Personalităţile dificile din tipologia lui Brinkman & Kirschner1

Jack a primit spre realizare un proiect. Are trei săptămâni la dispoziţie pentru a-l face şi de vreme ce ar putea obţine o promovare de pe urma lui, vrea să se asigure că e făcut cum trebuie. Are nevoie de nişte date de la coechipierul său, Ralph. Ralph îi înmânează hârtia şi îi spune: “Suma de bază este în jur de 1050.” Jack spune: “Ce vrei să spui cu „în jur de 1050”? Care este mai exact?” Ralph îi răspunde: “1050”. Jack îl întreabă: “Eşti sigur?” Ralph revine: “Da, destul de sigur”. Jack îşi sună soţia şi anunţă că va veni acasă târziu. În acea noapte se încuie în birou pentru a verifica încet şi metodic datele oferite de Ralph. Unde credeţi că se încadrează dacă îl privim prin lupă?

Răspuns corect: realizarea corectă a sarcinii. Evident că prioritatea sa este aceea de a face lucrurile bine. Încetineşte mersul şi se adânceşte în sarcină pentru a se asigura că e făcută bine.

Este sfârşit de săptămână şi Jack lucrează absorbit în biroul său de acasă. Fiica lui de 7 ani intră şi îi spune: “Tati, tati, vino să vezi tabloul pe care l-am făcut la mine-n cameră”. Jack pune lucrurile deoparte şi-şi petrece restul după-amiezii jucându-se cu fetiţa. În acea noapte soţia lui îi spune că are cine rămâne cu copilul şi îi sugerează să ia masa în oraş doar ei doi.

Când l-a întrebat unde i-ar plăcea să meargă, el ia răspuns: “Oriunde vrei tu”. La masă ea vrut să ştie dacă el va avea timp în ziua următoare să repare robinetul care curgea, din bucătărie. Jack se gândi la proiectul său şi ştiu că nu prea are timp, dar spuse totuşi: “Bine. Nici o problemă”.

Unde se situează acum? Răspuns corect: armonizarea cu ceilalţi. Este clar că intenţia lui Jack este aceea de a se înţelege cu ceilalţi. Îşi lasă deoparte propriile necesităţi pentru a-i mulţumi pe cei la care ţine. Proiectul intră brusc în planul secundar, faţă de armonia din familie.

În ziua următoare, Jack a reparat instalaţia şi fiindcă tot era la capitolul reparaţii, a reparat şi cuptorul aragazului care nu mai funcţiona şi i-a înlocuit fundul ars! Când soţia s-a întors de la cumpărături a vrut să-i arate ce a luat, dar el a insistat să-i arate ce a făcut.

Unde se situează Jack de data aceasta? Răspuns corect: dobândirea aprecierii. Remarcaţi că dacă ar fi avut dispoziţia de a se înţelege bine cu ceilalţi, când a sosit nevasta acasă probabil că ar fi văzut mai întâi cumpărăturile, pentru a-i face pe plac. De vreme, însă, ce primordială era obţinerea recunoaşterii, el era nerăbdător să-i arate ce făcuse.

Jack n-a realizat prea multe în acel week-end, aşa cum sperase, şi în săptămâna următoare intră în criză. Dintr-o dată termenul limită îl copleşi. Lucra acasă când mezina a venit la el şi l-a întrebat dacă nu vrea să vină la ea în cameră cât adormea pentru a o proteja de monştri. El i-a răspuns; “Nu sunt monştri în camera ta. Acum mergi şi te culcă.” Puţin mai târziu soţia îl întreabă dacă nu vrea să ia ceaiul împreună cu ea. Fără să o privească, a răspuns clar, sec: “Nu”. Apoi ea îl întrebă ce ar putea face în week-end-ul ce se apropia şi îi oferi câteva soluţii: “Uite ce! Nu am timp pentru asta!” spuse el morocănos. “Alege una!” şi se întoarse la lucrul său. “La naiba!” gândi. “Va trebui să ghicesc unele din cifrele astea” Acum unde se situează Jack?

Răspuns corect: realizarea sarcinii. Sub presiunea unui termen limită, Jack devine mai centrat pe sarcină şi nu mai este dispus să acorde timp familiei. Comunicarea este mai directă şi

1 B. Brinkman & R. Kirschner, 1994, Dealing With People You Can’t Stand, McGraw Hill, Inc.

1

la obiect. Este dispus acum să estimeze unele date. Asta ar fi fost de neconceput cu câteva săptămâni înainte, când avea la dispoziţie timp să facă lucrurile bine.

Remarcaţi în aceste exemple cum comportamentul lui Jack se modifică pe baza priorităţilor de moment.

Toţi avem capacitatea de a acţiona după toate cele patru intenţii. Pentru a comunica eficient cu ceilalţi, trebuie să înţelegi ce anume contează cel mai mult pentru ei.

Cum poţi identifica intenţia unui om? Să mergem la o întâlnire unde patru persoane cu intenţii diferite au fiecare câte ceva de

spus. Misiunea noastră este aceea de a urmări stilul de comunicare al fiecăruia şi de a-i stabili intenţia primordială. Primul spune: “Să facem! Ce urmează în program?”

Care intenţie e mai probabil să fie reprezentată de acest stil de comunicare scurt şi la obiect? Dacă apreciaţi că prioritatea este realizarea sarcinii, atunci sunteţi pregătiţi să treceţi la următorul exemplu. Într-adevăr, când oamenii vor să-şi îndeplinească sarcina, comunică puţin şi direct.

Următoarea persoană de la întâlnire spune: “Aă…având în vedere cifrele ultimilor 2 ani şi considerând inflaţia, divizarea pieţelor, concurenţa străină şi, desigur, extrapolând asta în viitor…eu..ăă…cred că ar fi spre binele nostru să explorăm problema complet pentru mai mult timp, dar dacă trebuie luată o decizie acum, atunci…s-o facem!”

Care intenţie ar fi mai probabil reprezentată de acest stil de comunicare indirect şi detaliat? Dacă vă gândiţi la “să faci treaba bine”, aţi nimerit-o. Observaţi că amândoi au spus “fă-o!”. Dar persoana care urmăreşte să facă treaba corect nu se va gândi niciodată să spună asta fără să o susţină cu amănunte.

Acum a treia persoană de la întâlnire ia cuvântul: “Eu cred… şi vă rog să-mi spuneţi dacă nu sunteţi de acord pentru că pun mare preţ pe părerile voastre - de fapt am învăţat atât de mult lucrând cu voi - dar totuşi, mă gândeam… dacă toată lumea aprobă, atunci poate chiar ar trebui să o facem. Asta e ceea ce vrea toată lumea?”

Care intenţie credeţi că se evidenţiază prin acest stil de comunicare, indirect şi politicos? Dacă optaţi pentru varianta “să te înţelegi bine cu ceilalţi”, atunci sunteţi la obiect. O persoană cu disponibilitate de a se înţelege bine cu ceilalţi va fi atentă la părerile şi sentimentele celorlalţi.

Brusc, a 4-a persoană de la întâlnire se ridică (deşi toţi ceilalţi se aşezaseră) şi proclamă tare: “Eu cred că ar trebui s-o facem şi vă spun de ce. Bunicul meu obişnuia să-mi spună <Fiule…dacă te codeşti, pierzi!>. N-am ştiut niciodată ce a vrut să spună, dar asta nu m-a deranjat. Ştiţi că asta-mi aminteşte de o glumă pe care am auzit-o. O să vă placă…”.

Analizaţi care intenţie este ilustrată de acest stil laborios de comunicare. Dacă vă gândiţi la “obţinerea aprecierii celorlalţi” - vă descurcaţi bine până acum în a recunoaşte intenţia din stilul de comunicare al persoanei. Persoana dispusă să obţină recunoaşterea celorlalţi e foarte probabil emfatică, plină de exagerări şi figuri de stil.

1. Tancul

Un nou angajat, venit prin transfer din alt oraş, a fost luat în focuri la prima întâlnire de şeful său, un Tanc, care a început să-i aducă la cunoştinţă normele interne într-un limbaj încărcat de ameninţări. Martin şi-a reprimat impulsul de a contraataca, a rămas pe loc, l-a privit pe şef în ochi, şi-a ţinut respiraţia şi a aşteptat oprirea rafalei. Când şeful a făcut o pauză, l-a întrebat : «Asta-i tot?» Şeful a reînceput. La pauză, Martin a mai întrebat «Altceva ?». Seful a continuat, până a epuizat totul şi a rămas puţin descumpănit în faţa lui Martin. Atunci acesta a spus cu

2

calm : «Bine, atunci, mă întorc la lucru. », s-a întors şi a păşit calm spre ieşire. Mesajele nonverbale din comunicarea lui Martin: eu sunt concentrat asupra muncii mele, o fac să meargă, iar tu mă întrerupi !

4. Atotştiutorul închipuit

Tony era un « tip vesel şi simpatic ». El râdea la propriile glume chiar dacă nimeni altul nu se mai amuza. Oriunde era o petrecere, venea şi el, chiar şi neinvitat. Când cineva era lăudat, Tony susţinea că era meritul lui, el îi dăduse ideea. Tony era omul care avea mereu planul în mânecă, omul care le ştia pe toate şi care se oferea şi se amesteca în toate.

5. Grenada

Mark şi Margie fuseseră fericiti primii 6 ani de căsnicie, dar următorii 9 deveniseră un calvar. Totuşi, rămâneau împreună pentru că fiecare spera şi se ruga să se întâmple un miracol şi să revină vremurile bune. Exista un pattern comun: ea exploda, el se retrăgea în sine şi fiecare se socotea victima celuilalt.

Într-o zi el s-a întors de la serviciu obosit, nerăbdător să-şi odihnească picioarele şi să stea puţin întins. Cum a intrat pe uşă, ea l-a întâmpinat cu o listă întreagă de griji şi presupuneri. «Dragă, stai liniştită. La ce îţi foloseşte să te stresezi cu aceste preocupări banale ? Faci din ţânţar armăsar ! », a spus el cu nevinovăţie. «Fac din ţânţar armăsar ? Bravo ! Bravo ţie ! Crezi că eu slugăresc aici cât e ziua de lungă ca să vii tu acasă şi să mă insulţi  ? Numeni nu se sinchiseşte de ceea ce e în inima mea ! Aş putea şi eu… Ptiu!», explodă Margie.

«Ce are de se poartă aşa ? Cu ce-am păcătuit eu ca să merit asta?» se gândi Mark.

6. Serviabilul

Jami s-a adresat lui Terri după o săptămână. Atâta i-a trebuit ca să se liniştească după furia şi frustrarea pe care le-a trăit când prezentarea a fost amânată. Jamie era decisă să discute cu Terri pe tema aceasta. Lucrau în aceeaşi echipă.

- Teri, este un moment bun ca să stăm de vorbă?- Aaa, da, la fel de bun ca oricare altul, cred, răspunse Terri.

Jami stătu puţin apoi spuse.- Terri, mie îmi place de tine. Eşti prietenoasă, atentă şi cred că vom putea lucra bine

împreună. De când a fost anulată prezentarea am simţit că trebuie să vorbim, altminteri ne vom simţi teribil de stânjenite una faţă de alta.

Acest gen de comunicare centrată pe persoane calmează emoţiile. Abordându-vă persoana Da ca pe un coleg de echipă sau prieten şi vorbind despre viitorul relaţiei în prima parte a discuţiei, puteţi ridica nivelul confortului şi apoi să introduceţi în conversaţie problema în cauză.

- Sunt sigură că tu ai vrut să asamblezi informaţia pentru prezentare (Recunoaşterea bunelor intenţii). Şi ştiu că a intervenit ceva neprevăzut . Partea dificilă în ceea ce mă priveşte este că nu am ştiut ce se întâmplă până nu a fost prea târziu ca să te mai ajut.   Dacă vom depinde una de cealaltă şi în viitor, atunci cred că trebuie să fim cinstite şi deschise una faţă de alta. Vreau să ştii că poţi fi sinceră cu mine. Pot să fiu sinceră cu tine ? (A da asigurări pentru sinceritate). Jami a urmărit-o cu privirea pe Terri, aşteptând răspunsul cu răbdare.

3

- Păi, sigur că da. Îmi pare sincer rău pentru săptămâna trecută, dar nu a fost vina mea. Nu cred că înţelegi.

Jami a dat aprobativ din cap. - Ai dreptate. Nu înţeleg şi aş vrea să înţeleg. Vreau să examinăm mai îndeaproape

problema aceasta şi să vedem dacă putem să învăţăm ceva din ea ca să ne fie de ajutor în viitor.Pasul 3. Ajutaţi-l să înveţe a-şi organiza timpul şi activităţile.

« Ştii, Terri, un aspect important într-o relaţie dintre doi colegi de serviciu sau doi prieteni, cel puţin din punctul meu de vedere, este să ştiu că prietenii mei se pot bizui pe mine… şi că eu mă pot bizui pe prietenii mei. Numai să ne gândim cum ar fi afectată posibilitatea noastră de a fi prieteni, dacă mereu ar surveni ceva care să ne împiedice să ne ţinem promisiunile una faţă de alta. Vreau să te întreb: Dacă ne-am putea întoarce în timp la şedinţa de acum trei săptămâni, ce ai face altfel ? »

7. Nehotărâtul

Termenul de predare se apropia cu repeziciune. Trebuia luată o decizie, şi încă repede. Niciodată nu s-a mai întâmplat să fie atât de multe planuri de marketing din care să alegi şi fiecare ţinea la ideea lui. Presiunea era incredibilă. Şeful îşi chemă statul major. - Ce s-a hotărât, Ted ? - Greu de spus, unii spun să facem o schimbare, alţii să stăm pe loc.- Dar tu ce spui ?- Cum doriţi dv, domnule director.- Este bine, dar am nevoie de părerea şi de sprijinul tău.- Păi, domnule, este greu de spus în momentul de faţă. Ar putea merge oricare din metode.- Ştiu asta. Vreau să ştiu părerea ta. Bill, care este poziţia ta ?- Aa, să mă gândesc şi vin mai târziu să vă comunic, domnule director.- Am nevoie acum de o hotărâre. Mary, crezi că noul plan va merge ?- Poate.- Mulţumesc, asta este tot, spuse şeful. După plecarea lor rămase întrebându-se : oare sunt

singurul de aici pe care mă pot bizui pentru o părere cinstită?

Marv a găsit-o pe Sue singură, lângă aparatul de marcat. Arăta de parcă ar fi luat-o la sănătoasa dacă l-ar fi văzut mai devreme. - Deci, Sue, începu Marv cu toată căldura de care era în stare, ai decis pe cine să trimitem la

conferinţa din Hawai ?- Păi, mă mai gândesc.- Sue, ţi-am cerut să iei o hotărâre acum două luni, iar acum mai avem trei săptămâni până la

conferinţă. Ştii că noi trimitem întotdeauna cei mai buni oameni. Ştiu că dacă ai amânat această decizie trebuie să fi avut un motiv serios. Indiferent despre ce este vorba, îmi poţi spune. [Crearea unei zone de confort]

- Păi, este o listă cu oameni. De ce nu alegeţi dv ?

4

- Sue, mulţumesc, dar eu nu cred asta. Tu eşti managerul de vânzări. Nu este altcineva mai bun şi mai indicat ca să facă această numire. Este ceva în legătură cu aceasta despre care eu ar trebui să ştiu ? [Aducerea conflictelor la suprafaţă]. Mie poţi să-mi spui.- Păi, a ezitat Sue.- Dacă ceva te împiedică să iei iniţiativa asta, vreau să ştiu. [Menţinerea zonei de confort]

Chiar dacă eu sunt cauza, poţi să-mi spui fără grijă. Ce se petrece ? [Aducerea conflictelor la suprafaţă].

- Păi… Poate ar trebui să plece Jerry. A avut un trimestru record.- «Deci… Jerri », se bucură Marv că a fost atâta de uşor.- Mmm… probabil că ar fi bine.- Sue, când spui « probabil », am impresia că nu eşti sigură că Jerry ar fi persoana cea mai

indicată. Este ceva aici care ar crea probleme ?- Nu este vorba despre asta. Ei bine, despre asta este vorba. Vreau să spun, ce ziceţi de Lori ?

Ea a fost sistenta dv personală şi dv aţi pregătit-o, iar dv îi lăudaţi mereu activitatea… Păi, nu ştiu deloc. [Conflictul a fost depistat]

Ştiind-o pe Sue, Marv a înţeles deodată cât de mult a agonizat ea pe tema aceasta.- Asta este. Te temi de reacţiile mele ?- Păi… da ! »

Marv spuse.- Îmi dau seama cât de greu a fost pentru tine să discuţi cu mine despre asta. [Menţinerea

zonei de confort]- Sue păru surprinsă: Da ?- Categoric. Şi în viitor să ţii minte că cel mai mult mă interesează sinceritatea. Dar acum

trebuie luată o decizie, şi încă repede. Marv luă o foaie de hârtie, o împărţi în două coloane şi scrise Lori în capul foii. Pe verso scrise Jerry. Hai să privim la alegerile tale. [Utilizarea unui sistem de adoptare a deciziilor]. Ai putea să-l alegi pe Lori ca să-mi faci pe plac… şi scrise « A-i face pe plac lui Marv » la plusuri. Ceea ce nu ar avea valoare dacă Lori nu ar fi cel mai bun. Aceasta ar duce la o scădere drastică a productivităţii lui Jerry, spuse Marv şi trecu ideea la minusuri. Vreau să alegi persoana care merită cel mai mult această plecare. Timp de câteva minute, Marv făcu brainstorming cu Sue asupra tuturor plusurilor şi minusurilor fiecărui candidat.

Lăsându-se pe spate, Marv spuse :- Ei bine, se pare că Jerry este pe departe mult mai productiv decât Lori, iar a-l recompensa cu

o călătorie ar fi un bun semnal pentru ceilalţi. Dar, Sue, asta este părerea mea. Vreau să avem o relaţie de muncă mai strânsă, bazată pe sinceritate şi orice alegere pe care o vei face acum îmi va fi pe plac. Alegerea îţi aparţine. Care crezi că este cel mai bun ?

Sue respiră uşurată:- Îl aleg pe Jerry.Acum i se citea pe faţă relaxarea.

-- Grozav. Cred că ai făcut cea mai bună alegere [Reasigurare] Când îi vei spune ?- Imediat. Uuf, ce uşurare.- Pariez că da. Ascultă, Sue, trec pe aici mai târziu ca să aflu ce reacţii a avut. [Se asigură că

va respecta decizia]

5

- Deci, Sue, înainte să plec, vreau să te mai rog ceva. Ce ai învăţat din asta ?- Păi, Marv, unul din lucrurile pe care l-am învăţat este că mă pot bizui pe tine. Nu am ştiut că

poţi fi atât de înţelegător.- Mulţumesc. Aş vrea să ştiu sigur că tu îţi dai seama acum că te poţi baza pe mine ca să-ţi

ascult problemele. Pot să mă bazez pe tine că vei discuta cu mine problemele de aici înainte ? Asta ar însemna mult pentru mine.

- Da, poţi. Sue se opri o clipă, apoi reluă : De fapt, aş mai avea ceva de discutat cu dv, dacă se poate. Este ceva mai personal.

8. Taciturnul

Ray intră în biroul lui Sam şi se aşează pe canapeaua din faţa lui. Sam nu ridică nici măcar privirea pentru a-i saluta prezenţa.- Sam, nu poţi să o ţii aşa la nesfîrşit. Hai să stăm de vorbă, sunt convins că putem găsi o soluţie, indiferent care este problema, trebuie doar să încerci.- Sam continuă să-şi răsfoiască agenda. Ray are impresia că zăreşte un licăr de interes pe faţa lui Sam, care însă dispare repede. Nerăbdator, Ray ridică tonul:-Haide, Sam! Întreg proiectul bate pasul pe loc pentru că tu te cramponezi de cifre. Nu pot să amân oamenii la nesfîrşit. Nu mai găsesc scuze...Sam se ridică încet de pe scaun şi porneşte spre celălalt capăt al camerei. Ray, crezînd că rezolvarea e pe aproape, se ridică să vină în întîmpinarea lui, însă Sam ocoleşte canapeaua, îndreptîndu-se spre ascuţitoarea de pe raftul bibliotecii.- Foarte rău! spune el, ascuţind un creion pînă la radieră, doar pentru ca să-l arunce la gunoi şi să ia altul. Ray îl priveşte neputincios şi gîndeşte : De ce trebuie să se poarte astfel? Ce am făcut să merit asta? „ Ghicitul” – Dacă Taciturnul este în continuare tăcut sau doriţi o alternativă pentru Pasul 3, încercaţi să priviţi întreaga interacţiune de pînă atunci prin ochii acestuia.

Becky, o adolescentă cu probleme, a fost trimisă unui consilier pe nume Gideon. Becky abandonase şcoala, dormea toată ziua şi nu vroia să vorbească cu nimeni, inclusiv consilierul. Stătea în birou, dînd din picior şi privind pe fereastră, fără a răspunde la nici una din întrebări, ignorînd complet atitudinea expectativă a consilierului. Aşa că aceasta a început să ghicească cauza schimbării sale de comportament.- Nu ştiu ce se întămplă cu tine şi cu siguranţă tu nu îmi vei spune, dar m-ai pus pe gînduri. Dacă eu aş fi adolescent şi aş dormi toată ziua, care ar fi explicaţia? Hmmm... Cred că încercarea de a evita ceva! Da, dar ce anume? Poate ceva de la şcoală, poate ceva de acasă. Ce ar putea fi la şcoală? Poate că nu mă integrez, poate că nu am nici un prieten adevărat, poate consider totul o prostie. Statul mă presează să mă întorc la şcoală, dar poate că am rămas cu materia atît de în urmă, că simt că nu o să pot recupera niciodată. Poate că îmi lipsesc nişte cunoştinţe de bază din literatură şi matematică şi mă simt jenat din cauza asta.... Dar ce aş avea de evitat acasă? Poate nu mă simt iubit... Adică avînd în vedere că am abandonat şcoala şi dorm toată ziua şi părinţii nu îmi reproşează nimic... înseamnă că de fapt nu prea le pasă. În final, statul e cel care se agită. Si am înţeles că ai un părinte vitreg, ceea ce te-ar putea face să te simţi lăsat pe dinafară.

Cum a reacţionat Becky la acest joc al ghicitului? La a doua prezumţie a consilierului legată de şcoală s-a oprit din legănatul piciorului. Acesta a fost un semn bun pentru că era prima schimbare în atitudinea ei timp de 20 de minute. Pe măsură ce Gideon a continuat, Becky a

6

ridicat privirea şi a fixat-o în ochii consilierului, după care au început să-i curgă lacrimi. Şi după cîteva momente, a început să vorbească despre neliniştile sale.

9. Negativistul

Lui Rick i-a plăcut hocheiul pe gheaţă încă din copilărie şi de aceea, ajuns la maturitate, a format o echipă de hochei de interior, la o sală de gimnastică din localitate, care a inclus şi nişte persoane imigrate recent din Rusia. În prima zi de joc Rick a avut o altercaţie cu unul dintre aceştia, pe nume Vladimir. Acesta s-a dovedit a fi Negativistul grupului pentru că spunea fiecăruia întotdeauna ce greşeli face, negăsind nimic pozitiv.

„Ce?Piciorul tău pe jumătate rupt?Poţi să alergi?”„Ce limbă trebuie să folosesc ca să îmi paseze şi mie cineva?”Fiecare joc degenera într-o discuţie contradictorie, dominată de comentariile negative

ale lui Vladimir.„Păcat! Ar fi putut fi atît de amuzant...” a gîndit Rick.

10. Tânguitorul

Marge, o persoană aflată la vîrsta a doua, întimpina dificultăţi în relaţia cu şeful ei, care era prea agresiv. Se simţea deseori nedreptăţită, dar nu găsea puterea să ia atitudine, astfel încît tăcea şi înghiţea cu greu tiradele lui. Pe măsură ce starea ei de frustrare a crescut, sănătatea a inceput să se deterioreze, chiar ea considerînd că „ar trebui să fie mai asertivă cu şeful ei”. Am rugat-o să identifice o perioadă din viaţa ei cînd consideră ea că a fost asertivă, dar nu a găsit nici una. De aceea am întrebat-o dacă cunoaşte pe cineva care se înţelege bine cu şeful ei, la care ea a indicat-o pe Katherine Hepburn. I-am cerut să-şi imagineze cum ar face faţă aceasta întîlnirilor cu şeful ei, şi după ce a făcut mai multe exerciţii în plan mental cu această scenă, a fost capabilă să exteriorizeze acele comportamente. Şi-a interiorizat asociaţia imaginîndu-şi în repetate rînduri că este Katherine Hepbrun în relaţia cu şeful său.

Săptămîna următoare s-a apreciat ca fiind cu 20% mai asertivă în relaţia cu şeful ei, însă a fost surprinsă cînd mergînd la restaurant, a fost capabilă să refuze felul de care nu era mulţumită, fără a sta pe gînduri (ceva ce nu reuşise să facă niciodată, deşi şi-o dorise de multe ori).

Marge şi-a făcut un obicei din a reface scenele cele mai neplăcute în plan mental, avînd atitudinea şi reacţia pe care şi-ar fi dorit-o şi în realitate. După o lună de exerciţiu, a reuşit în sfîrşit să reacţioneze cum îşi dorise. În momentul în care şeful său şi-a pornit una din tirade, i-a replicat că i-ar plăcea să o trateze cu respect, pentru că ştia că era capabil şi se aştepta să îşi modifice atitudinea în viitor. După care s-a întors şi a ieşit din birou, lăsîndu-l fără replică.

Ne-a mărturisit că cel mai mult în exerciţiul său de imaginaţie o ajutase respectul de sine care îl avea Katherine Hepbrun. După ce a revăzut mai multe situaţii cu seful ei în plan mental şi-a dat seama că acesta părea să se micşoreze şi această schimbare a percepţiei lui a făcut-o să înţeleagă că de fapt, acesta era o persoană foarte nesigură dacă se purta astfel şi nu avea nimic personal cu ea.

7