburnoides: Selys-Longchamps, 1. c, pag. 214.



159

Aspius alburnus: Agassiz, 1. c, pag. 38. Nordmann, 1. o., pag. 154. Kess-

ler, Zur Ichthyologie, etc, pag. 39 ; Nachtrge zur Ichthyologie, etc,

pag. 28. Bade, 1. a, pag. 167.Alburnus lucidus: Heckelu. Kner, 1. o., pag. 131. Siebold, I. c, pag. 154.

Kessler, Ichlhyolog. AraloCaspi-pontica, pag. 266, No. 217. Grimm, I. c,

No. 237. Gilnther, Catalogue VII, pag. 312. Seeley, 1. c, pag. 232. Sa-

bannejeff, 1. c, pag. 392, Warpachowski.Alburnus breviceps : Heckel u. Kner, 1. c, pag. 134.

Br. 3 D 1/8, P 1/14—16, V 2/8, A 3/16—20, C. 5/19/5, L lat 45—50,

Acest pete variaz foarte mult atât în formele sale cât i în colori;

din aceast cauz s'au i descris mai multe specii i varieti cari în

urm s'au dovedit toate c nu sunt decât reprezentani ai speciei Alburnus

lucidus, fiind legai cu forma tipic prin tot felul de forme intermediare.

Obleul ordinar variaz atât de mult, încât Siebold scrie: «pot afirma

c acest pete are în fiecare râu i în fiecare lac o alt aparen». Ast-

fel s'a dovedit c formele descrise ca specii aparte : Aspius alburnoides

de ctre Selys Longchamps i Alburnus breviceps de ctre Heckel, nu sunt

decât simple varieti ale acestei specii.

i în apele noastre aceast specie, care este foarte rspândit i care

trete în medii foarte variate, variaz foarte mult; descrierea scurt dar

pe care i-o dau aicea nu poate s iea decât media caracterelor pentru a

se potrivi asupra tuturor exemplarelor examinate.Corpul este lungre, înlimea sa maxim cuprinzându-se de 4y2

—ori în lungimea total, iar limea sa 2 i

/i —B ori în înlime. De altfel

tocmai aceste dimensiuni variaz foarte mult, cci gsim adeseori oblei

cu corpul lungre i mai îngust, iar alii mai scuri i cu corpul mai înalt.

Capul este mic i lungimea sa lateral se cuprinde cel puin de b 1

/2 ori

în lungimea total a corpului. Ochiul este mare i diametrul su intr camde 372 ori in lungimea capului. Distana preorbital este ceva mai micsau cel mult egal cu un diametru, iar distana interorbital ceva mai maredecât un diametru. Intre ochi i vârful botului la egal distan se afl

narinele, cari sunt duble si relativ mari.

Gura este semi-superioar, ea este foarte oblic i se întinde înapoi pânsub narine. Falca inferioar este umflat la mijloc având o proeminencare se potrivete exact într'o scobitur dela mijlocul flcii superioare, iaceast proeminen variaz îns, câte odat fiind foarte pronunat, iar alte

ori foarte mic. Dinii faringieni sunt comprimai lateral, cei de pe linia

intern sunt de mai multe ori crestai pe margine înaintea captului lor,

iar vârful le este cârligat i ascuit.

Solzii sunt foarte moi i se desprind uor; ei sunt cicloizi i au câteva stria-

juri adiare foarte puin pronunate; mai cu seam cei de pe laturile corpului

au un luciu de argint foarte puternic. La partea ventral între originea

aripioarelor ventrale i deschiderea anal, unde corpul este foarte comprimat,ei se altureaz de pe ambele pri pentru a forma muchea ventral care

este foarte ascuit, totu ei nu traverseaz aceast muche. Linia lateral

merge aproape paralel cu linia ventral. Intre linia lateral i originea

ventralelor sunt 3 serii longitudinale de solzi.



160

Dorsala începe cu mult în urma ventralelor i baza ei este mai scurtdecât înlimea. Pectoralele nu ajung pân la inseriunea ventralelor iacestea merg pân în aproprierea deschiderii anale, fr îns a o ajunge.

Anala este lung, cu 16— 20 radii moi, ea începe sub captul posterior al

dorsalei sau de cele mai multe ori chiar înaintea ei. Caudala este foarte

adânc divizat; loburile ei sunt ascuite la vârfuri si cel inferior e ceva

mai lung.

Coloraiunea este i ea variabil; în genere partea dorsal bate în verde

sau în albastru, iar lturile sunt albe cu un luciu metalic întocmai ca ar-

gintul. Dorsala i caudala sunt puin cenuii, câte odat chiar cu marginea

mai închis, iar pectoralele, ventralele i anala albe i în epoca de re-

producie btând în portocaliu.

Dimensiunile. Lungimea obinuit a Obleilor din Dunre este de 10 —

14 cm., am gsit îns adeseori prin blile noastre exemplare trecând peste20 cm., cari la prima vedere se confund cu Alburnus chalcoides.

Distribiiiunea. Obleii sunt foarte rspândii în toate apele noastre; ei

sunt foarte numeroi în toat Dunrea cu blile ei, în lacurile litorale ca:

Siutghiol, Mangalia, Taaul, etc, în lacurile din interiorul terii ca Znagovul,

etc. De asemenea se gsesc în toat regiunea inferioar a râurilor noastre

suindu-se în iret d. ex. pân în sus de gura Bistriei.

Biologia. Obleul este un pete atât de ap curgtoare cât i de apstttoare ; ori unde îns el se ine mai mult la suprafaa apei i nu

arareori se vede jucându-se i srind din ap afar. El trete în totdeauna

în grupe mai mari i e foarte urmrit de toi petii rpitori, mai cu seam

de Somn i tiuc; Singurul su mijloc de aprare în contra acestor du-mani este c sare afar din ap aruncându-se la oarecare distan, când e

urmrit de ei, i astfel îi pierd urma. El se hrnete cu Plancton, mici

animale, crustacee, plante, etc. Pescarii zic despre el c-i plac balele som-

nului i de aceea când e un somn priponit de mal se vd în adevr foarte

muli oblei în jurul su. De asemenea, dup cum îmi comunic -\ dr. D. G.

Ionescu—care a fcut diferite observaiuni asupra biologiei somnului—pescarii

zic c Obleul ar mânca icrele somnului; nu am putut îns s verific aceast

credin, dar tiu c nu am gsit niciodat în stomahul Obleului icrele vre-

unui pete. Epoca de reproducie a Obleului este cam odat cu a crapului.

El intr de timpuriu în blile Dunrii i ateapt pân apa se înclzete,

apoi leapd icrele la ap mic pe buruene. Când e prins în epoca de

reproducie, el caut s-i lepede repede icrele înainte de a fi scos din apafar; în Maiu 1903 prinzând cu chipcelul oblei la gârla Ghimia dela Bratei vrând a examina un exemplar mi-a aruncat în palm toate icrele cari

curgeau repede ca dintr'o stropitoare. Puii Obleului, cari se desvolta repede

din ou, umbl în totdeauna în cârduri mari pe la suprafaa apei.

întrebuinarea. Obleul care în alte teri nu are nici o valoare, este la

noi foarte apreciat i se vinde cu preuri foarte bune sub numele de ârâitori.

El se prepar mai cu seam în bor sau în saramur. La Tulcea se vând

cam la vreo 2.000 klgr. anual. In alte teri i mai cu seam în Frana,

din solzii Obleului se prepar o esen numit Essence d Orient, cu carese fabric perlele artificiale. Luciul metalic argintiu al solzilor obleilor

fiind datorit unor plci cristaline microscopice de o form oblong cu ca-



161

petele trunchiate oblic, solzii se pun în soluie de amoniac care disolv

materia organic, îns nu atac aceste mici plci. Astfel lichidul obinut

este o emulsiune a acelor plci în amoniac i constitue acea esen. Pentrufabricarea a jumtate de kilogram de asemenea esen sunt, dup Siebold,

necesari 18 — 20.000 de oblei. La noi în ar, abia în anii din urm s'a

început aceast fabricaiune i e de sperat c în scurt timp va lu o în-

tindere foarte mare, deoarece condiiunile sunt foarte favorabile. Astzi

2 fabrici de perle din Germaniea i-au trimis lucrtorii lor în delta Du-

nrii pentru a le fabric esena de solzi.

Obleii se mai întrebuineaz foarte mult ca nad la undie sau mai

cu seam se pun vii la Vislle, cci ei fiind foarte strlucitori atrag în tot-

deauna petii rpitori.

Pescuitul. La Dunre se face mai cu seam cu Ch'pcelul sau Gârli-onul, iar la unele bli i în special la Znagov se fac anume « Cotee de

stufo cu gura foarte îngust pentru prinsul lor.

Numele populare. La Dunre i se zice mai pretutindeni Oble, Oblete,

Boblete, Boble; în Dobrogea pe la satele Oltina, Mârleanu îi zic Oclee sau

Velei; Turtucenii îl numesc i Stoicesc sau Stoicei, zicând c «are cap de

bulgar» i «seamn la cap cu Stoicii». La Znagov i prin mai toat

Muntenia ârâitori, la râurile din Moldova Sorean i Sorea.Lipovenii le zic Able, Grecii din Dobrogea Obleia, iar Turcii Cara-

ghios balâc.

2 sp. Alburnus chalcoides Giildenst. Oblet mate.

Corpul lungre, gura oblic cu deschiderea îndreptatîn sus. Falca inferioar foarte îngroat la mijloc, brbiaieind cu mult înainte. Dinii fa ring ie ni din seria intern cu

mai multe crestturi pe ei. Anala, cu 17—20 radii moi bifur-

cate, începe dup captul posterior al dorsalei. Pe linia la-

teral 68— 70 solzi.

Sinonime

Cyprinus chalcoides : GuldenstaeM, Nova Comment. Acad. Petropol.

XVI, pag. 540.

Cyprinus clupeoides: Pallas, Zographia III, pag. 333.

Aspius mento: Perty, Isis, 1832. Heckel, Annalen des Wiener Museums,

pag. 225, Tab. 19, fig. 3. Nordmann, 1. c, pag. 495.

Aspius Heckeli: Fitzinger, Prordrom. Faunae Aust.

Leuciscus mento: Cuvier et Valenc, Voi. XVII, pag. 27.

A. i?.—Publ. Adamachi. IU. Antipa, Ihliologia. 11



163

Alburnus mento : Heckel i Kner, 1. c, pag. 139. Siebold, 1. c, pag.

161. Gunther, 1. c, voi. VII, pag. 315. Seeley, 1. c, pag. 237. Pancic,

1. c, 98.

Alburnus mentoides : Kessler, Ausziige a. d. Berichte, etc. I, pag. 12.

Alburnus chalcoides: Gunther, Catal. VII, pag, 314, (în parte). Kessler,

Ihtiologia Aralo-Caspi-pontic, pag. 149 (4 varieti: 1) forma dunrean,Alb. mento. 2) forma pontic, Alburnus mentoides. 3) forma caspic, Alb.

chalcoides i 4) forma aralens). Grimm, 1. c, pag. 205, No. 238.

Aspius clupeoides: Nordmann, 1. c, pag. 500, Tab. 24, fig. 2.

In Dunre i blile ei, mai cu seam în regiunea inferioar, în afarde Obleul mic ordinar se mai gsete alt specie cu mult mai mare.

Aceast specie trete mai cu seam în apele slcii ale Mrii Negre din

faa gurilor Dunrii i într primvara în fluviu i bli. Aceast speciese apropie pe de o parte de specia descris de ctre Agassiz sub numele

de Aspius mento i apoi de ctre Heckel sub numele de Alburnus mento,

gsit în lacurile din Bavaria, pe de alt parte ea se aseamn foarte

mult de forma descris de Kessler sub numele de Alburnus mentoides

din apele Crimeei. Nici cu una din aceste 2 forme îns forma noastr nu

este perfect identic, ea se deosebete de ele prin corpul ei care este mai

înalt, prin numrul ceva mai mare al radiilor dela anal, prin numrulceva mai mare al solzilor pe linia lateral, etc.

Am crezut deci odat c avem a face cu o specie nou ; studiind

îns în urm lucrarea lui Kessler publicat în limba rus i vzând c el

întrunete cele 3 forme descrise înainte sub numele de A. mento Agass.

A. chalcoides Guld, i A. mentoides Kessler într'o singur specie, Al-

burnus chalcoides Guld, ca varieti ale ei, la cari a mai adogat apoi

înc o a patra varietate din Arai, si vzând defîniiunea larg dat acelei

specii, am crezut c deocamdat i forma noastr ar putea intra în acest

cadru lrgit numai ca o nou varietate. De sigur rmâne ca în urm pe

baza unor studii comparative mai aprofundate s-i determinm mai bine

poziiunea sistematic i s vedem dac totu nu este o specie bine limi-

tat de celelalte. Iat-i descrierea:

Alburnus chalcoides Guld. vaz. danubicus nov. vai.

Tab. XIII. Fig. 64.

Br. 3, D 2/8—9, P 1/15—16, V 1/9—10, A 3/18—20, C 4/19/4, L lat.

67-68, Ltr.9^

înlimea maxim a corpului care este înaintea inseriunii ventralelor

se cuprinde în lungimea total de aproape 5 ori, grosimea maxim de

aproape 2 ori în înlime, iar înlimea minim la pedunculul caudal de 3

ori în înlimea maxim. Lungimea capului se cuprinde de 5 Va— 6 ori în

lungimea total, iar diametrul ochiului de 4.5—5 ori în lungimea capului.

Distana preorbitar este aproape egal sau ceva mai lung ca un diametru



i6a

al ochiului, iar cea interorbital egal cu aproape de 2 ori acest diametru.

Narinele, cari sunt duble, sunt aproape la jumtate distan între vârful botu-

lui i ochi. Dinii faringieni sunt lateral comprimai, cu marginea de maimulte ori crestat i cu vârful cârligat. Gura este foarte oblic îndreptat în

sus. Capetele ei ajung pân sub narine. Brbia este foarte îngroat iieit în afar. Solzii sunt rotunzi, nu se acoper nici pân la jumtatea lor,

îns sunt mult mai bine fixai i nu cad aa uor ca la specia precedent.

Linia lateral merge paralel cu linia ventral i numr 68—70 solzi.

Dorsala începe pe a doua jumtate a corpului între ventrale i anal.

Anala care are 18—20 radii moi începe în urma captului posterior al

dorsalei. Pectoralele nu ajung pân în dreptul originii ventralelor i acestea

nu ajung pân la deschiderea anal. Pintenul dela inseriunea ventralelor

este ceva mai lung decât baza lor. Caudala este adânc divizat, lobul in-

ferior fiind puin mai lung.

Dimensiunile acestei forme sunt cu mult mai mari decât la specia pre-

cedent, exemplarele ordinare având 22—25 cm. lungime.

Distribuia. Aceast varietate se gsete mai cu seam la mare i în

lacurile srate: Razim, Zaton, Sinoe-Liman, etc. Ea intr îns i în Dunrepân pe la Cernavod sau Ostrov i chiar prin bli. Se gsete de ase-

menea în mari cantiti la lacul Siutghiol de lâng Constana.

In privina Biologiei nu am mult de adogat decât c este un pete

migrator care intr regulat din mare în blile Dunrii spre a se reproduce.

Dup spusa pescarilor leapd icrele tot în acela timp ca obleul ordinar

i la acela fel de locuri.

întrebuinarea, pescuitul, etc. Aceast specie este foart gustoas i are

o cutare mare. Din ea se fac adeseori «obleii afumai» cari au un gust

foarte bun amintind scrumbiile afumate.

Numele populare: Oblei mari sau Obleti de mare.

3. Sp. Alburnus bipunctatus Lin. Beldiia.

Tab. XIII. Fig. 65.

Corpul numai puin prelungit; gura terminal, puin o-

blio. Falca inferioar aproape de loc îngroat la mijloc,

brbia neieind decât foarte puin înainte. Dinii faringieni

fr crestturi. Anala cu 15 — 18 radii moi bifurcate, în-

cepe dup captul posterior al dorsalei. Pe linia lateral45— 50 de solzi.

Sinonime

Phoxinus primus: Marsigli, 1. c, tab. 18, fig. 2.

Cyprinus bipunctatus: Linne, Syst. nat. Bloch, I, tab. 8, fig. 1, pag

50. Meidinger, Icon. Pisc, tab. 16. Reisinger, 1. c, pag. 71.



164

Aspius bipunctatus: Agassiz, 1. c, pag. 35. Nordmann, 1. c, pag. 496.

Bade, 1. c, pag. 171.

Leuciscus bipunctatus:

Cuvier ei Valences, XVII, pag. 259.Leuciscus baldneri : Cuv. et Valenc. XVII, pag. 262, pi. 496.

Aspius baldneri: Kessler, Zur Ichthyologie, pag. 40; Nachtrge zur

Ichthyologie, pag. 21.

Aspius fasciatus: Jeitteles, Prodrom. faunae Vertebr., pag. 58. Stein-

dachner, Verh. Zool. bot. ges. Wien 1863, pag. 489.

Abramis bipunctatus : Gimther, Fische d. Neckars, pag. 83, i Catalogue

of the Fisches in the British Museum VII, pag. 307. Seeley, pag. 226.

Alburnus bipunctatus : Heckel u. Kner, Susswasserfîsche, pag. 135. Sie-

bold, 1. c, pag. 163. Kessler, Ihtiologia Aralo-Caspi-Pontic, pag. 268,

No. 229. Grimm, 1. c, No. 245. Sabanneeff, 1. c, pag. 403.

Br. 3, D 3/6—7, P 1/13-14, V 1—2/7—8, A 3/15—18, C. 4—5/195 -4, 1. lat. 45—50, L. tr. !±2£.

Corpul este cu mult mai puin lungre i mai înalt decât la celelalte

specii de Alburnus, aa c înlimea sa maxim se cuprinde abia de4— 4,5 ori în lungimea sa total. Lungimea capului se cuprinde de 5 b 1

/2

ori în lungimea total, iar diametrul ochiului—care este mare— de 3 S x

/2

în lungimea capului. Distana preorbital este egal cu mai puin de un

diametru, iar cea interorbital cu mai mult, aproape l 1

/2 diametru. Nari-

nele sunt la jumtatea distanei dintre ochi i vârful botului. Gura este

terminal, puin oblic i ajunge înapoi pân aproape sub marginea ante-rioar ochiului.

Brbia este foarte puin îngroat i iese foarte puin în afar. Dinii faringi-

eni sunt netezi fr crestturi pe ei, iar vârfurile lor sunt cârligate i ascu-

ite. Solzii sunt ca la Alburnus lucidus, îns mult mai bine fixai. Linia

lateral urmeaz i aici în mod paralel linia ventral. Intre ventrale ideschiderea anal pântecele formeaz o muche ascuit.

Dorsala începe în urma ventralelor, ea este mai înalt decât lungimea

bazei ei. Anala începe în urma sfâritului dorsalei i este mai lung decât

înalt. Pectoralele se întind pân aproape de originea ventralelor, fr a

o ajunge îns. Caudala adânc bifurcat, îns loburile ei sunt egale.

Coloraiunea. Coloarea general este urmtoarea : partea dorsal este

albastr sau verzie ; laturile sunt argintii btând în verziu, ele îns nu

au un luciu atât de mare ca la Oblei. Linia lateral este de ambele priurmat de câte o linie subire neagr; aceste 2 linii cari o cuprind în-

tre ele sunt foarte caracteristice si fac recunoaterea acestei specii foarte

uoar. Pe trei rânduri de solzi de deasupra liniei laterale, câte odat i de

desubtul acestei linii, este pe fiecare solz câte o pat mic neagr triun-

ghiular, cari toate la un loc produc efectul ca i cum corpul ar fi liniat

longitudinal. In epoca de reproducie se mai vede pe mijlocul corpului io dung lat neagr albstrie, care merge dela captul operculului la

coad, pe deasupra liniei laterale. Aripioara dorsal, caudala i pectoralele

sunt cenuii, ventralele i anala glbii sau în epoca reproducerii portocalii.

Dimensiunile maxime la cari sjunge sunt 12 — 14 cm., exemplarele

obinuite au 9—11 cm.



165

Rspândirea. Trete numai în râurile de munte i nu se scoboar

niciodat pân la Dunre, ba chiar nici în râurile mari în regiunea esu-

rilor. Asâ de ex. din Bistria se scoboar numai puin la iret.

Biologia. Beldia trete numai în apele adânci cu ap limpede, cu fund

pietros. In Bistria de ex. ea nu se suie în pârae, ci rmâne numai în

prile ei unde apa e adânc i unde fundul e cu piatr mult. Ea nu

se scoboar îns nici departe în iret. Ea se ine numai pe lâng fund.

Iat cum o caracterizeaz foarte bine un btrân pescar de pe Bistria

(Broteni): «E mare ca de o chioap, foarte plodicioas i pui pe la

sft. Ilie, oule le lipete pe piatr i fac tare multe». La aceste nu mai

am de adaus decât c oule le depune numai în ap curgtoare i chiar

în locuri unde apa e repede.

Numele populare. In Moldova se numete Beldia, rareori am auziti numele Berchita. In Oltenia (pe pârâul Tismana) se numete Qo-

conar.

Bastarzi.

Dintre toate speciile genului Alburnus numai Obleul ordinar (Alburnus lu-

cidus) se corcete cu alte specii i

dbastarzi. Aâ este de ex. forma cu-

noscut sub numele de Alburnus dolobratus Holandre (Faune du depar-

tament dela Moselle 1836), care a fost mult timp considerat ca o specie

aparte i pe care abia Siebold a dovedit-o c este un bastard între Al-

burnus lucidus i Squalius cephalus; Tot astfel este o form descris

de Siebold (1) sub numele de Bliccopsis alburniformis, un bastard între

Blica i Alburnus. In apele noastre nu am gsit decât urmtorii bastarzi

ai acestui gen:

/. Bastaid' : Alburnus lucidus X Squalius dobula. Siebold.

(Albunus dolobratus Sieb.)

Sinonime:

Leuciscus dolobratus: Holandre, Faune du departement dela Mo-

selle, 1836.

Leuciscus dolobratus: Selys, Longchamps Faune Belge, pag. 207.

Abramis dobuloides: Gimther, Wiirtenbergische naturwissenschaftli-

che Jahreshefte, Jahrg. XIII. Stuttgart 1857, pag. 50, tab. II.

Alburnus dobuloides: leitteles, Fische d. March, Bd. II, 1864, pag. 8.

(1) 1. c. pag. 168



166 _

Alburnus dolobratus: Siebold, 1. c, pag. 164. Jaeckel, Abhandlungen

d. Zoolog-Mineral. Vereins Regensburg. 1865, pag. 41. Kessler, Ihtiolog.

Aralo-Caspi-pontio, pag. 267.Alburnus tauricus: Kessler, Ausziige a. d. Berichte, etc. I, pag. 15.

Hybrid between Leuciscus dobula and Alburnus lucidus: Gunther,

Catalogue VII, pag. 223.

Br. 3, D 3/8—9, P 1/15, V 2/8—9, A 3/10—16, C 4/19/4, L. lat.

45—54, L fcr. 13-4

Acest bastard dintre Clean i Oble se întâlnete adeseori i prin râurile

noastre mai mari. Eu l-am colectat din Prut i din iret, îns din cerce-

trile fcute la pescarii de pe malurile altor râuri mi s'a afirmat c se

gsete adeseori.

Iat în scurt caracteristica sa:

Corpul este lungre cu spinarea rotunzit i înlimea sa are aproxi-

mativ 1/i din lungimea corpului fr aripioara caudal. Gura este terminal

i puin oblic ; brbia numai foarte puin îngroat i iese puin înainte.

Distana preorbital aproximativ egal cu diametrul ochiului sau numai

puin mai lung. Dinii faringieni pe dou serii, cei interni lateral com-

primai i cu mai multe crestturi. Intre ventrale i deschiderea anal o

muche foarte ascuit.

Dorsala cu baza scurt având înlimea mai mare decât lungimea ei.

Anala începe dup captul posterior al caudalei, ea are 10— 16 radii i

nu descrete mult în înlime ctre partea posterioar. Solzii bine fixai,

cu striuri în form de evantaliu bine pronunate i cu marginea colorat

în negru.

Spinarea cenuie, lturile argintii ; aripioarele dorsala i caudula cenuii

cu marginea neagr. Ventralele, pectoralele i anala roietice.

Numele populare. Corcitur de Clean cu Soreau (la iret), Clean corcit

cu Oblei.

2'- Bastazd: Alburnus lucidusX leuciscus rutilus: Antipa.

Acest bastard dintre Oblei i Ochean, pe care nu l-am gsit încniceri amintit în literatur, este foarte frecvent în apele noastre. Atât în

blile Dunrii cât i în alte ape din interiorul terii, de ex. la Znagov

se gsete adeseori. Prin forma corpului su formeaz un fel de transiie

între aceti doi peti, el este lungre, îns cu spinarea ceva mai lat imai înalt. înlimea maxim se cuprinde de 4 1

/4 în lungimea total a

corpului, lungimea capului do 5 Va ori m aceast lungime. Gura este ter-

minal i numai foarte puin oblic. Dinii faringieni sunt de obiceiu dupformula 2.5 — 5.2 ca la Oble, variaz îns foarte mult înspre formula

lui Leuciscus, aa c gsim exemplare numai 6 — 5.2 sau chiar cu 6— 5.

Intre V si A o muche,



167

Solzii bine fixai i cu radii bine pronunate, linia lateral ceva mai

ridicat decât la oblei. Dorsala în urma ventralelor, cu baza scurt, mai

înalt decât lung. Anala începe dup sfâritul dorsalei.Spinarea albastr cenuie, laturile argintii. Aripioarele dorsale i cau-

dala cenuii, ventralele, pectoralele i anala roii. Irisul câte odat ptat

cu rou.

Numele populare. In delta Dunrii Oblei corcit cu babuca. La Tur-

tuceni Corcitur de Oblet cu Taranca, iar la Znagov Tiriitori cor-

ciomani cu Blos.

XI. Gen. Aspius. Agassiz.

Corpul lungre l puin comprimat lateral; cu solzi ele o mrimefoarte moderat, bine fixai i cu linia lateral apropiat de mijlocul

corpului. Gura mare, numai puin oblic i fr musti. Pe mijlocul

flcii inferioare o proeminen care se potrivete exact într'o scobitur

a flcii superioare. Dinii faringieni pe 2 serii dup formula 3.5— 5.3,

cu coroanele conice prelungite i crligate la vârfuri, fr crestturi

peele.

Muchea ventral rotumit.

Acest gen este reprezentat în apele noastre printr'o singur specie As-

pius rapax Ag. Nordmann a mai descris în adevr din Bug, Don i Nipru

o nou specie Aspius Clupeoides i a i figurat-o în Atlasul su; totu

atât Kessler cât i Giinther o pun ca sinonim cu Alburnus chalcoides.

Nu tiu întru cât aceti autori au dreptate, deoarece Nordmann figureaz

i dinii faringieni cari sunt dup formula 3.5 — 5.3, deci tipici pentru

genul Aspius i nu pentru Alburnus. In tot cazul toi naturalitii cari au

fcut studii asupra Ihthologiei pontice dup Nordmann nu amintesc nimic

despre o a doua specie de Aspius i nici eu nu am întâlnit niciodat în

apele României decât o singur specie. E dar foarte probabil c Nordmanns'a înelat în privina dinilor faringieni i c petele descris de el nu era

decât Alburnus chalcoides Giild , cu care de altfel se aseamn în totul.

/ sp. Aspius rapax. Acjass. Avatul.

Tab. XIV. Fig. 65.

Gura foarte larg, solzii mici cu radii bine pronunate.Spinarea rotunzit. Partea ventral dintre V i Aformeazo muche, îns cu totul obtuz i acoperit cu solzi îndoii la

mijloc. Anala cu 14 radii moi divizate.



16£_

Anala care are 14 radii moi începe ceva dup finea dorsalei, marginea

ei este puin concav. Pectoralele nu ajung originea ventralelor, iar aceste

nu ajung deschiderea anal, dei se apropie de ea.Coloraiunea. Pe spinare este verde închis-msliniu, apoi mai în jos

vânt btând în verde albstriu; pe laturi argintiu btând în albastru, pe

burt alb. Dorsala i caudala sunt cenuii btând în negru. Pectoralele

cenuii cu rou la mrgini, ventralele i anala roii.

In epoca reproduciunii masculul capt aproape pe tot corpul i în

special pe cap, pe spinare i pe marginea posterioar a solzilor de pe

coad acei mici nsturai caracteristici pentru haina nupial a multor ci-

prinoizi.

Dimensiunile la cari ajunge Avatul în apele noastre sunt cu mult mai

mari decât cele cunoscute de obiceiu în apele Europei. Din lacul Siut-

ghiol de lâng Constana am un exemplar de 67 cm. i acesta nu este

cel mai mare ce l-am întâlnit. Exemplarele obinuite sunt cam între

35—40 cm.

Rspândirea. Avatul trete mai în toate apele noastre curgtoare istttoare pân în regiunea dealurilor. El suport chiar i apa slcie din

faa gurilor Dunrii, pe unde se gsete câte odat. In Dunre i blile

ei este în mari cantiti, de asemenea în lacurile noastre litorale. In lacul

Siutghiol i Mangalia sunt exemplare de dimensiuni foarte mari. In râuri

se gsete ceva mai rar; în iret se gsete pân aproape de frontiera

bucovinean; cam pân la aceleai distane se suie i în Prut, Jiu, Olt, etc.

Biologia. Avatul e mai cu seam un pete de Dunre i trete prinmijlocul apelor unde curentul o mai puternic; de asemenea se simte foarte

bine în lacurile adânci cu fund pietros sau nisipos. El este un foarte bun

înottor i se mic în totdeauna repede.

Avatul intr din Dunre în bli primvara foarte de timpuriu, îndat

dup desgheul apelor. El este un pete foarte rpitor i mnânc de

stinge petele mic i în special Obleii i Cirusul (scrumbiile mici), aa cpescarii îi zic «Lupul petelui». El trete mai mult pe fund i în totdea-

una singur ; nu se cârduete niciodat, nici chiar când iese la btaie.

Epoca sa de reproducie e foarte timpurie, prin Martie. Icrele i le lea-

pd pe fund la loc pietros i nisipos, adeseori se suie chiar în susul râu-

rilor mai mici pentru a-i depune la fundul lor pe pietri icrele. Pescarii

zic c curentul îi spal icrele de pe locul unde le-a depus, deoarece el

adeseori le leapd la locuri unde curentul e puternic. O femel leapdîntre 80—100.000 de' ou.

Vara la scderea apelor, ei dau primul semnal, cci fug cei dintâi pe

la garduri pentru a iei din bli, de aceea se i prind muli la gardurile

cu leas.

întrebuinarea. Carnea sa este bun Ia gust, îns are prea multe oase.

Se pltete cu preuri destul de bune. In 1903/904 producia la blile

din delta Dunrii a fost de 14.061 kgr.

Nume populare. Acesta este petele care are cele mai multe numepopulare i numele cel mai rspândit este Avat sau Havat; în Moldova

i se zice Ha ut (în Basarabia Havut); Turtucenii i populaia de pe malul



170

Dunrii din Muntenia îi zic Vrespere, Vâlcan, Vâigan, Vâlsan. De ase-

menea i se mai zice Boulean, Pete igânecs, Pete cu apte nume.Lipovenii din Dobrogea îi zic Avat i Belizna, Grecii Caivelopsaro

i Turcii Cinghine balâc.

XII gen. Leucaspius. Heckel u. Kner.

Corpul puin comprimat lateral. Solzii caduci i

frradii ; linia

lateral incomplet, limitat numai pe câiva din primii solzi. Gura

superioar, fr musti. Dinii faringieni pe una sau dou serii, ca

numr foarte variabili. Abdomenul între ventrale i anus formeaz o

carin ascuit.

1. sp. Leucaspius delineatus. Siebold.

Tab. XIII. Fig. 67.

Deschiderea bucal foarte înclinat, aproape vertical.

Linia lateral limitata numai pe primii 8— 11 solzi. Analacu baza lung, compus din 11 — 13 radii moi bifurcate,

începe sub captul posterior al dorsalei. Pe laturi dea-

lungul corpului i coozii o dung lat argintie.

Sinonime

Squalius delineatus: Heckel, Fische Syriens, pag. 51. Heckel u. Kner,

1. c, pag. 193. Pancic, 1. c, pag. 114.

Leucaspius abruptus: Heckel u. Kner, pag. 145.

Aspius Owsianka: A. Czernay, Deobachtungen gesammelt in den Char-

kowschen und den anliegenden Gouvernements. Moskau, Bullet. de la Soc.

Nat. Mosc, 1851, pag. 281, (Anmerkung), si Tab. VII. Maslowski, Bulet.

Soc. Nat. Mosc. 1854, pag. 442. Kessler, Zur Ichthyologie, pag. 41;

Nachtrge zur Ichthyol., pag. 21.

Owsianka Czernay: Dybcwski, 1. c, pag. 146.Leucaspius delineatus: Siebold, 1. c, pag. 171. Kessler, Ihtiol-aralo-

caspi-pont., pag. 269, No. 230. GuntJier, Catalogue, VII, pag. 319, Saban-



m_

nejeff, pag. 411. Grimm, 1. c, pag. 246. Seeley, 1. a, pag. 240. Bade,

pag. 173. WarpactiowsM, pag. 103.

Br. 3, D 2—3/8, P 1/13, V 2/8, A 3/11-13, C 4—6/19/6—4, L lat.

45—50, L tr. 1=?.

Acest mic pete a fost mult timp necunoscut, deoarece din cauza

micimii sale era considerat ca puiu de alte specii. Abia pe la mijlocul

secolului trecut a fost descris de Heckel sub numele de Squalius deli-

neatus i mai în urm sub numele de Leucaspius abruptus. Tot odatcam în acela timp Czernay îl descoperi în Rusia în Guvernmântul Char-

kowului i-1 descrise sub numele de Aspius Owsianka.

Ue aici înainte a fost descoperit de Kessler aproape în tot sudul Rusiei,

de Heckel u. Kner în Austria, de Dybowski în Livlanda, etc. i descris

sub diferite nume, pân ce în fine Siebold comparând tot materialul de-

scris pân atunci a ajuns a stabili c nu avem a face decât numai cu

o singur specie.

Corpul su este lungre, puin comprimat lateral cu spinarea rotund,

înlimea sa maxim la originea ventralelor se cuprinde cam de 5 ori în

lungimea total si limea numai de 2 ori în înlime. Abdomenul este ca-

rinat între centrale i deschiderea anal.

Lungimea capului se cuprinde de 5 ori în lungimea total. Ochiul este

mare cam de 1/3 din lungimea capului. Distana preorbital este ceva mai

mic ca un diametru, cea interorbital ceva mai mare. Gura este supe-rioar i fiind aproape vertical se întinde înapoi numai pân sub mar-

ginea anterioar a ochiului. Brbia este puin îngroat i se potrivete

într'o scobitur corespunztoare a flcii de sus.

Oasele faringiene sunt lungi i subiri; dinii faringieni sunt aezai pe 2

serii, îns ca numr foarte variabili: câte odat gsim pe rândurile interne

5 — 5, alte ori 4— 5 sau 5 — 4, iar în cele externe câte unul sau 2 de o parte

i de cealalt nici unul sau numai 1 singur. Dinii de pe seria intern au

coroanele comprimate, cu vârfurile ascuite i cârligate, dar pe muche sunt

crestate de mai multe ori. Din cauza variabilitii mari acest caracter nu

poate servi aici ca un caracter generic, oricât de bune rezultate ne-arli

dat dinii pân acum la toate celalte genuri de Cyprinoizi. Solzii sunt ci-

cloizi, foarte subiri i cad uor ca i la Oblei.

Linia lateral pleac dela captul operculului i se scoboar în jos în-

cepând de obiceiu pe la al 8-lea solz.

Dorsala începe cam la mijlocul corpului deasupra spaiului liber dintre ven-

trale i anal. Pectoralele nu ajung pân la originea ventralelor, iar ventralele

culcate ajung pân la deschiderea anal. Anala începe sub captul posterior

al dorsalei. Caudala e adânc bifurcat cu loburile egale. In epoca de repro-

duciune apare o papil urogenital bine desvoltat la partea posterioar

a deschiderii analei, care în restul anului c cu mult mai mic.

Coloraiunea. Partea dorsal a capului verde-cafenie, spinarea ceva maideschis galben-verzuie, laturile foarte argintate; cu o dung lung albastr

închis, cu luciu metalic pe tot mijlocul corpului i mai cu seam a cozii,

Aripioarele aproape incolore. Irisul argintiu cu o pat verzuie sus.



172

Dimensiunile sale obinuite sunt 7—8 cm., se gsesc îns i exemplare

ceva mai mari.

Rspândirea. Se gsete în toat ara în blile Dunrii, în jepci

iîn bltoacele formate de râuri, în heletee, lacuri, etc. In lacul Znagov

este cu deosebire abundent.

Biologia. Este un pete mai mult de ap stttoare i duce acela gen

de viea având aceea hran, etc. ca i Boarea (Rhodeus amarus) cu care

chiar se întovrete în totdeauna. Se reproduce prin Aprilie i Maiu le-

pdând icrele pe ierburi acuatice.

Întrebuinare, pescuit, etc. Este curios c acest pete mic în alte teri nu are

nici o întrebuinare ; la noi este apreciat i se vinde în cantiti însemnate

sub numele de Plevuc, mai cu seam dela balta Znagov. Am examinat

înadins cantiti mari de Plevuc dela acea balt i am vzut c se com-

pune în majoritate din Leucaspius i puin Rhodeus împreun cu pui deLuciscus rutillus. Tot astfel am examinat în judeul Botoani CMsoarcadela lacul Dracani i alte heletee înconjurtoare i am vzut c majo-

ritatea e ca i la Znagov Leucaspius i puin Rhodeus, firete îns c în

ambele locuri este amestecat adeseori i cu pui de ali peti mai preioi.

Toi aceti peti mici se întrebuineaz pentru bor i se pltesc cu preuri

relativ mari ca o delicates.

Pentru Pescuit se servesc la Znagov de un instrument special numit

Sacul de Pleav sau Sacul de Plevuc, care se aseamn cu Sacid dela

munte sau cu Târbuful dela Dunre, i se prinde cu el pe la cocioace

punând use mmlig înuntru.

Nume populare. Dup cum am artat, numele su popular este Pleavsau Plevuc; i fiindc plevuc conine i ali peti, la Znagov pentru

a-1 deosebi pe acesta îi zice Plevuc de neam. In Botoani îi zice Chisoarc,

La Znagov îi mai zice Sârm i Sârmuli. In unele locuri din Moldova

confundându-1 cu Rhodeus îi zice i Behlij

XIII Gen. Idus Heckel.

Corpul puin comprimat lateral i cam lungre. Gura mic, termi-

nala, fr musti. Dinii faringieni pe dou serii dup formula

3.5— 5.3, cu coroanele netede, comprimate pe laturi i cu vârfurile câr-

ligate. Abdomenul fr o caren ascuit. Dorsala i anala cu baza

scurt.



173

/ sp. Idus melanotus. Heckel u. Knez. Vduvit.

Tab. XIII. Fig. 68.

înlimea corpului mai mare decât lungimea capului; Guracam înclinat, fruntea lat. Dorsala fr radiu osos. Anala

cu 9 — 10 radii moi, începe dup ca patul posterior al dorsalei.

Sinonime

Capito fluviatilis coeruleus: Marsigli, 1. c, Voi. IV, pag. 53, tab. 18,

fig. 1.

Cyprinus idus: Llnne, Syst. Nat. I, pag. 529. Pallas, Zoograph., pag. 316.

Reislnger, 1. c, pag. 63.

Cyprinus jeses: Llnne, S. Nat. I, pag. 530. Bloch, I, pag. 45, tab. 6.

Meidinger, 1. c, Dec. V, fig. 42.

Cyprinus idbarus: Meidinger, fig. 41.

Leuciscus jeses: Cuvier, voi. XVII, pag. 160.

Leuciscus idus : Cuvier et Valenc., XVII, pag. 228. Kessler, zur Ichthyo-

logie, pag. 31 ; Nachtrge zur Ichthyologie, pag. 27. Nordmann, 1. c, pag.

486. Gunther, Catalogue, VII, pag. 229. Bade, 1. c, pag. 125. Seeleij, pag. 139.

Idus melanotus: Heckel, Sitzungsber. der k. Akad. der Wissenschaft.

Wien IX, 1852. Heckel u. Kner, 1. c, pag. 147. Siebold, 1. c, pag. 176.

Jeitieles, Prodrom. faunae vertebr. Hungar. super., pag. 59. Pancic, 1. c,

pag. 101. Blancliard, Poissons des eaux douces de la France, pag. 389. Kess-

ler, Ihtiolg. Aralo-Caspi-pontica, pag. 255, No. 191. Grimm, 1. c, No. 215,

Sabannejeff, 1. c, voi. II, pag. 317.

Varieti

Cyprinus orfus : Linne, Syst. Nat., pag. 530. (Blorfi, tab. 96. Meidinger,etc), Dec. III.

Leuciscus orfus: Cuvier et Valeneiennes, XVII, pag. 224.

Idus melanotus var. orfus: Heckel u. Kner, 1. c, pag. 150.

Idus miniatus: Heck. u. Kner, 1. c, pag. 151.

Br. 3, D 3/8, Pl/15—17, V 1—2/8, A 3/9—10, C 5/19/5 L. lat. 54—60,L. tr.-^îi.

i —5

Corpul este cam lungue i puin comprimat lateral. înlimea sa ma-

xim este aproximativ egal cu1

/i din lungimea total, iar limea sa secuprinde de 2—2 1

/2 ori în înlime. Spinarea este groas i rotunzit, de

asemenea pe partea ventral abdomenul între ventrale i anal nu este

carinat. Capul este mic i se cuprinde de 6 ori în lungimea total. Ochiul



mVarieti. In apele Germaniei de sud se gsete o varietate de colo-

raiune foarte curioas, tot corpul fiind rou. In apele noastre nu am întâlnit

niciodat o asemenea varietate, dei am cutat-o foarte mult i nici pes-

carii, chiar cei mai btrâni i mai cunosctori, nu au vzut-o niciodat.

XIV. Gen. Scardinius Bonap.

Corpul înalt i comprimat pe laturi. Botul obtus, gura foarte oblic.

Dinii faringieni pe 2 serii dup formula 3.5—5.3, coroanele lor com-

primate pe laturi i adânc dinate. Pe abdomen intre ventrale i deschi-

derea anal solzii sunt îndoii la mijloc într'un unghiu ascuit i for-

meaz o carin tioas. Dorsala si anala cu baza scurt.

1. Sp. Scardinius erythropthalmus L. Rosioaia.y

Tab. XIII. Fig. 69.

Corpul scurt i înalt, gura terminal cu falca inferioarfoarte ascedent. Dorsala fr radiu osos, începe în urmaventralelor.

Sinonime

(?) Rubellus: Marsigli, Danub., etc. IV, tab. 13, fig. 4, pag. 31.

Cyprinus erythrophthalmus : Linne, Syst. Nat. I, pag. 530. Bloch, Fische

Deustchl. I, pag. 28, tab. I. Meidinger, Icones Piscium Austr., tab. 24.

Beisinger, 1. c, pag. 67.

Cyprinus erythrops: Pallas, Zoogr. III, pag. 317.

Leuciscus erythropthalmus: Cuvier et Valenciennes, voi. XVII, pag. 107.

Nordmann, 1. c, pag. 490. Kessler, Zur Ichthyologie, etc, pag. 31; Nach-

trge zur Ichthyologie, pag. 2 i 27. Gunther, Catalogue VIII, pag. 231.

Seeley, pag. 134. Bade, 1. c, pag. 139.

Scardinius erythrophthalmus: Bonaparte, Fauna Italica, III Pesci. Hec-

hei u. Kner, 1. c, pag. 152. Siebold, 1. c, pag. 180. Jeitteles, Prodromusfaunae vertebr., etc, pag. 59, i Fische der March, II, 1864, pag. 12. Pancic,

1. c, pag. 102. Kessler, Ihtiologia Aralo-Kaspi-pontic, pag. 193. Grimm,No. 216, Sabaniejeff, 1. c, voi. II, pag. 213. WarpachowsM, pag. 90.



Varieti î

Scardinius scardafa: Bonaparte, Fauna Italica. Heckel u. Kner, pag. 157.

Cuvier et Valenciennes, XVII, pag. 123. Pancic, 1. c, pag. 104.Scardinius macrophthalmus : Heckel u. Kner, pag. 160.

Scardinius dergle : heckel îi. Kner, pag. 156. Pancic, pag. 103.

Scardinius plotizza : Heckel u. Kner, pag. 159. Pancic, pag. 105.

Br. 3, D 3/8—9, P 1/14—16, V 2/8, A 3/10—12, C 6/19/5, L. lat.

40—42,L tr. 1=-3> 8—4"

i aceast specie, ca i Crapul i Caracuda gsindu-se foarte mult prin he-

letee, variaz foarte mult atât ca colori cât i în formele corpului. De

sigur c vom lsa la o parte aceste deviaiuni dela forma tipic, proveniteprin influena mediului artificial în care au trit, i vom considera maimult formele din apele noastre naturale.

Corpul este mai mult sau mai puin comprimat lateral i de obiceiu

înalt, totu înlimea sa variaz foarte mult; la exemplare normale adulte

înlimea se cuprinde cam de 3 1

/2 ori în lungimea total. Aceasta mai

variaz îns i dup vârst i dup sex ; aa la exemplarele tinere înl-

imea se poate cuprinde de 4 ori în lungime, iar la femelele adulte numai

de 3 ori. Limea corpului este puin mai mic decât înlimea minimla pedunculul caudal i se cuprinde de 2 ]

/2 ori în înlimea maxim.Lungimea capului este egal cu înlimea sa i se cuprinde cam de 5 a

/8

ori în lungimea total. Diametrul ochiului se cuprinde cam de 4 ori în

lungimea capului; distana preorbital este egal cu un diametru i cea

interorbital, la exenmlarele adulte, cu mai mult de 2 diametre. La exem-

plarele tinere îns fruntea e cu mult mai îngust, aa c ea se lete cu

vârsta ca i la Vduvit. Gura este mic i nu ajunge înapoi decât pânsub narinele anterioare; ea este foarte ascendent, îns terminal. Narinele sunt

la jumtatea distanei dintre ochi i vârful botului. Atât oasele cât i dinii

faringieni sunt foarte puternici, cu coroanele comprimate lateral i la

partea interioar dinai ca nite ferestrae.

Solzii sunt mari, groi i foarte bine fixai; ei au pe dânii numai câte

4— 5 radii. Solzii cei mai mari din linia lateral întrec mrimea ochiului.Linia lateral merge paralel i cam apropriat (la 1

/s din înlimea cor-

pului) de linia ventral. Intre aripioarele ventrale i deschiderea analsolzii se îndoesc la mijlocul lor i formeaz o caren ascuit a abdome-

nului, pe care ei o acoper ca iglele de pe o cas. Altfel în afara de acea-

st poriune atât partea ventral cât i cea dorsal este rotunzit.

Dorsala este puin împins înapoi, aa c începutul ei este mult mai în

urm decât jumtatea corpului. Ea are o baz scurt, aâ c înlimea ei

e mai mare ca lungimea.

Primele ei radii sunt cam de dou ori mai lungi decât ultimul. Ven-

tralele sunt cu mult înaintea începutului dorsalei i au la baza lor un

pinten; ele nu ajung pân la deschiderea anal. Anala care are 10—12radii moi începe cu mult în urma sfâritului dorsalei. Caudala este bifur-

cat, cu loburile egale.



177

Coloraiunea. Coloarea variaz foarte mult ; mai întâiu exemplarele din

Dunre i gârle curgtoare au în totdeauna colorile mai vii i tonul ge-

neral mai deschis, cele din bli din contr sunt aproape negrii pe spinare.

In genere au urmtoarele colori: partea dorsal este albstrie închis

(coloarea oelului oxidat) btând în verde sau cafeniu, lturile sunt argintii

sau aurii, dup apa din care provin, partea ventral este alb.

Ochiul este auriu cu o pat roie vie deasupra. Aripioarele sunt mai

toate ptate cu un rou foarte viu. Anala i ventralele au baza albie, iar

spre margine cu totul roii. Pectoralele aproape incolore numai cu puin

rou spre margine. Caudala cu baza negrie, îns cu marginile roii, de

asemenea i dorsala puin roie.

Dimensiunile obinuite în apele noastre sunt 20 — 25 cm., se gsesc

îns exemplare i peste 35 cm. lungime.Distributiunea. Roioara e foarte rspândit în toate apele noastre înce-

pând dela gurile Dunrii, în toate lacurile litorale, toate blile Dunrii,

toate bltoacele provenite din inundaiile râurilor, toate heleteele, lacu-

rile naturale, etc. ; în fine în toate apele afar de cele din regiunea munilor

se gsete aceast specie mai mult sau mai puin frecuent.

Biologia. Roioara prefer apa mai linitit. In Dunre ea st în tot-

deauna unde curentul e mai mic, dar mai cu seam în bli îi priete mai

bine. In heletee se gsete în totdeauna împreun cu Linul i cu Carasul

cu care chiar duce acela gen de viea. Ea se hrnete cu insecte, viermi,

crustacee,plante acuatice, etc. Epoca ei de reproducie este

cam odatcu a Caracudei i Vduviei, adic ceva mai timpurie decât a Crapului,

prin luna lui Aprilie, cel mai târziu pe la începutul lui Maiu. Ele leapdicrele pe iarb la ap mic, o femel lepdând pân la 100.000 boabe

de icre. In epoca reproduciei brbatul capt bufonii caracteristici pe

corp ca hain nupial.

întrebuinarea, pescuitul, etc. Roioara are o carne ordinar i plin

de oase, totu ea joac la noi un rol însemnat comercial, cci se vinde

în cantiti foarte mari (amestecat cu Leuciscus rutilus) ca hran ieftin

pentru popor. Se sreaz foarte mult i preurile acestei sraturi sunt

foarte mici (10-24 lei % kgr.)

Se pescuete primvara foarte mult la venitul i la scoborîtul apelor

cu Cârlioanele (Chipcelele), îns pescuitul principal este toamna cu nevoa-

dele în bli, când iese cantiti foarte mari. La vâri cade mai puin. In

1903/904 s'a prins la Tulcea 558.368 kgr. Babuc, adic amestectur

de Leuciscus rutilus cu Scardinius erytrophthalmus.

Nume populare. Numele cel mai general este Roioara, apoi Roioaracu pana roie, Babuc roie, Babuc cu pana roie. (Numele Babuceste îns rusesc i pescarii notri l-au învat dela Lipoveni). Foarte des

îns se confund cu Leuciscus rutilus i de aceea ambele au o mulimede nume comune ; aa de ex. i se zice la Znagov i prin Moldova Ochean,

Ocheni, etc, cari îns sunt nume pe cari pescarii dela Dunre le daumai mult lui Leuciscus rutilus.

Lipovenii din Dobrogea îi zic Krasnoperca sau Baboca Krasnoperca.

Pescarii greci îi zic tot Babuc, iar cei turci Kirmizic Kanat.

A. H.^Publ. Adamachi. 111. Antipa, llitiologia. 12



178

XV. Gen. Leuciscus Rondel.

Gura foarte puin înclinat, aproape orizontal. Dinii faringieni

pe câte o singur serie dup formula 5—5 sau 6— 5. Coroanele celor

anteriori sunt conici, cei posteriori din contr sunt comprimai lateral

cu o suprafa de masticaiune oblic, care se termin printr'un câr-

lig. Dorsala i anala, cu baza scurt. Abdomenul între anal i ven-

trale rotunzit.

In apele basenului dunrean au fost pân astzi descrise i se consi-

der ca existând 3 specii de Leuciscus i anume : Leuciscus rutilus L,

Leuciscus Virgo Heck. i Leuciscus frisii Nordm. (= Leuciscus meidingerii

Nordm.). Prima specie este cea mai rspândit ; a doua a fost abia mai

în urm descris de Heckel, ea se afl în adevr în cantiti mari în Du-

nre, îns diferinele între aceste 2 specii sunt atât de mici, încât s'ar fi

putut consider tot aâ de bine i ca o varietate. Pescarii în adevr nici

nu le deosebesc una de alta, dei—contrar credinei generale— acetia au

simul sistematic foarte bine desvoltat. Deoarece îns aceast form a fost

recunoscut ca specie de autoriti tiinifice de primul rang ca Heckel,Siebold, Giinther, Kessler, etc, o voiu descrie i eu aicea separat, lsândpentru o alt lucrare special discuia mai amnunit a acestei chestiuni.

Intru cât privete îns cea de a treia specie, trebue s declar c nu amîntâlnit-o niciodat în apele noastre, dei o caut mereu de 13 ani; dar

nici pescarii cei mai buni nu-i aduc aminte s fi vzut vreodat vreun

«neam de Babuc mai lungrea, cu corpul mai îngust i mai rotund,

aproape cilindric i cu solzii mai mici, numit pe rusete Virezub». In

adevr Nordmann a descris specia L. frisii (= Cyprinus cephalus Pali.

i C. Griselgine Heck.) — fr a-i art îns numrul dinilor faringieni,

care este caracterul esenial al genului Leuciscus — i a adaus apoi «ii

est commun dans le Danube et dans ses afluents. . . . Les Pecheurs rus-

ses lappellent Wuresub» (1). Pescarii rui din Dobrogea cunosc în adevrun pete lungre, aproape cilindric care se gsete primvara destul de

des în Dunre i pe care îl numesc Virezub sau Virizop.

Am examinat înadins de aproape un foarte mare numr de exemplare

din aceti peti i la toi am gsit dinii dup formula 2. 5— B. 2, deci nu

erau alta decât Cleanul de râuri, care primvara se scoboar pân în Du-

nre i pe care Lipovenii notri îl numesc Virezub, i anume erau ambele

specii: Squalius cephalus i Sq. leuciscus.

De sigur c prin aceasta nu sunt înc îndrituit a trage concluziunea cLeuciscus frisii Nordm. ar fi sinonim cu Squalius cephalus, dar putem a-

(1) Nordmann, Faune pontique, pag. 489.



179

firma c Norclmann cumprând exemplarele sale—dup cum pare a afirma

de pe piaa din Odesa, a fost înelat în privina provenienei lor. Numele

popular rus de Virezub a contribuit i mai mult înc la mrirea confu-ziunii. De altfel specia aceasta L. frisii a fost gsit i de Kessler în flu-

viile ruseti i recunoscut ca o specie bun, sinonim cu Leuciscus Mei-

dingeri Heck., care nu se afl decât în lacurile de munte din Bavaria iAustria.

Dup acesie explicaiuni voiu da dar în cele ce urmeaz o descriere

mai detaliat pentru prima specie si pentru a doua, iar pentru aceasta

din urm voiu da numai diagnoza rmânând ca poate în urm s se con-

state înc dac în adevr ea se gsete i în apele noastre.

1 . Sp. Leuciscus rutilus L. Ocheana sau Babusca alb.

Tab. XIV. Fig. 70.

Corpul puin comprimat lateral. Gura terminal. Diniifaringieni posteriori cu mai multe crestturi. Dorsala pu-

in posterioar ventralelor. Solzii mari. Pe linia lateral

41 — 44 solzi.

Sinonime

(?) Rubelus: Marsigli, 1. c, pag. 41, tab. 13, fig. 4.

Cyprinus rutilus: Linn., 1. c, I, pag. 529. Bloch, 1. c, I, pag. 32, tab.

2. Pallas, Zoograpliia, III, pag. 317. Meidinger, tab. 26. Reisinger, 1. c,

pag. 65.

Leuciscus rutilus: Agassis, 1. c, pag. 38. Nordmann, pag. 489. Kes-

sler, Zur Ichthiologie, etc, pag. 34; Nachtrge zur Ichthyologie, etc, pag.

20 i 28. Cuvier et Valenciennes, 1. c, voi. XVII, pag. 130. Heckel u.

Kner, 1. c, pag. 169. Pancic, pag. 109. Jeitteles, Prodrom. faunae, etc, pag.60. Siebold, 1. c, pag. 184. Jaeckel, 1. c, pag. 68. GiXntlier, Catalogue

VII, pag. 212. Kessler, Ihtiolog. Aralo-Caspi-pontic, pag. 252, No. 180.

Sabanejeff, 1. c, voi. II, pag. 222. Grimm, 1. c, No. 208. Seeley, 1. c,

pag. 145. Warpachowski, 1. c, pag. 86. Bade, 1. c, pag. 129.

Varieti

Leuciscus pausingeri : Heckel, Fiscbe Syriens, pag. 49. Heckel u. Kner,

1. c, pag. 172.

Leuciscus rutilus var. pausingeri: Steindachner, Pische a. d. Unteren

Donau. Gesam. v. Konopicki, Verh. Zool.-Botan. Ges. Wien. Jeitteles, 1. c,pag. 60. Gunther, Catalog. VII, pag. 213.

Leuciscus Heckelii: Nordmann, 1. c, pag. 491, tab. 23, fig. 1. Kessler,

Zur Ichthyologie, pag. 33. Gunther, Catalogue VII, pag. 217.



180

Leuciscus rutilus var. heckelii: Kessler. Ililiolog. Aialo-Caspi-pon'ic,

pag. 252, No. 180.

Br. 3, D 3/10—11, P 1/14—16, V 2/8, A 3/9—11, G. 5/19/6, L. lat.

41 — 44, L. tr. l^-.

? 3—

Ca toate speciile de Ciprinoizi cari au rspândire mare i tresc prin

tot felul de ape izolate în medii naturale diferite, i aceast specie este

foarte mult supus la variaiune. In special înlimea corpului cu toate

modificrile pe cari le produce în forma general precum i mrimea ochiului

sau a aripioarelor variaz mai mult. Aceste au dat loc la stabilirea unui

foarte mare numr de specii deosebite, cari abia în timpurile din urmau fost recunoscute treptat ca aparinând uneia i aceleia specii, cu care

sunt legate prin forme intermediare. In special lui Siebold, Kessler iGiinther li se datorete în mare parte a fi lmurit aceast chestiune.

Am cutat dar a lua de baz a descrierii noastre exemplare colectate din

apele naturale — Dunrea i blile ei — exemplare cari reprezenta mai mult

forma tipic, pe când celelalte sunt deviate prin desvoltare unilateral în-

tr'o direcie sau alta.

Corpul este puin prelungit i comprimat lateral. înlimea sa maxim,care este înaintea dorsalei, se cuprinde aproximativ de 3 x

/4— 4 ori în lun-

gimea total. Capul este mic, lungimea sa este egal cu înlimea i se cu-

prinde în lungimea total a corpului între 5 — 6 ori. Ochiul este mare, dar

variaz de asemene foarte mult, diametrul su se cuprinde de 3,5 — 4,5

ori în lungimea capului. Gura este terminal, totu falca superioar iese

foarte puin înainte ; ea este foarte puin înclinat, aproape orizontal ise întinde înapoi pân sub narinele posterioare, cari i ele sunt mult mai

apropiate de marginea ochiului decât de vârful botului. Fruntea în dreptul

narinelor este convex, iar de aci profilul merge în linie dreapt pân la

ceaf, de unde apoi trece încetul într'un arc mai mult sau mai puin în-

doit. Dinii faringieni sunt groi, cei dinainte conici, cei dinapoi compri-

mai i puin crestai, cu vârfurile cârligate.

Abdomenul între aripioarele ventrale i deschiderea anal nu formeaz o

caren. Solzii sunt la marginea lor liber rotunzi, iar pe laturile lor drepi.

Cei mai mari de pe linia lateral au un diametru cel puin egal cu diame-

trul ochiului. Ei sunt bine fixai. Linia lateral merge aproape paralel

cu linia ventral, cu mult mai apropiat de ea decât de linia dorsal.

Dorsala începe puin în urma ventralelor, îndat dup jumtatea corpului.

Ea este mai înalt decât lungimea bazei ei i primele raze sunt cu mult

mai înalte decât ultimele, aâ c apare tiat oblic.

Anala începe cu mult în urma dorsalei i are aproape aceea înlime

ca i lungimea bazei ei. Ventralele i pectoralele puin desvoltate. Caudala

adânc bifurcat cu capetele egale.

Coloratiunea. Spinarea este albastr-cenuie btând câte odot în verde,

laturile sunt argintii btând puin în albastru sau vânt, burta e alb. Ari-

pioarele sunt toate roii, mai mult sau mai puin deschise pân la porto-caliu. Dorsala i caudala au marginea negrie. Irisul este rou pe un fund

argintiu.



182

puncte sau liniue negre dispuse în mod regulat ; este un pigment acu-

mulat sub solzi. Aceste exemplare se numesc de ctre pescarii notri îm-pratul Babuci.

Incontestabil c avem a face cu un fenomen analog cu cel dela Idus me-

lanotus var. orfus. Vom numi deci i aceast varietate spre a o distinge de

exemplarele ordinare : Leuciscus rutilus var. erythraea nov. var.

2 sp. Leuciscus virgo. Heck.

Tab. XIV. Fig. 72.

Corpul puin comprimat lateral, gura inferioar. Dinii fa-

ringieni posteriori cu mai multe crestturi. Dorsala opozit

ventralei. Solzii mari, pe linia lateral 46—49 solzi.

Sinonime:

Orfus germanorum : Marsigli, 1. c, VI, Tab. 5, pag. 13.

Leuciscus idus: Fitzinger.

Cyprinus idus: Meidinger, Tab. 36.

Leuciscus pigus: Heckel u. Kner, 1. c,pag. 173. Giinther, Catal. VII,

pag. 218. Seeley, pag. 151.

Leuciscus virgo: Heckel, Sitzungsber. d. k. Akademie der Wissensch.

Wien 1852, IX, pag. 69. Heckel u. Kner, 1. c, pag. 175. Siebold, 1. c, pag.

191. Pancic, 1. c, pag. 111. Jeitteles, Fische der March. pag. 1864. Kes-

sler, Ihtiol. Aralo-Caspi-pontic, pag. 253, No. 181. Bade, pag. 134.

Br 3, D 3/9—12, P 1/16—17, V 2/8—9, A 3/11, C 5/19/6, L.lat 46—49,

Ltr. 4.

Aceast specie se aseamn foarte mult cu precedenta i difer de ea

numai în urmtoarele caractere :

1) Corpul este mai lungre i mai puin înalt, înlimea sa cuprinzâdu-sede 472

ori în lungimea total.

2) Capul este mai mic, lungimea sa cuprinzându-se de 6-Vs ori în lun-

gimea total.

3) Ochiul este mai mic i diametrul su se cuprinde de 5 ori în lun-

gimea capului.

4) Fruntea este mai bombat.

5) Gura este inferioar, botul fiind puin proeminent i falca de sus

ieind ceva înaintea celui de jos.

6) Caudala este lung întrecând cu mult lungimea capului.

7) Dorsala este opozit ventralei.

Caracteristic pentru aceast specie mai este c în epoca de reproduciela masculi tuberculele cresc atât de mari, încât ajung la dimensiuni egale

cu jumtatea diametrului ochiului i sunt spinoase.



183

In privina modului de viea, hran, reproducie, etc, nu e mare di-

ferina, decât cel mult c aceast specie e mai mult limitat asupra Du-

nrii si blilor ei i nu se gsete prin heletee.

Ue aseminea are aceleai nume populare ca i cealalt specie, pescarii

notri nefcând nici o diferint între ele.

3 sp. Leuciscus frisii Noidm.

Corpul rotund aproape cilindric

ilungre.

Gurasemi-in-

ferioar. Dinii faringieni posteriori netezi cu coroane mari

i suprafee convexe de mas ticaiune. Dorsala opozit ven-

tralei. Solzii mici; pe liniea lateral 62— 67 solzi.

Sinonime

(?) Cyprinus cephalus : Pallas, Zoogr. III, pag. 301.

Cyprinus grisalgine : Meidinger, Tab. 40. Heckel, Annalen d. WienerMuseums, voi. I, Abt. 2, pag. 21.

Leuciscus grisalginii: Cuv. et Valenc. .XVII, pag. 221.

Lauciscus meidingeri : Heckel, Sitzb. d. k. Akad. d. Wis. Wien 1852,pag. 90, Tab. 10. Heckel u. Kner, 1. c, pag. 178. Siebold, 1. c, pag. 196.

Bade, pag. 136.

Leuciscus Frisii: Nordmann, 1. c, pag. 487. Kessler, zur Ichthyologie,

pag. 32; Nachtrge, pag. 20. Gunther, Calalogue VII, pag. 219. Kessler,

Ihtiologia Aralo-Caspi, etc. pag. 253. No. 182. Seeley, pag. 153. Grimm,1. c, No. 209. Sabanejeff, 1. c, II, pag. 252. Warpachowskl, 1. c, pag. 88.

Br 3, D 3/8—10, P 1/16—17, V 2/8—9, A 3/9—11, C 19, L. lat. 62—67,Ltr. t±°

5—6-

Aceast specie —dup descrierile ce i s'au dat—se deosebete de pre-cedentele:

1) Prin corpul su lungre, cilindric i puin înalt.

2) Prin fruntea lat.

3) Prin dinii faringieni cari sunt netezi, pe când la ambele celelalte

specii ei sunt crestai.

4) Prin forma solzilor i dimensiunile lor, aicea fiind cu mult mai mici

decât la ambele celelalte specii.

5) Prin numrul solzilor pe linia lateral, aicea ajungând chiar la 67,

pe când la celelalte specii nu trece de 49.

Dup cum am artat, aceast specie nu am întâlnit-o niciodat în apele

noastre i nici un pescar de pe tot lungul Dunrii nu a putut s-i amin-

teasc s o fi vzut vreodat. Le-am artat chiar i atlasul lui Heckel, în

care e o figur foarte bun, i nu a putut nici unul s-1 recunoasc. Dup



185

telcs, Prorlromus Faunae Hungar., pag. 60. B/eh, Pische Siebenbiirgens,

pag. 12.

Squalis cephalus : Heckel, Sitzber., d. k. Akad. Wien 1852, pag. 77. Siebold,

1. c, p. 200. SteiIndachner, Sitzber. d. k. Acad. d. Wiss. Wien 186G. Kessler,

Ihtiolog., etc. 254, No. 183. Grimm, 1. a, No. 210. Sabanejef, II, pag. 261.

WarpachowsM, 1. c. pag. 92.

Leuciscus cephalus: Fleming, Brit. Anim., pag. 186. Gilnther, Catalogue

VII, pag. 220. Seeley, 1. c, pag. 155. Bade, 1. c, pag. 121.

Br 3, D 3/8, P 1/15—17, V 2/8, A 3 7—9, C 19, L lat. 43—48, Ltr. !=?.

Corpul este foarte puin comprimat lateral, gros, aproape cilindric. înl-

imea sa maxim se cuprinde 4V2— 5 ori în lungimea total, grosimea sa

este egal cu înlimea minim dela pedunculul caudal. Capul este mai în-

gust decât lung, lungimea se cuprinde de b 1

/3 ori în lungimea total. El

este turtit deasupra i foarte larg; limea frunii sale între ochi este

egal cu 2/5 din lungimea capului. Ochiul este de o mrime mediocr,

diametrul su fiind egal cu aproape 1

/5 din lungimea capului. Distana in-

terorbital este egal cu odat i jumtate acest diametru. Narinele, cari

sunt duble i separate la mijloc printr'o perdea de piele ridicat în sus,

sunt mai apropiate de ochi decât de vârful botului.

Gura este foarte larg ajungând pân la marginea anterioar a ochiului;

ea este terminal i e numai foarte puin oblic. Dinii faringieni sunt

comprimai pe laturi i cu vârfurile încârligate. O muche dorsal sau ventral

nu exist, corpul fiind în ambele pri rotunzit. Solzii sunt mari i solizi;

cei mai mari de pe linia lateral au câte odat i jumtate diametrul

ochiului. Ctre partea dorsal i ventral precum i ctre coad se mic-

oreaz, ei sunt striai concentric i radiar. Linia lateral merge paralel

cu linia ventral, cam la 1/3 distan din înlimea corpului.

Dorsala se însereaz puin în urma ventralelor, ea este mult mai înalt

decât lung. Marginea ei este puin convex. Anala este împins foarte

înapoi, cu mult dup captul posterior al dorsalei. Marginea ei inferioar

este convex i captul rotunzit.

Pectoralele nu ajung pân la inseria ventralelor i acestea nu ajung pânla deschiderea anal. Caudala este bifurcat i lobul ei inferior e cevamai lung.

Coloraiimea. Partea dorsal, începând dela vârful botului i pân la

inseriunea caudaloi, cam pe 1/3 clin înlimea corpului, este verde închis

;

aceast poriune e limitat brusc pe toat distana printr'o linie aproape

dreapt. Operculul, preoperculul i laturile corpului sunt cu totul argintii. Par-

tea ventral între aripioarele pereche i pân la vârful gurii este alb frluciu metalic. Aripioarele la exemplarele mai mici sunt toate transparente,

afar de dorsal care la baza ei este puin mai închis. La exemplarele

mai mari ventralele i anala sunt roii aprinse. Irisul e lat, argintiu,

deasupra cu o

pat neagr tears,iar dedesupt cu un. punct negru.

Dimensiunile. Cleanul ajunge la dimensiuni relativ mari crescând pânla 50 sau chiar 60 cm. lungime i la o greutate de aproape 4 kilograme.

Exemplarele obinuite ce se prind au îns între 25— 35 cm. lungime.



186

Rspândirea. Cleanul este cel mai rspândit pete din râurile noastre,

el începe imediat dup regiunea Pstrvului, aproape odat cu Lipanul ise scoboar pân la Dunre. In Dunre îns nu este prea des, ci se sco-

boar mai cu seam primvara la apele mari din râuri i se gsete apoipe la gurile lor. In regiunea Deltei e foarte rar i numai primvara. Amcolectat exemplare din: Suceava, Moldova, Bistria, Bicaz i Tarcu (la

gura lor), Trotu, iret, Prut, pârul Tismana, Jiu, Arge i numeroase

exemplare din Dunre.Biologia. Cleanului îi plac mai cu seam râurile cari curg încet i au

o ap limpede. El trete în locurile cele mai adânci i mai întunecoase,

fugind ziua de lumin i ferindu-se de a se arta la faa apei. El este

un pete foarte rpitor, mnânc tot felul de pete, ba chiar i broate,

oareci, etc, noaptea umbl totdeauna dup hran. Epoca sa de repro-

ducie este prin Aprilie i Maiu; el leapd icrele în dolie la adânc—adicîn locurile din râuri unde panta e foarte mic i apa aproape staionar,

iar fundul prundos i acoperit, cu puin mâl. Este «foarte plodicios i lea-

pd foarte mult poam — aproape un blid plin — pe care o lipete la

adânc de piatr; este foarte iret, nu crete mai mult de 3 palme, dar e

pântecos i de aceea ajunge la o greutate de 3 ocâ». Aâ mi-1 caracteriza

foarte bine un btrân pescar clin Broteni (Jud. Suceava).

întrebuinarea, pescuitul, etc. Cleanul este un pete ordinar ca gust

i cu multe oase; cu toate aceste el este foarte cutat de populaiunea

de pe marginea râurilor, fiind aproape singurul pete mai mare din anu-

mite regiuni ale acestor ape.

Cleanul se pescuete cu aceleai instrumente ca i Mreana, adic:

1) cuMreja; 2) cu Sacul ziua pe sub maluri, unde se bate cu o mciuc numittluldic, ca s-1 sperie i s-1 scoat din ascunztori ; 3) cu Poclid pe

la fund prin mijlocul apei i 4) cu Nevodul mic de râuri. Cu ostia

nu se bate niciodat la clean.

Nume populare. In toat ara i se zice Clean, prin unele pri clin

Judeul Botoani i Suceava am auzit i Clen. Lipovenii din Delta Du-

nrii îi zic Virezub i Verizop.

2 sp. Squalius leuciscus L.

Corpul 1 ungar e, puin comprimat lateral. Capul mai în-

gust. Gura semi-inferioar, îngust neajungând înapoi

decât abia pân sub narine. Botul convex. Anala cu mar-

ginea puin concav. Solzii mijlocii.

Sinonime :

Capito fluviatilis sive Squalius minor: Marsigli, 1. c, IV, tab. 4, fig

2, pag. 13.



190

care este colorat verde sunt 2 serii de puncte i liniue închise, din cari

cea mai de jos ajunge pân în linia care marcheaz aceast poriune a

corpului. Sub aceast linie de demarcare, corpul este alb argintiu foarte

pronunat i curat. Numai dela opercul i pân pe la mijlocul dorsalei

este înc o serie de 5—8 mici pete negre, ceva mai terse decât cele de

pe spinare. Aceast serie este exact pe mijlocul corpului.

De obiceiu toate aripioarele sunt incolore, numai dorsala i anala au

la baza lor câte o dung negrie tears, iar la mijlocul lor pe radii câte

o mic serie aproape imperceptibil de pete terse. Câte odat îns ven-

tralele i anala sunt roii purpurii. Irisul este alb argintiu.

In timpul reproducerii colorile sunt mai vii, brbaii sunt pe spinare

cu mult mai închii, aproape negri, iar burta se înroete puin. Dease-

menea i ei capt mici tubercule pe corp.

Dimensiunile la cari ajunge Boiteanul sunt de 10—12 cm. lungime,exemplarele îns cari se gsesc de obiceiu, nu au mai mult decât 8—10 cm.

Distribuia i Biologia. Boiteanul se gsete mai în toate pârele

noastre mai mari de munte, începând din regiunea de jos a Pstrvuluii scoborându-se în jos pân în regiunea dealurilor. Nu se suie îns nici

în pâraele prea mici, aâ d. ex. la Bistria el se gsete în: Bistria, Tar-

cu, Bicaz, etc, nu se duce îns i în pârae mai mici decât acestea.

Lui îi place apa limpede cu un fund nisipos sau prundos i trete în

totdeauna la ap mai mic. Nu se duce mult la adânc, cci d peste du-manii lui: Cleanul, Lostria, Mihalul, etc. Se hrnete cu mici animale

acuatice: viermi, crustacee, larve de insecte, etc. Epoca lui de reproduc-

ie este prin Aprilie, adeseori îns începe i din Martie. Femelele se câr-

duesc i depun icrele la ap mic lipindu-le la fund pe prund.

întrebuinare, pescuit, etc. Carnea Boiteanului este gustoas, «e bun

de bor, dar nu grozav». Se pescuete mai cu seam cu Sacul la mar-

ginea apei, în timpul puhoiului cu Leas i la Grdu.Nume populare. In Moldova pe Bistria, Trotu, etc. i se zice «Boi-

tean, pe Moldova i pe Suceava îi zice Boite. In Muntenia i se zice

Verde i Verdete (Prahova, Muscel, etc). La Doftana am auzit numele

Cre. In Oltenia Borfete (pe râul Motru).

XVIII. Gen. Chondrostoma. Agass.

Corpul acoperit cu solzi de o mrime moderat. Gura inferioar itransversal fr, musti. Falca de jos cu o bum cornoas având mar-

ginea dreapt i ascuit. Dinii faringieni pe cate o singur serie

dup formula: 6 sau 7— 7 sau 6. Dorsala i anala cu baza scurt.

Acest gen este reprezentat în apele noastre printr'o singur specie, Chon-

drostoma nasus L.— Kessler în Ihtiologia sa Caspi-pontic spune c în



192

Capul este ceva mai mic decât înlimea maxim a corpului i lungimea

sa este egal cam cu a

/c din lungimea total a corpului. Ochiul este de

o mrime mediocr, diametrul su cuprinzându-se cam de 4.5 ori în lun-

gimea capului. Distana preorbitar este egal cu peste l 1

/2diametru, iar

cea interorbitar cu mai mult de 2 diametre. Narinele sunt duble, se-

parate între ele printr'o perdea i situate la mijlocul distanei dintre bot

i marginea ochiului. Gura este inferioar i situat la oarecare distande vârful botului ; ca este transversal i aproape cu totul dreapt. Des-

chiderea ei este aproape orizontal. Buzele sunt îmbrcate cu o pturepitelial cornoas i foarte vârtoas, aâ c ambele au marginile foarte

ascuite. Dinii sunt la majoritatea exemplarelor 6— 6, la unele se gseteîns i 7— 6. Solzii sunt solizi i bine fixai în rânduri longitudinale foarte

regulate. Ei au o mrime moderat, aâ c cei mai mari de pe linia la-

teral abia ajung la un diametru egal cu1

/2 diamtrului ochiului; la

suprafaa lor prezent câteva sfcriuri în form de evantaliu.

Dorsala începe deasupra ventralelor; ea are baza scurt i primul radiu

este de 2 ori mai mare ca ultimul, aâ c atunci când aripioara e culcat,

primul radiu o acopere în întregime. Anala începe cu mult dup dorsal

i înlimea ei este aproape egal cu lungimea bazei sale. Ventralele ajung

pân aproape de deschiderea anal, iar pectoralele numai aproximativ

pân la jumtatea distanei dela originea ventralelor. Caudala este adânc

bifurcat cu loburile egale.

Coloratiufiea. Partea dorsal este verde-cenuie sau negrie, laturile iabdomenul argintiu. Dorsala este cenuie, iar celelalte aripioare mai mult

sau mai puin roii. Caudala este cu marginea neagr. In epoca de re-

producie colorile sunt cu mult mai vii, spinarea e aproape neagr, la-

turile sunt mai strlucitoare i au un fel de dung negrie strlucitoare ca

atlasul; roul dela aripioare e mult mai viu i totdeodat se coloreaz în

rou i încheieturile dela piesele operculare, colurile gurii i articulaiile

aripioarelor. Irisul este galben auriu cu o pat roie. Caracteristic

pentru aceast specie este coloarea neagr ca tuul a membranei care cp-tuete interiorul cavitii viscerale, din care cauz pescarii dela Dunre îi

i zic Mae negre.

Dimensiunile maxime la cari poate ajunge este 40 cm. lungime; exem-

plareleobinuite au îns

25

—30cm. lungime.

Distribuiunea. Scobarul este unul din cei mai rspândii peti din apele

noastre, cci se gsete dela pâraele mici din munte pân la. Dunre cu

blile ei i chiar în Marea Neagr. Chiar în primvara aceasta s'a prins

in Mare, la gura Sf. Gheorghe, un exemplar adult de 35 cm. lungime.

Biologia. Scobarul prefer apa mai limpede a râurilor noastre ca: Bis-

tria, Jiul, Oltul, etc, se gsete îns tot atât de frecuent i în celelalte

râuri cât i la Dunre i în blile ei. El trete mai mult la fund i se

hrnete cu tot felul de alge i animale: viermi, crustacee, insecte, etc. pe

cari le gsete acolo. Epoca lui de reproducie este prin Maiu, sau cumzic pescarii de pe Bistria, «când crap frunza arinului» ; atunci ei pornesc

în cârduri mari spre prele de munte pentru a-i depune icrele la apaiute pe fundul pietros. Din Bistria d. ex. ei intr în mai toi afluenii

ei mai mari ca: Tarcul, Pângrciorul, Onul, Largul, etc. ranii a-



193

teapt sosirea acestui timp i pleac cu toii cu crâsnicele la prins, f-

cându-i apoi fiecare provizie suficient de afumtur pentru var la muncacâmpului. Dar nu se duc cu toii numai la munte, ci intr i prin blile

Dunrii i în adevr se prind în totdeanna la leas exemplare destul de

numeroase.

Femelele leapd pe pietri în fundul pâraelor cu mult sgomot câte

50—100.000 de icre, având fiecare boab câte un diametru de 2 mm.întrebuinarea. Scobarul are o carne destul de gustoas, dei are oase

cam multe. Mai buni sunt afumai i se consum astfel foarte muli fiind

considerai ca o delicates. In special se laud scobarii de Olt i de Bis-

tria ca mai buni la gust.

Pescuitul. In timpurile obinuite Scobarul se prinde cu aceleai instru-

mente ca i Cleanul i Mreana, în epoca reproduciei îns e o adevrat

devastare, cci se fac pregtiri cu tot felul de instrumente i instalaiuni

pentru a prinde cantiti mari. Epoca de reproducie o cunoate toat lumea,

deoarece în adevr ea cade în totdeauna în acela timp când crap frunza

arinului; dac într'un an timpul e mai rcoros i desvoltarea vegetaiei e

mai întârziat, atunci i btaia Scobarului e mai târzie.— Astfel înc îna-

inte de sosirea acestei epoce toi îi pregtesc Lejnicele sau Crâsnicele

i pleac la prae ; chiar muli oreni, plutai, etc. din Piatra pleac în

acest timp la prele din susul Bistriei «cu Lejnicul în spate» dupScobai.— Locuitorii dela munte fac în acest timp pe prae garduri de

piatr, îns cu deschiderea în spre deal i pun în captul ei o vâr de

lozii.

Cândîncepe a veni apoi Scobaiul, «trebue

s dearte vâra de câtevaori pe noapte, atât de muli sunt».

La Dunre i bli Scobarul nu are nici o însemntate i nu este nici un

instrument special cu care s se pescueasc. El se prinde la Leas i la Nvod.Numele populare. In Moldova îi zice Scobai, mai în sus spre munte

pe la Broteni i prin Bucovina îi mai zice i Pode sau Podu; în Mun-tenia i Oltenia Scobar. La Dunre, pe tot lungul ei i în Dobrogea îi zice

Mae negre. Lipovenii din Dobrogea i Ruii îi zic Podust.

A. B.—Publ. Adamachi. 111. Antipa, Ihtiologia. 13



3. FAM. ACANTHOPSIDES.

Physostomi având corpul neted i foarte prelungit. Capul pân la deschiderea

branchial acoperit peste tot cu o piele moale fr solzi. Marginea flcii superioare

format numai de oasele intermaxilare. Sub ochi, pe oasele suborbitale unul sau

mai muli spini mobili. Oasele faringiene prevzute cu dini mici faringieni. Be-

ica înottoare, când exist, este divizat printr'un perete longitudinal în 2 camere

i învelit îutr'o capsul osoas legat de primele vertebre cu un duet aerian.

Gen. Cobitis Lin.

Corpul acoperit cu solzi foarte mici. Capul mic, cu deschiderea bran-

chial îngust, întinzându-se numai pân la baza pectoralelor. Gura cu

buse mari i 6—12 musti. Dinii faringieni, cari sunt mici, ascuii

i foarte numeroi, aezai pe câte un singur rând. Dorsala deasupra

ventralelor.

1. sp. Cobitis fossilis Lin. ipatul.

Tab. XIV. Fig. 76.

Corpul foarte prelungit, cilindric i ctre coad compri-mat pe laturi. Capul scurt. Gura semi-inferioar a cu 10

musti. Spinul suborbital lung i ascuns sub piele. 1 2— 1 4

dini faringieni comprimai i tocii la vârfuri. Anala ro-

tunzi t a

.



197

Sinonime :

Fundulus: Marsigli, 1. c, IV, pag. 74, tab. 25.

Cobitis barbatula: Linne, Syst. nat., pag. 499. Bloch, I. c,pag. 224,

tab. 31, fîg. 3. Pallas, Zoogr. III, pag. 164. Meidinger, 1. c, tab. 18.

Reisinger, pag. 24. Nordmann, 1. c, pag. 470. Kessler, Zur Ichthyol.

pag. 16 ; Nachtrge zur Ichthyol, pag. 18. Cuvier et Valenciennes, XVIII,

pag. 14, tab. 520. Heckel u. Kner, 1. c, pag. 301. Jeitteles, Fische ci.

March, pag. 19. Siebold, 1. c, pag. 338, Pancic, pag. 138. Mbbius u.

Heincke, 1. c, No. 84.

Cobitis merga Krynicki: Nordmann, 1. c, pag. 380. Kessler, Ausziige

a. d Berichte, pag. 21.

Cobitis barbatula var. merga: Jeitteles, Prodr., etc, pag. 67.

Nemachilus barbatulus: Gi'wther, Catalogue, VII, pag. 354. Kessler,Ichthyol. Aralo-Caspi-pont., pag. 271, No. 235. Grimm, 1. c, 249. Saba-

nejef, 1. c, pag. 434. WarpachowsM, pag. 192.

Nemachilus barbatulus var. taurica: Kessler, Ichthyol. Aralo-Caspi-pont.,

p. 271.

Br. 3, D 3/7, P 1/12, V 1/7, A 3/5 C. 18.

Acest pete are o rspândire cu mult mai mic decât specia precedent;

el este limitat mai mult numai la poriunea mijlocie i superioar a râu-

rilor, nu se scoboar îns de loc în regiunea lor inferioar, deasemenea

nu se gsete de loc in Dunre sau în blile ei.

Grindelul are un corp mai puin lungre ca Tiparul, mai cilindric la

partea anterioar i mai puin comprimat lateral la cea posterioar. Gura

sa este inferioar i e încunjurat de 6 musti, din cari 4 mai scurte

la mijloc u buzei superioare i 2 mai lungi la capetele gurii. Buza infe-

rioar nu are musti.Dinii faringieni în numr de 8 — 10 sunt aici subiri i ascuii. Ochii

sunt foarte ridicai. Intre ei i bot sunt situate narinele mai apropiate de

marginea ochiului; ele sunt duble, cea anterioar fiind ieit în sus în formde tub. Spinul suborbitar este aici foarte mic, rudimentar, ascuns într'o

cut a pielii cefalice.

Aripioara caudal difer i ea cu totul de cea dela cealalt specie, de-

oarece este puin scobit la mijloc, pe când dincolo este convex. Solzii

sunt foarte mici i nu se acoper unul pe altul, ci abia se ating la mr-gini. Spatele i burta sunt fr solzi, pe coad sunt mai numeroi.

Coloraiunea. Coloarea general atât pe spinare cât i pe laturi este

verde glbie. Pe spinare se gsesc nite pete mari negre închise, late, trans-

versale, aceste pete dela linia lateral în jos sunt cu mult mai slabe i mult

mai mici.

Partea ventral dela marginea gurii, între pectorale, ventrale i înce-

putul analei este alb i cu o dung roie vie între istm i începutul

ventralelor. Ochii foarte mici privind în sus. Irisul foarte îngust, numai cuo linie subire aurie în jurul pupilei.

Aripioarele V, P i A de un galben verzuiu, cu totul transparent i uni-

forme. D i C ca coloarea general a corpului i cu pete negre deasupra.



198

Dimensiunile la cari poate ajunge sunt cel mult 10—15 cm. lungime.

Biologia i distribuia. Grindelul trete mai cu seam la ap repede în

râurile i pâraele de munte, i caut în totdeauna un fund prundos sau

pietros; chiar bolovanii îi plac, cci are unde se ascunde i sta la pând.

Este un pete rpitor care mnânc viermi, insecte, etc, chiar i ou de

pete. Epoca lui de reproducie este prin Maiu «la Armindeni» i leapdicrele nu tocmai la adânc lipindu-le de pietre.

întrebuinare, prins, etc. Carnea sa este foarte gustoas, îns se prinde

în aa mici cantiti, c nu are nici o valoare comercial. Se prinde Ia

Leas cu gârdu pe pârae, la Cereal i cu Sacul.

Nume populare. In Moldova (jud. Suceava i Neam) Grindel, Grin-

deiu; în jud. Bacu (pe Trotu) i în jos Moin i Vârlan; în Munte-

nia Molan (Muscel, Arge, Prahova), Molete (Oltenia).

3 sp. Cobitis taenia. Lin. Zvâzluga.

Tab. XIV. Fig. 78.

Corpul i capul comprimat lateral. Gura inferioar cu 6

musti foarte scurte pe buza de sus. Spinul suborbitar mo-

bil, puternic i bifurcat putând fi scos afar din cuta de piele

în care st ascuns. 8 — 10 dini faringieni subiri i ascuiila vârfuri. Caudala cu marginea ro tunzi t.

Sinonime

Cobitis aculeata: Marsigli, 1. c, tab. 1, fig. 2, pag. 3.

Cobitis taenia: Linne, Syst. nat., pag. 499. Bloch, pag. 221, tab. 51, fig. 2.

Pallas, Zoogr., p. 166. Meidinger, 1. c, tab. 32. Cuvier et Valenciennes,

XVIII, pag. 58. Kessler, Zur Ichthyol, pag. 18; NachtrgezurIchthyol.,pag. 18.

Heckel u. Kner, 1. c, pag. 303. Siebold, 1. c, 338. Pancic, pag. 139. Jeitteles,1. c, p. 68. Steindachner, Ichthyologische Notizen, II, 1865, pag. 6. Gunther,

1. c. VII, pag. 362. Kessler, Ichthyol. Arai. etc. pag. 272, No. 243. Grimm, 1. c,

No. 2bl.Sabanejef, II, pag. 440. Warpachowski,pa,g. 194. Seeley, 1. c, pag. 252.

Acanthopsis taenia: Agassis, 1. c, I, p. 36. Nordmann, 1. c, pag. 468.

Cobitis elongata: Heckel u. Kner, 1. c, pag. 305.

Br. 3, D 3/7, P 1/6—8, V 1/5, A 3/5, C 15—16.

Zvârluga este cel mai rspândit pete din ar, el trete în toate apele

unde trete i Tiparul, cu singura diferin c el se mai gsete i în

toate apele curgtoare în cari Tiparul lipsete.

Corpul su este lungre i pe toat lungimea sa împreun cu capul

este puternic comprimat pe laturi, aâ c grosimea sa se cuprinde cam de

2 ori în înlime.



199

Capul este ascuit cu gura inferioar care este mic i înconjurat de

6 musti mici pe buza superioar. 4 din acestea sunt la distane egale pe

buz,, iar 2 sunt la capetele gurii. Ochii sunt cu totul ridicai la parteasuperioar a capului. Narinele sunt la jumtatea distanei dintre ochi ivârful botului. Sub ochi se afl ghimpele suborbital care este bifurcat foarte

puternic i st ascuns într'o cut a pielii ca într'o teac. Când e în linite,

este culcat înapoi i acoperit de piele, îndat îns ce animalul e suprat,

îl ridic în sus perpendicular pe poziia pe care er. Micarea pe care o

face acest pete pentru a înepa e foarte caracteristic, cci caut a-i

lipi imediat obrazul de obiectul ce vrea s-1 înepe.

Dinii faringieni, 8—10 la numr, sunt subiri i ascuii la vârf.

Corpul este peste tot acoperit cu solzi foarte mici, cari îns seacoper la mar-

ginile lor unii pe alii; numai pe linia lateral lipsesc solzii. Aceasta este foarte

scurt i nu se întinde mai departe decât lungimea pectoralelor. Caudala

este rotunzit la margine. — La brbat cel de al II-lea radiu al pectoralei

este îngroat.

Goloraiunea. Coloarea general variaz dup apa încaretrete, deobiceiu

este îns glbuie, ptat cu puncte i dungi închise. Dela marginea operculului

la coad pleac dou dungi peste tot corpul, cari sunt compuse i ele din mai

multe pete mrunte, deasemenea i pe toat linia median a spinrii pleac

o asemenea dung compus din mai multe pete mrunte.Aripioarele dorsal i caudal sunt dungite transversal, celelalte aripioare

galbene-cenuii nu au nici o pat.

Dimensiunile la cari poate ajunge sunt 10—12 cm. lungime.Biologia. In privina obiceiurilor vieii, el nu difer mult de celelalte

2 specii. El trind în toate mediile se adapteaz lor. In genere sunt peti

mânccioi cari mnânc viermi, insecte, etc. i icre de pete. Epoca lor

de reproducie este aceea ca i la Tipar i depun oule în aceleai locuri.

Nume populare. Numele general este Zvârlug i Vârlug (Suceava),

în Neam Car, în Prahova, Muscel, etc. Fi, Cuitoaie, în Oltenia Ni-

sipari, în Buzu Fioaic.



201

/. sp. Thimallus vulgaris Ni/s. Lipanul.

Tab. XV. Fie. 79.

Capul mic, falca superioar ieit înaintea celei infe-

rioare. Dorsala de dou ori mai lung decât anala. Partea

anterioar a spinrii carenat.

Thymallus: Marsigli, Danub. panon., IV, pag. 75, tab. 25, fig. 2.

Salmo thymallus: Linne, Syst. nat., I, pag. 512. Bloch, 1. o.-, pag. 158,

tab. 24. Reisinger, pag. 43. Pallas, Zoograph., III, pag. 364. Meldinger,

Icon. Pisc. Austr., tab. 33.

Thymallus vexilliffer: Agassis, Mem. Soc. de. nat. Nenchâtel, I, i Pois-

sons d'eau douce, tab. 15. Cuvier et Valenciennes, XXI, pag. 438. Bielz,

Fische Siebenbiirgens, pag. 8. Heckel u. Kner, 1. c, pag. 242. Jeitteles,

Prodrom., pag. 63. Pancic, Pisces Serbiae, pag. 129.

Thymallus vulgaris: Nils, Prodrom. Ichfchyol. Scandinaviae, fig. 13. Sie-

bold, 1. c, pag. 267. Nordmann, 1. c, pag. 520. GmitJter, Catalogue of the

Fishes, voi. VI, pag. 200. Kessler, Ihtiologia Aralo-Caspi-pontic, pag. 243,

No. 148. Grimm,1. c, No. 173. Sabanejef, 1. c, voi. I, pag. 249. War-pachowsM, 1 c, pag. 142. Seeley, 1. c, pag. 353.

Thymallus gymnothorax: Cuvier et VaJenc, XXI, pag. 445, pi. 625

Giinther, Fische d. Neckar.

Br. 9—10, D 5—7/14—17, P 1/14—15, V 1/10, A 3—4/9—10, C 19,

L lat. 85—88, L tr. J=±..' 9—12

Corpul este lungre i puin comprimat pe laturi. înlimea sa maximla începutul dorsalei este mai mare decât lungimea capului i se cuprinde

cam de 5 ori în lungimea total a corpului, iar limea sa de dou ori

în înlime. înlimea minim la pedunculul caudal se cuprinde aproape

de 3 ori în înlimea maxim.Capul este relativ mic i lungimea sa se cuprinde mai mult decât de

5 72 or i m lungimea total a corpului. Ochiul este acoperit la partea sa

anterioar de o pleoap transparent, adipoas, semilunar. Diametrul ver-

tical al ochiului (cel longitudinal este mai mrit din cauza pleoapei adi-

poase) se cuprinde cel puin de 4 1

/ 2 ori în lungimea capului. Distana preor-

bital este egal cu cel puin odat i jumtate acest diametru, de ase-

menea i cea interorbital. Pupila este împins mai înainte. Narinele sunt

duble i aezate la mijlocul distanei dintre bot i ochi.

Gura este semi-inferioar din cauza flcii de jos care este retras cevamai înapoi, ea este relativ mic i partea ei mijlocie este transversal, iar

capetele ei sunt îndoite pe laturi i ajung înapoi pân sub marginea anterioar

a ochiului. Botul este obtus i lat. Marginile flcii superioare, a celei inferi-



202

oare si a întermaxilarelor sunt prevzute cu câte o serie simpl de dini

ascuii; de asemenea i pe vomer precum i pe palatine se afl câte o

grup de dini mici. Limba este nedinat. Deschiderea branchial este

larg, întinzându-se pân la istm. Radiile branchiostege sunt de obiceiu în

numr de 10 de fiecare parte, câte odat numai 9 de o parte i 10 de alta.

Solzii sunt bine fixai prezentând pe suprafaa lor striajuri concentrice,

nu îns i radiare; ei sunt relativ mai mari decât la ceilali Salmonizi din

apele noastre, variaz îns i dup locul ce-1 au pe suprafaa corpului; cei

mai mari sunt pe linia lateral, cei mai mici sunt pe partea ventral. Aicea

sunt la unele exemplare poriuni întregi cari rmân goale, ceeace fcuse

pe Valenciennes s stabileasc o nou specie, Tli. gymnothor'ax ; s a gsit

ins în urm de Heckel si Kner, Siebold si Giinther c aceasta nu e decât

o varietate trectoare. Pe partea anterioar a spinrii se formeaz o muchecare e acoperit cu solzi superpui unul altuia. Capul este gol,

frsolzi.

Baza caudalei i radiile ei sunt acoperite pân pe la jumtate cu mici

solzi longitudinali. Linia lateral este mai mult sau mai puin pe mijlocul

corpului, în partea anterioar fiind puin mai ridicat.

Dorsala este foarte mult împins ctre partea anterioar a corpului, aâ cîncepe cu mult înainte de jumtatea corpului; ea este foarte înalt i lung.

Forma i lungimea ei este variabil dup vârst, la exemplarele obinuite

ea ajunge înapoi, când este culcat, pân ceva peste jumtatea distanei

dintre captul ei posterior i aripioara adipoas, la exemplarele btrâne îns

ea se desvolt aâ de tare, c ajunge chiar s acopere aceast aripioar. Ven-

tralele stau la mijlocul corpului, aripioara adipoas deasupra analei ; cau-

dala este adânc spintecat, cu vârfurile egale. Beica înottoare e foartemare. Intestinul are numai 19—24 de apendice pilorice.

Coloraiunea. Coloarea variaz foarte mult dup vârst, dup epoca

anului i dup diferitele ape; în genere capul este pe partea superioar

cafeniu, pe laturi glbuiu cu pete închise ; corpul este pe spate verde ca-

feniu, laturile vinete argintii, partea ventral alb argintie, câte odat b-tând în rou.

Pe laturi i mai cu seam pe partea sa anterioar corpul este ptat cu

puncte închise i în direciunea longitudinal, dealungul seriilor de solzi cu

dungulie i linii lungi cafenii;pe tot corpul are un ton albstruiu-irizant, metalic.

Aripioara dosal este închis btând în albastru i în rou, cea caudal

de asemenea, ambele sunt împodobite cu pete mari cafenii i cu dungi mai în-

chise. Pectoralele sunt galbene roietice, anala i ventralele violete cu

dungi subiri transversale închise.

Dimensiunile. Exemplarele obinuite au cam 30 — 35 cm. lungime,

crete îns i mai mare ajungând chiar i peste 50 cm.

Distribuia. Lipanul este rspândit în mai toate apele noastre de munte,

situate între regiunea Pstrvului i regiunea Mrenei.

Biologia. Lipanului îi plac apele curgtoare repezi, cu ap limpede ifund pietros. El nu se suie îns prea departe în praele mici, ci rmâneîn prile unde e apa mai mare, aâ d. ex. la Broteni Lipanul nu se

suie în pârae, ci rmâne în Bistria.El se hrnete cu viermi, molute, insecte, ou de pete, dar mai cu

seam cu mute; cum cade o insect în ap, se repede dela fund s'o prind;



203

ba chiar sare adeseori ca Pstrvul afar din ap dup mute ; de aceea

îi place prin locurile umbrite unde e vegetaie pe maluri. Iarna se gsete

în stomahul su mai mult nisip.Epoca sa de reproducie este «primvara când se desleag omtul» ; atunci

ei se împerecheaz i îi caut locul unde s depun icrele, pe care i-1

pregtesc ei singuri curindu-1 cu coada. Ei lipesc icrele de piatr, «de

crezi c-s cu cear sleite». Oule lor au un diametru ca de 4 mm.întrebuinarea, pescuitul, etc. Lipanul este unul din cei mai buni peti

ce-i avem în ar; el se consum atât proaspt cât i afumat; fiind însfoarte puin nu are vreo însemntate comercial deosebit.

Pescuitul su se face mai cu seam cu Poclul, cu Ciobacele pe Bis-

tria, precum i cu Mreja. Cade i la Undi sau la Cârlige.

Nume populare. In toat ara precum i în Bucovina i Transilvania

se numete Lipan.

II. Gen. Salmo.

(Dup Siebold i Valcnc.)

Corpul acoperit cu solzi mici, oval în lungime. Gura larg cu dini

mari. Vomerul scurt, numai pe placa anterioarei cu dini, coada sa

care e mai lung rmâne nedinat. Dorsala începe înaintea ventralelor.

1 . sp. Salmo hucho L. Lostzita.

Tab. XV. Fig. 80.

Corpul lungre i aproape cilindric. Placa anterioar a

vomerului cu o serie transversal de 5— 7 dini pe partea sa

poster ioar. Coada vomerului cari nat în tot lungul ei pe

ambele pri. Osul l i n g u a l mediu n e d i n a t. Cu pete negre

pe laturile corpului.

Sinonime :

Trutta fluviatilis altera: Marsigli, l. c, pag. 81, tab, 28, fig. 1.

Salmo hucho: Linne, Syst. nat.. I, pag. 510. Bloch, Fische Deuschl.,III, pag. 152, tab. 100. Meidinger, 1. c, tab. 15. Agassiz, Poissons d'eau

douce, tab. 12 si 13. Cutier et Valenciennes, XXI, pag. 226. Reisinger,

pag. 38, Heckcl u. Kner, 1. c, pag. 277. Siebold, 1, c, pag. 288. Gun-



205

pe sub malurile râpoase unde bate curentul i apa e mai adânc. Ea stziua ascuns pe sub pietre i iese noaptea pentru a-i cut hrana.

Este un pete foarte rpitor care nu cru nici un pete i nici chiar pe

semenii sei, ba înc adeseori se gsesc în stomacul ei i pui de paseri,

guzgani, ele. Epoca ei de reproducere este primvara, prin Martie i Aprilie.

Depune icrele pe fundul ipotelor sau în alte locuri, la ap adânc pe un

fund de pietri. Femela pleac în totdeauna la pui urmat de câiva

masculi ; ea îi sap singur cu coada în pietri un loc unde leapdicrele i apoi le ascunde acoperindu-le tot cu prund pentru a nu fi v-zute de ali peti mai mici rpitori ca : Zglvoacele, Lipanul, etc, cari stau

la pând. Oule sunt mari ca de 5 — 6 mm. diametru i o femel leapdca 10 — 20.000 de buci. Iat cum îmi spunea un btrân pescar din

Broteni: «la pui leapd tocmai în fundul genunelor ca un blid de ou,

iiecare mai ca cirea de mare» (1).

întrebuinarea. Carnea Lostriei este foarte apreciat i e de sigur cel

mai scump pete din ar. Iat ce-mi scrie d-1 Inspector silvic Anania,

cruia îi datoresc câteva notie foarte interesante relative la petii din

Bistria: «Bucile ca de o jumtate de kgr. se vând de pescarii dela

Tarcu cu 2.50—3 lei bucata, cele de 1—5 kgr. dela 8—20 lei bucata,

iar cele dela 5— 10 kgr. 40—50 lei bucata».

Lostria se afum foarte mult, i cu toate c procedeul întrebuinat

este foarte primitiv, este de un gust i o calitate cu totul superioar.

Pescuitul. Lostria se prinde mai cu seam cu Poclul (în Bucov/nala Dorna Plocul) i Nevodul mic de râuri (ca de 12 m. lung i 1,20 lat).

Ea se mai prinde i cu Undia i Cârligele. Noaptea se bate adeseori

cu Ostia (sau Oastea) atrgând-o cu Fachia la faa apei.

Nume populare. Numele mai general e Lostria, i se mai zice îns iLostoz, Lostoc i Lostos (în Moldova), Losti la Lotru.

(1) Lostria este mrginit la noi numai in partea superioar a râurilor i nu se scoboar nici-

odat mcar pân în regiunea dealurilor, de aceea de sigur este o eroare când Nordmann afirm:

«Abonde dans le Danube> i tot acela lucru e când Bielz, dup ce arat c acest pete se g-sete în Jiu, Olt i Mure, adauge: «Wohin sie aus der Donau, ihrem eigentlichen Wohnsitz, hin-

aufsteigt» (vezi Fische Siebenbiirgens, pag. 8). Lostria se scoboar în adevr pân în Dunre,

de aceea i se zice în Germania i Donau-Lachs, îns aceasta e numai în Dunrea superioar în

Germania i Austria. La noi ea nu se scoboar din Bistria nici mcar în iret ; pe la Piatra abia

vine primvara cu nboiul. Ceeace e posibil este c în regiunea Porilor de fier, unde râurile se

scoboar direct din munte i dau în Dunre, s fie luat câte una de curent i dus în Dunre;

acestea îns sunt exemplare rtcite.



206

III. Gen. Trutta.

(Dup Nils i Siefo.)

Corpul acoperit cu solzi mici, o caii în lungime. Gura larg cu dini

puternici. Vomerul lung; placa sa anterioar cu sau fr dini, placa

sa posterioar (coada vomerului) pe tot lungul ei cu dini, cari câte

odat se pierd cu vrâsta. Dorsala începe înaintea ventralelor.

vp. Trutta fario Lin. Pstivul.

Tab. XV Fig. 81.

Corpul îndesat i mai mult sau mai puin comprimat la-

teral. Botul foarte scurt i obtus. Placa anterioar a vo-

merului triunghiular cu vârful înainte; pe baza ei o serie

transversal de 3 — 4 dini. Placa posterioar lung, cu

2 serii longitudinale de dini puternici cari nu cad nici-

odat.

Sinonime

:

Trutta: Marsigli, 1. c, tab. 26, fig. 1.

Trutta nigra: Marsigli, 1. c, tab. 26, fig. 2.

Salmo fario: Bloch, 1. c, pag. 148 i 157, tab. 22 i 23. Meidinger, 1.

c, tab. 20. Agassiz, Poissons d'eau douce, tab. 3— 5. Pallas, Zoographia

UI, pag. 348. Nordmann, 1. c, pag. 518. Beisinger, pag. 36. Kessler,

Ichthyolog. Aralo-Caspi-pontic. pag. 240, No. 139. Grimm, 1. c, No. 172.

Sabanejeff, 1. c, I, pag. 201.

Trutta fario: Siebold, 1. c, pag. 319. Benecke, Fische Preussens, pag. 56.

Salar aussonii: Cuvier et Valenciennes, XXI, pag. 319, tab. 618. Kes-

sler, Zur Ichthyol., pag. 49. Heckel u. Kner, pag. 248. Pancic, pag. 130.

Bielz, 1. c, pag. 8. Jeitteles, Prodromus, Vtc. pag. 64.

Salmo fario aussonii: Gunther, Catal. VI, pag. 64. Seeley, 1. c, pag. 290.

Salmo salar fario: Warpachowski, 1. c, pag. 180.

Br. 9—10, D 3—4/9-10, P 1/12, V 1/8, A 3/7—8, C 17—19, L. lat.

110—120, L. tr. ^l .

' 20—22

Pstrvul are corpul cu mult mai scurt i îndesat decât Lostria; înl-imea sa maxim este aproape egal sau ceva mai mic decât lungimea

capului i se cuprinde de 4 1/.,—5 ori în lungimea total a corpului. L-



207

imea sa variaz : îndat dup ce a lepdat productele sexuale, corpul este

tare comprimat pe laturi, dup aceea îns se îngra i devine cu mult

mai rotund ; de obiceiu îns grosimea corpului este egal cu jumtatea

înlimii sale, iar limea capului este egal cu jumtatea lungimii lui.

Ochiul este mare, diametrul su cuprinzându-se cam de 4 72 ori în lun-

gimea capului; el este îndeprtat de vârful botului cu mai mult de un

diametru al su, iar de cellalt ochiu aproape cu de dou ori acest dia-

metru.

Narinele sunt aproape la jumtatea distanei dintre vârful botului i mar-

ginea ochiului. Botul este foarte convex i puin ieit înainte, aa c gura

când este închis este semi-inferioar. Falca de jos e puin mai scurt

decât cea de sus, îns puternic. Gura este larg i se întinde înapoi pânsub marginea posterioar a ochiului.

Dinii sunt foarte puternici, cei de pe falca de sus sunt ceva mai mici.

Pe placa anterioar a vomerului o serie transversal de 3—4 dini, pe

cea posterioar 2 serii longitudinale de dini puternici, pe marginile limbii

de fiecare parte câte o serie de 4—-5 dini i aceti din urm sunt cei

mai puternici. In genere toi dinii Pstrvului sunt încovoiai înapoi.

Membrana branchial este susinut de o parte de 9, iar de alta de 10

radii branchiostege.

Solzii sunt foarte subiri, mici, i ovali în lungime, fr radii, îns striai

concentric. Linia lateral merge în linie dreapt pe jumtatea corpului.

Numrul apendicelor pilorici e aproximativ de 50.

Dorsala este înserat la mijlocul corpului. Ventralele ceva mai în

urmdecât sub mijlocul ei. Adipoasa deasupra sfâritului analei, iar caudala

este nu tocmai adânc bifurcat. La exemplarele tinere bifurcarea caudalei

e mai profund, la cele btrâne aproape nu se mai recunoate.

Coloraiunea. In general coloarea pstrvului variaz foarte mult dupapa în care trete i dup natura fundului. Din aceast cauz s'au icreat o întreag serie de specii i varieti deosebite. Cam urmtoarele

ar fi colorile normale: spinarea neagr albstrie sau neagr verzie, ltu-

rile aurii închise, abdomenul alb sau glbuiu. Pe spinare i pe laturi pete

negre sau roii, câte odat înconjurate cu o margine albstrie. Pectoralele,

ventralele i anala glbii; dorsala i caudala ca spinarea, adipoasa ceva

mai deschis.Dimensiunile obinuite sunt 20— 30 cm. lungime.

Distribuia. Pstrvul trete în toate pârele din munii notri i nu

se scoboar în apele mai mari. In Bistria de ex. nu se gsete decât în

regiunea gurii pâraelor.

Biologia. Pstrvul este un pete tipic de pârae cu apa repede i rece,

în special îi plac ipotele unde st la fund ascuns ziua pe sub pietre. Mai

cu seam îi plac locurile umbrite cu arbori împrejur cari îi procur in-

secte, hrana sa de preferin. In timpul nopii el iese din ascunztorile lui

spre a-i cuta hrana, atunci iese la suprafaa apei i chiar sare adeseori

afar din ap dup insecte. Hrana sa principal sunt insectele, îns eleste un pete foarte rapace, care în afar de : viermi, insecte, crustacee,

mai mnânc ali peti, icre, tritoni, etc, i chiar pe proprii si semeni



5. FAM. ESOCINI.

Pliysostomi având corpul Inngre, acoperit cu mici solzi cicloizi. Marginea

flcii superioare format la mijloc de oasele intermaxilare i pe laturi de supra-

maxilare. Gura fr musti. Stomacul fr apendice în form de sac, intestinul

fr apendice pilorice. Beica înottoare simpl, cu duet aerian. Fr aripioar

adipoas în urma dorsalei. Ventralele abdominale. Dorsala se întnde pe poriunea

caudal a coloanei vertebrale.

Gen. Esox Artedi.

Corpul puin comprimat pe laturi. Botul turtit. Gura mare. Falca

ele jos cu clinti mari canini; toate celelalte oase bucale afar de su-

pramaocilare cu dini mici în form de perie. Dorsala i anala îm-

pinse departe în regiunea posterioarâ a corpului, suprapuse una

alteia.

Sp. Esox lucius, L. Stiuca.

Tub. XV. Fig. 82.

Botul turtit în form de cioc de ra, falca inferioar

ieit înainte. Solzii bine fixai, linia lateral neregulat,întrerupt i dislocat.



211

Sinonime

Lucius : Marsigli, tab. 22.

Esox lucius: Linne, Syst. Nat., pag. 516. Bloch, 1. c, tab. 82. Reisin-ger, 1. c, pag. 47. Meidinger, tab. 10. Cuvier et Valenciennes, XVIII,

pag. 279. Pallas, 1. c, pag. 336. Nordnumn, 1. c, pag. 513. Kessler,

Zur Ichthyol., pag. 51. Hechel u. Kner, 1. c, 287. Siebold, I. c, 325.

Gimther, VI, pag. 226. Pancic, 1. c, pag. 134. Jeitteles, pag. 66. Kessler,

1. c. pag. 149. Grimm, 1. c, No. 189. Sabanejeff, voi. I, pag. 337.

WarpachowsM, pag. 61. Seehy, pag. 360. Bade, II, pag. 17.

Br. 12, D 7—8/13—15, P 1/13, V 1/8, A 4—5/12—13, C 19, L lat.

110—130, L. tr. îsz».

Dup cum s'a vzut din cele 3 diagnoze de mai sus, caracterele prin-

cipale ale tiucei sunt urmtoarele:

Corpul este lungre i puin comprimat lateral. înlimea maxim se

cuprinde de 6 ori în lungimea total, iar limea sa li

/2 ori în înlime.

Linia dorsal i linia ventral merg aproape paralele în linie dreapt ise scoboar brusc în jos (resp. în sus) la originea pedunculului caudal.

Capul este foarte lung cuprinzându-se numai de 3 ori în lungimea to-

tal. Ocliiul este relativ mare, diametrul su fiind egal cu 1

/1din lungi-

mea capului. Ei sunt foarte apropiai de marginea frunii. Gura este foarte

mare ajungând înapoi pân sub ochi cari sunt exact la jumtatea lungi-

mii capului. Gura este foarte bine înarmat cu dini ; cei din falca infe-

rioar sunt canini puternici, pe lâng dânii mai sunt îns i dini mici

în form de perie precum i dini de rezerv. Pe toate celelalte oase afar

de supramaxilare sunt numai dini mici în form de perie. Falca inferioar

este ieit înaintea celei superioare i botul este turtit având în totul forma

unui cioc de ra. Lâng ochi sunt aezate nrile cari sunt mari. Des-

chiderile branchiale sunt foarte largi întinzându-se pân la istm. Stomacul

este fr apendice, în form de sac i intestinul fr apendice pilorice.

Esofagul îns este foarte larg, de asemenea beica înottoare e foarte

mare i comunic cu esofagul printr'un canal aerian. Solzii sunt mici,

lungrei ovali i bine fixai, ei acoper puin i obrajii precum i bazacaudalei. Linia lateral este întrerupt sau deviat i întâlnim adeseori

sub ea sau deasupra ei câteva rânduri de solzi perforai de canalele

laterale.

Dorsala i anala sunt împinse la rdcin pedunculului caudal, ele sunt

suprapuse una alteia. Caudala este puin tiat la mijloc. Ventralele sunt

aproape de mijlocul corpului.

Coloraiunea. Coloarea tiucii ca a mai tuturor speciilor de peti cari

tresc în bli, varieaz foarte mult dup felul apei, natura fundului, etc.

In genere avem colorile urmtoare : Partea superioar cenuie-verzuie sau

galben-verzuie ou spinarea mai închis, laturile mai deschise cu pete gi-

nii. Abdomenul alb cu puncte negre. Pectoralele i ventralele sunt roi-

etice. Dorsala i anala cafenii. In blile de cociocuri ea devine neagr cu

totul.



213

vânzându-se numai din dolta Dunrii câte 3—4.000.000 kgr. pe an. Ease sreaz în mari cantiti i e astfel foarte apreciat de populaiunea

noastr rural vânzându-so cu un pre mediu de 20—35 lei % de kgr.

Prsite. tiuca are foarte multe prsite; pân azi se cunosc la ea 33de prsite, din cari numai 4 sunt ectoparasite, iar toate celelalte endo-

parasite. Dintre endoparasitele ei unele sunt periculoase i pentru om imai cu seam Cestodele, din cari are 8 specii i anume : Traenophorus nodu-

losus, Taenia occellata, BotriocepJialus infuncUbuliformis, Botriocephalus

latus, Caryophyllaeus mutabilis, Liyula digramme i Cyatocephalus trun-

catus. Unele din aceste prsite trâesc în ovariile tiucei i cum icrele

ei se consum crude, se introduc pe aceast cale foarte uor la om. Din

cauza tiucei, mai cu seam la populaia din delta Dunrii, cazurile de

Tenie i Botriocefali sunt foarte numeroase.

Numele populare. In toat ara i se zice tiuca, iar la cea micStiuculi, Pescarii din judeul Ialomia i Ilfov de pe malul Dunrii

mai zic la tiuca mic i Mârlia sau Mârloae. Lipovenii i Grecii din

Dobrogea îi zic cu toii tiuca, Turcii îi mai zic i Turna-baldc.



6. FAM. UMBR1DAE. (Gunther).

Physostomi având corpul i capul acoperit cu solzi. Marginea flcii superi-

oare format la mijloc de oasele intermaxilare i pe laturi de supramaxilarc.

Gura fr musti. Intermaxilarele, niandilmlarnl, vomerul i palatinele cu dini

mici în form de perie. Stomacul fr apendice în form de sac, intestinul frapendice pilorice. Beica înottoare simpl cu duet aerian. Fr aripioar adi-

poas. Dorsala se întinde i pe o parte din poriunea abdominal a coloanei ver-

tebrale. Ventralele abdominale.

Aceast familie are în Europa un singur reprezentant i anume în ba-

senul Dunrii;

abia în timpurile din urm s'a mai gsit în Statele-Uniteale Americei o a doua specie Umbra Urni. In privina poziiunii siste-

matice a acestui curios pete, nici pân astzi nu s'a fcut înc lumin.

Kramer(l) 1-a deosebit dintre Cyprinoizi fcând clin el un gen deosebit.

Agassiz 1-a clasificat între Cyprinodoni împreun cu alte genuri extra-

europene. Valenciennes 1-a scos îns din aceast familie creând o familie

deosebit care ar li intermediar între Esocini i Clupeoidei; el a atras tot

odat ateniunea asupra asemnrii sale în multe privine cu genul Amia,

de care se deosebete îns prin caractere anatomice foarte eseniale. Deasemenea a mai atras ateniunea i asupra asemnrii sale cu genul Ery-

tlirinus. lohannes Mulley în lucrarea sa fundamental asupra Ganoizilor

a desfiinat din nou aceast familie i a clasificat genul Umbra în familia

Esocinelor cu cari se aseamn în multe privine. Totu exist îns di-

ferinte anatomice foarte mari între aceste genuri si de aceea Gunther re-

stabilete din nou familia Umbridelor, fr îns s putem înc ti pânazi adevratele ei legturi de înrudire cu celelalte familii de peti.

(1) Kramcr, Eleiiclms Animal. Austriac inferior, 1756.



215

I. Gen. Umbra. Kramer.

(Elench Anim. Austr. infer.)

Corpul puin lung, acoperit cu solzi cicloisi, fr striajuri radlare

pe ei. Linia lateral invizibil. Ventralele aezate aproximativ sub în-

ceputul dorsalei care este cu mult mai lung decât anala. Caudala ro-

tunzit.

Sp. Umbra Krameri Filzingez. Pietzoselul.>

Tab. XV. Fie. 83.

Capul pe partea sa posterioar, pe obrazi i pe aparatul

opercular acoperit cu solzi. Gura t e r m i n a 1 , cu deschide-

d e r e a ei de o mrime mediocr.

Sinonime

Gobius Caninus: Marsigli, Danub. pan., pag. 43, tab. 13, fig. 2.

Cyprinodon Umbra : Cuvier, Regne Anim.

Umbra Krameri: Ioh. MiXller, Ueber Ganoiden und das nati'irliche Sys-

tem der Fische, Berlin 1846, pag. 188. Cuvier et Valenciennes, 1. c, XIX,

pag. 542, tab. 590. Heckel u. Kner, 1. c, pag. 292. Kessler, Ihthiol.

Aralo-Caspi-pontic, pag. 245, No. 150. Pancic, Pisces Serbiae, pag. 135.

Sabanejeff, 1. c, voi. I, pag. 404. Warpacliowskl, 1. c, pag. 63. Seeleg,

1. c, 366. Bade, 1. c. II, pag. 24.

Umbrina Krameri: Steindachner, Ichthyologische Notizen, X, 1870.

Br. 5—6, D 3/12—13, P 1/12, V 1/5, A 2/5— 6, C 14, L. lat. 33-35,

L.tr. --

Corpul este mai mult îndesat i puin comprimat pe laturi. înlimea sa

maxim este egal cu lungimea capului i se cuprinde de 4Ya—5 ori în

lungimea total; limea sa este egal cu 1

/2din înlime.

Ochiul este foarte apropiat de profilul frunii; diametrul su este egal

cu 1

/4 din lungimea capului, distana preorbital fiind cel mult egal cu

1 diametru, iar cea interorbifcal mai mare decât acest diametru. Nrile

sunt mici, mai apropiate ceva de ochi. Gura este terminal i puin larg,ea ajunge înapoi pân sub marginea anterioar a ochiului. Pe toate oasele

bucale, afar de supramaxilare, se afl mici dini în form de perie. De



216

asemenea lipsesc dinii i pe limb. Deschiderile branchiale sunt largi, iar

membrana branchial e sprijinit în stânga de 6, în dreapta de 5 radii

branchiostege.

Caracteristic pentru acest pete este integumentul su. Solzii se întind ipeste tot capul împreun cu obrajii, aparatul opercular, etc, numai vârful

botului i flcile rmân neacoperite.

Solzii sunt relativ mari i subiri, cu marginea rotund, iar pe supra-

faa lor nu se vd decât striajuri concentrice. Linia lateral este invizi-

bil; în adevr se vede pe mijlocul corpului la unele exemplare o linie

mai deschis ca coloare, îns nu se vd porii pe solzi.

Dorsala începe puin în urma jumtii corpului, pe toat lungimea ei

are o înlime egal. Anala este foarte scurt i e situat astfel, c ulti-

mul ei radiu vine sub ultimul radiu al dorsalei. Ventralele sunt sub începutul

dorsalei; caudala este rotunzit. Besica înottoare este foarte mare si

ocup mai toat cavitatea corpului; ea st cu esofagul în legtur printr'un

scurt canal aerian.

Coloraiunea. Coloarea numeroaselor exemplare pe cari le-am examinat

din diferite ape este întru câtva diferit de cea dat în descripia lui

Heckel u. Kner. Coloarea general este cafenie-închis, pe spinare aproape

neagr, pe laturi mai deschis, iar pe partea ventral btând în glbiu.

Peste tot corpul îns se vede ca o brum btând într'un violet închis

sau rou purpuriu, care d petelui o aparen foarte frumoas irizant. Pe

tot corpul, pe cap i pe coad o serie de pete neregulate mai mult rom-

bice de dimensiuni diferite. La mijlocul corpului se vede adeseori—nu la

toate exemplarele

—o linie mai deschis care are aparena unei linii la-

terale. Dorsala i caudala sunt traversate în apropiere de baza lor de câte

o dung lat transversal mai închis.

Dimensiunile. Cele mai mari exemplare pe cari le-am gsit aveau 9

cm. lungime, de obiceiu îns sunt mai mici.

Distribuia. Acest pete erâ cunoscut pân acum numai din mlatinele

din împrejurimile lacului Balaton i din câteva bli de pe marginile Du-

nrii austriaco i ungare. Abia mai târziu a fost gsit de Pancic în apro-

pierea Belgradului i de Sfceindachner în blile dimprejurul Negotinului

în Serbia. Eu l-am gsit în blile noastre pe tot lungul Dunrii pân în

apropiere de mare; la gura Sulinei l-am întâlnit într'o mic balt lâng

Far, unde deja apa dulce se amestec cu cea srat. El se gsete ase-mene i pe blile de pe marginea Prutului pân în apropierea Iailor.

Dela Balta Cristeti de lâng Iai posed un exemplar. Foarte abundent

este îns în Delta Dunrii.

Biologia. Acest pete se gsete mai cu seam prin anuri i canale

mici rmase dup retragerea apelor. In aceste ape pline de o vegetaie

bogat i cu foarte multe insecte, etc. trete el împreun cu pui mici de di-

ferite specii de Gobius i Cobitis taenia. Nu avem decât s tragem cu

«Minciocul» de câteva ori la fundul apei i suntem siguri c între plan-

tele pe cari le scoatem vom gsi i câteva exemplare din acest pete. In-

teresant este—dup cum descrie i Heckel u. Kner cari au avut ocazia

de a-1 observ în acuariu timp de mai muli ani—modul de locomoiune

al acestui pete. El îi mic aripioarele ventrale i pectorale alternativ



217

«asemenea picioarelor unui câne care fuge», iar dorsala face micri ondu-

latoare ca la Hippocampus i Syngnathus. Epoca sa de reproducie este

probabil prin Maiu sau Iunie, deoarece atunci am gsit exemplare în haina

nupial. Icrele au diametru ca de 1.5 mm.Acest pete nu are nici o întrebuinare, numai o singur dat am gsit

la piaa Bucureti o cantitate mai mare amestecat cu ali peti mruni.Nume populare. Neavând nici o întrebuinaro, cei mai muli pescari nu-i

dau nici o atenie i nici nu-1 cunosc. Nume populare nu am putut afl

decât unul singur dela pescarii din Bucureti, cari îi ziceau Plelroel.



7. FAM. CLUPEOIDEI CUV.

Physostomi având corpul lungre, comprimat lateral i acoperit eu solzi maricicloizi cari se desprind uor. Câte o aripioar dorsal i anal compuse numai

din radii moi. Ventralele abdominale. Gura mare fr musti, format la mijlocul

ei de ctre maxilare. Dinii mai mult sau mai puin slabi; arcurile brancbiale

cu numeroi ghimpi branchiali lungi i subiri. Intestinul cu apendice pilorici;

beica înottoare simpl.

Petii cari compun aceast, familie sunt locuitori ai mrii i fac migra-

iuni mari periodice atât pentru a se hrni cât i pentru a se reproduce,

apropiindu-so în anumite epoce ale anului de coaste. Unele clin aceste specii

îi au locurile lor de reproducere în fluvii i se urc în ele contra curen-

tului la anumite epoce pân la deprtri mari dela coaste.

i în Marea Neagr exist un numr de specii de Clupeide din cari

cele mai multe sunt migratoare anadrome depunându-i icrele în interiorul

fluviilor ce se vars în ea;

prin aceasta ele capt o importan eco-

nomic mai mare, ca un izvor de câtig i bogie pentru populaiunea ri-

veran a acestor fluvii. Pentru erile riverane Dunrii în special impor-

tana lor este foarte mare, deoarece vin în fiecare primvar în cantiti

considerabile i formeaz unul din principalele obiecte ale pescuitului dela

gurile acestui fluviu.

Clupeidcle se împart în 2 subfamilii, i anume :

A. SUBFAM. CLUPEINA. Gunthr.

Muchea ventral cu solzi carinafi i ascuii la partea lor pote-

vioar. Falca superioar nu iese înaintea celei inferioare.

B. SUBFAM. ENGRAULINA. Gunhtr.

Muchea ventral fr solzi carinafi. Falca superioar iese cu multînaintea celei inferioare.



jU9_

Ambele subfamilij sunt reprezentate i în Marea Naagr prin mai multe

specii cari i ele se distribuosc asupra mai multor genuri. Prima subfa-

milie este reprezentat prin 7 specii i anume : Alosa pontica Eichw.,

Alosa Nordmanni Antipa, Ciupea cultriventris Nordm., Ciupea deli-

catula Nordm., Ciupea Sulinae Antipa, Surdina dobrogica Antipa,

Sardinella euxina Antipa.

Din aceste numai primele 4 specii intr în apele interioare; celelalte 3

specii sunt curat maritime i se apropie numai la anumite timpuri de coas-

tele noastre, fr a intra îns vreodat i în apele noastre dulci sau slcii.

A doua subfamilie a Engraulinelor este i ea reprezentat în Marea

Neagr printr'o singur specie Engraulis encrasieitolus Cuv. (român. Hamei),

care vine vara în mari cantiti la coastele noastre, dar care nu intr nici-

odat în apele noastre dulci decât cel mult în lacul Razim i Sinoe, unde

apa este astzi srat ca i cea din mare. Nici descrierea acestei speciidar nu poate intra în volumul de fa.

In cele ce urmeaz voiu descrie dar acele specii de Clupeide, cari intr

i tresc cel puin o parte a anului în apele noastre interioare.

I. Gen. Alosa.

(Dup Antipa, Dic Clupcincn d. Schw. Meeres).

Operculul striat. Ochii cu 2 pleoape mari adipoase transparente.

Falca de sus separat la mijlocul ei printr'o cresttur adânc. Labaza caudalei de fiecare parte solzii se lipesc între ei i formeiz câte

2 plci mari cari se întind pe loburile acestei aripioare.

l. sp. Alosa pontica Eichiuald. Sczumbia de Dunze.

(Dup Anlipa, Die Clupeinen, etc).

Caractere specifice

Clupeide având dini puternici pe flci; pe vomer, pala-

tine i limb dinii bine desvoltai i aezai pe câte 2 rân-

duri, înlimea maxim a corpului mai mult sau mai puin

egal cu lungimea lateral a capului i aproximativ egalcu 1

/idin lungimea corpului (fr caudal). înlimea capului

aproximativ 73% din lungimea sa. Maxilarul ajunge înapoi



220

cel puin pân sub marginea posterioara ochiului. Pri-

mul arc branchial cu 46—58 dini branchiali.

P 16-17, V 9—10, D 15—20, A 17—20, L. lat. 52—57, L. transv.

15—17, Solzi caren. 32—35.

Sinonime

:

Ciupea piltschardus : Pallas, Zoographia Rosso-Asiat., Voi. IU, pag. 204.

Ciupea pontica: Eiclwvaldt, Faunae Caspii maris primitiae. Bull. de la

Societe des Naturalistes de Moscou, 1838, pag. 135—136. Eichwaldt, FaunaCaspio-Caucasica, pag. 162, tab. 32, fig. 2. Nordmann, Faune pontique, pag.

520, tab. 25, fig. 2. Cuvier el Valenciennes, Hist. nat. des Poissons, voi.

XX, pag. 244. Kessler, Zur Jchthyologie d. Siidwestlichen Russlands pag.

51. Kessler, Ausziige aus dem Berichte liber eine an die Nordvvestl. Kiis-

ten des Schwarzen Meeres, etc, III, pag. 102. Kessler, Ihtiol. Aralo-

Csapi-pontic, etc. (1877). Gunther, Catalogue of the Fishes, voi. VII,

pag. 418. Grimm, Fishing and Hunting in Russian watters, pag. 16 (aici

trecut sub numele de Alosa pontica Eicliw., iar în traducerea germandin Archiv fur Naturgeschichte, 1892, sub numele de Ciupea Kessleri

Grimm). N. A. Borodin, Despre sistematica Heringilor din Marea Caspici Marea Neagr, (rusete), Annuaire de Musee Zoologique de l'Academie

imper. des Sciences St. Petersb. 1896, pag. 2 i 9. Warpachowski, 1. c,

1898, pag. 186.

Ciupea resp. Alosa Eichwaldii i Ciupea resp. Alosa maeotica :

Grimm, Die Hringe des Asow'schen Meeres, in : Aus der Fischzuchtan-

stalt Nikolsk, No. 4, St. Petersburg 1901, pag. 17—31, (rusete cu rezu-mat german).

Descrierea. Corpul înalt i lat, înlimea maxim a corpului mai mult

sau mai puin egal cu lungimea lateral a capului i se cuprinde 4 2/3—5

ori în lungimea total a corpului (aproape de 4 ori în lungimea corpului

fr aripioara caudal). Cu dini fini pe limb, pe vomer i pe oasele

palatine, cari sunt aezai pretutindeni în câte 2 rânduri câte 5—-6 de

fiecare parte. Intermaxilarele sunt separate la mijloc printr'o crestturadânc în care se potrivete exact o proeminent a flcii de jos. Falca

de sus cu dini mruni pe marginea ei inferioar. Falca de jos i inter-

maxilarul cu dini ceva mai puternici. Ochii relativ mici 3,5—3,8% dinlungimea total a corpului, cu 2 pleope adipoase cari formeaz o des-

chidere transversal eliptic. Maxilarul se întinde înapoi pân sub margi-

nea posterioar a ochiului. Ventralele încep sub cele dintâi 4 radii ale

dorsalei. Distana dela vârful botului la începutul dorsalei se cuprinde

aproximativ de 2 1

/2 ori în lungimea total a corpului.

Numrul dinilor branchiali la primul arc branchial este aproximativ de

48— 59. Pe muchea ventral sunt de regul 33— 34 solzi carinai. De ele

mai multe ori o pat neagr înapoia operculului. Solzii mari i cad foarte

uor. Pe aripioara caudal la baza ei de ambele pri câte dou plci

mari compuse clin solzi.

Trete în mare i cltorete în fluviu în epoca de reproducere. Ajungela o lungime de aproape 40 cm.



223

Primvara când vin Scrumbiile întâiu la coastele noastre, ele sunt în

totdeauna slabe i puin gustoase, îndat îns ce dau de ap dulce încep

a se îngra i a deveni mai bune la gust ; de aceea chiar Scrumbiile din

Dunre au preuri cu mult mai bune decât cele din mare. Dup câteva

zile dup ce au intrat în Dunre, ele capt o coloare cu mult mai des-

chis i spinarea lor se îngroa. In timpul cât stau ele în Dunre spi-

narea lor se îngroa foarte tare i între diferitele lor organe se fac de-

pozite mari de grsime. Se pare c ele se hrnesc aici cu Potamo-plank-

tonul i cu materiile organice aduse de diferii aflueni ai acestui fluviu.

Dup ce i-au lepdat productele sexuale, ele îi pierd din nou gustul, ba

chiar pentru un timp sunt aa de rele, încât nici mcar pentru srtur nu

mai sunt bune.

Pescuitul. Scrumbiile de Dunre se pescuesc atât în mare în aproprierea

coastelor cât i în Dunre. In mare pescuitul lor ine numai pân pe la

Sf. Gheorghe, dup aceea nemai fiind destul de productiv ; în fluviu îns

se pescuete pân prin Iunie i chiar Iulie.

In mare ele se prind cu pli plutitoare fixe numite Ave de scrumbii

de mare; aceste sunt nite pli simple, foarte lungii având o lime cam

de 2 m. Ele sunt împletite din a lin de in i au ochii cam de 3.5 cm.

pe lture. Aceste pli plutitoare se fixeaz pe pari din distane în dis-

tane i se aeaz în serii foarte lungi perpendiculare pe direcia coastei.

Ele fiind fixe pescuesc numai cu curentul costal i cu curentul produs

de vânturi.

Pentru a fi fcute invizibile i pentru a nu putrezi în ap, pescarii le

fierb mai întâiu în «catehu» sau într'o vpseâ fcut cu coaj de stejar.

Pestele se anin în ele cu branchiile.

In Dunre ele se pescuesc cu pli plutitoare numite Setei de scrumbii

de Dunre. Aceste sunt nite pli plutitoare având o lungime ca de

200—600 m. i o lime do 3 m. Ele sunt compuse din 3 pli din cari

una mijlocie deas împletit din a foarte fin i având ochii ca de 3

3.4 cm. pe lture, iar 2 laterale numite Radine (sau Por/j la Lipovenii

din Delt) cari au ochii largi de câte 15 cm. pe lture i sunt împletite

din a de bumbac ceva mai groas.

Frânghia de sus e prevzut cu plute, iar cea de jos cu plumb, aa cpus în ap st vertical, i e astfel regulat ca s pescueasc numai în

ptura de sus a apei. Pescarul o întinde în latul Dunrii, de un capt îi

leag o tivg sau un butoia golea geamandura iar de cellalt o leag de

barc i apoi se las cu ea în jos cu curentul. O «toan» ine câteva

mile i dup aceea trage setea înapoi în barc scoând din ea Scrumbiile cari

se încurc cu branchiile i aripioarele în ea. Dup fiecare toan setea tre-

bue întins la mal pe pari s se usuce într'un loc numit do pescari

Plavcâ (1).

Scrumbiile sunt atât de delicate, încât, abia scoas setea din ap, ele mor.

(1) Descrierea mai detaliat a acestor instrumente cu figurile lor precum i modul de prindere

le-am dat în lucrarea mea din Memoriile Academiei de tiine din Viena (Voi. LXXVIII. 1895, p.

19—21 i fig. 1—3) î vor aprea mai detaliat în volumul al III-lea al acestei lucrri, întitulat

„Pescuitul în România".



226

Ruii o numesc Suliolkl ciornagalara sau numai Ciomagahtvha, iar Li-

povenii îi zic Selede's ciornagalava.

c). Alasa pontica var. Russac. Antipa.

Tab. XVI, Fig. 86 a, b, c, d.

Oitaimii i Sinonime:

Antipa, 1. c, pag. 21, Tab. 2, fig. 1, 2, 3, 4 i 5.

P 16—17, V 9 -10, D 16—20, A 18—20, L. lat. 55—57, L trans. 16—17.

Corpul subire i îngust; înlimea maxim a corpului înaintea dorsalei

mai mic decât lungimea capului i aproximativ egal cu % din lungimea

total a corpului. Capul lung i înalt, lungimea sa cuprinzându-se cam de

4% ori în lungimea total, iar înlimea sa având în medie 70% din lun-

gimea capului. Diametrul ochiului aproximativ 3.8% din lungimea total,

iar distana preorbitar peste 6% din acestea. Maxilarul lung — luând 11%din lungimea total-— ajunge înapoi mai departe decât sub marginea pos-

terioar a ochiului. Distana dela vârful botului pân la începutul dorsalei

iea în medie 41%, pân la ventrale 44% i pân la anal 63% din lun-

gimea total a corpului. Aripioarele dorsale, anala i pectoralele sunt foarte

desvoltate. Lungimea bazei dorsale este în medie 12% i cea a analei

14% din lungimea total.

Coloarea pe spinare i pe cap este neagr albstrie btând câte odat ipuin în verde, pe laturile corpului este alb argintie. Ajunge la o lungime

de peste 370 mm.Biologia. Aceast varietate este cu mult mai rar în apele noastre. Ea

este o form care prefer mai bine Umanele pentru a-i depune icrele,

înainte când lacul Razim erâ bine alimentat cu ap dulce prin canalul Du-

nav i când gura Portia la mare erâ permanent deschis- cu alte cu-vinte când Dunrea avea i o gur cu Liman—atunci ele veniau în fie-

care an în mari cantiti pentru a-i lepda icrele în Razim. Astzi, din cauza

potmolirii Dunvului, Razimul ne mai fiind bine alimentat cu ap dulce

i comunicaiunea sa cu marea liind o mare parte a anului întrerupt,

acest pete nu mai vine decât în foarte mici cantiti pe la noi, el se duce

mai mult la Limanul Nistrului spre a depune icrele. Epoca lor de repro-

ducie este ca i la celelalte in Aprilie i Maiu.

Aceast varietate este foarte slab, având o spinare îngust, carnea vâr-

toas i fr nici un gust; din aceast cauz negustorii le aleg întotdeauna

dintre celelalte i le pltesc cu preuri mult mai mici.

Aceast varietate este mai mare decât toate celelalte ajungând câteodatchiar la 1 kg de bucat.



228

un naturaliste, ne trouvât ele tres bonnes raisons pour Ies considerer

corame d'une espece distincte, quoique tres voisines l'une de l'autre» (1).

Este foarte posibil c Valenciennes s fi avut un exemplar din aceast

specie. De atunci i pân azi nu se mai face niceri nici o amintire despreo asemenea specie de Ciupea. E posibil îns c Kessler (2) s fi avut în mânun asemenea exemplar dela Nistru, pe care 1-a luat drept Ciupea pontica

tânr, i aceasta deoarece citeaz numele popular de Rissac care s'ar da

în Ackermann scrumbiilor, cu toate c dup lungimea de 11"— 12" pe

care ar aveâ-o acele exemplare nu e cu putin s fi fost aceast specie.

In fine alii par a o fi confundat cu Alausa vulgaris Cuv. i intre acetia

e Heckel i Knir, Pancic, Hermann Otto i Mojsisovics. De Alausa vul-

garis îns specia noastr difer foarte mult i mai cu seam prin urm-toarele caractere

:

1. Aceast specie are dini, pe când Alausa vulgaris nu are de loc;

2. La Alausa vulgaris, muchea ventral are 37—42 solzi carinai, pecând la specia noastr numrul lor e de 32 pân la cel mult 33, i

3. Alausa vulgaris poate avea o lungime chiar de 70 cm., pe când

specia noastr nu crete niciodat peste 20 cm. lungime.

Descrierea. Corpul foarte comprimat lateral, cu muchea ventral ascu-

it, înlimea maxim a corpului înaintea dorsalei, ceva mai mic decât

lungimea capului i se cuprinde în lungimea total aproape de 4 l/2 ori

(21,6%)- înlimea minim înaintea caudalei mare, în medie luând 7.6%din lungimea total a corpului. înlimea capului în medie 16,6% din lun-

gimea total a corpului i 76,1% din lungimea capului—cu cât exempla-

rul e mai tânr, cu atât mai mare e înlimea capului su în raport cu

lungimea.

Pe vomer i pe oasele palatine câte o pat oval cu dini foarte mici

pe ea. Pe mijlocul limbii un rând de dini foarte mici, cari cad uor icari la unele exemplare rmân ascuni sub piele cu totul rudimentari i se

simesc numai la pipit ca o asperitate.

Maxilarele, intermaxilarele i mandibularele cu dini. Oasele interma-

xilare separate între ele printr'o cresttur adânc în care se potrivete

exact proeminena de pe mijlocul flcii inferioare. Ochii acoperii cu câte

2 pleoape adipoase înainte i înapoi, lsând la mijloc o deschidere trans-

versal liber. Ochii mari, diametrul lor luând 4,6% din lungimea total

a corpului. Maxilarul în medie 10,3% din lungimea total i ajunge îna-poi cel mult pân sub marginea posterioar a ochiului. Operculul striat.

Ventralele sub începutul dorsalei. Distana dela vârful botului pân la în-

ceputul analei egal cu 60% din lungimea total.

Aripioarele bine desvoltate; înlimea dorsalei în medie 12,1%, înli-

mea analei 6.8%, înlimea (respectiv lungimea) pectoralelor 14,1% din

lungimea total a corpului. Solzii carinai, de ordinar 32— 33; la primul

arc branchial în medie 80 de dini branchiali. Imediat la începutul deschide-

rii branchiale pe jumtatea dorsal a corpului, o pat neagr tears, dup

(1) Cuvier i Valenciennes, 1. c, voi. XX, pag. 244.

(2) Kessler, Nachtrge sur Ichthyologie, p. 24.



229

care mai urmeaz adeseori înc 5—8 mai mici. Pe aripioara caudal de

fiecare parte pe fiecare lob câte o plac mare compus din mai mulisolzi reunii. Solzii ceva mai mici i nu cad aa de uor ca la specia pre-

cedent.Solzii se continu i pe aripioara caudal acoperind ambele ei loburi

pân la jumtatea lor cu solzi foarte mici i subiri.

Coloarea. Partea dorsal verzie-negrie sau cenuie, partea ventral

alb-argintie.

Ajunge o lungime absolut de cel mult 20 cm.

Biologia. Rizeafca vine la coastele noastre cam pe la mijlocul lui

Martie i intr în Dunre în totdeauna cu vreo 2 sptmâni mai târziu

decât Scrumbiile mari de Dunre. Ele stau în Dunre un timp cu mult

mai îndelungat decât cealalt specie i se urc în sus chiar pân peste

Porile de fier. Aceast scrumbie intr chiar i prin bli, unde de multeori îi leapd productele sexuale i adeseori se întâmpl c rmâne aici

pân în primvar, prinzându-se adeseori exemplare rtcite.

Epoca lor de reproducie este prin Aprilie i începutul lui Maiu, lep-

dând icrele atât în Dunre cât i în bli. Puii lor îi întâlnim apoi pe la

gardurile blilor i la sacul dela leas în cantiti foarte mari. Ele se în-

torc înapoi pe la sfâritul lui Iulie, multe pleac îns prin August i chiar

Septemvrie, iar altoie—cum s'a mai spus—rmân chiar i peste iarn prin

unele bli.

întrebuinarea. Aceast specie, dei foarte bun la gust, nu este însatât de gustoas ca cealalt, carnea ei fiind mai puin gras. i aceasta

se consum proaspt sau se sreaz i se afum.Produciunea în regiunea Deltei se urc pe fiecare an la câteva sute de

mii de kgr.; în 1904 s'a pescuit în Delt 406.238 kgr., iar în poriunea de

Dunre dela Tulcea la Brila 54.201 kgr.; ea se prinde îns i în sus pe

tot cursul Dunrii noastre.

Pescuitul. i aceast specie se pescuete cu pli plutitoare mobile nu-

mite Plava de scrumbie, sau Setea de Riseafc.Aceste pli sunt compuse numai dintr'o singur plas fr Radine.

Modul de pescuit este acela ca i la cealalt specie, adic se leag de un

capt al setcei o tigv ca geamandur, celalt se leag de barc i apoi

se întinde pe latul Dunrii pornind înainte cu curentul. Plasa are o lun-gime cam de 100— 200 m., este fcut din a de in foarte fin i are

ochii ca de 2.5— 3.5 cm. pe lture. Scrumbiile acestea nu se prind cu

branchiile, ci cu gura, ca i cum ar voi s mute plasa.

Nume populare. In delta Dunrii e numesc Scrumbii de Dunre mici,

Scrumbie i Riseafc. Turtucenii le zic Scrumbii sau Scrâmbii mici,

si mai cu seam Ciros sau Cirus.



230

II. Gen. Ciupea.

(Dup: Antipa, DieJlupeinen, etc).

Opercuiul neted; ochii fr 2 pleoape adipoase, sau numai cu totul

rudimentare. Falca de sus cu marginea întreag neseparat la mij-

locul ei printr'o cresttur. Aripioara caudl fr 2 plci mari com-

puse din solzi cari s-i acopere oaza loburilor ei.

Ciupea cultriventris Noidm.

Tab. XVI. Fig. 88.

Caractere specifice

Dinii cu totul rudimentari;, numai pe oasele palatine.Dorsala aproximativ la mijlocul corpului între vârful botu-

lui i începutul caudalei. Spinarea dela cap pân la înce-

putul c au da lei formeaz aproape o linie dreapt, mucheaventral o linie conex. Gura îndreptat în sus. înlimea ca-

pului i e a 68% din lungimea sa.

Sinonime

Ciupea cultriventris: Nordmann, Faune pontique, pag. 522. Giintlier,

Catalogue of the Fishes, voi. VII, pag, 412. Grimm, Archiv fur Na-

turgeschichte, I, Bd. 1892. Borodin, Anuaire du musee zoologique de

1'Academie imp. de seiences de St. Petersburg, 1896. Antipa, Die Clupei-

nen, pag. 30, tab. II, fig. 15, 16, 17 u. 18.

Alosa cultriventris : Kesskr, Ausziige a d. Berichte II, pag. 106.

P 13—16, V 7—8, D 12—16, A 18—19, L. lat. 42—43. L. trans. 12,

Carena 27—28.

Descrierea. Corpul foarte puternic comprimat pe lturi. Profilul supe-

rior dela vârful botului pân la începutul caudalei aproape o linie dreapt;

muchea ventral foarte convex si ascuit ca un cuit. înlimea maxim

a corpului înaintea dorsalei variaz mult putând fi egal cu i/i— 5 din

lungimea total a corpului.



233

4. Capul este aici cu mult mai scurt i mai înalt. Pe când la CI. cul-

tiventris înlimea capului iea în mijlocie 68,2% din lungimea sa, aici ea

are 73.3% din aceasta.

5. Falca inferioar aici nu este atât de ieit în afar i gura e cu mult

mai puin îndreptat în sus.

6. Dorsala i anala au o baz mai lung i sunt mai puin înalte. De

asemenea i Pectoralele sunt aici cu mult mai scurte ca la CI. cultri-

ventris.

7. Coloarea este alta. CI. cultriventris e neagr albstrie pe spinare

i alb argintie pe partea ventral având irisul negru. CI. delicatula este

mai puin neagr pe spinare, pe partea ventral galben aurie i irisul e

auriu, etc.

8. Se mai deosebesc între ele i prin modul ceva diferit de viea, locu-

rile de reproducie, etc.Descrierea. Corpul foarte tare comprimat pe laturi. Profilul superior

foarte încovoiat. Fruntea descendent. Muchea ventral mai puin convexsi foarte tioas ca un cuit.

înlimea maxim a corpului înaintea dorsalei se cuprinde între 4%—ori în lungimea total a corpului. Lungimea lateral a capului mai mare

decât înlimea corpului i se cuprinde aproximativ de 4 Va ori în lungi-

mea total. Gura mai puin îndreptat în sus. Falca de jos puin ieit în

afar, cu o mic proeminen. Falca de sus în mijlocul ei numai foarte

puin scobit. Maxilarul se întinde înapoi ceva mai mult decât pân sub

marginea anterioar a ochiului. Flcile fr dini, totu uneori marginea

inferioar a capetelor posterioare a maxilarelor este foarte fin crestat;

Vomerul este lipsit cu totul de dini. Pe palat de fiecare parte câte doi

diniori foarte mici, microscopici. Pe mijlocul limbii o mic ridictur.

Ochiul mare, diametrul su având peste 6% din lungimea total a corpului.

Irisul galben auriu. Cele 2 pleoape adipoase cu totul rudimentare, numai

la marginea ochiului vizibile. începutul dorsalei este puin înaintea sau

în mijlocul corpului, între vârful botului i începutul caudalei. Ventralele

sunt înserate cam sub mijlocul dorsalei sau ceva mai înainte. înlimeadorsalei este cam de lVg ori mai mare decât lungimea bazei sale. 27—28

solzi carinai cu ghimpi puternici. Operculul nestriat. Solzii mici i delicai.

Coloraiunea. Partea superioar a corpului neagr cenuie, btând înalbstriu numai pe spinare. Partea ventral i laturile galbene aurii.

Dimensiunile maxime la cari ajunge sunt 90 cm.

Biologia. Aceast specie trete în foarte mari cantiti la mare în

apropriere de malurile ei. De asemenea intr i în lacurile noastre lito-

rale, chiar acele cari nu au o comunicaie direct cu marea. In lacul

Siut-ghiol de ex. se gsete în cantiti foarte mari i servete de hranpetilor rpitori din acest lac de ap dulce. Prezena ei aici nu poate fi

explicat altfel decât c oule ei fiind plutitoare sunt aruncate cu valurile

mrii peste mal în acest lac.

In Dunre ea ce suie de asemenea relativ destul de sus i intr pretutin-

deni prin bli, gsindu-se apoi la sacul dela leas în mari cantiti, îm-

preun cu puii de Rizeafc. Am întâlnit-o chiar pân la leas dela balta

Clrai.



234

Epoca ei de reproducie este prin Aprilie. Oule ei au o frumoas co-

loare roie.

întrebuinare nu are aproape nici una i absolut nici o valoare comer-

cial. In apele în cari se gsete îns are o valoare foarte mare ca hra-

n pentru petii rpitori i în special pentru alu i câte odat chiar

pentru Nisetrii i Morunii tineri, în stomacul crora se gsete primvaraadeseori acesta specie.

Nume populare. Nume proprii nu are nici aceast specie. Pescarii îi

zic ca si celeilalte Scrumbie mic de neam sau si Sardelute.



23?

Neagr s existe i câteva locuri neexploarate înc — i poate tocmai în

apropierea coastelor noastre -unde apa s fie mai uor primenit i deci

cantitatea de hidrogen sulfurat în acele adâncimi s fie ceva mai mic i

s permit animalelor s treasc? Sau nu s'ar putea oare ca Anguilele

silite de condiiunile naturale s se fi adaptat a pune icrele la adâncimi mai

puin mari, unde apa e mai curat? In cazul acesta am avea de sigur o ex-

plicaiune i pentru originea Anguilelor de toate dimensiunile ce s'au gsit

i se gsesc înc în Dunre, cât i pentru ce sunt ele atât de rare în aflu-

enii acestui fluviu. Fr a putea s m pronun pentru aceast explica-

iune, cred îns c chestiunea nu trebue înc considerat ca închis i me-

rit a fi luat din nou în cercetare.

Numele populare. Românii, cari o confund cu Cobitis fosilis, îi zic

Tipar. Lipovenii din Dobrogea o cunosc foarte bine i-i zic Ogor, Grecii

Altele i Helios iar Turcii dela Constanta Han oalâc.



B. ord. GANOiDEI.

Peti cu scheletul în parte cartilaginos. Pielea cu discuri osoase

emaliate sau goal. Branchiile pectinate i libere la vârfurile lor. Des-

chiderile branchiale simple, acoperite de câte un aparat opercular

simplu ; membrana branchial fr radii branchiostege. Maxilarele iintermaxilarele puin desvoltate, ele nu formeaz singure marginea

superioar a gurii. Bulbul arterial cu mai multe serii de supape.

Stomacul fr apendice în form de sac. Intestinul cu o valvulspiral. Beica aerian simpl, comunic cu esofagul printr'un duet

aerian. Aripioara caudal heterocerc cu fulcre.



FAM. ACIPENSERINI (Ioh. Muller).

(Sturiones Cuv.)

tianoidei având corpul lungre, aproape cilindric, cu 5 serii longitudinale de

discuri osoase. Craniul cartilaginos cu osificainni dermice. Coloana vertebral car-

tilaginoas, prelungindu-se pân la vârful lobului superior al caudalei. Botul pre-

lungit, conic sau triunghiular, format din prelungirea oaselor faciale. Gura infe-

rioar, mic, transversal, protractil i fr dini. In faa ei pe partea inferioar

a botului 4 musti aezate pe o linie transversal.

Dintre toate speciile de peti cari tresc în apele Mrii Negre i ale

afluenilor ei, desigur c cele cari compun familia Acipensorinilor sau

Sturionii sunt cele mai interesante atât din punctul de vedere tiinific

cât i chiar din cel economic practic.

Este tiut c dintre toate mrile cari înconjoar coastele Europei, Marea

Neagr i Caspicâ sunt adevrata Patrie a acestor peti. Pe când în Ma-

rea Baltic, Marea Nordului, Oceanul Atlantic i Mediterana nu se gsetedecât o singur specie Acipenser Sturio, iar în Adriatica înc o specie

Acip. Nacarii Bonap. cu mai multe varieti: var. Nardoi, var. Nasus i var.

Heckeli, în Marea Neagr avem cel puin 6 specii nediscutabile. In afar

de aceasta îns numrul exemplarelor e atât de mare, încât ele joac unrol cu totul preponderent în pescriele afluenilor acestei mri. Toi aceti

peti sunt migratori anadromi, adic ei urc în susul fluviilor pentru a

se reproduce i petrec o bun parte a anului sau chiar o întreag parte

din vieaa lor în aceste ape;prin aceasta deci ei fac parte din fauna apelor

dulci a terilor riverane acestei mri.

Dintre toate fluviile cari se revars în Marea Neagr, Dunrea este

cea mai bogat în Sturioni i pescriile dela gurile ei sunt mai mari de-

cât la gurile tuturor celorlalte fluvii.

Asupra Sturionilor din Marea Neagr i Caspic s'au fcut numeroase

studii de ctrecei mai însemnai naturaliti din trecut ca

Gmelin, Giil-denstaedt, Pallas, Lepechm, LovetsM, Brandt i Ratseburg, Golowat-

schoff, etc. Chiar i asupra Sturionilor Dunrii în special sau fcut încde mult timp studii foarte importante. Chiar Marsigli, care înc prin



241

i Fitsinger(l) i apoi Heckel i Kner (2) îi împart în 6 grupe (subge-

nuri) : Lionisci, Aaipenseres, Helopes, Antacei, Sturiones i Husones;Brandt (3) din contr împarte mai întâiu genul Acipenser în 2 seciuni

sau Cohorte : 1) Sectio sau Cohors I. Holobostryches i 2) Sectio sau Co-

hors II. CIadobostrtjclies , dup cum mustile le sunt simple sau cu apen-

dice. Pe fiecare din aceste cohorte le împarte apoi în mai multe subge-

nuri i anume :

I. A. Husones, (subg. Hiso). B. Sturiones (subg. Sturio). C. Helopes

(subg. Helops).

II. A Shipacei (subg. Sliipa). B. Sterledi (subg. Steriedus).

Aceast clasiiicaie se bazeaz mai cu seam pe lungimea botului iforma mustilor si a buzelor, cari îns si ele sunt variabile. Acelas

lucru e i cu clasificaiunea lui Dumerii (4), care nu întrebuineaz decât

numirile nou de Opistocentre i Mesocentre lsând cele 6 subgenuri ale

lui Heckel. împrirea aceasta nu e nici ea natural, cci sunt forme cari

la tineree sunt Opistocentre, iar mai târziu devin Mesocentre, sau altele

cari au ambele feluri de scuturi dorsale. Pe de alt parte se pun într'o

grup forme cari prin organizaia lor total sunt mai îndeprtate una de

alta i se separ forme apropriate.

Dup aceasta Gunther (5), fr a mai face o împrire în subgenuri, etc,

iea îns ca criteriu al clasilicaiunii numrul discurilor laterale, pe cari el

le consider c ar fi mai constante i nu ar varia atât de mult, nici cu

vârsta nici dela individ la individ. Nici aceast clasificaiune îns nu se

potrivete de loc, cci dac poate la A. sturio, unde a numrat el scoabele

laterale în diferite vârste, nu variaz atât de mult, la alte specii variaz

foarte tare i am risca s facem greeli grave de determinare bazându-ne

pe un astfel de caracter.

In fine în anul trecut D-l L. S. Berg (6) din Kasan, luând de baz mo-dul de înserare al membranelor branchiale în regiunea jugular, împarte

genul Acipenser în 2 genuri deosebite (ceeace se mai fcuse de multe ori

i în trecut), i anume :

1. Gen. Huso. «Membranele branchiale sunt unite între ele i for-

meaz deasupra istmului o cut care la partea ei posterioar este

liber Gura semilunar, foarte mare cuprinde toat faa inferioar

a botului. . .»

2 Gen. Acipenser. a Membranele branchiale unite în regiunea jugu-

lar i lipite de istm fr a form o cut liber. Gura este transver-

sal i inferioar, de o mrime mijlocie, neajungând niciodat panla marginile capului. . . »

(2) Heckel u. Kner, Siissivasserfische der Osterreichischen Monarchie.

(3) Brandt u. Ratzeburg, Medicinische Zoologie i Brandt, Einige Worte ub. die Europisch-asiat.

Storarten, 1869.

(4) A. Dumerii, Monographie des Esturgeons, Paris 1867, i Histoire Naturelle des Poissons, Pa-

ris 1870.

(5) Gunther, Catalogue, etc. VIII, pag. 334, 1870.

(6) L. S. Berg, Zur Systematik der Acipenseriden-Zoolog. Anzeiger, No. 22, 1904.

A. B.—Publ. Adamaohi. 111. Antipa, Ihtiologia. 16



242

i aceast clasificaiune este bazat mai mult pe un singur caracter, iacesta cu totul secundar, deci nu ne duce nici ea cu mult mai departe.

Din toate acestea reiese dar, c ori i ce clasificaiune fcut numai pe

bazaunui singur caracter nu ne poate da rezultatele dorite. Toate aceste

caractere îns combinate între ele ne pot da mijloace suficiente de a re-

cunoate o specie de alta i a le defini pe fiecare în parte.

în cele ce urmeaz dar vom descrie diferitele specii din apele noastre,

cutând ca deliniiunile ce le vom da prin diagnoze s se bazeze pe tota-

litatea caracterelor distinctive i s excludem pe cât cu putin posibili-

tatea confuziunilor provocate prin marea variabilitate a acestor peti iprin diferinele de vârst.

Dup cum se vede din diagnozele date mai jos, i noi divizm Acipenserizii

notri în 2 genuri: Acipenser i Huso, aceasta îns nu o facem ca Berg

numai pe baza unui caracter de mic importan, ci din cauza unor diferine

anatomice foarte importante în construcia canalului alimentar, diferinecari pân acuma pare c nu au fost observate înc, sau nu li s'a atri-

buit adevrata importan pe care o au. i anume pe când la celelalte

specii stomacul e divizat în 2 poriuni, din cari una superioar are pereii

foarte groi i musculoi formând un fel de pipot ca la pasri, la Morunstomacul e simplu, are numai o uoar umfltur i peretele su este

numai foarte puin îngroat.

1. Gen. Acipenser. Lin.

Cele 5 serii longitudinale de discuri osoase nu se unesc între ele

la coad. Capul învelit peste tot cu plci osoase. La marginea supe-

rioar a operculului deasupra deschiderii branchiale câte un spiracul

i o parabranchie. Dorsala i anala apropriate de caudal. Gura

dreapt cu mustile cilindrice. Ambele membrane branchiale se lipesc

de istmul branchial fr a form o cut liber. Stomacul divizat în

2 poriuni, dincari

una superioar cu perei foarte groi musculoi(ca pipota dela, pasri).

1. sp. Acipenser glaber Mazsigli.— Viza.

(Tab. XVII. Fig. 90 a, b, c, d i Fig. 91 a, b, c.

Corpul gros, pielea acoperit cu s cutele foarte mici din-

ate în form de pieptene la partea lor posterioar. Discu-rile dorsale opistocentre, cu vârfurile posterioare ascu-



243

ite înclecându-se unele pe altele. Discurile laterale

numeroase (cel puin 60), de form rombic, acoperindu-se

cu marginile unul pe altul. înlimea maxim a corpuluie la primul disc dorsal care e împreunat cu occipitalul ie cu mult mai mare având vârful ascuit. Gura dreapt cu

buzele groase, întregi. Mustile cu franzuri. Botul conic

i scurt.

Sinonime:

Huso II seu Antaceus glaber: Ma rsigli, Danubius, etc, p. 34. tab. 19 fig. 2.

Acipenser glaber : Heckel, (manuscript). Fit&inger, Prodromus einer

Fauna von Osterrsich, p 340. Fitzinger u. Heckel, Monographische Dar-

stellung der Gattung Acipenser, pag. 270, tab. 25, fig. 3 i tab. 28, fig.

5 i 6. Nordmann, 1. c, pag. 544. Kessler, zur Ichthyologie des Sudwestl.

Russl., pag. 56. Heckel u. Kner, 1. c, pag. 332. Siebold, 1. c, pag. 359.

Gunther, Catalog. VIII, pag. 335. Pancic, 1. c, pag. 144. Dumerii, Hist.

nat. des Poissons, II, pag. 261. Antipa, Die Store und ihre Wanderungen,

Wien 1905, pag. 7 i pag. 12.

Acipenser nudiventris: Lovetski, Nov. Magazin Iestvennoi Istorii, voi.

II, No. 1, 2 i 3.

Acipenser schypa: Lovetzki, Diagnosis piscium ad gen. Acipenserinum

pertinentium. Nouv. Memoires de la societe d. naturalist, de Moscou, voi.

III, pag. 260, tab. 17, fig. 3—4. Kessler, Zur Ihtiologie des Sudwest.-Russl., pag, 55; Ihtiolog. Aralo-Caspi-pont., pag. 281. Grimm. 1. c, No.

276. Sabanejef, II, pag. 258. Warpachowski, 1. c, pag. 202. Brandt, Eu-

ropisch-asiatische Storarten, pag. 113.

Acipenser schypa: Giildenstaedt, Nov. comment. Academ. se. imp. Pe-

tropol. 1771, pag. 533.

Acipenser marsiglii: Brandt u. Ratsebnrg, pag. 260, tab. 15, fig. 3.

Acipenser pygmaeus: Reisiuger, Ichtiolog. Hungar., etc, pag. 93.

Dup cum se vede, chiar din lista sinonimelor, aceast specie a dat loc

la foarte multe confuziuni cari dureaz înc si astzi. El a fost descris si

figurat pentru prima oar de ctre Marsigli sub numele de Huso II seuAntaceus glaber i de aceea i-am i pus numele lui Marsigli ca autor. In 1771

îns a descris Giildenstaedt sub numele de Acipenser schypa un sturion cruia

i-a dat urmtoarea diagnoz; Acipenser rostro obtuso, oris diametro quod

imam tertiam partem longiore, cirris rostri propioribus; labiis bifides.

Acest pete a fost apoi considerat de naturalitii rui ca specia de care

ne ocupm aci, pân ce în 1834 Lovetzki a descris-o din nou sub acest

nume. In acest timp îns i Heckel descrisese acela pete din Dunre nu-

mindu-1 A. glaber. Heckel îns a mai descris totodat un cu totul alt petesub numele de Acipenser schypa pe care-1 considera ca egal cu cel

descris de Giildenstaedt sub acest nume. De aici o întreag confuziune.

Naturalitii rui considerau i consider înc pân azi c Viza este A.

schypa Giild., iar ali autori numesc Viz pe A. glaber Heck, iar sub A. schypa

Giild. îneleg petele descris de Heckel sub acest nume.



244

Aceasta a fâcut c în cri de altfel tiinifice, ca de ex. Warpaschowski,

s gsim c se d sub numele de A. schypa Lov. o diagnoz care se po-

trivete în adevr acestui pete (adic cu A. glaber Heck\), dar în figur

se d pe A. schypa a lui Heckel, care e cu totul altceva.De asemenea s'a mai descris ca o specie nou de ctre Lovetzlu un

exemplar cruia îi lipsiau seriile de scuturi ventrale ; în urm îns s'a

dovedit c aceasta nu er decât o viz btrân i c acestora cu vârsta

le dispar scuturile ventrale; asemenea exemplare se gsesc foarte des iîn apele noastre.

Viza are corpul rotund, înlimea sa maxim fiind aproape egal cu l-

imea i cuprinzându-se cam de 8 ori în lungimea total. Botul ei este

conic, drept, gros i înalt, iar la capt rotunzit. Lungimea sa este de obiceiu

egal cu de dou ori lungimea mustilor interne, aâ c aceste sunt tocmai

la mijlocul distanei dintre vârful botului i marginea superioar a gurii.

Gura ca la toi Acipenserizii este format printr'o tromb retractil, nutocmai larg, aâ c marginile sale sunt la oarecare dinstan de mar-

ginea botului. Buzele sunt ambele întregi nedespicate la mijloc.

Mustile sunt rotunde, îns au pe marginea lor intern mici exerescene

ca nite franzuri. Plcile osoase cari acoper capul sunt foarte puternice

i bine lipite între ele. Ochii sunt mici, ei sunt aezai pe laturile capu-

lui, protejai de jur împrejur de oasele frontal anterior, frontal posterior,

postorbital i suborbital. Distana dela un ochiu la altul e foarte mare fiind

egal aproape cu de 7 ori diametrul ochiului. Imediat în faa ochilor sunt

situate narinele, acestea sunt duble i deschiderile lor sunt la o distanoarecare una de alta: cea posterioar, care e mult mai mare, e lungreai aezat perpendicular pe axa corpului, cea anterioar e rotund i cu

mult mai mic. Occipitalul are o form triunghiular cu captul anterior

foarte îngustat bgându-se ca o pan între cele 2 parietale, iar cu mar-

ginea sa posterioar lit articulându-se prin ea cu primul scut dorsal.

Primul scut dorsal este foarte înalt i ascuit la captul posterior, aâ cel formeaz punctul culminant al oaselor craniului.

Celelalte oase dorsale merg descrescând pân la ultimul de lâng ari-

pioara dorsal ; ele sunt opistocentre i cel anterior încalec captul

celui urmtor. Numrul lor variaz dela 12— 15.

Scuturile laterale sunt mici având o form aproape regulat rombic

i sunt atât de îndesate între ele, încât cel anterior acopere în totdeaunamarginea celui urmtor. Numrul lor este de asemenea variabil cu vârsta,

îns la exemplare adulte ajunge la 60 pe fiecare lture.

Scuturile ventrale sunt foarte mici i cu cât exemplarul e mai mare, cu

atât sunt mai ascunse în piele. La unele exemplare btrâne scuturile ven-

trale ajung s dispar cu totul, din care cauz chiar acestea ajunser a

fi considerate ca o specie aparte : A nudiventris.

Pielea e în aparen neted, îns pipind-o vedem c e aspr când o atin-

gem dela coad în spre cap. Cu lupa vedem c ea este acoperit cu o

mulime de mici plci osoase, având toat marginea posterioar cu mici

dini în form de pieptene; între aceste plci sunt i unele ceva mai mari.

Pectoralele au un radiu osos foarte puternic. Dorsala este împins foarte

mult înapoi, aproape de caudal i are baza lung. Anala are baza mai



245

scurt i e aezat sub ultima parte a dorsalei, aa c se termin amândoudeodat. Caudala are de obiceiu la exemplarele adulte lobul superior de

trei ori mai lung ca cel inferior; la exemplarele tinere îns lobul inferior

e cu mult mai mic i la pui de 8 — 10 cern. aproape nu exist de loc.

Coloraiunea. Spinarea e cenuie btând în cafeniu, câte odat în vânt;

pe laturi ceva mai deschis; dela jumtatea distanei dintre linia scuturilor

laterale i cea a scuturilor ventrale corpul e alb de tot ca i partea ven-

tral.

Dimensiunile. In Dunre se prind câte odat exemplare de 60 i chiar

80 kgr., îns foarte rar. Cel mai mare pe care l-am vzut avea 46 kgr.

i o lungime de 1.50 m. Exemplarele obinuite ce se prind aproape zil-

nic au o greutate de 8 — 10 kgr.

Biologia. Viza este un pete adaptat în totul la vieaa de ap dulce,

încât ea numai foarte rar se mai duce în mare i atunci numai rtcitîn timpul apelor mari.

Din aceast cauz pe toat coasta Mrii Negre dintre Portia i Sf. Gheor-

ghe abia se prind pe fiecare an câteva exemplare. i în Dunre ea

nu este prea deas în regiunea Deltei, din sus de Galai îns începe a fi

tot mai mult. In susul Dunrii ea nu merge prea departe, în tot cazul

dup Heckel u. Kner nu trece decât foarte rar peste Komorn. In râurile

noastre ea se suie câte odat primvara în partea inferioar a Prutului,

iretului, etc. In bli ea nu intr niciodat.

Viza se aseamn foarte mult în felul ei de viea cu Cega, cu care

are aceleai locuri de hibernaiune, de hran i de reproducie. Hrana ei

este ca i a Cegi : Insecte i larvele lor, scoici, melci, etc. nu e îns de

loc rpitoare. Epoca ei de reproducie este dela finele lui Aprilie la finele

lui Maiu, câteva zile în urma Cegi. Locurile unde-i_ depune icrele sunt

în Dunre pe bancurile cu nisip i pietri, cari îns nu sunt prea ridicate;

din contr ele caut ca apa s fie ceva mai repede, astfel ca s le spele

icrele i s nu depuie potmol peste ele. Oule lor se desvolt repede.

Puii lor se gsesc adeseori prin Dunre i mai cu seam la Ivancea iîntre Pisica i Isaccea (între mila 64—85). Ei stau aici în permanen i se

gsesc de toate dimensiunile.

In timpul iernii Viza iberneaz i ea în Dunre în aceleai locuri ca

ca i Cega, adic la gropi mai adânci cu un fund vârtos.Pescuitul. Viza se prinde ca i toi Acipenserizii mai cu seam cu Car-

macele ; descripiunea acestor instrumente o voiu da-o la descrierea Mo-

runului.

Întrebuinarea. Viza are o carne cam prea gras, îns foarte gustoas

i e foarte mult apreciat. Ea îns nu vine niciodat în cantiti mari pe

pia, deoarece dintre toate speciile de Acipenser ea este cea mai rar.

Icrele ei sunt aproape ca cele de Morun.

Nume populaie. Numele popular este Vis; la exemplarele mici ca de

40—50 cm. lungime li se zice pe la Brila i Galai Bogsar.

Lipovenii îi zic Viz, Grecii i Turcii Visa.



246

2 sp. Acipenser ruthenus Lin. Cega.

Fig. 92.

Corpul de o grosime mijlocie. Pielea acoperit cu seu te le

foarte mici, dinate la partea lor posterioar. Discurile dor-

sale opistocentre cu vârfurile posterioare ascuite, încle-

cându-se unele pe altele. Prim ui disc dorsal lipit cu occi-

pitalul este numai cu puin mai mare decât cel de al doilea.

Discurile laterale între 60—-70, de form rombic, acope-

rindu-se cu marginile unul pe altul. Gura dreapt, buza de sus

întreag, buza de jos întrerupt la miljoc cu capetele interne

apropiate unul de altul. Mustile cu franzuri; botul ascu-

it i foarte lung.

Sinonime:

Huso III, Sturio I: (Juv.) (?).

Huso IV, Sturio II. (adult): Marsigli, 1. c, IV, pag. 35 i 36, tab. 11,

fig. 1 i 2.

Acipenser ruthenus : Linne, Syst. Nat. I, pag. 403. Bloch, 1. c, III,

pag. 98, tab. 89. Lepechin, Reise durch d. Russ. Reich., I, pag. 154, tab. 9,fig. 1 i 2. Brandt u. Retzeburg, Medicinische Zoologie, voi. II, pag. 21.

Lovetzhy, Diagnos. Pisc ad Gen. Acipenser, tab. 18, fig. 2, pag. 261. Fitzinger

u. Heckel, Gattung Acipenser, tab. 26, fig. 5 i tab. 30, fig. 15— 16,

pag. 279. Nordmann, 1. c, pag. 545. Kessler, Zur Ichthyologie, pag. 52;

Nachtrage zur Ichthyolog, pag. 24 i 28. Hechel und Kner,\. c, pag. 337.

Siebold, 1. c, pag. 360. Gunther, 1. c, VIII, pag. 335. Kessler, Ichthyolog.

Aralo-Caspi-pontica, pag. 280. Pancic, pag. 146. Sleindachner, Fische a.

der Theissmiindung. Verh. Zool.-Bot. Ges. Wien 1864. Reisinger, 1. c,

pag. 90. Grimm, 1. c, No. 273. Brandt, 1. c, pag. 113. Sabanejef, 1. c,

II, pag. 545. Warpachowski, pag. 200. Antipa, 1. c, pag. 7 i 12.

Acipenser sterleta : Giildenstaedt, Novi Comment. Acad. Se. Petropol.,

XVI, pag. 533.

Acipenser pygmaeus : Pallas, III, pag. 102, tab. 16.

Acipenser Kamensis : Lovetzki, pag. 262, tab. 16, fig. 2.

In afar de caracterele principale artate prin diagnoz, Cega se mai

deosebete de Viz i prin altele mai secundare :

1) La Ceg corpul nu este atât de înalt i de gros, înlimea sa se

cuprinde aici de 9 ori în lungimea total.

2) Dimensiunile Cegi sunt în genere cu mult mai mici decât ale Vizai.

3) Gura este diferit. Buza de sus este întreag, îns cu mult mai sub-

ire decât la Viz, iar buza de jos e rupt la mijloc, îns spaiul lsat între

cele 2 capele ale ei este mic.



247

3) Botul care este foarte lung i ascuit este puin îndreptat în sus, iar

la partea sa inferioar are un jgeab care e mai lat la vârful botului decât

spre partea sa posterioar i în apropierea gurii formeaz 3 mici butoni

ieii afar,

4) Ochii sunt aici rotunzi i distana între ei este cu mult mai micdecât la cealalt specie, fiind egal cu cel mult 3 Va—4 ori diametrul lor.

5) înlimea maxim a corpului e aici abia la al 3-lea sau al 4-lea scut dor-

sal. Primul nu mai e aicea nici aâ de mare, nici aâ de înalt.

Coloraiunea. Coloarea general e urmtoarea: Spinarea cenuie sau

cafenie, btând puin în verde. Scuturile albicioase. Partea ventral glbiebtând câte odat puin în roz.

Dimensiunile la cari ajunge Cega de regul în apele noastre sunt 4—kgr. i o lungime de 60—70 cm. Totu nu sunt de loc rare exemplarele

i de 8— 10 kgr. bucata.Distribuiimea i Biologia. Ca i Viza, Cega este un pete de Dunre,

care nu merge decât foarte rar în mare; numai câte odat exemplare r-tcite se mai prind prin faa gurilor Dunrii.

In Dunre ea se urc, dup cum tim din literatur, pân la Viena, ba

chiar rareori pân prin Bavaria i intr i râurile Drava, Tisa, Mure,Some, Salzach (Heckel u. Kner), ba chiar prin Mur ajunge pân la Graz

(Mojsisovicz).

La noi ea este mai rar în regiunea Deltei Dunrii, foarte mult în re-

giunea Brilei (chiar în faa oraului) i pe Borcea precum i în genere

în susul Dunrii. Ea intr primvara- prin râurile Jiu, Olt, Arge, Prut,

iret, etc. i se prinde în regiunea lor inferioar. In bli nu intr de-

cât în mod cu totul excepional i anume în regiunile unde e primvaraun curent foarte repede prin gârle, încât se îneal, crezând c merge la

ap curgtoare. Aâ sa prins de ex. odat Ceg mult la balta Potelu.

In Dunre ea st numai la adâncimi mari, unde fundul e vârtos, pietros sau

argilos i îi plac mai cu seam gropile lâng cari vine pe urm un banc

mai ridicat. Aceste locuri sunt de obiceiu dup coturi, aâ c pescarii tiu

s le aleag i s-i pun instrumentele acolo. Foarte adeseori în anu-

mite regiuni locul unde stau ele este chiar pe mijlocul talvegului Du-

nrii (de ex. în faa Brilei). In apropierea malurilor nu se gsete de-

cât foarte rar, cel mult acolo unde malurile sunt drepte i adâncimilemari sunt apropiate. Foarte mult se gsete de asemenea la anumite epoci

pe bancurile nisipoase sau cu pietri, cari sunt la adâncimi ceva mai

mari. In timpul iernii Cega st la gropi, ea îi caut îns în totdeauna

astfel de gropi cari nu au un fund nmolos, ci cât se poate de tare i în

apropierea lor s fie un banc de nisip sau pietri, sau cum zic pescarii,

„un prag". Ele stau în tot timpul iernii în grupuri mai mari — împreuni cu Viza — aproape amorite pe fund, fr a mânca nimic.

Cega nu poate suporta apa turbure i îndat ce dup o ploaie râurile

aduc apa turbure în Dunre, ea se retrage imediat la fund în locurile cele

mai adânci.

Aâde ex. pescarii dela

Brila tiuîn totdeauna

c dupploaie,

când se turbur apa Dunrii, trebue s mearg s trag cu Setcile la un

loc anumit, unde Cega vine în cantiti foarte mari în acest timp i se adunpe fund chiar în talvegul apei.



248

Hrana. Cega se hrnete aproape excluziv cu crustacee i larve de

insecte. Hrana sa favorit este îns larvele de Rusalii sau Vetricea, (R-sur pe la Clrai, Mitilic la Rui i Lipoveni). Aceasta este o Ephe-

merid (dou specii do Palingenia) care îi depune oule primvara înDunre i larvele ei tresc apoi aici tot anul, fiind hrana cea mai pre-

ferat a Cegi i în genere a celor mai multe specii de pete. Larvele

de Rusalii se gsesc în totdeauna în maluri la o adâncime mare de 6 —metri i cu cât scade apa, cu atât se scoboar i ele mai mult la fund

;

numai când scade apa brusc, atunci se pot gsi la iy2m. dela supra-

faa apei.

Ele nu se gsesc niciodat în fundul apei, ci numai pe sub ma-

luri. Vetricea apare ca insect complet pe la ziua de Rusalii, (de

unde numele su) i trete numai scurt timp când îi depune oule în Dunre.Aceste se desvolt încet, aa c abia pe la mijlocul lui August încep a ap-

rea larvele, cari se gsesc apoi în aceast stare în tot cursul anului.

Cega este atât de legat de Rusalii, cari sunt hrana ei principal, încât

pescarii recunosc locurile de ceg dup gurile de Rusalii pe cari le vdîn maluri. Pentru a cuta cu i mai mare siguran locurile de Ceg, ei

au un fel de instrument numit Gin, care este un fel de sond; cu aceasta

scot buci de pmânt dela adâncimi mari de 8 — 10 m. spre a vedea

dac conine Vetrice. Acesla const dintr'un ghionder la capt cu un ci-

lindru de tinichea, deschis la ambele sale capete.

In timpul dela Iunie pân la August cât lipsete Vetricea, Cega mnânccrustacee, adic «un fel de viermiori, dar cari sunt raci»—cum zic pescarii.—

Acetia îi gsete mai cu seam la ^butuci i sub slciile înnecate, i pes-

carii cunosc i aceste locuri foarte bine spre a o cuta.

Larvele de vetrice sunt i cea mai bun nad pentru Pripoanele

de Ceg.Epoca i Jocurile de reproducie. Epoca de reproducie a Cegi cade

între mijlocul lui Aprilie pân la sfâritul lui Maiu i câte odat ine chiar

i pân la începutul lui Iunie ; totu epoca principal este în totdeauna

la începutul lui Maiu.

Locurile lor de reproducie sunt în totdeauna numai în Dunre i anu-

me la adâncimi mari. Aceste locuri sunt în totdeauna bancuri de nisip ide pietri aezate la o adâncime de 6— 8 m. sub suprafaa apei, dar unde

curentul e destul de puternic spre a nu depune potmol pe ou i a le

spla mereu. Dup unii pescari Cega i-ar spa singur cu coada în acest

pietri locul unde îi leapd icrele.

întrebuinarea, producia, etc. Cega este cel mai gustos pete din Du-

nre i din cauza calitii sale este foarte cutat. Ea se vinde aproape

toat proaspt i numai foarte rar srat (îndulcit) sau afumat. Pre-

urile sale chiar în comerul «en gros» sunt foarte variabile, oscilând în-

tre 100—250 lei suta de kgr. Produciunea este numai în unele regiuni

ale Dunrii mai mare, în altele aproape nul. In regiunea Deltei Dunrii

—dela Isaccea la mare— se prinde în medie numai 12 — 14.000 kgr. anual,

din contr în regiunea domeniului Brilei, unde este o poriune cu mult

mai mic din Dunre, se prinde între 24—28.000 kgr. anual. Curios e cbraul Mcinului, pe care navigaiunea nu e mare, nu produce decât foarte



249

puin Ceg, din contr Borcea i braele mici ale Dunrii din jos de

Piua-Pielrii au o produciune foarte mare. In braul Sulinei Cega lipsete

aproape cu totul, deoarece o alung navigaiunea mare cu vapoarele

adânci cu bclice cari rscolesc toat apa Dunrei pân în fund.

Pescuitul. Cega se prinde atât cu Plasele, cât i cu cârligele i anume

1. Cu Setea de Ceg (Plana de Ceg sau Cegarnita la Turtuceni).

Aceasta este o setc întocmai ca i cea de scrumbii, compus din 3 plase,

adic 2 radine i o plas deas, având o lungime variabil dela 100—500metri ; ea este astfel regulat, încât s pescueasc numai pe fundul apei,

îngreoindu-se Camna cu plumburi mari, iar la otgonul de sus puindu-se

numai plute mai mici. Cu ea se pescuete cu curentul întocmai ca i cu

setea de scrumbii, purtând-o 2 pescari dintr'o barc;

2. Cu Trandadaia sau Tritoarea. Aceasta este un instrument spe-

cial pentru a scoate Cega din gropi. El este format din 2 leaturi de lemnca de 1.40 m. fiecare, împreunate la un capt al lor astfel încât s fac un

unghiu ca de 90° între ele. Pe rama astfel format se întinde o bucat

de setc (cu 3 pli), care la marginea de jos e lsat mult mai lung

i pe camna ei sunt din distan în distan înirate plumburi alter-

nând cu oase de cal (fiuerele dela picioare). Dela captul de sus unde

sunt împreunate cele dou leaturi se leag o fringbie de care se ine tot

instrumentul în suspensiune. Pescarul ine funia în mân i las Tranda-

daia s se târasc cu camna ei pe fundul Dunrii. Ea fiind lung, intr

prin gropi i iea forma lor, iar oasele ele cal fcând sgomot sperie Cega

care sare în sus i se încurc în radinele plasei. Acest instrument se zice

c s'a introdus mai întâiu din Serbia, el este astzi îns peste tot rs-

pândit la toi pescarii notri.

3. Cu Prigoanele de Ceg (P'erieti la Rui). Aceste sunt cârlige .mici

cu «urechi», legate fiecare cu câte o sfoar de 35 cm. i toate sforile

sunt prinse apoi pe o frânghie lung ca de 60—100 m. la o distan de

1—1.10 m. una de alta. La fiecare undi se pune câte o Vetrice cu nad.Pripoanele se pun pe fundul Dunrii, iar un capt se priponete cu un rula mal, sau îl însemneaz cu o geamandur deasupra apei.

4. Cu Cârmcutele de ceg. In timpul când lipsesc larvele de Ve-

trice, pescarii aeaz la fundul Dunrii Cârlige fr nad. Aceste sunt

aâ zisele Crmace sau Crmcute. Ele constau din undie ceva mai micidecât cele dela pripoane, cu urechi, i sunt mai apropiate una de alta

pe coarda principal. Sunt 2 rânduri de undie, unele cari merg în josul

coardei i altele în sus. Cele cari stau în sus sunt suspendate liecare câte

cu o plut. Ele fiind foarte ascuite, îndat ce Cega le atinge intr în corpul

ei i o prinde. Se pun serii întregi pe fundul Dunrii ancorându-se lâng fund.

5. Cega se mai prinde la Lptae i în tot felul de alte pli.

Numele populare. Ceg, în Moldova Cig i în unele pri ale Moldovei

Giciug i Ceciug.

Varieti de coloraiune : In afar deforma obinuit, Cega se mai gseteîn 2 varieti : (1) var. alba (1), caracterizat printr'o piele cu totul alb

(1) Vezi Antipa, Die Store, pag. 7.



250

lipsit cu desvârire de pigment, având chiar ochii roii (Albinos), i 2)

var. erytraea{2), adic exemplare având corpul colorat rou crmiziu foarte

frumos (Erythrism), cari se gsesc adeseori i pe cari pescarii le numescÎmpratul cegi.

1. var. Acipenser ruthenus var. brevirostris, nov. vaz.

Fig. 94, a, b, c.

Sinonime:

(?) Kostera : Gmelin, Reise durch Russland zur Untersuchung der 3 Na-turreiche, St. Petersb. 1774, III, pag. 238.

(?) Acipenser stellatus (3. var. Gmelini : Lin., Syst. Nat., ed. 13-a.

(?) Acipenser Gmelini: Fitzinger u, Kner, 1. c, pag. 272, tab. 25, fig. 2i tab. 30, fig. 17— 18. Heckel u. Kner, 1. c, pag. 340. Jeitteles, Prodr.

Faunae Hungar., pag. 69. Nordmann, 1. c, pag. 544. Pancic, pag. 148.

Dumerii, 1. c, II, pag. 250.

(?) Acipenser ruthenus var. Gmelini : Kessler, Zur Ichthyolog., pag. 53.

Brandt, europ. asistisch. Store, pag. 113. GuntJier, Catalogue VIII, pag. 335.

Kessler, lchthyol. Aralo-Caspi-pontica, pag. 281. Seeley, pag. 291. Antipa,

Die Store, pag. 7.

In apele Dunrii se gsete o varietate de Ceg cu botul scurt, ea se

aseamn în totul cu Cega, numai c botul ei este triunghiular, scurt irotunzit la vârf. Gura este în totul asemntoare cu a Cegi având buza

de sus dreapt i întreag, iar cea de jos despicat la mijloc, i ambele

fragmente ale buzei de jos sunt umflate la capetele lor interne i întoarse

în jos întocmai ca la Ceg. Mustile sunt cu franzuri i ajung pân la

marginea superioar a gurii, sunt îns ceva mai lungi decât distana dela

vârful botului pân la inseriunea lor. Corpul este în totul asemntor cu

al Cegi, înlimea sa maxim fiind în dreptul celui de al Ill-lea sau al IV-lea

scut dorsal, iar primul scut dorsal, dei ceva mai mare decât cele urm-toare, nu este atât de mare ca la Acipenser glaber i nici aâ de ascuit

i de înalt.

E posibil c aceast form s fie cea descris de Fitzinger sub numelede Acipenser Gmelini, totu se deosebete de ea prin faptul c aicea primul

scut dorsal nu e atât de mare, pe când din desenul dat de Fitzinger iHeckel se vede c el e la A. Gmelini tot aâ de desvoltat ca la A. Glaber.

De asemenea aicea corpul e mai îngust ca la A. Gmelini i înlimea sa

maxim e în dreptul celui de al 3-lea sau al 4-lea disc dorsal. Tot astfel

placa median, care iese în afar pe mijlocul prii inferioare a botului,

este aicea cu mult mai scurt, urmat de 3 tubercule aezate una dupalta în linie dreapt, pe când la A. Gmelini avem 4 tubercule mai mult

sau mai puin aezate în zig-zac sau pe 2 linii. In fine mustile aicea în-

doite înapoi trec ceva de vârful botului.

(2) Vezi Brandt, Buletinul Acad. de St. Petersb., 1851, Tab. 13.



251

O form cu totul asemntoare cu A. Gmelini am întâlnit de asemenea,

îns pe aceasta eu nu o pot consider decât ca pe un bastard între Ceg

iViz i voiu descrie-o în urm odat cu ceilali bastarzi de Acipenser.

Din toate aceste reiese, cred, c forma descris de Heckel i Fitzinger sub

numele de A. Gmelini er un bastard între A. glaber i A. ruthenus, iar

forma aci descris este o nou varietate de Ceg cu botul scurt. Cred caceast form a mai fost cunoscut i de ali naturalitii, îns a fost con-

fundat în totdeauna cu A. Gmelini, de care se deosebete numai foarte

puin, i nu a fost niciodat descris în mod special.

De asemenea este foarte interesant comunicarea pe care mi-o face d-1

Grimm, c Acipenser Gmelini s'ar gsi în fluviul Kura i c acolo Acipenser

ruthenus tipic nu se gsete de loc. In acest caz de sigur c nu am putea

avea a face cu un bastard, ci numai cu o form special, care îns ar tre-

bui examinat mai de aproape pentru a ne putea pronun asupra ei.

Nume populare. Ceg cu boiul scurt.

3. sp. Acipenser stellatus. Pali. Psliuga.

Fig. 93, 96, 97, 98.

Corpul lung, rotund i puin înalt. Pielea acoperit cuscutele mici dinate în form de pieptene i cu scutele mai

mari stelate. Discurile dorsale o p i s t o c e n t r e , cu vârfurile

posterioare ascuite, înclecându-se îns numai puin unele

pe altele, cu baza lat în form de inim. Primul disc, care

e separat de occipital, este ceva mai mare decât al doilea,

iar al treilea egal cu al IV-lea i cu mult mai mic decât al

VUI-lea. Discurile laterale între 30 i 40, do form rombiccu marginile crestate, neacoperindu-se unul pe altul.

Gura dreapt, buza de sus întreag, buza de jos întrerupt,cu capetele ei interne deprtate unul de altul. Mustilerotunde, fr fr anz u r i, n e aj ungând pân la gur. Botul foart e

lung i lit în form de spad.

Sinonime

Huso VI seu Antaceus rostratus : Marsigli, 1. c, tab. 12, fig. 2.

pag. 37.

Acipenser seuruga: Guldensfaedt, Nov. Coment. Acad. Petrop. 1771.

Acipenser helops:

Pallas, Zoographia Rosso-Asiat. Dd. III, pag. 97;

Cuvier, Regne Animale. II ed., pag. 380.

Acipenser stellatus: Pallas, Reise durch d. Russische Reich, voi. I.

pag. 31, i Anhang, pag. 460. Gmelin, in Linne Syst. Nat., ed. XIII, voi.



252

I, pag. 1486. Lepechin, Nov. Acta Acad. Petrop. IX, pag. 35, tab. A.

Reisinger, 1. c, pag. 92. Fitsinger, Prodr. Fauna v. Oester., Bd. I, pag.

340. Brandt u. Batseburg, Med. Zoolog. Bd. II, pag. 25, tab. 3, fig. 3

i pag.

351—352. Lovelski,1.

c, pag. 262, tab. 18, fig. 1 i 1 a. Fitsin-ger u. Heckel, 1. c, pag. 287, tab. XXVI, fig. 3 i tab. XXX, fig. 13i 14. Nordmann, 1. c, pag. 545. Heckd n. Kner, 1. c, pag. 343. Sie-

bold, 1. c, pag. 362. Kessler, Zur Ichthyol., pag. 54; Nachtrge, etc, pag.

25. Giintlier, Catalogue VIII, pag. 340. Kessler, Ihtiol Aralo-Caspi-pon-

ticâ, pag. 283. Brandt, Europ.-asiat. Store, pag. 113. Grimm, 1. c, No.278. Sabanejeff, II, pag. 523. Warpachowski, 1. c, pag. 205. Seeley, 1. c,

pag. 393. Antipa, Die Store, ect., pag. 7 i 13.

Acipenser stellatus var. donensis: Lovelski, 1. c, pag. 263.

Acipenser sturio : Meidinger, 1. c.

Acipenser Ratzeburgii: Brandt, in Brandt u. Ratzeburg. Med. Zool. II,

pag. 351, tab. I-a, fig. 3, pag. 352.

Pstruga se recunoate uor : prin corpul ei cu mult mai lungre imai subire decât al tuturor celorlalte specii de Acipenser i prin botul

ei foarte prelungit i turtit în form de spad. Ea formeaz în multe pri-

vine o scar de transiie între dou grupuri reprezentate prin Ceg iViz de o parte i prin Nisetru de alta. Pielea ei e acoperit atât cu scute-

lele mici pectinate, caracteristice Cegi i Vizei, cât i cu scutelele

mari stelate caracteristice Nisetrului;

gura ei are buza de sus întreag

ca la Ceg, iar cea de jos e întrerupt i desvoltat numai la col-

urile gurii, ca la Nisetru. Mustile sunt simple, rotunde i nu ajung

pân la gur ca la Nisetru. Discurile dorsale, dei sunt opistocentre, marginea

posterioar a buzei lor îns e mai lung decât vârful, aâ c acesta e ceva

mai apropriat de mijloc i formeaz transiia spre discurile mesocentre;

ele nu se mai încalic unul pe altul decât foarte puin. Discurile laterale

sunt numai cu puin mai numeroase ca la Nisetru i au aproape aceeaform. Primul disc dorsal nu mai e atât de înalt, etc, etc.

De aicea se vede dar c aceast specie în adevr formeaz o transiie

dela Ceg spre Nisetru, având o serie întreag de caractere comune cu

fiecare din ele.

Coloraiunea. Pstruga are în genere pe spinare o coloare neagr-ca-

fenie sau cenuie btând câte odat în vânt; pe laturi aceast coloare emai puin intens pân la jumtatea distanei dintre linia discurilor late-

rale i ventrale, de aici în jos i pe toat partea ventral e glbie. In

genere îns ca la toi Acipenserii coloarea variaz foarte mult dup apa

unde a fost prins: cei din mare sunt negri de tot, câte odat pare c ar

fi uni cu crbune din fum, cei din Dunre, dac au stat aici mai mult

timp, sunt cu totul deschii cenuii.

Dimensiunile. Pstruga poate ajunge în apele noastre la o greutate de

peste 20 kgr. i o lungime de aproape 2 m. ; exemplarele obinuite ce se

prind îns au cam 6—8 kgr. greutate i o lungime de 1.20—1.40 m.

Biologia i distribuiunea. Pstruga trete atât în mare cât i în

Dunre, locuina sa principal îns este în mare. De aici îi începe eamigraiunile ei în contra curentului scurt timp dup trecerea sloilor



258

pe Dunre, cam prin primele zile ale lui Martie. In acest timp se prinde

foarte deseori la Orii de ctre pescarii cari tocmai în aceast epoc iese

pe tot lungul Dunrii la pescuitul Somnului.

In Dunre ea st mai mult în aceleai locuri unde stau Nisetrii i Mo-

runii i se prinde mai rareori la locurile de Ceg i Viz. In Dunre ele

stau un timp foarte îndelungat i multe dintre ele rmân în tot cursul

anului, cci se prind în orice timp. Cantitile îns ce se prind în Dunresunt în totdeauna cu mult mai mici decât cele ce se prind în mare.

Din literatur tim c ele se suie în susul Dunrii pân aproape de

Komorn, de aici încolo îns numai foarte rar, se suie îns în Drava iTisa pân aproape de Tokay. In România se urc numai excepional în

câteva din râurile cele mai mari i rmân numai în regiunea lor inferi-

oar. Nici în blile Dunrii ele nu intr decât numai din întâmplare în

timpul apelor mari. Hrana lor const mai cu seam din scoici, melci,crustacee i în Dunre larve mari de insecte ; niciodat îns nu amgsit în stomacul lor pete.

Epoca lor de reproducie este ctre finele lui Maiu, variind dup tem-

peratura apei. Ele leapd icrele atât în Dunre cât i la mare, pe ban-

curile de nisip din faa gurilor ei. In Dunre au cam aceleai locuri de

reproducie ca i Nisetrul, adic pe praguri. Puii se întorc în scurt timp

la mare, aa c aproape în fiecare an am pescuit în fala gurii Sulinei

prin lunile lui Iunie i Iulie cantiti foarte mari de pui din acel an. In

mare ei stau timp de vreo 2 ani în faa gurilor i primvara în epoca

Scrumbiilor se prind în Setcile dela mare cantiti enorme de pui din

anul trecut. E curios c la scderea apelor din bli se prind în totdea-

una la leas-— maieu seam la Filipoiul în domeniul Brilei— i pui de

Pstrug; acetia de sigur au fost adui primvara de curentul apei în

bli, cci se tie c Pstrug nu leapd icrele niciodat prin bli ci

numai la locurile adânci i cu curent puternic din Dunre.

întrebuinarea. Pstrug are o carne foarte bun care se aseamn la

gust cu a Nisetrului, fr a o ajunge îns. Ea intr în comer atât proas-

pt cât i srat sau afumat. Preurile ei medii sunt 60 — 75 lei suta

de kgr. Ca producfciune numai gura Sf. Gheorghe d pe fiecare an câte

7—8.000 kgr.

Piscicultura. Cred interesant s comunic c puii de Pstrug, transpor-tai în unele bli cu ap dulce, cresc i se desvolt foarte bine i re-

pede. Aâ în lacul Siut-Gbiol de lâng Constana, care are ap adânc ilimpede cu un fund pietros i nisipos, punându-se acum câiva ani pui de

Pstrug i de Nisetru ei au crescut atât de mult, încât în anul trecut s'au

pescuit de acolo 400 kgr. de aceti peti. Aceast experien ne arat cPstrug ar putea fi întrebuinat spre a pune în valoare unele bli în

acest mod ; ea nefiind rpitoare nu aduce nici o vtmare celorlali peti

i sporete în mod considerabil rentabilitatea blii. Dei ea nu se repro-

duce în aceste ape, s'ar putea îns pune în fiecare an puii prini din

mare sau din Dunre.Pescuitul. In afar de Carmacele de Morun i Nisetru, în cari se prinde

i Pstrug, ea se mai prinde în urmtoarele moduri



255

Kner, 1. c, pag. 348; Siebold, 1. a, pag. 362. Pancic, pag. 153. Gunther,

Catalog. VIII, pag. 340. Brandt, Europ.-asiat. Store, pag. 112. Sctbanejeff,

II, pag. 539, Grimm, 1. c, No. 274. Seeley, 1. c, 399. Antipa, Die Store,

pag. 7 i pag. 13— 16.

Acipenser schypa: Fitzinger u. Heckel, 1. c, pag. 293, tab. 25, iîg. 1

i tab. XXIX, kg. 9— 10. Nordmann, pag. 546. Heckel u. Kner, 1. c,

pag. 346. Siebold, 1. c, pag. 362. Seeley, 1. c, pag. 397.

Acipenser Giildenstaedti var. glabra : Brandt u. Batzebarg, Mediem.

Zool., II, pag. 351, i Brandt, Europ.-asiat. Store, pag. 114.

De sigur c dintre toate speciile genului Acipenser aceasta este cea mai

puin bine studiat, dei vedem o bogat literatur asupra ei. Ceeace se

înelege astzi sub numele de A. Giildenstaedtii nu este o specie uniform

cu caractere precise bine delinite, ci o întreag serie de forme cu totulheterogene, cari au câteva caractere comune. Fr a dori câtu de puin

s îmmulesc numrul deja prea mare al speciilor, cred c e necesar sne dm seama ele valoarea sistematic a diferitelor forme sub cari apare

aceast specie, s vedem dac printre ele nu sunt unele cari apar în modconstant ridicându-se astfel din rândul varietilor individuale. S vedemde asemenea în ce mod variaz diferitele forme spre a stabili astfel li-

mitele variaiunii i a alege caracterele constante specifice de caracterele

individuale variabile.

Numai astfel se vor putea da diagnoze cari s fie în adevr aplicabile

asupra tuturor indivizilor cari compun aceast specie i totodat cari

s nu cuprind într'o singur specie forme beterogene. Definiiunile date

acestei specii atât de Brandt cât i de Fitzinger i Heckel nu corespund

de loc acestei cerine.

Poziiunea relativ a oaselor capului, ales de Fitzinger i Heckel u. Knerca un caracter specific, de sigur c nu este de loc nemerit, deoarece exa-

minând un numr mai mare de exemplare vedem variaiuni foarte mari.

De asemenea lungimea botului relativ cu lungimea mustilor, aleas de

Brandt pentru a deosebi pe A. Guldenstaedtii de A. Nackarii i A. Sturio,

nu este nici ea de loc nemerit, cci întâlnim în adevr exemplare de Ni-

setru cu botul scurt, dar întâlnim i altele cu botul lung, la cari must-

ile întinse înainte nu întrec vârful botului. Aâ dar pentru ca definiiuneace vom da-o acestei specii s îmbrizee totalitatea formelor ce o com-

pun, trebue ca ea s fie bazat pe studiul unui foarte mare numr de

exemplare de toate dimensiunile i de amândou sexurile. Acest studiu

l-am fcut msurând exact mai multe sute de exemplare i inând rubrici

speciale pentru fiecare variaiune. Studiul acesta amnunit va fi publicat

în urm într'o monografie special, aici am inut îns seam de rezultatele

dobândite în diagnoza pe care am dat-o la început i care cuprinde în ea

toate formele pe cari le-am constatat în apele noastre.

Dac îns diagnoza pe care am dat-o acestei specii este atât de larg,

încât cuprinde toate formele constatate, spre a nu mai fi nevoii s cremspecii nou, este totu necesar s descriem diferitele forme sub cari se

prezent aceast specie, cel puin acele cari sunt mai mult sau mai puin

constante, adic varietile.



256

înc Heckel i Fitzinger au simit nevoia s împart aceast specie iau creat specia Acipenser scliypa. Aceast creaiune îns a fost cu totul

nefericit, cci ea nu separ o grup cu caractere definite din aceastspecie, ci e numai o simpl varietate cu total individual.

Amcutat

înadins s studiez chiar exemplarele originale—conservate în Muzeul din

Viena— dup cari Heckel a creat aceast specie, i am putut s m con-

ving c în adevr nu reprezenta de loc vreuna din formele constante sub

cari apare Nisetrul, ci e o varietate întâmpltoare, ceeace zic Germanii

«eine Spielart».

In cele ce urmeaz vom descrie fiecare varietate constatat în apele

noastre în parte, mai înainte îns vom descrie dup sistemul de expunere

ce l-am adoptat, biologia, distribuia, întrebuinarea i pescuitul, etc. al

acestei specii i apoi va urm i descrierea varietilor.

Coloratiiinea. Coloarea la Nisetru variaz foarte mult. La unele exem-

plare spinarea e neagr cenuie, la altele verde murdar, la altele verdeînchis. Sub linia discurilor laterale i pe burt e alb murdar. Exemplarele

prinse în mare sunt cu mult mai închise decât cele din Dunre.Dimensiunile. Cel mai mare Nisetru pe care-mi spune un vechiu i

bun pescar vtaf la zvoade, c 1-a vzut în timp de 37 ani, avea o gre-

utate de 125 oca. Acum 4 ani s'a prins la S-tul Gheorghe 1 exemplar de

104 kgr., Aceste sunt îns rariti. De obiceiu se prind exemplare de

20—30 kgr., iar cele de 50— 60 kgr. sunt deja foarte mari i rare.

Distribuia. Din Literatur tim c dintre toate speciile Nisetrii au cea

mai mare rspândire; din Dunre unde se gsesc în tot cursul anului,

ei trec în toi afluenii mai mari i chiar în Drava i Waag, se suie îns

numai pân la Pressburg, foarte rar pân la Viena sau chiar mai departe (He-

ckel u. Kner). In România se suie — firete numai foarte rar— în afluenii

mai mari ai Dunrii ca Prut, iret, Jiu i Olt; în acest din urm s'ar fi suit

odat chiar pân la Transilvania {Bielz).

Biologia. Dintre toate speciile do Acipenser din Marea Neagr de sigur

c dup Morun aceasta este cea mai important; se cuvine dar s dm o

mai mult ateniune studiului biologiei sale. Aceti doi peti în genere se

aseamn foarte mult în felul lor de viea.Locuina principal a Nisetrului este marea, tofcu ei emigreaz în mare

numr în Dunre i se prind aicea în tot cursul anului. La mare, ei se

adun primvara în cantiti foarte mari în faa gurilor Dunrii pân înjos de Chiutuc, i în special în lunile Aprilie, Maiu i Iunie. Ei se g-sesc totu aicea în toat vara pân toamna târziu. Când apa începe a se

rci, în Noemvrie, atunci ei încep a se îndeprt dela coaste i a-i cutalocuri de iernat la adâncimi mai mari, unde stau în cârduri în apropierea

fundului. Pescarii îi prind în aceste locuri cu Cobce foarte adâncii i la distane

foarte mari dela coaste. O alt parte emigreaz în Dunre i-i caut locurile de

iernat în gropile ei din apropierea gurilor. Adevratele migraiuni spre Dunrele încep îns primvara îndat dup Pstrug (cci Pstruga sosete în tot-

deauna cea dintâi i pescarii tiu c e urmat apoi de Nisetru i în urmde Morun). Nisetrii merg încet în contra curentului, tot pe fundul Dunrii

cutându-i hran i de câte ori dau peste o groap adânc i cu condi-iuni mai prielnice pentru hran, se opresc acolo un timp mai îndelungat,



_j>5?

continându-i apoi iar încetul drumul spre locurile de reproducie. In

timpul apelor mari ca i Morunul ei stau de asemenea la gropi, deoarece

nu pot suferi apa prea turbure; îndat ce apa începe a se limpezi, ei ies

la suprafa i fac tot felul de micri srind afar din ap pentru a-i cu-

rai astfel branchiile de nmol. Pescarii îi cunosc de departe când îi vdsrind deasupra apei, cci Morunul i Nisetrul stau drept ca un stâlp, pe

când Somnul sare în totdeauna cu coada întoars. La întoarcerea lor dela

locurile de reproducie vin din contr la suprafaa apei i merg foarte iute.

Muli dintre Nisetri petrec iarna în Dunre în locuri anumite pe cari le

au comune cu Morunii.

Hrana. Nisetrii se hrnesc cu scoici, melci, crustacee, Mitilic, nmol,etc. i adeseori i cu peti mici, în mare mai cu seam cu Hamsi, iar în

Dunre cu Oblei. Spre a-mi da mai bine seama de modul cum se hrnesc ei

în diferitele epoce ale anului, am fcut o statistic în care se înregistrazilnic timp de doi ani coninutul stomahului al tuturor Nisetrilor ce se

prindeau la gura Sf. Gheorghe i am constatat urmtoarele : în Ianuarie

stomacul era gol; în l^evruarie coninutul er mici conchilii de melci inmol; în Martie nmol, melci i un lichid gros verziu; în Aprilie i Maiu

nu se prinde; în Iunie puin nmol, Crustacee (Palaemon, Crangon, etc),

Hamsi i Ciortnic mic; în Iulie acela, în August acela;în Septemvrie

crustacee si Hamsi; Octomvrie nomol si Hamsi; Noemvrie acela; în De-

cemvrie stomacul gol. In general îns din toate stomacurile examinate 3

/4

erau goale. La Dunre se gsete în stomacurile lor cam acela coninut,

numai

cin loc de Hamsi sunt alte specii de peti mici ca Oblei, etc. i

pe lâng aceste i tot felul de larve de insecte i mai cu seam Vetrice.

Locurile de reproducie. Nisetrul se reproduce atât în Dunre cât iîn mare. In Dunre el are aceleai locuri ca i Morunul, adic pe bancuri

adânci cu fund pietros sau nisipios. Contrar datelor din literatura do pânacuma, Nisetrul leapd icrele sale i în mare pe bancurile de nisip din faa

gurilor Dunrii. Aceasta se adeverete în afar de observaiunile directe

ale multor pescari i prin faptul c în luna lui Iunie i Iulie gsim la mare

în faa gurilor Dunrii cantiti foarte mari de pui mici de 2— 3 cm. abia

desvoltai din ou, cari de sigur nu au putut face înc cltoria din inte-

riorul fluviului pân la mare. Ei se reproduc îns mai cu seam în Du-

nre i anume pe tot lungul ei, începând dela guri pân la Porile de fier.

Epoca de reproducere a Nisetrului este între sfâritul lui Aprilie pânpe la mijlocul lui Iunie. Pentru a determin mai cu preciziune aceast epoci în genere pentru a-mi face o idee mai lmurit asupra Biologiei acestor

peti i migraiunile lor, am început de mai muli ani o statistic deta-

liat a exemplarelor pescuite la 2 puncte principale de pescrie, la gu-

rile Sf. Gheorghe i la Portia. Aceste 2 puncte reprezenta tot Nisetrul

prins în mare dela Sud de gura Sulina pân la Kiutuc în apropierea Con-

stanei. In aceast statistic se înregistreaz regulat pe fiecare lun:

1) Numrul 9 i numrul 5.

2)Greutatea în kgr.

a 6 i9.

3) Greutatea icrelor scoase.

4) Coninutul stomacului.

5) Direciunea vântului.

A. R.—Publ. Admachi. 111. Antipa, Ihtiologia. Vi



258

6) Temperatura apei. (Aceste 2 din urm îns numai de scurt timp).

Celelalte statistice de pe cursul Dunrii în sus pân la Clrai conin numaicantiti totale lunare prinse, fr a se putea specific numrul brbailori numrul femelelor, etc; totu i aceste statistice ne pot da foarte mult

ajutor pentru studiul migraiunilor, etc. Nu pot intr aicea în toate aceste

detalii, pe cari le voiu public pe larg în monografia special a acestui

gen, m mulumesc numai a reproduce statistica pe anul 1903/904, pe

care am publicat-o în comunicarea preliminar ce am fcut-o la Viena.

In aceasta se vede

:

1) Numrul petilor prini i anume câi brbai i câte femele; i aceasta

calculat totodat i în procente.

2) Greutatea petilor prini, câte procente 5 i câte procente 9.

3) Cantitatea total lunar i câte procente face aceasta pentru fiecare

lun din cantitatea total anual.

4) Cantitatea icrelor i câte procente face aceasta pe fiecare lun din

greutatea total a femelelor prinse în acea lun.

5) Greutatea medie pentru fiecare sex.

(Vezi tabela 1 i tabela 2 dela pagina 259).

Din aceast statistic putem trage cel puin urmtoarele concluziuni

:

1. In general numrul c? este cel puin de 3—4 ori mai mare ca al

femelelor;

2. In Iunie se prind la coaste în faa gurilor Dunrii cele mai mari

cantiti din aceast specie, peste 1

/3 din prinsoarea întregului an. Aceastcantitate descrete cu încetul pân toamna, iar iarna Nisetrii dispar aproape

cu totul din aceste regiuni ducându-se la iernat, fie în mare la adâncimi

mai mari, fie în gropile Dunrii.

3. In luna lui Martie, femelele prinse au 18—20% cun greutatea cor-

pului lor icre, pe când în Iunie aceast proporie scade aproape cu 2/3;

adic la 7— 9°/o- In Iulie scade înc ceva mai mult i crete apoi înce-

tul pân în Martie viitor. Aceasta dovedete cu siguran c epoca de re-

producie a fost între Martie i Iunie, adic în lunile Aprilie i Maiu,

ceeace se confirm de altfel i prin toate observaiunile directe.

Puii Nisetrului îndat ce s'au desvoltat puin pleac în mare — dupcum afirm unii pescari întovrind pe prinii lor—i rmân aici cel pu-

in trei ani, pân ce ajung la maturitatea sexual.Cel mai mic Nisetru cu icre observat la punctul Sf. Gheorghe avea

6 kgr., din cari 4,5 kgr. erau icre, aâ c corpul su er foarte uscat.

De obiceiu ei ajung maturitatea sexual ceva mai târziu.

întrebuinarea. Nisetrul are — dup Ceg— carnea cea mai gustoasdintre toi Acipenserii. El se consum foarte mult atât proaspt cât i s-rat. Din el se fac conserve foarte bune, atât marinate i fierte în cutii de

tinichea cât i afumturi. Cea mai bun conserv de Nisetru este Balâciil;

aceasta se prepar din spinarea petelui, care se pune în sare cu puin sal-

petru spre a se înroi carnea i apoi se aeaz la vânt într'un loc umbrit spre a

se usca repede. Producia anual în delta Dunrii este de 3—400.000 kgr.

(1) Vezi: Antipa, Die SUire und ilire Wanderungen în d. eitrop. Gewussern, pag. 15,



m

Oi ^!

H Ci

O 2

fcfl

o+

5 -Sji

'O

ti -s.

"b

"b

bc

ba

o5

o

r-, [>; p O l> [> pcd co" cd co" rH i-î ci

iO pci id

©^(D-fcqiMOqOiOCli> od i>" od oi o cd r-î «o oH ti H H H O] r-i (M Ol Ol

o cq - iso *H i> ci io co

t> t^ ci oTo ci —H id ci oi

ooooooo-hoi^CI CI i—l L- 00 rH -H rH l^- CI

CO lO l> D- rH CC 1-6 i—! T-H —HO O) iO -P lO iO H CO tOrH CI CO rH CI H CI

CMp i.q ci c> p rH ci p »q ao

ci cc ci ci lo cc o o o ci-H i-i

CI L- i—I 00 C— CO l>- i—i Oi CI

co cc rH i-1 t- o oo ci Oi -n

lOCOt-OONCOH -HrH

cd r-i x x" rH ci ciCC —I i—I

oi o -h co a p p ci oqi>-' oi cd i—" ci i—! —H I id cd00 CD CO i-O rH CO lO iQlC

Ol CO Ci O —H CO rH lOCBCO CD CI CD CO CI O L^ CD00 l> rH Ol iH [> i-l I CI COr-î c- ci rH ci r-î r-î

CO i—I

oqpptî-irHp x> oioi r-i cd x o" x cd I rH cdrH CO CO -H iO CO rH > rH rH

OrHClClCOOCD— i rH COO t> i—i iO rH 00 00 CI CI <+

t- lO «5 O H O CI OrH 00 CO rH Ci r-i r-î

rH O C> rH 00 Cr Olci cd oi cd co" O i^00 l> CD lO lO L^- iO

rH lO

rH ci

CO l^ Oi Ol rH C- 00 O i—CO(OOH-fi I Ol CirH iO O CO i—l i—i !

Ol

p p co p Ol CO 00

o" i>^ o cd cd ci cii-l Ol CO rH rH CI rH

p lO

i-d oCi rH

00 O CO rH rH rH CO00 i-H o rH Ol co

(M CO CI i—I

O CIH CO

fH Ols ©

2 © 3 SW —

i p Jo O ©

©Ph > © ^^ C

'Cs.S-Eh

'-—

©

"O

CI

OlCi

j—

CD

CI

00

COl>

03

O

cooCi

c

4-=-

-În

OCU

(0

3

'3

o©

"©

c3

©

CN

H

CO CD L"- Oi l>- COci Ci r-i cd rH Ol"

t—i oq r-j co rH OCD tO rH r-î r-i 00ci oi ci ci oi oi

oi i>-_ oi i> o rtj

t> CD i> i>" oi o"

o O O O lO tO00 rH H [>; r- r^

rH r-i cd cd co" t>iO co oo rH -H rH01 i—I i—I r-i rH

rH CO CO ri iO iOi-O O -H CD -H OrH rH rH

00 -rfl L-- CO L^ OlCO Ol O O0 O idcq oi co rH co cct> cd od -H ciCI

t> T-\ O p p OlO r-H Ol' L^ D-^ CÔi t- L^- )C lO lO

iO Oi iO rH tO CMrH Ol Ci Ci rH O!00 rH rH CC iO Ol-H -H cd Ol r-i

CO Ci O i—I rH 00oi 00 00 Ol Ci" Ol"

Ol Ol rH -H rH

CO iO CI Oi Ol i—i

CI Oi i—i CO Ol iO

lO l> rH t> H rHOl" rH ci rH

-

r-i

q o; i> oqo i>id ud oi r-î rH ciOi 00 00 CO CD L^

CO CI Oi i—i iO COO O r- rH O rHO rH lO rH rH

CI

O H CO Ol p co\d rH i> od cd i>

rH •—I CO Ol

rH CO 00 l> Oi CDC l^ O 00 uO

iO iOo" ci

Ci 00

id oOI Ol

iO o-H CI

I od cdO I-

-H pid ci

rH Oit^ OiCI iOco" I>

O CD

co od00 D-

Cl CDl- Ci

oi id

p -H!>' —rH Ol

rH 00iO r-l

iO CD

-H 00r-i rHCi '00

Ol -H

CD Olod id

71

O

CD

CC

Ol

o"00

CDOlodrH

XCi

rHr-1

C-

-H CDOl X

OCC

Xl>c.co

01

oiOlO

©

a 3

c/j

Pi

bc "5..3 o o

tn > _©

ea©© oo ©

o

^r5<1C»O^Q^&H^

Pescuitul. Nisetrul se pescuete în 2 moduri

1. In mare la distane mari se prinde cu Avele sau Cobcele cari sunt

asemntoare cu cele de Pastrug, numai c au ochii mai mari;



â. In mare, în aproprierea coastelor pân la 10 mile distan se prind

cu Carmacele ca i Morunul. Acestor carmace le. zic Lipovenii Ripeali,

(adic scaiu) din cauz c sunt mai mici i foarte ascuite. Ele sunt întinse

pe coarda principal, numai pe un singur rând, fr a avea i altele cuplute suspendate în sus;

3. La Dunre se prind cu Carmace cu 2 rânduri numite de Lipoveni

Dvosnasnoi. Toate aceste le voiu descrie la Morun mai detaliat.

Nume populare: Românii îi zic pretutindeni Nisetru. Ruii i Lipovenii

din Delt Osetior i Osetrin. Grecii Mersini si Turcii Mersan. La Nise-

trii mici cade 5—6 kgr. pescarii clela mare le zic Kiutuc (în regiunea

Sf. Gbeorghe-Portia).

Varietile Nisetrului.

Dup cum am artat dela început, Nisetrul se prezent sub o întreag

serie de forme diferite unele de altele, aa c pescarii zic c «nici un Ni-

setru nu seamn întocmai cu cellalt».

Dintre acestea sunt unele foarte îndeprtate de forma tipic, ele sunt

îns izolate i nu pot fi considerate decât ca varieti individuale.

Din contr sunt îns altele cari au o serie de caractere constante iformeaz varieti bine limitate unele de altele. Deoarece toate aceste forme

par a fi legate între ele prin forme intermediare, cred c pentru momente mai bine s le considerm numai ca varieti constante sau rasse.

Varietile acestea sunt de 2 feluri: unele varieti de integument ialtele varieti do forme. In cele ce urmeaz le voiu indica numai, rmâindca descrierea lor detaliat s'o dau în monografia special a acestui gen.

I. Varietile de integument. Intru cât privete îmbrcmintea corpu-

lui, se deosebesc 2 varieti de Nisetru foarte bine distinse una de alta:

/. vai. Acipense Guldenstaedtii var. scobar nov. vai.

Fie:. 101 si 102.

Aceasta este caracterizat prin numrul considerabil de scutele cari acoper

corpul su între cele 5 serii de scuturi longitudinale. Unele din aceste scutele

au dimensiuni foarte mari ajungând la lungimea discurilor de pe linia la-

teral; aceste se dispun i ele pe tot lungul spinrii în linii longitudinale;

între ele sunt altele ceva mai mici i între aceste altele i mai mici,

aâ c lot corpul este învelit ca într'o cuiras. Pe partea anterioar a

corpului, între seriea scuturilor laterale i cele ventrale, se începe o nou



2(\ 1

serie longitudinal de 5—8 scuturi mari având câte odat o înlime egalcu a celor de pe linia lateral. Toate oasele capului i scuturile sunt la

aceast varietate groase, puternice i cu numeroase adâncituri radiare pe ele.

Aceast varietate o foarte bine cunoscut de pescarii notri, cari dincauza dimensiunii i mulimii scutelelor (scoabelor) o numesc Scobar. Ea

se gsete foarte des în Dunre.

2. vaz. Acipenser Guldenstaedtii var golis nov. vaz.

Fig. 103-104.

A doua varietate e caracterizat prin lipsa aproape total a scutelelor

mari de pe piele. Toat pielea e acoperit numai cu scutele foarte mici,

cari cu ochiul liber aproape nu se vd i se simt numai la pipit. Cor-

pul acestora are mai mult aparena corpului Morunului. In Dunre sunt

foarte rari i chiar în mare în regiunea gurilor. Se gsesc îns des în

mare la sud de Portia în dreptul punctului Kiutuc.

Pescarii îl numesc pe acesta Golîs.

Deoarece aceast form mai prezent i alto caractere aparte, dintre

cari unele privitoare la forma botului i a guri, e posibil c aceasta s re-

prezente o specie nou.

II. Varietile de form. Nu numai îmbrcmintea îns, ci i forma cor-

pului variaz foarte mult i putem distinge cel puin urmtoarele forme

constante :

/. vaz: Acipenser Guldenstaedtii Bzandt fozina typica.

Adic forma tipic descris de Brandl i apoi de Filzinger & Heckel,

Heckel & Kner, etc. Aceasta e caracterizat printr'un bot scurt, lat si

foarte obtas, având mustile mii apropiate ele vârful botului decât

ele gur, astfel c îndreptate înainte vârfurile lor trec peste vârful

botului.



262

2. vai. Acipenser Giildenstaedtii var. longirostris nov. vai.

Fig. 106.

Aceast varietate se caracterizeaz prinîr'un bot conic, lung aproape

ca acel al lui Acipenser sturio i puin subire la vârf. Mustile maideprtate de marginea gurii decât de vârful botului, îns când sunt

îndreptate înainte abia ajung sau sunt chiar mai scurte decât distana

dela inserliunea lor pân la vârful botului.

Acetia se întâlnesc foarte adeseori atât în Dunre cât i în mare ipescarii notri îi numesc Nisetri cu botul lung.

3. vai. Acipenser Giildenstaedtii var. acutirostris nov. vai.

Fig. 107.

Aceast varietate este caracterizat printrun bot scurt, îns ascuit,

având forma conic. Gura este foarte larg ajungând cu capetele ei

pân aproape de mrginele laterale ale prii inferioare a botului. Buza

de sus chiar când e despicat, e bine desvoltat.

i aceast form e foarte posibil

sfie chiar o specie nou.

5. sp. Acipenser sturio Lin. ipul.

Fig. 116.

Corpul de o grosime mijlocie. Pielea acoperit cu scufele

în form de plci mici rom bice sau ptrate apropiate între

ele. Discurile dorsale mesocentre, mari, având forma pen-

tagon al . Primul disc mai mare decât al II-lea i al IÎI-lea

i egal cu al IV-lea. Occipitalul cu o prelungire anteri-

oar care intr ca o pan între cele 2 parietale. Discurile

laterale foarte înalte i ca rina te tare la mijlocul lor, apro-

piate între ele i aco perin du-se unul pe altul, 27—36. Gura

dreapt, buzade sus subire, cea d e j o s despicat, cu cape-

tele ei interne groase, puin deprtate între e 1 e i î n toarse

înapoi. Mustile rotunde i netede, aezate la jumtateadistanei dintre gur i vârful botului i ne ajungând nici

pân la marginea gurii, nici pân la vârful botului. Botul

puin lung, aproape triunghiular cu vârful rotunzii.



263

Sinonime

Acipenser sturio : Linne, Syst. Natur. Bloch, 1. a, pag. 89, tab. 88.

Brandt u. Ratzeburg, 1. a, voi. II, pag. 17, tab. III, fîg. 1. Lovetsky, 1.

c, voi. III, pag. 261. Cuvier, Regne animal, II od,, pag. 142. Fitsinger

u. Heckel, 1. c, pag. 307, tab. 27, fig. 8 i tab. 28, iig. 3 — 4. Bona-parte, Fauna Italica, III Pesci, tab. 1. Heckel u. Kner, 1. c, pag. 362.

Siebold, 1. c, pag. 363. Giinther, 1. c, pag. 342. Grimm, 1. c, BrandtEurop. asiat. Store, pag. 113. Antipa, Die Store, ctc, pag. 7 i 16.

Dup cum se tie, pân acuma Sturionul ordinar er considerat ca lip-

sind cu desvârire basenului Mrii Negre i fluviilor ce se vars în ea.

In literatur niceri nu se gsete pomenindu-se ceva despre el, nici

în Kessler, Brandt, Fitzinger i Heckel, etc. Mai mult chiar, Heckel iKner, Siebold, Seeley, etc. constat lipsa sa din bascnul Mrii Negre idin Dunre ca un fapt de o mare însemntate pentru geografia animal.

Nu tiu cum se face de nu a fost înc descoperit atâta timp, el este

îns un pete relativ frecuent la coasta noastr i pescarii îl cunosc foarte

bine sub numele special de ip.In privina formelor sale el nu difer de loc de exemplarele din cele-

lalte mri europene. L-am comparat cu exemplare din Adriatica, din Medi-

terana i din Marea baltic i nu am putut s descoper nici o diferin.

In privina biologic îns acest pete difer; în adevr pe când Sturi-

onii din Baltica urc fluviile la distane foarte mari pentru a-i depune icrele,

aâ c Grimm (1) ne asigur c la Varovia se prind în Vistula peste10.000 de puzi pe an, cei din Marea Neagr depun icrele aproape în tot-

deauna în mare pe bancurile de nisip din faa gurilor Dunrii. In Du-

nre ei nu intr decât foarte rar. Un pescar care are de 37 de ani un

zvod în aproprierea Pisicii, îmi spune c el nu a prins în tot acest timp

decât 2 ipi. Epoca lor de reproducie este odat au a tuturor celorlali

Sturionizi, adic în Aprilie i Maiu.

Coloraiunea sa pe spinare este galben-cafenie, iar pe partea ventral

alb btând în galben.

Dimensiunile la cari ajunge sunt destul de mari, am avut chiar exem-

plare de 80 kgr. greutate i 2 m. lungime. De altfel am putut pescui în

apele noastre exemplare de toate dimensiunile, începând dela 5 cm. lun-

gime.

întrebuinarea. Carnea sa este mult mai puin gustoas i mai uscatdecât a celorlali Sturioni ai Mrii Negre ; de asemenea i icrele sale sunt

de calitate inferioar. Neliind în mari cantiti el nu joac un mare rol

comercial, ci se vinde de obiceiu împreun cu Viza cu acela pre ca i ea.

Pescuitul se face cu Carmacels ca acela al tuturor Sturionilor mari.

Numele populare. Lipovenii dela gurile Dunrii îi zic ip i acest

nume a fost adoptat i de Românii de pe acolo. Românii din Galai iBrila, etc. îi zic îns Un fel de vis sau Visa galben.

(1) Oscar A. Grimm, Verhandlungen der internationalen Fischerei-Conferem in Wien, 1882.



264

II. Gen. Huso.

Cele 5 serii longitudinale de discuri osoase nu se unesc între ele la

coad. Capul învelit peste tot cu plci osoase. La marginea superi-

oar a operculului deasupra deschiderii branchiale câte un spiracul

i o parabranchie. Dorsala i anala apropriate de caudal. Gura

semilunar, foarte larg, cu mustile turtite în form de sabie. Am-bele membrane branchiale se confund între ele în regiunea jugular,

formând o cut liber deasupra istmului branchial. Stomacul nedivi-

zat, format numai dintr'o lrgire a tubului digestiv, cu perei subiri.

Dup cum se vede din aceast diagnoz, i noi gsim necesar a des-

pri cu totul Morunul de ceilali Acipenserini i a forma din el un gen

aparte. Aceasta nu o facem ca Berg, bazai pe un caracter exterior ne-

însemnat, ci pe baza constatrii ce am fcut-o c el se deosebete de toi

ceilali printr'un caracter anatomic de o foarte mare importan i anumepe faptul c la Morun stomacul e reprezentat printr'un tub uniform,

puin lrgit i cu pereii puin îngroai, pe cnd la ceilali Sturioni sto-

macul este desprit în dou printr'o zugrumtur i partea sa anteri-

oar are pereii foarte musculoi i îngroai ca pipota dela pasri. Des-

crierea detaliat a tubului digestiv la aceti peti nu o pot face în

aceast lucrare faunistic, ea va form obiectul unei lucrri separate, aici

m mulumesc numai a anun i a m servi de acest caracter pentru

scopurile sistematice pe cari pentru moment le urmrim.

/. sp. Huso huso, h. Mozunul.

Fig. 120-131.

Corpul gros. Pielea goal sau acoperit cu seu te le foarte

mici i rare. Discurile dorsale m esoco ntr e; 1 a exemplarele

adulte ele sunt ca i cele ventrale îngropate în piele iaproape invizibile. Gura mare, semilunar ajungând pânla marginile 1 at er ale ale botului. Buza de sus î n tr eag, cea

d e j o s întrerupt la mijloc, cu vârfurile interne subiate iîndeprtate unul do altul. Mustile turtite lateral ilungi trecând peste marginea superioar a gurii. Botul

turtit de sus în jos i cu vârful ascuit; la exemplareleadulte, moale i elastic.



265

Sinonime

Huso primus: Marsigli, 1. a, IV, pag. 31, tab. 10, lig. 1.

Huso : Gesner, De Aquat., pag-. 59.

Acipenser huso: Linne, Syst. nai., pag. 404. GiUdenslaedt, 1. c, pag.

522. Lepecirin, 1. c, voi. I, pag. 158, tab. 11, lig. 112. Pallas, Reise

durch, etc, voi. I, pag. 131, voi. II, pag. 339. Pallas, Zoographia, voi. III,

pag. 86, tab. 13. Blocli, Nalurg. der auslndischen Fische, voi. I, pag.

70, tab. 129. Meidinger, 1. c, tab. 49. Brandt u. Ratseburg, Med. Zool.,

II, pag. 3, tab. 1, fig. 1. Reisinger, 1. c, pag. 91, Fitzinger, 1. c, voi. I,

pag. 340. Lovetzki, 1. c, pag, 253, tab. 15, fig. 1, a, b. Fitzinger u.

Heckel, 1. c, pag, 321, tab. 27, lig. 7. tab, 28, fig. 1 i 2. Nordmann,1. c, pag. 547. Kessler, Zur Ichtbyologie, pag. 56 ; Nachtrge, etc, pag.

25; Ichthyol. Aralo-Caspi-ponti., pag. 282. Heckel u.

Kmr,1. c, pag. 365.

Siebold, pag. 364. Pancic, 1. c., pag. 154. Gunther, Ctai. VIII, pag. 337.

Brandt, Europ.-asiat. Store, pag. 111. Seeley. 1. c, pag. 414. Warpachow-ski, 1. c, pag. 206. Antipa, 1. c., pag. 8 i pag. 17.

Huso huso: Berg, Zoolog. Anzeiger, 1904, pag. 665.

Dintre toate speciile de peti cari tresc în apele noastre, fâr îndoeal

c Morunul este cel mai de valoare. Faptul c un singur Morun cu icre,

dup preurile do azi, poate valor cât cinci perechi do boi, ne arat ce

interes mare trobue s avem noi de a conserv i îmmuli un astfel de

pete în apele noastre. Pentru a putea îns ajunge ca msurile noastre

s dearezultatele dorite, trebue ca ele

s decurgdin

cunoatereaapro-

fundat a biologiei acestei specii. Condus de aceast idee, în timpul celor

13 ani de când m ocup cu studiul faunei ihtiologice a României, am dat

o ateniune cu totul particular acestui pete. Voiu cla dar în cele ce ur-

meaz o scurt schi a obiceiurilor vieii acestui pete, astfel cum ani putut

eu s le observ i sa le studiez prin statistice, anchete la pescari, pescuiri

experimentale, etc. etc. Notiele aflate în literatur nu ne sunt de mult folos,

deoarece sau sunt neexacte în majoritate sau au de obiect Morunul din alte

fluvii, care în privina biologic este diferit de cel de Dunre.Colorafiimea. Morunul are o coloare cenuie pe toat partea superioar

a corpului i alb pe burt. Morunul îns care se prinde în mare e mult

mai închis, adeseori negru de tot, cel din Dunre din contr e cenuiudeschis, câte odat aproape alb. Dup aceast schimbare de coloare recu-

nosc pescarii din Delt Morunii de curând intrai în Dunre i tiu când

începe epoca migraiunilor.

O varietate de coloare foarte interesant este c se gsesc adeseori Mo-

runi cu totul albi, albinos.

Dimensiunile. Morunul ajunge în Marca Neagr la dimensiuni foarte

mari. Exemplarele obinuite sunt de 100—250 dekgr. ;se prind îns ade-

seori exemplare cu mult mai mari, aâ acum un an s'a prins la gura Sf.

Gheorghe un Morun de 560 kgr.;care se afl pstrat în Muzeul de Is-

torie natural. In 1890 s'a prins tot la Sf. Gheorghe un Morun de 683 ocalevechi (882 kgr.), care avea 460 ocale carne, 98 ocale icre, 110 ocale capul

i 15 ocale maele, beica, etc. Cel mai mare Morun despre care îi aduc

aminte pescarii din Sf. Gheorghe i pe care l-am gsit notat în registrul



267

gropile cu fund tare i negru; aicea stau aproape în letargie. Gropile sunt

de obiceiu lâng un prag ceva mai înalt, îns tot la adâncime unde ei îi

gsesc hrana.

Hrana. Ca i pentru Nisetru am pus s se examineze timp do mai muliani coninutul stomacului la c.Ncmplarele prinse la Sf. Gheorghe. In ge-

neral în timpul lunilor mai calde el este un pete foarte rpitor i încdin Martie pân la Octomvrie se mai gsesc în stomacul su, pe lângcrustacee (Palaemon i Crangon), scoici, melci, etc, tot felul de peti în

cantiti mari i mai cu seam Scrumbii, Crap, Avat, Babuc, Pltic,

Hamsi, etc. Dar i pasri acuatice i chiar odat o copit de cal am vzutscoându-se din stomacul su. La cei din mare se gsesc mai mult cru-

stacee, nomol, alge i Hamsi. In timpul iernii stomacul su este gol sau

conine o ap groas verzuo i ceva melci.

Locurile de reproducie. Contrar opiniunii lui Marsigli i a lui Heckeli Kner, c Morunul se suie în Dunre «fr a se reproduce vreodat

în ea», contrar îns i opiniunii multor naturaliti rui, cari susin c Mo-

runul se reproduce numai în fluvii i niciodat în mare, cred c pentru

apele noastre pot afirma cu siguran c el leapd icrele regulat atât în

Dunre cât i în mare, în apa slcie din faa gurilor ei. In Dunre ei se

reproduc la locuri adânci pe bancurile de nisip i petri. Unii pescari

susin c ei se reproduc mai cu seam în cataractele dela Porile de fier

i c se freac cu burta de pietre spre a înlesni ieirea productelor se-

xuale. Aceast susinere este foarte probabil, deoarece tocmai în aceste re-

giuni, la urnu Severin-Cladova, etc. se prind primvara cele mai mari can-

titi i se produc foarte multe icre.

Dup ce Morunii au lepdat icrele în Dunre, o pornesc înapoi spre mare.

In drumul lor spre mare înoat foarte repede i tot pe la suprafaa apei;

ei au atunci atâta putere, încât adeseori rup cârligele i merg cu ele îna-

inte. Dup unii pescari ei s'ar întoarce urmai de puii lor (?). In tot cazul

eu am gsit în gura Sulinei în luna lui Iulie foarte mari cantiti de pui

mici de 2—4 cm. lungime, cari de sigur puteau s vie i mai de departe din

susul apei, îns puteau tot aâ de bine s se fi desvoltat chiar în aceast gur.In mare Morunul leapd icrele pe bancurile de nisip din faa gurilor.

Cred c pot afirma aceasta bazat pe faptul c, în afar de observaiunile

directe ale pescarilor, am întâlnit aicea în fiecare an cantiti enorme depui mici de 2— 3 cm., cari nu puteau s se ii desvoltat decât în aceste

locuri. In afar de aceasta, chiar faptul c în epoca de reproducie gsimaicea adunate la un loc cantiti atât de mari de Moruni, brbai i fe-

mele cu productele sexuale mature, nu poate li altfel explicat decât c ei

au venit i stau aicea ca s se reproduc.

Epoca de reproducie Din literatura ele pân acuma nu se poate vedea

înc cu preciziune caro esle epoca principal do reproducere a acestui

pete în apele noastre. Dup Warpachowschi Morunul ar lepd icrele

dup Nisetru, dup alii din contr mai târziu. Pentru a rezolvi definitiv

aceast chestiune, am fcut aceea statistic ca i pentru Nisetru la punc-

tele Sf. Gheorghe i Portia i iat rezultatele la cari am ajuns în afarde observaiunile directe ale pescarilor.



268

Iunie

.

Iulie

.

AugustSeptemctonrp

NoemvDecernlanuarievruaartie.

Iunie

.

Iulie

.

Augusteptemctonroemv

Decernanuarievruaartie.

r•-s ca < >s zi **

Ti © SI'. . . . . CD

2.' a>'

aH o

a;

o r+ ta.r-t-

• •

S^ r^

I—1

o< l—' 1 1 W IO K Oi tbIO00 OiLO 1—l t—' Oi hi- 14- Oi oo o

v;Oi -.1 Ci 1 ÔOtt-COCOO h-* O' O' LO LO CO Oi CO O O Ci K

*o

h^ Oi h-l1 tO 4^- i~> h-

'

OtÔ'O'OiLOI—^»-'!—

'

.© pe

LO CD M|

Oi O C< V Oi Oi P Oi OiGOO-OCiCi-^lOO^ o c_o_ Oi CO -vi O CO Ci 00 LO

1—

b m b t-1 b» ^ ca b1 bi io

Mh-*

oO k o: io ^ 00 LO Oi IO 00 o00 #* N^ 1 i—» OT LO IO Oi 4- ^3 Oi Oi LO Oi CO Oi hf- O1 >— j<

LO 1—' O1

1 I-* -CI -CI LO IO -CI CD o» 1—' -CI IO CO Oi LO Oi 1—i LO O1 zz

O q o-s

uo -J 00|

-ci ocooto £ 00 *- Oi O» £* Ci ^1 00 00 00 CO oX P X1

W04-r(-QO £T- Ci JH'OLOCWOOLOCOCOO' <3>

-n io Oi O —' 4— IO cX 00

Oi

O CO O CO O' Ci -.1 O' rf- '0C'

h-1

(X io LO LO LO h-1 OT

h-1

>—

'

OiLO 1—'(—

i Oi f|- |4- Oi hl- crq

I—1 O Oi 1 Oi- 00 CO O 1 Oi 4— LO cOCOLO^COOGOOiLOOi ^LO Oi 4-

1 OJOOhO^ O Oi 1—'O'i^— CiO^-ÔiCOO-O o o Oi LO h-' LO LO IO

13

h-

LO

Cil4Ô<CiCi0iO^->—'CO *o

Q-1 4^ I-1

1

Oi 4^- Oi h-» h^ 1—

'

O Oi O1 ~a ^ ^ LO tO H K-1 -a o>

j

CB M CO O1 M O O' LOCOCit—'CiOiCOOCOO o

o -o o 00 -O CO OD 4-- LO £ LO

CO

C005005COÎ0^05lf^

00 HMI^ |_1 |_l 1_1 Q3 _00 LO Oi Oi O' Oi O GO P IO IO LO LO O1 I—1 Ci Oi -0 crq 93

m LO 4-| -J ffi -J W 00 IO

l-n)4- Oi O p-» O"1 LO O Ci 00 Ci Ci

CDî !- 4- 1

4- LO -O CD l—' Oi o ^1 LO CO Ci -O 00 Ci O 1 CO 00 qi 4^- Oi CO 00 i— -.1 O Oi o>-*

e-f-

**- 0>—'LOHÔOt-'CiOiCOOi P3

3n Oi 00 I Oi O" Oi 00 GO 00 -vi Oi^^LOcnOT-Jâoooo o

ac LO 4- CO GO Ci 4- 00 CO p 4- -<IOl^-OOOiCiOCOOCO o —:c Oi O LO Oi h-l LO Ci 00

5'00 -CI -vi O ^ -vi Ci 00 Ci -ci Ci

CH5

i—

•

I—1 +oMHQl LO HlOMfi- fe^

Ci 4- 4- !—' Ci 00 O"» IO Oi 1— Oi Cirf^ l-'rf^00CiK-CiLO 12. w

—3 LO O |O -O -CI CO IO -O co Ci LO CO ^ CO LO CO hi- î-1 CO O

q,

;-j

(-) Oi CD 1 00 LO Oi O O O o Oi GO -^1 Oi -O 4- 00 -CI 00 CO 00O o to LO OT LO CO LO 00 os

OOT Ci Ot -vi -.1 ^ \\~ Ci rf^ O LO

MHCl i—» i—' i—' Oi4^ Oi

|l—' Ci GO O' M o

j

oi ôt-'Oi-aoiîoii+-o oc o t» m oc? oi

Oi

C O A- O O' Oi Oi IO ^1 OI—1

4- Oi OC IO K to Ci Ci OT IO Oi O 1 Ci A- LO IOQfqn O' GO 4- lo io y j o

1 -0 -ci i—' 4- O LO Ci O O Ci Ci1

—

'

O LO IO|

^l CO CO i—' h-' 4— -J cooiOi-cio-a-cjKioH5' -: o

c« Oi O 1 IO IO Ci Oi 4- Oi f— 0'4^h-G000C0OCi-10i 53

4- O o O O fi- o o o oc -1 CD Ci O O O O"' O O CO

0)

h-1 1—' |1—

» h- I—1 l_i K M K H H °/o d n

^3 IO LO LO O -3 Ot 4- 4- o A- CO O" LO Oi tO 1— 00 ^1 O1

kgr. V4- CO IO 4- O' i—1 Oi GO 4- O 1 î Ci OC' co co -n to ci Oi Ci

i_a 1—>1—

'

Hh-HH h-

'

—' H H h' l—'i—» i—»• (—'1—')—

'

SIO ^ O 1 GO CO Oi Oi O 1 4-^ IO Oi Oi v£» Oi IO Oi 1—' h-l i—» LO Q OO' CO 00

|Oi LO LO CO hi— Ci rf-

>-l O O"' O' O O' O 00 00 CO O- 13

o< 4^ o LO 4- 00 4- Ci O LO bi A^ O' bi bi '^ oi t^ '^ Ci

Cfqp

1

4-4-

O» 00 | Ci Ci 4- 4- hi- tfs. Oi -CI -3 CO Ci Ci Ot OT rf^ O"' A-q,4^- !-'• 00 00 O" 1 K^ Ci IO o Ci ht- Ci LO CO O"' O CO 00 Ci

-vi O o 1—< 00 O"' O1 O 1 I—' oc b< oo o o» o to o 4- bi lo ^3

Din aceast statistic se vede

:

1.

C numrul relativ al femelelor în raport cu acel al brbailor este

la aceast specie cliiar mai mic decât la Nisetru i este egal cu 10— 13.5%-



â60_

2. C numrul relativ al 9 în Martie în faa gurilor Dunrii este de 30—53%,pe când în Iunie numai de 3.2— 5.8%.

3. C în Iunie se prind cele mai mari cantiti de Morum la coasta

mrii, 1/s— Va din toat prinsoarea întregului an.

4. C femelele au cele mai multe icre în Martie (13—15% din greu-

tatea corpului lor) i cele mai puine în Iunie (4—6%)- Deci între aceste

dou luni ele au lepdat icrele; adic în Aprilie i Maiu. Ceeace este

confirmat si prin observaiuni directe, reproducia fcându-se între finele

lui Aprilie pân la finele lui Maiu.

Întrebuinare. Morunul are o carne gustoas i preferat de popula-

i unea noastr. El se consum mult proaspt, dar mai mult se sreaz,

afum i servete la fabricaia a o mulime de conserve. Cea mai prefe-

rit conservare de Morun este Batogul; acesta se prepar din spinare de

Morun puin srat— îndulcit— care se pune apoi câtva timpîntr'o soluie

de silitr spre a înroi carnea i apoi se afum.Din Morun se mai fac i conserve în cutii precum i tot felul de ma-

rinate.

De mai mare pre îns decât carnea sunt icrele; aceste au boaba mare,

cenuie i sunt cu mult mai gustoase decât ale tuturor speciilor de Aci-

penser. Icrele se prepar în dou moduri: 1) proaspete sau puin srate,

i 2) tescuite. Preparaia lor se face în modul urmtor:Pentru icrele proaspete se scot ovarele afar, se taie în buci i apoi

se trec printr'un fel do ciur numit Praboi pentru a le separa astfel de po-

liele ovariului, cari rmân afar, iar boabele cad într'o sit dedesubt ca

mrgelele. Dup aceasta se pune un praf de sare deasupra i se amesteccu mâna, turnându-le apoi în cutia în care urmeaz a [i transportate. Icrele

tescuite se prepar cu saramur. Saramura se face astfel -de taro, ca un

ou s se ridice deasupra. Când aceasta e gata, se trec icrele prin praboi,

îns în loc s cad în ciur cad într'o cdit cu saramur, aici stau o ju-

mtate de or i apoi se pun într'un sac de pânz care se scurge bine

i se pune la pres.

In afar de icre Morunul mai are aâ zisul Cleiu de Morun, care se pre-

par din beica sa înottoare i se întrebuineaz la clarificarea vinurilor.

i în fine se mai scoate dela el Coarda dorsal numit pe rusete Veziga,

care se întrebuineaz în Rusia foarte mult pentru umplut pastele, iar la noipentru diferite bucate de post.

Morunul are o valoare foarte mare comercial: numai în Delta Dunrii

se prinde între 2—350.000 kgr. anual, dând dela 12—20.000 kgr. icre

pe fiecare an.

Pescuitul. Morunul se pescuete aproape exclusiv cu CarmaceJe. Lamare se întrebuineaz Carmace cu un singur rând: (Ripeah rusete), iar

la Dunre cu dou rânduri (Dvosnasnoi) i unele mai mari numite Dal-

don. Carmacelo constau din cârlige mari cu urechi i foarte ascuite la

vârfuri; ele sunt legate fiecare cu câte o frângbiu de 60 cm. lungime,

toate aceste frângbiue se leag apoi perpendicular pe o frânghie mai mare.

Fiecare frânghie de aceste are 25 — 30 de cârlige i se numete un Pe-

rimet; fiecare Perimet e suspendat în sus cu 3 frânghiue cu plute; 3 Pe-

rimete la un loc formeaz un Cheag, iar 100 de Cheaguri fac un Zvod.



La un Zvod aparine o lotc cu 6 oameni, din cari unul sta la prova icaut cârligele. La o colib sunt câte 2 sau 3 Zvoade, fiecare Zvod are

un Vtaf sau Ataman. Lucrtorii sunt tocmii cu leaf, iar Atamanul

la parte din prinsoare. Cârligele se schimb In fiecare zi i se ascut foarte

bine cu 2 pile, iar apoi se ung cu grsime de Delfin (Porc de Mare),

ca s nu rugineasc i s intre mai bine. Linia de carmace se aeaz per-

pendicular pe malul mrii întinzându-se spre adânc. Carmacele sunt legate

la fundal mrii cu pari btui în fund, sau dac nu e posibil, se ancoreaz

cu saci de nisip. Parii se bat în fundul mrii pân la adâncimi de 30 de m.

cu un instrument numit Naboinic.

Dimineaa când ies pescarii la cercetarea cârligelor, le examineaz pe

toate dac s'a prins ceva i când gsesc vreun Morun sau Nisetru prins

în cârlige, îl obosesc mai înlâiu, pentru a-1 putea ucide. Ei îl apuc de

coad cu un cârlig de fier numit Timleac, acest cârlig scurt e legat cu

o frânghie ca de vreo 3—4 m., pe care unul din pescari o are legat cucaptul celalt de mâna sa stâng; dup aceea trage petele puin afari altul îl lovete cu o mciuc (Cecua) în cap, apoi iar îl las, iar îl lo-

vete, etc, pân ce îl omoar.La Dunre cârligele se pun la anafoare i la fundul apei, numai vara

în timpul cldurilor le pun mai la fa la întinsoare (la «Ples», cum zic

Lipovenii).

Vânturile au o foarte mare influen la mare asupra prinsori. In ge-

nere vânturile de Sud i West sunt cele mai rele, cci fac mare sgomot

i sperie petele. Sunt foarte bune: vara vântul de Sud (Mareana), iar

toamna Crivul (Perios) i vântul de rsrit (Wostoc). Sunt foarte rele

vânturile numite de Lipoveni Abaza (S.O) i Polu diona (S).

Nume populare. In toat ara i se zice Morun.Lipovenii îi zic Bduga. La femele li se zice Icrane, iar la brbai i

la toi cei fr icre Turpac.

Monstruoziti, etc. 1) In anul trecut s'a prins un Morun bocs care avea

botul cârn i oasele frontale îndoite înainte. E îns posibil c la acest

exemplar s fi fost numai vreun traumatism.

2) Se întâmpl foarte des c se gsesc Moruni hermafrodii i anume câte

odat cu un ovar i cu un testicul, alte dai îns de fiecare parte sunt

amestecate unele loburi de lapi cu altele de ovarii.

Pescarii susin c acetia devin maturi sexuali si

c s'ar fecunda singuri.

Bastarzi.

înainte de a termina descrierea acestei familii, s spunem i câteva cu-

vinte asupra formelor bastarde. înc de mult timp Golovatchof a atras

atenia c unele forme de Acipenser se încrucieaz între ele producând

bastarzi. Acest fapt a fost apoi confirmat de Kowalewski, Owsjanikow i

Wagner, cari au si fcut experiene producând bastarzi, prin fecundaiuneartificial; i în fine în timpul din urm Einar Lunnberg în raportul su



271

asupra cltoriei ce a fcut-o la Volga vorbete i despre oarecari bas-

tarzi de Sturioni ce a avut ocazia s vad. Nici unul îns din toi acetia

nu au descris aceste forme bastarde i nici mcar nu tim înc cari anume

sunt speciile cari se încrucieaz între ele spre a-i produce.In ultima mea comunicare preliminar fcut la Viena în anul acesta

am dat lista tuturor bastarzilor pe cari i-am observat pân acuma, artând

i speciile cari i-au produs. In cele ce urmeaz voiu enumrâ numai pe

scurt aceti bastarzi, descrierea lor detaliat trebuind a o rezerva pentru

monografia complet a acestui gen, ce urmeaz s apar în curând.

/.

Acipenser ruthenus.X Acip. stellatus.

Fier. 132-135.

Aceast form reunete caracterele Cegi cu ale Pstrugi, ea are botul

ceva mai lung i mai lat decât al Cegi, îns ceva mai îngust i mai scurt

decât al Pstrugi. Gura formeaz de asemenea o transiie, deoarece buza de

jos nu e restrâns numai la colurile gurii, ci se întinde ceva mai mult

spre mijloc. Mustile nu sunt propriu zis cu franzuri, îns pe unele se

vd din loc în loc mici excrescene; la alte exemplare chiar se vede câte

o musta cu franzuri, iar celelalte netede. Discurile laterale sunt mai nu-

meroase ca la Pastrug, îns mai puine ca la Ceg. Pielea e acoperit cu

scutele pectinate, îns i cu câteva mici scutele stelate, etc.

Aceast form e foarte frecuent i se gsete mai cu seam în mare

în foarte mari cantiti.

Numele populare. Pescarii din Catârle o numesc Ceg de mare, iar

cei dela Dunre îi zic Ceg corcit cu Pastrug.

2. Acipenser ruthenus. X A. glaber.

Sinonime

(?) Acipenser Gmelini: Heck. u. Fitsinger.

Aceast form se aseamn la corp în totul cu o Viz mic, îns are

buza inferioar la mijloc despicat ca la Ceg. Comparând-o cu desenulclin Fitzinger i Iieckel, cred c e identic cu forma descris de ei sub nu-

mele de A. Gmelini.



2?â

3. A. olaber. X A. Guldenstaedtii.

Acest bastard e caracterizat :

1) Prin pielea sa mai neted, fr scutele.

2) Prin forma gurii sale având buza de sus întreag. Restul corpului

se aseamn cu A. Guldenstaedtii.

Nume populare. Corcitur de Nisetru cu Yiz.

4. Acipenser stellatus. X A. Giildenstandtii. Aut.

Aceast form se aseamn cu Nisetrul, numai c are corpul mai lung

i mai subire precum i botul ceva mai lung i lit. Are îns buza su-

perioar nedespicat ca la Pstrug.

Este relativ frecuent i se numete de pescari Nisetru corcit cu P-strug.

5. Acipenser stellatus. X Huso huso.

Fig. 142-143.

Aceast form este foarte frecuent i întrunete foarte bine caracte-

rele ambelor specii. Cbiaracuma am dobândit un nou

exemplar de22

kgr.

având o lungime de 1.80 m. Botul e mai scurt ca la A. stellatus, îns mult

mai lung ca la Morun. Oasele capului sunt cu mult mai slabe ca la P-strug i nu se lipesc bine unul de altul, ele sunt conformate ca la Morun.

Gura e cu totul diferit de cea dela Pstrug i amintete mult gura semi-

lunar a Morunului; mustile în scbimb nu sunt lite. Pielea este numai

cu foarte puine scutele stelare. Aripioara caudal o mai mic i dreaptca la Morun, etc.

Nume populare. Corcitur de Morun cu Pstrug.



273

6. A. Giildenstaedtii. X A. huso.

Fig. 145-146.

Adeseori se gsesc Nisetri de dimensiuni extraordinare, trecând de 100

kgr. Examinându-i mai de aproape, vedem mai întotdeauna c avem a

face cu un bastard de Morun cu Nisetru. Corpul su e mai gros ca al

Nisetrului. Pielea e mai neted, numai cu stelue mici în form de puncte.

Botul e mult mai lungret si turtit de sus în jos ca la Morun. Gura amin-

teste pe a Morunului. In schimb toate seriile longitudinale de discuri iaparena total, oasele craniului, etc. sunt ale Nisetrului.

Nume populare: Morun corcit cu Nisetru.

y. Acipenser sturio. X A. Giildenstaedtii.

Aceast form are botul ceva mai lung i mai ascuit ca Nisetrul ipielea îmbrcat cu scutele mari cari se apropie de forma rombic. Dis-

curile dorsale i laterale sunt mai mari ca la Nisetru apropriindu-se ceva

mai mult de ip. Sunt foarte rari.

8. Acipenser glaber. X A. huso.

Aceast form a fost descris i de Brandt i Ratzeberg în voi. II,

pag. 350 a Zoologiei lor medicale i foarte bine figurate la Tab. I-a. Giin-

ther a format din ea o nou specie: A. Brandtii, îns Brandt i-a recuno

scut în urm singur adevrata ei natur de bastard.

A. R.—Publ. Adamachi. 111. Antipa, Ihtiologia. 18



III. ord. CYCLOSTOMI.

Peti având corpul cilindric i pielea goal. Scheletul cartilaginos.branchiile în form de saci, fiecare cu o deschidere exterioar

separat i fr aparat opercular. Gura suctorie circular sau semi-

circular. O singur deschidere nasal situat pe linia median. Fraripioare pereche i fr coaste. Bulbul aortic cu 2 ventile. Frbeic înottoare.

Aceast grup de drept nu face parte din clasa petilor, de care se în-

deprteaz foarte mult prin organizaia lor. Dup cum se exprim Huxley

i Johannes Muller, diferina dintre Peti i Cyclostomi e mai mare decât

cea dintre Peti i Mamifere. Ei constituesc o clas aparte alturi de ceaa Petilor. Dac am pus-o îns aici, o fac mai mult din motive practice,

spre a complet astfel descrierea faunei ihtiologice a apelor noastre.



FAM. PETROMYZONTINI.

Deschiderea nasal conduce într'un canal înfandat. De flecare parte 7 deschi-

deri branchiale. Gura are forma unei ventnze rotunde ; buzele crnoase prin în-

chidere pot forma o deschidere îngust longitudinal.

Gen. Petromyzon Lin.

Flcile reprezentate prin lame cornoase prevzute cu mici dini cor-

noi în trei muchi. Limba de asemenea cu lame cornoase. Sacii bran-

chiali conduc într'un canal median închis la captul su posterior ideschizându-se în cavitatea bucal la partea anterioar. Cu dou ari-

pioare dorsale din cari cea de a doua se continu în caudal. Intes-

tinul în linie dreapt, prevzut cu o valvul spiral.

1. Sp. Petromyzon fluviatilis Lin.

Ambii dini de pe placa superioar ascuii i deprtaiunul de altul; cei de pe placa inferioar apropiai între

ei i aezai în semicerc. Pe marginea gurii o singur se-

rie de dini foarte mici. Intre dorsala I-a i a Ii-a este un

oarecare spaiu liber. Beica fierei lipsete.



276

Sinonime

Lampreta fluviatilis : Marsigli, 1. c, tab. 1, fig. 1, pag. 2.

Petromzon fluviatilis : Linne, Syst. Naturae, pag. 394. Bloch, Oekon-

Naturgesch. der Fische Deutschlands, III, pag. 41, tab. 78, fig. 1. Pallas,

Zoographia, III, pag. 66. Meidinger, tab. 50. Nordmann, 1. c, pag.

549. Reisinger, 1. c, pag. 97. Heckel u. Kner, 1. c, pag. 377. SieboJd,

1. c, pag. 372. Gimther, Catal. VIII, pag. 502. Biels, pag. 16. Kessler,

Ichthyolog. Aralo-Caspi-pont., pag. 287. Pancic, pag. 157. Grimm, No. 285.

Seeley, Fishes, pag. 424.

Aceast specie se gsete adeseori prin râurile noastre i chiar în Du-

nre. Am colectat exemplare din Olt, la Slatina, din Bistria i dela Cer-

navoda din Dunre. Ei se gsesc mai cu seam prin gârle, brae laterale,

etc, unde începe apa a se usca; atunci scoând nomolul cu o lopat pe

mal îi vedem c încep a se mica.La noi nu au nici o întrebuinare; pescarii în cea mai mare parte nici

nu-i cunosc; alii se servesc de ei ca nad la pripoane.

Nu am putut afl nici un nume special, unii le zic Tipri confundân-

du-i cu Cobitis Fossilis, iar alii zic c sunt viermi. Niciodat nu ajung la

dimensiuni mari.

La Tarcu am auzit zicându-i Nou ochi. Nu sunt îns sigur dacacesta e un nume cu adevrat popular, sau dac nu cumva e tradus din

nemete de ctre Germanii ce se afl pe acolo.

2. Sp. Petromyzon planeri Bl.

Dinii aezai ca la P. fluviatilis, îns obtusi. Pe margi-

nea gurii numai o singur serie de dini foarte mici. Prima

dorsal lipit sau desprit numai foarte puin de dor-

sala a doua. Cu beica fierei.

Sinonime

Petromyzon Planeri: Bloch, 1. c, pag. 47. Kessler, Zur Ichthyologie

des sudwestl., Ruslands, pag. 56. Heckel u.Kner,\. c, pag. 380, Fig. 203.

Siebold, 1. c, pag. 375. Kessler, Ichthyol. Aralo-Caspi-pont., pag. 287.

Pancic, 1. c, pag. 158. Benecke, 1. c, pag. 197.

Petromyzon branchialis: Gunther, Catalog. VIII, pag. 504. Seeley,

pag. 427.

Jnvenes

Petromyzon branchialis: Linne, Syst. Natur. Bloch, pag. 45, tab. 78,

fig. 2. Beisinger, Ichthyol. Hungar., pag. 98.



277

Petromyzon lumbricalis : Pallas, Zoographia, voi. III, pag. 69. (?).

Ammoccetes branchialis : Dumerii, Cyclost. Mag. Encycl. 1808. QiXn-

ther, Fische des Neckars, pag. 135. Heckel u. Kner, 1. c, pag. 382. Kes-

sler, Zur Ichthyologie, etc, pag. 58. Jeitteles, Prod. Faunae Hungar.,pag. 69.

Are aproape aceea rspândire ca i specia precedent i e poate ceva

mai des. Nu are absolut nici o întrebuinare, fiind tot as de necunoscut

de pescari ca i specia precedent.



INDICE ALFABETIC DE NUME TIINIFICE.

Abramidopsis, 100.

Abramidopsis leuckarti, 149.

Abramis, 138.

Abramis argyreus, 140.

Abramis abramo-rutilus, 153.

Abramis ballerus, 145.

Abramis, bipunctatus, 164.

Abramis blicca, 150, 152.

Abramis brama, 139, 152.

Abramis brama X Leuciscus rutilus, 148.

Abramis buggenhagii, 153.

„ doboluides, 165.

„ elongatus, 143.

„ laskyr, 150.

„ leukartii, 148.

„ melanops, 143, 145.

„ microlepidotus, 140.

„ sapa, 146, 147.

„ schreibersi, 147.

„ vimba, 143.

abramo-rutilus (Abramis), 153.

„ „ (Blicopsis), 153, 154.

abruptus (Leucaspius), 170.

Acanthopsides (Fam.), 92, 194.

Acanthopsis taenia, 198.

Acanthopteri (subord.), 9.

Acerina (Gen.), 28.

Acerina cernua, 14, 28.

„ rossica, 33, 34.

„ schraetser, 31.

„ schraitser, 31.

„ vulgaris, 28.

Achteres percarum, 18.

Acipenser (Gen.), 241, 242.

waculeatus, 254.

„brandtii, 273.

„ glaber, 242, 243.

„ glaber X Acipenser huso, 273.

,,glaber X Acip. giildenstaedtii, 272.

„gmelini, 250, 271.

Acipenser giildenstaedtii

XAcip. husso, 273.

„ giildenstaedtii var. acutirostris, 262.

„ giildenstaedtii var. glabra, 255.

„ „ var. golis, 261.

„ „ var. longirostris, 262

„ „ var. scobar, 260.

„ „ forma typica, 261.

Acipenser helops, 251.

„ hungarorum, 154.

„ huso, 254, 265.

„ kamensis, 246.

„ kostera, 254.

„marsiglii, 243.

„ nakarii, 239, 255.

„ „ var. heckelii, 239.

„ „ var. nasus, 239.

„ „ var. nardoi, 239.

„ nudiventris, 243, 244.

„ pygmaeus, 243, 246, 254.

„ ratzeburgii, 252.

„ ruthenus, 246, 271.

„ ruthenus X AciP- stellatus, 271.

„ ruthenus var. brevirostris, 250.

„ „ var. gmelini, 250.

„ schypa, 243, 255, 256.

„ stellatus, 250, 251.

„ stellatus X Huso huso, 272.

„ „ var. donensis, 252.

„ sterleta, 246.

„ seuruga, 251.

„ sturio, 239, 252, 254, 255, 262, 263.

» „ X Acip. giildenstaedtii, 273.

Acipenseres, 241.

Acipenserini, (Fam.), 239.

aculeata (Cobitis), 198.

aculeatus (Acipenser), 254.

„ (Gasterosteus), 52.

acuminatus (Cyprinus), 102, 116, 116.

agassizii (Telestes), 191.

Alausa vulgaris, 227, 228.

alepidotus (Cyprinus) 103.

alburniformis (Bliccopsis), 165.



280

alburnoides (Aspius), 158, 159. aspius (Cyprinus) 168.

Alburnus (Gen.) 158, 165. Aspius fasciatus 164.

alburnus (Aspius), 159. „ heckeli, 161.

Alburnus aussonii, 136.„ mento, 161, 162.

Alburnus bipunctatus, 163, 164. „ ochrodon, 158.

„ breviceps, 159.,. owsianka, 170.

„ cbalcoides, 161, 162. „ rapax, 167.

„ „ var. danubicus, 162. Aspro (Gen), 23.

alburnus (Cyprinus), 158. Aspro asper, 23.

Alburnus dolobratus, 165, 166. „ streber, 23, 27.

alburnus (Leuciscus) 158. „ vulgaris, 23.

Alburnus lucidus, 158, 159, 165. „ zingel, 25.

Alburnus lucidus X Leuciscus rutilus 166. auratus (Carassius) 121.

„ „ X Squalius dobula, 165. (Mugii) 76, 80.

„ mento, 162. aussonii (Alburnus) 136.

„ mentoides, 162. (Salar) 206.

„ tauricus, 166. „ (Salmo fario) 206

Alosa (Gen), 219.„ cultiventris, 230.

„ delicatula, 232.

„ eichwaldii, 220.

„ maeotica, 220.

„ nordmanni, 219, 227.

„ pontica, 219, 220.

„ „ var. danubii, 221.

„ „ „ nigrescens, 224.

„ „ „ russac, 226.

amarus (Cyprinus), 136.

„ (Leuciscus), 136.

„ (Rhodeus), 136.

Ammocoetes branchialis, 277.

Anacanthini (subord.), 83.

anadromus (Capito), 143.

Anguilla (Gen), 235.

anguilla (Muraena), 235.

Anguilla fluviatilis, 236.

„ vulgaris, 235, 236.

Antacei, 241.

Antaceus glaber, 243.

„ rostratus, 251.

„ stellatus, 2 54.

argentatissimus (Gaterosteus), 53.

Argus foliaceus, 111.

argyreus (Abramis), 140.

argyroleuca (Blicca), 150, 152.

Ascaris dentata, 33.

asper (Aspro), 23.

asper (Perca), 19, 23.

Asper pisciculus I, 25.

II, 23.

Aspius (Gen.), 167.

Aspius alburnoides, 158, 159.

„ alburnus, 159.

„ baldneri, 164.

„ bipunctatus, 164.

„ chalcoides,167.

„ clupeoides, 167. •

B.

baldneri (Leuciscus), 164.

„ (Aspius), 164.

ballerus (Abramis), 145.

„ (Cyprinus), 145, 150.

balloni (Gasterosteus), 53.

barbatula (Cobitis), 196, 197.

„ var. merga (Cobitis), 197.

barbatulus (Nemachilus), 197.

„ var. taurica (Nemachilus), 197.

Barbus (Gen.), 128, 129.

Barbus communis, 129.

barbus (Cyprinus), 129.

Barbus fluviatilis, 128, 129.

petenyi, 131, 132.

„ vulgaris, 129.

batrachocephalus (Gobius), 65.

Bentophilus, 60.

biarmatus (Gasterosteus), 52.

bipunctatus (Abramis), 164.

„ (Alburnus), 163, 164.

„ (Aspius), 164.

„ (Cyprinus), 163.

„ (Leuciscus), 164.bjorkna (Blicca), 150, 151.

» (Cyprinus), 150.

Blicca (Gen), 150.

blicca (Abramis), 150, 152.

Blicca argyroleuca, 150, 152.

„ bjorkna, 150, 151.

„ „ X Leuciscus rutilus, 153.

„ „ X Scardinius erythrophtal.

mus, 154.

blicca (Cyprinus), 150.

Blicca laskyr, 151, 152.

blicca (Leuciscus), 150.

Bliccopsis (Gen), 100, 154.

„ abramo-rutilus, 153, 154.



281

Bliccopsis alburniformis, 165.

„ erythrophthalmoides, 154.

Botriocephalus infundibuliformis, 213.

„ latus, 213.

brachycentrus (Gasterosteus), 53.

Brama I, 139.

brama (Abramis). 139, 152.


Brama secunda, 147.

branchialis (Ammocoetes), 277.

„ (Petromyzon), 276.

brandtii (Acipenser), 273.

breviceps (Alburnus), 159.

buggenhagii (Abramis), 153.



Callionymus, 60.

caninus (Gobius), 215.

Capito, 184.

„ anadromus, 143.

„ fluviatilis coeruleus, 173.

„ „ rapax, 168.

„ „ sive Squalius minor: 186.

capito (Mugii). 82.

caput delphini var (Cyprinus carpio), 118, 120.

„ „ „ (Lucioperca sandra et vol-

gensis), 22.

Carassius (Gen), 121, 122.

Carassius auratus, 121.

carassius (Cyprinopsis), 122.


Carassius gibelio, 122.

„ moles, 122.

„ oblongus, 122.

„ vulgaris, 121, 122.

carinatus (Cyprinus), 143.

Carpio (Gen), 125.

carpio (Cyprinus), 101, 103, 104, 115.

carpio forma typica (Cyprinus), 115.

Carpio kolarii, 118, 125.

carpio var. imperator (Cyprinus), 103.

Caryophyllaeus mutabilis, 213.

Cataphracti (Fam.) 35.

cephalarges (Gobius), 67, 68, 69.

cephalus (Cyprinus), 178, 183, 184.


(Mugii), 74.

(Squalius), 165, 178, 184, 185.

„ var. A. (Mugii), 82.

cernua (Acerina), 14, 28.

w (Cyprinus), 161.

chalybaeus (Squalius), 187.

Cheia cultra, 156.

chelo (Mugii), 78.

Chondrosloma (Gen), 190.

chondrostoma nasus, 190, 191.

„ rysela, 191.

chrysoprasius (Cyprinus), 189.

cicatricosus (Pleuronectes), 89.

Ciprini mira species, 118.

Cladobostryches, 241.

clavetza (Cyprinus), 147.

Ciupea (Gen), 230.

Ciupea cultriventris, 219, 230, 233.

„ delicatula, 219,232.

„ kessleri, 220.

„ piltschardus, 220.

„ pontica, 220, 227.

„ resp. Alosa eichwaldi, 220.

„ „ Alosa maeotica, 220.

., sulinae, 219.

Clupeina (subfam.), 218.

Clupeoidei (Fam.), 92, 218.

clupeoides (Aspius), 167.

„ (Cyprinus), 156, 161,

Cobitinac, 100.

Cobitis (Gen), 194.

„ aculeata, 198.

barbatula, 196, 197.

„ „var. merga, 197.

„ elongata, 198.

„ fluviatilis, 188.

Cobitis fossilis, 194, 195.

„ merga 197.

„ taenia, 198.

communis (Barbus), 192.

congener (Sarachi), 155.

coriaceus (Cyprinus), 103.

Cottus (gen), 35, 36,

„ ferrugineus, 35, 36.

„ gobio, 35, 36.

„ microstomus, 35, 36.

„ poecilopus, 35, 40 41.

„ gobio var. macrostomus, 40.

„ „ „ microstomus, 40.

,, „ „ poecilopus, 41.

„ poecilopus var. macrostomus, 42.

„ „ „ microstomus, 42.

Cultra (cheia) 156.

crysitis (Tinca), 126.

cultratus (Cyprinus), 155.

cultratus (Leuciscus), 156.

cultratus (Pelecus), 155, 156.

cultriventris (Alosa), 230.

Cyatocephalus, 213.

cultriventris (Ciupea), 212, 230, 232.

Cyclostomi (Ord.), 274.

cyprinacea (Lernaeocera), 111, 124.

Cyprininae, 100.

Cyprinodonti, 214.

Cyprinoidei (Fam.), 92, 99.



282

Cyprinodon umbra, 215.

Cyprinopsis carassius, 122.

Gyprinus, (Gen), 100, 101.

Cyprinus I, 115.

II, 102.

Cyprinus, III, 125.

Cyprinus, alburnus, 158.

„ acuminatus, 102, 103, 115, 116.

„ alepidotus, 103.

„ amarus, 136.

„ aspius, 168. .

„ ballerus, 145, 150.

„ barbus, 129.


„ bjorkna, 150.

„ blicca, 150.

„ brama, 139.

„ buggenhagii, 148.

„ carassius, 122.

„ carinatus, 143.

carpio, 101, 104, 115.

,, „ forma tipica, 115.

,. „ var. gibbosus, 116.

» n „ hungaricus, 116.

» „ „ imperator, 103.

» » „ oblongus, 117.

» » X Carassius vulgaris, 125.

cephalus, 178, 183, 184.

„ chalcoides, 161.

„ chrysoprasius, 189.

„ clavetza, 147.

„ clupeoides, 156.

„ coriaceus, 103.

„ cultratus, 155.

dobula, 184, 187.

„ elatus, 102, 102, 116.

„ erythrops, 175.

farenus, 139, 140.

„ gibelio, 122.

„ gobio, 133.

„ grisalgine, 178, 183, 187.

„ hungaricus, 102, 116, 116.

„idbarus,

173.„ idus, 173, 182, 184.

„ jeses, 173.

„ kollarii, 116, 125.

„ laskyr, 150.

„ leuciscus, 187.

„ macrolepidotus, 102.

„ moles, 122.

„ nasus, 191.

„ nordmanni, 102, 103, 116.

„ nudus, 103.

„ orfus, 173.

„ phoxinus, 188.

„ rapax, 168.

„ regina, 102, 115.

Cyprinus rex cyprinorum, 102, 106.

„rivularis, 189.

„ rutilus, 179.

„ sapa, 147.

„ sericeus, 136,

„ specularis, 102.

„ taeniatus, 168.

„ tinca, 126.

„ uranoscopus, 135.

„ vimba, 143.

czernayi, (Owsianka), 170.

danubica (Gasterosteus platygaster var.), 45, 46.

danubii (Alosa pontica var.), 221.

delicatula (Alosa), 232.

delicatula (Ciupea), 219, 232.delineatus (Leucaspius), 170,

„ (Squalius), 170.

demidoffii (Percarina), 33, 34.

dergle (Scardinius), 176.

diagrama (Ligula), 18, 124. 213.

Distomum nodulosum, 25, 27.

dobrogica (Sardina), 219.

dobula (Cyprinus), 184, 187.

„' (Leuciscus), 184.

„ (Squalius) 184.

dobuloides (Abramis), 165.

dolobratus (Alburnus), 165, 166.

dolobratus (Leuciscus), 165.

Echinorhynchus proteus, 33.

eichwaldi (Ciupea resp. Alosa), 220.

elatus (Cyprinus), 102, 116.

elegans (Gasterosteus), 53.

elongata (Cobitis), 198.

elongatus (Abramis), 143.

encrasicholus (Engraulis), 219.

Engraulina (subfam.), 218.

Ergasilus sieboldi, 111.

Erythrinus, 214.

erythrophthalmoides (Bliccopsis), 154.

erythrophthalmus (Leuciscus), 175.

„ (Scardinius), 152, 175.

erythrops (Cyprinus), 175.

Esocini, 210.

Esox (Gen), 210.

Esox lucius, 210, 211.

eurycephalus (Gobius), 68, 69.

euxina (Sardinella) 219.

farenus (Cyprinus), 139, 140.

fario (Salmo), 206.



283

fario (Trutta), 206.

fasciatus (Aspius), 164.

ferrugineus (Cottus), 35, 36.

flesus (Platessa), 89.flesus (Pleuronectes), 89.

fluviatilis altera (Trutta), 203.

,. (Anguilla), 236.

„ (Barbus) 128, 129.

„ (Cobitis), 188.

„ coeruleus (Capito), 173.

„ (Gobio), 133.

(Gobius), 69, 70, 71.

„ (Lampreta), 276.

„ (Perca), 10.

„ (Petromyzon), 275, 276.

„ rapax (Capito), 168.

„ sive Squalius minor (Capito), 186.

„ var. lactea (Gobius), 71.

„ „ nigra (Gobius), 71.

„ vulgo flesus (Passer), 189.

foliaceus (Argus), UI.

fossilis (Cobitis), 194, 195.

„ (Misgurnus), 195

„ (Mustella), 195.

frigidui (Leuciscus), 184.

frissi (Leuciscus), 178, 183.

Fundulus, 197.

G.

Gadoidei (Fam.), 93.

Gadus Iota, 84.

Gadus spec, 84.

Ganoidei (Ord.), 238.

Gasterostea, 50.

Gasterosteidae (Fam.), 43.

Gasterosteus (Gen), 39, 44.

Gasterosteus aculeatus, 52, 54.

„ aculeatus var. ponticus, 54.

„ argentatissimus, 53.

„ balloni, 53.

„ biarmatus, 52, 54.

„ brachycentrus, 53.

„ elegans, 53.

„ gymnurus, 53.

„ leiurus, 53, 57.

„ neustrianus, 53, 57.

„ platygaster, 44, 45.

„ „ var. danubica, 45.

, „ „ kessleri, 45.

„ „ niger, 46.

„ ponticus, 52, 53.

„ pungitius, 45, 46, 50.

„ semiarmatus, 53, 57.

„ semiloricatus, 53, 57.

geometra (Piscicola), 111.

germanorum (Orfus), 182.

gibbosus (Cyprimus carpio var.). 116.

gibelio (Carassius), 122.


glabra (Platessa), 89.

glaber (Acipenser), 242, 243.

Glanis, 93.

glanis (Silurus), 92, 93.

gmelini (Acipenser), 250, 271.

Gobio, 133.

gobio (Cottus), 35, 36.


Gobio fluviatilis, 133.

„ „ capitatus, 36.

,, kessleri, 135.

„ obtusirostris, 133.

„ uranoscopus, 135.

„ vulgaris, 133.

Gobioidei (Fam.), 60

Gobiosoma, 60.

Gobius (Gen.), 60, 133.

„ batrachocephalus, 65.

,, caninus, 215.

,, cephalarges, 67, 68, 69.

„ eurycephalus, 68, 69.

„ fluviatilis, 69, 70, 71.

,, „ var. fluviatilis, 70.

,, ,, i,lactea, 71.

„ nigra, 71.

,, gymnotrachelus, 70, 71.

„ kessleri, 64.

„ lacteus, 70, 71.

„ marmoratus, 61, "62.

„ martensii, 70.

,, niger, 70.

,,platycephalus, 65.

,. platyrostris, 65, 68, 69,

„ ratan, 68.

„ rubromaculatus, 61, 63.

„ semilunaris, 61, 63.

„ syrman, 68.

trautwetteri, 67, 68.

grisalgine (Cyprinus), 178, 183, 187.

grisalginii (Leuciscus), 183.

guldenstaedtii (Acipenser), 240, 254.

„ forma typica (Acipenser), 261.

.,var. acutirostris (Acipenser), 262.

„ var. glabra (Acipenser), 255.

,,var. golis (Acipenser), 261.

„ var. longirostris (Acipenser), 262.

„ var. scobar (Acipenser) 260.

Gymnocephalus schraetser. 31.

gymnothorax (Thymallus), 201. 202.

gymnotrachelus (Gobius), 70, 71.

gymnurus (Gasterosteus), 53.



284

H. L.

heckelii (Aspius), 161.


Helopes, 241.

Helops, 241.

helops (Acipenser), 251.

Hippocampus, 217.

Holobostryches, 241.

hucho (Salmo), 203.

hungaricus (Cyprinus), 102,115, 116, 117.

» (Cyprinus carpio var.), 116.

hungarorum (Acipenser), 254.

Huso (Gen), 241, 264.

Huso II, 243.

Huso III, 246.

Huso VI, 246, 251.

Huso V, 254.

huso (Asipenser), 254, 265.

Huso huso, 264, 265.

huso (Huso) 264, 265.

Huso primus, 265.

Husones, 241.

1.

idbarus (Cyprinus), 173, 184.

Idus (Gen.), 172.

idus (Cyprinus), 173, 182.

„ (Leuciscus), 173, 182.Idus melanotus, 173.

„ „ var. orfus, 183.

„ miniatus, 173.

infundibuliformis (Botriocephalus), 213.

iridea (Trutta), 200.

italica (Perca), 12.

jeses (Cyprinus), 173.


K.

kamensis (Acipenser), 246.

Karass, 122.

kessleri (Ciupea), 220.

„ (Gasterosteus platygaster var.), 45.

(GobioJ, 135.

(Gobius), 64.

kolarii (Carpio), 118, 125.

„ (Cyprinus), 116, 125.

Kostera, 250.

kostera (Acipenser), 254.

krameri (Ambra), 215.

„ (Umbrina), 21b.

Labrax lupus, 21.

Iabrax (Perca), 21.

„(Salmo), 200.

lactea (Gobius fluviatilis var.), 71.

lacteus (Gobius), 70, 71.

laevis (Phoxinus), 188.

Lampreta fluviatilis, 276.

laskyr (Abramis), 150.

„ (Abramis blicca var.), 152.

„ (Blicca), 151, 152.


latus (Botriocephalus), 213.

Latrunculus, 60.

leiurus (Gosterosteus), 53, 57.

leonhardi (Pseudobarbus), 132.

lepusculus (Squalius), 187.

Lernaeocera cyprinacea, 111, 124.

Leucaspius (Gen), 170.

„ abruptus, 170.

„ deliniatus, 170.

Leuciscus (Gen), 178.

„ alburnus, 158.

„ amarus, 136.

„ baldneri, 164.


„ blicca, 150.

„ buggenhagii, 148.

„ cephalus, 185.

„ cultratus, 156.

leuciscus (Cyprinus), 187.

Leuciscus dobula, 184.

„ dolobratus, 165.

Leuciscus erythrophthalmus, 175.

„ frigidui, 184.

frisii, 178, 183.

„ grisalginii, 183.

„ heckelii, 179.

„ idus, 173, 182.

„ jeses, 173.

meidingeri, 178, 179, 183.

„mento, 161.

„ nasus, 191.

„ orfus, 173.

„ pausingeri, 179.

„ phoxinus, 189.

„ pigus, 182.

rutilus, 178, 179, 152.

„ „ Alburnus lucidus, 166.

„ „ var. erythraea, 181.

„ „ heckeli, 180.

„ „ var. pausingeri, 179.

„ sapa, 147.

leuciscus (Squalius), 178, 186, 187.

Leuciscus tinca, 126.

„ virgo, 178, 182.



285

Leuciscus vulgaris, 187.

Leuckartii (Abramis), 148.

„ (Abramidopsis), 148.

Ligula, 30.

„ digrama, 18, 124, 913.

„ monograma, 124, 152.

limi (Umbra), 214.

Lionisci, 241.

Lota (Gen), 84.

Iota (Gadus), 84.

Lota vulgaris, 84.

lucidus (Alburnus), 158, 159, 165

Lucioperca (Gen), 14, 15,

Lucioperca marina, 20 21, 33, 34

lucioperca (Perca), 15.

Lucioperca sandra, 14, 15.

lucioperca (Stizostedium), 15.

Lucioperca volgensis, 19.

Lucius, 211.

lucius (Esox), 210.

lumbricalis (Petromyzon), 277.

lupus (Labrax), 21.

luscus (Plasessa), 89.

„ (Pleuronectes), 89.

f\.

macrolepidotus (Cyprinus), 102.

macrophthalmus (Scardinius), 176.

macrostomus (Cottus Gobio var.), 40.

„ (Cotus poecilopus var.), 42.

maeotica (Ciupea resp. Alosa), 220.

marina (Lucioperca), 20, 22, 33.

„ (Perca), 15.

marinum (Stizostedium). 21.

marmorat (Platessa flessus var.), 89.

marmoratus (Gobius), 61, 62.

marsiglii (Acipenser), 243.

„ (Phoxinus), 189.

martensii (Gobius), 70.

meidengeri (Leuciscus), 178, 179, 183.

melanops (Abramis), 143, 145.

melanotus (Idus), 173.

melanotus var. orfus (Idus), 182.

mento (Alburnus), 162.

„ (Aspius), 161, 162.


mentoides (Alburnus), 162.

„ var. danubicus (Alburnus), 162.

merga (Cobitis), 197.

Mesocentre, 241.

microlepidotus (Abramis), 140.

microstomus (Cottus), 35, 36.

„ (Cottus gobio var.), 40.

„ (Cottus poecilopus var), 42.

miniatus (Idus), 173.

Misgurnus fossilis, 195.

moles (Carassius), 122.


monograma (Ligula), 124.

Mugii (Gen). 73.

„ auratus, 76, 80.

„ capito, 82.

„ caphalus, 74.

„ „ var. A., 82.

„ chelo, 78.

,, ramada, 82.

„ saliens, 81.

Mugiloidei, 73.

Muraena anguilla, 235.

Muraenoidei (Fam.), 92, 235.

Mustella, 84.

Mustella fossilis, 195.

mutabilis (Cariophyllaeus), 213.

N.

nackarii (Acipenser), 239, 255.

„ var. heckeli (Acipenser), 239.

„ „ nardoi (Acipenser), 239.

„ „ nasus (Acipenser), 239.

Nasus, 191.

nasus (Chondrostoma), 190, 191.



Naucrates, 43.

Nemachilus barbatulus, 197.

„ „ var. taurica, 197.

Nematoideum siluri glahidis, 97.

neustrianus (Gasterosteus), 53, 57.

niger (Gasterosteus platygaster var.), 46.

„ (Gobius), 70.

nigra (Gobius fluviatilis var.), 71.

„ (Trutta), 206.

nigrescens (Alosa pontica var.), 224.

nodulosus (Traenophorus), 213.

nordmanni (Alosa), 219, 227.

„(Cyprinus), 102, 116.

nudiventris (Acipenser), 243, 244.

nudus (Cyprinus), 103.

O.

oblongus (Carassius), 122.

„ (Cyprinus carpio var.), 117.

obtusirostris (Gobio), 133.

occelata (Taenia), 213.

ochrodon (Aspius), 158.

Opistocentre, 241.

orfus (Cyprinus), 173.

Orfus germanorum, 182.

orfus (Leuciscus), 173.

owsianka (Aspius), 170.

Owsianka czernayi, 170.



286

Pachychili, 100.

Palingenia, 248.

pallasii (Schillus), 15, 19.

Passer fluviatilis vulgo flesus, 89.

pausingeri (Leuciscus), 179.

Pelamys, 43.

Pelecus, 155.

Pelecus cultratus. 155, 156.

Perca (Gen), 10.

Perca 1, 10.

„ asper, 19, 23.

„ cernua, 28.

„ fluviatilis, 10, 11.

„ italica, 12.

„ labrax, 21.

„ lucioperca, 15.

„ marina, 15.

„ schraetser, 31.

„ secunda, 28.

„ volgensis.

„ zingel, 25.

Percarina demidoffii, 33, 34.

Percoidei (Fam.), 10.

petenyi (Barbus), 131, 132.

Petromyzon (Gen), 275.

„ branchialis, 27G.

„ planeri, 27(i.

Phoxinus (Gen), 188.phoxinus (Cyprinus), 188.

Phoxinus laevis, 188.

phoxinus (Leuciscus), 189.

(Marsigli), 189.

Phoxinus primus, 163.

„ secundus, 158.

Physostomi (ord.), 92.

pigus (Leuciscus), 182.

piltschardus (Ciupea), 220.

Pisces, 9.

Piscicola geometra, 111.

pisciculus I, (Asper), 25.

pisciculus II (Asper), 23.

planeri (Petromyzon), 276.

Platessa flessus, 89.

» „ var. marmorat, 89.

„ glabra, 89.

„ luscus, 89.

platycephalus (Gobius), 65.

platygaster (Gasterosteus), 44, 45.

platyrostris (Gobius), 65, 68, 69.

Pleuronectes (Gen), 88.

Pleuronectes cicatricosus, 89.

„ flesus, 89

„ luscus, 89.Pleuronectidae, 88.

plotizza (Scardinius), 176.

poecilopus (Cottus), 35, 40, 41.

„ (Cottus gobio var.), 41.

pontica (Alosa), 218, 220.

„ (Ciupea), 220, 227.

ponticus (Gasterosteus),52, 53.

„ (Gasterosteus aculeatus var.) 54.

„ (Salmo), 200.

primus (Huso), 265.

„ (Phoxinus), 163.

Pseudobarbus leonhardi, 132.

Pungitius (Gen), 50.

pygmaeus (Acipenser), 243, 246, 254.

R.

ramada (Mugii), 82.

rapax (Aspius), 169.

rapax (Cyprinus), 168.

ratan (Gobius), 68.

ratzeburgii (Acipenser), 252.

regina (Cyprinus), 102, 115.

rex cyprinorum (Cyprinus), 102, 106.

Rhodeus (Gen), 135.

„ amarus, 136.

Rhombus, 88.

rivularis (Cyprinus), 189.

rondeus (Squalius), 187.

rossica (Acerina), 33.

rostratus (Antaceus), 251.

„ (Squalius), 187.Rubellus, 175, 179.

rubromaculatus (Gobius), 61, 63.

russac (Alosa pontica var.), 226.

ruthenus (Acipenser), 246, 271.

„ var brevirostris (Acipenser), 250.

„ var. gmelini (Acipenser), 250.

rutilus (Cyprinus), 179.

„ (Leuciscus), 152, 178, 179.

„ var. erythraea (Leuciscus), 181.

„ „ heckeli (Leuciscus), 180.

rutilus var. pausingeri (Leuciscus), 179.

rysela (Chondrostoma), 191.

S.

Salar aussonii, 206.

salar fario (Salmo), 206.

saliens (Mugii), 81.

Salmo (Gen), 203.

„ fario, 206.

„ hucho, 203.

„ labrax, 200.

„ ponticus, 200.

„ salar fario, 206.

„ salvelinus, 200

„ thymallus, 201.

Salmo far io aussonii, 206 -



287

Salmonidei, 92, 200.

salvelinus (Salmo), 200.

sandra (Lucioperca), 14.

Sarachi congener,155.

Sardina dobrogica, 219.

Sardinela euxina, 219.

sapa (Abramis), 146, 147.


scardafa (Scardinius), 176.,

Scardinius (Gen.), 175.

„ dergle, 176.

„ erytrophtha^mus, 152, 175.

„ macrophthalmus, 176.

„ plotizza, 176.

„ scardafa, 176.

Schillus pallasii, 15, 19.

Schistocephalus dimorphus, 59.

schraetser (Acerina), 31.

„ (Ferea), 31.

schraitser (Acerina), 31.

schreibersi (Abramis), 147.

schroetser (Gymnocephalus), 31.

schypa (Acipenser), 243, 255, 256.

Scleroparei (Fam.), 35.

secunda (Brama), 147.

„ (Perca), 28.

secundus (Phoxinus), 158.

semiarmatus (Gasterosteus), 53, 57.

semiloricatus (Gasterosteus), 53, 57.sericeus (Cyprinus), 136.

seuruga (Acipenser), 251.

Shipa, 241.

Shipacei, 241.

sieboldi (Ergasilus), 111.

siluri glanidis (Nematoideum), 97.

Siluroidei (Fam.), 92

Silurus (Gen), 93.

Silurus spec, 84.

Silurus glanis, 92, 93.

Solea, 88.

Squalius (Gen), 184.

„ cephalus, 165, 178, 184, 185.

„ chalybaeus, 187.

„ deliniatus, 170.

dobula, 184.

Squalius dobuala X Alburnus lucidus, 165.

„ lepusculus, 187.

„ leuciscus, 178, 186, 187.

„ rondeus, 187.

„ rostratus, 187.

specularis (Cyprinus), 102.

stellatus (Acipenser), 250, 251.

„ var. donensis (Acipenser), 252.

„ (Antaceus), 254.Sterledi, 241.

Sterledus, 241.

Bterleta (Acipenser), 246.

Stizostedium lucioperca, 15.

„ marinuin, 21.

„ volgense, 19.

streber (Aspro), 23, 27.

Sturio, 241.

Sturio I, 246.

II, 246.

sturio (Acipenser), 239, 252, 254, 255, 262, 263

Sturiones, 241.

sulinae (Ciupea), 219.

Syngnathus, 217.

syrman (Gobius), 68.

taenia (Acanthopsis), 198.

taenia (Cobitis), 198.

Taenia occelata, 213.

taeniatus (Cyprinus), 168.

tauricus (Alburnus), 166.

Teleostei (Ord.), 9.

Telestes agassizii, 191.

Temnochili, 100.

Temnodon, 43.

Thymallus (Gen), 200, 201.

„ gymnothorax, 201, 202.

thymallus (Salmo), 201.

Thymallus vexillifer, 201.

„ vulgaris, 201.

Tinca (Gen), 126.

Tinca crysitis, 126.

tinca (Cyprinus), 126.

tinca (Leuciscus), 126.

Tinca vulgaris, 126.

Traenophorus nodulosus, 213.

trachurus (Gasterosteus), 52, 53, 57.

trautwetteri (Gobius), 67, 68.

Trigla, 35.

truncatus (Cyatocephalus), 213.

Trutta (Gen), 206.

„ fario, 206.„ fluviatilis altera, 203.

„ iridea, 200.

„ nigra, 206.

U.

Umbra (Gen), 215.

umbra (Cyprinodon), 215.

Umbra krameri, 215.

Umbralimi, 214.

Umbridae (Fam.), 92, 214.

Umbrina krameri, 215.

uranoscopus (Cyprinus), 135.

„ (Gobio), 135.



288

vetula (Abramis), 139, 140.

vexillifer (Thymallus), 201.

vimba (Abramis), 143.


virgo (Leuciscus), 178, 182.

volgense (Stizostedium), 19.

volgensis (Lucioperca), 19.

volgensis (Perca), 19.

vulgaris (Acerina), 28.

(Alausa), 227, 228.

(Anguilla), 235, 236.

„ (Aspro), 23.

vulgaris (Barbus), 129.

(Carassius), 121, 122.

(Gobio), 133.

(Leuciscus), 187.

(Lota), 84.

(Perca), 11.

(Tinca), 126.

(Thymallus), 201.

Z.

zingel (Aspro), 25.

„ (Perca), 25.



INDICE ALFABETICDE

NUME POPULARE DEPETI, INSTRUMENTE

I INSTALAII DEPESCUIT.

A.

Abaza, 78, 270.

Able (lip.), 161.

Acbalâc, 19.

Ahele, 237, 259.

Alabalâc, 14.

Albitur, 142, 152.

Aleonul, 208.

Anghila, 237.

Asprocsera, 19.

Ataman, 270.

Avat, 167, 169, 170.

Ave, 113, 142.

B.

Babca bieloi, 181.

Babe, 40.

Babele, 40.

Babi, 40.

Babuc, 181.

Babuc alb, 181.

Babuc cu pana roie, 177.

Babuc Krasnoperca, 177.

Babuc roie, 177.

Balaban, 76.

Blos, 181.

Balâc, 258.

Bâicioc, 04, 72.

Bâstrug, 74, 82.

Batog, 269.

Batc, 150.

Btculi, 152.

Batc corcit cu Roioar, 155.

Behlia, 138, 172.

Beldia, 103. 165.

Belizna, 170.

A-Iî.—Publ, Adawajii. IU. Antipa, lkliologia,

Beluga,' 270.

Berchi, 165.

Biban, 10, 14.

Bieli, 181.

Bielogalafca, 224.

Blehnit, 136, 138.

Boarea, 136, 138.

Boble, 161.

Boblete, 161.

Boerna, 103.

Bogsar, 245.

Boite, 190.

Boitean, 38, 188.

Borfete, 190.

Boog, 146,. 148.

Boulean, 170.

box (Crap), 118.

box (alu), 22

Breana, 131.

Butarga, 76.

Butz, 40.

Calaci balâc, 158.

Clctoare, 77.

Camn, 249.

Cambul, 89.

Cap de mops, 22.

Cap de delfin. 22.

Capacul, 114.

Car, 199.

Caracud, 121, 124.

Caracud opârleasc, 124.

Caracudia, 124.

Caraghioz balâc, 161.

Caras, 124.

Crsel, 124.

19



290

Carinace, 245, 249, 253, 269.

Crmcue, 249.

Crmcue de ceg, 249.

Cârjanca, 141, 142.

Cârlige cu nad, 14.Cârlige de fund, 25.

Cârligul, 114.

Cârlionul, 161.

Castri, 73.

Caivelopsaro, 170.

Cazai canat, 31.

Ceciug, 249.

Cecuca, 270.

Cega, 246, 249.

Ceg cu botul scurt, 251

Ceg corcit cu Pstrug, 271.

Cegarni, 249, 27.

Ceg de mare, 271.

Cereala, 40, 134.

Chefal, 73, 82.

Chefalul mare, 74, 76.

Chefalul cu cap mare, 76.

Chefal cu coada lat, 82.

Cheag, 269.

Chipcel, 161.

Chicar, 196.

Chisoarc, 172.

Cig, 249.

Ciciug, 249.

Cihon, 158.

Cinghine balâc, 170.

Ciobac, 131, 203.

Ciopic, 20.

Ciopcic, 21.

Ciortan, 114, 124.

Ciortnic, 114.

Ciortan corcit, 126.

Ciortocrap, 114.

Ciornagalafca, 226.

Ciros, 229.

Cirus, 229.

Ciuciu, 114.

Ciuciulan, 114.

Ciuciulic, 114.

Civiu, 19.

Clean, 184, 186, 188.

Clean corcit cu Oble, 166.

Cleiu de Morun, 269.

Clen, 186.

Clone, 97.

Cobea, 114.

Cobce, 254, 259.

Cocioc, 172.

Cociorv, 131.

Coconari, 165.

(orbanc, 152.

Corcitur de Biban cu alu, 33.

Corcitur de Crap cu Caracuda, 126.

„ „ Cosac cu Batc, 148.

„ „ Batc cu Babuc, 153, 154.

„ „ Clean cu Sorean, 166.

„ „ Oble cu Taranca, 167.

„ „ Nisetru cu Viz, 272.

„ „ Morun cu Pstrug, 272.

Corpanc, 152.

Corpnic, 152.

Corpac, 152.

Cosac, 145, 152.

Coscel, 138.

Cosac caraghioz, 146.

Cosac neme, 146.

Coscu, 146.

Cosac cu botul turtit, 148.

Cosac corcit cu Batc, 148.

Cosace, 225.

Coul orb, 114.

Coul de rchit, 128.

Costris, 14.

Costru, 14.

Cote, 14, 19, 113, 124, 128, 152.

Cote bulgresc, 78.

Cote de stuf, 161.

Cre, 190.

Crap, 114, 115, 101.

Crpcian, 114.

Crap de Dunre, 115.

Crap box, 118.

Crap cu spinarea groas, 115.

„ ,, „ ridicat, 116.

Crap gol, 103.

Crap ghebos, 116.

Crap sltre, 117.

Crâsnic, 134, 140.

Cresta, 134.

Cuitoaie, 199.

D.

Daldon, 269.

Davia, 174.

Dinamita, 208.

Dvosnasnoi (rus.), 260, 269.

E.

Eric, 77.

Essence d'Orient, 160.

Gard, 19.

Gard cu leas, 98, 124, 190.

Grduul cu"legnu, 134.

Grduul cu loas, 40, 134.

Carcl eu limbi, 77, 114.



291

Garduri de piatr, 193.

Gârle de chefal, 77.

Ghelci, 52.

Ghelme, 52.

Ghiondere, 113.

Ghiban, 14.

Ghiban cu pana ro.ie, 14.

Ghiban alb, 14.

Ghibor, 28, 30.

Ghigor, 30.

Glvoace, 40, 67, 72.

Glvoace mic, 64.

Glossis (grec), 91.

Goghie, 181.

Goli, 261.

Grindel, 196, 198, 38.

Grindeiu, 198.

Guran, 19.

Guter, 152.

Guvidie, 64.

Guvidii de balt, 67.

,, „ Brates, 67.

„ mici, 64.

M.

Halu, 14.

Hanus, 14.

Haut, 169.

Havat, 169.

Havut, 169.

Helios, 237.

1.

Iam-balâc, 98.

Iaprac, 98.

larma, 98.

Icran, 270.

Icrean, 270.

Icre de chel'al, 76.

Han balâc, 237.

Ilarii, 73.

împratul Babutoi, 182.

împratul Cegi, 250.

împratul Crapului, 103.

împratul Pltici, 141.

închisori, 114.

Jamna, 131.

Joltomeasa, 174.

K.

Kaliuca, 59.

Kalma, 33.Karaghioz, 225.

Kedrin, 59.

Kirmizic canat, 177.

Kiutuc, 260.

Klowotsch (Heck. u. Kner), 40

Korop, 114.

Krasnoperca, 177.

Laban, 74, 76.

Labani, 76.

Lpta, 19, 25,27, 114, 87.

Laskir, 152.

Ltea, 138.

Lavraki, 21.

Leas, 14, 113, 145, 158.

Legnuul, 134.

Lejnic, 134, 193.

Licurin, 76.

Lijaboc, 69.

Limb (Pete), 91.

Limbi, 19, 77.

Lin, 126, 128.

Linos, 128.

Lipan (pete), 38, 201.

Lipan (plant), 208.

Losti, 205.

Lostoc, 205.

Lostos, 205.

Lostoz, 205.

Lostri, 203, 205.

Luni, 124.

Lupul blii, 212.

M.

Mntu, 87.

Mae negre, 191, 193.

Mareana, 270.

Mârlia, 213.

Mârloaie, 213.

Mavraki, 73.

Mbreanâ, 131.

Meles, 33.

Mersan (turc), 260.

Mersini (grec), 260.

Mersin iavrusu, 254.

Midhai, 87.

Midhoc, 87.

Mihal, 84.

Mincioc, 231.

Mitiliea, 97, 248.



292

Mitroace, 67.

Mitrocari, 67.

Moac, 98.

Moace, 40.

Moin, 198.

Molan, 198.

Molete, 198.

Moruna, 143, J45.

Morun, 264, 280.

Morun bocs, 270.

Morun hermafrodit, 270.

Morun corcit cu Nisetru, 273.

Moslad, 208.

Mo, 31, 52.

Mo cu 3 ghimpi, 59.

Mreaj, 131, 86.

Mreja, 131, 86.

Mreana, 128.Mreana cenuie, 132.

„ galben, 131.

„ ptat, 132.

„ roie, 131.

„ vrgat, 132.

N.

Naboinic, 270.

Nada, 14, 131.

Nas ascuit (Chefal), 80.

Nvod, 14, 113, 124, 126, 131, 142, 146. 158.

Nvodul mic (dela munte), 186.

Nisetru, 244.

Nisipari, 199.

Nou ochi, 276.

Oastia, 205.

Oble, 158.

Oblete, 161.

Oblei mari, 161.

Oblei de mare, 161.

Oble corcit cu Babuc, 167.

Obletia (grec), 161.

Obor, 77.

Ochean, 179,' 177, 181

Ocheni, 177, 181.

Oclee, 161.

Odorob, 114.

Ofier, 118

Ogor, 237.

Ohor, 237.

Okoni (rus.), 14.

Olocari, 114, 117.Oria, 87, 97, 253.

Ostia, 87, 114, 131.

Osetior. 260.

Osetrin, 260.

Ostreinos, 79.

Pacios, 73, 76.

Pahopsero, 174.

Palmida slbatic. 43, 52.

Palmida de balt, 44.

Pan de somn, 97.

Pastrug, 251, 254.

Pstrugarnita, 254.

Pastrung, 254.

Pstrv. 38, 39, 206, 209.

Pstru, 209.

Pstrv american, 200.

Perimet, 269.

Perioz, 270.

Periteti, 249.

Pete cu ghimpi, 59.

Pete de Piatr, 27.

Pete cu apte nume, 170.

Pete ignesc, 170, 51.

Peti osoi (ord.) 9.

Peti (Clasa), 9.

Pietroel, 215, 217, 52.

Pietrar, 27.

Pisiea, 91.

Plasa, 25, 27.

Platarin, 73, 82.

Pltica, 139, 142, 152.

Pltic bocs, 142.

Pltic corcit cu Roioar, 149.

Pltic corcit cu Babuc, 149.

Plticu, 138.

Pltic rpnoas, 141.

Plava de Ceg, 249.

Plava de Scrumbie, 229.

Plavc, 223.

Pleava, 172.

Pleter, 98.

Plevuc, 172.

Plevuc de neam, 172.

Plocul, 131, 186.

Plutica, 138.

Poclul, 86, 131.

Poludionu (Vant)7'270.

Porcan, 134.

Porcoi, 134.

Porcoia, 134.

Porcuor, 133, 134.

Porcuorul ordinar, 72.

Porcuorul de vad, 72, 134.

Porij, 223.

Pode, 193.

Podul, 193.



21)3

Podust, 193.

Praboi, 269.

Pripoane, 14, 27.

Pripoane de Ceg, 248, 249.

Pripoane de fund, 114.

„ „ fa, 114, 97.

„ mici de fund, 25.

Prostovol, 114.

Pu. . ciobanului, 27, 67.

R.

Radin, 78, 233.

Raca, 113.

Rspr, 31, 33.

Rstrung, 254.

Rsur, 248.

Rânchi, 138.

Ribe, 145.

Ripeah, 260, 269.

Rippa (Bielz), 25.

Rissac, 228.

Rizeafc, 229.

Rizeafc mic de neam, 231.

Rogojina de Chefali, 78.

Roioar, 138, 175, 177.

Roioar cu pana roie, 177.

Rusalii, 248.

S.

vSbieioar, 158.

Sabia, 155, 158.

Sbioar, 158.

Sabii, 158.

Sacul, 86, 131, 186.

Sacul de pleav, 172.

Sacul de plevuc, 172.

alu, 14, 19.

alâu, 19.

alu armenesc, 20.

alâu blan, 19.

alu bocs, 22.

alu de mare, 21.

alu vrgat, 19.

aran, 114.

aranet, 114.

Sardelue, 234.

Sarianaki, 73.

Sârm, 172.

Sârmulia, 172.

Sazan, 114.

Sazani, 114.

Sbor, 52.

Scobai, 193.

Scobar, 191, 193, 261.

Scorpios, 31.

Scrâmbii, 229.

Scrumbia, 219.

Scrumbie de Dunre, 219, 224.

Scrumbii de Dunre cu cap alb, 224.

„ cu cap negru, 225.

„ mici de Dunre, 229.

Scrumbie mic de neam, 234, 231.

Scrumbioar, 231.

Scrumbie, 229.

Secret, 20.

eic, 131.

Seledez, 224.

erpar, 196.

Setc, 233.

Setc de Cambulâ, 91.

„., Chefal, 77.

„ „ Ceg, 249.

„ Rizeafc, 229.

„ „ de Scrumbie de Dunre, 233.

Sevriuga, 254.

Sglvoace, 40, 36.

Sglvoag, 40.

Sglâvoc, 40.

ialâu, 19.

ialâor, 19.

Singhil, 73, 80.

ip, 262, 263.

Sirecuri, 78.

Smial, 87.

Somn, 39, 93, 98.

Somn iaprac, 98.

Somn pan. 98.

Somotei, 98.

Sorean, 161.

Soreat, 161.

Spatopteros, 73, 79.

Spatopsaro, 158.

Spuse, 77.

tiuc, 210.

tiuculi, 213.

Stiulbuc, 131.Stoicesc, 161.

Stoice, 161.

Straja, 131.

Strapezan, 19.

Sudac, 19.

Suduc, 19.

Sula, 19.

Sul, 27, 117.

Sulari, 25, 114.

Sulac, 117,

Suletnic (Crap). 114, 117.

Sulinar, 117.

Suliotki bjelogalava, 224.

Suliotki ciornagalava, 226.

Suloi, 114, 117.



294

T.

Taharu, 181.

Talian, 108.

Târâtoarea, 249.

Trbuc, 172.

Taran, 181.

Trbur, 172.

Trbuf, 172.

Târboc, 172.

Tifan, 25, 27, 145.

Tilka, 231.

Timleac, 270.

Toan (de nvod, de setea, etc), 223.

Trapezan, 19.

Turnabalâc, 213.

Turta lupului, 208.

Turpac, 270.

ârâitori. 160, 161.

ârâitori Corciomani cu Blos. 167.

ranc, 181.

rncu, 181.

Tipar, 97, 194, 196, 236, 276.

opa, 145, 148.

U.

Vduvit, 172.

Vduvioarâ, 174.

Vâigan, 170.

Vâlcan, 170.

Vâlsan, 170.

Vârlan, 198.

Vârluga, 199.

Vâri, 14, 224, 128, 146, 152.

Vastranos, 74, 79, 80.

Vtaf, 270.

Verdete, 188.

Verde, 190.

Verizop, 186.

Vetrice, 248, 257.

Veziga (rus.), 269.

Vintire, 14, 113, 142, 152.

Virezub, 178, 186.

Virizop, 178.

Visila, 97, 161, 196.

Viz, 245.

Viza, 242, 245.

Viz galben, 263.

Voii, 74.

Voloc, 25, 152.

Vostoc (vânt), 270.

Vrespere, 170.

Vulenos, 98.

Vyresub, 178.

Udei, 161.

Ulucari, 114, 117.

Undi, 14, 25, 131.

Zton, 14, 113.

Zvod, 269.

Zvârlug, 198, 199.



TABELA I.

Fig. 1. Perca f/uviatilis Lin. 2/ 3 din mrimea natural.

» 2. Lucioperca sandra Cuv. el. Val. 1

/2 din mr. nat.

» 3. Lucioperca volgensis Pali 2/3 din mr. nat.

» 4. » » » var. caput delphini. Monstruozitate cefalic.

2/3 din mr. nat.

» 5. Craniu de alu bocs ; captul posterior al flcii superioare este des-

prins dela inseriunea sa i împins puin înainte.

» 6. Acela, craniu vzut de sus.

» 7. Lucioperca sandra Cuv. Monstru. 1

/5 din mr. nat. Capul bocs; ochiul

stâng exophthalmic, cel drept lipsind cu totul.» 8. Acela. Capul vzut pe partea dreapt. Se vede locul ochiului disprut.

Orbita o acoperit cu o plac osoas ascuns sub piele.



TABELA II.

Fig. 9. Aspro streber Sieb. Mrime natural.

10. Aspro zingel Cuv. 1/2

clin mr. nat.

11. Acerina cernua Lin. mr. nat.

12. Acerina schraetser Lin. mr. nat.

13. CoUus goblo Lin. mr. nat. Exemplar având pectoralele cu dungi trans-

versale foarte slab pronunate.

13 a. Gottns gobio Lin. mr. nat. Exemplar având pectoralele fr dungi

transversale.

. 13 b. Cottus gobio. Gura.

14. Golus poecitopus Heck.

15. Gasterosteus ptatigaster Kesster. 2 ori mr. nat.

15 a. » » » discul ventral cu spinii ventrali des-

chii;2.5 ori mr. nat.

15 b. » » » discul ventral cu spinii ventrali în-

chii.

16. Gasterosteus aculeatus Lin. forma tipic. Mr. nat.

10 a. » » » discul ventral.

16 b. » » » 2 plci osoase dela mijlocul corpului.

17. Gasterosteus aculeatus var. ponticus. 2 ori mr. nat.

17 a. » » » » discul ventral.

1 7 b. » » » » 2 plci osoase de sub spinul al

2-lea dorsal.



Antipa. Fauna ichtiologica a României.

\\ \ w \

~>

r

//;

\V//f"

11»^fin »

12

17 a

16 b

17 b

Academia Roman. — Publ. Adamacui DI,



Tab. II.

*>

ae %®mmWX» C V

15

lft a

15 b

f-hototypie M. Jaffe, Vienne.



TABELA III.

Fig. 18. Goh ins Kessleri Giinther. 9/,o din mr. nat. Exemplar din Lacul Bra-

te. — a) Exemplarul vzut în profil; h) aripioarele ventrale contopite

la un loc având forma unei pâlnii: c) exemplarul vzut pe la partea

dorsal.

» 19. Gohius trantvetteri Kessler. Exemplar din Dunre în faa Brilei, la

gura Gârlei dela Feldpost. Mr. nat.; a) exemplarul în profil; h) capul

vzut pe partea dorsal.

» 20. Gohius fluviatilis Pali. Exemplar prins în gârla dela Feldpost lâng

Brila. Coloarea albicioas. Mr. nat. a) exemplarul în profil; h) capul

vzut dela partea dorsal.» 21. Gohius marmoratus Pali. Exemplar prins în lacul Sinoe. Mr. nat.

a) exemplarul în profil; b) partea dorsal (schematic).

» 22. Gohius cephalarges Pali. Exemplar prins în lacul Razim. 9/io din mr.

nat. a) exemplarul în profil; h) capul vzut dela partea dorsal.



Antipa. Fauna ichtiologic a României.

21

Academia Roman. — Publ. Adamaclii HI,



Tab. III.

22

.= ^%?^

0?>

X^Q^^?--^'âm' )*£l-.z.'',:«$£'.iii

20 a b

t'hototypie M. Jafle, Vierme,



TABELA IV.

Fig. 23. Mugii cephalus Guv. Exemplar prins în Lacul Sinoe. 3/+ din mr. nat.

a) exemplarul în profil; h) partea dorsal a capului.

» 24. Mugii chelo Guv. Exemplar prins în Gâcl Comisia la lacul Sinoe. s

/*

din mr. nat.; a) Exemplarul în profil; b) capul vzut dela partea dor-

sal; c) capul pe la partea inferioar spre a se vedea forma spaiului

jugular; d) seciune transversal în corp în dreptul primului radiu al

primei dorsale; e) capul cu gura deschis spre a se vedea poziia ma-

xilarelor superioare fa de suborbitare.

» 25 a, b, c. Mugii auratus Risso. Exemplar prins la Jurilofca în Lacul Razim.s/i din mr. nat.




Academia Român. — Publ Adamachi ITT.



TABELA V.

Fig. 26. Mugii saliens Risso. Exemplar prins în lacul Mangalia. 6/t din m^r -

nat. ; a) profil; b) capul dela partea dorsal; c) capul dela partea ven-

tral; â) seciune transversal în corp în regiunea inseriunii aripioarelor

ventrale: e) capul cu gura deschis spre a se vedea poziia i forma

oaselor maxilare superioare i a suborbitalelor.

» 27. Mugii capito Cuv. 8/4

din mr. nat. Exemplar prins în gârlele dela .lu-

rilofca; a) profil; b) capul pe la partea inferioar; c) capul pe la partea

superioar; d) seciune transversal în dreptul primului radiu al ari-

pioarei dorsale; e) capul cu gura deschis; f) seciune în corp în dreptul

ultimului radiu al analei.

» 28. Ghefal monstru, probabil Mugii capito, pescuit în lacul Sinoe. y/io din

mr. nat. Are vertebrele în mare parte lipite între ele (scolioz).

» 29. Chefal bocs, probabil Mugii entratm, din lacul Razim, mr. nat. Oasele

frontale sunt foarte curbate la partea lor anterioar ca i la Crapul i

alul bocs.



Antipa. Fauna ichtiologdca a României.

29 "^

Academia Roman. — Publ. Adamacki III.



Tab. V.

X

(Sd)C^

27

i//

Ssv

1

---MmMM

''<;

m-

26

Phototypie M. Jaffe, Vienne.



TABELA VI.

Fig. 30. Pleuronectus flesus Lin. Exemplar prins în Lacul Razim; % din m&r-

natural.

» 31. Lota vulgaris Cuv. Exemplar prins în Dunre la gura iretului. 2/s

din mr. nat.

« 32. Sihirus glcmis L. Juv. mr. nat, Exemplar prins în Dunre în faa Br-

ilei la gura gârlei dela Feldpost.

» 32 a. Crap bocs. Fotografie 1

fs cLîo mr. nat.

» 32 b: Crap Monstru având capul i partea anterioar a corpului bine des-

voltate, iar partea posterioar a corpului scurtat i acoperit cu solzi

mai mici. Exemplar din lacul Brate. Fotografie 1

/3din mr. nat,

» 32 c. Fotografie Rontgen prin partea posterioar a Crapului din fig. 32 b.

Aici se vede c e o monstruozitate provenit prin lipirea unui numrde vertebre între ele i osificarea ligamentelor intervertebrale, care

produce o oprire general a creterii acestei întregi poriuni a cor-

pului. E un caz patologic asmntor scoliozei. Redus cu 1

/3 .

» 32 d. Fotografie Rontgen dup un alu bocs ( Lucioperca volgensis) spre

a art modificrile oaselor craniului i a maxilarelor.



Antipa. Fauna ichtiologic a

32 d

; vr.''<:

r.'Uf; ,

i. **^

/;l 1 i

32 b

Academia Roman. — Publ. Adamachi III.



naniei.Tab. VI.

W,

iX\ ymmt.tfS

- iZT~:



TABELA VIL

Fig. 33. Cypriwus carpio forma tipica. Exemplar din balta Crapina, redus 2/ 3

.

» 34. Cyprinus carpio var. gibbosus. Exemplar din balta Clrai, pescui-

în luna Iunie; redus 8/t-



Antipa. Fauna ichtiologic a României

1H134




Tab. VII.

Phototypie M. Jafte, Vierme.



TABELA VIII.

Fig. 35. Gyprinus Carpio var. hungaricus Hcch. Exemplar prins în Gârla Cra*

pina. 2/3 din mr. nat.

» 36. Cyprinus carpio var. oblongus nov. var., numit de pescari «Crap ofi-

er». Exemplar pescuit în Ghiolul Belciug dela Ivancia din Delta Du-

nrei. Din eroare s'a omis a se pune între figuri seciunea transversal

a corpului, din care se vede cât de subiat e corpul acestui pete chiar

când e «rras i bine nutrit.



Antipa. Fauna ichtiologica a României

35

\


%^



Tab. VIII.

/

"^. -

a,-#

— —-—

— ...

Phototypie M. faffe, Vicnne.



TABELA IX.

Fig. 38 i 40. Monstruozitate cephalic la Cyprinus carpio. Exemplar pescuit

în blile clin Delta Dunrei. 1

/i clin mr. natur.

» 39. Crap bocs cu gura complet lipit, iar în locul ei numai o foarte micgaur circular prin care poate intr apa i hrana (plankton). Exemplar

pescuit în Delta Dunrei. 2/ 3

clin mr. nat. Acest exemplar se aseamncu cel descris de Steindacbner în 1863.

» 41. Fig. 42 a, &, c i Fig. 43- Diferite forme de monstruoziti cephalice la

Crap reprezentând transiia dela Crapul normal la Crapul bocs.

» 44. Craniul Crapului bocs vzut în profil.

45. Craniul Crapului bocs vzut clin fa.

46. Garssius vulgaris Nils. Mr. nat. Blile din Delt.

47. Cyprinus carpioX Garssius vulgaris. 1/<, din mr. nat. Balta Brate

»




^^




Tab. IX.

v

39

V&.

mj

<D1

40

45

., \ 47

-

*---




TABELA X.

Fig. 48. inta vulgaris Cuv. Lin. Exemplar din blile Dobrogei. 3/i din mr.

naturala.

» 49. Lin cvi abdomenul umflat i plin cu un lichid seros. (Caz patologic,

Hidropisie). Exemplar pescuit în balta Matia din Delta Dunrei. 2/3 din

mr. nat.

» 50. Barbus fluviatilis Agass. Mreana. 1

/i din mr. nat. Exemplar pescuit

în Dunre la Gura iretului.

» 51. Barbus petenyi Heck. Mreana vânt. Exemplar pescuit în Bistria, */b

din mr. nat.

» 52. Rhodeiis amarus Agass. Blehnia sau Boarea. Exemplar din Lacul Zna-

gov. Mr. nat.

» 53. Gobio fluviatilis Cuv. Porcuor. Exemplar din Bistria. Mr. nat.

» 54. Gobio iiranoscopus Agass. din Bistria. Mr. nat.



Antipa. Fauna ichtiolog-ica a României.

T.%

Academia Roman. — Pnbl. Adamacai III.



Tab. X.

VJ--




TABELA XI>

Vig. 55. Abramis brama Lin. Pltica. 2/3 din mr. nat. Lacul Brate.

» 56. Abramis brama. Monstruozitate cephalic cu cap de bocs. 9/10 din

mr. nat.

» 57. Abramis vimba Lin. Moruna. Blile din Delta Dunrei. V& din mr.

natural.

» 58. Abramis baîlerus Lin. Cosac. Blile din Delta Dunrei. 8/9 din mr.

natural.

» 59. Abramis sapa Pali. Blile dela Tulcea. % din mr. nat.




&?

"i

58

Academia Komn. Publ. Adamacki UT.



Tab. XI.

56

Mi^y

'

'>;>..

£>*#

57

Pbototypie M. Jaffe, Vicnne.



TABELA XII.

60. Abramis brama X Leuciscus rutilus Sieb. Corcitur de Pltic cu Ro-

ioar. 8/(J

din mr. nat, a) Exemplarul vzut în profil; b) Exemplarul

vzut pe partea dorsal pentru a se vedea forma solzilor pe linia

dorsal.

6) BJicca bjorkna Lin. Batca. Blile Dobrogei. 3/4 din mr. nat.

G Petecus cultratus Lin. Sabia. Balta Greaca. Va din mr. nat.

6; Albumas lucidus Ileck. Obleul; din Siut Ghiol; mr. nat.




'7Mm$<i

; ,)

" mte

Academia Român. — Publ. Adaniachi III.



Tab. XII.

/

62

^^^HMHiH^HNHHHB^^^

- iffiîsfc

-^

Phototypie M. Jafle, Vienne.



TABELA XIII.

Fig\ 64. Alburnus chalcoides var. danubicus nov. var. Oblei mari. Dunre (Ga-

lai), mr. nat.

» 65. Alburnus bipunctatus Lin. Beldia. Bistria mr. nat.

» 66. Aspius rapox Agass. Avatul. Blile Brilei. 3/-< din mr. nat.

» 67. Leucaspius delineatus Sieb. Sârmulia. Lacul Znagov. Mr. nat.

» 68. Idus melanotus Heck. u Kn. Vduvit. Balta Clrai. 3/* din mr. nat.

» 69. Scardinius erythrophthalmus Lin. Roioara. Blile din Delta Dunrei.

*/s din mr. nat.



Antipa. Fauna ichtiologdc a României.

iss-^

68

v/X' 7

;^ 67




Tab. XIII.

Phototypie M. JafTe, Vierme.



TABELA XIV.

Fig, 71. Leuciscus rutilus L. Babuca alb. 3/* din mr. nat.

» 72. Leuciscus virgo Heck. Blile din Delta Dunrei; 3/4 din mr. nat.

• » 73. Squalius cephalus Lin. Clean. Exemplar pescuit în Dunre în Aprilie.

i/5 din mr. nat.

» 74. Phoxinus Jaevis Agass. Boitean. pârâul Bicaz. Mr. nat.

» 75. Chondrostoma nasus Lin. Scobarul. Pescuit în Dunre în lun Aprilie.

3

/i din mr. nat, Fig'. 75 a Capul pe partea ventral.

» 7C. Cbhitis fossilis Lin. Tiparul. Blile Brilei, 4/5

din mr. nat.

» 11 . Cobitis barbatula Lin. Grindelul. Trotu. Mr. nat,

78. Cobilis taenia Lin. Zvârluga. Blile Brilei. Mr. nat.




Academia Roman. — Publ. Adamachi EH.



Tab. XIV.




TABELAXV.

Fig. 79. Thymallus vulgaris Nils. Lipanul. Pârâul Tarcu. 5/fl

din mr. nat.

» 80. Salmo hucho L. Lostria. Bistria; Y8din mr. nat.

» 81. Trutta fario Lin. Pstrvul. Râul Dâmbovia, jud. Muscel. Mr. nat.

» 82. Esox lucius L. tiuca; Juv. Mr nat. Balta Greaca.

» 83. Umbra krameri Fitz. Mlatinile dela Sulina. Mr. nat,




0m§ v.<-..

—'..'. * *

SSfe:s.Bfe

79

\




Tab. XV.

iSS_>*?^




TABELA XVI.

Fig. 84. Alosa pontica var. Danubii Antîpa. Gura Sf. Gheorghe. 3/4 clin mr. nat.

a) petele în profil; b) capul vzut de sus; c) botul vzut de sus spre

a se art cresttura dela mijlocul flcii superioare.

» 85. Alosa pontica var. nigrescens Antipa. Dunre, Gura Sf. Gheorghe. 3/i

mr. nat.; a) petele în profil; b) capul vzut dela partea dorsal.

» 86. Alosa pontica var. Russac. Antipa. Gura Sf. Gheorghe. 3/* mr. nat. a)

•petele în profil; b) capul vzut de sus; c) partea superioar a gurii cu

3 pete de dini mici pe oasele palatine i vomer; d) partea inferioar

a gurii cu dinii pe falc i limb; e) botul cu cresttur median a

flcii superioare.

» 87. Alosa Nordmannii Antipa. Rizeafca. 3

/4 din mrimea natural. Dunre,

Galai, a) profilul petelui; b) capul dela partea superioar; c) cerul gurii

cu dinii de pe oasele palatine i vomer; d) partea inferioar din inte-

riorul gurii cu limba.

» 88. Ciupea cultriventris Nordm. Lacul Sinoe. 3/i din mr. nat. a) petele; b)

botul.

» 89. Ciupea deUcatula Nordm.'

i

/i din mr. nat. Lacul Siutghiol. a) petele;

b) capul separat cu gura deschis; c) capul vzut pe partea dorsal.




Academia Roman. — Publ. Adamachi III,



Tab. XVI.

Im

V'hototypie M. Jaffe, VJenne



TABELA XVII.

Fig. 90. Acipenser glabcr. Viza. Dunre. 1/s mr. nat.

» 90 a. Acip. glaber. Capul vzut de deasupra; Fig. 90 b) capul vzut dela

partea inferioar. 1/2 mr. nat.; Fig. 90 c) o bucat de piele i 2 discuri

dorsale.

» 91. Acipenser glaber. Puiu nedesvoltat înc complet; discurile dorsale unite

între ele printr'o membran, iar discurile laterale la partea posterioar

înc rudimentare. Mr. nat,

» 91a. capul dela partea inferioar; b) primele 3 discuri dorsale mrite

de 3 ori.

» 92. Acipenser ruthenus. Cega. 2

/3 ^ln mr. nat. Fig. 92 a, capul la partea

infer.; 92 b. capul la partea superioar; 2[ 3din mr. nat.; Fig. 92 c. 3 discuri

laterale dela mijlocul corpului; mr. nat.; 92 d. o bucat de piele acoperit

cu scutele mici pectinate; mrit 1 ]

|2 ori; 92 e. ultimul disc dorsal; 92 f.

primul disc dorsal.



Antipa. Fauna ichtiolog-ic a României.

"X ;

92 f

92 d

Academia Român



Tab. XVII.

. \-.;'-S'/)\\

90 c

92 c

'ubl. Adamachi III.



TABELA XVIII.

Fig. 94. Acipenser ruthenus var. brevirostris nov. var. (Acip. gmelini Fiiz. u.

Iieck). 2/ 3

din mr. nat.

» 94 a. Capul la partea inter.; 94 b. Capul i jumtate din corp pe partea

dorsal. Fotografie 1

/a din mr. nat.

» 94 c. i 94 d. 2 discuri dorsale dela Acip. stellahis.

» 95. Acipenser stellatus Pali. Pstruga. Juv. 2

/3 din mr. nat. Fig. 95 a. Acela,

capul vzut pe partea ventral; 95 b. Capul vzut pe partea dorsal; 95 c.

O bucat de piele i 2 discuri laterale, mr. nat.

» 96. Capul dela un exemplar mare micorat de 3 ori.

» 97, 97 a, b, c, d i Fig. 98, 98 a, b, c. Trei stadii dil'erite de desvoltare em-brionar. Mrime natural, afar de Fig. 97 d i 98 b i c. cari sunt

mrite de câte 3 ori.



Antipa.

Fauna ichtiologic

a României.

-

94 d

Academia Rom



Tab. XVIII.

94-

94 b

95

«L«I

97

-^"V,

95 c

*Zfi

r-r -. ,\-y

-N > (TOl

Publ.Adamachi 111.




TABELA XIX.

Fig. 99. Acipenser guldenstaedtii Brandt. Nisetru. J

|2 din mr. nat.

» 99 a i 99 b. Capul pe partea dorsal i capul pe partea ventral.

» 99 c. 3 poriuni de piele dela 3 exemplare diferite din dreptul discurilor

al IVdea i al V-lea dorsale.

» 100. Acipenser guldenstaedtii Br. forma tipic; vzut pe partea dorsal. Fo-

tografie. Caracteristic: forma scutelelor cari sunt foarte mici i stelare,

precum i fontanelele dintre plcile occipitale i parietale pe cap.

» 101 i Fig. 101 a i 102. Fotografie, Acipenser guldenstaedtii Br. var. seobar.

» 102 a i 103. Acip. giUdenstaedtii var. golis. Fotografii.



Antipa

Fauna ichtiolooico

a României.

Academia Roman. — Publ. Adamachi in,



Tab. XIX.

/

102

&&***

Phototypie M. Jaffe, Vienno.



Antipa

Fauna ichtiologic

a României.

Academia Roman. — Publ. Ad



i in.Phototypie M. Jaffe, Vienne



TABELA XXI.

Fig. 110, 110 a i 110 b. 3 Nisetri fotografiai alturi în 3 poziii diferite spre

a se vedea variaiunea formei i lungimii botului, poziiunea mustilor,

forma gurii, etc, la diferite varieti.

» 111, 111 a, 112 i 112 a. 2 varieti de Nisetru fotografiate în câte 2 po-

ziiuni diferite.

» 113, 113 a i 113 b. Embrion de Nisetru înc nedesvoltat complet, având o

lungime total de 2 cm. Discurile dorsale înc nedesvoltate complet i

Unite între ele printr'o membran i împreun i cu aripioara dorsal.

Discurile laterale lipsesc înc cu totul.



Fauna ichtiologic a României.

/

111 a

113 b 113 a

/ Mâl*L

Academia Roman. — Publ. Adamachi IU.



110

Tab. XXI.

1103B imjft*M»*!ft4ft.* **^awîjf

S

4Pr^'lfcsw ,

'•w—

^gj^t i;;., .!^ --

^'W

V$. 110 b110 b

/

La

'

110 b

^^^

I

A

"^

7i

111

112

Hhototypie M. Jaffe, Vienne.



mi



TABELA XXII.

Fig. 114. Piele de Acipenser guldenstaedtii, cu scutelo foarte mici i rare, iar

spaiul între ele este cu totul neted. Fotografie.

» 114 a. Piele aspr, însâ numai cu scutele mici. Fotografie.

» 114 b i 114 c. Exemplare cu pielea ceva mai aspr i cu mai multe scutele.

mici; între aceste încep a aprea din loc în loc i stelue mai mari

Fotografie, mr. nat.

« 115. Piele de Acip. guldenstaedtii var. colar. Fotografie. Mr. nat.




C ». ."'i • - ^

114 a

Academia Romana.



Tab. XXII.

bl. Adamachi HI. 114 b



TABELA XXIII

Fig. 11G. Acipenser Sturio L. Exemplar de 2 m. lungime.

» 117 i 118. 2 capete de Acip sturio variind în dispoziiunea plcilor osoase

de pe cap.

» 116 a. Acela, 2 discuri dorsale (al IV-lea i V-lea).

» 116 b. 2 discuri laterale din aceea regiune. Intre ele se vede câte o bucat

de piele spre a se art forma rombic a scutelelor.

» 119 i 119 a. Acela. Capul fgura vzute dela partea infer. (Fig. 119 fotografie).




~>

119 a




Tab. XXIII.

116 a

«s* • *<

=^i -^^

"V—.

119

Phototypie M. Jaffe, Vicnne.



^MM



TABELA XXIV.

Pig-

. 120. Unso huso L. Morun juv. 2

|3 din mr. nat. -- Caracteristic: seriile de

discuri dorsale, laterale i ventrale foarte desvoltate. Pielea aspr i chiar

cu câteva scutele mici ca steluele.

» 120 a. Capul pe partea superioar; se vd plcile osoase separate între ele

prin spaii goale. 2

|3 din mr. nat.

» 120 b. Capul pe partea ventral. % din mr. nat.

» 121. Morun puiu de 11 kgr. greutate. Discurile dorsale, ventrale i laterale

deja ceva mai mici. Scutele foarte puine, pielea aproape neted.

» 122. Morun adult de 100 kgr. greutate; discurile dorsale i laterale puin

desvoltate. Pielea cu totul neted, fr scutele. Pig. 122 a. capul acestui

exemplar, vzut pe partea dorsal; plcile craniale slab desvoltate.

» 123. Morun adult de 380 kgr. Discurile dorsale foarte mici, cele laterale

reduse cu totul i ascunse sub piele; linia de discuri laterale indicat

numai printr'o serie de liniue unind între ele rudimentele de discuri de

sub piele. Discurile ventrale aproape disprute. Pielea cu totul neted.



Tab. XXIV.

121

120




TABELA XXV.

Fig. 124. Embrion de Huso huso L. de 23 m.m. lungime. Discurile laterale încneformate de loc. Discurile dorsale reprezentate printr'o cut a pielii care

la partea ei posterioar se unete cu cuta din care se va desvoltâ apoiaripioara dorsal. In aceast cut se observ 11 puncte sgârcioase ca

nite sâmburi, din cari se vor desvolt în urm discurile dorsale; din

aceste cele mai mari sunt la partea posterioar a corpului i merg des-

crescând ctre partea anterioar. Aripioara anal înconjoar aproape si-

metric ambele pri ale coadei i numai puin începe a se indic locul

viitorului lob inferior. Aripioarele pectorale i ventrale sunt numai nite

cute ale pielii, numai cu începuturi de radii sgârcioase. Plcile osoase

de pe cap nu au început înc a se desvoltâ. Mrit de 5 ori. Desemnat

cu Camera lucida.

» 124 a i 124 b. Acela. Capul dela partea dorsal i dela partea ventral

desemnat cu Camera lucida.

» 125, 125 a i b. Embrion de Huso huso L. de 20 mm., mrit de 5 ori. Des-

crierea aceea ca i la Fig. 124. Membranele branchiale neunite între

ele deasupra istmului branchial. Camera lucida.

» 126, 126 a i b. Embrion de Huso huso L. de 35 mm. In 3 poziiuni dife-

rite: dorsal, ventral i lateral. Discurile ventrale sunt înc în cuta de

piele în care s'au format i care înc tot e unit cu aripioara dorsal.

Linia lateral e indicat print'o cut de piele în care au început a se

form dela partea anterioar vreo 4 puncte sgârcoase cari se vor trans-

form apoi în discurile laterale. Caracteristic e aci c i pe partea ven-

tral în prelungirea aripioarei anale este o cut de piele care se întinde

dela anus pân pe la mijlocul abdomenului. Plcile osoase cephalice înc

nu au început a se forma. Aripioara caudal, a devenit deja heterocerc

desvoltându-se lobul inferior.

» 127 a i b. Embrion de Huso huso de 34 mm. Mrime natural. Desemnat

cu Camera lucida.

>;> 128 a i b. Embrion de Huso huso L. de 70 mm. Linia dorsal complet

format, discurile complet formate, iar cuta de piele care le uniâ rmânerudimentar între discuri. Pe cap se vd centrele de formaiune a pl-

cilor osoase. Discurile dorsale au mai mult forma de discuri opistocentre.

» 129, 129a i

b.

Puiude

Morunde 14

cm.lungime.

Mr.nat,

» 130. Puiu de Morun, 6 kg. greutate. Fotografie.

» 131 i 131 a. Morun bocs. O monstruozitate cefalic.




124

124 b

"'!'::

124

Jg&m

126 a

;%k Sk

127

129 b

^




Tab. XXV.

125

125 b

L28

131





HmHBHH—

Academia Roman. Publ. Adamachi in.



ie

Tab. XXVI.

.

Phototypie M. Jaflfe, Vienne.



TABELA XXVII.

Fig. 135, 135 a i b. Acipenser giildenstaedtii\Huso huso. Bastard de Morun

cu Nisetru. Exemplar mare de 120 kgr. greutate. Pielea numai cu scutele

foarte mici. Gura în form semilunar ca la Morun, buza de sus stran-

gulat la mijloc, fr a fî îns rupt în 2.

» 136, 136 a i b. Un exemplar pescuit în mare în faa Gurii Sf. Gheorghe

în Iunie 1904, probabil un Bastard de Nisetru sau de ip cu Morun (?)

1]5

din mr. nat.

» 137 Acela. Fotografiat.




Academia Romai



Tab XXVII.

Publ. Adamachi HI



TABELA XXVIII.

Fig. 138, 138 a, b. Huso huso X Acip. guldenstaedtu Bastard. Juv. mr. nat.;

138 b mrit de 2 ori.

» 139, 139 a, b, c. Acipenser Guldenstaedtu X Acipenser stellatus Bastard.

Juv. x/5 din mrimea nat.

w 140, 141 i 141 a. Acipenser steltatus,Y^A. guldenstaedtu Bastard. Pui, mrimenatural.




141


%n-- ^i



TABELA XXIX.

Fig. 142, 142 a, b, c Acipenser stellatus'XHuso huso Bastard. Exemplar mare de

1.30 m. lungime. Fig. 142 c, o bucat de piele care e aproape neted,

fr scutele mari.

» 143 capul dela partea dorsal a unui Bastard de Pstrug cu Morun. Fo-

tografie.

» 144 a i b. Un Bastard de Morun cu Pstrug, alturi cu o Pstrug ade-

vrat, fotografiai la un loc pentru comparaie (Fig. 144 a Bastardul, fig.

144 b, Pstrug). Exemplare mari adulte de câte peste 1 m. lungime.




142 b

§S - -' y . î r.v:.^ '

'~ -" o .-

' -'""©- b * *

- -<Tî -'

'"* "- V ° - * "',!_'

~ ct? * --"

--'. 3

"^ * o

• * o .„ "• - *" - »

-•£,-£?•

*- » t? * .o

. ^ ^ .

U4b

Academia Roman



Tab. XXIX.

142

* - ° :.- :

o--a--"* " ""-* O •* - *« -

<y •-

Publ. Adamachi III



TABELA XXX.

Fig. 145 a, bj c. Bastard de Nisetru cu Pstrug. Juv. 'Mr. nai, Exemplar având

buza superioar întreag, deci smnând la gur mai mult cu A. Gulden-

staedtii.

» 146 a, b, c. Bastard de Nisetru cu Pstrug. Puiu, având botul lit ca la

ra i gura asmnându-se mai mult cu gura dela Nisetru; buza de sus

despicat. Mr. nat.

» 147, 147 a i b. Bastard de Nisetru cu Pstrug. Puiu, mr. nat. Capul pe

partea dorsal i pe partea ventral precum i o bucat de piele mrit

cu discurile dorsale i laterale.» 148. Anguila vulgaris Flem.

» 149. Petromyzon fluviatiUs L. Mr. nat.



Antipa. Fauna ichtiologic a României

145

146 a

146 b

Wfât&wir'r-

Academia Roman. — Publ. Adamachi I



Tab. XXX.

—

145 b

im %i\

'^§§H0§147 b

.

b9

Ul ^:\a

M- ,(

"-, / > y.

& f<

147 147



TABELA XXXI.

Fig. 37 a i b. împratul crapilor (Cyprinus carpio var. imperator), o varietate

de coloraiune.

» 70. Leuciscus rutilus var. erythraea (un caz patologic).

» 93. Ceg roie (un caz de erythrism).

» 93 a. Ceg albinos.




p m

i#:\ \

70

m ..




Tab. XXXI.

fi <

& Â £ ¥''*•*? * ' «f <? «r t

'i >

9 * «

• * *

37;

.£ *

37 b

93

i »

93;

Phototypie M. Jaffe, Vitnne.



HRftStOH or ?«•««•

Fauna Ichtiologica a Romaniei - Grigore Antipa

Documents

Transcript of Fauna Ichtiologica a Romaniei - Grigore Antipa