PROBAŢIUNEA ÎN PROCESUL PENAL

EXPERTIZA MEDICO-LEGALĂ PSIHIATRICĂ

Prof.coordonator : Masterand:

Prof. univ. dr. Petre Buneci Sandu Elena Cristiana

EXPERTIZA MEDICO-LEGALĂ PSIHIATRICĂ

Capitolul I – Introducere

Capitolul II - Obiectivele expertizei medico-legale psihiatrice

in cazurile penale

Capirolul III – Concluzii

Bibliografie

INTRODUCERE

In practica judiciara expertiza medico-legala psihiatrica apare mult mai

tarziu, fata de alte practici expertale.

Primul manual de psihiatrie judiciara si sociala, scris pe baze stiintifice,

apare in anul 1877, fiind elaborat de medicul primar Alexandru Şutzu.

Aceasta activitate ia amploare in ultimii 50 de ani, iar din 1962 capata o

orientare moderna.

Cercetarea medico-legala psihiatrica poate aduce un aport considerabil in

domeniul crimino-logiei clinice.

Rolul expertizei psihiatrice este de a furniza elemente medicale in masura sa

prezinte personalitatea psihopatologica a unei persoane care a savarsit o infractiune

sau sa ateste sanatatea mintala in unele cazuri civile.

Sarcina fundamentala este de a aprecia discernamantul persoanelor cu

referire speciala la starea psihica in momentul comiterii faptei.

In efectuarea expertizei medico-legale psihiatrice trebuie avute in vedere pe

langa stabilirea discernamantului si o serie de alte criterii medicale mai complexe,

cum ar fi: raportul intre constiinta si tulburarile psihice ale faptuitorului, precum si

daca tulburarile psihice au sau nu legatura de cauzalitate cu actul antisocial.

Expertiza face parte din categoria examinărilor medico-legale a

persoanelor, fiind prevăzuta si reglementata in Codul Penal si Codul de Procedura

Penala, iar organizarea acesteia este prevăzută in legea privind organizarea

activităţii si funcţionarea institutiilor medico-legale.

Vocabularul psihiatric specific, noţiunile tehnice particulare, necesita o

traducere nevulgarizata a terminologiei ştiinţifice pentru o înţelegere

corespunzătoare a cauzelor in justiţie.

Medicinii Legale ii revine rolul de mediator metodologic specific in acest

sens prin intermediul expertizelor psihiatrice.

Principalul aspect al activitatii desfasurate de specialistii in psihiatrie

medico-legala este reprezentat de cea de „expert” in cadrul comisiilor de expertiza

medico-legala psihiatrica solicitata in cauze juridice, respectiv:

- pentru stabilirea capacitatii psihice si periculozitatii sociale a persoanelor

infractoare;

- pentru intreruperea sau amanarea pedepsei;

- pentru stabilirea capacitatii psihice de exercitiu, vizand capacitatea civila

in general sau la un moment dat

- pentru stabilirea starii de sanatate in vederea intocmirii unor acte civile,

in cazurile de revendicare a unor despagubiri civile motivate prin

accidente, boli, decese intraspitalicesti, tratamente medicale neadecvate,

mal practica medicala, rele tratamente in medii concentrationare, in

cazurile de stabilire a infirmitatii psihice tranzitorii sau permanente, in

cazurile in care justitia cere precizari privind cauzalitatea medico-legala

psihiatrica sau responsabilitatea medicala etc.

Art. 48 din Codul Penal precizeaza: „Nu constituie infractiune fapta

prevazuta de legea penala daca făptuitorul in momentul savarsirii faptei, fie din

cauza alienatiei mintale, fie din alte cauze, nu putea sa-si dea seama de actiunile

sau inactiunile sale, ori nu putea fi stapan pe ele”. Continutul acestui articol

defineste in esenta notiunea juridica de iresponsabilitate.

Continutul articolului prezent, defineste notiunea juridica de

iresponsabilitate. Responsabilitatea, care implica posibilitatea tragerii la raspundere

penala a invinuitului, este o notiune de asemenea juridica si care sub aspect

medical, reprezinta "totalitatea particularitatilor psihice ale individului care-l fac pe

acesta capabil sa inteleaga libertatea si necesitatea actiunilor sale si sa aprecieze

consecintele faptelor sale atunci cand actioneaza contrar normelor de convietuire

sociala si a legilor”.

Cele trei conditii de sustinere a notiunii de responsabilitate sunt date de:

- existenta unei legi (sociale sau morale);

- faptul de a fi in deplinătatea facultatilor mintale

- libertatea

Pe de alta parte, motiveaza necesitatea unei expertize in activitatea de

probatiune care devine obligatorie atunci cand fapta antisociala apare ca rezultat al

unei actiuni patologice, deci cand trebuie obiectivata existenta unei boli psihice si

totodată demonstrata legatura cauzala dintre boala si fapta respectiva,

obligativitatea expertizei fiind prevăzuta de art.184 c.p.p.

Din cele de mai sus rezulta ca primul criteriu de determinare a

responsabilitatii penale este pur si simplu criteriul cauzalitatii.

O expertiza medico-legală psihiatrica nu poate fi redusa la formularea sau

enuntarea unui diagnostic, ci presupune o finalitate social-juridica, ce ii confera

valoarea sa probatorie, concludenta sa.

Plecand de la prevederile legislatiei actuale si de la necesitatile practicii

juridice si de asistenta medico-legala, obiectivele expertizei medico-legale

psihiatrice sunt:

a) precizarea starii de sanatate (normalitate) psihica a unei persoane;

b) caracterizarea complexa a personalitatii individului expertizat cu

specificarea trasaturilor acesteia atat în legatura cu diagnosticul psihiatric, cat si

din punct de vedere socio-psihologic, in vederea deductiei asupra unui potential de

decompensare sau antisocial;

c) stabilirea legaturii de cauzalitate intre trasaturile acestei personalitati si

elementele constitutive ale actului infractional sau antisocial savarsit.

Expertiza medico-legala psihiatrica se efectueaza de catre o comisie

instituita in acest scop, formata dintr-un medic legist si doi medici de specialitatea

psihiatrie. Comisia poate functiona numai in centrele unde exista servicii sau

cabinete medico-legale si spital sau sectii de psihiatrie. Daca expertiza priveste un

minor in comisia de expertiza vor fi cooptati specialisti de neuropsihiatrie infantila

si eventual psihopedagogi.

Cadrul de desfasurare a expertizei se face cel mai frecvent la sediul

serviciilor de medicina legala. In mod exceptional si numai in functie de caz,

acestea se pot tine si la nivelul unui spital de psihiatrie (bolnav grav,

netransportabil) sau spital penitenciar (infractori deosebiti de periculosi sau

netransportabili). In scopul de a se ajunge la concluzii cat mai corecte si valoroase,

comisia recurge la o gama diversa de examinari si analize adesea inerente

metodologiei si etapelor expertizei.

Prima etapa este supunerea infractorului, in situatia in care este descoperit,

imediat dupa comiterea faptei, la un examen neuropsihiatric, facut de o comisie

compusa dintr-un medic legist si doi psihiatri.

Desi examinarea clinica, adesea ambulatorie, cel mai adesea nu are valoarea

unei expertize, ea trebuie sa fie cat mai completa si amanuntita privind functiile

psihice de baza.

Aceasta examinare are o importanta uneori covarsitoare deoarece poate

surprinde tabloul psihologic al invinuitului, ce l-a avut in timpul faptei. El poate fi

o stare de raptus schizofrenic, o criza de agitatie maniacala, o stare confuziva

deliranta, betie patologica sau se poate contura in stari deosebite de anxietate,

depresive, stari reactive - teama, stari obsesivofobice, elemente hotaratoare in

stabilirea diagnosticului si corelatiei boala - tulburari - fapta.

Acest tablou psihopatologic trebuie consemnat si retinut, inregistrat pe

banda de magnetofon, fotografii si avut tot timpul in vedere pe parcursul

examinarii cand subiectul dupa scurgerea unei perioade de timp de la fapta, in

urma contactelor avute cu apararea, cu rude, cei din mediul de detentie, fie ca

devine rau intentionat simuland sau suprasimuland o serie de tulburari, adesea stari

de negativism si necooperare, sau este prada unor tulburari grave reactive,

functionale, sindromul Ganser, fie ca tabloul psihopatologic initial si real

involueaza si se remite sau se agraveaza.

Aceste examene ajuta si la oferirea unor indicatii organelor de urmarire si

ancheta, asupra modului de desfasurare a anchetei, daca aceasta se poate continua

cu infractorul sau este necesara intr-o prima etapa internarea pentru tratament a

acestuia sau chiar administrarea unui tratament pe timpul urmaririi.

Fie ca aceasta prima examinare se face sau nu, metodologia impune ca in

adresa de solicitare a expertizei, sau in ordonanta sa fie inserate o serie de date

(rezumativ) privitor la infractor, impreuna cu dosarul complet al cauzei, din care sa

reiasa modul amanuntit cum s-a comis infractiunea, cu rolul de a fi scoase in

evidenta trasaturile patologice ale subiectului (din acel timp) ca halucinatie, delir,

idei de persecutie, betie patologica etc.

Pentru a usura examinarea, dosarul nu trebuie sa se limiteze la elemente

privind fapta si infractorul; in dosar comisia sa aiba la dispozitie actele medicale

privind trecutul psihopatologic al acestuia.

Uneori investigatiile trebuie sa mearga pana la conditiile in care agresorul s-

a nascut; nasterea laborioasa, asfixia la nastere, aplicarea de forceps etc. Date

privind modul de viata familiala in care acesta a trait si s-a dezvoltat, ocupatia

parintilor, numarul copiilor, sursele de existenta, climatul familial, familii

dezorganizate, boli ereditare in familie.

Elemente psihopedagogice din timpul scolarizarii: performante scolare,

frecventa prieteniilor avute, felul cum a fost receptiv la masurile disciplinare

aplicate, aptitudini si inclinatii evidentiate in perioada respectiva, fisa psihologica

din ultima clasa de liceu, precum orice fel de date utile, pentru a oglindi

personalitatea celui in cauza.

Investigatiile medicale clinice si paraclinice sint cele mai adesea necesare,

iar in infractiunea de omor, obligatorii.

Nu in toate expertizele medico-legale psihiatrice este obligatorie internarea;

acolo unde sint suficiente elemente clinice si date medicale (acte) anterioare ale

celui examinat, concluziile pot fi stabilite si dupa un examen ambulator. In multe

situatii simpla observatie clinica a subiectului, pe o perioada de citeva saptamani

poate fi edificatoare in stabilirea diagnosticului, in rest se recomanda mai frecvent

urmatoarele examinari: examenul RBW, l.c.r., examenul fundului de ochi, T.A.,

examenul neurologic, examenul EEG, simplu, sau cu activare, examenul genetic

etc.

Examenul psihologic este important de efectuat pentru determinarea

structurii personalitatii subiectului. Se pot, depista unele trasaturi anormale,

patologice ale personalitatii, care pot avea o legatura cauzala cu faptele savirsite.

Examenul psihologic este necesar la minori, batrini (tulburari de involutie),

la psihotici, in starile de hipodezvoltare mintala, la comportamentali etc.

Examenul psihologic, uneori se impune a fi repetat si el completeaza

examenul psihiatric, contribuind astfel la stabilirea diagnosticului.

Toate elementele amintite pana in prezent privind infractorul, impun

cunoasterea in continuare a tuturor elementelor din dosar legate de fapta, adesea

dintr-o simpla declaratie se pot retine date importante din care rezulta ca invinuitul

a mai avut comportari patologice sau ca intre el si victima au mai existat conflicte

sau amenintari reciproce etc.

In final expertiza, pe baza coroborarii tuturor datelor medicale si generale

obtinute, trebuie sa stabileasca concluziile raportului medico-legal si care trebuie

sa precizeze urmatoarele:

- boala psihica de care sufera subiectul sau cadrul sindromatic psihic

prezentat sau unele simptome mai evidente;

- tulburarile psihice mai caracteristice generate de boala respectiva

(agresivitate, tulburari de perceptie, de gandire etc.) si legatura cauzala

(corelatia) dintre aceste tulburari si savarsirea faptei, motivatia

psihopatologica a mobilului si a modului de actiune);

- legat de boala psihica, de tulburarile generate de aceasta si de starea

subiectului din timpul savarsirii faptei, trebuie stabilit daca acesta a avut

discernamantul pastrat, scazut sau abolit;

- in finalul concluziilor se impune a face recomandari privind masurile de

siguranta cu caracter medical, individualizate pentru fiecare subiect si

care sunt prevazute in art.109-111 c.p.:

obligarea la tratament medical;

internarea medicala;

interzicerea de a ocupa o functie etc.

OBIECTIVELE EXPERTIZEI MEDICO-LEGALE PSIHIATRICE

IN CAZURILE PENALE

1) sa stabileasca daca persoana examinata prezinta sau nu tulburari psihice;

2) sa excluda simularea sau disimularea;

3) sa evidentieze care sunt trasaturile personalitatii subiectului si in ce

masura pot explica acestea impulsurile/actele antisociale;

4) sa aprecieze capacitatea psihica (ansamblul de insusiri psihice ce

determina reusita/performanta unei activitati: inteligenta, spontaneitatea,

fluiditatea verbala etc.) si capacitatea de discernamant in momentul

examinarii si, in consecinta, daca persoana respectiva poate fi anchetata

si judecata.

5) sa aprecieze capacitatea psihica si cea de discernamant in momentul

savarsirii faptei.

6) Mentionam ca, pentru ca prevederile art. 48 C.pen. sa poata fi aplicate,

este necesar ca faptuitorul sa se fi aflat în incapacitate psihica pe toata

durata savarsirii faptei; daca in aceasta perioada de timp el si-a recapatat

capacitatea psihica, dar a continuat savarsirea faptei, art. 48 C. pen.

devine inoperant.

7) sa faca aprecieri prognostice asupra modului in care vor evolua

tulburarile psihice decelate, cu alte cuvinte sa determine gradul de

periculozitate sociala actual si de perspectiva.

8) sa recomande masurile cele mai adecvate astfel incat sa se poata realiza

reintegrarea sociala a individului.

Desfasurarea expertizei medico-legale psihiatrice

Examenul neuropsihiatric care se efectueaza in situatia cand infractorul a

fost descoperit imediat dupa comiterea faptei, reprezinta prima etapa a expertizei

psihiatrice. Aceasta se efectueaza de o comisie alcatuita din medic legist si doi

medici psihiatri.

Acest examen trebuie sa fie cat mai complet si mai amanuntit.

Rezultatul unui astfel de examen devine mai mult decat necesar, deoarece ofera

organului de cercetare ori procurorului, datele necesare care sa-i permita a lua

hotararea daca va continua cercetarile fata de invinuit sau inculpat sau este necesar

ca acesta sa fie mai intai internat intr-un spital de profil.

In practica se confunda examenul psihiatric cu expertiza psihiatrica, dandu-i-se

acesteia denumirea de prima expertiza.

Frecvent se intalnesc cazuri cand rezultatul examenului neuropsihiatric este luat in

considerare pentru a motiva o solutie de neurmarire in temeiul art.48 Cod Penal.

In ce priveste examenul neuropsihiatric atunci cand este facut imediat dupa

comiterea faptei, poate avea valoarea unei constatari medico-legale, cu toate ca

legiuitorul nostru, in art.184 C.proc.pen., nu l-a enumerat in cazurile pentru care se

face.

In efectuarea expertizei medico-legale psihiatrice se parcurg urmatoarele etape:

a) prin audierea invinuitului sau inculpatului se pot obtine date privind pregatirea

scolara, bolile de care a suferit, mediul in care a trait, ocupatia parintilor, sursa

(sursele) de existenta, activitatea la locul de munca, in timpul satisfacerii stagiului

militar, viata de afmilie, etc;

Tot prin audiere se poate remarca daca acesta sufera de vreo afectiune psihica care

sa-i altereze discernamantul.

Pentru aceasta este indicat ca procurorul sau organul de cercetare penala sa posede

un minim de cunostinte vizand principalele afectiuni psihice intalnite in practica

expertizei medico-legale psihiatrice si anume: psihopatia, schizofrenia, paranoia,

parafrenia, epilepsia, paralizia generala progresiva, boala Parkinson, scleroza in

placi, tulburari psihice de involutie.

b) strangerea actelor medicale, daca exista, cu privire la starea de sanatate a celui

cercetat;

c) internarea invinuitului sau inculpatului intr-un spital de profil;

d) ordonanta de efectuare a expertizei medico-legale psihiatrice trebuie sa

contina in afara datelor de identificare ale celui ce urmeaza a fi expertizat si: fapta

savarsita, incadrarea juridica, motivele ce impun efectuarea expertizei, intrebarile

la care expertiza urmeaza sa raspunda, termenul de predare a raportului si cine

suporta cheltuielile ocazionate cu expertiza;

e) cererea de efectuare a expertizei trebuie sa contina date privind infractiunea,

incadrarea juridica, antecedente penale, pregatirea scolara, ocupatia , comportarea

in familie si societate, comportarea in timpul cercetarilor, atitudinea fata de fapta

savarsita, antecedentele medicale, etc.

Ordonanta impreuna cu adresa - cererea de efectuare a expertizei - cu actele

medicale ori foile de observatii si cu dosarul cauzei se inainteza Laboratorului

Medico-Legal Judetean ori Institutului de Medicina Legala prof.dr.Mina Minovici.

Cand expertiza urmeaza a se efectua de acesta din urma, in adresa se face mentiune

daca este prima ori a doua expertiza.

In efectuarea expertizei medico-legale psihiatrice se fac o serie de investigatii

paraclinice si examen psihologic.

In mod necesar concluziile comisiei de expertiza vor fi formulate intr-un raport de

expertiza care trebuie sa cuprinda:

a) Partea introductiva:

- componenta comisiei;

- organul de cercetare penala sau instanta care dispune efectuarea expertizei;

- data si actul prin care s-a dispus expertiza;

- datele personale ale expertizatului;

- obiectul si intrebarile la care se va raspunde;

- data efectuarii expertizei.

b) Cuprinsul:

- antecedentele medicale si juridice;

- examenul somatic, neurologic, de alte specialitati si de la laborator, dupa

caz;

- examenul psihologic;

- examenul psihiatric complet.

c) Discutia faptelor.

d) Concluziile

Acestea se vor referi la:

- precizarea diagnosticului de fond si a celui care se refera la starea actuala

(cu excluderea simularii);

- care sunt trasaturile esentiale ale personalitatii expertizatului, reflectate

la diagnosticul precizat si reflectarea in comportamentul deviant; ce tulburari sau

manifestari functionale se adauga in prezent, pentru caracterizarea starii actuale;

- in ce stadiu evolutiv se afla aceste tulburari, daca ele au un caracter

episodic, daca s-au declansat in momentul savarsirii faptei antisociale, si daca,

prezinta riscul de cronicizare sau agravare;

- daca, prin trasaturile patologice ale personalitatii si prin caracterul

manifestarilor comportamentale, favorizate de anumiti factori endo sau exogeni,

subiectul analizat prezinta periculozitate sociala, potential infractional sau de

decompensare, precizare care sta la baza argumentarii caracterului masurilor

preventive, de combatere si recuperare, care sunt propuse sau catre se orieteaza

comisia, in acest caz.

Raportul de expertiza psihiatrica trebuie sa conchida, fara echivoc, daca

faptuitorul a savarsit infractiunea cu discernamant.

Daca in concluzii se mentioneaza ca discernamantul este mult diminuat si ca

nu a putut aprecia consecintele decurgand din fapta pe acre a savarsit-o, instanta

trebuie sa dispuna efectuarea unei noi expertize, potrivit prevederilor art.125

C.proc.pen., o atare concluzie a expertului fiind contradictorie, lipsita de exactitate.

Rezulta ca profesionalismul expertului in efectuarea expertizei medico-

legale psihiatrice este strict necesar.

Trebuie precizat ca expertiza medico-legala psihiatrica este supusa unor

factori de eroare si care, daca se valideaza pot atrage erori judiciare.

Erorile se pot clasifica in doua mari categorii:

- erori formale, care survin atunci cand nu se respecta indicatiile

proceduale;

- erori de fond, care sunt datorate in exclusivitate activitatii medicale din

faza de examinare a subiectului sau in cursul activitatii in comisia de expertiza.

Consecintele unor astfel de erori atrag erorile judiciare foarte grave,

prejudiciind fie societatea, fie libertatea unei persoane, depasind astfel cadrul eticii

medicale, incadrandu-se in sfera larga a eticii sociale.

Erorile de fond se pot datora:

- surselor de informare;

- subiectului expertizei (bolnavului);

- examinarilor paraclinice;

- medicului.

Sintetizand regulile proceduale referitoare la efectuarea expertizei medico-

legale psihiatrice se poate spune ca acestea constau in:

- obligatia organului de urmarire penala sau a instantei de judecata de a

aduce la cunostinta expertilor obiectul expertizei si intrebarile la care trebuie sa

raspunda

- aceasta expertiza face parte din cadrul expertizelor medicale si se executa

in cadrul institutiilor de medico-legale in care lucreaza experti oficiali in

specialitatea respectiva;

- dreptul expertilor de a lua cunostinta de materialul dosarului, necesar

pentru efectuarea expertizei (in cursul urmaririi penale aceasta se va face cu

incuviintarea organului de urmarire), de a cere lamuriri cu privire la anumite fapte

sau imprejurari ale cauzei

- obligatia expertului de a intocmi un raport scris, opiniile separate fiind

consemnate in raport sau intr-o anexa care trebuie sa includa intre altele si

concluziile

- concluziile trebuie sa cuprinda raspunsurile la intrebarile puse si

aprecierea expertului asupra obiectului expertizei.

CONCLUZII

Expertiza medico-legala psihiatrica constituie activitatea interdisciplinara de

asistenta si cercetare stiintifica in care responsabilitatea si constiinta etica a a

expertilor este angajata in cel mai inalt grad.

Etica diagnosticului psihiatric reprezinta o problema de deontologie a

expertului si face parte din cadrul mai larg al deontologiei si responsabilitatii

medicale.

Responsabilitatea expertului nu difera de responsabilitatea oricarui cetatean.

Faptul ca expertul executa o misiune in justitie nu ii confera nicio imunitate

particulara (Dérobert).

Calitatea de “auxiliar al justitiei” nu-l exonereaza pe expert de greselile pe

care le poate savarsi in exercitarea functiilor sale, acesta fiind evident in cadrul

strict al misiunilor sale.

Progresele realizate in directia investigarii si tratarii bolnavului psihic,

actualitatea preocuparilor de verificare pe plan international a criteriologiei si

finalizarii expertizei medico-legale psihiatrice cu implicatii in dreptul penal in

tarile Uniunii europene ridica si problema perfectionarii legislatiei romane cu

referire la statutul bolnavului psihic, al asistentei medico-social-juridice, precum si

a cadrului institutional de asigurare.

Cu cat datele celorlalte stiinte cat si metodele proprii tehnicii criminalistice

sunt mai perfectionate si mai bine folosite, cu atat ele sunt mai eficiente si isi vor

aduce o contributie insemnata la realizarea scopului procesului penal: aflarea

adevarului si tragerea la raspundere penala a faptuitorului.

BIBLIOGRAFIE

1.Scripcaru Gh.- Medicina legala, Ed.Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1993;

2.Belis V.- Tratat de medicina legala –vol.I, II, Ed.Medicala Bucuresti, 1995;

3.Ionita M.,Draganici P.,Constantin R.- Expertizele-mijloc de proba in procesul penal, Bucuresti, 2000;

4.Scripcaru V.,Astarastoae V.,Baisteanu P – Psihiatrie medico-legala, Ed.Polirom, Iasi, 2002;

5.Iftenie V. – Medicina legala pentru facultatile de drept, Ed.Ştiintelor Medicale, Trustul Bucuresti, 2006.

6.Iftenie V. – Medicina legala din perspectiva juridica, Editura Fundatiei Romania

de Maine, Bucuresti, 2006