Evaluare mobilității articulare

Evaluarea mobilității articulare (bilanț articular) constă în aprecierea gradului de mobilitate al articulațiilor corpului.

Membrele se măsoaraă analitic, unghiul de mișcare se măsoară realizate între cele 2 segmente osoase ce compun o articulație.

Coloana vertebrală

Evaluare se realizează pe regiuni vertebrale și se pretează mai puțin exprimărilor cifrice ale unghiurilor de mișcare.

Tipuri de articula ț ie

După numărul axelor de mișcare și suprafele articulare:

-uniaxiale – cu o singură axă de mișcare

-biaxiale – cu 2 axe de mișcare

-triaxiale – permint mișcări în toate planurile spațiului și includ articulații sferoidale numite și enartroze.

Evaluarea amplitudinii articulare permite:

-cuantificarea limitărilor și deviațiilor articulare

-observarea fenomenelor dureroase și a senszațiilor resimțite de subiect la finalul mișcării

-asociată cu alte bilanțuri permite instituirea unui tratament adecvat ale cărui efecte vor fi apreciate prin evaluări repetate.

Posibilitățile de apreciere a unghiurilor articulare:

-goniometrie

-înclinometrie

-măsurători centrimetrice

-aparatură video

-imagistică medicală (radiografie)

-temodensimetrie

-analiza mișcării.

Terapeutul trebuie să aleagă dintre acestea atât în funcție de starea clinică a subiectului cât și de starea mijloacelor materiale.

Goniometria

Face parte din kinesiometrie; evaluarea potențialului motor al individului.

Caracteristici:

1.fiabilă

2.reproductibilă

3.repere anatomice ușor de identificat.

Apreciază:

-mobilitatea activă

-potențialul articular pasiv.

Instrumentul de măsurare:

-goniometru

Sunt de diferite modele și măsuri, adaptate segmentelor de studiat.

Recent s-au construit goniometre pentru măsurarea unghiului bazinului sau a mobilității articulare în cazul modificării axelor articulare (genu valgum/varum).

Goniometrele clasice se compun din:

-un raportor

-2 brațe: unul fix, mobil.

Brațele se întâlnesc într-un punct fix – axul goniometrului.

Goniometria trebuie precedată de:

-poziția de referință (0 anatomică sau poziții preferențiale)

- planul în care se execută mișcarea ce urmează a fi evaluată.

Goniometria impune respectare următoarelor condiții:

-poziția subiectului trebuie să fie comodă și relaxantă; subiectul dezbrăcat la nivelul segmentului de examinat

-poziția kt-ului: va fi de asemenea comodă și relaxantă pentru o maximă tehnicitate.

-raportorul se plasează în planul mișcării

-axul goniometrului se poziționează în axul biomecanic al mișcării, mai precis pe proiecția lui cutanată, definită cu precizie clinică relativă, respectiv prin repere vizibile sau palpabile.

-brațele se plasează paralel cu axele longitudinale ale segmentelor care formează unghiul articular ce urmează a fi măsurat astfel:

*brațul fix pe segmetul fix

*brațul mobil pe segmentul mobil care execută mișcarea.

-nu se va presa pe segmente ci va fi aplicat ușor pentru a nu limita mișcarea.

-testările se vor realiza prin mobilizări pasive sau active.

Valorile obținute în urma măsurătorilor se vor exprima în grade de la 0 la 180. Înregistrările în sisteme de tabele, grupând valorile mișcărilor opuse pe același ax (flexie/extensie, abducție/adducție, rotație internă/externă) alături de valorile standard.

Interpretarea (membre) se face în comparație cu:

-unghiurile aceleiași mișcări efectuată cu segmentul opus

-valorile standard ale amplitudinii articulare

Eroare:

-circa 50 mai mult decât câștigul pe ședință.

Înclinometria

Constă în măsuarea unghiului articular în raport cu linia de gravitație. Se face cu înclinometru:

-o tijă verticală

-un cadran cu afișaj digital cu o scală de 3600 care indică unghiurile poziției relative a înclinometrului în raport cu linia de gravitație.

Măsurare se realizează prin poziționarea înclinometrului în punctul 0, pacientul în poziție standard.

Pacientul execută mișcarea a cărei amplitudine se citește pe cadran.

Înclinometria și goniometria evaluează:

-mobilitatea tuturor articulațiilor corpului: membre și mișcările complexe ale coloanei vertebrale

-valorile amplitudinii articulare la finele cursei de mișcare.

Avantajele înclinometriei:

-mai rapidă

-mai simplă

-nu necesită aliniamente particulare.

Aspecte moderne:

-electrogoniometre

-electroînclinometre. Ambele sunt prevăzute cu potențiometre care măsoară variațiile tensiunii musculare în raport cu unghiurile articulare.

Măsurătorile centimetrice

Care constau din măsurarea distanței proiecției pe sol al unui anumit segment osos. Se măsoară în centimetri și corespund unor unghiuri articulare conform unor tabele de conversie.

Modificări ale amplitudinii articulare:

-limitare – deficitul, cu caracter reversibil al mobilității articulare, este consecința organizării fibroase a țesuturilor intra și extraarticulare.

Limitare = redoare și apare în caz de:

-durere (spontană sau provocată prin palpare)

-contractură musculară

-apropierea unor mase musculare voluminoase

-edeme

-hidraartroză

-tensiuni sau aderențe capsuloligamentare

-retracții aponevrotice

-corpi străini intraarticulari.

Amplitudinea scade odată cu înaintarea în vârstă. Analiza pe sexe a valorilor evidențiază valori mai mari la femei.

În cazul articulațiilor dureroase în repaus sau la mobilizări măsurătorile sunt dificil de realizat. Metoda se numește algometrie.

J. Bones și P. Van Roz (1996) descriu 6 stări de durere asociate durerii:

-durere la repaus, înainte de mobilizare

-durere provocată de inițierea mobilizării active

-durere provocată pe parcursul mobilizării active

-durerea dispare odată cu încetarea mobilizării active.

-durere provocată de mobilizare pasivă

-durerea se menține după încetarea acestei mobilizări.

Limitările amplitudinii articulare se produce în unul sau ambele sensuri de mișcare ale planului respectiv:

-sagital (flexie extensie)

-frontal (adducție abducție)

-transversal (rotație).

O contractură musculară va limita amplitudinea articulară într-un sens de mișcare. Exemplu: o redoare în flexie va împiedica atingerea extensiei maxime, evidențiind un deficit de extensie.

O artropatie reumatismală va limita amplitudinea articulară în ambele sensuri de mișcare (flexie-extensie).

-exces – excesul de mobilitate articulară se înregistrează în cazul de laxitate articulară și hipotonie musculară.

-pierdere – pierderea totală ireversibilă a oricărei mișcări la nivelul unei articulații de numește anchiloză. Nu corespunde realizării anatomice decât în fuziune osoasă.

Ideal ar fi ca mișcările să se execute în amplitudinea lor maximă în activitatea cotidiană. Definirea unor noțiuni ca:

-poziție de funcțiune (utilitate)

-sector util

-coeficitent global de mobilitate.

- Poziție de funcțiune – prezintă poziția de maximă utilitate a articulației care asigură individului independență funcțională. De

aceea imobilizările articulare se realizează în poziția de funcțiune care trebuie păstrată mai ales când durata imobilizări este prelungită și există riscul înstalării anchilozelor secundare.

Dacă pierderea era de 15-200 la șfârșitul cursei de mișcare nu are importanță foarte mare, pierderile cu aceleași grade de-o parte și alta a poziției de funcțiune pot transforma individul într-un dizabilitat motor cu imposibilitatea de autoîngrijire, autoservire sau deplasare. Valoare totală a acestor amplitudini (30-400) care încadrează poziția de funcțiune = sector util de mobilitate.

- Coeficient global de mobilitate – stabilit de Ch. Roche, este utilizat în mod curent în evaluare amplitudinii articulare. Calcularea lui:

1.descompunerea fiecărei mișcări posibile în mai multe sectoare

2.efectuare produsului între primul sector de mobilitate și coeficientul standard pentru acest sector

3.efectuarea diferenței între valoare maximă și minimă a sectorului următor de mobilitate

4.calcularea produsului dintre valoarea obținută și coeficientul standard pentru acest sector de mobilitate

5.repetarea operațiunilor pentru următoarele sectoare de mobilitate atunci când mișcare este descompusă în 3 sau 4 sectoare.

6.calculare sumelor tuturor produselor tuturor sectoarelor de mobilitate pentru mișcarea respectivă, sumă care reprezintă coeficientul funcțional elementar.

7.calcularea sumei tuturor coeficienților funcționali elementari, suma care

reprezintă coeficientul global de mobilitate și care are pentru o articulație

normală valoare de 100%.

Indica ț ii

-estimarea efectelor terapiei medicale sau chirurgicale aplicate

-estimare durerii

-estimare capacității funcționale în scopul realizării mersului sau a altor

gesturi cotidiene sau sportive.