79

ETERNITATEA - ATRIBUT AL LUI DUMNEZEU ?

de loan Purdea"

Dumnezeu a creat omul, iar omul exists In spatiu si timp_ Aeratelimits impuse omului devin pentru gandirea umana o obsesie. To ceeaTi limiieTzi oe om il incomodeaza. De aceea, omul a incercat de-afungu vS « W din aceste limite, eel putin tn mod relafv, pnnX gaLrilor. sa depaseasca bariera existentei finite s. sa ajunga caDumnezeu L* numai gandul vesniciei nu ne poate face asemem luiDumnezeu pentru ca omul nu poate cuprinde lucrarea lui Dumnezeu, de

lui Dumnezeu. Prin revelatia lui Dumnezeu noi putem sa-L cunoa^tem peE natura atat de complexa a Fiintei Sale. Chiar daca am <^™&™*^tributele sau calitatile, sau perfectiunile Sale, nu L-am pu e*» descne mmod complet pe Dumnezeu. Omul finit nu poate cuprinde infimtatea lu.niirnnezeudincauzamcomprchensibilitatiiLui.

°U E^itatea, unul Ltre atributele absolute ale lu, Dumnezeurevelate in Scriptura, este termenul pe care vom contura cateva dintre celemai cunoscute teorii cu privire la infmitatea lui Dumnezeu.

CE ESTE ETERNITATEA ?

/. Eternitatea in gandirea filosofica

Filosotii, in marea lor majoritate, de la cei presocratici si pana lacei contemporani. au tost preocupati de ideea eternitatu, ca atnbut alFintei Absolute sau al lui Dumnezeu. Complcxitatea conceptului deeteriiitate a condus la formaiea unei filosofii nontemporale, lesiiea dm

^dentinanulalll-lealalnstitutul Teologic Penticostal din Bucuresti' Cf Eel 3- U "A pus in imina lor chiar si gandul vesnic.ei, macar ca omul nupoate cuprinde, de la inceput si pana la sfarsit, lucrarea pe care a Tacut-o

Domnul. '4

80

sfera spatiu-materie-timp sau abstractizarea 2 notiunii, rezultand astfeldoua mari teorii cu privire la eternitate: cea tlhsoficaszxx nontemporala si

cea biblica sau temporal!

l.Etemitatea in traditia filosofica greaca

In gandirea platoniciana elenistica, in general, eternitatea a fost

adesea conceputa ca fiind lipsa timpului. In acord cu aceasta parere sau

traditie, scopul final al omului este acela de a cauta sa lasa dm timp innetinip sau in eternitate.3 Pentru ca aceasta viata a fost privita, de-a lungutvremii ca o suma de cicluri neintrerupte de experiente, care nu -1 oferaomului nici o cale de iesire din limitele mortii si a unei existente

apasatoare, nelinistite4, salvarea poate fi gasita in expenentatranscedentala a etemitatii, care ar putea fi calitativ supenoara expenentei

de a exista in timp. De cand a fost lansata ideea ca timpul contine numai

ecourile prototipului etemitatii sau "Ideii", timpul nu a mai putut fi scenape care sa poata exista un act de salvare.5 Astfel se produce o diferentiere

totala intre timp si eternitate, dualism care va fi acceptat si in filosofia

contemporana.6

2. Eternitatea la Thoma de Aquino

Thoma dc Aquino crcde ca definitia data de Boetius este cea mai

potrivita, si anume: "eternitatea este posesiunea unei vieti perfecte,simultane si tara sfarsit. " In "Summa theologiae", Aquinas ajunge laconcluzia ca notiunea de eternitate este identica obiectiv cu aceea deuniformitate si stabilitate a Fiintei Divine. 7La Thoma de Aquinoeternitatea se' recunoaste dupa doua elemente: primul- eel ce este inetemitate este interminabil lipsit de inceput si starsit, ca termeni dereferinta. si al doilea, eternitatea este lipsita de succesiune, existand intotalitate simultan.s Eternitatea este un intreg, este tot, nu pentru ca ar fi

: Sinclair B. Ferguson si D. Wright, ed., New Dictionary ofTheoIogie.

(Leicester: Inter - Varsity Press, 1991), p. 688.■ Geoffrey W. Bromiley, The International Standard Bible Encicfopedia.{Grarvi

Rapids: Eerdmans, 1982), p. 162.

4 Cf. traditiei ortlceSN. Bagdasar, Anto/ogietJIosotIca.(Bucurest\: Casa Scoalelor, 1943), p. 15.

* Geoffrey W. Bromiley, op. cit., p. 162.' Thoma de Aquino, Summa Theologiae.Q x, cap.2, (Bucuresti: Editura

Stiintifica, 1997), p. 132.

8N. Bagdasar, op. cit., p. 190.

81

compusa din toate partile, ci pentru ca nu-i lipseste nimic, este "tonal".9

3. Eternitatea in gandirea filosofica modema

Fundamentul conceptiei filosofice moderne de eternitate este

credinta ca eternul apartine unei alte forme a realitatii, si anume:

realitatea lipsei timpului sau existenta nontemporalului.10 incepand cuDavid Hume si Berkeley, filosofii modemi ca Hegel, Kant,

Schopenhauer. Nietzsche, Auguste Compte, Bergson, William James

sustin ca eternitatea nu trebuie definita deloc in termeni

temporal!.11 Eternul nu este identiiicat cu ceva ce ramane de-a lungul

timpului, eternitatea este pur si simplu in afara timpului.

// Etemitatea in Sfanta Scriptura

Pentru crestini, eternitatea trebuie definita in acord cu credinta

crestina si nu cu filosofia. in timp ce reflectia filosofica 12 poate clarifica

unele notiuni, cum ar fi de exemplu "timp" sau"infmit", doar o atenta

incercare de a intelege conceptul de eternitate, asa cum este folosit in

Scriptuira, ne va permite sa acceptam semnificatia etemitatii intr-un sens

specific crestin, biblic.

Trebuie mentionat faptul ca eternitatea nu este numai un simplu

termen abstract, folosit in scrierile biblice, ci mai degraba se refera la un

aspect al naturii complexe a lui Dumnezeu, acela de durata fara sfarsit a

Fiintei si existentei lui Dumnezeu.13

/. Eternitatea in Vechiui Testament

Ideea pura a etemitatii este prea abstracts pentru a-si giisi

expnmare in primele varste ale omenirii, iar Knapp l4 spune ca nu era

nici un cuvant. In nici o limba veche, pentru a exprima ideea etemitatii.

Evieii foloseau. pentru a exprima conceptul de eternitate, doua expresii.

'' Jacob E. Safra . ed., The New Enciclopaedia Britannica, vol. 24, ( Chicago,

1998), p. 12.

10 Geoffrey W. Bromiley, op. cit., p. 162.

11 N. Bagdasar. op. dr.. pp. 372, 396, 424, 512, 539. 550, 597, 678/698.

'-Jacob E. Safra. op. cit., vol. 24. p. 12.

!> Sinclair B. Ferguson si D. Wright, op. ciL, p 688.

14 Orton Wiley, Christian Theology, (Kansas City: Beacon Hill, 1940), p. 336.

82

preluate si in limba latina:a parte ante, adica inainte sa fie lumea, si a

parte post, cand lumea nu va mai fi.In Vechiul Testament nu se gaseste nici un termen care sa

exprime ideea de eternitate si care sa poata fi In contrast cu un altul caresa se refere la timp. l5 Cuvantul ebraic foarte adesea folosit pentru adesemna eternitatea este " 'olam\ acelasi cuvant care era folosit si pentruexprimarea duratei timpului. Dar cuvantul 'olam se refera la eternitate

doar cand este folosit in expresia " me 'olam ad 'olam , adicadin'vesnicie in vesnicie."17 Cuvantul 'olam inseamna, de asemenea, si

schimbarea18 dintr-un sens temporal cantitativ al lungii durate a timpuluiintr-un sens calitativ, exprimand ideea permanentei sau imutabilitatii, cade exemplu vesnicia legamantului din 2 Sam. 23:5 sau a vesnicieistantului locas'din Ps. 78: 69. Chiar utilizat in acest ultim sens,exprimand permanent* si neschimbare, cuvantul 'olam subhniaza

calitatea esential temporal* pe care autorii Vechiului Testament au

transmis-o prin scrierile lor. l9 Desi acest cuvant poate sa-si schimbesensul temporal cantitativ intr-o idee calitativa a bunatatn, puteni sau

transcendentei , atunci cand vorbim despre Dumnezeu, trebuie mentionatca acestea sunt calitatile lui Dumnezeu si sunt subintelese in insusi

cuvantul 'olam, cand este pus alaturi de cuvantul Dumnezeu, ideea care

transpare fiind vesnicia lui Dumnezeu.2U Desi termenul 'olam se referala o perioada de timp, fie limitata, fie nelimitata, 'olam este cuvantul caredevine simbol pentru iumea lui Dumnezeu si activitatea Lui.- Refenn laeternitatea lui Dumnezeu sunt gasite foarte des in Vechiul Testament."

Prima descoperire a lui Dumnezeu facuta poporului ales a tost

revelarea numelui "Eu sunt Cel ce sunt *\ Rodman Williams atirma ca

repetarea lui "sunt" sugereaza ideea unei continuitati neintrerupte si a

unei durate nelimitate .:> .lehova sau Dumnezeul vesniciilor o data si numai o data si-a

revelai eternitatea Sa. Numele Lui este singurul cuvant prin care limbaomeneasca in saracia ei Tsi permite sa exprime ideea eternitatii :termen»

" Orton Wiley, op. dr.. p. 337.

'" Geoffrey W. Bromiley. op. cit., p. 162.

17 ibid. p. 163.

18 Orton Wiley , op. cit., p. 337.

19 Geoffrey W. Bromiley,op. cit., p. 163. _,„..-.30 Rodman Williams, Renewal Theology, (Grand Rapids: Zondervan ,

p. 17.

21 Geoffrey W. Bromiley. op. cit., p. 163.22 Cf. Ex3:14,Gen. 21:33, Deut. 33:27, Ps. 90:2, 102:24, Is. 44:6, 57:15.

:3 Rodman Williams, op. cit, p. 17.

83

ca etem sau vesnic au notiunea temporala legata de ei si toate expresiile

noastre nu merg mai departe decat ca Dumnezeu umple tot timpul; El a

fost inaintea timpului si El va fi cand nu va mai exista timp.24 "Eu sunt"are in El toata puterea si esenta eternitatii. Aparte de numele "Eu sunt" siIehova, toate celelalte referinte din Vechiul Testament sustin ideea

eternitatii ca fiind o durata temporala, indefinit extinsa, dar aceasta este In

acord cu faptul ca omul nu are alt mod de a o concepe. 2S "Orice amimagina este tinit. Prin urmare, nu exista idee sau conceptie a vreunui

lucru, pe care sa-/ numim infinit. Nici un om nupoate avea in mintea sa o

imagine de maretie infinita. Cand spunem ca ceva este infmit, aceasta

inseamna doar ca noi nu putem cuprinde cu mintea noastra acel lucru,

neavand o conceptie despre obiect, ci despre incapacitatea noastra."spunea Thomas Hobbes .26 Prin urmare, numele lui Dumnezeu nu este

folosit ca sa ne faca pe noi sa-L gandim, caci este de neinteles, ci ca sa-L

putem venera.27

2. Etemitatea in literatura intertestamentala

Conceptul de eternitate in literatura ebraica intertestamentala

merge aproape in paralel cu eel din Vechiul Testament. O proeminenta si

caractenstica Insusire a acestei literaturi este dualismul contrastant dintre

"acest veac" si "veacul care vine".2S In acest dualism ambele expresii sunt

exprimari ale duratei in lermeni lemporaii. "Veacul care vine" poaie fietemitatea, dar eternitate in sensul de timp fara sfarsit.29 Unii scriitori dinaceasta perioada au avut dificultati in a-si imagina etemitatea ca pe un

timp fara sfarsit, si au tacut din eternitate doar un foarte lung timp. De

exemplu, in I Enoh 10:10 este reprezentata viata vesnica nu mai mult de

500 de ani.

in timpul lui Hristos influenta greaca a patruns in aceasta

literatura. Rezultatul a fost ca ideea unei iesiri imediate din timp in

eternitate, ca lipsa a timpului, si-a gasit ecoun in unele scrieri.J" In acestescrien, de exemplu, in 2 Enoh, dualismul orientat temporal dintre acum

:4 Geoffrey W. Bromiley, op. cit., p. 163.

:<l ibid, p. 162.

:<> N. Bagdasar, op. cit.. p. 235.

v ibid. p. 235.

2X Cf. 2 Ezd. 7:50.:v Cf. Int. lui Sirah 18:9," Ca o picatura de apa in mare si ca un graunte de nisip,

asa sunt de putini ami in ziua veacului".

M> Cf. 2 Enoh.

si atunci a fost schimbat intr-un dualism metafizic dintre aid si

mC° °Din perspective biblica, acest dualism care afiseaza o exclusiva sicalitativa diferenta intre timp si eternitate este falsa.3- In gand.reascriitorilor Vechiului si Noului Testament etemitatea nu este lipsatimpului, ci un timp nelimitat, un timp fara sfarsit.

3. Etemitatea in Noul Testament

In Noul Testament, ca de altfel si in Septuaginta (LXX), este

folosit termenul muw -aion, tradus "vesnicie", "vecie , pentru a expnmaetemitatea. " Acelasi cuvant aion este folosit si pentru desemnarea unei

durate lungi, dar limitata a timpului. Utilizarea aceluiasi termen aionnentru a desemna atat un timp continuu, fara sfarsit, cat si pentru timpullimitat accentueaza ideea conform careia etemitatea este o succesiune

nesfarsita de veacuri.34 Acelasi termen care se refera la timpul perceput denoi la timp cu durata limitata, se refera, de asemenea, si la Dumnezeuletern -1 Tim 1:17, imparatu! vesniciilor", cat si la experienta vesinca a

credinciosului cu Dumnezeu - Ap. 22:5, "si vor imparati in vecu

Experienta fundamental a salvarii este prezentata in NoulTestament intr-un context oriental temporal, o eshatologie perfecta, s.unume: a doua venire a lui Isus Hrislos va pune capat "acestui veac si va

inaugura "veacul care vine " in planul istoriei umane. - In sustinereaacesfei alirmatii vine si un motiv teologic profund, acela ca DumnezeuS-a revelat pe*Sine in timp, nu numai cu scopul de a salva omul de raultimpului , ci mai mult pentru a-I salva de raul acestui veac sau al aceste.lumi precuin si de insuticienta vietii umane prezente. _

Mult cunoscutn expresie din Ap. 10: 6 , "ca nu va mat ti wet o

zabava"(gx. chronos ), nu se refera la faptul ca va fi o era in afaratimpului ; contextul ne arata intelesul acesteia , si anume ca acolo nu vamai fi amanare sau intaizicre, dar timpul va exista continuu. Dumnezeu

M Geoffrey W. Bromiley, op. tit. p. 163.

v- Sinclair B. Ferguson si D. Wright, op. cit, p. 688." Geoffrey W. Bromiley. op. ciL p. 162.

""Wayne Grudem, Systematic Theology,(Leicester: Inter- Varsity Press, 1994).

p. 82.

* Geoffrey W. Bromiley, op. at, p. 163.

85

S-a revelat pe Sine ca nefiind limitat de structure timpului si a spatiului,

asa ca omul putea sa fie rascumparat in timp si nu din timp."Vazuta in context biblic eternitatea este un termen care nu

exclude prezenta timpului. Nu trebuie uitat faptul ca, in contrast cu

gandirea si ideea fiiosofica despre etemitate, care spune ca trebuie sa iesi

din timp pentru a experimenta o forma de existenta mai buna, Dumnezeu

a devenit Om in spatiu si timp.

ETERNITATE SI TIMP

Timpul este durata limitata, masurata prin succesiune,a

miscarii."in perceptia noastra, timpul se distinge ca trecut,prezent si

viitor.Eternitatea ca prezent neschimbat, fara Tnceput si fara sfarsit,

cuprinde tot timpul si coexista, ca un moment indivizibil cu toate

evenimentele succesive din timp. asa cum apar si tree in ordinea lor/9Relatia dintre etemitate si timp nu este recunoscuta ca fiind o

problema importanta pentru teologie. dar ce poate fi mai fundamental

decat relatia Dumnezeului etem cu timpul si spatiul- universul fiintei

umane? Orice doctrina majora a credintei crestine este exprimata prin si

in cadrul timpului si a eternitatii.40Exista trei acceptiuni diferite in care teologii inteleg etemitatea

in raport cu timpul.41 In prima, etemitatea este privita ca o durata fara

sfaisit, in acord cu faptul ca timpul este un gen de exislenta externa a lui

Dumnezeu si a conditiei Lui de existenta. insa aceasta ar putea distrugeunitatea lui Dumnezeu si, mai mult, dovedeste o contradictie cu atributele

lui Dumnezeu: neschimbareas\ imutabilitatea.AlIn cea de-a doua acceptiune, etemitatea este privita ca lipsa a

timpului. Ca teorie tilosofica, aceasta dateaza din vremea lui Platon. Dar

atat in filosofie, cat si in teologie, s-a observat ca este imposibil sa atribui

lui Dumnezeu ideea timpului sau succesiunii. acestea fiind limitele in

care poate sa actioneze si sa gandeasca omul Unit. Privita din acest punct

de vedere, viata lui Dumnezeu ar fi formatA din parti succesive, liecare

parte fiind tinita sau intinita; daca este infinita, atunci fiecare parte ar fi

l" Karl Bar'h. Church Dogmatics, vol. 1, 2, (Edinburg: T.&T. Clark, 1959),

p. 52.

w A. A. Hodge, Outlines ofTheology. (Grand Rapids: Zondervan, 1973), p. 142.

w ibid, p. 142.40 Sinclair B, Ferguson si D. Wright, op. tit, p. 163.

41 Orton Wiley , op. cit., p. 338.

42 ibid, p. 337.

86

eeala cu tntregul si fiecare ar trebui sa fie egala cu celelalte. Pe de altapane daca pftrtile succesive sunt finite, atunci infinitul ar fi sumalucrurilor finite, si in fiecare caz, concluzia ar fi a reductio ad absurdum-

o reducere la absurd.43 „ „ .Si in siarsit, in cea de-a treia acceptiune, atat timpu cat si

eternitatea suntcombinate in constiinta divina, chiar daca timpul nu aresens pentm Dumnezeu, si de aceea El nu are nici o relatie ^ ordineatemporal*. Superioritatea lui Dumnezeu asupra timpului este legata de

interventia lui in44 *

imP' Cele doua idei, de timp si de eternitate, nu se exclud .Ele suntconectate intr-un mod obiectiv. Temporal, ca ne<«*^ W™etemul iar eternul este latura pozitiva, perpetua a temporalului. Rothe

u"e ca temporalul si eternul nu se exclud deloc" Opusu^timpului estelLa timpului si de aceea lipsa ongmn; opusul eternului esteo'exiSa. Eternitatea este un mod de ex.stenta prin care Dumnezeu

sustine timpul. Adevarul eternitatii este conectat intr-un mod mistenos cud ea mtuitlva de Dumnezeu, iar timpul este conectat cu ,deea —a£om- Dumnezeu transcende timpul, dar is, indeplmeste scopul cutapturile Sale sub legea timpului .In relatie cu creatia Sa, DumnezeuuPno e evenimentele ca trecut, prezent si viitor in succesiuneaexLentei lor sau cu alte cuvinte, Dumnezeu cunoaste trecutul ca trecut,orezentui en prezent si viitorul ca vutor. "

P Dar acest element al duratei- timpul Unit, eternitatea mfmita esteo identif.care suficienta a diterentei dintre timp si eternitate ?Nu difera

timpullui Dumnezeu de timpul uman T ouCrtint* .Trascendenta lui Dumnezeu nu este diterentierea absoluta a

timpului de eternitate, dar este libertatea, din insas. motivat.a de a ., m3 omului limitat in spatiu si in timp . Eternitatea nu uebu.. gnnchto ntermeni negativi. ca lipsa a timpului, c. pozitiv, ca timp al u. Dumnezeuc rimp autentic. Acest timp autentic se distinge de timpul uman nu atatnndLa sa (in contrast cu pozitia lui Cullman^daj;rm,* es^pnn ce

ce Barth definea ca fiind simultaneitatea pura. Dumnezeu nu este

-'• Orton Wiley . op. c/t., p., p. 336.

^ ^sWatson, Body ofDivinity. (Grand Rapids: Baker, 1979), p. 72. |46 Orton Wiley, op. dr., p. 337. j

"ibid [414 Orton Wiley, op. cit. p. 337. iJ9 Sinclair B. Ferguson si D. Wright, op. at., p. 688.

50 Karl Barth , op. cit., vol. I, 2, p. 60.

87

dominat de succesiunea timpului sau de diviziunea acestuia in

trecut,prezent si viitor, asa cum sunt fiintele umane, ci poseda timpul in

acea pura simultaneitate, in care trecutul, prezentul si viitorul coexista,

dar tara diferentierea pe care o face omul.51

Constanta lui Dumnezeu nu consta numai Tntr-o imutabilitate

absoluta, ci In credinciosia Sa in timp, ca Dumnezeu viu. Acest timp

autentic al lui Dumnezeu este prototipul si sursa timpului perceput de

oameni. Etemitatea lui Dumnezeu este timpul real, in contrast cu timpul

uman, nereal; Dumnezeu are timpul, noi doar experimentam timpul in

scurta trecere a partilor lui.52

Dumnezeu este originea timpului care devine important prin

activitatea Lui. Timpul nu are valoare daca nu este umplut de

evenimente.53 Daca toate lucrurile ar fi anihilate, nu ar mai putea fi nici o

tranzitie, nici o succesiune, nu ar mai fi timp, totul ar fi mtr-o perfects

stare de vid, nimic si nefiinta. Toate acestea pot fi spuse despre timpul

obiectiv, despre timpul dependent de materie. Asa cum lipsa timpului

obiectiv ar unna din anihilarea materiei, asa lipsa timpului privind

persoanele rationale este conceputa ca distrugerea gandirii.54 Etemitatea,

nefiind o lipsa a timpului, ci existenta timpului intr-o stare pura,

piesupune o succesiune a evenimentelor, datorita faptului ca timpul este

succesiunea evenimentelor. insa ideea pura de eternitate nu poate tolera

durata sau succesiunea ca fiind necesare constiintei divine.56

Exisra doua moiive pentru care succesiunea este negata ca

existand la Dumnezeu. Primul motiv se refera la evenimentele exteme.

Ele sunt totdeauna prezente in mintea lui Dumnezeu. El vede toate

evenimentele in relatiile lor, fie cauzale, fie cronologice, Dumnezeu stie

cum se succed toate evenimentele in timp.57AI doilca motiv pentru care succesinea este negata la Dumnezeu

se refera la relatia succesiunii gandurilor si actelor divine. Stim doar ca

Dumnzeu produce constant noi efecte, efecte care se succed unele pe

M [ Karl Barth , op. at., vol. I, 2. p. 61.

y: Sinclair B. Ferguson si D. Wright, op. cit. p. 689.

s; William Strawson Jesus and the Future Life, (Philadelphia: Westminster,

1959), p. 32.

Si Charles Hodge , Systematic Theology, (New- York: Charles Scribnes, 1875),

p. 389.

55 Karl Barth,op. cit, vol III, 1, p. 69.

56 Orton Wiley, op. cit, p. 337.

57 Sinclair B. Ferguson si D. Wright, op. ciL, p. 689.

altele In timp, dar nu putem sti daca^aceste efecte sunt un exercitiu

succesiv sau simultan al lui Dumnezeu.Exista numeroase mistere legate de succesiunea cronologica in

natura noastra, pe care nu le putem explica; stim ca in vise, de exemplu,lunile pot fi concentrate in momente si momentele extmse in luni. bauinainte de moarte, se intampla foarte des ca tot trecutul sa devina dintr-odata prezent. Oare ne-a creat Dumnezeu in asa fel incat memona sa fie lafel de vie ca si constiinta prezenta?59 Acest fapt nu este un lucruimposibil, memoria noastra fund astfel constiinta trecutului. ^

Dar Dumnezeu nu este o fiinta limitata in timp, Dumnezeu in fc!

insusi nu cunoaste succesiune in timp, El este independent de scurgerea

Dr Pope 6(l gaseste explicatia relatiei dintre timp si etemitate inHristos eternul Cuvant."Putem indrazni sa spunem ca in Dumnezeuletern locuieste etemitatea, si ca in Fiul, Intaiul nascut din intreaga Creatielocuieste timpul. Asa cum in intrupare Dumnezeu S-a manifestat pnncame 'asa in creatie Dumnezeu Se manifesta in timp. Si asa cum, pentru

totdeauna, Dumnezeu Se va manifesta prin Fiul Sau intrupat, asa El vaavea pentru totdeauna in si prin Fiul, o manifestare in timp, aceasta

insemnand ca timpul si etemitatea vor coexista pentru totdeauna."Rodman Williams61 diferentiaza trei aspecte ale etemitatti pnn

care aceasta transcende timpul: etemitatea este pretemporala,sv.pratemporala si posttemporala.62 Etemitatea este in natura luiDumnezeu de a exista, si de aceea, putem spune ca Dumnezeu este

pretemporal, supratemporal si posttemporal.Dumnezeu este pretemporal. Aceasta inseamna ca existenta lui

Dumnezeu preceda toate lucrurile. El a fost la inceputul tuturor celorlalteincepturi Dumnezeu era in El insusi. Tmpul a fost creat o data cu spatmlsi materia, "dar inainte de toate timpurile TU ESTl si nu era un tmip incare sa nu tie timp. Caci Tu nu prin timpuri precedezi timpurile, caci

asttel nu at tiprecedat toate timpurile " spunea atat de inspirat Augustin.Aceasta reprezinta eteinitatea lui Dumnezeu ca pretemporala. Totdeauna

* Sinclair B. Ferguson si D. Wright, op. cit., p. 689.

5" Orton Wiley, op. cit.s p. 337.

6lRodman Williams, Renewal Theology, (Grand Rapids - Zondervan, 1988),

p. 56.

(>2 Karl Barth, op. cit., vol. HI, l,p. 619.6> Augustin, ContTesionesX Bucuresti: Ed. Inst. Biblic Ortodox ,1994 ), p. 58

89

si oriunde Dumnezeu exista ca Cel etern, in acest sens al pretempo-

ralitataii.

Dumnezeu este supratemporal. Barth prefera sa foloseasca tn

locul cuvantului supratemporal, cuvantul cotemporal.64 Eternitatea lui

Dumnezeu coexista cu timpu], dar nu exista diferenta Tntre Inceput si

sfarsit, si prin aceasta eternitatea transcende timpul. Tot Barth spune ca

viata divina este eternitatea lui Dumnezeu ca supratemporala sau

cotemporala.b> Totdeauna si oriunde Dumnezeu este Cel "care este" Tn

sensul cotemporalitatii, de asemenea.

Dumnezeu este posttemporal. Aceasta afirmatie completeaza

conceptul de erernitate ca incluzad temporalul. A$a cum Dumnezeu este

inaintea si deasupra timpului, asa El este si dupa timp, dupa fiecare si tot

timpul.66 El este cand timpul nu va mai fi .Eternitatea este, de asemenea,

acest "atunci", la fel cum este "o data'* inainte de tot timpul si la fel cum

este "acum" peste tot timpul ,67 Dumnezeu este ultimul. Eternitatea este

scopul si sfarsitul, dincolo de si peste orice alt scop sau sfarsit.68Totdeauna si oriunde Dumnezeu este Cel etern si in sensul post-

temporal itatii.

Pretemporalitatea, cotemporalitatea sau supratemporalitatea si

post-temporalitatea sunt in acelasi timp eternitatea lui Dumnezeu si de

aceea insusi Dumnezeu cel viu, Domnul timpului. Dumnezeu suveran si

independent, care exista prin Sine Insusi.69

Timpu! are c relatie stricta cu lumea lucrurilor existentc Tn

succesiune. Dumnezeu umple timpul in orice parte a acestuia, iar

eternitatea Lui nu este o existenta Tn timp, este mai mult decat aceasta,

este Insusi Dumnezeu cel viu.7"

"* Karl Barth, op. cit., vol. Ill, I, p. 623.

'* ibid, p. 626.'* Rodman Williams, op. cit, p. 56.

r'7 Karl Barth, op. cit., vol. Ill, I, p.637.

'* Geoffrey* W. Bfomiley , op. cit. p. 162.

'* Karl Barth,op. cit.. vol. Ill, 1, p. 638.

70 Louis Berkhof, Systematic Theology. (Edinburg: The Banner ofTruth , 1979),

p. 58.

90

CE AFBRMAM SI CE NEGaM CAND SPUNEM Ca

DUMNEZEU ESTE ETERN ?

Prin eternitate, ca atribut al lui Dumnezeu, intelegem ca

Dumnezeu este deasupra timpului, liber de orice diferentiere temporala a

trecutului si a viitorului, in existenta caruia nu este succesiune.71Cand spunem ca Dumnezeu este etem, prima idee care reiese din

aceasta afirmatie este ca Dumnezeu nu are nici Tnceput si nici sfarsit, dar

evident ca teologia si filosofia adauga ceva mai mult decat simpla idee a

duratei. Etemitetea este privita doar ca atribut al lui Dumnezeu, aceasta

insemnand ca El este etern, in sensul in care eternitatea este in natura Lui

de a exista.72Dr. Raymond 73spune ca eternitatea, ca atribut al lui Dumnezeu,

este echivalenta cu faptul ca la El nu exista timp trecut sau viitor, ci din

vesnicie in vesnicie un prezent etern, dar intelege toate lucrurile ca avand

un trecut, un prezent si un viitor, In succesiune. La Dumnezeu, gandurile,

scopurile si planurile Lui sunt eteme ca El insusi, si de aceea ideea unui"punctum stans* sau " nunc stans'- prezent etern poate fi acceptata.74Acest prezent creeaza o acceptiune temporala, fiind ceea ce urmeaza

trecutului si preceda viitorul. Dar Dumnezeu depaseste aceasta sfera de

prezent temporal, prezentul lui Dumnezeu fund eternitatea, care

inglobeaza In ea tot timpul: trecut, prezent si viitor. 7S Eternitatea estesimultancitatca pcrfecta a trecutului, prezentului si a viitcrului in

constiinta lui Dumnezeu.76Versetul biblic care defineste eel mai clar eternitatea lui Dumnezeu

este Apoc. 1:8.77 Dumnezeu este singura fiinta care exista prin Sine insusi,independent in existenta Sn de orice iimita. Dumnezeu este Alfa, este

eternul pretemporal, dinaintea timpului, inceputul inceputurilor. El este

Omega. El va exista in El insusi cand nimic nu va mai fi, eternul

posttemporal. s

71 Orton Wiley , op. cir., p. 337.

72 Geofrey W. Bromiley, op. tit., p. 162.

7-1 Orton Wiley, op. cit., p. 337.

74 A. A.. Hodge, op. cit., p . 142.

75 Rodman Williams, op. cit., p. 56.

76 Karl Barth, op. cit. , vol. Ill, I,p. 640.

77 Apoc. 1: 8 "Eu sunt Alfa si Omega, inceputul si Sfarsitul, Cel ce este , Cel ce

era si Cel ce vine, Cel Atotputernic. " .

78 William Strawson, op. cit., p. 33.

91

Dumnezeu este etern, eternitatea fiind unul dintre atributele

absolute si incomunicabile ale lui Dumnezeu.79 "Cel mai mare si eel mai

bun om din lume poate spune ca prin harul lui Dumnezeu sunt ce sunt,

dar Dumnezeu spune in mod absolut - si este mai mult decat poate spune

orice faptura, om sau inger, Eu sunt eel ce sunt- Domnul Vesniciilor.80

L'auteur se propose de presenter la notion d'eternite de point de

vue philosophique et notamment theologique.

L'article fait ['opposition entre la conception philosophique selon

laquelle Peternite est I'absence du temps et la conception biblique qui

conceit I'eternite comme la succession infinite des siecles. L'etemite ne

rejete pas la presence du temps. Dieu est en dehors du temps, mais II

accomplit Son but avec Sa creation sous la loi du temps. II connait le

passe comme passe, le present comme present et le futur comme tutur.

The author attemps to present the notion of eternity from a

philosophical and especially theological point of view.

The article opposes the philosophical conception which regards

the eternity as the absence of the time upholding the biblical conception

which conceives it as an endless succession of evens. Eternity and time

are not incompatible notion. God is above the time, but He fulfils His

purpose with His creation under temporal laws. He knows the past as

past, the present as present and the future as future.

""' James M. Boice. Foundations ofthe Christian Faith. (Leicester: Inter- Varsity

Press. 1992). p. 53.

Sl) Matthew Henry, Commentary ofthe Whole Bible, vol. 1, (New York :Fleming

H. Revell, 1890),p. 284.