Factorii dezvoltarii personalitatii

Copilul se naste ca o unitate biosociala. Mecanismul ereditarii, care determina latura biologica a omului, include si esenta sociala. Ereditatea il asigura pe copil nu numai cu instincte pur biologice, el de la bun inceput este posesor al unei capacitati deosebite de a-i imita pe cei varstnici si anume : actiunile lor , sunetele si multe altele. El este inzestrat cu curiozitate , iar aceasta este deja o calitate sociala. Cercetarile din anii 80`-90` ai secolului al XX-lea au pus in evident faptul ca ereditatea joaca un rol decisiv in determinarea anumitor trasaturi de personalitate cum ar fi inteligenta si mai putin important in determinarea altor trasaturi – a intereselor, atitudinilor , sociabilitatii.

Omul ca si oricare alta fiinta vie are mediul sau de viata care ii si determina prin interactiunea tuturor componentelor, existenta. Notiunea de mediu include in sine mediul social , adica societatea si mediul naturii, al cosmosului in ansamblu.

Mediul fizic a fost considerat de multe teorii ca fiind un factor determinant in modelarea personalitatii. Conditiile acestuia pot influenta anumite trasaturi de personalitate , cum ar fi de exemplu persoanele care traiesc in zonele cu clima temperata sunt mai dinamice decat cele din zonele tropicale.

Viata oamenilor depinde intr-o mare masura de fenomenele naturii. Noi vietuim pe planeta in aduncurile careia au loc diverse procese care influenteaza asupra personalitatii. Dependenta starii organismului individului de procesele naturii, si anume – de diversele schimbari de temperature, de radiate solara etc – se exprima cel mai des in starea lui psihica si in starea organismului general.

Diferite locuri pe Terra se dovedesc a fi mai mult sau mai putin prielnice pentru om. De exemplu , iradierile subterane pot contribui la eliberarea organismului de stresuri sau pot usura unele suferinte ale organismului.

Se constata ca comunicarea cu animalele influenteaza benefic asupra starii individului. Pe oameni nu-i obosesc prezenta cainilor, a pisicilor si a altor animale domestice , din contra , omul primeste de la animale o oarecare doza de energie. S-a constatat ca pisicile si cainii inlatura starea de stres la om.

Omul interactioneaza cu mediul natural nu doar la nivelul functional al organismului, dar si la nivelul emotional , spiritual.

In afara de insusirile innascute caracterul poporului se formeaza si sub influenta directa a factorilor geografici, sociali, economici , culturali etc. In context mentionam ca triburile primitive populau , in majoritatea cazurilor , pamanturile care le placeau, adica, se asezau acolo unde locul insusi era in armonie cu caracterul innascut al tribului.

Cultura este unul din factorii importanti care modeleaza personalitatea. Conexiunea dintre cultura si personalitate este evidenta, intrucat formarea personalitatii consta in mare parte in interiorizarea elementelor unei culturi. In societatea in care cultura este stabila si integrata, personalitatea este un aspect individual al culturii , iar cultura este un aspect colectiv al personalitatii (Horton Kunt, 1980)

Prin ultilizarea unor elemente si mecanisme socializatoare comune se formeaza trasaturi comune de personalitate tipica pentru membrii unei societati. Aceasta personalitate a fost numita “modala” sau de baza.

Mijloacele de baza ale socializarii personalitatii sunt multiple : religia, cultura , dreptul , filosofia si altele , insa mijlocul fundamental il are cultura care include in sine asimilarea cunostintelor , valorilor, normelor si exemplelor ce reprezinta lumea spirituala a indivizilor, a grupurilor sociale si a societatii. Cultura il ajuta pe individ sa insuseasca conditia primordiala a comportarii lui in societatea al carei mebru este.

Cultura creeaza pentru societate un tip concret al personalitatii.Tipului European de personalitate ii sunt asociate caracteristici ca : sociabilitate , amabilitate , cooperare, competitivitate, orientarea spre practica si spre eficienta, punctualitatea, creativitatea etc. Familia si alti factori de socializare transmit copiilor aceste caracteristici, conformarea la ele fiind controlata la nivel social. Socializarea facuta in cadrul unei subculturi adauga caracteristicilor personalitatii modele , elemente specifice. Apar astfel personalitati diferentiate in raport cu subculturile constitutive pe criterii entice, religioase , ocupationale etc. (personalitatea unui orasean, intelectual , muncitor)

La nastere , copilul este o simpla fiinta care se multumeste cu satisfacerea nevoilor biologice. Dar mai tarziu el devine constient de sine incepand sa se identifice prin “Eu”. Devenirea sa ca fiinta sociala nu este posibila in afara interactiunii cu grupul in care traieste. Interactiunea cu grupul permite copilului sa-si formeze imaginea despre sine. Daca unui barbat i se repeta ca este un sportiv , el se va percepe pe sine ca atare.

Cercetarile psihologice si pedagogice au pus in evidenta faptul ca atitudinile si comportamentele indivizilor sunt determinate de imaginea pe care o au despre ei insisi , imagine formata prin interactiunea cu grupul. Grupurile cu care interactioneaza indivizii in procesul formarii personalitatii lor nu au aceeasi importanta. Unele grupuri sunt mai importante ca modele de la care indivizii preiau idei si norme comporamentale. Acestea sunt grupuri de referinta in formarea personalitatii , din aceasta categorie facand parte in primul rand familia si grupurile-pereche. Pe parcursul vietii sale , individul interactioneaza cu o multime de grupuri de referinta. Imaginea despre sine se poate modifica in raport cu modul in care el se simte perceput de catre grupurile cu care interactioneaza.

Apare astfel conceptul de generalized other (altul generic) – George Herbert Mead (1863 – 1931) – care desemneaza ansamblul asteptarilor pe care comunitatea sau un segment al cesteia il are fata de un individ care exercita un rol. Anumite persoane sunt mai importante decat altele , iar pentru a marca aceasta diferenta a fost introdus altul semnificativ concept ce desemneaza persoanele care exercita o influenta majora asupra comportamentului indivizilor.

Personalitatea individului este influentata de experienta proprie. Fiecare individ este o experienta personala unica , prin care el se deosebeste de ceilalti indivizi. Experienta de viata nu se cumuleaza in mod simplu , nu este niciodata incheiata pe parcursul vietii individului. Experienta trecuta poate fi reevaluata din perspectiva noilor experiente , producandu-se modificari de atitudini si de comportamente, si prin aceasta, modificari de personalitate.

Bibliografie : Maria Bulgaru – Sociologie , Chisinau 2003