Ascultarea ntotdeauna este mpotriva obiceiurilor firii, pentru c noi am motenit firea celui care s-a mpotrivit la nceput lui Dumnezeu. Ca s nu mai spunem c avem de acum o conlucrare de cteva mii de ani cu duhurile neascultrii.

-Ascultarea fa de duhovnic este uneori mpotriva legilor firii. Care este primul pas spre ascultare?

-Ascultarea ntotdeauna este mpotriva obiceiurilor firii, pentru c noi am motenit firea celui care s-a mpotrivit la nceput lui Dumnezeu. Ca s nu mai spunem c avem de acum o conlucrare de cteva mii de ani cu duhurile neascultrii. Aa c, tiind aceasta, s clcm voia noastr. De la nceput dac avem aceast putere i aceast dragoste s cutm gndul care se ridic mpotriva poruncii i s-l nfruntm.

(Ieromonah Savatie Batovoi, Singuri n faa libertii, Editura Cathisma, Bucureti, 2009, p. 13)

De ce sa-mi vand creedinta?

Ce-ai tu sa-mi dai in loc?

Aur, argint, avere,

Sau lemne pentru foc?

De ce mi-L vrei pe Domnul?

Ce vrei sa faci cu El?

Sa-L mai omori o data?

Ma crezi asa misel?

Dupa o viata-ntreaga,

De lupta si de truda,

Crezi c-am sa-mi scriu vreodata,

Pe fruntea-aceasta: Iuda?

Omora-ma pe mine,

Daca asa socoti,

Dar pe Hristos din suflet,

Sa stii ca nu mi-l scoti!'

.........................

Iat o tain neptruns de mintea omului: c Domnul Hristos mprumut preotului chipul, glasul i micarea; c repet, El este Cel ce svrete, dnd omului, prin hirotonie, mai presus de fire, bogia harului preoiei.

Iat o tain neptruns de mintea omului: c Domnul Hristos mprumut preotului chipul, glasul i micarea; c repet, El este Cel ce svrete, dnd omului, prin hirotonie, mai presus de fire, bogia harului preoiei, svrindu-se astfel marile prefaceri ale pinii i vinului n Trupul i Sngele Mntuitorului ca s-L avem vzut (prin credin) permanent cu noi, s ne mprtim cu Trupul i Sngele Lui. C cine nu va mnca Trupul Meu i nu va bea Sngele Meu, nu va avea via ntru el.

Iat deci, folosul cel mai desvrit: c avnd n toat fiina ta pe Hristos Biruitorul, vei fi luminat i de temut pe tot drumul de mare rspundere al mntuirii tale i al semenilor ti.

La Sfnta Liturghie primeti ntr-un fel deosebit harul lui Dumnezeu, tria cea mare a cretinului, aprinznd lumina adevrului din om pentru viaa i lupta mpotriva puterilor ntunericului.

Suntem cum mergem !

Mersul, adica modul in care pasim si calcam, ne defineste sufletul. Intr-un fel merge omul bucuros si intr-alt fel merge omul suparat. Exista un mers al omului bland si un mers al omului iute la manie; un mers al celui smerit si un mers al celui mandru. Intr-un cuvant, miscarile sufletului nostru ne influenteaza pana si mersul; virtutile ne fac mersul masurat si placut, iar patimile ni-l fac vrednic de luat in ras sau chiar respingator.

Sfantul Apostol Pavel spune: "Ori de mancati, ori de beti, ori altceva de faceti, toate spre slava lui Dumnezeu sa le faceti" (I Corinteni 10, 31). Pornind de la acest cuvant, Sfantul Ioan Gura de Aur spune: "Poti si merge pentru Dumnezeu." Deci, pana si mersul il putem inchina lui Dumnezeu sau vrajmasului mantuirii noastre. Ca, de altfel, fiecare lucru din viata noastra trupeasca si sufleteasca.

Suntem cum mergem !

Mersul si pasitul ne definesc personalitatea; fac parte din personalitatea si viata fiecaruia dintre noi. Astfel, intr-o oarecare masura, il putem cunoaste pe om dupa modul in care merge. Modul in care calca talpa piciorului, de asemenea, ne ofera indicii importante despre personalitatea unui om. Cautand spre mersul si pasitul cuiva, observam ca acestea nu sunt influentate doar de starea de sanatate trupeasca, ci si de comportamentul sau, adica de calitatile si defectele sale sufletesti.

Un om cu sufletul sanatos va avea intotdeauna un mers potrivit si odihnitor.

Mersul regulat, cu pasi egali, de masura potrivita, este mersul unui om normal, al omului simplu, mediu, ponderat, echilibrat, cu mintea adunata, care poate fi de o spiritualitate inalta, dar si de o mediocritate crunta, insa coerent, stapan pe simturile sale. Un astfel de om nu iese in evidenta cu nimic neplacut, atunci cand se afla printre alti oameni. El poate atrage atentia celorlalti prin linistea si prin mersul sau ordonat.

Mersul apasat, cu o calcatura puternica, denota un om sigur pe sine, cu un temperament puternic, echilibrat, daca pasii sunt armoniosi. In schimb, daca pasii sunt neregulati, iar mersul comporta mici zvacniri, dar este apasat si rigid, atunci vorbim despre un om prea sigur pe sine, prea convins de superioritatea lui, despre un om ingamfat si oroglios.

"Omul smerit se cunoaste dupa pasit"

Cuviosul Paisie Aghioritul spune: "Lucrul cel mai important este ca, atunci cand omul are lucrare launtrica si se straduieste sa nu trambiteze binele pe care il savarseste, ceilalti simt aceasta; si astfel toti il au la evlavie si il iubesc, fara ca el sa-si dea seama. In schimb, cel care vrea sa se scoata pe sine in evidenta, in cele din urma, se face de batjocura.

Cat de placut este omul smerit si cat de respingator este cel mandru! Pe cel mandru nimeni nu-l iubeste; pana si Dumnezeu isi intoarce fata de la el. Vezi, si copiii mici, atunci cand vad un copil putin mandru, isi bat joc de el, in timp ce pe un copil tacut si cuminte il respecta atat de mult! Iar daca vad pe cineva pasind tantos, il simt si isi bat joc de el. Omul smerit se cunoaste dupa pasit.

Imi amintesc de cineva din Konita care, desi era muritor de foame, purta in fiecare zi costum, cravata si palarie si umbla tantos prin piata. Copilasii, de indata ce il vedeau, mergeau in urma lui si il luau in ras, imitandu-i mersul. Si erau doar niste copilasi! Cu cat mai mult cei mari il simt pe omul mandru!"

"Poti si merge pentru Dumnezeu."

Sfantul Ioan Gura de Aur zice: "Poti si merge pentru Dumnezeu. Am putea sa indreptam acest cuvant si in ce priveste incaltamintea. Ca il poti slavi pe Dumnezeu prin felul cum mergi si prin imbracaminte, asculta ce spune un barbat intelept: Imbracamintea omului, dintii care rad si calcatura lui (felul in care merge) ii vestesc firea (Sirah 19, 27).

Cand ne imbracam cuviincios, cand suntem plini de seriozitate si aratam in toata purtarea noastra cumpatare, atunci si cel necredincios, si cel desfranat, si zurbagiul, oricat de ticalosi ar fi, raman uimiti la vederea noastra, chiar numai intalnindu-ne o data."

Sa-I dam lui Dumnezeu pana si mersul nostru !

La fiecare ectenie, preotul slujitor spune: "Pe noi insine si unii pe altii si toata viata noastra lui Hristos Dumnezeu sa o dam." Iar credinciosii raspund, zicand: "Tie, Doamne!" Cand zicem "toata viata noastra" trebuie sa fim constienti de faptul ca nici cel mai mic lucru din trupul si sufletul nostru nu trebuie sa ramana neinchinat lui Dumnezeu.

Sfantul Apostol Pavel zice: "Ori de mancati, ori de beti, ori altceva de faceti, toate spre slava lui Dumnezeu sa le faceti" (I Corinteni 10, 31). Pornind de la acest cuvant, Sfantul Ioan Gura de Aur spune: "Poti si merge pentru Dumnezeu." Deci, pana si mersul il putem inchina cuiva, adica lui Dumnezeu sau vrajmasului mantuirii noastre.

Nu este nebunie sa luam aminte pana si la modul in care mergem, ci semn al unei mari intelepciuni si al unei adanci cunoasteri a omului. Luand aminte la modul in care pasim, luam aminte, de fapt, la miscarile sufletului nostru. Sa avem trezvie, ca nu cumva mersul nostru sa fie unul ispititor sau batjocoritor.

Sa pasim ca inaintea lui Dumnezeu si pentru El !

Sa lucram, deci, la propria mantuire pana si in timpul mersului, pasind simplu, cu evlavie, alungand gandurile straine si rostind rugaciunea cea de toata vremea. Poate la acest lucru s-a referit si inteleptul, cand a zis: "Numai acela care ia aminte la mersul lui isi pazeste sufletul sau" (Pilde 16, 17).

---------------------------------------------------------

Patul trebuie sa tina sufletul treaz

Patul in care ne odihnim trupul este un loc de mica insemnatate. Cu toate acestea, unii oameni l-au ridicat la un rang foarte inalt, lucrandu-l din cele mai deosebite lemne si impodobindu-l cu metale scumpe si cu pietre rare. Cautand spre unii ca acestia, spre a nu ramane cu sufletul orb, Sfantul Ioan Gura de Aur ne prezinta in cuvinte aurite randuiala crestina si nefirescul din faptele celorlalti.

Patul trebuie sa tina sufletul treaz

Sfantul Ioan Gura de Aur spune: "Vai celor ce dorm in paturi de fildes si se desfata intru asternuturile lor, celor ce mananca iezi din turma si vitei de lapte din cirezi (Amos 6, 4), celor ce beau vinul strecurat si se ung cu mirurile cele mai de frunte! (...)

Ce ticalosie mai mare poate fi, ca aceea de a dormi in paturi de fildes? Celelalte pacate, cum ar fi betia, lacomia, desfraul, aduc intr-o mica masura placere; dar tolanitul pe paturi de fildes ce placere are, ce dulceata?

Oare frumusetea unui pat ne face somnul mai dulce si mai placut? Daca ne gandim mai bine, e mai degraba mai impovarator si mai obositor. Cand te gandesti, in timp ce dormi pe un pat de fildes, ca altul nu are nici painea cea de toate zilele, nu te mustra oare cugetul, nu se revolta, osandind aceasta nepotrivire?

Daca este un lucru rau sa dormi pe paturi de fildes, ce cuvant de aparare am mai putea avea cand paturile mai sunt ferecate si in argint?

Vrei sa vezi un pat frumos? Ti-l voi arata indata!

Nu patul unui om de rand, nici de ostas, ci frumusete de pat imparatesc. De-ai fi cel mai ravnitor dintre oameni, stiu bine ca nu ti-ai dori un pat mai frumos ca patul imparatului. Si, ceea ce-i mai minunat, nu-ti arat patul unui imparat oarecare, ci al unuia de frunte, al unui imparat mai mare ca toti imparatii, cantat pana acum in toata lumea, iti arat patul imparatului David.

Ca patul acela nu era impodobit peste tot cu argint si aur, ci cu lacrimi si marturisire, insusi o spune, graind asa: "Spala-voi in fiecare noapte patul meu; cu lacrimile mele asternutul meu voi uda!" (Psalmi 6, 6). Lacrimile lui, ca niste margaritare, erau incrustate pretutindeni pe pat.

Uita-te la sufletul lui iubitor de Dumnezeu! Pentru ca ziua ii era prinsa de treburile cu mai-marii popoarelor, cu capeteniile de osti, cu neamurile, cu poporul sau, cu ostasii, cu razboaiele, cu pacea, cu treburile cetatii, cu treburile de obste, cu cele de departe, cu cele de aproape, pentru aceea ragazul pe care noi toti il cheltuim cu somnul, el il cheltuia cu marturisirea, rugaciunile si lacrimile. Si nu facea asta o noapte, iar a doua inceta; nici nu facea asta doua-trei nopti la rand, si apoi se oprea, ci facea asta in fiecare noapte.

"Spala-voi, spune el, in fiecare noapte patul meu; cu lacrimile mele asternutul meu voi uda!" Prin aceste cuvinte arata bogatia si desimea lacrimilor lui. Pe cand toti dormeau si era tacere adanca, atunci singur se ruga lui Dumnezeu; si Ochiul cel neadormit era inaintea celui ce plangea, care se tanguia si-si spunea pacatele.

Fa-ti si tu un pat ca acesta! Un pat ferecat cu argint starneste pizma oamenilor si aprinde mania lui Dumnezeu; dar astfel de lacrimi, ca acelea ale lui David, pot stinge chiar focul iadului.

Vrei sa-ti arat si un alt pat? Iata patul lui Iacov! Pamantul ii era patul, si piatra capatai. De aceea si a vazut piatra cea duhovniceasca si scara aceea pe care se suiau si se coborau ingerii.

Astfel de paturi sa ne facem si noi, ca sa avem visele lui Iacov! Dar daca ne culcam in paturi de argint, nu numai ca nu simtim nici o placere, dar mai avem si suparari. Cand te gandesti ca pe ger cumplit si in miez de noapte, in timp ce tu dormi in pat, saracul sta aruncat pe un morman de paie, in pridvoarele bailor, acoperit cu o rogojina, tremurand, inghetat de frig, istovit de foame, atunci stiu bine ca, de-ai fi mai impietrit ca toti oamenii, stiu bine ca te osandesti in sinea ta, caci tu ai mai mult decat iti trebuie, iar aceluia nu-i lasi sa aiba nici cele de trebuinta.

Un proverb spune ca nici un ostas, cand e pe campul de lupta, nu se incurca cu grijile vietii. Ostas esti si tu, ostas duhovnicesc! Iar un astfel de ostas nu doarme in pat de fildes, ci pe pamant."

Asternut tare, iar nu pat moale

Un asternut mai tare ne tine sufletul treaz, pe cand un pat moala ne moleseste si trupul si sufletul. Indiferent de munca de peste zi si de locul vietuirii, crestinul se cuvine sa aibe sufletul treaz si in vremea noptii, spre a nu cadea prada vicleniei vrajmasului.

Patul cu asternutul mai tare a fost cinstit de toti sfintii si, la randul lor, de toti medicii. Trupul si sufletul se folosesc deopotriva de pe urma unui astfel de pat, pe cand, intr-un pat foarte moale, trupul si sufletul au de suferit.

Sfantul Nicodim Aghioritul ne atrage atentia asupra importantei patului in care ne petrecem noptile, zicand: "Paturile cele moi si saltelele umplute cu pene se cuvine sa le lepezi de la tine, ca pe unele ce sunt pricini de vatamare sufleteasca tuturor, atat batranilor, cat mai ales tinerilor, caci ele inmoaie trupul, il scufunda intr-un ocean de somn si il infierbinta peste masura, pricinuindu-i prin aceasta focurile poftei."

Apoi, in Pateric, gasim urmatoarea pilda: "Un oarecare batran, fiind intrebat de un frate ce sa faca, pentru ca este razboit de patima curviei, i-a raspuns sa se pazeasca de multa mancare, de grairea de rau si de alte fapte care nasc o asemenea patima. Dar fratele, toate acestea pazindu-le, nu a aflat nici o vindecare patimii, ci, mergand adeseori la batranul, il intreba acelasi lucru. Atunci, sculandu-se acel batran, a venit la chilia fratelui si, vazand patul cel gros, unde dormea acela, a zis: "O, iata! Aceasta este pricina razboiului tau, frate!" Si de atunci, indepartand fratele asternutul cel moale, nu a mai fost luptat de duhul curviei."

--------------------------------------------------------

Alimentatia speciala in cancer si afectiuni colaterale

Milioane de persoane, in toata lumea, sunt diagnosticate anual cu cancer. Sunt peste 200 de tipuri de cancer, fiecare cu simptomele sale, cu metode de diagnosticare si tratament diferite. Cercetatorii Britanici sustin ca mai mult de una din trei persoane va dezvolta de-a lungul vietii o forma sau alta de cancer.

Cancerul (neoplasm malign) reprezinta o categorie de boli caracterizate printr-o diviziune necontrolata a unui grup de celule, care au capacitatea de a invada alte tesuturi din organism, fie prin crestere directa in tesuturi adiacente (invazie) sau prin migratia celulelor spre locuri mai indepartate in organism (metastaza). Tumorile maligne sunt acele tumori care au capacitatea de a invada alte tesuturi, fie din vecinatate (prin invazie tumorala), fie la distanta (prin metastaze tumorale).

Cum ne tratam? Ce tratamente? Ce putem face pentru a duce o viata sanatoasa in continuare?

Suplimentele nutritive sunt esentiale in toate etapele bolii! Acestea au rol in protejarea celulelor sanatoase, anumite seminte (in, soia, floarea-soarelui etc) ofera fibre alimentare si antioxidanti, legume precum usturoiul, ceapa, prazul si ceaiul verde sau cel rosu de asemenea au un rol pozitiv in dieta. Citricele, fructele organice precum merele, strugurii, afinele, murele sau ananasul au un rol foarte bun in protejarea organismului de proliferarea celulelor canceroase.

Painea recomandata la dieta anti-cancer este intotdeauna painea din cereale integrale, painea alba si cam toate produsele pe baza de faina alba fiind practic interzise. La fel sta situatia si cu zaharul, carnea si derivatele sale, alte produse procesate, pastele fainoase si in general orice produs care nu este proaspat sau e tratat cu pesticide. In special alcoolul, zaharul, dulciurile si faina alba pot face ravagii in organismul persoanelor suspecte de cancer acestea nu pot fi introduse la dieta decat ocazional, dar si atunci in portii nesemnificative.

Miscarea fizica moderata, alternata cu plimbarile in aer liber, evitarea completa a tuturor surselor de stres si multa odihna vor ajuta foarte mult ca dieta sa isi arate rezultatele sale benefice.Toate aceste masuri trebuie avute in vedere, familia bolnavului jucand un rol important din acest punct de vedere. O mentalitate pozitiva si o alimentatie sanatoasa vor face adesea minuni.Este esential sa va consultati medicul curant/nutritionist in orice problema.Nu renuntati la suplimente nutritive si alimente speciale in perioadele de terapie! Rezultatele sunt direct influentate de starea de nutritie a organismului afectat.

-------------------------------------------