ȘCOALA GIMNAZIALĂ“IOAN VODĂ CEL VITEAZ” SLOBOZIA CIORĂȘTI PROF.ȊNV.PRIMAR STAVĂR CONSTANTIN IOAN

EXERCIȚIUL DE ACASĂ- COMPONENTĂ ESENȚIALĂ A ACTIVITĂȚII DE ÎNVĂȚARE

In practica educativa romaneasca, tema pentru acasa constituie o

componenta puternic stabilizata, atat pentru profesori cat si pentru elevi si

parinti.

Coordonarea temelor pentru acasa este o componenta a managementului

continuturilor si constituie o prioritate pentru asigurarea unui management de

calitate.

Definite drept sarcini incredintate elevilor de dascalii de scoala, menite a fi

indeplinite in timpul orelor din afara scolii, temele pentru acasa indeplinesc

functii multiple ale caror semnificatii fac parte din ceea ce numim in didactica

scolara proiectarea didactica, acea activitate didactica complexa de anticipare a

realizarii atingerii idealului educational. In realizarea unui proiect didactic un rol

esential il detine transferul noilor continuturi invatate si care se realizeaza de

cele mai multe ori sub forma temei pentru acasa.

Tema pentru acasa traseaza un raport ferm intre timpul pentru scoala si

timpul liber, insusirea si sistematizarea cunostintelor.

Obiectivele temelor pentru acasa sunt urmatoarele :

Imbogatirea si adancirea informatiei;

Folosirea timpului in mod util si placut ;

Implicarea elevului in viata sociala ;

Conectarea la valorile materiale si spirituale ale umanitatii ;

Participarea elevului la propria formare ;

Cultivarea interesului pentru diverse domene ale cunoasterii si

tehnologiilor ;

Exersarea tehnicilor de munca independenta.

ȘCOALA GIMNAZIALĂ“IOAN VODĂ CEL VITEAZ” SLOBOZIA CIORĂȘTI PROF.ȊNV.PRIMAR STAVĂR CONSTANTIN IOAN

Temele pot fi impartite in patru mari categorii :

temele centrate pe insusirea de noi cunostinte, care anticipa o lectie

ce urmeaza a fi predata sau completeaza o lectie deja abordata ;

teme care urmaresc fixarea cunostintelor insusite in cadrul lectiei si

care constau in invatarea dupa manual si dupa notite;

teme focalizate pe dezvoltarea priceperilor si deprinderilor a caror

formare a fost initiata in orele de curs;

teme mixte, reunind doua sau mai multe dintre scopurile anterior

amintite.

Profesorul initiaza tema pentru acasa, o controleaza si o valorifica in

predarea noilor lectii sau pentru notarea elevilor. Initierea temelor este precedata

de planificarea continutului, a volumului, frecventei si intervalului temporal,

actiuni ce se pot include in proiectarea unitatii de invatare si se revizuiesc in

functie de dinamica invatarii. Profesorul poate opta fie pentru sarcini de lucru

din manual, fie poate sa le elaboreze el insusi, fie poate apela la materiale

auxiliare pe care le foloseste la clasa ( ,,Caietul elevului’’ ; ,,Fise de lucru-

Gramatica’’ etc.). Volumul temei trebuie raportat la nivelul clasei. Este posibil

ca un profesor care lucreaza diferentiat cu elevii, sa procedeze de asemenea, la o

tema diferentiata. Exista elevi foarte bine pregatiti care deseori cer profesorului

teme suplimentare. Profesorul poate sa vina in sprijinul elevului cu exercitii

suplimentare, compuneri creative, lecturi suplimentare etc.

Un rol important in alegerea temelor pentru acasa il are si natura acestor

teme, determinata desigur, de natura lectiei. Daca ne aflam de exemplu, dupa

mai multe ore consecutive de gramatica, dupa ce elevii au rezolvat tot felul de

exercitii de identificare, analiza si disociere a unor parti de vorbire sau de

propozitie, de exemplu, propfesorul trebuie sa recurga si la exercitii cu caracter

creator prin care elevii isi imbogatesc si isi nuanteaza exprimarea, isi dezvolta

gandirea si limbajul, trecand de la corectitudine la expresivitate. In acest sens,

compunerea gramaticala este un exemplu elocvent. De exemplu :

ȘCOALA GIMNAZIALĂ“IOAN VODĂ CEL VITEAZ” SLOBOZIA CIORĂȘTI PROF.ȊNV.PRIMAR STAVĂR CONSTANTIN IOAN

Alcatuiti o compunere cu tema ,,La sanius’’, in care sa folositi verbe la

timpul trecut si viitor.

Descrieti orasul natal intr-o zi de toamna si subliniati adjectivele din

textul redactat.

Incredintarea temei se face de obicei la finalul lectiei, dupa ce elevul si- a

insusit cunostintele predate. Din experienta didactica s- a constatat ca temele

pentru acasa trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:

1. Sa contina lucruri folositoare pentru elevi, dar si atractive, interesante ;

2. Subiectele propuse spre rezolvare, ca tema, sa fi avut un echivalent

lucrat in clasa;

3. Nu cantitatea temelor este importanta , ci calitatea lor;

4. Temele pentru acasa trebuie explicate, indiferent daca acestea, dupa

parerea noastra, nu sunt atat de dificile. In clasele mai mici se

recomanda chiar inceperea rezolvarii ei inca din timpul orei.

5. Comunicarea temei pentru acasa, cat si explicatiile necesare sa se

incadreza in limitele unei ore si nu in pauza.

6. Temele trebuie obligatoriu sa fie corectate cat mai curand posibil dupa

efectuarea lor;

7. Dupa ce sunt corectate, profesorul face aprecieri generale, individuale,

precum si observatii asupra continutului, asezarii in pagina, scrisului;

8. Daca tema a ridicat probleme la nivel de clasa, in sensul ca mai multi

elevi au gresit- o, se reia in clasa, rezolvand si explicand toate

cerintele.

In elaborarea teoriei designului instructional ( teoria proiectarii didactice) R.

Gagné preciza: ,,Temele pentru acasa trebuie sa fie de asa natura incat sa fie

efectuate cu usurinta. Scopul lor nu este de a permite impartirea elevilor in

foarte buni si slabi, ci de a controla daca toti elevii si- au insusit un ansamblu

anume de cunostinte prealabile. ’’ Asadar, ele trebuie concepute in asa fel incat

sa poata fi realizate atat de cel mai bun elev din clasa, cat si de cel mai slab.

ȘCOALA GIMNAZIALĂ“IOAN VODĂ CEL VITEAZ” SLOBOZIA CIORĂȘTI PROF.ȊNV.PRIMAR STAVĂR CONSTANTIN IOAN

Tema pentru acasa poate constitui o anticipare a continutului lectiei viitoare, de

aceea a si fost numita in terminologia de specialitate ,,obligatiile viitoare’’,

aceasta permitandu-i profesorului sa realizeze un prim pas in reactualizarea unor

cunostinte sau in insusirea unor cunostinte noi. Cu alte cuvinte, cu ajutorul temei

elevii ,,invata facand’’, ,,exersand’’.

Temele pentru acasă reprezintă un exerciţiu eficient pentru consolidarea

cunoştinţelor predate în clasă; ele sunt o componentă a activităţii de învăţare, fac

parte din programul de activitate şcolară. Acestea au o contribuţie însemnată la

ridicarea nivelului de pregătire al elevilor, la formarea unei atitudini

corespunzătoare faţă de muncă, la consolidarea deprinderilor de muncă

independentă, ordonată şi sistematică, la orientarea elevilor în dobândirea unor

cunoştinţe noi, la lărgirea sferei de informare. Temele pentru acasă, bine

organizate, educă la elevi atenţia, voinţa, ordinea, disciplina şi punctualitatea,

întăresc deprinderea de autocontrol, îi formează pentru a învinge cu forţe proprii

unele dificultăţi în învăţare.

Eficienţa temelor pentru acasă este determinată de modul în care acestea se

îmbină cu activitatea desfăşurată în clasă. Pot deveni o serioasă sursă de

supraîncărcare a elevilor dacă nu se foloseşte corect timpul de învăţare în lecţie,

dacă nu se realizează împreună cu invăţătorul legătura dintre cunoştinţele noi şi

cele dobândite anterior, dacă nu se insistă în lecţie asupra aplicării în practică a

acestora.

Sarcinile pentru acasă trebuie să fie clar formulate, explicându-se motivaţia

realizării acestora: ,,Scrieţi de aici… până aici… ca să …!”, ,,Citiţi lecţia de mai

multe ori ca să …!”

Conţinutul temelor pentru acasă trebuie astfel stabilit încât acestea să se

constituie în exerciţii pentru consolidarea şi aprofundarea cunoştinţelor predate

în lecţii, să stimuleze capacităţile intelectuale, să cultive interesul pentru studiu,

să contribuie la formarea deprinderilor de muncă independentă. Tot acasă, elevii

pot alege informaţii în legătură cu anumite teme, pot face observaţii asupra unor

ȘCOALA GIMNAZIALĂ“IOAN VODĂ CEL VITEAZ” SLOBOZIA CIORĂȘTI PROF.ȊNV.PRIMAR STAVĂR CONSTANTIN IOAN

fenomene ale naturii care să le folosească în procesul de predare-învăţare, să-i

ajute la mai buna înţelegere a noilor cunoştinţe.

Este necesar să se ţină seama de volumul şi dificultatea temelor pentru acasă. O

încărcătură prea mare de sarcini sau formularea unor sarcini cu prea mare

dificultate l-ar putea determina pe elev să renunţe la abordarea acestora sau să le

rezolve într-o situaţie de încordare, de presiune. Dacă astefel de situaţii se repetă

elevul şi-ar putea pierde încrederea în forţele proprii. Nici formularea unor

cerinţe prea simple, care să nu stimuleze gândirea elevului, imaginaţia,

capacitatea de aplicare a cunoştinţelor în situaţii noi, nu este de dorit. Se impune

realizarea unui echilibru, stabilirea unor sarcini în ordine crescândă de

dificultate care să stimuleze atât pe cei cu un ritm mai lent de învăţare, cât şi pe

cei capabili de performanţe superioare. Temele pentru acasă pot fi diferenţiate în

funcţie de greşelile tipice constatate la elevi şi de cele individuale.

Bibliografie

1. Danila, I., Metodica predarii limbii si literaturii romane in scoala

primara, gimnaziu si liceu, Editura Didactica Nova, Craiova, 2005

2. Ionescu, S., Managementul calitatii, Editura Didactica si

Pedagogica, Bucuresti, 2000

3. Gagne, Robert M., Briggs, Leslie J., Principii de disign al

instruirii, Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1977