EXTINDEREA UNIUNII EUROPENE SI PROCESUL DE ADERARE LA UNIUNEA EUROPEANA

Extinderea uniunii europene se refera la aderarea pe parcursul timpului a noi state la Uniunea Europeana.Extinderea este un proces sui generis in comparatie cu celelalte provocari ale UE.Ca politica, extinderea este mai mult decat o preocupare a organelor comunitare;procesul de extindere depinde de:pregatirea interna a tarilor candidate, pregatirea interna a UE, negocierile de aderare propriu-zise.Este vorba de aderarea unui numar foarte mare de tari monitorizarea performantelor acestora, derularea simultana a negocierilor, eforturi financiare suplimentare pentru preaderare.Aderarea unui numar mare de tari solicita din partea Uniunii Europene redefiniri institutionale si ale politicilor sectoriale.Situatia tarilor candidate este particulara economii in tranzitie, sisteme democratice aflate la inceput, nevoia unor criterii mai bine articulate.Tarile candidate nu au exercitiul participarii la grupari internationaliste mature.La baza procesului au stat mai ales ratiuni de natura politica. Procesul de extindere a UE a pornit din dorinta clara de a crea premisele necesare unei uniuni cat mai stranse a popoarelor europene.Conditiile de baza pentru extinderea Uniunii Europene au fost stipulate prin Tratatul privind Uniunea Europeana, care prevede ca:orice stat European poate cere sa devina membru al Uniunii.In acest sens, statul; interesat isi adreseaza cererea de aderare Consiliului Uniunii Europene, care se pronunta in unanimitate, dupa consultarea Comisiei Europene si obtinerea avizului conform din partea Parlamentului European.Decizia Legislativului European se adopta in conditiile intrunirii majoritatii absolute a membrilor sai.Uniunea Europeana de astazi are 27 de state membre si o populatie de aproximativ 500 de milioane de locuitori, este mai sigura, mai prospera, mai puternica si exercita o mai mare influenta decat Comunitatea Economica Europeana de acum 50 de ani, cu 6 state membre si o populatie de mai putin de 200 de milioane de locuitori.Uniunea Europeana este deschisa oricarui stat care indeplineste criteriile democratice, politice si economice pentru dobandirea calitatii de membru.De asemenea, inaintea fiecarei extinderi, Uniunea Europeana elaboreaza capacitatea de absorbtie a unor noi membri, precum si abilitatea propriilor institutii de a functiona corespunzator in continuare.Extinderile succesive au intarit democratia, au conferit securitate Europei si au sporit potentialul sau comercial si de crestere economica. Extinderea Uniunii Europene este rezultatul hotararii de a imparti cu alte state beneficiile obtinute de Europa Occidentala prin crearea unei zone stabile, unde razboiul a devenit imposibil.Uniunea Europeana are responsabilitatea de a ajuta tarile vecine sa se dezvolte din punct de vedere economic si democratic, in paralel cu promovarea stabilitatii si securitatii.Acest ideal isi are radacinile in experienta acumulata datorita tulburarilor manifestate pe continentul european in anii interbelici, a distrugerilor cauzate de ultimul razboi si a optimismului care a inceput sa se manifeste in perioada de dupa razboi.Pacea si stabilitatea constituie premisele unei economii prospere, reciproca fiind in egala masura valabila.Rationamentul partilor fondatori ai Uniunii Europene s-a bazat pe logica faptului ca integrarea economiilor din Europa Occidentala ar preveni razboiul si ar crea pace, stabilitate si prosperitate pentru toti cetatenii, pretutindeni in Europa.Aceasta viziune este in continuare importanta, dupa cum a demonstrat-o si dezintegrarea violenta a fostei Iugoslavii.Extinderea prin primirea de noi state membre va defini cadrul politic si economic al Uniunii Europene pentru mai bine de o generatie de acum incolo. Dupa cum demonstreaza extinderile precedente ale Uniunii Europene, aderarea la UE reprezinta un proces indelungat si complicat de ajustare a tuturor domeniilor interne ale statelor candidate la principiile, valorile si standardele Uniunii Europene.Doar in acest caz integrarea ulterioara a noilor tari membre nu va avea pentru ele consecinte dureroase si nu va afecta integritatea sistemului European.Pentru a orienta statele candidate asupra reformelor care trebuie indeplinite in vederea aderarii la UE, Uniunea a stabilit cateva criterii de aderare.Criteriile obligatorii pentru aderarea la Uniunea Europeana formalizate la summitul de la Copenhaga sunt urmatoarele:1. Criteriul politic:existenta unor institutii stabile, care ar fi garante ale democratiei, suprematia legii, drepturile omului si protectia minoritatilor.Acest criteriu a fost desfasurat mai tarziu in Tratatul de la Amsterdam, declarandu-se ca Uniunea este fondata in baza conditiilor de libertate, democratie, respectarea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, suprematiei legii, principii care sunt commune pentru toate statele membre.Orice stat European care respecta aceste principii poate deveni membru al Uniunii.

2. Criteriul economic:existenta unei economii de piata functionale, capabila sa faca fata presiunilor competitive si fortelor de piata din cadrul UE.

Indeplinirea criteriului economic se estimeaza in functie de:

a) ritmul si calitatea reformelor interne in tarile candidate la aderarea in Uniunea Europeana;

b) deschiderea spre exterior a pietelor pe calea liberalizarii si amplificarii schimburilor comerciale;

c) rolul investitiilor straine directe la nivel microeconomic si macroeconomic;

d) strategiile de dezvoltare pe temen scurt si mediu.

3. Criteriul legislativ:capacitatea de adoptare integrala a acquis-ului comunitar; aderarea la obiectivele politice, economice si monetare ale UE.Ulterior, la Consiliul European de la Madrid din decembrie 1995, criteriile de mai sus au fost completate cu inca unul:

4. Criteriul administrativ:existenta unor structuri administrative si judiciare care vor permite adoptarea si aplicarea acquis-ului comunitar.Aceasta din urma conditie urma sa asigure ca extinderea Uniunii Europene nu va periclita realizarile Comunitatii si procesul de integrare, convenit la Maastricht.

Consiliul European de la Luxemburg, din decembrie 1997, a decis completarea criteriilor de la Copenhaga cu o noua conditie 5. Capacitatea UE de a accepta noi membri si de a mentine, in acelasi timp procesul de extindere, aceasta insemnand sporirea angajamentului UE in procesul de extindere.Aceaste conditie inaintata de Uniunea Europeana poate fi privita sub doua aspecte: Extinderea nu trebuie sa fie mai costisitoare decat procesul de integrare;

Extinderea nu trebuie sa pericliteze realizarile Comunitatii si procesul de integrare convenit la Maastricht.

Criteriile expuse la summitul de la Copenhaga vin sa completeze conditia de baza pentru a deveni membru al Uniunii Europene, aceasta fiind identitatea europeana, care a fost consacrata prin Tratatul de la Roma din 1958 art. 237 (orice stat European poate deveni membru al Uniunii Europene).

Indeplinirea criteriilor de aderare de catre statele candidate este monitorizata de Comisia Europeana, care anual publica Rapoarte de Tara privind succesele inregistrate de statele candidate in acest domeniu.Extinderea Uniunii Europene are la baza urmatoarele principii:

1. Principiul sanselor egale;

2. Principiul diferentierii;

3. Principiul conditionalitatii.

Uniunea isi rezerva dreptul de a decide momentul la care va fi pregatita pentru a accepta noi membri.

Etapele procesului de negociere pentru aderarea la Uniunea Europeana sunt urmatoarele:1. Depunerea cererii de aderare catre Presidentia Consiliului; (etapa preliminara);2. Prima etapa

Comisia prezinta statului candidat acquis-ul care trebuie adoptat in intregime;

Se solicita discutii exploratorii pentru a se adopta un document de pozitie;

Rolul hotarator este jucat de capacitatea administrativa a tarii candidate.Pentru ameliorarea acesteia s-a conceput twinning-ul-jumelage;

Procesul de twinning este finantat din fonduri PHARE si implica nivelurile guvernamentale pe baza unor proiecte concrete.

3. Etapa a doua Comisia furnizeaza explicatii suplimentare privind acquis-ul, caz in care statul candidat fie isi retrage propriul document de pozitie, fie isi mentine pozitia si continua negocierile;

4. Etapa a treia Comisia pregateste o propunere de pozitie comuna a statelor membre, adoptata de catre un comitet al Consiliului si apoi votata de acesta in unanimitate.Pozitia este prezentata tarii candidate de Presidentia Consiliului la nivel ministerial sau de ambassador;

5. Etapa a patra tara candidata examineaza pozitia comuna pe care o adopta, o poate respinge sau formuleaza obiectiuni;

6. Etapa a cincea se negociaza pana la ajungerea unui accord final care este incorporat in Tratatul de aderare pregatit de catre comisie si semnat cu statul candidat;7. Tratatul de aderare este ratificat de parlamentele tarilor membre.

Extinderea Uniunii Europene are urmatoarele efecte:

1. Liberalizarea schimburilor comerciale:

Efecte de alocare

Efecte de acumulare

Efecte de localizare

2. Impulsionarea fluxurilor investitionale;

3. Accesul la finantarea comunitara

In prezent, Uniunea are 27 de membri, dintre care sase membri fondatori din 1951:Franta, Germania, Italia, Tarile de Jos, Belgia, Luxemburg.Alte noua state au aderat succesiv:Irlanda, Regatul Unit si Danemarca in 1973.Nnegocierile in privinta aderarii purtate de aceste tari s-au dsfasurat intre anii 1969-1972, iar procesul de aderare cuprinde perioada dintre 1961-1973.Precedentele de aderare ale acestor tari le-au constituit:cadrul altor extinderi, evidenta nevoilor de ajustare si relevanta factorului politic.Domeniile sensibile de negociere cu aceste state sunt urmatoarele:buget, pescuit, agricultura si politica regionala; Grecia in 1981.Procesul de aderare propriu-zisa a Greciei s-a derulat intre 1975-1981, iar negocierile de aderare au fost purtate intre anii 1976-1979.Precedentele create in privinta aderarii acestei tari au fost:prima dezbatere-extindere-adancire, prevalenta dimensiunii geopolitice si presiunea factorului de timp.Domeniile sensibile de negociere sunt:agricultura, politica comerciala, libera circulatie a fortei de munca, buget, politica regionala; Spania si Portugalia in 1986.Procesul de aderare al Spaniei si Portugaliei cuprinde perioada anilor 1977-1986, iar negocierile au avut loc intre 1979-1985.Precedentele create au fost:lobby-urile sectoriale, importanta diplomatiei si dubla ratiune(economica si politica).Domeniile sensibile de negociere pentru aceste state sunt:agricultura, pescuit, institutii, buget, politica regionala, coeziune; Finlanda, Suedia si Austria in 1995.Procesul de aderare a acestor tari a avut loc intre anii 1989-1995, iar negocierile de aderare s-au derulat intre 1993-1994.Precedentul creat aderarii acestor tari a fost gradul inalt de convergenta, iar domeniile sensibile de negociere sunt:agricultura, pescuit, energie, mediu, politici regionale, aspecte institutionale.Prima extindere a Uniunii Europene in est a fost planuita pentru 1 mai 2004.Negocierile de aderare au fost inchise definitiv pentru toate statele.Au aderat:Polonia, Slovenia, Ungaria, Malta, Cipru, Estonia, Letonia, Lituania, Cehia, Slovacia.La 1 ianuarie 2007 au aderat alte doua state la Uniunea Europeana:Romania si Bulgaria.Bulgaria si Romania au incheiat negocierile de aderare la Uniunea Europeana si au aderat impreuna la Uniunea Europeana in ianuarie 2007.Intr-o ceremonie desfasurata la 25 aprilie 2005 la Luxemburg, Romania si Bulgaria, impreuna cu tarile membre ale UE, au semnat Tratatul de aderare la Uniunea Europeana, care a intrat in vigoare la 1 ianuarie 2007.Acesta prevazuse insa clauze de salvgardare ce ar fi putut intarzia aderarea cu un an.Cele mai problematice capitole au fost Justitia si Afacerile Interne si Politica in Domeniul Concurentei. Metoda standard de integrare a consacrat urmatoarele principii:

1. Statele candidate trebuie sa accepte integral acquis-ul comunitar;

2. Negocierile de aderare se concentreaza exclusiv asupra aspectelor practice legate de preluarea acquis-ului;

3. Problemele derivate din caracterul mai divers al gruparii se rezolva, mai degraba prin crearea de noi instrumente sin nu prin reforme de fond;

4. Noii membri sunt integrati in structura institutionala prin adaptarea progresiva a acesteia;

5. S-a preferat negocierea cu grupuri de state avand deja relatii stranse de colaborare intre ele;

6. Statele membre fololsesc extinderea pentru externalizarea problemelor interne.

Aderarea are un puternic impact economic si politic asupra noilor state membre.Acest impact se manifesta atat direct cat si indirect.Astfel, impactul economic se manifesta direct prin:1) liberalizarea comerciala; 2) aplicarea politicii Uniunii Europene in domeniul concurentei; 3) aplicarea politicii agricole commune(PAC); 4) accesul la fondurile structurale.Impactul economic se manifesta indirect prin:1) reorientarea fluxurilor comerciale; 2) restructurarea sectoriala; 3) implicatii regionale; 4) noi echilibre macroeconomice ca urmare a criteriilor de convergenta.

La randul sau, impactul politic se manifesta direct prin:1) prevalenta dreptului comunitar; 2) aplicarea directa a legislatiei comunitare; 3) modificarea Constitutiei si a institutiilor; 4) participarea la procesul decisional al Uniunii Europene.Impactul politic se manifecta indirect prin:1) reorientarea diplomatiei economice; 2) redefinirea arhitecturii politicilor macroeconomice si sectoriale; 3) aparitia unor noi modele de reprezentare a intereselor la nivelul societatii.

Dinamica procesului de extindere este marcata de urmatoarele evenimente:

1. In 1989 este lansat programul PHARE;

2. Primul semnal este dat de Consiliul European din 1992 de la Birmingham care deschide calea spre negocierea Acordurilor de Asociere;3. La Consiliul European de la Copenhaga din 1993 se decide deschiderea procesului de aderare;

4. In 1994, la Consiliul Europea de la Essen se adopta Strategia de pregatire a tarilor associate din Europa Centrala si de Est(ECE), pentru aderare la UE.

5. In 1995, Consiliul European de la Madrid apreciaza ca extinderea este necesara din punct de vedere politic, este o oportunitate istorica si ofera noi posibilitati de crestere economica;6. La 16 iulie 1997 Comisia Europeana a dat publicitatii Agenda 2000 si Avizele privitoare la toate tarile asociate.

Agenda 2000 formuleaza urmatoarele provocari:

1. Consolidarea si reformularea politicilor sectoriale ale UE;

2. Negocierea extinderii UE;

3. Finantarea procesului de extindere si de pregatire interna a UE.

In 1998 s-a lansat Strategia consolidate de preaderare si Parteneriatele pentru aderare pentru 10 tari candidate. Incepand din 1998 se elaboreaza Rapoartele periodice asupra tarilor candidate.

In decembrie 1999 la Helsinki se decide inceperea negocierilor de aderare si cu al doilea grup de tari.

Procesil de preaderare se bazeaza pe:

1. Acordurile europene;

2. Parteneriatele pentru Aderare;

3. Programele Nationale pentru Adoptarea Acquis-ului;

4. Asistenta de preaderare (PHARE-Poland Hungary Aid for Reconstruction of Economy, ISPA-Instrument for Structural Policies for Pre-Accession, SAPARD-Special Accession Programme for Agriculture and Rural Development)Acordurile europene contin:

1. Prevederi cu caracter general;

2. Dialogul politic;

3. Libera circulatie a bunurilor;

4. Alte libertati de circulatie;

5. Armonizarea legislative;6. Dimensiunile cooperarii.Posibilitatile extinderii viitoare a Uniunii Europene:

Turcia este un candidat oficial la aderarea la Uniunea Europeana.Ambitiile Europene ale Turciei dateaza de la Acordurile de la Ankara din 1963.Turcia a inceput negocieri preliminare la 3 octombrie 2005.Totusi, analistii considera ca aceasta tara nu va adera mai devreme de 2015, datorita numarului mare de reforme economice si sociale care trebuie intreprinse.De la acordarea statutului de tara candidata, Turcia a implementat reforme permanente in privinta drepturilor omului, a abolit pedeapsa cu moartea, a oferit drepturi culturale minoritatii kurde si a avansat in rezolvarea diferendului cipriot.Totusi, datorita difentelor religioase si culturale in relatie cu Europa, Turcia se loveste de o opozitie puternica din partea guvernelor conservatoare si religioase ale statelor membre, in special Franta, Germania, Austria, Grecia, Cipru si Slovenia.Croatia este un alt stat candidat la aderare.Aderarea ar fi putut avea loc pana in 2010, dar procesul de aderare a fost incetinit printre altele de necooperarea Croatiei cu Tribunalul Penal International pentru fosta Iugoslavie (TPI).La 9 noiembrie 2005, Comisia Europeana a recomandat acordarea statutului de candidat Macedoniei, devenind astfel cea de a treia republica ex-iugoslava care castiga acest statut.

Republica Moldova este un aspirant si eligibil candidat la aderarea in Uniunea Europeana, in care aceste doua structuri vecine au stabilit un accord de cooperare, menit sa imbunatateasca relatiile dintre cele doua structuri.Aceasta este totodata un membru al Acordului Central European al Comertului Liber (un accord care pregateste statele membre acordului pentru aderarea in Uniunea Europeana), si al Parteneriatului pentru pace (program lansat de NATO).Serbia este un aspirant si eligibil candidat la aderarea in Uniunea Europeana, dar va putea adera numai daca va stabili relatiile cu Kosovo.

Albania a fost un potential candidat la aderarea in Uniunea Europeana incepand cu ianuarie 2003, si a fost aplicat in mod oficial pentru aderarea la UE la data de 28 aprilie 2009.

Ucraina este un potential aspirant si eligibil candidat la aderarea in Uniunea Europeana.

Kosovo este un potential aspirant si eligibil candidat la aderarea in Uniunea Europeana, dar va fi dificil sa intre, deoarece, state cum ar fi Romania, Serbia, Republica Moldova, Spania Slovacia Cipru si alte state nu recunosc independenta si se vor opune.

Si Muntenegru este un posibil candidat la aderare in Uniunea Europeana.

Bosnia si Hertegovina de asemenea este un posibil candidat la aderare in UE.In prezent, Bosnia si Hertegovina a angajat un proces de negocieri cu Uniunea Europeana vizand, pe termen lung integrarea sa in cadrul Uniunii.Si Georgia este un potential si aspirant candidat la aderare in UE.

Posibili candidati la aderarea in UE ar putea fi Armenia si Azerbaijan

Astfel, putem afirma ca marea extindere realizata prin intrarea statelor excomuniste din Europa Centrala si de Est, a largit spatiul de pace, stabilitate, democratie pe continentul nostru, a amplificat economia europeana prin largirea pietelor si intrarea in piata europeana.Extinderea este un process dinamic.Inca din 2003, Consiliul European al Uniunii a adoptat Agenda de la Salonic care confirma perspective viitoarei aderari pentru toate tarile din Balcanii de Vest si Turcia.Astfel Albania, Bosnia si Hertegovina, Muntenegru, Serbia, inclusiv Kosovo in baza Rezolutiei 1244 a Consiliului de Securitate ONU sunt considerate astazi ca potentiale tari candidate.Politica de extindere se bazeaza pe consolidare si pe indeplinirea de catre tarile candidate a unor conditii riguroase.Atat Uniunea Europeana cat si tarile implicate trebuie sa beneficieze de pe urma fortei de transformare a procesului ce duce la aderare, un proces plin de provocari si oportunitati.Pe masura ce Uniunea Europeana se extinde, este necesara o politica de vecinatate care sa propage prosperitatea si buna guvernare a tarilor invecinate, pentru a crea un cerc de stabilitate in jurul UE.