EVIDENŢIEREA DEZVOLTĂRII CAPACITĂŢILOR COORDINATIVE LA

ELEVII CARE AU PRACTICAT ÎN CADRUL ORELOR DE EDUCATIE

FIZICA JOCUL DE BADMINTON

SAFTA-PURCARU DANIEL

CUVINTE CHEIE: coordonare, capacităţi coordinative, calităţi motrice, mijloace

specifice .

Badmintonul este un sport individual. Dar prin specificul său de pregătire,

prin caracteristicile de antrenament, badmintonul este o activitate colectiva, prin

care se educă la un nivel înalt, relaţiile de grup, favorizând în acelaşi timp

manifestarea iniţiativei , independenţei şi responsabilităţii. Badmintonul necesită

calităţi le fizice greu educabile: viteza sub toate formele şi îndemânarea. Jocul

contribuie, în cadrul procesului de cunoaştere, la formarea unor trăsături de

personalitate, precum şi morale şi intelectuale. ”Gradul nostru de inteligenţă

raţională depinde, în primul rând de antrenament. Din acest punct de vedere,

funcţionarea intelectuala seamănă mult cu funcţionarea trupului: se moleşeşte

atunci când activitatea lipseşte şi se întăreşte prin exerciţii ”

Capacităţile coordinative - Capacitatea de coordonare (sinonim cu dibăcie,

îndemânare) este determinată înainte de toate de procesul de control si de

reglarea mişcării. Ea permite sportivului sa stăpânească acţiunile in situaţii

previzibile (stereotip) sau imprevizibile (adaptare), de a le executa in mod

economic si de a le învaţă rapid.

Capacităţile de coordonare reprezintă capacitatea de a dezvolta, optimiza

si adapta comportamentul omului la desfăşurarea diverselor acţiuni motrice,

prin distribuirea oportuna, temporala si spaţială a eforturilor musculare, de

acord si conform posibilităţilor calităţilor motrice.

Coordonarea se realizează prin acţiunea simultana a sistemului nervos

central si a muşchilor scheletului, spre a se executa o mişcare voluntara, in aşa

fel încât sa existe o înlănţuire armonioasă între diferitele componente ale acestei

mişcări.

Totodată se disting :

capacităţi coordinative generale : sunt rezultatul unei instruiri gestuale

polivalente in diferite acţiuni motrice sau sporturi;

capacităţi coordinative speciale: se dezvolta mai mult in cadrul

disciplinelor sportive;

PROBLEMATICA, METODOLOGIA ŞI ORGANIZAREA CERCETĂRII

IPOTEZA- am pornit de la ipoteza ca dezvoltarea capacităţilor

coordinative generale, poate fi realizata la parametri optimi si prin mijloace

specifice badmintonului, accesibile vârstei, în lecţia de educaţie fizică, mijloace

care trebuie sa aibă totodată caracter emulativ si stimulativ. De asemenea, aceste

mijloace permit o dozare precisa a efortului in funcţie de posibilităţile si gradul

de pregătire al elevilor.

Grupa de experiment a constituit-o cls.a IV-a A iar grupa martor a

constituit-o cls.a IV-a C de la Şcoala generala nr. 7 din Câmpina.

Pornind de la ideea ca badmintonul va fi cu uşurinţă înţeles şi practicat

dacă va fi iniţiat printr-un sistem clasic de lecţii inclus in programul anual al unei

clase de gimnaziu -cls.IV A - semestrul II.

Ambele grupe au fost testate în perioada 5-10 iunie. Am testat nivelul

dezvoltării capacităţilor coordinative generale , urmărind următoarele

componente :

2

I Verificarea capacităţii de apreciere a intervalelor de timp (pentru

perceperea duratei mişcărilor)

I a Trei rostogoliri efectuate în ritm convenabil. Durata execuţiei se

cronometrează şi se comunică executantului. În încercările următoare cele 3

rostogoliri se execută astfel: prima execuţie mai rapid cu 2 secundă, a doua mai

lent cu 2 secundă (condiţiile de apreciere sunt aceleaşi).

I b Cinci sărituri pe semne marcate (din 0,5 în 0,5 metri) executate în ritm

convenabil. Aceleaşi sărituri executate în 3 secunde, apoi în 5 secunde. Testul se

consideră îndeplinit în cazul în care greşelile comise la fiecare sarcină nu

depăşesc 0,5 secunde. Testul este considerat trecut dacă abaterea de timp la

fiecare sarcină nu depăşeşte 0,5 secunde.

I c Se executa 10 imitări ale loviturii forehand în timp dat, în viteza

maxima. Se cere să se execute un nr. de lovituri intr-un timp dat.

II Teste pentru aprecierea nivelului de dezvoltare a îndemânării

II a Testul de îndemânare Denisiuk – constă din: start din picioare, alergare

5m, ocolirea unui fanion 360°, alergare, rostogolire înainte, alergare, ocolirea

celui de-al doilea fanion 180°, alergare în sprijin îndoit, rostogolire înainte,

ocolirea fanionului 360° şi sosire la locul de unde a plecat. Salteaua este dispusă

la mijlocul distanţei dintre cele două fanioane. Traseul dus – întors măsoară 30m

şi se cronometrează.

II b Testul de îndemânare Matorin - Testul Matorin măsoară coordonarea

generală şi echilibrul şi constă dintr-o săritură cu întoarcere în jurul axei

longitudinale a corpului (spre stânga sau spre dreapta). Etalonându-l, Matorin a

echivalat performanţa de peste 360° cu calificativul “foarte bine”. Ion Tudusciuc

(1977) propune o modificare care constă în faptul că, în loc de citirea gradelor se

citeşte sectorul. Cercul se împarte în opt sectoare şi se numerotează fie în sensul

3

acelor de ceasornic, fie invers, subiectul ia poziţia stând, cu tălpile apropiate,

având între ele linia care desparte sectorul 1 de 8. De exemplu, prin săritură cu

întoarcere spre dreapta subiectul poate să aterizeze în sectorul 7, sau, dacă are o

detentă bună şi o viteză de rotaţie mai mare, poate să aterizeze în sectorul 3, ceea

ce înseamnă intrarea în rotaţia a doua şi deci o performanţă foarte bună

consemnată cu 11 (8+3=11). Întoarcerea se execută în ambele sensuri.

III Teste şi exerciţii ce pot fi folosite în scopul verificării capacităţii de

coordonare

III a Executarea simultană a mişcărilor de braţe, de trunchi şi de picioare :

din stând:T1 – pas înainte cu piciorul drept, cu ridicarea braţului stâng lateral; T2

– pas înainte cu piciorul drept, cu ridicarea braţului drept lateral; T3 – apropierea

piciorului drept de cel stâng, cu rotarea braţelor prin jos, înapoi; T4 – săritură pe

ambele picioare, cu rotarea braţelor prin înainte sus şi revenire în poziţia de

plecare. Exerciţiul se execută în continuare începând cu piciorul stâng şi braţul

drept. Profesorul demonstrează o singură dată pe părţi, după care executanţii îl

efectuează după numărătoare, fără pregătire prealabilă. Aprecierea execuţiilor se

face potrivit următorului punctaj: 10 puncte – reproducerea exerciţiului fără

greşeli; - 9,5 puncte – comiterea unei greşeli (lipseşte coordonarea dintre

mişcarea braţelor şi cea a picioarelor sau se omite una din mişcări); - 9 puncte –

pentru comiterea a două greşeli; - 8,5 puncte – pentru comiterea a trei greşeli….

PRELUCRAREA ŞI INTERPRETAREA DATELOR

La experiment au participat câte 24 elevi din fiecare clasă.

La interpretarea rezultatelor am eliminat primele şi ultimele 2 valori pentru ca

interpretarea să fie cât mai corectă. Deci au fost luate în calcul 20 de valori .

4

TESTUL GRUPA MARTOR GRUPA EXPERIMENT

I a 7 au reuşit35 %

15 au reuşit75 %

I b 3 au reuşit15 %

8 au reuşit40 %

I c 2 au reuşit10 %

5 au reuşit25 %

II a 14 au fost sub media de timp70 %

13 au fost sub media de timp65 %

II b 8 au reuşit peste „ 7 ”40 %

10 au reuşit peste „ 7 ”50 %

III a 3 au reuşit peste „ 8.5”15 %

3 au reuşit peste „ 8.5”15 %

Se observa ca la majoritatea testelor, pe grupa experimentală s-a obţinut un

procentaj mai mare.

Putem trage concluzia că prin introducerea, în cadrul orelor de educaţie fizică,

a jocului de badminton, împreuna cu exerciţiile din gimnastică, alergări, sărituri,

jocuri sportive prevăzute în programa şcolară, acesta contribuie într-o mai mare

măsură la dezvoltarea capacităţilor coordinative generale.

CA UN SEMNAL DE ALARMĂ, PUTEM OBSERVA CĂ TOTUŞI FOARTE PUŢINI

ELEVI S-AU INCADRAT IN BAREMURI . ACEST FAPT NE ÎNDREPTĂŢEŞTE SĂ

CREDEM CA ORELE DE EDUCAŢIE FIZICĂ NU AU FOST TRATATE CU ATENŢIA

CUVENITĂ PE PARCURSUL CICLULUI PRIMAR.

THE DISTINGUISH DEVELOPMENT OF COORDINATIVE ABILITY TO

THE PUPILS WHICH PRACTISED DURING THE HOURS OF PHYSICS

EDUCATIONS, BADMINTON

The badminton is an individual sport. But through his way of preparation,

through his features of practices, the badminton is a group activity; where you

5

can be educated to a high level, group relationship and favor in the same time

demonstrating the initiative, of independence and responsibility.

The capacities of coordination represents the capacity of developed,

improving and adapting the behavior of the man to the development of different

motor action, through the opportune temporal and spatial distribution of muscular

efforts, all right and compliant to the possibilities of the motor quality.

THE HYPOTHESIS- I started from the hypothesis that the development of

capacities coordinative generals can be realized at optimum parameters and

through specific middles of accessible badminton of the age, in the lesson of

physics education.

Abaft remaking of the date, you can notice that as to most tests, on the

experimental group was obtained an elder percentage.

We can draw the conclusion that by introducing during the hours of

physics education, badminton among with the exercises from the gymnastics,

speed run, jumping, sports games foresee in the school program, this contributes

in a elder measure to the development of capacities coordinative generals.

BIBLIOGRAFIE MINIMALĂ

ALEXE, N. Teoria şi metodica antrenamentului sportiv, Editura Fundaţiei România de

mâine, Bucureşti, 1999.

BOGDAN, C. Teoria antrenamentului sportiv, Editura Vasile Goldiş, Arad, 1998.

DOBRE, I. Folosirea jocurilor dinamice şi a întrecerilor în pregătirea badmintoniştilor-

juniori mici 12-13 ani

EPURAN, M.; MAROLICARU, MARIANA Metodologia cercetării activităţilor

corporale, Editura Risoprint, Cluj-Napoca, 1998.

6

FERRARIO, V. Iniţierea copiilor de 10-14 ani în practicarea badmintonului în şcoală,

ANEFS 2002

LUDU, V. Îndemânarea şi metodica dezvoltării ei, Editura Consiliului Naţional pentru

Educaţie Fizică şi Sport, Bucureşti, 1969.

STOENESCU, GINETA Exerciţii de echilibru, Editura Uniunii de Cultură Fizică şi

Sport, Bucureşti, 1961.

ŞICLOVAN, I. Teoria educaţiei fizice şi sportului, Editura Sport-Turism, Bucureşti,

1979.

TUDOR, V. Capacităţile condiţionale, coordinative şi intermediare – componente ale

capacitaţii motrice, Editura Rai, Bucureşti, 1999

7