EUROPA ŞI ROMÂNIA – ÎNVELIŞUL BIOPEDOGEOGRAFIC

Clasa a XII-a

Tipul lecţiei: dobândire de noi cunoştinţe

Competenţe generale:

1. Utilizarea adecvată a terminologiei şi a limbajelor specifice, pentru explicarea mediului

geografic

Competenţe specifice:

1.4. Identificarea, prin documentare, a informaţiilor specifice problematicii geografice a Europei

şi a României, valorificând adecvat semnificaţiile termenilor-cheie de specialitate

2.1. Explicarea proceselor naturale din mediul înconjurător (geografic), la nivelul continentului,

prin conexiuni sugerate de analiza modelelor grafice, cartografice şi a imaginilor

Competenţe derivate:

- Explicarea factorilor ce determină răspândirea elementelor biopedogeografice în

Europa şi România

- Explicarea elementelor biopedogeografice specifice României şi Europei

- Identificarea pe harta României şi a Europei a elementelor biopedogeografice

specifice

- Definirea unor termeni specifici: stepă, silvostepă, tundra, etc.

- Analizarea informaţiilor grafice şi cartografice

Să ne amintim!!!

- Ce este biosfera? Dar pedosfera?

- Ce factori determină repartiţia plantelor, animalelor şi solurilor pe Terra?

- Dar în România?

Biosfera=învelişul de viaţă (plante, animale, oameni) al Terrei

Pedosfera=învelişul de sol

Factorii care determină repatiţia plantelor şi animalelor pe Terra (Europa şi România) sunt:

- Latitudinea

- Factorii radiativi (cantitatea de radiaţie solară primită de suprafaţa terestră)

- Factorii climatici

- Substratul (roca)

- Relieful (prin înălţime, expoziţia versanţilor, etc)

- Apa, etc.

Sursa: Mândruţ, O., Atlas geografic general, edit. Corint, 2001

Urmăriţi cu atenţie harta repartiţiei vegetaţiei şi solurilor în Europa. Ce observaţi?

EUROPA – zonele biopedogeografice se succed de la SV spre NE, sub forma unor fâşii

latitudinale, în strânsă legătură cu tipurile de climă, astfel:

În S - vegetaţie mediteraneană, de tip maquis/garriga/frigana (pin, măslin, citrice, leandru,

busuioc, tarhon, oregano, cimbru, rozmarin, dafin). O întâlnim în Grecia, Italia, Spania, S

Frantei.

Fauna: vipera cu corn, scorpion, broasca ţestoasă, etc.

Soluri de tip terra – rosa.

Vegetaţie tip Frigana – Grecia – Pen. Halkidiki (foto arhivă personală)

În N - tundră (muşchi, licheni, salcie pitică, afin pitic, merişor pitic). Prezentă în: Islanda,

Norvegia, Suedia, N. Rusiei, în toate regiunile montane înalte - la peste 2000 m( = etaj alpin)

Fauna: ren, animale cu blănuri scumpe, iepure polar, vulpe polară, etc.

Soluri acide, de tip podzoluri.

Tundră – Pen. Scandinavia (sursa: google.com)

În Europa N, în jurul M. Baltice (Norvegia, Suedia, Finlanda, Germania, Polonia)+România

(în zonele montane mai înalte 1200-1800 m) - pădurea de conifere (pin, brad, molid, zadă). În

N Europei poartă denumirea de taiga.

Fauna: urs, lup, căprior, păstrăv, etc.

Soluri pietroase şi acide – Podzoluri, Spodosoluri.

Taiga, Finlanda (sursa google.com)

Pădure de conifere – Munţii Făgăraş (foto arhivă personală)

În V - pădure de foioase (stejar, fag, tei, frasin). Prezentă în: Franţa, Marea Britanie,

Germania, Belgia, în Românie (în zonele de dealuri si podişuri). Pădure de stejar la înălţimi

de 400 – 600 m. Pădurile de fag în zonele mai înalte, dealuri între 800 – 1200 m.

Fauna: porc mistreţ, căprior, veveriţă, râs, numeroase păsări, etc.

Soluri bogate în argilă – Argiluvisoluri (tip brun – roşcste de pădure).

Pădure de stejar (Munţii Banatului, foto arhivă personală)

Pădure de fag (zona Lacului Vidraru, Munţii Făgăraş)

În Europa de E (România , Rep. Moldova, Rusia, Ucraina - zonele de campie) - vegetaţie de

stepă (ierburi cu spic-graminee, pir, colilie, ciulini, ovăz sălbatic, etc.).

Fauna: rozătoare (şoarece de câmp, iepure de câmp), păsări (prepeliţa, potârniche, fazan).

Soluri foarte fertile, negricioase - Cernoziomuri (Molisoluri).

Stepa – Câmpia Bărăganului (arhivă personală)

În câmpiile mai înalte şi podişuri joase, stepa în amestec cu pădurile de foioase (stejar)

formează silvostepa.

Silvostepă (sursa google.com)

În zonele montane înalte (Carpaţi, Pirinei, Alpi, Caucaz) – vegetaţie etajată:

- Etaj subalpin (înălţimi între 1800 – 2200 m), pajişti alpine în amestec cu afin pitic,

jneapăn, ienupăr, bujor de munte, campanule, etc. Fauna: capra neagră, capra ibex

(Spania), marmot, etc. Soluri – Spodosoluri.

Etaj subalpin – M-ţii Retezat (fotografii arhivă personală)

- Etaj alpin (înălţimi între 2200 m), vegetaţie de pajişti alpine. Fauna: capra neagră,

capra ibex (Spania), marmota, vultur, etc. Soluri – soluri scheletice, pe alocuri

Spodosoluri.

Etaj alpin, Munţii Făgăraş (zona Lacului Capra, fotografii Arhivă personală)

- Analizaţi harta vegetaţiei din România! Ce observaţi? Există elemente de legătură

între relief – climă – zone biopedogeografice?

- Identificaţi zonele biopedogeografice ale României! Comparaţi vegetaţia ţării noastre

cu cea a Europei! Ce legături sesizaţi?

Zone de vegetaţie:

- Stepă: C Bărăganului şi Pod. Dobrogei

- Silvostepă: Câmpii şi pjarodişuri joase

Zona pădurilor:

- Etajul stejarului (400 – 600 m)

- Etajul fagului (700- 1200 m)

- Etajul coniferelor (1400 – 1800 m)

Zona alpină (munţi înalţi, la peste 1800 m): - etajul subalpin şi etajul alpin

Vegetaţie azonală:

- De-a lungul râurilor – vegetaţie de luncă (hidrofilă)

- În SV (Munţii Banatului) – influenţe mediteraneene (liliac, scumpie, iasomie,

smochin, castan comestibil; fauna – scorpion, vipera cu corn, broasca Herman )

Vegetaţie submediteraneană – Defileul Dunării

De-a lungul râurilor - vegetaţie higrofilă (iubitoare de umiditate, ex: salcie, plop, arin, papură,

rogoz, piciorul cocoşului).

Vegetaţie higrofilă în Lunca Dunării (aval de Calafat, fotografii arhivă personală)

Bibliografie:

Mândruţ, O, et. Al., 2014, Geografie: Europa-România-Uniunea Europeană: problem fundamentale: manual

pentru clasa a XII-a, editura Corint Educaţional

www.google.com

*fotografii arhivă personală