Fata Cu Ochii de Aur Cuprins Partea

8/14/2019 Fata Cu Ochii de Aur Cuprins Partea

1/59

Fata cu ochii de aur

Cuprins

Partea I:

Capitolul 1: Mici probleme in Paradis

Capitolul 2: AishaCapitolul 3: Regretele lui DavidCapitolul 4: Inainte!Capitolul 5: MinciunaCapitolul 6: EscapadaCapitolul 7: Iesirea lui JasperCapitolul 8: AdevarulCapitolul 9: PovesteaCapitolul 10: AcasaCapitolul 11: Ziua de nastereCapitolul 12: NeasteptatCapitolul 13: ConfesiuneCapitolul 14: Noaptea cea mai neagra

Capitolul 15: CalatoriaCapitolul 16: PopasCapitolul 17: La PushCapitolul 18: Vechea casaCapitolul 19: PrinsaCapitolul 20: Claire si EmilyCapitolul 21:CharlyCapitolul 22: TradareaCapitolul 23: DurereaCapitolul 24: ApelulCapitolul 25: Din nou acasaCapitolul 26: Ochii rosiiCapitolul 27: Tata

Capitolul 28: PutereaCapitolul 29: Insula EsmeCapitolul 30: Fata cu ochii de aur

Partea a II-a:

Capitolul 1:ClacareCapitolul 2:DiscutieCapitolul 3:UrgentaCapitolul 4: RugamintiCapitolul 5:Ultimul fluturat de aripiCapitolul 6:TristeteCapitolul 7: Revenire

Capitolul 8:Trezita din somnCapitolul 9: IntrebariCapitolul 10: SurprindereCapitolul 11: ViziunileCapitolul 12:FurieCapitolul 13:DiscutieCapitolul 14:Inapoi in micuta casaCapitolul 15:TalentulCapitolul 16:VolturiiCapitolul 17: Rugaminti si disperareCapitolul 18: Ultima noapte de dragoste


2/59

Capitolul 19:Aro si JaneCapitolul 20: DecizieCapitolul 21:PregatiriCapitolul 22:O noapte de razboiCapitolul 23:HaoticCapitolul 24:DurereCapitolul 25:OrdineCapitolul 26:Povestea lui Vladimir

Capitolul 27:DetaliiCapitolul 28:Camera cu amintiriCapitolul 29:Noii VolturiCapitolul 30:Din nou la inceputMultumiri

Capitolul 1: Mici probleme in Paradis

Asta era, cu siguranta, partea cea mai neplacuta din zi: liceul. Sau, as putea saii spun...purgatoriul?Partea buna era ca il aveam pe Jacob coleg de banca, iar pe tata si mama (defapt, verisorul si sora mai mare) colegi de clasa, fapt care ma amuza teribil. De

cand aparusem eu si, cum ma necajea Emmet mereu, le intorsesem tuturor vietile pedos, se schimbase oarecum ierarhia in familie. Bunicul Carlisie si bunica Esmeerau, desigur, parintii nostri.Tata, Emmet si Rose, copiii unei surori a lui Esmecare murise in urma cu cativa ani, iar restul:eu, mama, Alice, Jasper si Jacobcopii lor adoptivi.Eu si mama spuneam ca suntem surori bune, asemanare fiindizbitoare. La inceput era amuzant.Sa stau cu Jake in banca, sa "vorbim" in modulmeu caracteristic, sa ne auda tata, dar sa nu poata spune nimic....doar nu ar fivrut sa deranjeze ora.Dar astea erau copilarii, iar eu trecusem de perioada copilariei, simteam asta.Nu imi placeau orele de curs, erau tare plictisitoare. Profesorul incerca sa neexplice importanta operei lui Shakespeare.....de parca nu le-as fi citit pe toate.Stiam tot ceea ce se preda in liceu si mult mai mult decat atat, asta era siproblema: as fi vrut sa invat lucruri noi, nu sa mi se repete insistent cele pe

care le stiam deja.I-am atins usor mana lui Jake, "spunandu-i" ca de abia astept sa ajung acasa. Els-a uitat doar o clipa la mine, zambind, apoi a redevenit atent la profesor.Cenesuferit! Eu eram mai importanta. In spatele meu, tata chicotea.l-am lasat in pace pe Jacob si am inceput sa ma uit la colegii mei de clasa.Plictisitori. Nu imi place sa traiesc printre oameni, sunt ciudati si nu imi potgasi locul intre ei. Nu e ca si cum as vrea sa....ii mananc...nu nu nu...Din spatele meu, tata tusi o data scurt. Ups, m-a luat valul.Am mai rotit o data capul, privindu-mi din nou colegii. Aisha, fata din a treiabanca, se holba la mine. I-am facut un semn sugestiv cu capul catre profesor, unfel de "fii atenta la el si lasa-ma in pace". Oare la ce se gandeste fata asta? Sanu uit sa il intreb pe tata...

*****

In sfarsit...libertate!!!!Orele s-au terminat, iar eu conduc spre casa, cu Jake alaturi.-Avem un munte de teme, bombani el.-O,da, teme...cum as putea trai fara ele? am raspuns eu sarcastica.Restul drumului am ramas tacuti.Intrand in casa,am imbartisat-o pe bunica si m-am aruncat pe canapea...ce bine eacasa....-Cum a fost la scoala?intreba David


3/59

O, da...David...el era cel mai nou membru al familiei noastre, mai nou si decatmine, ceea ce imi dadea o oarecare satisfactie...David avea si el o poveste, ca oricare vampir: fusese creat de Volturi,careprevazusera mare lui putere de convingere.Dar tot datorita acestui talent al sau,ii convinsese pe Volturi sa il lase sa plece. Lui David nu ii placea violenta,deasta si ramasese cu noi, adoptand dieta noastra vegetariana. In viata umana fuseseun actor neinteles,pasnic si boem,iar in cea vampirica...ei bine, el ratacisesingur prin toata lumea, vizitand locuri pe care si le dorea sa le vada in viata

umana, dar din cauza banilor si a stilului de viata dezordonat nu reusise sa levada. Apoi, venise sa ne ajute sa luptam...intr-o lupta care se terminase cucateva zile in urma...lupta cu Volturii.La inceput nu am inteles de ce venise sane ajute pe noi si nu pe cei care l-au creat.Dar tata imi spusese ca David ii urape Volturi din cauza ca il obligasera sa devina vampir, privandu-l astfel debeneficiile vietii umane.-Nu ai pierdut nimic, am raspuns eu.Cu toate ca David avea autocontrol si nu ar fi facut rau nimanui, Carlisie nu illasa inca sa mearga la scoala.De asemenea,nu avea voie nici sa vaneze alaturi demine.Incet, incet, sosea si restul familiei. Eu ajunsesem prima, deoarece conduceam"ca o nebuna", cum imi spunea mereu mama.In St. Helens, Oregon, unde ne mutasem de aproape 5 ani,era aproape la fel ca in

Forks. Cu exceptia bunicului Charly si a haitei de varcolaci, de care imi era taredor. Mama spusese ca era mai bine asa, sa il lasam pe bunicul sa isi vada de viatasa, fara alte evenimente fantastice, iar haita de varcolaci sa redevina oameni.Jacob se apropie de mine si imi apuca mana, trezindu-ma astfel din visare.-Ce s-a intamplat, iubito?La ce te gandesti?-Vrei sa mergem la noapte sa vanam?Doar noi doi?-Stiu si eu....ar trebui sa dormi la noapte.Poate...-Hai, Jake! Poti sa te opresti din a ma trata ca pe un copil,te rog? Vrei saintelegi ca am ajuns la maturitate si pot avea singura grija de mine?Fiecare vampir din camera parea ca are cate o treaba, dar eram convinsa ca totiasculta.La naiba, uneori e atat de obositor sa fii in centrul atentiei...L-am atins pe Jacob, aratandu-i ca sa vrea sa mergem intr-un loc unde sa nu nepoata auzi nimeni, unde sa nu ne poata gasi nimeni, nici puterea gandului tatalui

meu.-Insa pana atunci..... spuse tata..Pana atunci?Adica exagerat de protectorul meu tata concepe ca la un moment dat sama pot duce doar eu cu Jake intr-un loc departat? Probabil ca in jurul varstei de105 ani...-Insa pana atunci vreau sa luati loc cu totii, isi continua tata ideea, ignorandgandurile mele.Se pare ca avem probleme.

Capitolul 2: Aisha

-Este vorba despre Aisha,fata de la scoala, spuse tata. Gandurile ei probabil arfi trebuit sa ma puna in alerta mai demult, insa am fost superficial, crezand caeste vorba doar despre o adolescenta cu o imaginatie bogata. Este greseala mea sio recunosc.Acum, insa, trebuie sa facem ceva sa indreptam lucrurile sau sa parasimorasul, caci Aisha si-a dat seama ce suntem.Reactiile au fost la fel de rapide ca si vestea.Emmet s-a ridicat,darmand scaunul si injurand. Bunicul s-a incruntat meditand,iar bunica si-a cuprins capul in maini.Alice a inceput sa caute in viitor, iarJasper, simtind agitatia,incerca sa ne calmeze cu ajutorul darului sau.David afacut o expresie ciudata,ca un fel de grimasa care s-a transformat rapid in tuse.Jake mi-a strans mana mai tare,iar pe mama am surprins-o privind in gol,nestiind


4/59

probabil ce sa faca.-Ce-i de facut?intreba ea intr-un sfarsitChiar asa: cat era de mare gravitatea acestei fapte?Intrebarea mamei nu era adresata nimanui in mod special,insa bunicul raspunse:-Edward, povestete-ne despre aceasta fata. Apoi vom decide de comun acord ce estede facut.-Aisha e o visatoare, de asta poate nici nu i-am dat atentie la inceput. Doar ca,paradoxal, este un fan inrait la povestilor cu vampiri.Stiri voi, Anne Rice, Bram

StockerDavid pufni si deschise gura sa spuna ceva, insa o inchise la loc fara a scotevreun sunet.Tata continua:-La inceput, gandurile ei nu erau cu mult mai diferite decat ale celorlalti: semira de frumusetea noastra,se intreba de ce suntem atat de retrasi, de ce numancam la cantina si lucruri din astea, nimic ingrijorator. Acum cateva zile,insa,din gandurile ei am auzitceva de genul: e ceva in neregula cu ei, parca nusunt oameni, apoi au evoluat in sigur nu sunt oameni.Punctul culminant a fostastazi, in timp ce o privea pe Renesmee.Am auzit tare si clar daca sunt vampiri-Deci nu e sigura, am spus. Dar de ce a avut revelatia tocmai cand se uita lamine?-Se gandea ca daca ai fi ceva mai umana, ati putea fi prietene.Apoi tu i-ai

aratat sa fie atenta la profesor si s-a gandit oare de ce nu ii place sa fieprivita?Niciunuia dintre ei nu ii place.E clar ca au ceva de ascunsapoi,revelatia, cum ai spus tu.-Of, de ce trebuie sa fiu eu cauza problemei?-Nimeni nu te invinuieste, spuse bunicul. Stiu ca este greu pentru voi toti.Sida, parerea mea este ca ar trebui sa plecamcam intr-o saptamana.In acest timp imivoi rezolva problemele de la spital.Cine este de acord?Ne uitam unii la altii nestiind ce sa facem. Nu vroiam sa plecam, ne facuseram oviata aici. Daca ne-a fi mutat,ar fi trebuit sa o luam de la inceput..si totusi,era singura solutie care sa nu ne puna in pericol secretul.Timid, mama ridica o mana, fiind urmata de tata, Alice si Jasper.Rose stramba dinnas. Parca ii vedeam expresia transpusa pe fata mea.Emmet o urmarea cuatentie.Desigur, deciziile lui depineau de ale ei.Rose ridica mana, urmata in

scurt timp de ceilalti.Toate mainile erau ridicate, mai putin a mea.-Renesmee? Spuse bunicul-Se pare ca ati ajuns la o decizie, am spus-Decizia trebuie luata de comun acord, iar tu nu ti-ai dat acordul.-Poti considera ca majoritatea decide, am spus si am parasit incaperea.

Capitolul 3: Regretele lui David

Iesind pe usa, am inceput sa alerg catre padure.Ce era cu mine? Ma purtam prosteste. Pana la urma, nici nu conta daca sau unde nemutam. As fi fost alaturi de familia mea, alaturi de Jacob, si asta era important.

Nici macar nu aveam prieteni aici, nu avea sa imi fie dor de nimeni.Cu toate ca aveam o familie numeroasa si stiam, desi nu vroiam sa recunosc,faptul ca eu sunt centrul existentei lor, uneori ma simteam foarte singura. Nuaveam alaturi pe cineva ca mine, cu aceleasi framantari, pe cineva care trece prinaceleasi schimbari,pe cineva...nu de aceeasi varsta. Varsta mea nu e elocventa,pentru ca in curand voi face 7 ani. Asta inseamna, potrivit lui Nahuel (un hibridjumatate om-jumatate vampir, ca si mine) ca in curand pot spune ca am ajuns lamaturitate. Atunci de ce se comportau cu totii ca si cum as fi un copil mic?"Toti", pentru mine, are un sens foarte restrans: familia mea vampirica sivarcolacul meu, Jacob.Tata maraia de fiecare data cand eram mai apropiata de Jake, mama era excesiv de


5/59

protectiva...chiar si Jacob insusi parea uneori ca ma evita. Ii iubesc nespus petoti, si nu pentru ca sunt tot ce am, ci pentru ceea ce sunt ei...dar cu toateastea, ma sufoca.Obosita de alergat si de atatea ganduri,m-am asezat pe o piatra. Si acum? Ceurmeaza?Soarele asfintea, imprastiindu-si ultimele raze.Insa nu ajungeau la mine, erammult prea cufundata in padure; printre ramurile dese ale copacilor de abia sezarea cerul.

Apoi se auzi un fosnet in padure. O, nu! Cineva venea dupa mine.Cineva venise sao ia pe rebela si neinteleasa Renesme acasa. Probabil Jacob. Nu vroiam sa fie el,eram furioasa ca se purtase asa cu mine, ca ma evita si ca nu ma consultaseinainte sa se declare pro mutarii. Am vazut cum Emmet nu miscase niciun deget panace Rose nu luase decizia. Insa Jake nu a considerat necesar sa imi stie opinia...Chiar nu vroiam sa il aud, orice mi-ar fi spus.Insa nu era el.-Nu vrei sa te intorci in casa?E cam racoare aici.David?!? Ce facea el aici?

-Tu nu simti frigul. Iar mie nu imi pasa de el.-Am incercat si eu. Hei, stii ce spuneam eu in viata umana?-Nu.-Ca viata e prea scurta ca sa o petreci stand bosumflat.

-Aha.-Nu esti prea sociabila, stii?-Mda. Ce cauti aici?-Si nici prea amabila. Pai, ce sa zic...seara, padure,niste caprioare...ca totivampirii.-De ce ai venit tu dupa mine?-Am dat cu zarul. Eu am pierdut.-Orice ai incerca sa ma convingi, sa stii ca nu e nevoie.Asta era ciudat...David aici, langa mine, incercand sa ma inveseleasca asa cumfacea de obicei. Cand eram mica, reusea. Nu am inteles niciodata cum poate fi atatde optimist. Si, spre rusinea mea, nici nu m-am straduit prea tare.-Hai, Renesmee, spune. Nu am decat o eternitate la dispozitie, glumi el.-Foarte amuzant.

-Te porti ca un copil razgaiat.Tonul vocii lui se schimbase. Nu mai era nicio urma de gluma in acele cuvinte.

- Vrei sa vorbesti cu mine? Daca nu, iti respect dorinta si plec.-Nu stiu ce vreau, am raspuns intr-un final. ma simt...Nedreptatita. Toti sepoarta cu mine de parca as fi un copil, dar eu am trecut de etapa aia.-Oare?-O,nu si tu!-Renesmee! Asculta-ma cu atentie: ai o mama care aproape ca si-a dat viata ca sate nasca si ar face-o inca o data si inca o data daca ar fi nevoie. Ai un tatacare te iubeste, iubirea asta i se citeste in ochi, in vorbe, in miscari. Totimembrii familiei ar face orice ca sa iti fie pe plac. Iar Jacob...stii, la inceputmi se parea ciudat..tu si Jacob, adica...intelegi. Dar v-am studiat mult si amajuns la concluzia ca el este piesa fara de care puzzle-ul nu ar fi complet. Ai

totul ca sa fii fericita.Vai, cata dreptate are!-Stiu, David..-Asculta-ma in continuare. Pe vremea cand eram om, am avut multe vise. Unele s-auimplinit, altele nu. Marea mea iubire a fost actoria. Iubeam scena, traiam prin easi pentru ea. Insa intotdeauna mi-am dorit sa ma indragostesc cu adevarat. Saiubesc o persoana. Volturii mi-au furat totul: viata pe scena si ocazia sa iubescsi sa fiu iubit. Cine ar iubi pe cineva ca mine? Nimeni. Nu am stiut niciodata ceinseamna iubirea. Parintii mei au murit intr-un accident de masina. Aveam 5 ani.-Nu am stiut....-Am crescut la casa de copii. Oricat am incercat sa uit acea perioada, nu am


6/59

reusit. Imi aparea in comsaruri, ma urmarea pretutindeni. Am trecut prin multegreutati, fizice si psihice, dar nu are rost sa le mai amintesc. Acum, ca v-amgasit, am aflat ce inseamna o familie.Am reusit sa imi gasesc pacea sufleteasca,insa sunt condamnat sa fiu martor in fiecare secunda a existentei mele la un lucrude care eu nu voi avea parte niciodata: iubirea impartasita.

Capitolul 4: Inainte!

Cuvintele lui David m-au uimit si m-au intristat. Imi simteam obrajii uzi, dar nuimi aminteam cand incepusem sa plang. Nu il auzisem niciodata vorbind asa. El eraintotdeauna vesel, optimist, era cel care ne facea sa radem, ne umplea sufletelede bucurie. Am crezut ca este o resursa inepuizabila de voie-buna. Insa acumstatea langa mine, privind in gol, iar pe fata i se citea tristetea.-Mergem acasa? am intrebatEl nu a raspuns nimic, doar s-a ridicat si m-a ajutat si pe mine sa ma ridic.Apoi si-a trecut o mana dupa umerii mei si am pornit spre casa.-Renesmee, stii ca imi esti ca o sora. Tin la tine si vreau sa iti fie bine, deaceea vreau sa iti dau un sfat: daca vrei sa fii tratata ca un adult, poarta-te caun adult. Si atunci lucrurile se vor schimba.

-Ai dreptate. Hei, chiar ati dat cu banul?David rase cu pofta, dar nu imi raspunse. Oare chiar eram un adolescent-

problema? Cu siguranta nu. Doar ca uneori.....ma purtam ca unul.

******

Intrand in casa, m-am dus direct spre Jake si i-am sarit in brate.Ei, si ce dacaerau cu totii acolo?Ar fi trebuit sa se obijnuiasca pana acum. Daca nu au facut-o,e problema lor.-Imi pare rau, am spus, desprinzandu-ma din bratele lui Jacob. Deci, cand nemutam?-Nu e nevoie,spuse bunicul. David isi va folosi talentul pentru a o convinge ca

se insala, nu ti-a spus?-Hei, prietene! Nu omori pe nimeni, e doar o fata prostuta careia trebuie sa iizapacesti putin creierul, atata tot,spuse Jasper. Probabil ii simtea sentimentulde vinovatie.-Nu e nevoie sa faceti asta pentru mine, am spus. Eu...merg unde vreti. Chiaracum. Nu imi pasa. Serios. Voi sunteti prea buni cu mine. Nu trebuie sa imi luatiin seama toate tampeniile.As fi facut orice, as fi spus orice. Nu stiam de ce se simtea David vinovat sinici cum actioneaza talentul sau asupra oamenilor. Singura persoana pe care ilincercase fusese Emmet, si asta in urma unui pariu.Pur si simplu in convinsese samanance o ceapa intreaga,crezand ca are un gust minunat.Dar atat.Cand David s-aoprit din a-si mai folosi talentul, Emmet a redevenit acelas...mai sarac cu 500 dedolari,dar acelas. Din punctului meu de vedere, vinovatia sa era inutila. "Ceva e

ciudat, ceva nu se leaga" mi-am spus. Insa nu aveam sa fac investigatii. Despreorice ar fi vorba, as face totul ca David sa nu mai sufere. Suferise dejadestul....- 7 zile, spuse bunicul, intrerupandu-mi firul gandurilor.Pana atunci rezolvamproblemele aici si gasim o noua locatie.Vreo sugestie?Vroiam sa ii spun sa ne intoarcem in Forks. Mi-e dor de cei ramasi acolo.In plus,stiu ca si lui Jacob ii e greu, desi nu vorbeste niciodata despre asta. A renuntatla tot ce ii era drag pentru mine: la tatal sau, la prieteni, la haita....Nu amrealizat niciodata cate a facut pentru mine. Iar eu...off...uneori cred ca nici nuil merit.


7/59

Nu mi-am dat seama ca ceilalti s-au adunat in jurul mesei, discutand despre noualocatie. Doar David a ramas pe scara ce ducea la etaj, pe care se asezase de candam intrat in casa. As fi vrut sa ii spun ceva.Nu, nu sa ii spun practic, ci sa iiarat.Insa ce ii puteam spune? Ca imi pare rau? Erau doar vorbe si nu il puteauajuta in niciun fel.

Capitolul 5: Minciuna

Candva, peste noapte, m-am trezit din somn. Am visat multe lucruri, dar nu imimai aminteam niciunul: doar lumini si umbre, apoi cineva care tipa si apoi m-amtrezit.M-am uitat pe fereastra. Negrul noptii parca ma atragea de undeva,de departe.Fara sa ma gandesc, am sarit pe fereastra si am pornit-o catre padure.Nu fusesem niciodata in padure pe timpul noptii. E minunat!Am mers mult timp asa, savurand miresmele noptii. Greierii si bufnitele isicantau cantecele lor...dar de acolo, din inima padurii, se mai auzea ceva:- Imi pare rau ca trebuie sa minti pentru mine....-Shhhh! Taci, David. Mai e cineva aici..Renesmee!!!?Tata?Si David? Dar ce faceau ei aici?-Ce faci tu aici,domnisoara? spuse tata.Ar trebui sa dormi.

Ajunsesera in fata mea. Niciunul din ei nu parea prea fericit. Ups, am comis-o.Cu siguranta nu ar trebui sa fiu aici acum si nici nu ar fi trebuit sa aud ceea ceam auzit, dar nu m-am lasat.-Ba ce cautati voi. Si pe cine mintiti?-Nu te priveste. Intoarce-te in camera ta.-Mama stie despre asta?-Acum, Renesmee!

Da, pai am plecat. Ce super...cand ma distrez si eu mai bine, trebuie sa aparatata si sa imi strice distractia. O sa mi-o platesti, tata...am spus in gand,stiind ca ma aude.Ajunsa inapoi acasa, am ignorat usa de la intrare si m-am catarat pe zid pana la

camera lui Jacob.Dormea,bineinteles. M-am asezat langa el si l-am privit. Era, parca, mai frumos

decat atunci cand era treaz. Probabil avea legatura cu faptul ca nu putea vorbi.Desi il iubesc mai presus de orice, uneori are un talent deosebit de a ma scoatedin sarite. Ca si tata,dealtfel.-Nessie!spuse elInitial am crezut ca s-a trezit. Dar dormea. Uau, imi spune numele in somn...astae dragut.Oare ce visa?M-am intins langa el si l-am mangaiat usor pe piept. Dar asta l-a trezit.-Nessie, ce faci aici?-Am visat ceva urat.Te rog, loasa-ma sa stau langa tine.-Sigur,sigur, spuse el. Apoi a adormit la loc.M-am intins si eu, insa nu am reusit sa adorm decat la rasaritul soarelui.

Oare ce ascundeau tata si David? Cu siguranta s-au dus in padure ca sa nu ii audanimeni. Deci nu numai de mine se fereau, ci de toata familia. Dar despre ce e

vorba? Gandul asta m-a framantat toata noaptea.

*****

Dimineata, adica dupa vreo 3 ore de somn, l-am trezit pe Jacob si am plecat incamera mea sa-mi fac un dus si sa ma imbrac pentru scoala.Probabil tata era furiospe mine, dar si eu eram furioasa la randul meu.Am coborat in living, fiindconvinsa ca el va avea castig de cauza. Eu nu ma hotarasem inca daca sa spun cuivace am auzit noapte trecuta.-Asta a fost ideea ta, Renesmee? ma intreba tata aproape razand. Am crezut ca aimai multa imaginatie.


8/59

Ei bine, la reactia asta nu ma asteptam. Care era problema lui? As fi putut safac mult mai multe lucruri cu Jacob, si o stia prea bine.Rasul lui se transforma in incruntare, apoi in marait.-Imi spune si mie cineva ce se intampla?-Nimic, mama, doar...gelozia tatalui meu.-Care-i treaba? spuse Jacob coborand scarile.-"Treaba" e ca o sa intarziem la ora de matematica. Sa mergem.-Hei, sa nu iti superi tatal prea tare. Nu de alta, dar imi place capul meu la

mine pe umeri si as vrea sa ramana acolo.Razand amandoi, am iesit din casa, mergand spre garaj.

Capitolul 6: Escapada

Din nou la scoala. Beah. Acolo unde ne vom muta, nu vreau sa ma mai duc lascoala. O sa stau cu Jacob acasa si voi citi multe carti. Asta imi place: sa aflulucruri noi.-Domnule Oldman, am spus eu, venindu-mi o idee.-Da, domnisoara Cullen.-Nu ma simt prea bine. Pot sa ma duc pana la infirmerie?

-Nu te simti bine, nu? Trebuie sa te vada un medic? Da, da, ai voie, dute.

-Multumesc.Si am zbunghit-o pe usa.Buun..acum sa ma gandesc: Rose?nu, e preaimpulsiva...mmm...mama?sau matusa Alice, ea ar putea sa vada ceva. Cred caamandoua. Sa vedem...acum au gimnastica...ar trebui sa fie floare la ureche.Am ajuns la sala de sport, incercand sa adopt o expresie a fetei destul deinofensiva.-Buna ziua, doamna Watson.-Buna, scumpo.Ce s-a intamplat?-Domnul Oldman m-a rugat sa le chem pe sora si verisoara mea la ora dansului. A

spus ca nu le rapeste decat 10 minute.-Nu e nicio problema, mergeti, mergeti, puteti sa stati pana la sfarsitul orei.

Uraaa! Asta imi place la profesorii mei: sunt atat de creduli!Le-am condus pe mama si Alice in baia fetelor.

-Am nevoie sa nu ne auda tata, am spus.Mama s-a incruntat putin apoi a spus zambind "Gata". Probabil isi desfasurasescutul.-Tata si David ascund ceva, am spus fara nicio introducere.-De unde stii?-Ei bine...azi-noapte n-aveam somn si am iesit sa ma plimb prin padure.Acolo i-amauzit. David isi cerea scuze ca tata trebuie sa minta pentru el. Apoi si-au datseama ca sunt acolo...-Asta e ciudat, spuse mama. Despre ce ar putea fi vorba? Alice, poti sa veziceva?Alice se incrunta si incepu sa caute prin viitor. Dupa circa 5 minute, spusedezamagita:-Nimic. Nimeni nu a hotarat nimic inca.

Clopotelul a sunat si au inceput sa se auda voci ale elevilor care ieseau peculoar.-Uite ce e, spuse Alice. O sa mai caut. Dupa ore, eu, Jasper si David vom mergein padure sa vanam. Vrei sa vii cu noi?-Desigur. Vin direct de la scoala, ca e aproape. Nu mai trec pe acasa.-Cu David? zise mama ridicand o spranceana.-Linistete-te,mama,Alice va fi acolo.-Deci ne vedem in padure. Haideti, avem ora de germana.Chiar atunci pe usa a intrat Aisha. Af, la naiba, sper ca nu a auzit nimic. Amzambit si am parasit incaperea.-Hei, incercati si voi sa fiti mai convingatoare, spuse Alice dandu-si ochii


9/59

peste cap.

Capitolul 7: Iesirea lui Jasper

-Tata, chiar nu e nevoie sa vii cu noi. David se poate controla, sunt sigura.Inplus, matusa Alice nu a vazut nimic.

Terminaseram orele si ne indreptam spre padure. Eu, tata, Alice si Jasper aveamsa ne intalnim cu David acolo. Restul se dusesera acasa.-Cine a zis ca vin sa te apar pe tine? Vreau sa imi astampar setea. Daca ne mutamunde vrea bunicul tau, nu vom avea la cina decat iepuri si vulpi.Profit si eu catmai pot.-Da,sigur.Ajunsi in padure, ne-am impartit in doua grupuri: eu si Jasper am mers catrenord, iar restul grupului catre sud.-Ok, ce zici de o caprioara?am spus-Minunat, pun pariu ca sunt mai bune decat iepurii si vulpile.Am vanat fara sa mai schimbam vreun cuvant. Jasper nu era chiar genul vorbaret lavanatoare, sau poate nu ii placea sa vorbeasca cu mine.Totul a decurs normal,pana la un moment dat. Ceva se schimbase, ceva era gresit.

Un miros dulceag si patrunzator se simtea acum in aer. Era, negresit, miros uman.Jasper il trase o data adanc in piept si porni in directia de unde venea mirosul.-Jasper, unde crezi ca te duci?Jasper, opreste-te, am spus opreste-te!L-am ajuns din urma cu mare greutate si l-am prins de mana. Insa el s-a intorsmaraind si, scuturandu-si mana, m-a aruncat cativa metri in spate. Au! Asta adurut.M-am ridicat si l-am urmarit din nou, insa de asta asta am pastrat distranta."Tata?" am spus in gand "Tata, s-a intamplat ceva, am nevoie de tine!" Insa tatavana si cel mai probabil nu se concentra la nimic altceva in afara de prada sa.-Jasper, opreste-te, vei regreta asta!Insa el nu ma asculta. Merge tinta catre miros.Apoi am vazut-o: era Aisha,fata de la scoala. Cea din cauza careia ne mutam.Probabil ne auzise vorbind si ne urmarise.Sau, cine stie....acum viata ei se afla

in pericol. Si a mea, daca tot vine vorba."Tata, unde esti?"Apoi a urmat imaginea de cosmar: fata statea sprijinita de un copac. Jasper a maiadulmecat o data aerul si a pornit sprea ea. Avea gura deschisa si mainileinclestate. Stiam ca o va omori, stiam. Si pe mine, daca ii stau in cale.Am inchis ochii si am tipat. Apoi am asteptat tipatul fetei. Poate nici nu a maiavut timp sa tipe. Din clipa in clipa ma asteptam sa deschid ochii si sa ii vad peai lui Jasper rosii,cu un fir de sange si in coltul gurii..iar fata...moarta,bineinteles....-Opreste-te! tuna vocea lui David. Chiar acum iti doresti sa te intorci acasa sisa povesteti ce s-a intamplat!Jasper s-a oprit,ezitand.-Iti doresti foarte, foarte tare acest lucru.In cele din urma s-a intors si a pornit spre casa, trecand chiar pe langa mine.

Picioarele au inceput sa-mi tremure si mi-au cedat.M-am uitat la fata.Era inviata.Alba ca varul, transpirata si lipita de copacul de care se sprijinise.Dar inviata.Apoi a vorbit.-O, nu, David! Nu si tu!

Capitolul 8: Adevarul

Cum adica "Nu si tu"? De unde se cunosc ei? Parca David nu parasea casa..oare cese intampla?-Vei afla in curand,spuse tata apropiindu-se. Imi pare rau ca nu am venit mairepede, nu te-am auzit. Si cand am facut-o, David mi-a luat-o inainte.


10/59

-Aisha,imi pare rau...nu trebuia sa afli,nu asa...David se apropie de fata, care era inca inghetata de frica. Incerca sa o atinga,insa ia o lua la fuga printre copaci.-Aisha!-David,asteapta. Este foarte speriata. Lasa-ma pe mine.-Bine,Renesmee,spuse David.-Ai grija,adauga tata.-Stati linistiti.

Si am plecat. Buun, asta a fost partea usoara. Cum convingi o fata speriata demoarte sa inteleaga si sa pastreze secretul vampirilor, avand in vedere ca era saajunga in coltii unuia? Si eu o data cu ea, dar acum eu ocup locul 2. uau, eu pelocul 2....fata asta ar trebui sa ne viziteze mai des.-Aisha!Aisha!Doar nu e proasta sa raspunda. Am ajuns aproape de lac...trebuie sa fie pe aicipe undeva, nu avea cum sa ajunga prea departe.-Aisha! Sunt Renesmee. Nu iti fie frica, vreau doar sa vorbesc cu tine. Eu nusunt ca ei.Am tras aer in piept. Aaahhh...e aproape...ii simt mirosul,iar gatul ma ustura.

Dar trebuie sa ma concentrez.-Sunt aici,spuse intr-un final.Normal ca era. Din doua miscari am ajuns la ea.

-Eu iti voi explica tie ceva si apoi tu imi vei explica mie ceva, in regula?Doar nu eram fraiera, sa nu profit de asta pentru a afla care e treaba cu ea siDavid.-Stiu ce sunteti,spuse

-Da,si ai dreptate. Doar ca nu suntem ca vampirii din filmele de groaza.Stii,daca ajungi sa ne cunosti, putem fi simpatici.Bine, asta a sunat cam infantil.-De unde stii? Ce credeam eu?-Ei bine, ta...Edward..citeste gandurile...aproape fiecare dintre noi are cate untalent mai..special.Aveam impresia ca nici nu este atenta la mine. Probabil era inca in stare de soc.-Aisha, am spus. Nu are de ce sa iti fie teama de noi. Noi..nu atacam niciodataoameni.Doar animale.

-Se pare ca prietenul vostru nu e de aceeasi parere.-El....e mai impulsiv...dar poate fi tinut sub control. Daca tu nu ai fi venitaici, nu s-ar fi intamplat nimic.-Dar tu? Ai spus ca nu esti ca ei...-Pai da, eu nu sunt chiar un vampir...sunt jumatate om...iar Jacob (nu cred ca

ar linisti-o prea tare sa stie ca Jacob se transforma in lup) este om. El este unom. Si traieste alaturi de noi. De mult timp. Pana acum nu i s-a intamplat nimic..-Eu...stiam ca veti veni aici. V-am auzit. Si am vrut sa vad...ce sunteti. Nu amcrezut ca as putea fi in pericol.-Ce e cu David?am intrebat-El a fost atat de dragut cu mine. Nu am banuit niciodata....e un mincinos!Ochii fetei s-au umplu cu lacrimi. Bun, asta e ciudat. Nu plangi cand te ataca unvampir, dar plangi cand te minte unul?

-David ne-a mintit si pe noi, i-am spus,avand o revelatie: asta era minciuna. Cusiguranta, era ceva intre David si Aisha...iar tata stia pentru ca le citeagandurile...-Ti-e frica de mine?am intrebat-oSe uita la mine, cu ochii inca in lacrimi.-Nu, spuse ea. Cred ca nu.-Ok, atunci ce-ai zice sa facem o plimbare si sa povestim diverse lucruri? Eu itipovestesc despre noi, imi mai spui si tu cate ceva despre tine...-In regula.


11/59

Capitolul 9: Povestea

-L-am intalnit in urma cu cateva luni, la biblioteca.Mi-am amintit: David se dusese intr-o zi la biblioteca sa imprumute cateva carti.Bunicul ii spusese ca a fost o prostie din partea lui, ar fi putut sa roage peoricare dintre noi sa se duca in locul lui. Si asta era toata povestea. Sau...nu?-Si apoi?-M-a ajutat sa imi aleg cateva carti, apoi ne-am plimbat prin parc si am vorbit

mult. Mi-a placut pentru ca e inteligent si stie sa se poarte. Cred ca....nu maiconteaza.-Ca te-ai indragostit de el? am spus zambind-Pai, da. Insa el m-a mintit.-Aisha, crede-ma, daca te-a mintit a facut-o ca sa te protejeze.-Da, asa cred....Renesmee, mai povesteste-mi despre voi...Am inceput prin a-i povesti despre fiecare membru al familiei cate putin, dar

fara sa dau detalii. In fond, nici nu stiam ce am voie sa spun si ce nu.-David nu mi-a spus ca e orfan. Cred ca e foarte puternic. De fiecare cand ne

vedeam era foarte glumet, intotdeauna reusea sa ma faca sa zambesc.De fiecare data? Oopa...asta intrece asteptarile.-Si...va vedeati des?-In fiecare sambata-seara, la ora 23:00, parintii mei plecau in oras. Stii, si eu

sunt adoptata. Noii mei parinti nu tin prea mult la mine. Dar asta e o altapoveste. El venea la mine dupa ce plecau ai mei....stateam in curtea din spate, nedadeam in leagan, vorbeam despre cartile pe care le-am citit si imi spunea poezii.Stii ca scrie poezii?O,da,stiu. Mie n-a vrut niciodata sa mi le citeasca.-Da.-Sunt atat de frumoase. Uneori aveam impresia ca sunt despre mine.Poate de aia nu vroia sa mi le citeasca.-Hei, voi sunteti..stii tu..impreuna?-O, nu..uneori chiar credeam ca va fi asa. Dar el a pastrat intotdeaunadistanta...Renesmee? Cum devin oamenii vampiri?-N-n-nu stiu, am raspuns socata.

Ce fel de intrebare mai e si asta? Doar nu se gandea ca...uau! Dar de ce nu?

-Ti-am spus, sunt doar pe jumatate vampir...Ajunsesem la marginea padurii. Soarele era aproape de asfintit, imprastiindu-si

ultimele raze peste noi. Atunci am simtit si am stiut ca a fost o greseala saiesim din padure. Pielea mea devenise stralucitoare. Nu la fel de stralucitoare caa celorlalti vampiri, dar destul de stralucitoare incat sa ii atraga atentiaAishei.-Soarele nu ne prea iubeste, i-am spus inainte sa ma intrebe.Ea se uita mirata.-Arati superb!-Multumesc.Cred.

-Ai spus ca fiecare dintre voi are cate un talent?-Da, aproape.

-Deci Edward citeste gandurile. Cred ca e foarte amuzant. Si Bella?-Ea...este opusul. Ne apara de talentul lui de a ne citi gandurile. Si de altetalente. De asta o ador.Si pentru ca e mama mea, dar trecem peste asta.-Iar tu?-Eu nu fac nimic. Nu ti-am spus ca sunt doar pe jumatate vampir?Se incrunta, de parca nu m-ar fi crezut.-Nu cred, spuse.-Bine,fac ceva. Vrei sa iti arat?-Nu e nimic infricosator, nu?

-Sigur ca nu.


12/59

Am atins-o pe mana si i-am aratat ca mi-ar placea sa fie iubita lui David. Eichiar se potriveau. Iar David merita sa fie in sfarsit, fericit.-Si eu as vrea, dar nu stiu daca e posibil.

I-am zambit. Fata asta e chiar de treaba.-Aisha, stii ca este foarte important pentru noi sa pastrezi secretul.-Desigur. Poti sa te bazezi pe mine.-Multumesc.Ajunseseram inapoi in curtea scolii. Soarele asfintise de-a binele, lasandu-se

intunericul.-Vrei sa te conduc acasa? Masina mea e inca in parcare.-Nu, multumesc, ma duc pe jos, stau foarte aproape.-Esti sigura? Nici nu stii ce creaturi misuna prin noapte, am spus eu zambind.-Ba cred ca stiu. Fii fara grija, ma descurc cu ele.

Am inceput amandoua sa radem.-In regula, atunci.-Noapte buna, Renesmee!-Noapte buna, Aisha!

Capitolul 10: Acasa

Am ajuns acasa mult mai repede decat de obicei. Soseaua nu era aglomerata, ceeace a fost un lucru bun, caci nu imi statea gandul la condus. Aisha s-a dovedit afi o fata de treaba...Imi place mult de ea, este exact genul de prietena pe careas fi dorit-o, insa nu credeam ca o pot avea.Cum am intrat pe usa, doua brate uriase m-au curpins, strangandu-ma cu putere.-Nessie, am fost atat de ingrijorat, spuse Jake. Ai patit ceva?-Sunt bine,am spus.Jacob m-a intors pe toate partile sa vada daca sunt ranita.-Ai sange pe tricou, imi spuse. Exact aici, langa omoplat.O,da...probabil de la lovitura cu care m-am ales cand m-a impins Jasper.-Ma voi duce sa ma schimb. Sunt bine, nu te mai panica.-Le-am povestit totul, spuse tata.

A,da..buna si tie.Sunt bine, nu iti face griji.

- Am scapat ca prin urechile acului, spuse bunicul. Acum, ca totul e in regula,putem ramane aici. Este mult mai bine asa.-Este, cu adevarat, totul in regula? intreba mama.Edward?- Da, iubito. I-am citit gandurile...nu are de gand sa spuna nimic. Sunt foarte

sigur de asta. Dar, pentru orice eventualitate, o voi urmari in continuare.Am urcat scarile catre camera mea. Aveam sa imi fac un dus, apoi sa ma imbrac cutricoul meu preferat cu tweety, lung pana la genunchi si sa citesc o carte.Jasper ma prinse din urma.-Renesmee, imi pare rau. Eu...pur si simplu nu m-am putut abtine. Nu am vrut sa teranesc,chiar nu am vrut,insa...-Stai linistit. Se putea intampla oricui.-Se putea intampla oricui, dar mi s-a intamplat mie. Din nou.Din nou? Oare pe cine a mai atacat?

- Jasper...-Te rog, iarta-ma. Si multumesc pentru ca ai clarificat toata povestea.-Floare la ureche!

Mi-am facut dusul mult asteptat si m-am urcat in pat. Insa nici nu am apucat sacitesc un pagina din carte, ca mama a ciocanit la usa camerei mele. Stiam ca esteea dupa mers, dupa miros...-Intra!-Esti fericita ca nu vom mai pleca?-Da. In plus, Aisha e o fata de treaba. Mi-ar placea sa fie iubita lui David.- Nu stiu ce sa zic,o relatie cu un vampir implica multe riscuri.-Dar tu ai fost cu tata pe vremea cand erai om.


13/59

-Asa e.-Si nu ai patit nimic.-Dar am fost aproape. De mai multe ori.-Mama, pe cine a mai atacat Jasper inainte de Aisha?-Din cate stiu, el are dosarul cel mai murdar dintre noi.-Si tu pe cel mai curat,nu?am spus-Eu si Carlisle.-Stii pe cineva pe care sa fi atacat Jasper,mama?

-Da. Pe mine.Capitolul 11: Ziua de nastere

Trecuseara patru luni de la intamplarea cu Aisha. In acest timp, devenise foarteapropiata de mine si de familia mea. Era prietena mea de suflet. Insa cel maiapropiat de ea era David. Nu formau un cuplu, insa erau buni priteni si se vedeain ochii lor cat de mult se iubeau. David imi spusese o data ca ii era teama sadevina mai apropiati, caci nu stia cat de mare ii este autocontrolul si ii erateama sa nu o raneasca.Si relatia mea cu Jacob a evoluat. David avea dreptate: daca ma port ca un

adult, sunt tratata ca unul. As fi vrut ca tata sa nu mai maraie cand ne prindeasarutandu-ne sau cand vedea asta in gandurile noastre. Dar, probabil, va mai trece

un timp pana ce se va intampla asta. Momentan, eram fericita ca Jacob avea capulinca bine fixat pe umeri si nu avea niciunul dintre parintii mei de gand sa i-lrupa.Era o dimineata de sambata insorita. Un lucru foarte rar, insa m-am gandit ca se

intampla pentru mine. Astazi este ziua mea, implinesc 7 ani. Peste 3 zile, mamasarbatoreste 7 ani de viata vampirica, asa ca ne-am hotarat sa ne sarbatorim ziuaimpreuna. "Sarbatorit" e prea mult spus. Mamei nu ii plac petrecerile,iar eu maconformez. Aisha va veni in vizita (insa asta se intampla destul de des) sicumparasera si un tort (eu si mama vom sufla in el, iar Aisha si Jacob il vormanca).Am deschis ochii.-Buna dimineata, iubito!La multi ani!

Uau,Jacob! Asta e o premiera. De obicei sambata doarme pana la pranz.

-Multumesc.-Cum te simti de ziua ta?

Am cascat.-Adormita.-Uite si cadoul tau. Sper sa iti placa.

L-am deschis, incercand sa nu par foarte nerabdatoare. Un lantisor superb, dinaur alb,cu un pandativ in forma de inimioara mi-a cazut in palma cand am intorscutia in care se afla.-E superb. Multumesc, Jake!-Da-mi voie sa ti-l pun.Mi-am ridicat parul, pentru va Jacob sa imi poata inchide lantisorul.Dupa ce aterminat, m-a sarutat pe gat. M-am intors si l-am imbratisat. Probabil am ficontinuat, daca la usa nu se afla Alice.

-Intra! am strigat inainte ca ea sa apuce sa ciocane.-Hei, ne spionezi? Faci echipa cu Bella?Tu esti schimbul 2?spuse Jacob-De fapt, am venit sa ii aduc cadoul nepoatei mele preferate.-Sunt singura ta nepoata.-Nu strica momentul,Nessie.-Doar eu am voie sa ii spun Nessie.-Hei, tu cara-te si lasa-ne sa vorbim ca intre fete.Jacob a plecat, iar eu am desfacut pachetul de la matusa Alice.Ma gandeam eu ca trebuie sa fie un articol vestimentar.-Ce spui, iti place rochita de la mine?-E minunata, matusa. Ma duc chiar acum sa o probez.


14/59

-Tu esti minunata in ea, spuse Alice cand am iesit din baie,imbracata in rochitade la ea.-Multumesc mult.-Chiar te prinde movul. Si se potriveste cu pandativul de la Jacob.-Alice...iar ai tras cu ochiul in viitor? Ai vazut multe? Spune-mi si mie,ce...-Vai, cat e de tarziu. Ma duc sa ma imbrac si eu. Ceilalti sunt in salon, de

abia asteapta sa iti dea cadourile.Cum poate o persoana atat de mica sa fie atat de enervanta?

M-am aranjat putin si am coborat. Am vazut-o pe mama si am imbratisat-o,apoi petata si pe restul. I-am daruit mamei cadoul de la mine: un cosulet cu flori decamp uscate, pe care le-am cules pe parcursul anului din padurile in care am merssa vanez. Stiu ca nu ii place sa dam bani pe cadouri,asa ca m-am gandit sa iiconfectionez unul.Parintii mei imi daruisera o serie de carti pe care mi le doreamtare mult, bunicii un buchet imens de crini (florile mele preferate)si un albumpentru forografii,iar Emmet,Rose si Jasper...-Vai, nu pot sa cred!

O motocicleta superba, ultimul model, se afla in fata casei, cu o mare fundarosie legata de ea.-La multi ani, Renesmee! spusera ei in cor.-Multumesc! Uau!-Sunteti nebuni?!! tuna mama. O motocicleta este foarte periculoasa..VA OMOR!!

Jacob radea in hohote.-Mai stiu eu pe cineva care mergea pe motocicleta.-Asa e, mama?-Nu!-Ba da! o contrazice JacobEra amuzant sa ii vad cum se ciondanesc...dar dintr-un motiv sau altul,tata

adoptase o expresie serioasa, fiind cu gandul foarte departe de noi.-Tata! Tata! Tu ce parere ai?-Pai...s-o stapanesti sanatoasa.-Edward!-Aaa,adica...sa porti casca si...sa ai grija,bine?

Intre timp au ajuns David si Aisha cu tortul. Acesta era cadoul lor.Am imbratisat-o pe Aisha si am intrat cu totii in casa.

Apoi au cantat "La multi ani", mai intai pentru mine, apoi pentru mama si amsuflat amandoua in lumanari.Ziua s-a sfarsit fara ca cineva sa mai pomeneasca de motocicleta care acum seafla in garaj acum.

Capitolul 12: NeasteptatDavid a plecat sa o duca pe Aisha acasa, iar noi am inceput sa revenim laactivitatile vietii cotidiene: Eu m-am asezat cu Jacob pe canapea si am inceput saii povestesc despre ultima carte pe care am citit-o. Tata a inceput sa cante lapian, mama statea si il asculta. Bunicul verifica niste fise ale pacientilor,povestindu-i bunicii despre fiecare dintre ei si problemele lor.Ceilalti erau plecati sa vaneze.

Totul era perfect normal. Fusese o zi de nastere draguta.-Ce face David, de ce nu mai vine? intreba mama cand tata terminase de cantat

melodia. A plecat de mai bine de o ora, iar Aisha sta aproape.-Ei, si tu acum, Bella,spuse bunica, Lasa-i in pace.-Dar nu-i las eu?

Am chicotit. Da, era exact genul care nu te lasa sa faci ce vrei.-Te-am auzit, Renesmee,spuse tata.Am inceput sa rad.A mai trecut o ora. David inca nu venise.

-Crezi ca i s-a intamplat ceva?l-am intrebat pe Jacob.-Cum ar fi? Sa il lovesasca o masina? Singura care ar avea de suferit in povestea


15/59


16/59

-Atunci lasa-o pe ea sa te omoare, nu o face tu dinainte,spuse tata. Poate maiai o sansa, poate nu te va uri.Am avut dreptate,David vroia sa se sinucida.-Trebuie sa va spun ceva, zise mama.De abia acum am vazut expresia ei. Buza de jos ii tremura, iar pumnii ii erau

stransi.-Acum? intreba David exasperat.Centrul existentei lui era Aisha, iar era zacea inconstienta pe canapea. Cu

siguranta nu vroia sa auda nimic.-Cu atat mai mult acum.-Te ascultam,Bella,zise bunicul.-Aisha vroia sa devina vampir. Mi-a spus asta.-Pentru ca nu stia ce vrea, spuse David printre dinti. In mod sigur isi va

schimba parerea.-Asta nu e tot. Este vorba despre mine. Cand m-am transformat in vampir, morfina

nu a avut niciun efect. Pur si simplu nu m-am putut misca si nici nu am pututscoate vreun sunet. Insa atat. Imi pare rau,Edward. Nu as fi spus niciodataadevarul, insa nu e nevoie sa te simti mai vinovat decat esti,David. Cu morfinasau fara,este acelas lucru.-Bella!

Expresia tatalui meu semana cu cea a lui David. De parca ar fi adunat toata

durerea din lume in ei insisi. De parca ar fi fost supusi celor mai marisuferinte. Si chiar erau.

Capitolul 14: Noaptea cea mai neagra

Urmatoarele ore nimeni nu a mai vorbit nimic. Toti o priveam pe Aisha. Din candin cand, ma mai uitam la parintii mei.Imi era greu sa stiu ca din cauza mea mamasuferise atat de mult. Ma intrebam cum se simte tata acum. Probabil la fel devinovat ca si David. Dar e nu vina lui, e vina mea.-Renesmee,voi va trebui sa plecati o vreme,spuse mama.-Poftim?-Nu vreau sa fiti in apropierea Aishei cand se trezeste.-Asa este,spuse si tata. Tu si Jacob veti fi in pericol aici. Trebuie sa mergeti

undeva pentru o vreme.Eu si Jake? Undeva pentru o vreme, doar noi doi?Bun, daca tata nu a reactionat in niciun fel la gandurile mele nu prea ortodoxelegate de aceasta plecare, asta inseamna ca este foarte afectat de ceea ce a spusmama.Off...-Da,cred ca La Push este o idee buna,Jacob,zise tata.-Mergem in La Push?M-am inviorat dintr-o data. Imi doream atat de mult sa merg acolo!-Lasa-ma doar 5 minute sa vorbesc cu tata, va fi incantat sa ne primeasca.-Dar nu trebuie sa mergem chiar acum,nu?Aisha se va trezi peste 3 zile.-Da, insa vreau ca tu sa pleci acum.-Mama...e prietena mea. Lasa-ma sa stau macar pana in zori.-Fie...dar maine plecati. Du-te sa iti faci bagajele.

******

Categoric, sa raman peste noapte acasa a fost o alegere proasta. Trebuia sa plecatunci cand am avut ocazia. Aisha a inceput sa tipe si sa se zbata, spunea ca vreasa moara si ca nu mai suporta. A fost un cosmar. Pe de o parte, imi era tare milade ea si de David; la fiecare tipat al ei, parea ca ii infige cineva o sageata ininima. Apoi, mai era si mama. Imi era groaza sa ma gandesc la faptul si ea atrecut prin asta, din cauza mea.

Jasper, Alice,Rose si Emmet s-au intors acasa aproape de ivirea zorilor.-Cum se simte? intreba matusa.


17/59

Bineinteles,vazuse totul.Nimeni nu i-a raspuns,insa, la intrebare.Aisha a inceput sa tipe din nou, facandu-ne pe toti sa tresarim.Jacob, care adormise intr-un fotoliu a sarit direct in picioare sia venit langa

mine.-Hai sa mergem,i-am spus.Ne-am dus toate bagajele in masina mea, un Lamborghini Gallardo argintiu.-Conduc eu, i-am spus lui Jacob, care s-a asezat resemnat pe scaunul din

dreapta.M-am intors in casa pentru a-mi lua ramas bun de la mama si de la tata. Doar ei

mai ramasesera in casa, restul ne-au condus pana la masina.I-am imbratisat puternic. Imi doream sa nu mai fie atat de tristi.-Aveti grija de voi, spuse mama. Si saluta-l pe Billy.-Da,fii fara grija, Vorbim la telefon. Sa ma tii la curent cu ce sa intampla.-Sigur.-Sa fiti cuminti, spuse tata.Nu i-am raspuns.-Cand vin vreau sa va vad mai fericiti, bine? Nu sunt obisnuita cu voi asa

posomorati.I-am mai imbratisat o data, apoi am plecat.M-am urcat in masina si am apasat accelereatia. Masina a pornit scartaind.

Plecam, plecam departe de St. Helens, departe de parinti, doar eu cu Jacob.

Capitolul 15: Calatoria

Am condus pana dupa pranz. Nu puteam crede ca plec doar eu cu Jacob pentru ovreme, si nu oriunde, ci in Forks.-Sunt tare egoista,am spus.-Ba nu, nu esti.-Ba da sunt. Gandeste-te, Jacob: Aisha, prietena mea cea mai buna, singura meaprietena, va deveni vampir in doua zile. Ea sufera enorm acum, iar pe langa ea siDavid...si parintii mei.-Bella stia exact despre ce e vorba cand a decis sa devina vampir.

-Dar, nu a decis, pur si simplu, din cauza mea...-Ba da, a decis. Decisese asta cu ceva timp in urma, insa Edward nu prea era de

acord si tot incerca sa o amane. Apoi a aflat ca este insarcinata si asta erasingura solutie: vampirizare de urgenta.Am chicotit. Ma simteam mult mai bine acum, ca nu era in totalitate vina mea.- Nu am stiut ca tu gandesti asa, Nessie....Edward ar fi trebuit sa stie si sa

iti explice.-Tata mi-a spus de mai multe ori ca nu e vina mea, insa nu a...aa....aprofundat

subiectul.-Ei bine, acum stii. Hei, de ce ai tras pe dreapta?-Nu ti-e foame?-Pai, daca ca ai adus vorba...-Hai, coboara si ia-ti ceva de mancare. Te astept aici.

M-a sarutat apoi a iesit din masina.Ma gandeam la atat de multe lucruri: Aisha,David, mama si tata...oare cum a fost

viata mamei inainte de a deveni vampir? Jacob....eu si Jacob...-Renesmee,trezeste-te!-Ce?Poftim?Eu...Jacob...-Te muti pe bancheta din spate acum. Esti prea obosita ca sa mai conduci.M-am conformat. Imi simteam pleoapele atat de grele. Incredibil, dar pana acum

nu am simtit somnul deloc. M-am intins pe bancheta.-Hei, Jake! Termina de mancat, apoi pornim, bine?Insa nu am mai auzit raspunsul, caci am adormit la loc.Cand m-am trezit, se intunecase. M-am ridicat in sezut si m-am intins catre


18/59

locul din fata, sa il sarut pe Jake pe obraz.-Nu perturba soferul, caci vei ajunge cu intarziere la destinatie.M-am catarat pe scaun, ajungand pe locul din dreapta.-Unde suntem?-Inca 250 km si trecem granita cu Arizona.Arizona! Eram aproape.-Nu iti este somn?-Imi este putin. Vrei sa cautam o camera unde sa ne odihnim peste noapte?

-Suna bine.Nu imi mai era somn, dar imi doream foarte tare un dus.In cele din urma, am gasit un hotel.-Cate camere doriti? intreba receptionera.-Una va rog.

Se uita cam urat la mine. Oare trebuia sa cer doua? La asta nu m-am gandit....-Numele, va rog.-Vanessa si Jacob Wolf.

-Etajul 1, camera 54.-Multumesc.Capitolul 16: Popas

Cat timp Jacob era la restaurant (l-am trimis sa manance,din nou) eu mi-am facutun dus apoi m-am intins in pat.La scurt timp a intrat si el in camera. Si eu eram doar in prosop...ups...-De ce ai venit asa de repede, nu ti-a placut friptura?-Ba da, am mancat chiar trei. Daca ti se pare ca m-am intors prea repede, pot sa

plec si sa mai vin o data. Aveai ceva de facut?Cum ar fi sa ma imbrac? In ceva mai putin provocator? Nu...L-am sarutat apoi m-am dus in baie sa imi pun pijamaua. Mi-am luat o carte din

valiza si,asezandu-ma pe pat, am inceput sa citesc. Nu vroiam sa il fac sa sesimta stingherit in vreun fel.M-am speriat cand s-a aruncat langa mine in pat si m-a imbratisat. Tocmai iesise

de la dus.-Esti ud,am strigat.

Insa lui nu ii pasa. Si sincer, nici mie.M-a imbratisat si atat ne-am foit incat am cazut din pat. Amandoi.-Jacob!-Ce-i? Pat, podea, care e diferenta?-Este o direferenta elementara.-Esti obosita? ma intrebaNu stiam exact de ce ma intreaba.-Nu, insa tu esti.-Asa e. Si acum o sa fiu un copil cuminte si o sa fac nani.M-a bufnit rasul.-Da,chiar acum.

Jake s-a intins in pat si a adormit uimitor de repede. Am ramas langa elprivindu-l cum doarme, iar dupa o vreme am adormit si eu.

******

Dimineata, am comandat ceva de la room-service pentru Jacob. Cand un tanar avenit sa aduca mancarea, mi-am dat seama ca in curand voi avea si eu nevoie demancare. Si nu de sandvisuri.-Hei, Jake!

Dormea dus...-Jacob..

Nimic.-Jake,trezeste-te!


19/59

Pfuu...doarme ca o valiza..L-am prins de umar si l-am zgaltait usor. El, simtind mana mea, m-a tras mai

aproape, prinzandu-ma intr-o incelstare de urs. Insa nu s-a trezit.Bun, si eu acum ce fac? Daca imi trag mana fortat, se va speria (mititelul). Dacanu, voi sta asa pana maine.-Jaacooob!!!

In sfarsit, s-a trezit. Dar in loc sa imi elibereze mana, m-a tras mai aproape,pana am cazut peste el.

-Buna dimineata, iubito.-Nu-mi spune ca te prefaceai...-Eu?NU...-Trebuie sa plecam. Pentru inceput, ce-ai zice sa imi dai drumul?-O,da...scuze. Sunt gata in 5 minute.-Te astept in masina. Nu te grabi. Ai micul dejun pe masa.L-am sarutat si am iesit. Ajungand la masina, am ocupat scaunul soferului. Jacob

a venit si el putin mai tarziu.-Sa intelg ca tu conduci?-Exact.Si am pornit din nou la drum.

Capitolul 17: La Push

Am condus pana seara, fara sa simt vreun semn al oboselii. Jacob a vorbit totdrumul, povestindu-mi despre tatal sau, despre fiecare membru din haita....-Nu ai obosit sa conduci?-Dar tu nu ai obosit sa vorbesti?l-am tachinat eu.-Iubesti masina asta prea mult. Mai mult decat pe mine,glumi el.-Vorbesti prostii.-Cred ca ai fi in stare sa o conduci si dormind.-Vreau sa incerc asta intr-o zi, am spus amuzata.-Cum sa nu. Prima la dreapta.Am iesit de pe autostrada pe un drum lateral. Pe partea dreapta era o pancarda:

Rezervatia "La Push"Am mai inaintat putin, apoi am zarit casa lui Jacob...sau fosta lui casa.Mi-oaminteam din copilarie, desi nu fusesem decat o singura data aici, cand Jacob l-aanuntat pe tatal sau ca ne vom muta. Am parcat in fata casei.-Gata, debarcarea, pana aici ai platit!-Asa deci...M-a sarutat si mi-a spus:-Hai sa coboram.Ne asteapta toti.Care "toti"? Ah, haita era aici, bineinteles. Cum de nu am anticipat asta?Am coborat din masina si l-am urmat. M-a luat de mana si am mers impreuna pealeea ce duce la casa.Insa inainte sa ajungem la usa de la intrare au iesit ei: Sam,care o tinea peEmily de mana,apoi Seth, Paul si Rachel, Quil si micuta Claire (care avea acum 11

ani) ,Jared, Embry si la final Billy, in caruciorul cu rotile.-Fiule!

Jacob mi-a dat drumul la mana si a fugit sa il imbratiseze pe tatal sau. Aminaintat sfioasa. Am fost eu vreodata sfioasa?Nu. Dar se pare ca acum e momentulsa fiu.Insa Jacob s-a intors la mine imediat ce s-a desprins din imbratisarea tataluisau. M-a luat din nou de mana.-Va mai amintiti de Nessie, nu?-Pai, sincer nu, spuse Billy. Era foarte mica atunci cand am vazut-o.-Tu esti Nessie? intreba Claire.-Da, i-am spus eu. Imi pare bine sa te cunosc.


20/59

-Esti draguta, imi spuse ea.-Multumesc,am spus fastacindu-ma.-Bine ati venit, copii! spuse Billy. Intrati, intrati!Am intrat. Casuta era modesta, la fel ca ultima data cand am vazut-o. Insa cutoate astea, era foarte primitoare.In mijlocul sufrageriei se afla o masa lunga, incarcata cu tot felul de mancare.S-au asezat cu totii, iar la final ne-am asezat si noi.-Mancati, mancati, spuse Billy. Cred ca sunteti flamanzi dupa calatorie.

Jacob si-a umplut farfuria cu de toate. Bun, si eu ce fac acum? Acte decomplezenta? Sa mananc?Arata groaznic...-Jacob?-Mmm, raspunse el cu gura plina.La naiba, varcolacii au auzul fin.-Nimic.Nu isi dadea seama ca ma pune intr-o situatie penibila? Oare ce le spusese despremine?In fine, am inghitit in gol si mi-am pus cea mai mica bucata de friptura infarfurie.Iac! Oribila, asa cum mi-am inchipuit. Insa nimeni nu era atent la mine, asa caam luat servetelul de pe masa si, prefacandu-ma ca ma sterg la gura, am scuipatcarnea. Si asa am "mancat" toata friptura.

Dupa masa, am iesit afara, unde Jacob si ceilalti baieti au facut un foc detabara. Ne-am asezat in jurul lui. Jake era la cativa metri departare, ascultaceva ce povestea Sam. In stanga mea s-a asezat Emily, iar in dreapta...-Pot sa stau aici? intreba Claire.-Sigur, am spus zambind.

Capitolul 18: Vechea casa

Imi placea viata de aici, din La Push. Imi placeau oamenii, care nu semanau cunici un alt om pe care il intalnisem pana acum (exceptie facand Aisha, dar ea dejaacum nu mai era om).Erau cu totii sinceri si senini. Imi placea Emily,era o fatadraguta, chiar daca avea acea cicatrice pe fata(Jacob imi povestise cum o

capatase).Frumusetea unui om vine din sufletul sau, eu asa cred. Imi placeaClaire, era o pustoaica draguta.In aceasta atmosfera primitoare lipsea doar David,cantand la chitara. Imi placeau cu totii. Un singur lucru nu imi placea: Jacob leascunsese ceva despre mine, despre natura mea.Tarziu, aproape de miezul noptii, am simtit cum somnul incepe sa ma cuprindaincet.Claire deja adormise cu capul pe picioarele mele.-Hai, vino sa iti arat unde este camera ta, imi spuse Emily.-Unde plecati?intreba Jacob cand ne-a vazut ridicandu-ne.-Mi-e somn, i-am spus.-Ok, in regula.A venit langa mine si m-a sarutat.-Noapte buna,Nessie.-Noapte buna, am raspuns zambind.

Am urcat cu Emily (si cu Claire, care era inca pe jumatate adormita) pana laetaj, apoi Emily mi-a deschis o usa.-Aici este, spuse ea aprinzand lumina. Noapte buna!-Ne vedem maine, spuse Claire cascand.

-Noapte buna, le-am raspuns.Am intrat in camera. Era la fel de modesta ca si restul casei, dar la fel deprimitoare. Inauntru se aflau un pat mare, un dulap pentru haine si un birou. Peun perete se afla o usa care ducea la o baie micuta.Am cautat in bagaje pijamaua si am intrat in baie sa-mi fac un dus. Probabil arfi trebuit sa imi scot hainele din bagaje si sa le pun in dulap, dar imi era preasomn. Am stins lumina si m-am bagat in pat, iar in scurt timp am adormit.


21/59

Cand m-am trezit, Jacob dormea langa mine. Nu stiam cand a venit, pentru ca amdormit toata noaptea,fara sa ma trezesc macar o data. Nu stiam nici daca Billy neacordase o camera comuna sau pur si simplu Jacob a vrut sa doarma alturi de mine.Nu ma deranja niciuna dintre variante, chiar imi suradeau.Mi-am pus o pereche de pantaloni scurti si tricoul meu preferat cu Metalica si amiesit din camera.In sufragerie, Billy si Paul se uitau la televizor.

-Buna dimineata,le-am spus.-Buna dimineata! Ai dormit bine?ma intreba Billy.-Foarte bine, multumesc.-Vrei sa mananci ceva?De fapt, chiar vroiam. Dar nu ceea ce credea el.-Nu, multumesc,nu imi este foame. De fapt, as vrea sa fac o plimbare.M-am uitat la ceasul de pe perete. Era ora 9 dimineata. Cu siguranta, Jake aveasa mai doarma cateva ore.-In regula, dar ai grija.-Sigur, am spus si am iesit pe usa.M-am urcat la volan si am pornit. Vroiam sa imi vad vechea casa. Nu stiam exactunde se afla si daca voi reusi sa o gasesc. Desigur, as fi putut sa astept sa setrezeasca Jacob si sa mergem impreuna. Doar ca, dintr-un motiv sau altul, vroiam

sa merg singura.Am gasit locul in scurt timp. Parca un magnet ma atragea acolo. Am mers pe aleeacatre casa, sau ce mai ramasese din casa si am parcat in fata ei. Era inca inpicioare, dar arata ca o casa parasita de mult timp (ceea ce si era).Imi aminteam totul foarte clar: pe mama, stand pe veranda cu mine in brate, petata care nu ne scapa niciodata din vedere. Pe Jacob, care o tachina mereu pematusa Rosalie, pe Leah si Seth, in fomele lor de lupi, stand printre copaci. Imiaminteam cum, o data, demult, (care parea atat de demult de parca s-ar fiintamplat in urma cu cateva secole) mama il atacase aici pe Jacob, dar reusiseinsa doar sa ii fractureze lui Seth umarul si clavicula, caci se interpusese intreei. Imi aminteam ca fusesem foarte fericita ca Jake al meu nu patise nimic.

Capitolul 19: Prinsa

Am parasit casa, intrand in padure. Era linistita si plina de amintiri.Simteammirosul cunoscut al brazilor....si nu doar al brazilor, ci al tuturor animalelor.Erau multe si erau foarte ispititoare. Am inceput sa alerg, intrand tot mai adancin padure, incercand sa scap de acel miros, insa ma urmarea pretutindeni.In scurt timp, am zarit printre copaci o caprioara solitara, pierduta probabil deturma. In acel moment nu m-am mai gandit la nimic: mainile mi s-au inclestat inpumni, gura mi s-a deschis intr-un marait, picioarele mi s-au arcuit, iar din douasarituri am ajuns langa ea, doborand-o. Dintii mei puternici i-au gasit gatul sil-au sfasiat intr-o secunda. Am oftat,lasandu-ma cuprinsa de gustul sangelui.Cand am terminat, mi-am ridicat capul si l-am vazut: un lup mare, cenusiu care seuita la mine. Era, probabil Quil. In afara de Jacob, el era singurul care se maitransforma, mentinandu-se la aceeasi varsta, pana ce Claire avea sa se faca mare

pentru a-i deveni iubita.Lupul a scos un marait, apoi a fugit.La naiba! Imaginea mea, cu sange la gura si cu lesul caprioarei alaturi, nu eracea mai frumoasa. Iar acum, Quil se dusese acasa, sa le spuna celorlalti cevazuse. Am dat de belea.Am mers la rau si m-am spalat pe fata. Incercam sa prelungesc momentulintoarcerii acasa. Dar nu avea niciun sens. Daca as mai fi intarziat mult,probabil ar fi venit ei dupa mine. Asa ca m-am intors la masina si am pornit pedrumul pe care venisem. "Nu se va intampla nimic, nu se va intampla nimic" imispuneam in gand. la urma urmei, nu eu ii mintisem.Cand am intrat in sufragerie, i-am vazut pe Jacob, Paul, Quil si Sam stand pe


22/59

canapea. Billy era, ca de obicei in scaunul cu rotile, iar Claire si Emily stateaupe jos, uitandu-se pe o revista.-Tati, tati, noi suntem venisosi?Foarte veninosi. Dar de ce intrebi? Pentru cami-am muscat limba!-Foarte amuzant, Paul.Din nefericire, era singurul caruia ii ardea de glume.Cand m-a vazut, Claire s-a ridicat, vrand sa vina spre mine, insa Emily a prins-ode mana, tinand-o pe loc.

Nimeni nu spunea nimic.Intr-un final, Sam vorbi:-Emily, ce-ar fi sa te duci cu Claire sa va plimbati putin pe plaja?-Vii si tu? ma intreba Claire.-Voi veni putin mai incolo, bine?Acum am putina treaba.-Promiti?-Promit.-Bine.Si au plecat.Jacob a vent langa mine si m-a luat de mana.-Vreau sa imi spuneti de ce ati mintit, zise Sam.Insa nimeni nu a spus nimic.Apoi Jacob a vorbit:

-Imi pare rau, este vina mea. Nessie nici macar nu stia despre asta.-Dar de ce, spuse Sam.De ce ma hranesc cu sange sau de ce a mintit Jacob? Probabil de ce amintit....da, asta as vrea sa stiu si eu.M-am uitat la el, asteptand un raspuns.-Mi-a fost teama...ca nu o veti place, spuse el. Am crezut ca daca va spun ca eamananca mancare, veti fi mai putin sceptici. Insa nu am mintit in totalitate,Nessie poate manca si mancare, nu-i asa? spuse uitandu-se la mine.-Desigur, pot supravietui cu ea, am spus. Insa nu imi place.Ce? Daca tot spunem adevarul, macar sa il spunem pana la capat.-Asta ar putea schimba putin lucrurile,spuse Sam.-Stati linistiti, nu o sa...Era ciudat sa se gandeasca la asta. Cum putea crede ca le-as face rau?

-Nu e vorba despre asta,Nessie. Doar ca, dupa cate se pare, tu esti mai multvampir decat om, iar asta ar putea duce la transformarea noastra in lupi.-Am inteles....in cazul acesta,am putea pleca, nu vreau sa va fac probleme.-Nu e cazul. Noi suntem dispusi sa va ajutam, orice ar implica acest lucru. Doarca ar fi fost mai bine sa stim dinainte, sa avem timp sa ne pregatim.-Imi pare rau, spuse Jacob din nou

Capitolul 20: Claire si Emily

Dupa ce lucrurile s-au clarificat, am mers cu Jacob pe plaja. Ii promisesem luiClaire ca voi merge acolo. Le-am gasit pe ea si pe Emily plimbandu-se pe malulmarii.

-Ai venit, spuse Claire alergand spre mine.-Desigur, doar am promis.Mi-am scos sandalele si am intrat cu picioarele in apa. Senzatia era foarteplacuta.Nisipul imi mangaia talpile, iar apa calda imi atingea gleznele. Am zarito scoica si m-am aplecat sa o iau.-Uite ce frumoasa e, i-am spus lui Claire.-Pun pariu ca pot gasi una mai frumoasa.-Serios? Ia sa vedem.Am strans o gramada de scoici si m-am hotarat sa le iau acasa. Drept pentru carei-am umplut buzunarele lui Jacob cu ele.Claire vroia sa se catere pe o stanca, iar Jacob s-a dus cu ea sa o ajute sa


23/59

urce.-O sa am grija sa nu cada, ii spuse el lui Emily, vazand-o ca se incrunta. Nu temai panica atat.Am ramas doar eu cu Emily.-Ati clarificat problema? intreba ea.-Da, am spus. Aaa, asta nu te-a facut sa iti schimbi parerea despre mine, nu?-Sigur ca nu.Am zambit usurata.

-Se vede ca Jacob este fericit alaturi de tine. Suntem cu totii foarte bucurosica este asa.-Si eu sunt fericita. Nici nu imi pot imagina viata fara el.Si nici nu vroiam.-Nu am stiut ca am mintit, pana nu am ajuns aici, i-am spus. Credea ca nu va va

place de mine.-Se insela, bineinteles.-Ma bucur ca este asa, am zis.Am mers tacute catre locul in care se aflau Jake si Claire.

-Pot sa te intreb ceva?i-am spus.-Desigur,orice.-Jacob a avut vreo...iubita...inainte sa ma nasc eu?Privindu-i pe Quil si Claire, seara trecuta, mi-am dat seama ca el o iubeste

nespus si era de la sine inteles ca o va astepta pana va creste, fara sa fie cucineva in tot acest timp. Eram curioasa daca Jacob a avut o prietena inainte de aa ma cunoaste pe mine.Dintr-un motiv sau altul, Emily s-a schimbat la fata.-Hai, spune-mi, te asigur ca nu voi face vreo criza de gelozie.-Incercam sa imi amintesc, se scuza ea. Nu, nu cred ca a avut.Un lucru era cert: Emily stia sa minta la fel de bine ca mama.Nu ma deranja in niciun fel lucrul asta. Faptul ca Jake a fost, o data demult, cuo straina fara chip si fara nume, era, pana la urma, un lucru perfect normal.Stiam ca acum pe mine ma iubeste si nimic nu va schimba asta.

Capitolul 21:Charly

Dupa ce am plecat de pe plaja, am mers acasa si am lasat scoicile in camera mea,apoi am plecat cu Jacob in padure, pentru un vanat cum se cuvine.Jake a vanat si el cu mine. Cand am terminat m-am asezat la radacina unui copac,multumita. El a venit langa mine si si-a pus botul (era inca in forma de lup) pegenunchiul meu.-Schimba-te in om, i-am spus.El s-a dus sa isi ia hainele din locul in care le lasase. Din punctul meu devedere, putea sta si fara ele.Cand s-a intors, m-am ridicat si m-am dus sa-l imbratisez.Am inceput sa ne sarutam,la inceput usor, apoi din ce in ce mai pasional.Aici, in inima padurii, departe de casa, nu era nimeni care sa ne intrerupa. Asa

ca am continuat.....

******Cand ne-am intors acasa, incepuse sa se crape de ziua. Sufrageria era pustie,lucru care m-a bucurat. Chiar nu aveam chef sa raspund la intrebari de genul "Undeati fost pana acum?" sau mai ales "Ce ati facut pana acum?".Tinandu-ne de mana, am urcat in camera mea (sau a noastra, inca nu eram sigura)si ne-am intins in pat. In casa au inceput sa se auda voci; incepusera sa setrezeasca. Jacob m-a luat in brate si asa am adormit amandoi.-Nessie, trezeste-te!-Mmmm..-Nessie, trebuie sa vorbesc cu tine.

Nu Jacob era cel ce ma trezea (spre nemultumirea mea), ci Emily.


24/59

-Ce e? am spus eu, poate prea rastit.-Charly vine aici. Acum.Am sarit din pat si m-am dus pana la fereastra. Masina politiei parcase in fata,

iar acum Charly cobora din ea si se uita lung catre masina mea.-Stai aici, bine? spuse Emily.-Dar vreau sa il vad, m-am tanguit eu.Chiar atunci Jacob a intrat pe usa.-Jacob, vreau sa imi vad bunicul.

-Bine, spuse el. Dar mai asteapta putin. Ma duc mai intai eu, apoi vin sa teiau, bine?-Bine.

Au plecat amandoi din camera, lasandu-ma singura.Am profitat de moment si m-am dus sa imi fac un dus, apoi m-am imbracat (blugi sio bluza roz) si m-am asezat pe pat, asteptand.Mi se parea ca au trecut ore, nu minute, pana cand Jake a urcat si mi-a spus:-Poti sa te duci,dar ai grija.L-am imbratisat si am coborat in sufragerie.-Renesmee, esti chiar tu?-Da,bu...da.-E incredibil! Cum ai putut sa cresti atat de repede?-Mai bine sa nu stii, i-am spus zambind.

-Asa e, mai bine nu.-Ce face Bella?De ce nu a venit si ea?-Mama e bine, are insa ceva treaba, de aceea nu a putut veni.Ah, am comis-o....Mama...pai, cum i-as putea spune mamei mele, daca nu "mama"?

Capitolul 22: Tradarea

-Renesmee, trebuie sa stiu: tu esti chiar fata Bellei? Adica, fata ei biologica?Semanati prea mult, trebuie sa fii,dar...-Daca iti raspund, promiti sa nu mai pui alte intrebari?-Pai...da.-Ei bine....sunt.-Dar cum se poate?Tu...

-Ai promis, iti amintesti?-Ah,da.Bunicul merita sa stie adevarul, cu tot ce implica asta.Depasind momentul, am inceput sa vorbim despre tot felul de lucruri. A inceput

sa imi povesteasca despre mama si despre cum era ea in anii de liceu. Era tareamuzant.-Toti baietii se tineau dupa ea, spuse el razand. Insa ea, nu si nu. Avea ochidoar pentru Edward.Am inceput din nou sa rad.-Chiar si lui Jacob i-a placut de ea...-POFTIM??-Da...Imi amintesc chiar ziua in care a sarutat-o cu forta, iar ea l-a lovit atatde tare incat si-a rupt mana. Edward probabil l-ar fi lovit si el, daca nu eram eu

prin preajma.Charly radea in continuare, insa mie mi-a disparut zambetul. Cum putea fiposibil? Jacob...cu mama? Cu mama mea?Daca el ar fi fost cu cineva necunoscut sau cu oricine altcineva, nu era nicioproblema.Dar cum adica...cu mama?Am simtit cum mi se umplu ochii cu lacrimi...nu se putea asa ceva...pur si simplunu era posibil....ei au fost impreuna...si m-au mintit....nuuuu...Deja nu mai puteam vedea bine din pricina lacrimilor pe care pur si simplu nu leputea opri....-Vin imediat, am spus si am parasit casa.Am alergat catre mare. Sfarsita, m-am asezat pe o piatra.


25/59

Dar marea era prea calma, prea frumoasa, in contradictie cu sentimentele mele.Cum am putut fi atat de...proasta?De naiva...de...Am inceput sa plang si mai tare si am alergat spre padure.De aia Emily se eschivase cand am intrebat-o, de aia....Nu pot sa cred, de ce mi se intampla mie,de ce?M-am impiedicat si am cazut. Am ramas acolo, nu m-am mai ridicat. Am ramasplangand, pana cand am auzit vocea lui Jacob strigandu-ma:-Nessie!Nessie, stiu ca esti aici, te rog, lasa-ma sa iti explic!

Nu vroiam sa il vad, insa nu mai aveam destula putere sa ma ridic si sa alerg dinnou, asa ca amramas acolo, asteptand sa ma gaseasca.Si m-a gasit.

Capitolul 23: Durerea

-Iubito, te rog, asculta-ma, Nessie....Se asezase langa mine si incerca sa ma convinga. Bineinteles ca incerca...-Ia mana de pe mine.Nu ma atinge.-Nessie, te rog, nu te purta asa cu mine, te iubesc.-Mai mult, sau mai putin decat pe mama?-Nessie, te rog, nu e ceea ce crezi tu. Pe tine te-am iubit dintotdeauna.

Nu mai puteam suporta. Atunci cand sunt nervoasa sau suparata, latura meavampirica iese la suprafata mai mult decat oricand. Am ridicat palma si l-amlovit.Jacob a cazut pe spate, sub lovitura mea. Si a ramas acolo.O, nu! Ce am facut? In momentele astea il urasc atat de mult...dar oricat l-asuri, tot il iubesc.-Jacob, Jacob!A deschis ochii si s-a ridicat. Plangea.-Jacob,imi...Ce faceam?Imi ceream scuze?Tot eu imi ceream scuze? A meritat acea palma si armerita si altele. Iar eu, spre deosebire de mama, nu aveam cum sa imi rup mana.Jacob parea detasat de realitate. Avea ochii pustii si privea in gol.-Jacob, vreau sa imi explici,am spus.

-Si ma vei crede?a spus el abia soptit.-Nu stiu. Dar spune-mi ce aveai de gand sa imi spui.Dar el nu a spus nimic. Statea pur si simplu, uitandu-se in gol.

-Jacob, nu sta asa, spune ceva!!Am inceput din nou sa plang.-Te iubesc, imi spuse. Te iubesc si te-am iubit dintotdeauna, chiar de dinaintede a te naste.-Dar de ce, de ce...Nu puteam continua, nu mai puteam vorbi.-Nimeni nu stie exact de ce, imi spuse. Asta nu s-a mai intamplat nimanui panaacum.Dar se pare ca...tu erai o parte din mama ta. Tu erai o parte din Bella, iareu te iubeam pe tine, desi nu stiam asta. Nu intelegi?Te-am iubit dintotdeauna.Nu prea intelegeam, dar incepusem sa ma mai linistesc putin. Poate era adevarat.

Insa imaginea mamei mele sarutandu-se cu Jacob nu prea imi dadea pace.-Nessie, spuse el. Nu as putea trai nici macar o zi fara tine. Nici o ora, nici osecunda. Te rog, nu ma lasa.Nu imi face asta!Incepuse din nou sa planga. Si eu la fel.El plangea din cauza mea si eu plangeam din cauza lui....-O sa incerc sa ma obisnuiesc cu ideea, i-am spus.-Ma ierti? spuse el dintr-o data mai vesel. Chiar ma ierti?Ce altceva puteam face? Nici eu nu puteam trai fara el.-Da, i-am spus.M-a imbratisat puternic si am inceput sa ne rostogolim pe iarba. In scurt timp,am avut alte lucruri la care sa ma gandesc, in afara de acest subiect dureros.


26/59

Capitolul 24: Apelul

Din nou, ne-am intors abia dimineata acasa. Insa de data asta, nu am mai avutacelas noroc sa nu gasim pe nimeni in sufragerie. Billy si Paul erau acolo.-V-ati impacat,,spuse cel din urma ranjind.Ei, bine...da. Nu eram inca sigura cu ceea ce simteam in legatura cu asta....dar

incercam sa imi alung orice gand care sa ma fata sa il plesnesc din nou pe Jake.-A sunat Bella, spuse Billy. I-am spus ca...sunteti la plimbare. A spus sa o sunicand va intoarceti.Mama,ah...mama....nu nu nu trebuie sa gandesc asa. E, pana la urma, mama mea.Aisha! Cum de am uitat?Probabil se trezise. Prietena mea cea mai buna...si eu amuitat complet de ea. Ce fel de persoana sunt?-A mai spus si altceva?am intrebat.-Nu.-Ma duc chiar acum sa o sun.Am urcat in camera mea si am luat telefonul mobil de pe birou.Tata ma certase de multe ori din cauza asta. "E mobil" spunea el. "Asta inseamnaca trebuie sa il porti cu tine". Insa nu il purtam niciodata. Uneori uitam de elcu zilele. Si toata lumea se isteriza, bineinteles. "De ce nu ai raspuns la

telefon?" Care telefon? A,da...telefonul...L-am deschis, insa nu am format numarul mamei...nu eram inca pregatita sa vorbesccu ea. Deci, l-am sunat pe tata. A sunat de trei ori, apoi a raspuns. Insa nu eratata si nici mama. O voce cristalina, de fata, spuse:-Alo?!Vocea imi era putin cunoscuta, parca as fi auzit-o cu muti ani in urma. Apoi amrealizat cine era.-Aisha!!-Buna, Renesmee! Ce faci?Era atat de diferita. Mult, mult mai frumoasa si totusi cu aceleasi rezonante.-Eu sunt bine.Spune-mi, cum te simti tu?-Minunat.-Ma bucur atat de mult. Esti cumva...suparata pe David?

Suparata era putin spus, dupa cum arata David cand am plecat. Credea ca il va uride moarte.-Sigur ca nu. David a fost un prostut pentru ca a crezut asa ceva.Prostut e putin spus....a fost fraier de-a binelea....si cand ma gandesc ca vroiasa se omoare...-Inseamna ca nu sunteti certati.Super!-Nu, Renesmee. Sunt foarte fericita ca s-a intamplat asa, iti voi povesti maimult cand ne vom vedea.Si cand avea sa fie asta?-Ce fac parintii mei?-Sunt bine, au ceva de furca cu mine, dar sunt bine.Asta ce vrea sa insemne?mai bine nu intreb.-Ti-l dau pe Edwrad, spuse ea.Te pup.

-Mi-e dor de tine, Aisha. Sper sa ne vedem in curand.-Si mie. De abia astept sa te intorci acasa. Avem atat de multe sa ne povestim...Nici nu stii cate....-Vorbeste cu tatal tau.-Bine. Pa, Aisha!-Pa!-Buna,Renesmee!-Buna, tata, ce faceti?-Bine, bine, tu?-Tata, cand ma pot intoarce acasa?-Ce s-a intamplat? Nu iti place acolo?


27/59

Tata nu putea citi gandurile prin telefon, iar asta e un lucru bun din mai multepuncte de vedere.-Nu e vorba de asta, doar ca imi e dor de voi.-Si noua ne este dor de tine. Dar mai stai o vreme.Oare ce insemna o vreme?-Bine...

-Te pupam, ai grija de tine.-Sigur. Paa!

Capitolul 25: Din nou acasa

Ceea ce tata numise "o vreme", s-a transformat intr-o saptamana, apoi intr-oluna.Am mai stat "o vreme" in La Push. Vreme de o luna.Nu ma plang. Toata lumea se poarta frumos cu mine. In plus, nimeni nu maurmareste si nimeni nu imi aude gandurile. As putea sa ma obisnuiesc cu asta. Cetot vorbesc?Mi-e dor de familia mea, dar mai ales de mama, care orice s-arintampla e tot mama mea. Oricum, am trecut peste acea poveste cu ea si Jacob...s-aintamplat si nu pot face nimic pentru a schimba lucrurile; pot sa accept asta saunu. Si de ce sa fac alegerea cea mai grea, cand o pot face pe cea mai usoara?Imi era dor si de Aisha...foarte dor, si ardeam ne nerabdare sa o vad in noua sa

postura: aceea de vampir.Cand nu ma gandeam la familia mea sau la Aisha, stateam alaturi de Jake,hoinaream prin padure, faceam aruncari de pe stanci si surfing sau ne plimbam pemalul marii.Intr-un fel, La Push devenise ca a doua casa. Si mi-a parut rau sa ii las in urmape cei ce m-au primit cu atata drag, insa eram si foarte nerabdatoare sa ajunginapoi acasa.-Sa imi scrii, imi spuse Claire.-Promit.-Aveti grija de voi, spuse Emilly-La revedere,Jacob,Nessie...-Pa, tata,raspunse el-La revedere.

Era o forma frumoasa de despartire"la revedere". Oare ii voi mai vedea vreodata?

Am ajuns dupa doua zile de mers cu masina. In primele 20 de minute era sa facem 3accidente, asa ca Jacob nu m-a mai lasat sa conduc.-Esti prea nerabdatoare si agitata! imi spuse el.Cuvantul mai potrivit ar fi fost "isterica". Pur si simplu nu mai aveam rabdare.Cu cat ne apropiam mai mult de casa, incercam sa imi controlez gandurile. As fi

putut sa fac traduceri in chineza, asta era metoda preferata a lui Alice atuncicand nu vroia ca tata sa ii citeasca gandurile. Insa era in zadar, oricum ar fiaflat pana la urma.Si am ajuns...Parintii mei erau afara, ne asteptau. Am deschis portiera si am alergat la ei saii imbratisez.

-Renesmee, ce dor mi-a fost de tine!-Si mie de tine, mama!I-am mai imbratisat inca o data, apoi am pornit catre usa de la intrare.-Ai grija! Imi spuse tata prinzandu-ma de brat. Aisha e acolo.-Tata...-Nu e de gluma, Renesmee. Poate fi periculoasa. Stai aproape de noi.Si tu, Jacob.

Toti membrii familiei se aflau in sufragerie: bunicii, langa usa de la intrare,apoi Jasper si Emmet, chiar in spatele lor, iar Alice si Rose de o parte si alta acanapelei. In pe canapea, in spatele tuturor, statea.......Aisha!


28/59

Capitolul 26: Ochii rosii

Aisha s-a ridicat de pe canapea si s-a indreptat spre mine. O secunda maitarziu,Jasper, Emmet, mama si bunicul erau in fata ei.-E in regula, spuse tata. Vroia doar sa o imbratiseze. Doar ca...(se uita spreAisha) nu poti face asta. E prea riscant.-In regula.

-Deci, nu imi pot imbratisa prietena cea mai buna?am spus.-Renesmee, intelege, e prea periculos.Credeam ca dupa o luna lucrurile s-au mai domolit, la fel si pofta ei de sange.-Nu, spuse tata. Asta se intampla cam dupa un an. Oricum, pana acum a avut uncaracter exemplar. Doar ca...nu se stie.Jasper,Emmet si bunicul s-ar dat la o parte din fata ei. A ramas doar mama. Chiarsi asa, am putut sa o zaresc: era frumoasa, mult mai frumoasa decat atunci candera om (desi chiar si atunci era mult mai frumoasa decat multe fete), insa avea undefect ce o facea sa para coborata dintr-un film de groaza: ochii rosii. Foarterosii. Extrem de rosii. Atat de rosii incat mi s-a facut pielea de gaina.-Se vor deschide in cateva luni, spuse tata. Ochii,ii lamuri pe ceilalti.-Doar daca nu pacatuieste pana atunci, spuse Emmet razand.Ei bine, asta e o imagine la care nu vreau sa ma gandesc.

-Termina, Emmet, m-am rastit eu.M-am uitat din nou la Aisha si i-am zambit. Mi-a zambit si ea. Nu se schimbasenimic in prietenia noastra, nu avea cum sa se schimbe asta, indiferent de ce s-arintampla.-Deci, cum e? intreba bunicul. Poti suporta?-Da, raspunse ea. E bine. Renesmee...nu miroase chiar ca un om. E chiar bine.-E chiar bine, repeta tata.-Doar ca...-Ce e, Aisha? am intrebat eu.-E un miros..deranjat..undeva.Nu stiu...parca ma ustura gatul. Si nu e sete...-Ah, probabil ca sunt eu, zambi Jake de langa mine.-O sa te obisnuiesti in timp,spuse tata. Din pacate, adauga el.-Cum adica din pacate?

Nu cred ca trebuia sa spun asta cu voce tare.-Renesmee, ce-ar fi daca am sta noi putin de vorba?Ah, speram sa fie mama...cu ea vroiam sa stau de vorba, ea eramai...blanda..si...oh, nu tata!!!-Sa facem o plimbare, spuse el, ignorand gandurile mele.Si iata-ma plecand cu tata in padure, unde va urma cu siguranta ceva moralasi...cine stie....

Capitolul 27: Tata

-Vroiam doar sa iti spun, zise el sprijinindu-se de un copac.-Da?-Sa ai grija. Nu vreau sa ma faci bunic, adauga el zambind. Sunt prea tanar

pentru asta.-O,da.Doar o suta si ceva de ani, esti in floarea varstei, am spus eu razand.Doar atat?Asta era?De asta mi-a fost frica?

-Doar atat, da, spuse el.Am zambit.-Renesmee, uite ce e: daca as fi fost in locul tau nu as fi procedat asa. Dar nusunt. Eu sunt eu si am viata mea, este asa cum mi-am dorit sa fie. Tu...estilibera sa faci propriile alegeri. Stiu ca esti o fata desteapta, am incredere intine.Eu...sunt mai de moda veche. Insa nu am niciun drept sa iti conduc viata.M-am asteptat la orice dar la asta nu.-Ai crescut, spuse el. Iar eu si mama ta trebuie sa acceptam asta. Oricarui


29/59


30/59

-Dar o ai, spuse tata. Nu stiu cum si de ce...si nu tot timpul..dar o ai...-Hai, sa incercam, insista Emmet. Nu avem nimic de pierdut.Si am incercat. Am pierdut o data, de doua ori, de trei...Nici nu apucam sa maconcentrez ca Emmet imi lipea mana de masa...-Gata!am spus nervoasa. Incetati! Nu merge, bine?! Pur si simplu....Am dat un pumn in masa de nervi. Apoi, masa a inceput sa se crape si s-a rupt indoua.Cum am facut asta?

Emmet mi-a prins mana din nou. Eram nervoasa, extrem de nervoasa, vroiam sa malase in pace cu aceasta putere pe care aveau ei impresia ca o am.Si l-am invins.

Capitolul 29: Insula Esme

-Deci..cum se face?Trebuie sa existe o explicatie...Tata dezbatea despre puterea mea de jumatate de ora. La discutie participau sibunicul, mama, David si Jacob, insa niciunul nu reusea sa gaseasca o explicatie.-Vreti sa incetati o data?am spus-Stiu!spuse David-Ce stii?l-am intrebat-Cred ca stiu...puterea ta...cand ai impins-o pe Aisha, ti-era frica...ti-era

frica, nu?-Probabil.De ce?-Da, iti era frica pentru Jacob,sa nu pateasca ceva. Si mai devreme, erainervoasa..-Da, exact ca acum, am spus printre dinti. Care-i treaba?-Si...continua David..nu stiu de ce l-ai pocnit pe Jacob,dar cu siguranta nu eraifericita. Erai suparata,asa-i?-Da...-Asta se leaga, interveni tata. Chiar se leaga,Renesmee,intelegi?-Nu.-Sentimentele puternice iti dau aceasta putere.-Cele negative, interveni si bunicul. Cele negative: supararea, frica, enervarea,pun pariu ca si ura..

-Asta e super! am spus zambindAu continuat inca o jumatate de ora vorbind despre puterea mea.E, intr-adevar,uimitor..interesant..super...doar ca m-am saturat sa fiu in centrul atentiei...eobositor.M-am indreptat catre Aisha .Statea la cativa metri departare de noi si tinea inmana una dintre scoicile pe care le adusesem din La Push. Parea putin trista.-Pot sa vin?am intrebat-o.-Sigur.-S-a intamplat ceva?-Nu. Doar ma gandeam ca...nu am vazut niciodata marea.-Niciodata?-Nu. Cred ca e superba,nu?-Este.

-Nici acum nu voi putea merge. Soarele,stii...Nu o voi vedea niciodata.-Aisha!Renesmee!Alice ne striga. Ne-am dus din nou langa ei.-Ce e, Alice?intreba Aisha.Se uita la noi, insa nu spunea nimic. In final, tata a fost cel care a vorbit:-E vorba despre Aisha. Parintii ei o cauta. Au pus afise in tot orasul.-Nu sunt parintii mei, i-o taie Aisha.-Ei te-ai adoptat,iti sunt parinti...-Dar...-Aisha, stiu ce simti in legatura cu ei. Crede-ma, chiar stiu...Dar acumconstitue o problema.


31/59

-Va trebui sa plecam,spuse mama.-Dar daca vom pleca, nu vom da de banuit?am intrebat.-Asta e problema.Tata zambea.Apoi a spus triumfator:-Nu e nevoie sa plecam cu totii.Pot pleca doar Aisha si David...pentru o vreme.Sistiu locul perfect unde pot merge: insula Esme!Capitolul 30: Fata cu ochii de aur

Aisha si David au fost foarte incantati de plecarea lor pe insula Esme. Si le-aplacut atat de mult incat au stat acolo un an. Desigur, vorbeam aproape zilnic latelefon. Tata spusese ca e mai bine asa, pentru ca dupa un an trece perioadacritica si se poate controla mai bine. Stiam ca este pentru siguranta mea. DacaAisha si David nu ar fi fost fericiti acolo, m-as fi simtit vinovata. Darerau,stiam asta din tonul vocii ei, din ceea ce imi povestea...La cateva zile dupa ce ei au plecat, cautarile Aishei au incetat. Cam atat o

iubeau asa-zisii ei parinti. Dupa ce lucrurile s-au linistit definitiv, am plecatsi noi. Noua destinatie: St.Paul, Minnesota.Pentru ca se saturase deja de liceu, mama a devenit asistenta la noul spital la

care s-a angajat bunicul, iar eu, tata si Jake ne-am inscris la Facultatea deMedicina. Emmet si Rose s-au mutat in Paris pentru o vreme. (Asta imi aduce aminte

de "Un vampir american la Paris").

M-am trezit undeva in jurul pranzului, dupa multe saptamani de treziri matinale.Razele soarelui de abia intrau pe geamul casutei noastre. Casa noastra eraalcatuita din trei camere: un living micut, o biblioteca si dormitorul si se aflala circa 1 km de casa mare, in care locuiau mama si tata, bunicii si Alice cuJasper.Am intredeschis ochii. Jacob inca dormea langa mine. M-am ridicat din pat si amintrat in baie sa-mi fac un dus. M-am imbracat (blugi si un tricou negru,nimicspecial) si am iesit. Jacob inca dormea. M-am trantit inapoi in pat. Atunci s-atrezit.-Ce, ce?spuse el buimac.-Nimic, am spus si am ras.

S-a ridicat din pat si s-a dus la sifonier, de unde a scos o cutiuta mica,argintie.S-a asezat in genunchi langa pat.-Of, Nessie, imi strici toate planurile. Trebuia sa ma trezesc inainteata.Trebuia sa iti aduc micul dejun la pat...-O,da? Si carui fapt ii datorez aceasta tentativa de gest?-Fii, serioasa, macar de ziua ta...-Ziua mea?O, da! Era chiar ziua mea. Cum de am uitat?-Nessie...-Am uitat...-Nu uiti niciodata de ziua mea, de ziua lui Edward, a Bellei, a tuturormembrilor...dar uiti de ziua ta de nastere?

-Pai voi sunteti importanti pentru mine.-Dar tu nu esti importanta pentru tine?Am inceput sa rad. Era ciudat. Nu mai uitasem de ziua mea pana cum. Dar cat amfost de ocupata cu facultatea...-Imi dai o data ce ai acolo?am spus eu inca razand.-Trebuie sa imi fac curaj.-Sa iti faci curaj?Mi-a intins micuta cutie. Am deschis-o cu grija, intrebandu-ma ce ar putea fiacolo...Ei,bine, la asta nu ma asteptam...Un inel.


32/59

-Ai vrea sa...adica...stii tu...sa fii...Asteptam. Era amuzant sa vad cum nu reuseste sa isi gaseasca curajul si cuvintelepotrivite ca sa imi spuna. Nu il vedeam des pe Jake intimidat.-Nessie, ajuta-ma!Am inceput sa rad. Hei, nu m-am schimbat peste noapte, sunt aceeasi pe care ostie, de ce ii e frica?-Spune!A tras aer adanc in piept apoi a spus:

-Vrei sa fii sotia mea?-Normal ca vreau!Am sarit sa-l imbratisez.Aveam de gand sa mergem la casa mare, insa in final ne-am hotarat ca mai potastepta vreo ora....-Grabeste-te, Alice o sa ne omoare pe amandoi daca nu ajungem mai repede!-Jake, ce imi pregateste Alice?-Vei, vedea.-Deci imi pregateste ceva.-Vei vedea. Imbraca-te si hai.Oare pe unde mi-am aruncat tricoul?Mmmm....mai bine imi pun ceva mai elegant. Amdeschis dulapul si am ales o rochita bleo si o pereche de balerini. M-am pieptanat

si gata...hei, unde mi-e inelul? Am inceput sa il caut.-Pe asta il cauti?spuse Jake.-O,da..Mi l-a pus pe deget. Imi statea bine. Era foarte dragut. Din aur alb sidiamante..dar nu asta conta. Putea fi din orice, era de la Jacob, asta eraimportant. De la viitorul meu sot....uau!Am ajuns in sfarsit la casa mare. Am tras aer in piept, simtind un miros nou,

cunoscut si unul mai putin cunoscut. Il stiam pe cel dintai..si ii cunosteam simasina parcata in fata casei: David!Am alergat inauntru. Bunicul mi-a deschis usa. Nu am apucat sa vad decat un tortmare si 8 lumanari aprinse, apoi au inceput sa cante "Multi ani traiasca". Amsuflat in lumanari si i-am imbratisat pe toti, primind felicitari si cadouri.

-David, am spus imbratisandu-l. Imi era atat de dor de voi. Unde e Aisha?Stiam ca al ei trebuie sa fie cel de-al doilea miros, cel care imi era mai putincunoscut. Nu apucasem sa petrec destul timp alaturi de ea pentru a ma obisnui cumirosul ei de vampir.Am vazut-o si am fugit sa o imbratisez. M-a imbratisat si ea cu drag. Era la felca ultima data cand am vazut-o, cu o singura exceptie: nu mai avea ochii rosii, cigalbeni. Devenise o fata cu ochii de aur.

Multumiri:Le multumesc mamei si cumnatei mele, fiindca au fost primii mei cititori si m-auincurajat sa scriu mai departe.Ii multumesc Adrianei pentru ca mi-a amintit cum ii chema pe toti membrii haitei

de varcolaci.Le multumesc fetelor de pe www.stiritwilight.blogspot.com si celor de pewww.twilight2you.blogspot.com pentru ca mi-au publicat fanficul.Dar, in primul rand, va multumesc voua, celor care ati citit!

-partea a 2-a-

Capitolul 1:Clacare


33/59

-Renesmee, lasa cartile alea pentru o clipa si vino sa ma ajuti!Trebuie sa probezirochia si in plus nici nu stiu ce buchet...-Relaxeaza-te, Alice!Mai e o luna!-Da, insa o luna este foarte putin timp si sunt atatea de facut!-Ia o pauza, bine?Nu te mai stresa atat.Eram in living impreuna cu Alice si Jacob. De cand le dadusem vestea ca necasatorim, iar Alice se oferite voluntar sa ma ajute cu nunta, era in culmeafericirii, insa ma tem ca nu stia sensul cuvantului "simplu".Vroiam o nunta

simpla, o rochie simpla...insa cuvantul acesta nu se afla in dictionarul ei.-Renesmee, esti exact ca Bella!-O,nu, nu sunt.Daca as fi fost, nici nu te-as fi lasat sa imi faci nunta.-Mama ta m-a lasat sa le organizez lor nunta.-Insa atunci nu te cunostea la fel de bine cum te cunosc eu acum.Stiu de ce estiin stare.-Haide,nu fi rea, colaboreaza.-Alice, este nunta mea, trebuie sa fie cum vreau eu, nu cum vrei tu.Tata avea dreptate:"Cum poate o persoana atat de mica sa fie atat de enervanta?"-Renesmee, o data te mariti, nu poate sa fie asa, pur si simplu...-Insa trebuie sa ma reprezinte pe mine! Si rochia aia, Alice! Nu imi place.-Dar e frumoasa.-E prea...frumoasa.Prea pretentioasa, prea scumpa, prea,prea,prea....

-Nu poti sa faci asta!-Off..Jacob, ajuta-ma!Citea niste cursuri si nu parea ca asculta conversatia noastra.-Pai...Pai ce?O nu, nu si Jacob...-Ce e Jake?Nu esti de acord cu mine?-Desigur ca nu este, interveni Alice. Ceea ce spui este absolut....-Jake!-Ba da, sunt de acord, spuse insa nu prea convins.-Oh, hai, Jake.-Bine.Eu cred ca....Insa nu am mai putut afla ce crede Jake, pentru ca tata a parcat masina scartaindsi a intrat pe usa val-vartej.

S-a asezat pe canapea sprijinindu-si capul in maini.-S-a intamplat ceva?l-am intrebat.-Nu mai pot.Pur si simplu nu mai pot.Chestia asta cu medicina a fost o idee foarteproasta.Gata.Renunt.-Sa inteleg ca nu a mers prea bine practica ta, zise Jacob.-Tata, dar nu poti renunta.-De ce nu pot?-Pentru ca...Nu stiam de ce nu. Pur si simplu.-Ce vor spune oamenii?am continuat intrebarea.Cam neinspirat, ce e drept.-Le veti spune ca mi-am rupt piciorul.Sau ceva de genul.-Dar...

Nu am mai continuat.Stiu ca ii era greu, si mie imi era.Insa puteam rezista.Imiplacea medicina si nu conta care este pretul.-Deci, spuse tata schimband vorba. Practica ta cum a mers, Jacob?-Pai, am confundat ficatul cu rinichii,

Fata Cu Ochii de Aur Cuprins Partea

Documents

Transcript of Fata Cu Ochii de Aur Cuprins Partea