EVREITATEA TIMISOREANA

8/16/2019 EVREITATEA TIMISOREANA

1/22

TIMIŞOARA INTERBELICĂ

ÎNTRE ŞI

Victor NEUMAN

Studiul meu şi-a propus să atragă atenţia asupra fizionomiei identitare a Timişoarei interbelice, un oraş aflat la confluenţ

culturilor şi civilizaţiilor, între Europa Centrală şi Europa de Sud-Est. oi avea în vedere aceasta pentru anii de după

primul război mondial, atunci cînd regiunea !anat "a cărei capitală este Timişoara# fusese împărţită între statele rom$n,

sîrb şi ungar şi cînd una dintre temele îndelung discutate era conservarea diverselor moşteniri ale %mperiului &ustriac şi

ale 'onar(iei &ustro-)ngare. *umeroase au fost pledoariile pentru păstrarea unei regiuni nedivizate a !anatului. Ele

stăruiau asupra raţiunilor geografice, administrative şi economice pentru care trebuia păstrată unitatea regiunii. %ată ce s

scria într-unul din memoriile prezentate la Conferinţa de +ace de la +aris

“A împărţi Banatul ar însemna ruina economică, industrială şi comercială a acestei

provincii şi a locuitorilor ei. Noi nu cunoaştem decît în mod vag motivele strategice ş

etnice care au putut da naştere acestei idei de a împărţi Banatul şi noi credem că

nimeni niciodată nu va putea afirma că împărţirea s-ar putea face fără a expune

provincia la un total dezastru economic. nitatea geografică şi economică a fost în

cursul timpului un fapt necontestat, !astfel" încît niciodată în cursul istoriei această

provincie n-a aparţinut în acelaşi timp decît unui singur stat#. Această provincie

formează un dreptung$i regulat, ale cărui frontiere sînt constituite de trei mari fluvii,

%ureşul, &isa şi 'unărea, precum şi de %unţii (arpaţi. )n interiorul acestui dreptung$se găseşte un întreg sistem de canale naviga*ile, de căi ferate, de şosele, care leag

toată provincia cu &isa şi 'unărea#.+.Sub presiunea ideologiilor naţionaliste şi a consecinţelor războiului, documentele de acest fel omiseseră însă referinţele

pluralitatea moştenirilor social-culturale şi religioase ale urbei. &dică, la moştenirile vizibile în coabitarea bisericilor

ortodoă şi catolică în interferenţele germano-austro-rom$no-sîrbe în asocierea evreilor germani vorbitori ai limbii idiş c

evreii spanioli vorbitori ai limbii ladino ori în asimilarea evreilor emancipaţi la alte culturi precum acelea de limbă german

sau de limbă mag(iară. Toate acestea simbolizau atunci o istorie pe care locuitorii Timişoarei o recunoşteau ca fiind a lo

şi pe care voiau s-o continue. %nterferenţele / căci despre ele este vorba / erau consecinţa firească a istoriei amalgama

a unui oraş de graniţă, fapt ce se regăseşte în denumirile lui în mai multe limbi

Timişoara0Temes1ar0Temesv2r0Temesc(burg0Temisvaru în presa plurilingvă, germană, mag(iară şi rom$nă în

comportamentul social nediscriminator, în iniţitiavele individuale şi civice, în dispoziţia cooperantă a autorităţilor

administrative.

3mpăr irea regiunii, aşa cum se decisese prin Tratatul de pace de la +aris, crease nu numai tensiuni între cele trei stateț

vecine, 4om$nia, Serbia şi )ngaria, ci şi teama locuitorilor cu privire la politicile centraliste şi ideologiile etnonaţionaliste

+e de altă parte, o problemă a statelor formate pe criterii etnonaţionale după primul război a fost aceea a recunoaşterii ş

a integrării regiunilor avînd un patrimoniu cu origini diverse. *oile autorităţi aveau în faţă cîteva provocări epresiile mul

şi interculturale, eistenţa mai multor religii, recunoaşterea istoriilor plurale. &cestea nu aveau corespondent în identitate


2/22

formulată pe baza unei fictive et$nicit/ "etnicităţi fictive#, aşa cum îşi imaginaseră elitele vremii. +artidelor politice şi

guvernelor interbelice ale 4om$niei, c(iar şi celor mai tolerante, nu le era simplu să admită că societatea Timişoarei era

rezultatul interferenţei mai multor limbi şi culturi, că ea nu aparţinea unei singure epresii religioase şi nu purta însemnel

unei aşa-numite specificităţi etnonaţionale. Culturile şi istoriile plurale nu aveau corespondenţă în orientările monolingve

monoculturale ale statului-naţiune.

4ecensămintele imperialiste şi naţionaliste au servit ierar(iilor politice, administraţiilor centralizate, desenării (ărţii Europ

din secolele al 5%5-lea şi al 55-lea. Statistica locuitorilor Timişoarei din anul 6768 realizată de administraţia de la

!udapesta şi avînd în centrul atenţei limba maternă, indica următoarea configuraţie9:;

Cît priveşte populaţia în funcţie de religie, aceasta arăta astfel9


3/22

agreat germana ca mi@loc de comunicare cu masa populaţiei aceasta pentru că Timişoara fusese populată în secolul al

5%%%-lea cu colonişti de origine germană "şvabii#, masa acestora necunoscînd o altă limbă decît germana în al doilea

rînd, coloniştii italieni, spanioli şi francezi au fost asimilaţi de cei germani în al treilea rînd, în procesul emancipării şi

modernizării, germana fusese limba în care s-au format elitele din toate regiunile imperiului, prin intermediul ei

răspîndindu-se tiparul. ?bservaţia lui !enedict &nderson cum că germana dobîndise un dublu statut, universal-imperial

particular-naţional9A;, are o perfectă acoperire în acest caz. Ba sfîrşitul secolului al 5%5-lea şi începutul celui de-al 55-leagermana reprezenta nu doar o referinţă pentru codul cultural şi civic al întregii populaţii, dar şi pentru ideologia şi mişcăr

etnonaţionaliste. Era timpul în care persoanele şi grupurile erau din ce în ce mai des identificate pe bază de limbă şi

diferenţe culturale. Cît priveşte vorbitorii de mag(iară din Timişoara, numărul acestora, :.>AD, reflectă o creştere

petrecută în a doua @umătate a secolului al 5%5-lea datorată sc(imbărilor politice petrecute după revoluţia de la 6A cîn

mag(iara a luat locul latinei şi0sau germanei în administraţia statală şi cînd aristocraţia )ngariei a preferat-o în scopul

recunoaşterii în oc(ii marii mase locuitori ţărani.

ivizarea în funcţie de limbă şi de religie, aşa cum rezultă din tabelele reproduse mai sus, nu corespundea decît arareo

cu aspiraţiile sociale şi nici cu acelea intelectuale ale ma@orităţii locuitorilor Timişoarei. 3n anii 6788-6768, oraşul continua

să eiste în temeiul propriilor sale coordonate, avînd ca orientare general acceptată cooperarea dintre cetăţeni în scopu

binelui de obşte. Ba vremea aceea, !udapesta fusese surprinsă de faptul că Timişoara sfida orientările ideologice

dominante, respectiv naţionalismul lingvistic. e eemplu, regimul ungar observa cum limba germană continua să deţină

o pondere apreciabilă nu doar în comunicarea interpersonală, dar şi în învăţămînt, cultură şi presă. Cel mai important zi

local era&emes0arer 1eitung 9D;. 3n pofida politicii de mag(iarizare, < de locuitori ai Timişoarei continuau să

vorbească germana ca limbă maternă9>;. orbitorii de rom$nă numărau F.D7


4/22


5/22

3nstitutului 4ocial Banat-(rişana. Buletin 3storic "67


6/22

Cît priveşte religiile practicate în anul 67


7/22

&şa cum se vede din tabelele alăturate, distincţia identitară a Timişoarei consta în conservarea numărului mare deplurilingvi, vorbitorii nativi de mag(iară şi germană disputîndu-şi întîietatea şi fiind urmaţi la o diferenţă relativ mică de

vorbitorii nativi de rom$nă. in acest punct de vedere, recensămîntul consemnează un număr de


8/22

L(eorg(e ?prean, Lraţian Sepi %%, Lustav *emet(, %osif Silvatz, Badislau 4affinsPi, 'i(ai Tanzer, *icolae Simatoc, +ave

Lall, 4udolf !urger, 4udolf RotormanQ, Silviu !indea, tefan obaQ, asile C(iroiu %%, asile e(eleanu, illiam Uombor

Uoltan !ePe. 3n anii 67, A î

67;.

>. )n accent şi mai particularizant a fost generat de mediul muzical, cu deosebire de conservatorul din Timişoara care a

ştiu să valorifice mai bine decît oricare altă instituţie bogăţia de tradiţii folclorice a regiunii !anat. Cei ce au dat consisten

programelor sale creative şi de formare au fost diri@orul de cor şi compozitorul Luido von +ogatsc(nigg, violoncelistul

*icolae +apazoglu, profesorul de vioară 'aimilian Costin, compozitorul Sabin răgoi, violoniştii Wosif +ianezze, !Yla

Tomm, Eugen Cuteanu, Bud1ig Jarago şi Wosef !randeis9:F;.

Toate acestea sînt argumente mul umită cărora se poate afirma că Timişoara anilor 67


9/22


10/22


11/22


12/22

)n loc de concluzii

Ca centru industrial şi comercial, Timişoara deceniilor interbelice avea un număr mare de muncitori, importante organiza

sociale, o mişcare sindicală puternică, dar şi o burg(ezie liberală capabilă să patroneze cu înţelepciune, păstrînd un

climat destins între anga@aţi. Social-democraţiei îi era ataşată cea mai mare parte a populaţiei oraşului şi aceasta în pofi

faptului că mişcările de stînga fuseseră socotite de autorităţi potrivnice culturii şi identităţii naţionale. *ici vorbă de o

simplă logică a reproducerii capitalului, dovadă etensia relaţiilor între grupuri, dinamica impregnată domeniilor vieţii

practice, asociaţiile de breaslă, artele şi sportul. 3n vreme ce ideologiile s-au radicalizat, rasismul şi antisemitismul

devenind referinţe ale politicilor din 4om$nia şi din întreaga Europă, Timişoara a preferat să cultive trăsăturile opuse

conflictelor, spiritul civic şi condiţia multi- şi interculturală. &spiraţiile unui segment ma@oritar al locuitorilor săi susţin

observaţia potrivit căreia istoria socială nu înseamnă simpla diviziune a muncii şi a sistemelor statale. Sau, cum ar spun

Etienne !alibar, reacţiile sociale non-economice @oacă un rol fundamental în asemenea locuri fiindcă ele reprezintă

adevărata colectivitate istorică de indivizi9AD;.

@Victor Neumann 20!

96; Cf. 'emoriul prezentat la Conferinţa de pace de la +aris de delegaţia şvabilor din !anat publicat în 2evista 3nstitutul

4ocial Banat-(rişana, an. 5%%, *oiembrie-ecembrie 67A; Traian 4otariu, 'aria Semeniuc, ElemYr 'ezei, 2ecensăm8ntul din FG H &ransilvania, Editura Staff, !ucureşti, 677

p. DA.

9F; 3*idem, p. DD8.

9; ezi criteriile şi noţiunile idelogizate uzitate de Sabin 'anuilă în 2ecensăm8ntul general al populaţiei 2om8niei din I

decem*rie F:G , ol. % 4ex, stare civilă, grupe de v8rstă, gospodării, infirmită i, populaţia flotantă.ț ol. %% Neam, lim*ă

maternă, religie. ol. %%% 6tiinţa de carte. ol. % ocul naşterii, situaţia în gospodărie, mena9e colective, mărimea

gospodăriilor, cunoaşterea lim*ii rom8ne, cetă enia, v8rsta.ț ol. 7rofesiuniJ 7opulaţia după situaţia în profesie, sex,

grupe de v8rstă, instrucţie şi neam pe clase de profesiuni. ol. % 7rofesiuniJ 7opulaţia pe clase şi grupe de profesiuni ş

situaţia in profesie pe sexe. ol. %% 7rofesiuniJ 7opulaţia pe clase şi grupe de profesiuni după sexe, v8rstă, instrucţie şi

neamK situaţia în profesie a activilor. ol. %5 4tructura populaţiei 2om8niei, ta*ele selecţionate din rezultatele

recensămîntului general al populaţiei din F:G. ol. 5 )ntreprinderi industriale şi commerciale. Editura %nstitutului Centra

de Statistică, !ucureşti,67


13/22

97; %dem, 2ecensăm8ntul#. ol. %%, Neam, lim*ă maternă, religie, Editura %nstitutului Central de Statistică, !ucureşti,

67-A>7.

968; 3*idem, ol. %% Neam, lim*ă maternă, religie_.

966; ezi foarte buna eplicaţie a lui !enedict &nderson în 3mmagined (ommunities#

96:; +entru opţiunea ideologică etnonaţionalistă a se vedea %oan Botreanu, %onografia Banatului . ol.%, 4ituaţia

geografică. ocuitorii. (omunele, %nstitutul de &rte Lrafice HMaraH, Timişoara, 67. "4Yvai %rodalmi %ntYzet *Qomd2@a,

!udapest, 967:>;# Vron Cotruş, Oolnap 9%8ine;, traducere de +2l !od\, Editura Lenius, 9Timişoara;, 67:7 iPtor ?rend

Oommenau, iteratur und ol@s@unst der 2umPnen 9iteratura şi arta populară a rom8nilor ;. Selbstverlag des erfasser


14/22

Temes1ar, 67: 'i(ai Eminescu, Ausge0P$lte ;edic$te 97oezii alese;. eutsc(e `bersetzung von iPtor ?rendi-

Oommenau. 9Traducerea în germană de _;. erlag Non der OeideI, Temes1ar / Timişoara, 4umnien, 67


15/22

9; Ba începutul secolul al 55-lea, comunităţi evreieşti eistau la Timişoara, $rşeţ, Lătaia, !uziaş, Bipova, Ciacova,

4ecaş, !iserica &lbă, eta, &rad, imand, !utin, emlac, +ecica, C(işineu-Criş, Curtici, S$ntana, +$ncota, Bugo@,

Caransebeş, !ocşa, ?rşova, ?raviţa, Jăget, 4eşiţa, !alinţ, inga, %neu, Cermei, ipet, cf. Ar$ivele (omunităţii Dvreieşt

din &imişoara "astăzi aftate la Centrul pentru Studiul %storiei Evreilor din 4om$nia, cu sediul în !ucureşti#, osar nr.

D>,67::-67:>, filele 6:


16/22

9AD; Etienne !alibar, +rYface la Etienne !alibar, %mmanuel allerstein, 2ace, Nation, (lasse. es identit?s am*iuguXs,

Editions Ba ecouverte, +aris, 6778, p.6F. HCe sont ces rYactions ]ui confrent a l (istoire sociale une allure irrYductib

h la simple logi]ue de la rYproduction Ylargie du capital ou mme un @eu strategi]ue des acteurs dYfinis par la

division du travail et le sQstme des jtatsH.

Victor NEUMANN

EVREITATEA TIMIŞOAREI.SINAGOGI, RABINI ŞI INSTITUŢIA RABINATULUI

Istoria evreilor din Timişoara este una fascinantă. Cunoaşterea ei contribuie la mai buna înţelee

a înclinaţiilor locuitorilor oraşului !entru meşteşuuri" industrie şi comerţ" la a!recierea im!ortanţ

culturilor #uridică şi medicală şi la desco!erirea rolului #ucat de normele civismului în emanci!area socia

şi în formarea culturii !olitice. E vorba de o istorie ce trimite la boăţia de valori moştenite" între ca

amintesc$ diversitatea vieţii s!irituale% comunicarea !lurilinvă% interferenţele în beneficiul !ersonalită

umane% creaţiile mu&icale" teatrale şi artistice. 'n fa!t" !rintr(o asemenea istorie !utem !ro

!articularitatea codului cultural al Timişoarei" una în care evreii au ştiut să(şi #oace rolul de contributo

!entru binele e obşte. )raţie asimilării setului de valori iluminist" evreii Timişoarei au învăţat foar

devreme să !artici!e la viaţa !ublică" să iasă din constrînerile comunitare" să contribuie la de&voltar

oraşului în diverse domenii de activitate. Ca o urbe cu o cultură mai !ramatică decît altele ale &on

Euro!ei Est(Centrale" Timişoara i(a ado!tat" ăsind că este binevenită articularea întemeiată !e coabitar

mai multor ru!uri reliioase" îndirea novatoare şi emanci!area socială !rin întîlnirea culturilor *.

Originile evreilor timişoreni

Evreii s(au aşe&at aici înce!înd cu secolul al +VII(lea,. -ocumentele din #urul anilor *// întăre

această observaţie" ele atestînd e0istenţa în oraş atît a evreilor se!1aradimi 2s!anioli3" cît şi a evreil

as14ena&imi 2ermani3. Contele 5aolo 6allis" numit comandantul cetăţii de către Eueniu de 7avoi

aminteşte că la **8 !o!ulaţia număra 988 de suflete de sîrbi" :; de armeni şi *99 de evrei. 'n an

următor" autorităţile 1absburice invită alţi evrei la Timişoara" sco!ul fiind refacerea economică a oraşul

şi a reiunii în urma ră&boaielor austro(turce. Tre!tat" aceştia vor forma cea dintîi comunitate evre


17/22

ermană. -e e0em!lu" imediat du!ă ocu!area cetăţii" în anul **" administraţia militară !rovincia

înc1eie un contract !e şase ani cu fraţii Abra1am" Iacob şi Moses


18/22

fabrică de bere. i tot lor" !entru :// de florini anual" le acordă dre!tul de a lua în arendă moara cu a!

'nce!înd cu anul *,8" fabricarea berii şi a !alincii a fost arendată evreilor Menc&er Far4as şi 7c1lesine

Gev@. Familiile nou sosite !roveneau de la 5ressbur 2>ratislava3" din Moravia" Ce1ia şi Unaria. -intr

conscri!ţie redactată la ,H ianuarie *:? re&ultă com!onenţa foarte variată a comunităţii din Timişoar

din care s(au format cele două obşti 2comunităţi3" se!1aradim şi as14ena&im. Evreii s!anioli veneau de >elrad" ausa" 7ara#evo" Vîrseţ" Nico!ole" adică" din teritoriile aflate sub stă!înire turcă" în vremne c

evreii ermani veneau de la >uda" Viena" 5ressbur" 7&eed" adică" din reiunile ocu!ate de Jabsburi:.

'n a doua #umătate a secolului al +VIII(lea" Timişoara a fost o urbe ce avea !arte de o uverna

!ro!rie K uvernatorul era numit de administraţia de la Viena" reiunea fiind în !ro!rietatea îm!ărăţiei (

de contribuţiile economice ale unei societăţi multiculturale şi multiconfesionale. Alături de !o!ulaţii

romLnă şi sîrbă" coabitau ru!uri linvistice coloni&ate de Jabsburi !e tot !arcursul e!ocii luminilo

ermani" ma1iari" slovaci" bulari" italieni" france&i*

. Evreii din >anat au fost contributori şi beneficiaai !luralităţii sociale" linvistice şi culturale. A!lecarea lor s!re cunoaşterea limbilor le(a fost adesea de u

real folos. 5urtători inconfundabili ai !ro!riului cult reliios" ei au fost totodată mi#locitori între două s

mai multe tradiţii. 'n secolul al +VIII(lea vorbeau ebraica şi idişul" dar îşi însuşiseră şi limba ermană su

influenţa dublului !roces de emanci!are$ interior" !rovocat de învăţaţi !recum Moses Mendelso1n şi d

mişcarea Jas4ala" e0terior" stimulat de iluminismul statal austriac. 'n secolul următor aveau să devină

vorbitori de limbă ma1iară" fără a !ierde acumulările !redecesorilor lor. Evoluţia !olitică central(e

euro!eană în secolul al ++(lea" interarea Timişoarei în omLnia Mare în *?*? a făcut !osibi

familiari&area cu limba romLnă" evreii oraşului devenind şi vorbitori de romLnă.

Sinagogi, raini şi in!tit"#ia rainat"l"i la Timişoara

5entru că identitatea evreiască este leată mai ales de cultul reliios" de e0istenţa sinaoilor şi d

!restaţiile rabinice" voi încerca să aduc cîteva informaţii relevante şi" în temeiul lor" să semnale& cîte

idei ce merită reţinute atunci cînd ne referim la acest frament al univeersului uman care !o!ulea

Timişoara. Cel dintîi loc de ruăciune al evreilor se!1ara&i 2s!anioli3 şi as14ena&i 2ermani3 se afla într

încă!ere boltită de sub 5oarta Eueniu de 7avoia. El a funcţionat ca atare între anii *,9(*;9 şi *;;

*8,. Această favoare K se ştie că im!erialii nu admiteau construirea sinaoilor în interiorul cetăţilor K datorase intervenţiei baronului -ieo dAuilar 2Mo&es Go!e& 5erera3" administratorul şi intendentul

: Conscri!ţia din *:? mai arată că în oraş trăiau :* de familii de evrei ermani 2as14ena&i3 cu *:? de suflete şi *; familii

evrei s!anioli 2se!1ara&i3" cu H* de suflete. -intr(un rescri!t al curţii im!eriale din *9: re&ultă că în >anat locuiau H9 familii de evrei. Ga *8" cu oca&ia elaborării Drdonanţei !rivitoare la evrei 2 $"%enor%n"ng 3" numărul oficial admis era de 9-in varii !ricini economice" dar şi ca urmare a toleranţei locale" condiţiile !revă&ute de $"%enor%n"ng nu au fost decît arareres!ectate.

,


19/22

eneral al mono!olului de tutun al Casei de Jabsbur" !rotector şi mecena al evreilor se!1ara&i d

Timişoara. Ga *8/" s(a semnat un document !entru construirea a două sinaoi. Conducătorii evreimii

atunci" Ma@er Amio" -avid Teutesa4 şi 7alamon 5olit&er" re!re&entanţi ai ambelor comunităţi locale" au

înc1eiat un contract cu doi antre!renori" maistrul constructor C1ristian Altiner şi maistrul &idar )reo

Iacob" s!re a fi ridicate lăcaşurile de cult. 5otrivit unei descrieri tîr&ii ce ne(a !arvenit !rin intermedirabinului Iacob 7iner" clădirile fuseseră situate în a!ro!ierea 5orţii Eueniu de 7avoia" la intrarea

cartierul evreiesc$ $"%en&o' O $"%enviertel O $"%en("artal ). Vă&ute din stradă" clădirile erau identice.

interior" cele două sinaoi se deosebeau între ele. 7inaoa se!a1aradă avea bănci de #ur îm!re#ur

!eretelui" !e :(9 rînduri. 5ereţii erau lucraţi în frescă cu motive florale" inscri!ţii reliioase în ebraică şi

ei erau !ictate scene ceremoniale. Dbiectele de cult erau ornamentate.

Centrul sau cartierul evreiesc din Timişoara(Cetate mai cu!rindea o şcoală 21eder3" birouri

ambelor comunităţi şi ale Confreriei sacre" măcelăria şi un restaurant ritual" locuinţa rabinului as14ena&

aceea a 1a1amului se!1arad. 7inaoile au fost !arţial desc1ise în anul *89" în vremea în care 6olf

Iacob devenise rabin de Timişoara. Fusese unul dintre cei mai im!ortanţi susţinători ai !roiectului d

ridicare a sinaoilor. Driinar din Cracovia" el a fost şi !rim(rabinul Timişoarei" mai a!o

Gandesrabbiner(ul Transilvaniei. Alţi rabini care au slu#it în cele două sinaoi la sfîrşitul secolului

+VIII(lea$ Elie&er Gi!man b. >en#amin" rabinul comunităţii se!1arade din cartierul Fabric% Poc1anan be

Isac" fost şef rabin la Alba Iulia" devenit în anul */ rabinul as14ena&ilor din Timişoara% Jirsc1l Gev

care a studiat la 5raa cu faimosul rabin E&e4iel Gandau şi care" la rîndul său" trecea dre!t un faim

cărturar al &onei% cel mai cunoscut şi mai controversat rabin din reiunile Euro!ei Centrale şi de Est d

!etioada la care ne referim" C1orin Aron" a cărui activitate este leată de comunităţile evreieşti din Arad

Timişoara şi care a !ăstorit evreii reiunii între anii *H?(*H99.

5entru evreii din Timişoara" reliia a fost întotdeauna o referinţă" dar nu una tin&înd s!re forme d

e0!resie absolută. Aşa se şi e0!lică fa!tul că reforma reliioasă are în !ersoana rabinului C1orin Aron u

re!re&entant mult areat. 7!irit desc1is" coo!erant" C1orin Aron a fost un mare ebraist" un e0eet

te0telor sacre" un înditor oriinal al tim!ului său şi un iniţiator al !unţilor de leătură dintre mai mul

reliii" limbi şi culturi. El cultivase ideea eneroasă de acce!tare a unei realităţi în absenţa căreia nu !ut

fi vorba de interare în lumea modernă;. 5rocesul este s!ectaculos în Timişoara şi în între >anatul"

sensul că are dre!t re&ultat o im!licare !e scară lară a evreimii în societate" economie şi în viaţa

9 Este vorba de !erimetrul desenat de stră&ile astă&i cunoscute sub numele Mărăşeşti" V.Alecsandri" E. Unureanu")1eor1e Ga&ăr şi delimitat de !ieţele Gibertăţii" Unirii" Mărăşti şi //.

; Inter!retările !rivind acest ca!itol al istoriei naţionale romLneşti şi al istoriei central(sud(est euro!ene !ot fi urmăriîn cartea mea" Tentaţia lui Homo Europaeus" ediţia a III(a" 5olirom" ,//8.

:


20/22


21/22

firme !restiioase de la Viena şi >uda!esta. idicarea lor a mai beneficiat de coordonarea administrati

financiară a unui Comitet Evreiesc" constitut într(un atare sco! şi de im!licarea 5rimăriei Timişoarei. G

*H??" cu oca&ia inauurării sinaoii din cartierul Fabric" oficialităţile oraşului erau fericite să com!a

desc1iderea lăcaşului cu o mărturie incontestabilă a interării evreilor în societatea locală.

'n a doua #umătate a secolului al +I+(lea" !ersonalităţi de !rim ran ale iudaismului euro!eaconcurea&ă !entru !o&iţia de şef rabin al comunităţilor din oraş. Aşa a fost ca&ul în *H?" cînd" în urm

unei com!etiţii accerbe" Morit& G=Q 2G=Q@ MRr3 fusese ales lider reliios. El !robase !rin stud

e0celente" absolvite la Joc1sc1ule fSr die 6issensc1aft des Pudentums din >erlin" dre!tul de a deveni ş

rabin al Timişoarei. Ga fel de atractivă a fost viaţa rabinatului şi în secolul al ++(lea" rabinii de Timişoa

conferindu(i !restiiu !rin activităţile desfăşurate de dr. Iacob 7iner" dr. Ma0imilian -rec1sler" de mu

alţii. 'n !erioada celor două reimuri totalitare" rabinul dr. Ernest Neumann a fost acela care a arătat ştiin

şi tactul necesare în re!re&entarea comunităţii. El a avut între consilierii săi fiuri de notorietate ale lum

evreieşti şi ale vieţii !ublice timişorene$ avocatul dr. 5avel Friedlnder" dr. Emeric Fried" Francisc Eisler"

Gadislau ela

Cim!oneriu" tefan Adler" Tiberiu Neumann ş.a. Cu toţii l(au secondat în activitatea administrati

comunitară. 'n +omen%i"l notaililor evrei %in oraş"l Timişoara, !eol"l 56 2manuscris aflat în !osesia

Comunităţii Evreilor din Timişoara3" se menţionea&ă numele !ersoanelor care s(au dedicat tim! îndelun

bunei desfăşurări a activităţii sinaoale din Timişoara atît în !erioada celui de(al doilea ră&boi mondi

cît şi du!ă$ 7olomon


22/22

continuitatea eminenţilor cărturari care au dat !restiiu atît !ro!riei comunităţi" cît şi reiunii şi statului

care au activat. Ei au făcut dovada că evreimea a cultivat valorile universal valabile ale omului.

7n lo %e onl"-ie

abinii şi instituţia rabinatului au fost un re!er moral" ca!abil să inducă admiraţia !entru trecut

educaţia !entru !re&ent. Ei au fost contributori inimitabili la construirea sau !ăstrarea identităţii reliioasculturale şi comunitare iudaice în condiţiile dias!orei. 7(a întîm!lat adesea ca tot ei să fi fost nu do

modele !entru !ro!ria comunitate" dar şi !ilde în urbani&area societăţii banato(transilvane. 5ers!ectiv

multi( şi interculturală !e care au areat(o a avut ca re&ultat intrarea numelor lor în conştiinţa cetăţii.

>ilinvismul şi trilinvismul evreilor timişoreni K !re&ent în toate breslele atunci cînd comunitat

a#unsese să numere între *:./// şi *;./// de suflete? ( !robea&ă ideea unei orientări fecunde în evoluţ

culturală şi în coabitarea !aşnică a diversităţilor care !o!ulea&ă oraşul de !e >ea. 'n al doilea rîn

trebuie reţinut că în reiuni în care se întîlnesc ortodo0ia" catolicismul" !rotestantismul" mo&aismul şi unîn secolele !recedente au fost activi şi ma1omedanii" locuitorii au învăţat să se o!ună tendinţelor etn

naţionaliste şi reliios(fundamentaliste. Fa!tul acesta trebuie a!reciat nu ca un sim!lu inventar ori ca

statistică oarecare" ci mai cu seamă ca o moştenire a unei structuri de îndire" a unei culturi !olitice" a un

fel de a fi al timişoreanului şi bănăţeanului" mulţumită cărora s(a născut o cultură transfrontalieră. C1i

dacă reimurile fascist şi comunist din omLnia trimit la e0em!le de tristă amintire" ele nu au reuşit

distruă s!iritul Timişoarei. Draşul s(a recunoscut adesea !rintr(o !aradimă alternativă" !rintr(o societa

cosmo!olită" !rin setul de valori iluminist occidental de care Euro!a Centrală şi de 7ud(Est are şi astă

mare nevoie.

? -atele acestea indică situaţia demorafică în !rima #umătate a secolului al ++(lea. Astă&i" comunitatea mo&aică din Timişoanumără circa :// de suflete.

EVREITATEA TIMISOREANA

Documents

Transcript of EVREITATEA TIMISOREANA