Europa

Serviciul diplomatic

Diplomația europeană rezolvă problema participării la acțiuni de menținere a păcii internaționale, cooperare, apărarea drepturilor și libertăților democratice. Se dezvolta o activitate semnificativă în domeniul asistenței internaționale pentru dezvoltare și ajutor umanitar. Uniunea Europeană este de obicei privit ca o asociație de integrare, bazat pe trei "piloni". Primul "pilon" cuprinde acele instituții UE care desfășoară o politică comună în domeniul agriculturii, piața internă, uniunea economică și monetară. Al doilea "pilon" acoperă problemele de cooperare politică. Instituțiile de-al treilea "pilon" al interacțiunii implicat în domeniul justiției și agențiile de aplicare a legii. Țările mari au dezvoltat un sistem oficial de coordonare a politicilor naționale și europene. În Marea Britanie, centrul de coordonare este Secretariatul european al Cabinetului. Secretariatul nu mai mult de 20 de persoane care în fiecare an sunt de formare aproximativ 250 de întâlniri pe probleme de UE lucrează. Activitățile zilnice ale unui sediu permanent este de a conecta funcționarilor UE cu anumite persoane din guvern național, cu care au contact. Organizațiilor lor reprezentative la nivel național sugerează prin care UE ar trebui să lobby oferte. Astfel, biroul furnizează informațiile necesare de UE și Reprezentanța Permanentă a altor țări membre, precum și guvernului și diverse grupuri de interese naționale. Prin urmare, numărul de contacte cu Misiunii Permanente a altor membri egal cu numărul de contacte cu instituțiile UE. Aceasta diferă de Misiunea permanentă obișnuită a Ambasadei.

Șefii de misiuni permanente în UE sunt incluse în cadrul Comitetului Reprezentanților Permanenți - COREPER II, creat din nou în 1965 de către organism de coordonare, statele membre legarea la Bruxelles.

Pe activitatea diplomatică a Comisiei demonstrează faptul remarcabil că atunci când acreditat reprezentanți ai ambelor state - membre ale UE, precum și reprezentanți ai 165 de țări terțe, ceea ce face, fără îndoială, Comisia într-un actor suficient de privilegiat în relațiile internaționale.

Atunci când o țară devine membră a UE, misiunea sa este ridicat la rangul de misiuni permanente în UE. Acest statut implică un număr mai mare de membri care sunt capabili să facă față cu un volum mare de muncă. Dintre toate misiunile diplomatice acreditate la Bruxelles, misiuni permanente în UE, ca o regulă, cele mai numeroase. De exemplu, reprezentare permanentă britanică și franceză a UE poate fi comparat cu delegațiile lor la NATO și ONU.

Natura misiunilor diplomatice Comisiei indică o schimbare în compoziția tradițională a corpului diplomatic. După cum sa menționat deja, în prezent, în plus față de ministerele de externe ale schimbului internațional sunt reprezentanți în ce mai implicate din diferite departamente guvernamentale.

Cu toate acestea, unele țări încă completa reprezentare în mare parte diplomați de carieră. Reprezentarea lor în Bruxelles, astfel, este un fel de departament externe a propriei Ministerul Afacerilor Externe. Majoritatea țărilor respectă principiul de a forma o reprezentare a lucrătorilor de diferite ministere sectoriale, inclusiv Ministerul de Comerț și Industrie, Trezoreria, Ministerul de impozite și taxe, Ministerul Agriculturii.

Toți membrii misiunii, inclusiv diplomați de carieră, non-bucure de statutul diplomatic.

Rusia

Serviciul diplomatic

Ministerul Afacerilor Externe al Federației Ruse are mai bine de două sute de ani. În această perioadă,

MAE al Imperiului Rus, apoi a Uniunii Sovietice și astăzi ai Federației Ruse a parcurs un drum complicat,

luptînd pentru interesele de stat și un loc demn pentru țară în comunitatea internațională.

Apariția și consolidarea serviciului diplomatic rusesc a avut loc mult mai înainte de apariția organului

central. Sursele ce datează cu anii 80’ ai secolului XV-lea, mărturisesc despre existența unei categorii

speciale de persoale, însărcinați cu relațiile diplomatice – grefieri. O data cu lărgirea funcțiilor aparatului

central, apar noi structuri – приказы- structuri echivalente cu cancelariile europene. Însă, în pofida acestui

fapt, la capitolul organizatrea serviciului diplomatic, Rusia era cu un pas în urmă. Situația a fost schimbată

grație reformelor lui Petru I, ca rezultat fiind puse bazele diplomației contemporane, cuprinzînd diplomația

multilaterală, schimbul reciproc de reprezentanțe diplomatice. În schimbul structurii posoliskii prikaz a venit

Colegiul afacerilor externe. Au fost instaurate numeroase misiuni diplomatice și consulare peste hotare.

Perioada ce a urmat poate fi caracterizată de reforme în domeniu care actualizau serviciul diplomatic

cerințelor timpului, rezultînd cu crearea Ministerului Afacerilor Externe.

În octombrie (noiembrie) 1917 revoluția bolșevică de la Petrograd a marcat soarta Rusiei. Pentru

domeniul diplomatic aceasta s-a soldat cu ideologizarea politicii externe a Uniunii Sovietice. Deciziile se

luau la nivelul Comitetului Central al Partidului Comunist, rolul ministerului fiiind redus la unul executiv.

Astăzi Federația Rusă este un actor semnificativ al relațiilor internaționale. Rusia este membru permanent

al Consiliului de Securitate O.N.U, cu drept de veto. Rusia își impune influența sa în lume, îndeosebi în

spațiul ex-sovietic. Rusia se poziționează ca oponent al politicii externe ale SUA. În acest context trebuie de

menționat rolul semnificativ pe care îl joacă MAE în acest sens, care de fapt garantează prezența statului în

lume.

Mecanismul de angajare

Ministerul Afacerilor Externe dispune de instituții care de mai multe decenii pregătesc cadrele profesionale

pentru serviciul diplomatic. În primul rînd menționăm Academia Diplomatică a MAE al Federației Ruse,

unde își realizează recalificarea și unde trec cursuri de perfecționare diplomații ruși și alți funcționari

federali și regionali ai puterilor executive și legislative. La Academia diplomatică, persoanele pot să obțină a

doua diplomă de licență.

Însă, instituția primordială care pregătește diplomați este Institutul de Stat de Relații Internaționale de la

Moscova, care de asemenea activează sub egida MAE al Rusiei. Pe parcursul a 60 de ani ai existenței sale,

institutul a pregătiti mii de diplomați sovietici și ruși, specialiști deosebiți care cunoșteau limbi orientale

rare. Mulți dintre ei au devenit ambasadori extraordinari și plenipotențiari, personalități marcante ai școlii

diplomatice rusești. În calitate de obiecte de studiu al instituțiilor superioare de învățămănt în domeniu sunt:

economia politică, politologia, relațiile internaționale, dreptul internațional, bazele serviciului de stat,

administrația publică, etc.

O aptitudine semnificativă a diplomaților este cunoașterea limbilor străine. În acest sens, în anul 1928 au fost create cursuri de limbi străine, care sunt la dispoziția MAE. Această instituție oferă posibilitatea de a studia 60 de limbi străine pentru circa 1150 de persoane, plus lucrează asupra perfecționării cunoașterii limbei ruse. Cei care intră la serviciu în MAE, în mod obligatoriu susțin examen la limbi străine, iar cei care deja funcționează în minister o dată la doi sau trei ani reconfirmă cunoașterea limbilor străine, lucru ce este adeverit printr-un certificat oferit de instituția dată. În sistemul MAE al Federației Ruse există trei nivele de cunoaștere a limbilor străine: operativ, profesional și expert.

Rangurile diplomatice

Funcționarilor diplomatici li se oferă ranguri diplomatice. Acestea fiind introduse pentru prima dată în 1943,

s-au păstrat intact pînă în prezent. Conform ordinului președintelui Federației Ruse, din 15 octombrie 1999,

Nr. 1371, în serviciul diplomatic rus există următoarele ranguri:

I. Ambasador extraordinar și plenipotențiar;

II. Trimis extraordinar și plenipotențiar de clasa I;

III. Trimis extraordinar și plenipotențiar de clasa II;

IV. Consilier de clasa I;

V. Consilier de clasa II;

VI. Secretar I de clasa I;

VII. Secretar I de clasa II;

VIII. Secretar II de clasa I;

IX. Secretar II de clasa II;

X. Secretar III;

XI. Atașat.

Rangurile diplomatice de la atașat și pînă la Consilier de clasa I se oferă prin ordinul ministrului afacerilor

externe; rangurile superioare de către președintele țării.

I. SUBIECTE PENTRU TESTĂRI (Examen)

1. Definirea diplomaţiei.2. Modificările geopolitice şi activitatea diplomatică.3. Noţiunea de drept diplomatic.4. Izvoarele dreptului diplomatic.5. Interacţiunea dintre diplomaţie, politica externă, dreptul diplomatic şi morala internaţională.6. Rolul Şeful statului, Parlamentului şi Guvernului în activitatea diplomatică.7. Ministerul Afacerilor Externe: funcţiile şi structura aparatului central.8. Misiunile diplomatice: structura, clasele, categoriile şi funcţiile.9. Convenţiile şi tratatele internaţionale cu privire la relaţiile diplomatice.10. Convenţia de la Viena (1961) cu privire la relaţiile diplomatice.11. Stabilirea relaţiilor diplomatice şi înfiinţarea misiunii diplomatice.12. Personalul misiunilor diplomatice.13. Corespondenţa diplomatică.14. Corpul diplomatic şi lista diplomatică.15. Ordinea de precădere diplomatică.16. Procedura de acreditare a şefului misiunii diplomatice.17. Cerinţele de bază ale protocolului şi ceremonialului diplomatic.18. Imunităţi, privilegii şi facilităţi diplomatice.19. Categoriile de persoane care beneficiază de imunităţile, privilegiile şi facilităţile diplomatice.20. Durata imunităţilor, privilegiilor şi facilităţilor diplomatice.21. Azilul diplomatic.22. Diplomaţia prin organizaţii internaţionale.23. Diplomaţia prin conferinţe internaţionale.24. Diplomaţia ad-hoc.25. Misiunile speciale.26. Diplomaţia preventivă.27. Diplomaţia parlamentară.28. Activitatea diplomatică în statele Europei Orientale şi C.S.I.29. Activitatea diplomatică în statele Europei Occidentale şi ale Americii de Nord.30. Particularităţile activităţii diplomatice în statele Americii Latine, Asiei şi Africii.31. Diplomaţia moldovenească şi caracteristica acesteia.32. Principiile constituţionale ale politicii externe a Republicii Moldova.33. Funcţiile şi structura aparatului central al MAE al Republicii Moldova.34. Serviciul diplomatic al Republicii Moldova ca parte componentă a serviciului public.35. Noţiunea şi caracteristicile dreptului consular.36. Izvoarele dreptului consular.37. Convenţia de la Viena (1963) cu privire la relaţiile consulare.38. Subiecţii relaţiilor consulare.39. Stabilirea şi încetarea relaţiilor consulare.40. Exercitarea funcţiilor consulare.41. Personalul posturilor consulare.42. Funcţionarii consulari de carieră şi funcţionarii consulari onorifici.43. Temeiul acordării drepturilor, facilităţilor, privilegiilor şi imunităţilor consulare.44. Conţinutul imunităţilor şi privilegiilor consulare.45. Aplicarea drepturilor, facilităţilor, privilegiilor şi imunităţilor consulare.46. Exercitarea funcţiilor consulare de către ambasadele Republicii Moldova.47. Cadrul normativ al activităţii consulare în Republica Moldova.48. Clasele, gradele personalului consular şi locul în serviciul diplomatic.49. Exercitarea funcţiilor consulare prin cumul, de consuli onorifici şi de terţi.50. Patenta consulară şi exequaturul consular.