ESENT

E

ESENT

E

TRIM.2 - 2012

CULEGERE DE POEZII

PUBLICATE ÎN TRIM I-2012

REALIZATOR

Pentru a citi poeziile unui autor dă click pe poză şi vei ajunge imediat la poezia acestuia. Pentru a reveni la cuprins dă click pe săgeata “retur”

ROXANA

VASILEVIOLETA

MARIANRELY

NUTZU

LILIANA

VIOLETTASTELIAN

GELUVICTOR

VIOREL

DOINITA

DANIEL SANDA

NUTZU

BORIS

MARILENA

GINA

Pentru a citi poeziile unui autor dă click pe poză şi vei ajunge imediat la poezia acestuia. Pentru a reveni la cuprins dă click pe săgeata “retur”

IURI

LOLA ION

ELENA ROMIȚA

DORIN

VICHI

ANA

FLORIN

ION

RALUCA

DANIEL

FLORINVIOREL

CAMELIA

CRINA

DELIA

VOICU

Pentru a citi poeziile unui autor dă click pe poză şi vei ajunge imediat la poezia acestuia. Pentru a reveni la cuprins dă click pe săgeata “retur”

ICA

DAN EUGEN MIRELA

AURA

ADELAFABYOLA

PREDASTEJĂREL CRISTINA

LLELUHORIA VIOLETA RODICA JUSTITIARULGABY

IOAN

VASEA

Pentru a citi poeziile unui autor dă click pe poză şi vei ajunge imediat la poezia acestuia. Pentru a reveni la cuprins dă click pe săgeata “retur”

MARIN

INES

IOAN

AURORA

MIOARA

OCTAVIAN

VIORICA

MIRCEA

ELENA

DORINA

RODICACARMENGEORGE

GHEORGHE

MIHAI CARMEN

GEORGE

GEORGE

Pentru a citi poeziile unui autor dă click pe poză şi vei ajunge imediat la poezia acestuia. Pentru a reveni la cuprins dă click pe săgeata “retur”

IONUȚ

ANI

VASILE

ELENA

ELENAELENA

MARIUS MARIA

ADRIANA

MARIANA

GIREL IOANAEUNESCU

GABRIELGEORGEVERONICA

DORIA

EMIL

Pentru a citi poeziile unui autor dă click pe poză şi vei ajunge imediat la poezia acestuia. Pentru a reveni la cuprins dă click pe săgeata “retur”

IOAN ELENA

VERONA

LUMINIȚAVALENCA

VASILICA

VASILE

ELENA

MARIA FLAVIAVALERICA

ROMEO

DORINA

retur

Am vrut să-ți dau o lacrimă albastră,Să plâng în poala ta o viață-ntreagă,Petala galbenă, atât de dragă,Eu o păstram în suflet, pe fereastră.

Am încercat în fiecare noapteSă te ridic spre infinita zare,Am construit în fața ta altare,Zidind în versuri miile de șoapte.

Nu știu de ce ai preferat himereȘi valuri care trec spre larg, docile,Nu ți-a plăcut să te înalți spre sfere,

Ai savurat iubirile facile.Sorbind cuvinte fade, efemere,Trăiești mereu banalele idile.

Banalele idile Aprind lumina și alergPrin labirintul unui vis,Tăcerile parcă se șterg,Renasc iubiri dintr-un abis.

Ridic cortina și coborÎn jocul fluturilor reci,Îmi cântă ploaia, iar un norSărută clipe triste, zeci.

Privesc un orizont pustiuȘi gust culori din curcubeu;E prea devreme sau târziuSă-mbrac în el sufletul meu?

Aprind lumina și întreb:E drumul drept? Unde să merg?Sunt un cocor sau doar un breb?Să mă opresc? Să mai alerg?

Prin labirintul fără sensCălătoresc, dar n-am bilet,Drumul spre cer este imens,Iar curcubeul violet.

Întrebări

IOAN GRIGORAȘ

retur

În jocul de cuvinte fără sens,Cu valuri repezi care plâng pe stânciȘi flori ce nu ajung la un consens,Mă scald ca-n ape tulburi și adânci.

Din umbre adunate într-un stol,Cu râuri care rătăcesc prin ploi,Pe frunte-mi crește mugur de pistolȘi-n mintea mea albinele fug roi.

Tu nu mai vii și fluturii sunt reci,În lampadare se aprind tristeți,Izvoarele de munte, astăzi, seciAscund sub pleoape lacrimi și stricteți.

Cuprind în mine gust de răsăritȘi trei octave dintr-un vis absurd,Alung secundele cu pas răritȘi vântul care bate trist și surd.

În jocul de cuvinte fără sens,Găsesc un foc ce arde mai intens.

Prin jocul de cuvinte

AUTOR: IOAN GRIGORAȘ

La marginea tăcerilor absurde,Cu amintiri curtate de uitareȘi lacrimi reci care cerșesc iertare,Doar valuri mai lovesc stâncile surde.

Pe plaja nostalgiilor secrete,Cu turnuri de nisip lângă casteleȘi poduri cu picioarele-n atele,Îmi lași în inimă semne discrete.

Din spuma mării cu petală verde,La capete de țărmuri nisipoase,Sărutul tău de floare se mai pierdeÎn visele cuminți ori prin angoase.

În nopțile pustii marea te credeUn curcubeu rămas din veri ploioase.

Dincolo de tăceri

retur

Plutim pe mare, spre apus,O stea sărută un catarg,C-un val doar amintiri mai curg,Se pierd pe undeva în larg.

Departe văd un țărm pustiu,Pe un recif plin de coraliVom ancora într-un târziuSă ne iubim, doi imorali.

Va bate briza peste noi,Din algă o să facem patȘi vom dormi pe plajă goi,Sub cerul dimineții mat.

În golf, pe spume argintii,Se leagănă o luntre-n vis,În jurul ei, speranțe miiNe poartă către paradis.

În zori, sus ancora! Pornim,În croazieră spre apus!Pe punte, dacă ne dorim,A mai rămas ceva de spus.

Sus ancora!Te-am agățat în cabaret, O cântăreață cu paietă,Aveai în sutien carnet;Mi-ai spus că nu ești proxenetă.

Ne-am dus acasă, în duet,Ți-am dat pălinc,-o navetă,Doreai pe viață un poet,Să-i pregătești în zori omletă.

Când mi-ai cântat la clarinet,Stăteai cu fundul în chiuvetă,Puțeai a vampă și-a bufet,Dar te jurai că ești brunetă.

N-am să mai calc prin cabaret,Las blonde fără verighetă,De astăzi nu mai scriu sonetLa orice târfă-n voaletă.

Cabaret

AUTOR: IOAN GRIGORAȘ

retur

Ascultă-mi gândul adormitȘi nu-mi topi visul din pleoape;În fir de rouă-am izbutit,În pași de vals să-ți fiu aproape.

Simte-mi azi dorul risipit,În ultimele tandre șoapte;Când lacrima din asfințit,Îngenuncheată stă în noapte.

Culege-mi ploile din zborȘi cântă-mi fluxul de iubire;Când susurul din blând izvor,Frântură e de amăgire.

Topește-mi pașii goi din zoriPe voalul fin, plin de cristale;Și poartă-i tandru către nori,Pictând mărgeane ireale.

Sărută-mi umărul lăsatDe greutăți și întristare;Când timpul, gol stă aplecat,Gonit și fără apărare.

Ucide-mi zbuciumul din trupȘi fii a mea dulce scăpare;Vreau, din clepsidră să erup,S-arunc și chin, dar și uitare.

Ucide-mi zbuciumul...

Cât de trist e zâmbetul de dor,Cât de pură-i tinerețea-n floare,Se prelinge-n jos mult prea ușorLacrima, pe-obraz- ca o cărare.

Dulce-i mierea cea din flori de tei,Blândă-i toamna când se lasă seara;Un cristal în ochii de femei,Este steaua prinsă în volara.

Ploaia se adună-n ochii tăi,Soarta nu ți-a fost deloc ușoară;Sufletul e prins în vâlvătăi, Gândul ca o piatră grea, de moară.

Plângi acum, ți-e sufletul amar,Plângi, femeie dulce, ca vioara,Plângi femeie-n drumul spre altar,Corpul îți vibrează ca ghitara.

Plângi...

AUTOR ROXANA GAVRILUȚĂ

retur

Când totul te-ndeamnă la somn şi visare,Ai vrea să alungi în pustiuri amarul;Alunecă-n tine-ntrebări mai bizare:S-or stinge cândva amintirea şi jarul?

Când gânduri albastre, înalte,-şi iau zborulSpre ţărmuri, departe, albite de valuri,Timidă, tăcută, chem iarăşi fiorul -Jasmine miresme sub luna în voaluri.

Când ploaia pândeşte, în lacrima mută,Căderea-n zenitul rănit de uitare,Nu-i nimeni s-asculte ninsori în volută;Nu-i nimeni să mângâie dorul ce doare.

Nu-i nimeni...

AUTOR ROXANA GAVRILUȚĂ

Mai cauți în neștire, nici tu nu știi ce vrei,Dispari prin mari neanturi, mi-s pașii grei pe-alei;La tine-i totul joacă, iar eu, cu suflet trist,Nici nu mai știu de mine: trăiesc? Nu mai exist?

Te-ntrebi ce e cu tine, poate-ți dorești mai mult,Ai vrea doar căi senine, iar eu mereu s-ascult...Aceasta-ți este vrerea, mă rogi doar să aștept,De ce-ai trezit durerea ce amorțise-n piept?

Mai pune-ți întrebarea ce ți-am trimis-o-n dar,Apoi alege calea spre sufletu-mi amar;Dar pan'-atunci gândește, nu-s pai de pus pe foc,O inimă-ți vorbește, nu-s un pariu în joc!

În cioburi adunate, părerile de răuȘi clipele-așteptate s-au transformat în hău;Te-am mângâiat pe gânduri când sufletu-ți plângea,Lovit-ai cu piciorul cărări din viața mea.

Ca și un tren în gară simt viața mea acum,Un vechi clișeu și vise...nu le schimba în scrum!Ți-am luminat obrazul cu-al meu blând univers,Cu brațele deschise te-am prins ca într-un vers.

Te-am prins ca într-un vers

retur

O cruntă apăsare, în ploaie, lin mustește,Iar tremurul din ramuri șoptește blând, în zare;Când focul din amnare în straie se gătește,Clipește fin în geamuri secunda viitoare.

Mi-s pașii grei prin vise, în clipe de uitare,Tăcerea nu ascultă aceste răni profunde;Durerea amorțește eterna căutare,Aștept de te îndură, nu te zăresc...răspunde!

Alintă-mi dorul negru, sătulă-s de sudalme,Cu tandră cuvântare îndeamnă-l să pășească;Mi-e sufletul integru, tu prinde-l între palme,E-un curcubeu sub soare, mai lasă-l să clipească!

Un vals de neputință, un vaiet surd în noapte,Iar voalul peste sânge îmi mângâie tihnitul;Se scurge din ființă, mi-s mâinile inapte,Mă poartă în avalul ce-l prinde infinitul.

Eterna căutare

Te urmăresc prin clipe de uitare,Străbat un gând, înfășurată-n ceață;Cu nopți și zile reci, fără culoare,Pe inimă-i o pătură de gheață.

În mersul meu, curată agonie,Cu pașii grei, cum trecem fiecare;Cresc țurțuri pe un vis de elegie,Sub leagănul timid de felinare.

Cuvinte fără sens, acum răpuse,Și amintiri ce trec prin palma goală;Iar vise moarte ce au plâns, nespuseSunt perle fine, calde pe-o petală.

Adormi închis în lacrimile mele,Și-aripi de fluturi albi să te îngâne;Să-mi fii și răsărit sau ploi cu stele,Minutul cel de ieri ne mai rămâne!

Nu mai aștept nimic, nu am escală,Tot ce s-a stins a fost doar utopie;Un zbor continuu, viața mea banală,Și-un ultim vers pe-o coală de hârtie.

Clipe de uitare

retur

Văd printr-un fir de nisipMunții Himalayei, Nimic nu se repetă, Întâmplător mă întâlnesc cu mine însumi,

O femeie s-a interpusÎntre mine și mine, Velasquez nu are nici o vină, Mă hipnotizează culoarea.Voi scrie cel mai bun poem, Ca un salt mortal.Suferința te face să vezi dincolo.Dar iubita mea este aici.

Minunatul poem 1

AUTOR BORIS MEHR

O carte neagră zace în Camarthen, eEi și, vor spune eschimoșii,Urmașul galic va fi nervos, Va tăia gâtul propriului cocoș,Apoi va plânge.Așa se scrie poemul, Cu lacrimi și sânge, Lumea nu este doar câmpie și mare, Nici sufletul femeii nu este nu este vizibil, Nici copiii nu sunt alăturiCând părintele este coborât în pământCa o carte neagră și necitită.

CARTEA NEAGRĂ

retur

Spre țărmul Marii-odihne, Cu necuprinse zări, Noi șerpuim în sine, mimând chiar evadări. Va îngheța șuvoiul, Prea mult e frigu-n veac, Ne refuzăm iubireaPrivind cu ochi de rac. Iar culmile-s deșarte, Mai înălțăm un braț, mai scriem o poemă, tot mai săraci-bogați. O altă întocmireNe-așteaptă, pregătimCu vorba și surâsul, Murim, iubim, murim.

Spre țărm

AUTOR BORIS MEHR

Iubire

Tentacule, tentații se desfășoară-n spațiu, Se împreună vise cu geamăt și nesațiu, Întrevăzute glorii uitate în unghere, Spre altă lume caut, sosește o părere. Neînfrățite sfere, ca sânii unui nud, O clipă, te ascunde un întuneric crud, Zâmbești, culori, palete sub ochiul tremurat, Iar vălul cade liber, trăiești neîmpăcat.Din umbre crește cercul, ne înconjoară strâns, Același țărm așteaptă, același râs și plâns, Iar fulgerele toate se-adună la final, Îmbrățișați rămânem în gerul sideral.

retur

Vorbeşte cu mineEste ultima strigare. Să te fereşti de muşcătura şarpeluiatins la coadă. Se va alia şi cu cel din urmă vulturdoar să te atace. Cu cel din urmă coiot să te atace.Cu oricine. De ce ?Ai refuzat un dialog, o mână întinsă?Mai ştii? Doamne, câte păcate nu avem de ispăşit?Ne trebuie o eternitate să facem penitenţă.În trei părți se fugărescÎnțelesurile, un demon, Doi demoni, trei demoni, Urmele nu se văd,Demonii au intrat în suine, Înainte de....trebuie s-o spun de la început...Înclin să cred...m-am reîntors...nu m-aș încumeta, Faptul că...întruchipare a reproșului.Există prietenii bizare,Unii se mușcă de nas, de urechi,Nu este loc de metafore, Cineva s-a spânzurat în închisoare, Cineva s-a dezbrăcat de piele, Cineva se preface în spin de trandafir,

Tavanul latră, dă-i osul, vecine, Eu nu mai sunt nicăieri.Uitați de nopți aldebrandine,am cunoscut și fericireaportretul Dominei vecinese vinde-n târg, păstrează-ți firea.Bacantele dansează valsuri,Trei grații, granița cu Franța.Portretul fetei din Fayium, Ochi mari și negri, doi tăciuni,Astfel pe tine te vedeamCântând epitalami.

AUTOR BORIS MEHR

Vorbește cu mine

retur

Jocul abia a început, călătorule, pașii tăi vor măsura înălțimi enigmatice, acolo mă vei găsi numărând frunzele prin care am înverzit în inima ta.

Îngenunchez în imagini învățate pe de rost (amețitor decor), vârtejul setei orbește în foșnet de gală, două rădăcini vrăjite și un felinar au aprins liniștea.

Îmi voi despleti crezul pe autograful brațelor tale, sarea în care m-ai zidit aproape cântă la cina noastră, te voi aștepta în veșmintele vântului ca o nimfă pe miezul dragostei.

În veșmintele vântuluiȘi eram două, trei eram,Și fiecare-nmugureamÎn sensul acelor de vânt(Trăiam în cer și pe pământ).

Eu te țineam de mână strânsCealaltă parcă ar fi plâns,De ce chiar ea, habar n-aveam(Tu mă zideai, eu te salvam).

Și mă urmai pe-o lună plinăAl treilea dor era de vinăTrecea prin iad, mi-era ispită(Ce mai… o torță otrăvită!)

Când m-am întors încet în mineAveam în piept vreo trei albine(Dar câte-or fi pierit pe drumUcise-n ploaia de parfum?!)

Visul

AUTOR GINA ZAHARIA

retur

Ce tot cauţi femeie desculţăpe cărări îngheţate,ce rădăcini îţi aduniși ce sens te trimitespre noapte?

Jumatate din tine se plimbăpe râu de cuvinte,jumătate priveşte cum gerullacom te-nghite.

Treci peste hohotele sparteprin foc de tăceri,ești ploaia zidită în rateși semnul de dor - singur pe-o cartede mângâieri.

Lăsă-ți, femeie, pașii pe stânci,mai aproape de cerhotarele-ți sunt lacrimi adânciîngropate-n mister.

Ploaia zidită în rateDe ce mă priveşti tăcută, mare desculţă, ţi-au îngheţat îmbrăţişarile neîntrerupte sau ţi-au înflorit rădăcinile în aşteptări verticale ?

Nu plânge, marea mea, nu plânge, mugurii zac în adâncuri nedescoperite, ici-colo, lanţuri de dor te sugrumă şi-ţi stabilesc graniţele în secetă, tu te-ai născut lacrimă, eu m-am trezit cer...

Trimite-mi sărutul tău pe un pescăruş amar şi încarcă-l cu credinţă...

Te voi veghea, mare, promisiunea s-a născut înaintea mea, mi-au lăsat-o moştenire galaxii cu diamante de inimă.

Ai încăput în privirile mele cu un val lipsă, unul singur, valul cerului...De aceea mă priveşti tăcută, marea mea?

Valul cerului

AUTOR GINA ZAHARIA

retur

sub teiul din inimă astăzi bate mai puțin vântulacolo și-a adus merindele femeia de vineri seara -poduri întoarse din zoriși creioane de safir

sângerase ușor la glezna tăceriidar marcase cu luminăfrunzișul în care înnebuneau ferestre nostalgicecu gust de fructe coapte

iertase toate pariurile care-i trecuseră prin pieptde luni până joiși împletise câteva șoapte dragiîntr-un joc de iederăpe brațul stâng

prin ochii ei trec dealuri în frac intensspre orizonturi înfometateniciodată n-a fost mai aproape de teiulsub care va scrie ediția de sufletpentru următoarele zile

ediție de sufletPrin ger străin mi-e rece căutareaŞi nici nu ştiu ce zi în tine sunt,Ne-am rătăcit în ceaţă iar chemareaS-a destrămat în vechiu-i legământ.

Iubitul meu, e-aşa târziu în clipeSi ce devreme pentru ce-ar fi fost,In stânci de dor iubirea stă să ţipeŞi să se frângă-n vreascuri fără rost.

Văd parcă o ruletă ce trişeazăÎn seara asta fără de norocŞi-n palma noastră, iată, se aşazăUn fluture cu aripi arse-n foc.

Iubitul meu, dă-i aripile noastre,Gândeşte-te câţi maci au numărat,Cu ele ar atinge zări albastreŞi ne-ar găsit în verdele uscat.

Verde uscat

AUTOR GINA ZAHARIA

retur

Iubirile adânci

Roagă-te iubito, e-o cale nu prea lungă, A-nceput și jocul pe care soarta-l știe. Scânteia ta din ochi mă mistuie flămândă, Bruma de pe tâmplă ne pare utopie.

Imperii moi de frunze ca-n basme au pierit, Prin toamne despuiate se-nvârtesc întruna. Zace acuzatoare, trează amintirea Cum în sertarul nopții zace stinsă Luna.

Și nici măcar zăpada n-a rămas pe lume, Doar între perdele sângerândul soare. Cu noi merge de mână mută iroseala Iubirii noastre adânci și devoratoare.

AUTOR STELIAN PLATON

Ai fost iubita mea

Te-ai măritat demult, ce mulți trecură anii... Timid și-acum, îți spun, c-ai fost iubita mea. Foșnitoare frunza a părăsit tufanii, Sfioase crengi se-apleacă goale după ea.

Ce inocent și liric ardeam în umbra ta... De-atâtea ori părea că mor sau înviez. Un înger trăia-n mine și mă abilita, Să mă simt cu tine, cu cât mă depărtez.

Se cască largi prăpăstii la care ai trudit. Fiorul meu prelung țipă în ruine, Iar din păcatu-n care tu m-ai ademenit, Blândul Dumnezeu se va-ntregi cu mine.

Te-ai măritat subit, erai atunci frumoasă... Și astăzi ruga mea poartă haine grele; Un înger mi-a dezis credința curajoasă Și e scrum amiaza vremurilor mele.

retur

M-am înstrăinat de vise

Casa mi se aburise, Cu umbre lungi şi cu moroi, Zâmbetul mi se acrise, În ţara mea cu bieţi eroi.

Astăzi curăț de pe mine Fiorii reci ce m-au străpuns, Pasul pe poteci străine Călcând tăceri fără răspuns.

Aripi ard în timpul static, Pădurile de falşi poeţi Cântă fals şi hemoragic Un trai deșert de mălăieţi.

Şirul lung de generaţii, Anii scurți fără destine Fug neputincioși în spaţii Cu instincte bizantine.

Stăm sub fraze ne-ncepute Dormind pe un pat de zgură, Săbii flasce și corupte Sunt legítima alură.

Cerul în crengi s-a coborât, Spre noi alt înger va zbura, Iar eu vă spun numai atât: Cred doar în tinereţea mea.

AUTOR STELIAN PLATON

retur

Nimeni nu o să știe

Se-aprind păsări sfinte în vag gălbui de vară, Sfârâie lumina în prăpăstii mari de cer. De fulgere strivit, m-aș prinde cu o mână S-aduc 'napoi trecutul pe care azi ți-l cer.

S-a așezat o toamnă la mine în sânge, Miresme ard și astăzi pe trupul meu de lut. Cu mâna răstignită ca o cupă goală N-am putut nici semn, să-ți dărui, ca un sfânt sărut.

Doar urmele bonome cuminți pe hârtie,Visând, cuvinte ascunse, trist ți-am dăruit; Din tăioasa rană ideia îmi crescuse, Și prin spărturi de cer vedeam chipul tău cioplit.

Nimeni nu o să știe, de unde am venit, Nimeni nu o să știe nici unde am plecat, Și nici că prin plecarea mea prea timpurie Din sat, de acasă, vreodată te-am uitat.

AUTOR STELIAN PLATON

Tristețea unui emigrant

Ne-mprăștiem prin goala libertate crasă, Noi complicii ai unei vremi cu duh posomorât. Acriți și cinici ne-am îndepărtat de casă, Am închis în casă vânt și am pus cheia de gât.

Ne-am hotărât să fim și teribil credincioși, Bătrâni avem și fii care se-ngrijesc de toate. Suspină-n val oceanul sfidat de albatroși Și drumul nostru ars de atâta libertate.

De ar avea ecou durerea mea sub umăr, S-ar speria și-acolo, pândind zeloși din umbră Eroii mei văzuți în filme fără număr, Dându-mi azi prilej de muncă și o viață sumbră.

Rătăcim aici și nu mai suntem un nume. Suntem doar idei înscrise pe listele de sclavi. Purtăm în geamantane lacrima prin lume, Plecați din țara flască și ruinată de gângavi.

Și cine poate ști câți mai mișunăm sub soare ? Un Bilderberg doar, ce-a plănuit să ne omoare.

retur

Nu mai am braţe, alte s-adun atâtea lacrimi;Părinţii, câţi mai sunt, se-ascund pe după uşiN-au bani de acatiste, de rugă şi ce patimiÎndură azi bunicii!...nişte biete păpuşi...

Doar paşii obosiţi în drum spre cimitireLe mai alină foamea şi în durerea lor,C-o lumânarea-aprinsă şi-o rugă din PsaltireNu suduie, nu-njură, ci doar scâncesc de dor...

Năpăstuiţi, cuminţi, uitaţi în vechi cotloaneCa piese ruginite sub ploi, furtuni şi gerPrivesc neputincioşi, la mii de milioaneCe se topesc în cluburi, iar ei o pâine cer...

Nu vor pomeni şi-aşteaptă în linişte să vinăÎn fiecare lună un drept care-i al lor;În umbre şi-ntuneric privaţi de-a lor luminăStrivită li-i mândria şi lipsurile dor...

Şi nu se plâng vreodată, şi vorba le e dulceŞi dăruiesc din toate puţine câte sunt;Bătrânii noştri, astăzi cu cea mai neagră cruceCe-au pomenit vreodată creştinii pe Pământ...

Bătrânii noştri, astăziSecunde agăţate-ntr-un colţ de asfinţitÎn care vise-albastre de ieri s-ar fi topit,În roşu-ascuns în verde şi galben-auriuSe duc pe aripi clipe, se-adună-ntr-un târziu...

La margine de ape, la margine de cerSărutul se îmbracă-ntr-o lume de mister;Mă-nvăluie-nserarea cu zâmbetu-i celestEu îmi adăp uitarea cu un albastru rest

Din ziua ce mai trece, cu trena-i de regret;Pictat în ape-adânci...un singur interpretAlunecă pe gene, cu notele-i suspin;A mai trecut o viaţă, a mai murit un chin...

Şi-mi fură înserarea amiezi dogoritoareŞi lacrima petalei din neatinsa floareSe-aşează printre gene, născând melancolii;Din asfinţitul tainic, iubire, tu să-mi vii!

''O clipă de relaxare''

retur

Un amalgam de vise, pe punţi de întunericSe scaldă fără vlagă, mugind adânc în valuriSe scutură dorinţa, se-amestecă feericAtâta nebunie adulmecând spre maluri.

Nimic nu mai contează, doar scâncete se-aud;E tot albastrul-verde misterios, demonicAscuns tot mai adânc sub nebunescul nudAl cântecului morţii, cu zâmbetu-i sardonic.

Secundele se-adună într-un mănunchi de doiNu-i cale de întoarceri şi-i pauză de stele,Au mai rămas în noapte doar cântecul din noiŞi visele nebune în dans de vânt şi iele.

Adună-mă din valuri şi dă-mi sărutul vieţii!Mă tot scufund şi cerul se sparge-n amănunte;Mai prinde-mă odată în pragul dimineţiiŞi-n amintiri albastre şi-n întrebări mărunte:

De ce mă ninge ploaia cu picuri de luminăCând e furtună neagră în mine şi-n cuvânt?De ce mai cântă luna când plouă-atâta vinăPeste furtuni şi lacrimi şi peste legământ?

FurtunaMi-a amintit ceasornicul în tainăCă undeva, pe cerul plin de steleUn călător cu clipele drept hainăS-a rătăcit timid, printre inele...Secundele s-au rupt în zgomot receŞi s-au împrăştiat printre morminteNimic nu se întâmplă...ce mai trece,Când el, minutul peste clipe minte?Revoltă mare-i în tot UniversulUn hău se va deschide fără timp...Îl mai păstrează-n amintire versulMagiei fiecărui anotimp...Au împietrit şi ură şi iubireÎn iposteze stranii şi cocheteLe-a prins îngheţul într-o-nlănţuireÎn paşi de dans, astrale menuete...S-a scurs lacrima vremii lângă noiAcum, ceva abstract, atemporalAu îngheţat fără de timp şi ploiÎntr-un repaos necesar şi ideal...

Călător în timp

AUTOR VIOLETTA PETRE

retur

Ascultă-mă,eu stau şi te sărut la malŞi-ţi miruiesc cu lacrimi, un val după alt val,Te mângâi cu-n surâs şi gândul îţi trimit;De dincolo de lume, un zbor a răsărit...

Am aripi noi, ascunse-n nisipul auriuAştept doar alizeul, cât încă nu-i târziuSă mi te-aducă-n braţe, din colţul meu de cer,Acolo unde temeri şi frământări, azi, pier...

Tu nici nu ştii cum doare atâta aşteptare!Se-nghesuie, iar norii în semne de-ntrebare;De sus se prăbuşesc atâtea zboruri. Ştii,Ce-mi vine să mă-nec în apele pustii!

Pe funduri de ocean aş vrea să mă găseşti!Să nu mă cauţi mult şi cu gesturi fireşti,Să mă aduni din scoici ce-şi meşteresc timidBijuterii de nuntă, ce jurăminte-nchid...

Pe glezna fremătând, sub sărutarea taIubite, mai pictează-mi un strop din clipa meaÎn care te-am găsit cu fruntea printre noriCând palmele strângeau, doar pentru mine, sori...

Să te pictez pe-albastrul măriiM-apasă un val peste creştet şi strigSă-mi spargă timpanul un bocet de frig;Mă prinde-un cârcel şi alunec piezişSpre ţărmul cu faruri, păşesc pe furiş...

M-aşteaptă nebunii cu pumnii-ncleştaţiPe ţărmul cu ploi şi cu munţii crăpaţi;Cutremurul sparge bucăţi de zenitO lacrimă plânge un dram de-asfinţit...

Pe-o tablă de şah, cu nebuni şi cu regiNe bat şi furtuni şi ne-nlănţuie legiSub valuri ne-ascundem de soartă, şi nu-iNici un ascunziş şi nici cui să îi spui:

Că ţi-este urât, sau că ţi-este târziu,Nimic nu te-aşteaptă şi doru-i pustiu;Neunde ne pierdem, în goană şi-n zborCiuntiţi de tenebre, umbriţi de un nor...

Valurile destinului

AUTOR VIOLETTA PETRE

retur

Între Cerul azuriu şi Marea nudă Aleargă gânduri de iubire zăludă!Văd colţul de Lună cum sărută marea,Flacăra iubirii cum se topeşte-n ea!

Încep să dansez prin petale de rose.Închid ochii... văd o lumină rotundă Pierdută-n magice unduiri pe undă!Păşesc printre lacrimi atârnate de noriPe caldarâm de mătase dulce din flori.

Zburăm amândoi printre aştrii dorinţei,Plângând cu suspine visul năzuinţei.Valsăm tăcuţi pe marginea de stâncă,Îmbrăţişaţi într-o visare adâncă!

Ridic privirea. Cerul fierbe. Un astruînchide misterul într-un cerc din zare.Văd spirala iubirii ce urcă-n uitare Şi mângâie un colţ din cerul sihastru!

UN COLŢ DE CER

AUTOR LILIANA TIREL

Ne-am întâlnitcând umblam desculţă prin suflet,dorind să mă iertŞi încercam să trecpeste zi ca o nopte de mister mai departe.A fost o iubire dincolo de cuvinteŞi mai simt la miez de noaptesărutul cu şoapta sufletului.Cu mâinile rupeai fragmente din cerdeschizând Porţile RaiuluiIar vorbele erau râuri învelite în mătasea din zori.Iubirea ta picta dorinţeşi mă ascundea prin viseCe erau efortul sufletului de-a vorbi cu cerul.Şi desenai curcubeul ce ştergea din inimăamprente false de iubire.Râde iubirea când vine...Plânge iubirea când pleacă.Arde visul în palma destinului amariar Marea este gigantica lacrimăde suspine şi speranţe ce apar şi disparîn harta din Cartea Iubirii cu număr impar!

Esti Lumea mea de Mister!

retur

În seiful vieţii găseştiMii de-ntrebãri fãrã rãspuns.Stau ferecate sub mii de lăcateAsteptând descifrarea lorCu magica iarb-a fiarelor.Privesti în oglindã Timpul,Încercând iar sã descifreziRãspunsuri prin aburiiŞtiinței. De ce bate vântul în noi? De ce suntem uneori goi? De ce când norii sunt triștiPlâng cu lacrimi de ploaieCurgând in râuri şuvoaie? De ce, Sub munții-nãlțați din viseSimți cum trupurile firbințiSe scurg prin jgheabul inimiiLichefiate? De ce, În aburii neștiințeiVezi Binele tãind RãulGemând la limitaCunoșterii? De ce,

Găsesti în seiful vieții Marea Carte nesfârşităÎn care se împleteşteNeştiutul cu NesfârşitulAflat pe pedestalul vieţii?! Întrebãri-încuietoare, O minte scormonitoare, O ploaie de gânduri și viseSperanțe, bucurii și tristeți, În seiful vieții gãsești!

În Seiful Vieții Gãsești!

AUTOR LILIANA TIREL

retur

Aceastã priveliște minunatã,Neimaginatã de nimeni vreodatãVrãjește muritorii și mintea meaIntr-un somn-miracol, cum n-ai putut vedea!

Curg gemând șuvoaie apãsãtoare, Când ploaia cade-n lungi perdele de cristal.Mereu se oglindea strãlucitoarePrecum un curcubeu, pe zidul de metal.

Un tãrâm de visare, mult veneratDe-un gând înaripat, zburând netulburat.Tainice acorduri freamãtã cu jindLa fereastra sufletului meu, tãinuind.Un înger mãngâie harpa pe strune.Sufletul imi vibreazã de haruri atins.Gânduri zboarã-n cer cu arcul întinsSi inimi zdrobește, ca pe o minune.

Sufletul vibreazã de haruri atins

AUTOR LILIANA TIREL

În jocul iubirii,rătăceşti ca un vis pribeagînotând prin pulberi astrale,căutând o caleprintre cioburi de soare.Cioburi sparteîn imaginea measculptatăîn inima tade piatră.

În jocul iubirii, rătăceşti ca un robpe un drum de patimişi-nlănţuieşti un dorce-şi sprijină capulde luna ce seteazăun program al durerii,iertării şi al nemuririi.

În jocul iubirii, descoperi pistruipe zăpada imaculată a sufletuluice scutură petale de timpîn pânza tremurândăce-acoperă fereastradeschisă spre infinitşi permite inimiisă dansezetangoul iubirii.

JOCUL IUBIRII

retur

Simptom ciudat al unei boli apusemă suie pe tavan, în antiteză,când rostogolul fesei pare freză,iar noaptea-n zorii cefelor hinduse

ce sar înalt, ca arcul de proteză,din logoreea ultimă ce nu seurcă la cap destul, încât îmi pusegând rău șeptelul anilor-viteză.

Ci-n derapajul levitării meledoinesc febril din fluier de piciortot numărând amestecat la stele

și oi într-un efort transhumatorlăsat ca moștenire de acelepromisiuni că-mi vii...și-adorm, ușor...

Insomnii de salon (sonet la cap de pat)Rondelul e-un butoi fidel rotaţiei, de orice fel, cântând în sine, puţintel, după rondele (de-i rondel).

Învârtitor, împins de cel mai aprig tun, ca un şrapnel, rondelu'-i şi butoi fidel rondelelor, de orice fel.

Iar adevăru'-i, gol şi chel, ca o reclamă pentru gel: de-n rond ea nu e la apel,se-nvârte sigur în rond el

(rondelul e-un butoi fidel).

Rond-el (definiţie)

AUTOR DANIEL BRATU

retur

dori când pot să şi mor de am norii aproapeiar închişi ochi de corbisă mă- ngroa...pe la urmă-i nimic ori e noapte de mineun amurg pentru orbiţipăt ţi...ne petrecem în vis cum sunt umbre în toateiar nervurile-aşternijumăta...te mai ştiu legănând printre crengi parcă aleprea târziilor iernirotocoa...le culegi ca pierdute din luna de casăprăbuşită-n zăpezişi răma...să mă taie de-un ochi şi de-o limbă cu aceîn priviri de mă vezipoate-or ta...ce rotund este încă pământul în zoricad mereu ca un sacde nins...ori când fugi te ajung în troiene aproapede plecări mai săracmă îngroa...pe la urmă-i nespus pare totul aiurealacuri goale-au sub lac-uri pădur...Ea

a dor I

În haite se-adună, din dulcile oase sorb măduva caldă acei mai de vază şi colţii, prin râuri de sânge rămase, sticlesc înspre cerul pustiu la amiază.

Apoi, când deschisă e poarta spre seară, prin fălci se unesc, adunaţi de cântare şi-n balele pline de roşu-i amarăsămânţa ce cântă mai tare, mai tare...

În câmp e doar urlet, se urcă pe lunăşi-n miezul de noapte durerea tot creşte, că haită se naşte, de muşcă, nebună, lăuntrul de carne, plin proaspăt, fireşte.

În zori, alte boturi, brumate-n mătase, învaţă să muşte adânc, să înghită, din alte fiinţe, şi slabe, şi grase,absorb înmulțirea, cea lor hărăzită.

De-s zile ori nopţi, se tot duc, împreună, Pământul se-mbracă în blană de fiară și urlet înghite pre urlet şi lună.

Iar haitele-ajung, înmulţite, să piară.

Înmulţirea haitelor

retur

iubirea mea-i plecată,surâsul mi-e stingher –afară plouă. Iată,când plâng, plâng cătră cerşi-i totul o stihie,durerea-i fără leac,stau singur şi-o să-mi fiemai crâncen dacă tacmă las cuprins de jale,ca un miner, de lut,prin galerii regale,uitat de la-nceputsunt Tristan rupt la umăr,cu inima pafta,în care picuri număr,cât ploaia nu va stape bancă-s, orologiu,încremenit în gol,cu starea-i de elogiupre limbile de sol nu vine, nu se-arată,din norul triumfalîmi cade apa toatăpe jugul encefalcă-ncep s-o văd când nu e,cum saltă în galop,

spre alte zări din UE,în orişicare scopcum muşcă fără milădin viaţă, un hartan,pe când eu nici o kilăn-am mai gustat de-un ancum zahăr din ulceleîl dă, pe rând, la toţi,când eu, murat la piele,mi-s vârf de idioţicum dorul meu degeabase umflă ca un Prut,când ea, se vede treaba,nici nu l-ar fi trecutaşa că-s gata, ploaiade-acum m-a hotărât,m-arunc în... vorba aia,de mult mai sus decât….dar nu...ia uite-o, vinealene, drăgălaşă(„am stat la rând”- în fine…),muşcând dintr-o gogoaşă…

cântecel iubirii care nu e

AUTOR DANIEL BRATU

retur

revărsatîn ochii cârpiţi ai  zorilorcântec din ogrăzi şi bruscplânge în mine luminacu litere de-o şchioapăca o scrisoare de bun venit vieţiicu moartea luată la palmede luceferinăuci de-atâta visarecu ochi ce-nfloresc a iubireîntr-o apă mai vie decât un izvor ştiudeodată că-n a şapteanu s-a odihnitşi-a sculptat chipul într-o lacrimăapoi a dăruit-ocântecprivighetorilor ca o cuminecare

cântecul poartă chip cioplitdacă mă cauţiprin minepriveşte cel mai atentun punct luminosmă restrâng din ce în ceîntr-un pandativo camee o perlădacă nu chiar un ametistmă mai gândescînsă neapărat în zona aceeade influenţăa inimii dar tu ştiainici nu era nevoie să-ţi mai spuncândva m-ai aflatîntr-un cercel rubiniuca o cireaşăla urechea verii

de-a v-aţi regăsirea

AUTOR VIOLETA DEMINESCU

retur

să-ţi cer ceva  dar ce-aş putea a cerecând visul nici un prag nu a păşitţi-aş cere să revii cu mult mai iuteîn ţara ce minuni din nou a zămislit

uimirea-şi poartă trena cu migalăpe treptele castelului din vispe-aleile cu trandafiri în gândurila poarta raiului întredeschis

şi mă întreabă-ntruna şi aşteaptăsă vii şi  dacă vii curând de unde eştisă împrumute iar a câta mia oarădin cărţile iubirii volumul cu poveşti

povestea toarcă iară un fir urzit cu seteaducă-ne în ţara cu împăraţi miloşiadoarmă-ne în lumea de zâne-cosânzenecuprindă-ne alene în lumi de feţi-frumoşi

poezie fără titlu am să mă mint că nici n-ai existat...nici ochii tăi, oceane de-ntuneric,n-au sfredelit un port înfierbântatşi-n trupul mării mele n-au ancorat puternic!...

în nopţile iubirii si cerului pânzitn-ai dat prinosul vieţii în pierderea de sine,n-ai ars sălbatic, tandru, cireşul înfrunzit,nici carnea-n rug aprinsă a dorului din mine!

şi-am să mă mint--să uit-- am să mă mint mereucă niciodată n-ai fost tu, dumnezeul meu...

uitare

AUTOR VIOLETA DEMINESCU

retur

iubeaica şi cum ai fi muşcatdintr-o bucată de lunănici s-o ucizidoar cât s-o doarănici să ascunzi linia vieţiila infinitîn mâna străinăca-ntr-o zare murdară uneori gând la gândne-am mai văzutîn faţa magazinului cu eternităţiiubirea te-aşează la rândexact unde trebuieca pe-un necunoscut te uiţi astăzi la mineca la o ediţie princepspe care n-ai ştiut c-o ai în bibliotecăiubind iubirea cu un fel de urăacum mă vezi cântecul vieţiicare-ţi umblase desculţfără măsură prin fonotecă 

priveşti prin vitrinăca în oglindă volumedesuetetocmai descopericu titlu de excepţiedurereaopere complete

AUTOR VIOLETA DEMINESCU

cu titlu de excepţie

retur

De când eram în şcoală. Mi-e tulbură privirea, Şi vlaga mai domoală. 

Nu-ţi fie cu obidă, Mă ceartă dacă vrei, Cu vorba cât mai blândă, Şi nu cu-n retevei. 

Mă dojeneşte iară, Cum o făceai o dată, În miez de Primăvară, Pe şură cocoţată. 

Atunci, eram mai ţanţos, Când te-alergam pe şură, Să te sărut cu patos, Pe frunte şi pe gură. 

Dar ne fugea norocul, Când ochiul la tătucă, Îmi măsura cojocul, Cu-o furcă sau măciucă. 

Deschide-mi largă poarta, Şi-mi dă din nou bineţe, Că mă aduse soarta, Acum la bătrâneţe. 

Iar de ne-o fi să vină, A zilelor citire, Să o pornim de mână, În ultimă iubire.

Deschide-mi

AUTOR VASILE CREȚU

retur

Când iubirea te loveşte, Drept în suflet, nemilos, Inima-ţi se îndoieşte, "Merit eu, aşa frumos?" 

Apoi gânduri zvârcolite, Neîncrederi şi temeri, Schimbă zile însorite, În întunecate seri. 

Dar se duc acele clipe, Ce păreau dumnezeieşti. Dând din frântele-ţi aripe, Iar, şi iar te prăbuşeşti. 

Lasă-ţi inima să zburde, Ochii lumii să încânte, Lasă gândurile-absurde, Să n-ajungi la .. cele sfinte. 

De te îndoieşti, femeie, De iubirea ce îţi port, Îmi dau inima holteie, Altui suflet, mult mai ciort. 

Pesimistei

Pe balansoar

Te-aştept de-o vreme, muza mea, Cu inima flămândă. Pe un genunche o lalea, În palma-mi tremurândă. 

Turnat-am dor în călimări, Şi visele-mi deşarte. În buzunarul de la piept, Te-aşteaptă coli curate. 

La umbra lui, pe balansoar, Sub teiul de la stradă, Umbrela trasă peste ochi, Ca nime să ne vadă... 

Tu să aşterni un vers curat, Desprins din nor de stele, Pe sufletu-mi învârtoşat, De-atîtea bagatele. 

Sub pana mea, de-atâţi fiori, Prelingă-se rimate, O simfonie de culori, Pe versurile toate. 

Atunci, din suflet vor zbura, Neîmplinite doruri, Şi alte vise, Muza mea, Vor reveni în stoluri. 

retur

Ajuns la vârsta-n care, Clepsidra-mpotmolită, Cu relele din lume, Cu ură şi ispită, 

Nu îmi mai sunt mistere... Morbidele dorinţi, Lăsate moştenire, Părinte din părinţi, 

Visările aride, În inimi forfotind, Iubirile avide, În suflet tropotind... 

S-au potolit mai toate, În pieptu-mi scorojit. Doar inima mai bate, În ritmul ei şoptit. 

Când clopotele toate, Vor amuţi pe rând, Şi toaca n-o mai bate... Eu voi muri, iubind ! 

Păstraţi-mi amintirea, Când viaţa s-a curmat, Să moşteniţi iubirea, Şi sufletu-mi curat. 

testament

Pe-un taler ţi-ai lăsat un dor nebun, Înmiresmat cu-a tale neputinţe, Împăturit în candide dorinţe, La uşa unui suflet în surghiun. 

Dar n-ai rămas la uşa-ntredeschisă, Un bob de timp să ţi se dea bineţe. Doar scârtâitul porţii, cu tristeţe, I-a dat un semn, şi poarta iar închisă. 

La colţ de gard te-ai mai oprit o dată, Cu ochiul trist şi plin de înţelesuri, L-ai dojenit, i-ai aruncat reproşuri, Şi-ai dispărut pe strada-ntortochiată. 

Dar n-ai văzut, sau poate că nu-ţi pasă, Că prin perdea, ţi-a urmărit şarada. Prin darul tău, ai vrea să-i dai dovada, Că porti în piept iubire ne-nţeleasă? 

Din dorul tău va împleti deseară, Cu dorul lui un preş pentru intrare, Să-ţi dea bineţi cu-o simplă întrebare, "De ce mă chinui ... pentru-a câta oară?" 

Şarada

AUTOR VASILE CRETU

retur

Azi mi s-a pus pata pe tine,dar nu în mod simplist, banal,mi-atât de rău, că nu mi-e bineşi te doresc. Gramatical!Si bine (zic) c-o să ne fie- nu stau acum de ipoteze -eu – bună rău în prozodie,tu – la cuprins în paranteze.Va fi mortal, aşa rămâne!când virguliţa n-am să ştius-o pun acolo un'se pune,te voi lovi sfios, saşiu,C-o rimă între felinareşi-o tandră replică-n obrazîn pagini ecoliterare;iar tu, atunci, alb de necaz,vei pune, iute, două puncteşi, numărând din doi în doi,gramatical, cu amănunte,vei pune virgula-ntre noi.Va fi amor plin de cultură,cu rimă, ritm. O poezie!tu - moş fără un dinte-n gură,eu - tinerică şi şaşie.

Amor cultural

Când îmi vorbesti de dragoste, se ştierămân făr' de cuvinte, caut dex.Ce clar de lună,-apusuri, nostalgie?azi, totul se rezumă doar la sex.

Textila jos! aceasta-i alchimie;nu siropeli cu potriviri. Perplex,când îmi vorbeşti de dragoste, se ştierămân fără de replici, şi-n reflex

te mai răstorn o dată. Teoriete-aş invăta, că sunt expert - am lex,o cameră, -ntuneric, isterieşi-ai devenit şi tu deja o ...ex;

Când îmi vorbeşti de dragoste. Se ştie...

Rondelul dragostei

AUTOR SANDA NICUCIE

retur

Am obosit de tot şi toate,iar ochiul stâng mi-i tot mai trist.un junghi prin visuri mă străbateşi-n gânduri mi-a crescut un chist.vin felcerii vor să mă-mpartăincompetenti în carantină;executorii-mi pun în soartăun alt sechestru pe retină. nu te iubesc! am smuls din mineşi ultimul surâs al tău;că mă distrug de-atâta bine,ca să-mi revin de-atâta rău.

Stare (2) Între melodii,aşteptând să viiascult ploaia cum îmi bate-n geam.ce păreri de rău…eu, nu mai sunt eunu mai am trecut, amintiri nu am.

De-ai trimite-n dar,doar un vis hoinarsă-mi alunge dorul ce ţi-l port.ţi-l trimit apoi,în primăveri cu ploi,visul, fără tine mi-este mort.

Ştiu că n-are rostdar gândind ce-a fost,te iubesc, dar iată ai uitat.si cum n-ai să viitrebuie să ştii,râde ploaia într-un mod ciudat.

Repetări mereufără tine, eu,nu mai am trecut, amintiri nu am.între melodiitot sperând să viiascult ploaia cum îmi bate-n geam.

Aşteptând să vii

AUTOR SANDA NICUCIE

retur

Adulmecai de-o săptămînăca un pisoi versat, de neamla oala plină cu smîntînă;eu, deh, timidă… aşteptam!

Mi-aş fi dorit să-mi iei o mînăşi deşt cu deşt s-o pupi. Visamcum budigăii mei de lînă,de dragul tău i-amanetam.

Azi, plictisită, într-o rînăaştept cum şi ieri aşteptam;de nu-ţi spun eu, cine să-ţi spună?c-adulmecai de-o săptămînăca un pisoi versat, de neam.

Rondel plictisit

AUTOR SANDA NICUCIE

S-au adunat azi babele, şi-n şoapte,pe sanţ, au pus de-o bârfă şi poveşti.s-au pârguit cireşele azi noapteşi-au înflorit salcâmii-n Mironeşti.

încă trei plozi de-acum au dinţi de laptepădurea e mai verde de-o priveşti.s-au adunat azi babele, şi-n şoapte,pe şanţ, au pus de-o bârfă şi poveşti…

să-mi baţi la poartă fix la ora şaptedacă şi anu’acesta-ţi mai doreşti(pe şanţ, între o  bârfă şi poveşti)să guşti cireşe roşii, mari şi coapte,pietroase, marca City Mironeşti.

S-au pârguit cireşele

retur

Când mă trezesc de somn buimacÎmi fac cafeaua cu caimacȘi simt cum vlaga îmi revineDar mai visez un pic... La tine! O văd aievea: mă trezeaCu un sărut și o cafea.Sorbind cafeaua, o visezCu lacrima-mi o diluez... Aromele-i se împletescCu chipul ei. Și îmi dorescZadarnic totul să revină:Ea a plecat... sus... în lumină... Iar ziua-începe tristă, lungă,Abia aștept prânzul s-ajungăLa o cafea și-un vis de dor:-Să mă aștepți! Mai am un zbor...

Vis cu cafea

Acolo pe deal este-o cruce.E cheia de-acces către cerȘi tot ce drumețul aduceLe lasă să zboare-n eter Privește de sus tot pământul,Privește și-n sufletul său-E greu să fii om, spune gândulȘi-oprește drumețul mereu... Să fii pentru-o clipă cât cerul,E rar! Și-și dorește din nou...Se-aud jos cocoșii cum strigăSe-aude de sus Dumnezeu... La drum el pornește agaleȘi-ar sta ziua-ntreagă visând.-Mai trec eu cândva pe-astă cale!Își spune drumețul în gând...

Între două lumi

AUTOR VIOREL CROITORU

retur

În catedrala mareStau cu o lumânareȘi Domnului i-ofer,Din vise, din ce sper... E liniște adâncăÎn fața-i, ca o stâncăNu mișc... Doar ruga meaSpre cer să urce vrea... O pâlpâire-apare,Lumina crește mare,Ușor m-a-înconjurat...Ceva... m-a-înfiorat! O formă de lumină,Cu o mișcare lină,Spre mine a venitȘi... Uite! Mi-a zâmbit! Simt pace, bucurie!Cu-n gest de duioșie,M-a mângâiat ușor:-Mai vino când ți-e dor! 

Pătruns de-a sa luminăFiința mi-e  seninăMă simt iubit, curat,Mai blând, mai împăcat... Lumina-încet disparePrivesc la lumânareȘi-s tare mulțumit:Azi... Domnul mi-a zâmbit!

Zâmbet divin

AUTOR VIOREL CROITORU

retur

Blând precum o rugăciune,Peste Noaptea Învierii,Craiul Nou a răsăritInflorind în raze merii.

Şi pe urme de cărăriCredincioşi de pe coline,Vin tăcuţi cu pască-n coşuri,Invierii să se-nchine.

Să cinsteasca iar pe Fiul,Ce-n adâncuri coborândA călcat moartea pre moarte,Nemurire vieţii dând.

Printre candele de ceară,Se strecoară pacea lină,Duhul Sfânt, din cer coboarăAducând cu el lumină...

Cântă tineri şi bătrâniImn de slavă, tămâiat,Peste natul de româniAzi, Hristos a Inviat!

NOAPTE SFÂNTĂ Risipit am fost prin ani de soartăŞi iubirea am dat-o prin străini,Sufletul mi-e cheie-n altă poartăLemn uscat şi fără rădăcini.

Câte neîmpliniri zac în tăceri,Să le număr ar fi fără rostTrupul mi-e o creangă de poveri,Suflete, cât de copil ai fost!

Cheie fără zar nedescuiat,Ruginesti în fierul altei porţiDoar de ploaia rece privegheat,Ca şi sufletele celor morţi.

Trupul meu, nu plânge că mă plouăToamna-mi pregăteşte nunta meaŞi ridică-n crâng o poartă nouă,Aşteaptând o cheie pentru ea !…

CHEIE ÎN ALTĂ POARTĂ

AUTOR VICTOR BURDE

retur

Cine eşti tu, femeie necunoscută?Un simplu nume,o poză,în care a încremenit timpul,cuvinte puţine,schimbate într-un dialog de convenienţă…

Şi totuşi - te simt atât de aproapeiar vocea şi chipul tău, îmi amintescde o iubire neîmplinită în trecut;Ciudat, dar nu-mi pot da seamade vremea şi locul, în care ne-am cunoscut …

Îţi privesc fotografiaunde zâmbetul, încearcăsă ascundă tristeţea ochilor;Neliniştit, mă transpun în personajuldin “Adam şi Eva” al cărui suflet îndrăgostit,chinuieşte neîmplinit peste veacurişi mă cutremur gândindu-mă,că ai putea fi femeiacelor şapte vieţi ale mele…Simt, că am mai trăit cândva şi ne-am iubit,Iar sufletu-i acelaşi, în trup reprimenit;

Cine eşti tu, femeie şi când ne-am întâlnit?...

Cine eşti tu?Iubito, ce dar divin mi-a fost datsă-ţi pot descoperi frumuseţea;Din ochii tăise naşte minunea dimineţii,când soarele răsare în stropii de rouă,iar de sub gene,noaptea alunecă pe cai fugăriţisub clipit de taină nespovedită...Buzele-ţi cuprind mărgeanulînsângerat al oceanuluiîn care valul sărutăapusul ultimei raze întârziate...În căuşul palmelor,se adună gândurile mele,ca într-un cuib de linişte;Trupul ţi-e mlădiţă mângâiată de vânt,Ascunzând taine ce le va descoperiDoar noaptea nunţii,In care timpul va semănarod de veşnicieîntru nemurirea frumuseţii tale...

AUTOR VICTOR BURDE

Aşa, eşti tu...

retur

E un crâmpei rotund din trunchiul de copac... Pe care unii-l iau s-apridă câte-un foc,Doar meşterii cu har din el minune fac –O ploscă fermecată ce-aduce mult noroc.

Înfăţişarea ei atât de pitorească,E-o lume de mesaje, istoria-ncrustată,La nunta de români nu poate să lipsească,De musafirii toţi pe rând e sărutată.

Se-asează-apoi cu grijă pe un ştergar frumosLa masă lângă miri, aproape de nănaşi,Se umple cât mai des cu vinul tămâiosŞi iar mai face-o tură la mese, la nuntaşi.

Vesteşte bucuroasă pe cei ce sunt de faţăCă azi în rândul lumii doi tineri au intrat,Îi binecuvântează să aibă-o lungă viaţă,Copii frumoşi şi sprinteni, belşug şi gând curat!

PLOSCA - MAGIE SAU MESAJ

Atâtea minţi prealuminateL-au definit în mii de feluri,De mult, chiar din antichitateI-au scris poeme şi rondeluri.

Un ou cuprinde lumea-ntreagă,Tot Universul e-ntr-o coajă,Misterul vieţii-n ou se-ascunde,E-o epopee, e o vrajă!

Divină e menirea lui!E ciclul vieţii, nemurirea,Mesajul ancestralului,Legenda, mitul, primenirea.

Spre bucurie şi-nchinare,Încondeiat a fost de omCu flori, iubire şi răbdare,Cu linii, frunze de la pom.

În haină-aleasă oul poartăMesaje pline de-nţelesuri,Sunt pentru privitor o hartă,Un alfabet cu multe sensuri.

OUL

AUTOR MARIANA DOBRIN

retur

Biserica e semn creştinŞi crucea tot creştină este,Simboluri pentr-un neam latinDe la puterile celeste.

Cunoaşterea, eternitatea,Purificarea, apa, timpul,Gândirea, moartea, pietateaCu ele ou-şi umple chipul.

Se desenează linii fineOrizontal sau vertical,Garoafe, spice şi albineÎmpodobesc un ou Pascal.

Şervetul, iea, steaua mare,Ori brâul popii, grebla, plugulŞi calea rătăcită-apare,Lopata, şarpele şi rugul.

Un ou încondeiat transmiteUimire, bucurii-mpăcare,Smerenie – sunt stări iviteCând vezi măiastra lui lucrare.

La Paşti un ou se dăruieşte,E obicei înălţător,Culoarea roşie-aminteşteDe jertfă şi Mântuitor.

Iubesc picăturile ploilorneplouate încă, frunzele neînfrunzite ale pomilor din grădină, încă netreziţi la viaţă.Iubesc din suflet prietenii pe care-i voi întâlniîn zilele ce aşteaptă să mă trăiască.Iubesc nerostitele cuvinteîncărcate de iubire din nedeschisele guri şi nedezlegatele inimi încă.Iubesc muzica izvorâtă din armoniile nemaiauzitelor sunete îngereştia simfoniilor, încă nescrise.Iubesc... până la cer toţi copiii nenăscuţiai copiilor mei, încă nemiri.Am răbdare... nemărginită pentru că iubesc IUBIREA, cu toate bucuriile vieţii netrăite încă.Nu iubesc neiubirea, neîmpărtăşirea.

IUBESC

AUTOR MARIANA DOBRIN

retur

Într-un decor de ciocolatălumina serii vrea să fieextravagantă, sidefie,în mâna ta abandonată.

O adiere delicatăîn lumea rece şi gregarăcu trenuri triste, fără gară;o simfonie re-nviată.

Arpegii simple către ceruriplutesc în puf de păpădie,iar Andromeda vrea să-nvieargintul rece dintre geruri.

Un gând rebel ca o cometăte poartă-n el pentru o clipă,cât o zvâcnire de aripă;îl prind uşor – e-o amuletă.

O amuletă

AUTOR IOAN GELU CRISAN

Le simt degringolada, trec hoardele de gânduriprin tigva-mi obosită, spre humă aplecatăşi sunt atât de singur, iar ele-s o armată,ce-nvârte o lopată, cu un miros de scânduri.

E-o luptă fără arme, credeam cândva în bine,cu flamura legată de-un ciot de baionetă;captiv între cutume, sunt parte din machetă, legat de compromisuri şi ne-mpăcat cu mine.

Citesc într-un oracol desprins din sibilineşi văd cum în oglindă se-ascunde adevărul,îi văd pe-Adam şi Eva cum îşi pasează mărul,iar şarpele hipnotic priveşte către mine.

Hipnotic

retur

Prin gândurile mele azi căruntevăd portul nostru, veşnic în derivă,lipsit de hotărârea decisivă,de-a sta în loc, ca valul să-l înfrunte.

În mine iernile sunt tare crunte,un spărgător de gheaţă mă tot minteşi se ascunde-n marea de cuvinte,pilotul stă încremenit pe punte.

Pe-un rid banal, puţin mai jos de frunte,îmi curge răzvrătit un strop de rouăşi taie-un gând ca un cuţit în două,de-acolo-apari ca o pepită-n munte.

Pe visul meu firav, cât un grăunte,pluteşti la fel cum fac în Anzi condorii,eşti vie-ntruchipare a splendorii,spre Atlantida mea, eternă punte.

Pepita

Satanicul regizor îmi cerne nemiloaseimagini din arhivă, prin magazii uitate,frânturi de fotograme, atipic remontate pe-un vârf de baionetă ce-mi rugineşte-n oase.

Îi simt tăişul rece, e ca o rădăcinăce măduva-mi străbate urcând prin nervi spre creier,acolo întâlneşte cântând pe trepte-un greier,a timpului lucrare pe dune de rugină.

Un soare maroniu îmi arde din secunde,iar dealerul pragmatic cenuşa le împarte în doze, albe droguri, întunecată moarte;lumina aş aprinde-o - dar nu mai ştiu de unde.

Sevrajul e un câine, iar carnea-n colţi mi-o rupe,durerea îmi pătrunde adânc în interstiţii,sunt ca o cârpă moale, de praf, fără ambiţii, prin faţă-mi defilează cu neputinţă trupe.

Sevraj

retur

Ich liebe dich, mein Herr!”, şopteşte lunadar Ludwig nu aude, doar ghiceşte,Perseus fără număr risipeştepe cerul Andromedei, perle-ntruna.

Se-aud cântând galactice pianepe corzi de raze prinse între stele,din infinit răzbat acorduri grele,sonatele maestrului - germane.

O punte cu divinul se creează,materia în suflet se topeşte,e-un amalgam pe care-l întăreştesublimul ce-i palpabil şi vibrează.

"Sonata lunii" Nu cred c-a fost a mea - e cool şi trendy,c-un zâmbet botoxat şi silicoane,cu fiţe ca în filme-americane,ca să o uit mai torn în mine-un brandy.

Când am văzut-o terminase şcoaladar nu cu diplomă, mai mult forţată,nu spun de ce dar o făcuse lată,că nu-i ieşise bine socoteala.

Şi din neant a apărut eroul,eram chiar eu deştept ca o maimuţă,cu masterat în muzica lui Guţă,şi doctorand în şmenul cu metroul.

Ciordeam ca disperatul toată ziuaca să o duc pe diva mea în cluburidar ea avea un fix prins în şuruburi;s-ajungă-n lumea bună, iar eu… piua!

Şi îngerul n-a fost o zi acasă,plecase că avea şedinţă-n ceruridar gaborii nu au umor şi-n gerurimi-au dat vreo şase luni altă mireasă.

Acum m-am liniştit că ea e bine,mă duc să mai descarc vreo două tiruri,dacă mai ştiţi pe cineva cu birurisă-i spuneţi că eu ştiu să pun pe şine.

Blegul samaritean

AUTOR IOAN GELU CRISAN

retur

De când ne știm?De-o veșnicie.De prea multă vreme, ca să mai încerc să te schimb.Nu pot decât, să te iau de mână și să umblăm împreună, prin iadul tău.Mințindu-te, mințindu-mă, c-o să fie bine.Restul e tăcere, tăcerea aceea în care știi totul și n-a mai rămas nimic nespus.Sunt aici, unde te aștepți să fiu.E locul meu.

Suflet de câine

Tăcerea lebedei ce știecă încă nu i-a venitvremea să cânte.

Suferință

AUTOR RELY TERNICERI

retur

Cuvintele...cu ele poți să minți,S-ascunzi un suflet gol după o mască,Să-i faci pe cei din jur să se-otrăvească In demonii ce tu le spui că-s sfinți.

Cuvintele...cu ele poți să-njuri,Să-nveninezi pe toți cu limba-ți slută,Să-ți faci un țel din vorba cea urâtăȘi glasul tău să vânture securi.

Cuvintele...poți să alini, de vreiUn suflet sângerând, c-o vorbă bunăSă îi alungi toți norii de furtunăȘi lacrima să-i ștergi din ochii grei.

Cuvintele...poți să săruți, în zori, Sufletul ei, când ți-l așază-n palmă,S-o scalzi cu ele într-o mare calmăPe țărmul dragostei, printre fiori...

Când mă citiți, vă-ntâmpin și în pragCuvinte potrivite-mi ies din gură:Și pentru tine, ce mă-mproști cu ură,Și pentru tine, blând prieten drag!

Puterea cuvintelor Mă doare orice gând, orice cuvântSi-n zâmbete am doar păreri de rău,Tot aşteptând, de când mi-e visul frânt, Un semn că mai exist în gândul tău.

Mi-e dor de el în nopţi fără de stele,Îl caut ne-ncetat prin cer pustiu,Doar aşteptare-s dorurile mele:Trimite-l, până nu e prea târziu!

Adânc, în trupul meu mai e săpată,Pe pieptul gol, pe tâmplă, umbra ta; Ştiu pe de rost privirea ta curatăŞi pe obraz simt răsuflarea ta.

Pe umăr am şi-acum mirosul veriiDin părul tău, alint înmiresmat,Şi-n mii de pori mai simt fiorul seriiCând buzele, ca-n vis, ţi-am sărutat.

Dar nu ştiu mâine ce va fi cu mine,Căci tot mai des şi-aproape viscolescUitările şi iernile din mine...Poate că n-am să ştiu să mai iubesc !

Aştept un semn

AUTOR MARIAN BURTOI

retur

Joc de copii, cândva, pe-un țărm de mare;Strânsese cerul în privirea ei,Iar trupul ei furase de la soarePrin mii de raze, ploaie de scântei.

O ursitoare-i fermecase chipul,Și pictori inventaseră culori Să-l zugrăvească; intre noi, nisipulSe-nflăcărase și-mi dădea fiori...

Nu știu cât a durat, păreau că-s clipeSau ani frumosi și grei de când o știu,Iar pescărușii se-ntreceau să țipeȘi să se-arunce-n mare și pustiu.

Și-n focu-acela viu, aud o șoaptă;Era a ei, spunându-mi c-a pierdutȘi-n jocul lor, pedeapsa ce-o așteaptăEste să dea pe plajă un sărut...

Am întrebat: „de ce-am fost eu alesul?”Dar mi-am simțit obrajii cum se-aprind,Și când credeam c-al meu e universul:„Din pură întâmplare”-a spus, zâmbind.

Și părul ei de noapte și de mareM-a alintat pe-obraz, ca într-un vis;O mână-n palma mea...și buze careSe-apropiau, vestind un paradis...

Marea-și trăia furtunile prin mine,Din boli veneau în mine-nfrigurăriȘi mă-ntrebam: va fi al meu și mâineSărutul ei, cu gust de țărm și zări?

Astăzi, prin minte, totul se destramă:În cerul nopții a căzut o stea,Am întrebat-o-n șoaptă: cum te cheamă?Dar plaja, goală, n-a știut nici ea!

Trecut-au ani și-n drumul meu prin lume,Săruturi au venit și-au tot plecat,Și port doar un regret, căci al ei numeNicicând de-atunci eu nu l-am mai aflat!

Mă-ntreb adesea-n zile-nvolburate:Acel sărut...de ce nu l-am uitat?Și îmi răspund mereu: c-a fost, din toateÎntâiul meu sărut adevărat...

Joc de copii, cândva, pe-un țărm de mare...

retur

De unde-mi vii, din care vremi uitateşi din ce timp, din care depărtări?De ce-amăgeşti azi gânduri vinovateCu un surâs şi râuri de uitări?

Unde te duci, când nu mai ştiu de tine?Ce braţe te cuprind cu tainic dor?Ce buze cer sărutul tău, şi-n cineSuflarea ta se schimbă în fior?

Pe care drum te pierzi, când noaptea vine?în mângâierea cui te mai alinţi?Ce stele-ţi ard în ochi, când uiţi de tineIar buze, trup şi şoapte-ţi sunt fierbinţi?

Care e gustul sărutării tale,Cât e de tandră-mbrăţişarea ta,Nicicând nu voi afla! şi-mi cad petaleDin flori cu nume trist: "nu mă uita"....

Privesc la chipul tău, mereu un zâmbet,Mă doare visul ce-a-nflorit târziuşi-o lacrimă îmi picură în sufletDin tot ce-am fost şi nu mai ştiu să fiu.

Se stinge-n trup o flacăra aprinsăPrin ochii tăi frumoşi, în ochii-mi goi,şi-aud tăcerea ta, o floare ninsăA timpului ce plânge între noi...

Când timpul plânge între noi

A fost de-ajuns să-ţi întâlnesc privireaȘi muzica din suflet să-ţi ascultȘi-am înţeles c-ating nemărginirea, Că aşteptând, nimic n-a fost prea mult!

Și fericirea mă-neca în lacrimi,Din trupul meu, doar suflet mai eraȘi-n glasul cărnii, pângăream, cu patimi,Ce gândul că pe-un templu venera.

Am adunat speranţe, mâna-n mâna,Și gând în gând, şi vis plutind spre vis, Dar nu ştiam că liniştea-i furtunăȘi-avem alt drum spre-acelaşi paradis.

Dar totu-i azi trecut! Ne mai uneşteDoar nostalgie-n neguri de uitări;A fost un vis sublim, e doar povestePierdută-n noi cu-atâtea depărtări...

Cu lira ta naşti perle dintr-o gamăȘi-n dorul ei pierdut, ades mă mint Că numele ce-o lume ţi-l aclamăNumai în şoapta mea ţi-era alint.

In drumul tău am fost, un pas, şi eu...

retur

Și mă întreb mereu: eşti împlinită?ţi-e glasul stins sau cântec de sirenă? Și mi-aş da viaţa să te ştiu iubităȘi fericită...dincolo de scenă...

Cu glas pierdut, doinindu-mi lin a jale,Smerit, îi mulţumesc lui DumnezeuȘi-s fericit că mi te-a scos în caleCă-n drumul tău am fost, un pas, şi eu...

AUTOR MARIAN BURTOI

retur

În calea vieții îmi presari petaleDe flori gingașe cu suav parfum;Cu liniștea din gândurile taleDoar albă pace îmi așterni pe drum.

Ești ceru-nalt, lumină nesfârșităDe soare viu, însuflețind curatO dragoste aprinsă, infinităCe-n suflet, blând, în raze-ai picurat.

Ești un luceafăr scânteind speranță,Aripi deschise larg în vesel zbor,Intrând cu armonia-n rezonanțăȘi îngerii din rai, ales odor!

Ești fructul copt, rotund, cu dulce miere,Cu sevă din pământul părintesc,Născând și-n ierni duioasă înviere,Mari bucurii ce sufletu-mi gătesc.

Ești freamătul cântării-nfiorate,De fericire – nesecat izvor,Rodind deplin iubiri adevărateCe-nvăpăiază-al inimii pridvor;

Cea mai frumoasă din senine zileCe mi-a-nflorit profund în simțământ,Comoară cu mult preț, iubit copile,Ești ceru-ntreg și-mbelșugat pământ.

AUTOR DOINIȚA NISTOR

Cer și pământ

retur

Boboc mirat eram în primăvară.Nu-nțelegeam prea multe, nu știamCă viața însăși este o comoară;De-a inocența zilnic mă jucam.

Din vise împleteam cununi de rouăȘi le prindeam în părul meu bălai,Strângeam iubiri cu mâinile-amândouăDe la părinți și frați, în lung alai.

În vara vieții, sufletu-mi fierbinteTe-a întâlnit pe tine, scump odor;Ne-am prins în focul viu, fără cuvinteȘi-am înălțat spre soare vesel zbor.

Tihnit și pur, văzduhul de luminăSe contopea cu noi în infinit;Prin pulberi de scântei, bolta seninăÎn melopei de-a pururi ne-a unit.

În toamnă am cules bogate roade,Pastel de armonii, mii de culori,Belșug de împliniri în dulci cascade,Din miezul de iubiri – parfum de flori.

Ne-am ridicat palat de crizanteme,Regina nopții, dalii, trandafiri,Ne-am mângâiat cu șoapte de poemeȘi ne-am sorbit cu tainice priviri.

Din iarnă-am strâns zăpezi neprihănite,Cu albul lor am vindecat dureri,Ne-am prins cercei de ger și-am râs, iubite,Că ne iubim mult astăzi, ca și ieri.

Din orice anotimp am strâns iubire,Sclipiri de raze blânde la zenit,Și în solfegii tandre de trăire,Doar dragostea etern ne-a troienit.

Anotimpuri

AUTOR DOINIȚA NISTOR

retur

e vineri searaMartin, bătrânul vopsitor,în Temple Bar închinăca orice muritorel duce-n spate viseascunse în culoriîn față-i stă un Guinnesscu-o spumă de fioriun ultim job mai aree ca un ultim zborla Polul Nord, zăpeziisă-i dea o altă fațăde alb strălucitornu singur face treabaalături îi stă Paulîl vor albi pe receși nordicul de Polprea caldă-i pare bereacu gândul la zăpadăo sparge de perete..."fuck* the Guinness, Paul"dar Paul nu e la masă

Martin mai cere-o beres-a săturat de joburide viața în culoria renunțat la visenici nu mai vrea avereprea mult s-a dus de-acasăși prea puțini sunt aniice i-au rămas în traistășoptește"fuck* the money"în zori se-nchide barulpustiu, cu capul golbătrânul Martin strigă"live the Guinness,fuck* the Pole"

în Temple Bar vin zorii

AUTOR VIOREL PLOEȘTEANU

retur

E un artist sărman pe Liffey, râulce curge-n Dublin, amintind de James;el își trăiește viața prea intens,amestecând pictura cu desfrâul.

Își dăruiește arta, nu o vinde;nici n-ar putea, i-e timpul prea puțin...acasă-i e biserica lui Flynn,pe strada Meath, cea plină de merinde.

E seară și miroase-a malț în Dublin;se-ndreaptă lumea spre un alt desfrâu...artistul rătăcește-n jos, pe râu,cu mersul legănat, de Charlie Chaplin.

Miroase-a malț în Dublin

să mă cațărpe umerii aplecați ai timpului fărămilăsă-mi înfig unghiileîn carnea luicu dinți de luptânăr să-i sfâșii pieleaarsăde vântsă-l privescadânc în ochii mirațifărăun cuvântiar el să rabdepentru că eusuntcel sortit de zeisă ridicoameni pe ruine de timppână la ei

oameni ruine pe timp

AUTOR VIOREL PLOEȘTEANU

retur

Pe drumuri prăfuite, un negru armăsarÎși spumegă mânia, purtând în coamă timpuri.În urma lui biserici cu 'nalte cruci răsar...În fața lui, spasmodic, se prăbușesc olimpuri.

Călare-necălare și cercul s-a închis.Urgia de păcate adună și împarte.Se scutură speranța, se spulberă un vis.De astăzi universul la două lumi se-mparte.

Sub stratul de cenușă e un cuvânt nescris.

De sub cenușă

șoapte cresc în juru-miîngrădindu-măalbul nămețeșteastupându-lesoarele îl topeșteglazurându-lcâinii turbează în liniștelingându-lțărâna se face bulgăredezhumându-selumina se rupe din noaptenăscându-se

AUTOR VIOREL PLOEȘTEANU

bulgăre

retur

M-am botărât de azi să-ți scriu;chiar dacă nu-mi răspunziam să-ți trimit scrisoareape vântul nopții triste și adânci.

Și dac-ai să citești, refugiat în șoapte,să nu te-ntrebi cine sunt eude îndrăznesc să-ți împletesc cu viseadâncul miezului de noapte.

Și dacă-mi perzi scrisoareaîn negura imensului zenit,aprinde-mă-n răspunsuriși-nchide-mă în pagină de mit.

Eu știu că am să-ți scriu curând!

Ascunsă-n file de scrisoare

Pictez săruturi în culori nudedin mătasea ceruluicând zilele senine se scaldăîntr-un pahar cu apă,râvnite de buzele vântului ce s-adapă.

Aștern zăpezile uitării pe tâmplele-ți uscatede vremuri ancestraleși-ți caut mâinile pătatesă-mi mângâi aripa visării.

Mireasma nisipului receîmi lasă pe tălpi amintirice-mi suspină în nopțile nesfârșiteși obositede-atâtea doruri desfrunzite.

Doruri desfrunzite

AUTOR CRINA STĂNCIULESCU

retur

ascunzișurileîi stropesc pasul greoicu temeridezbrăcate de culoare.banca fără speteazăvopsită acum în lipsurinu-i mai poate odihni povara cărnii.pe o burniță ușoară de februarieîși iartă fiecare lacrimăce nu-i acceptă singurătatea.certitudinea îi e devoratăde fruntea de gheață a iubitei muribundediluată-n prăbușirea ultimului sărut.și, peste ani,privirea-i tot tăcută...

Tăcere din lipsă

izvorul năvalnic îmi adună peleriniivlăguiți de nemurirepustiul îmi cucerește neuitareace-a curs în freamătrostuindu-mă în zboruri necuprinsesecunda dintre cer și pământmi-e leac pentru furtunăși-mi adapă amurgulîn rugăciunile bătrânului sihastrufiole de granitîmi descompun răspunsurile-n pulberiși mi le risipescîn deschizătura nevindecată a inimiivizibile-mi sunt răniledar m-au înțelepțit

Furtuni ce stau să vină

retur

să nu mă pierd de început...cu ce să respirdacă-mi vei șterge plecărilenumărate de minepână la venirea ta?să-nvățsă fiucând mi-ai furat jumătate de lumeși m-ai osânditla saltul dincolo de mine?te cunoșteam dintr-o aruncătură de ochi;rază.mă amenințai cu o prăbușire prea greacât cerul tăinuitor de primejdii.o vară-ntreagăam diluat tortura dintr-o eprubetă în altași,toamna,m-am hotărât să mă întorcdefinitiv acasăcât timppovestea uităriifreamătă-n rămășițe de singurătăți.

Ecouri rătăcitedin semiîntunericul murdarpereții vagonului mă privesc tăcuți.într-un colț se aude șuieratul trenuluice-și aleargă căprioara cu copite de aramă.

mă încăpățânez să colecționez călătoriipentru propriul traseuîn timp ce-mi caut o garăunde să-mi pun bagajele-segmente de viață.nădăjduiesc la salvatorulcare să mă adune din cele patru vânturi.din când în când

mă simt mutilatăde câte un controlorcu gândurile transpirate în buzunarul din față.

nu sunt invitată, nici azi, să cobor.pe spatele anilorîmi voi flutura batistadezbrăcată de ecou...

Plimbare cu ani

AUTOR CRINA STĂNCIULESCU

retur

Mereu mă-ntrebi: "De ce a ta iubireŞi dragoste, le-nchini numelui meu?Sunt doar un vis, sunt doar o-nchipuire,Doar umbra mea o strângi la pieptul tău!"Iubirea pentru tine e divinăŞi va rămâne pururea curată;Chiar şi sfârşitul lumii de-o să vină,N-o va schimba în ură niciodată!Dar nu e loc nici timp de amintire,Căci visele în tandre armonii,Vestesc o noapte plină de iubireŞi-o dragoste venind din veşniciiLa orice oră vii, eşti aşteptată,Chiar dacă dorm, las geamul larg deschis;O să te-aştept... o, noapte blestemată, Tu eşti aici, iar ea e doar un vis!O să te-aştept la ceas cu lună plinăCând timpul se opreşte pentru noi;O să te-aştept în linişte deplină,Doar luna să ne ştie pe-amândoiŞi când s-o umple aerul de şoapte,Să vii încet, la oră de răscruce;Of, nu-mi aduce nicio altă noapteŞi nicio zi... ce clipa îmi aduce!Să mă dezmierzi în vis cu-a ta privire,Ce-aduce mângâierile lumeşti;\

Să-ţi văd în ochi cereasca strălucire,Când spui că ţi-este dor şi mă doreşti.Ne vom iubi o noapte în grădină,Vom fi, tu - lună, eu - luceafăr blând;Ne vom iubi cu patimă nebună,Din visul meu nu vei pleca nicicând............................................Şi-atunci când dimineaţa va veni,Şi-n ochii mei nu vor mai fi scântei,La viaţa de apoi voi reveni,Dar voi rămâne-n amintirea ei............................................Acum apari din ce în ce mai rar,Dar eu tresar în fiecare vis!Doar zilele se joacă-n calendar,De parcă nepăsarea le-a ucis...........................................Eu tot te-aştept în fiecare noapteSă ne iubim-- frumoasă de departe!

O să te-aştept...

AUTOR FLORIN PETRACHE

Annei

retur

Iubirea mi-a ajuns o searbădă ruină,La fel ca o cocioabă din vremi medievale;Cresc doar ciulini şi ierburi în fosta ei gradină,Iar stâlpii şi pereţii stau gata să prăvale

Din cer coboară noaptea cu nimbul ei feericŞi din adâncuri surde durerea mi-o aduce,Iar sufletul se pierde în hăuri de-ntuneric,Unde se-ascunde tainic o floare şi o cruce.

În noaptea mea adâncă ce nu se mai termină,Voi ratăci sfielnic prin viaţă ca un prost,Căci nu mai vreau iubirea o searbădă ruină;O las...îmi caut alta? Nu are niciun rost!

Iubirea mi-a ajuns...

Chiar dacă te doresc, eu te urăsc de moarte,Speranţele promise, acuma sunt departe;Te-ai dus, eu am rămas în lumea mea de vise,În urmă n-ai lăsat, nici porţile deschise!

Am numai gânduri negre şi tristă mi-este viaţa,În lumea asta crudă în tine-aveam speranţa;Acum m-ai dat uitării, nu ştiu cine-i de vină,Eu te-am iubit cu patos, frumoasa mea străină!

Şi nu vei fi iertată, în veci, de al meu suflet,Căci m-ai lăsat iar singur cu inima în urlet;Chiar de ai fost un vis, o simplă nălucire,În urmă ai lăsat... frumoasă amintire!

Chiar dacă te doresc...

AUTOR FLORIN PETRACHE

retur

ANNEI!O lume a iubirii mi se arată-n vise,Iar sufletul îmi arde ca un vulcan nestins;Sunt clipele dorite doar legilor nescrise,În lumea ireală e sufletul meu prins.

Şi-n clipele vrăjite, de tainică iubire,În care doar tăcerea îşi are rostul ei,E-atâta bucurie şi-atâta fericire,Trăind în altă lume în care dai şi iei...

Ţi-aş dărui chiar viaţa să-mi împlinesc dorinţaŞi te-aş iubi năvalnic, cu urlete de fiară,Iar trupului sălbatic i-aş împlini voinţa,Ca să-mi astâmpăr setea iubirii... dulce-amară!

Şi te-aş iubi năvalnic...

Acum, în miez de noapte, încerc ceva să scriu,N-am gândurile-acasă, nu ştiu unde sunt duse,Dar tare-aş vrea odată un lucru să mai ştiu;Dacă spre mine fost-au, vreodată, versuri scrise?

Sunt ca o vâlvătaie aprinsă de-o scânteie,Sunt ca un foc de paie ce ard până la scrum;Eu voi iubi cu patos o singură femeie...Şi-oricare-ar fi destinul, l-accept şi mi-l asum!

E o pedeapsă aspră să nu mai ai visare,Iar sufletul din tine să fie găunos;Să rătăceşti aiurea, să nu mai ai cărare,Să-ţi fie ochii tulburi şi să priveşti în jos.

Aş vrea să simt plăcere măcar o dată-n viaţă.La dragoste, iubire, eu încă tot mai sper;A fost o noapte lungă... se face dimineaţă,Iar ziua se arată c-un trist şi negru cer............................................................Zâmbesc cu-amărăciune, am mintea răvăşită,Mi-e gândul doar la tine- frumoasa mea iubită!

Eu încă tot mai sper!

retur

O filă-ţi dăruiesc din primăvarăŞi semne stinse-n dansuri de egrete,Petale în ninsori ce-or să regreteCă vântul a fugit în prag de seară.

O filă prinsă-n simfonii albastre,Aripă de cocor plutind pe zare,Un răsărit ce mistuie, se pare,În roşu-i strălucind sfere sihastre.

Şi ploaia mea cu zâmbet de luminăIscat din strălucirea unui fulger,Neînsemnatul zbor din vis de îngerCând ochii mei se tulbură de vină.

Să n-o opreşti din ultima cădere,Un braţ întins e semnul de la tineCe poate plânsul meu să-l mai alineCând strig în van şi nu mai am putere.

Dar

Castele sfărâmate, nisipu-i vânturatDe valuri abătute ce nu cunosc mirarea,Rămâne drumu-n palmă, ades neconturat,Se-acoperă de ape, neliniştit, cărarea.

Preschimbă-se-n uitare neţărmuritul zborCând albatrosul cade sfârşind în colţ de stâncă,Se-aşază alge-n trepte - în verdele soborŞi frica se împarte în ochi de groapă-adâncă.

Priveşte-te în umbra ce născoceşte-un vis,Colindă-mi nesfârşirea - furtună prinsă-n noduriŞi lasă-mi rătăcirea pierdută în abis,Trăieşte-n ape limpezi, fără-amăgiri sub poduri.

Fără contur

AUTOR ANA SOFIAN

retur

Poate-am să uit de cer, poate-am să uit de mine,Poate în ochi stingher voi răsădi lumine,Poate în ruga mea va poposi o boare,Poate în palma ta voi scrie alinare.

M-am rătăcit acum în ceaţa-nsingurării,Mi-ai presărat pe drum cenuşa disperării,Scrisorile-au rămas în sipete uscate,Bătute de-amintiri, închise de lăcate.

Iubirea ne-a unit, distanţa ne ucide,În visul surghiunit torn zâmbete placide,M-aşteaptă resemnări cu cearcăne-n iatacuri,Râvnite de plecări, supuse-atâtor veacuri.

Voi prinde rădăcini în brazda altui numeŞi voi hrăni străini, voi bucura o lume,Dar n-am să uit nicicând – suavă-ţi – răsuflareaŞi-o să-ţi primesc plângând, în sufletu-mi, chemarea

Îţi voi primi plângând chemarea...Voi sosi în zarea dimineții scurseDintre răsărituri prinse în condeie,Voi sosi la tine ca o stea din UrseSă te-mbrac în mine cât mai sunt femeie.

Să-ți torn strălucire în cuvinte simple,Să-ți alung pustiul din întunecareDe lumina blândă sufletu-ți se umple,Când sărutul scrie pe bolți lunecare.

Voi sosi în cântec de privire arsă,De vioară stinsă pe struna durerii,Răscoli-voi noaptea chiar în tine-ntoarsă,Dărâma-voi ziduri puse învierii.

Voi iubi amarul, clipă întinatăPrinsă-n ochiul galeș care mă privește,Te-oi iubi sălbatic, ora blestematăNu mă va mai strânge-n gura ei de clește.

Am motive simple să-ncolțesc în tinePloaie neumblată, fulger ce se-ndoaie,Să-ți sculptez iubire-n piatră pe retine,Să-ți rămân poemul pe albastră foaie.

Să-ncolțesc în tine - ploaie neumblată...

AUTOR ANA SOFIAN

retur

În preajma ta e linişte şi doare,Din candelabre a căzut lumina,Se-ndreaptă spre pământ în chip de floare -Când aripi reci ne poartă-n lume vina.

La pieptul tău izvoarele îngheaţă,Sub cioburi de iubire stă uitareaSe încropeşte-n noi un fel de ceaţăCe-mparte în felii de alb cărarea.

Uităm mirări, uităm de absoluturi,Ne risipim în viscole bolnave,Suntem făcuţi din amăgiri de luturiCa să sfârşim precum nişte epave.

Desculţi vom fi când apa-nvolburatăNe va lua-n vârtejuri de-agonie,Desculţi vom fi şi moartea sceleratăNe va cânta sub cruci o simfonie.

În preajma ta e linişte şi doare,Târziul se desprinde – nălucire,Presară-n irişii firavi candoareZbătându-se în pleoape – strălucire.

În preajma ta...Mioapă mi-e umbra sortită să scrieMişcări hăituite pe-o pânză,-n amurg,În ochiul ei verde o moarte proscrieTăceri involute ce-n mine azi curg.

Prozaică viaţa pe care se toarnă -Ecran de-ntuneric, în roşu tivit,Se zbat dumnezeii când mi se răstoarnăPolenul iubirii în suflet strivit.

Rănită de pietre, sortită să strigeÎn luturi crăpate din râul secat,O umbră amară-n izvoare înfigePumnalul tristeţii sub chip de păcat.

Aleargă-n lumină, culoare despică -Să uite de beznă, de aer imundSe vinde trădării... o noapte abdică,Mâhnite sunt gesturi în jocul secund.

Mioapă mi-e umbra, dar ziua-i divină,Pe umerii clipei va pune priviri -Să uit căutarea în văz de luminăŞi-n albii curate să las amintiri.

Mioapă, umbra...

retur

Iubita mea imaginară,nu simţi în noi atâta toamnăcum ne îmbie, cum ne-ndeamnăsă ne-ntâlnim în ceas de seară?

În ceas târziu coboar-o scarăce duce către-un drum spre stele;suntem chemaţi. Ce dulci bezeletrimite fin steaua polară!

De-ţi dă fiori ora stelară,când vezi cum toamna ţi se-nchină,ascultă părul din grădinăcum pentru noi întinde-o pară.

E toamnă dar, e-un ceas în noaptece stă în loc doar pentru noi.E-aşa frumoasă viaţa-n doicu toamna-aici şi pere coapte.

Iubita mea, e-atata toamnăşi-atâta dragoste-n priviri,atâta dor şi amintiride nu mai ştiu ce e, ce-nseamnă.

Atâta toamnă...Eşti miere, iubito, din flori de salcâm,dulceaţa se simte când, fără vreun scrupul,mă las în visare mânat pe-un tărâmîn care-ţi degust, lăcomindu-mă, trupul.

Mă port grijuliu ca să nu te dărâm,nu vreau să fiu urs care zgâlţâie stupul.Eşti miere, iubito, din flori de salcâm,dulceaţa se simte când, fără vreun scrupul,

te-ating controlat, ca să nu te sfărâmşi-ascund, vicleneşte, din suflet heirupulprin care, privind savurosul tacâm,te-aş soarbe pe loc, hăulind, ca şi lupul…

eşti miere, iubito, din flori de salcâm.

Rondel dulce

AUTOR DORIN SÂNGERORZAN

retur

Hai nu mai plânge, e potop,sufrageria e piscină.Cum se adună strop cu stropposibil un vapor să vină.

Ţi-aş pune lacrimilor dop,dar poate-ţi zgâriu pe retină.Hai nu mai plânge, e potop,sufrageria e piscină.

Prea multe lacrimi, dragă, stop!Mă faci să cred că sunt de vină...şi plângi continuu cu un scop:să-ţi cumpăr laptop şi maşină-

hai nu mai plânge, e potop

Nu mai plânge

Când mi-ai zâmbit pe şaişpe milimetriSe-nvolbura pe Dunăre un val,Săreau din apă, fericiţi, nisetri,Plonjau, apoi, cu forţă în aval.

Ieşea un gând normal din parametri,În craniul meu transfigurat, oval,Când mi-ai zâmbit pe şaişpe milimetri,De se forma pe Dunăre un val.

Un urs şi-o vulpe se făceau cumetri,Apoi loveau frenetic în chimval,Se transmitea la mii de kilometriUn freamăt cu ecou de festival

Când mi-ai zâmbit pe şaişpe milimetri.

Când mi-ai zâmbit

DORIN SÂNGERORZAN

retur

Ca cetăţean, născut în Ro,susţin că ţara-i minunată,dar un sinistru gând marofrământ asiduu câteodată.

Sunt patriot, dar nu sunt prosituaţiei care ni se-arată...ca cetăţean, născut în Ro,susţin că ţara-i minunată.

Când văd că nu am încotrosă merg, că viaţa-i limitată,resimt un gând duhnind angro( şi nu-i miros de ciocolată) -

ca cetăţean născut în Ro.

Rondelul unui gând maro

Iubirea noastră-i joc de şah:eu sunt nebun, tu eşti regină;visăm pe muzică de Bach -Adam şi Eva în grădină.

Şi ne iubim cu sete, ah!,aş vrea iubirea să mai ţină...iubirea noastră-i joc de şah,eu sunt nebun, tu eşti regină.

Adio vieţii de monahcând inima de dor mi-e plină...şi te sărut pe buze, muah!şi mă dezic de orice vină -

iubirea noastră-i joc de şah.

AUTOR DORIN SÂNGERORZAN

Iubirea noastră, joc de şah

retur

Mă simt atât de singură în zbor,Nu văd un ram să mă așez o clipă,Aș vrea din vise seara să cobor,Să dorm, cât pot, cu capul sub aripă.

Plutesc, cuprinsă de același dor,Către pământ natal, unde mă cheamăO casă dragă și un puișor,Care nu știe să-mi mai spună mamă.

Mă simt atât de singură în zbor,Aș vrea să fiu iar lângă voi o vremeSă uit ce-nseamnă a spune că mi-e dor;Lângă ai mei nu am de ce mă teme.

Singură în zbor...Floare de iris sunt și mai visezLa trubadurul ce-mi scria odatăCă-n versul cald mereu am să valsez,Că n-o să mă trădeze niciodată.

Floare de iris sunt și mai așteptPromisiuni făcute într-o iarnă,Când adormeai cu poza mea la pieptȘi visele-ncepeau ușor să cearnă.

Floare de iris sunt, poate mai știiCât de puternic m-ai iubit odată,Când mi-ai jurat, din suflet, c-ai să fiiÎntotdeauna iubirea mea curată.

Floare de iris sunt....

AUTOR RALUCA

retur

Nu mă ştiu demult iubităŞi-s cu faţa la cearceafVieţii-i dau acum perdafCă mă duce în ispită.

Şi de-o fi, cafea să beau,Una, două...cât mai multă,Beau cafeaua cu cucutăPoate aflu şi ce vreau.

Primăvara-i de beleaStă în coasta mea întrunaVaaai, să vină cinevaŞi să-mi dea în cap cu luna.

Mă-nfioară doamna LunaSe uită de sus la mineMie să răcnesc îmi vinesau, să fac scandal întruna.

Angoasă de primăvarăÎţi plouă-n suflet ca afarăMărunt şi ne-nţeles de parcăÎn suflet îţi pluteşte-o barcăPrin ploaia asta milenară.

Natura plânge omeneşteÎn hohote de frunze moarteÎn mine se deschide-o carteA cărei slovă creşte, creşte.

Sărutul tău, pe palma stângăTimid şi gingaş - libelulăÎn piept mi-a aşezat pendulăCare-n oprire, stă să plângă.

Tu mila cui o plîngi copile?Şi-n care piept îţi creşte dorulÎntreabă astăzi autorulPe-o galbenă pierdută filă...

Îţi plouă-n suflet ca afară

AUTOR DELIA STĂNILOIU

retur

Licornii nu mai vin, ci...pleacăÎn nopţile cu lună plinăDin gândul meu ce poart-o vinăŞi-aş vrea să spun : ei, şi ce dacă...

Dar n-o pot spune şi-mi e ciudăŞi rup tăcerea nopţii-n douăÎn timp ce-n mine plouă, plouăDe-mi este iar poema udă.

Licornii nu mai vin ci pleacăSpre locu-acela selenarÎn care ne dorim plenarCa veşnicia s-o desfacă

Licornii nu mai vin sau...nu-sSau poate, nici n-au fost vreodatăDecât în mintea-mi demodatăŞi pusă azi, cu josu-n sus.

LICORNII NU MAI VIN

Licornii vin, grumazu-şi pleacăPe sub umbrare de iluziiÎn timp ce viaţa mi se-apleacă-nCotidianele confuzii.Şi spre altare de tăcereAşază jertfă-nsingurarea Îngemănându-se cu zareaÎn zborul lin, ca o părere.Tot trec şi-n zborul iluzoriuSpre un tărâm de ei ştiut În timp rebel, necunoscut

Curbează vis premonitoriu.Licornii vin cînd vor şi pleacăAtunci când am dori să stea,Să le-aşteptăm întoarcereaCornul de vis spre noi apleacă.

LICORNII VIN, GRUMAZU-ŞI PLEACĂ

AUTOR DELIA STĂNILOIU

retur

M-am aplecat ,iară,spre pământprivindu-mi cu umilințărădăcinile picioareloruscate,de atâtealacrimi.

Și-ți zic acum, ca mă dor picioarelepironite la nesfârșitpe crucea imaginarăce mi-a fost dată din strămoși.

Dar nimeni nu mă crede,iar eu,se pare că în zadarfug de păcatul ,primilor oameni.

SfârșitCiudățenie

Sunt un însetatcu alergie la apă.

Veșnic

Conservând lacrimilevom da dovadăde dezechilibru.

PasionatSunt pasionatde fumatul excesival aburului de toamnă.

Concluzie

Criminalii se nasc din oamenichinuiți de ei însuși.

Problema lumii

Asistăm la dilemascrierii primului 1din numărul 11.MânăUnealta cea mai de preța țăranului.

AUTOR DUMITRAȘCU DANIEL

retur

Imoral

Supărarefără părinteși durerefără urmaș.

Uciderea sufletului

Soldatul din încăperea corpuluia fost ucis,iar acum au rămasdoar doi condamnați:eu și gândul.

Minciună

Paralizat doar mintalnu-și poate mișca pleoapeledin cauza handicapuluibeției.

Pierdut

Am fost exilatîn întunericului seriice-și bea ceaiuldin trupul meu.

Dorință

Îmi doresc pentru viațăo dorință stupidăde trăire.

Cugetare

Scriu pentru a mă cunoaștepe mine .

Aceste pete cereștisunt doar o închipuirede viață,sunt doar niște hârtii galbenearuncate în coșul de gunoial universului.

Despre stele

AUTOR DUMITRAȘCU DANIEL

retur

Umbrele albe ,scuturate,udate nonșalant,prăbușite pe crengi mucegăitede cireși nevindecați.

Orgie de frunze,orgie de flori,murind și nemurireaunei lumi abstracte.

Înecați în ploaie,înecați în lacrimiblestemând un timp acut,nevinovatdar totuși evidențiatde toți.Cenușă de floare înlăcrimată ,

suflată demonic în aerpurtată,și lăsatăpe-o stâncă,pe-o mare.

-Nu o așteptați,nu o primeniție moartă,v-am zis,vă zic:nu se mai întoarce!

Păpădii...

Numere albe, căzute în adânc,tristețea,și visul unei dimineți mai noice se lasă așteptată.

Mi s-a făcut rău de bine,prostia,aparent înșelătorzguduie pământul.

Fulger vertical lovindsemn de viață,și-o cifră moartăpierdută-n alfabet.

Somnul acesta mă omoară,meteor,deasupra-mi plâge o razăa zilei neîncepute.

Întunericul devine din ce în ce mai luminosaparență,visând o zi mai neagrăîntr-un gând mai sumbru.

Funerar pierdut în ape,un fluture se zbatesă se odihneascăpe-o floare.

- Dar ce e asta...??Ah!...M-am prins:zori de zi!

Zori de zi

retur

Astazi ...o sa ma imbrac in nuante de albastru…cred ca o sa-mi iau o fusta comoda,„bleumarin“...ca trecutul meu,cu care m-am impacat demult…

o bluza cuminte, “bleuspregri’’,parca mai mult gri decat bleu... ca prezentul meu,e cam ciudata culoarea dar e generoasa …se potriveste la toate combinatiile care apar peste zi...

o jacheta “bleuciel”...ca viitorul meu din vis…

ma uit pe fereastra,iar bate vantul…

o sa-mi leg la gat esarfa albastra…e faina culoarea asta, e un fel dealbastru profund...ca linistea la care visez de-o vreme…

pantofi albastri n-am…astazi...cred ca am sa zbor.

Cand s-au impartit culorile,Pădureasi-a ales verdele,cu toate nuanţele de verde...

Cerul,albastrul,cu toate nuanţele de albastru...Macii,roşul ,cu toate nuanţele de rosu...

Soarele si Luna,galbenul,cu toate nuanţele de galben...

Marea,de-a pururi neliniştită ,n-are ragaz sa aleagă intreverde,albastru,galbensi roşu...Multi o judecă ,eu o inteleg...

Culorile mării

AUTOR VICHI NEGOȘANU

Nuante de albastru...

retur

O căsnicie nu se scrie-n versuri,Un soţ, o soaţă-i poate fără rimă,Când desluşim de lângă vină mersuri,Vom fi săraci, vom fi fără inimă.

Suntem un cerc tăiat prin diametruNişte bucăţi care tânjesc perfectul,Cu sufletul schiţat în milimetruVrem pavăză să-şi abolească spectrul.

Atingeri claustrale fără voieCu rădăcini în mediul prea domesticVor bulversa principii, chiar şi NoeVa vinde totul pentru polul vestic.

În căsnicie nu există stihuriCa să ascundă slăbiciunea pură,Pentru-n destin fărâmiţat cu icuriNe logodim cu indecent şi ură.

Căsnicie în versuri Te-am aşteptat din nou la malul măriiSă mă ajuţi, să nu mă laşi să scapăt,De-ai să mă ierţi să poţi lăsa uitării,Vreau să te am din nou şi de la capăt

Nu îmi doresc averi cu nestematePrin diamante, aur şi trădare,Tu eclipsezi valoarea din carateCu un surâs în asfinţit de soare.

Sunt prea bogat că mă iubeşti continuuŞi norocos că mă săruţi cu pleoape,Din viaţa ce se scurge rectiliniuAscund în sân tăcerea ta de-aproape.

O singură iubire

AUTOR FLORIN STRATULAT

retur

Oceanul planetar fără de valuriCu turbulenţa roasă și-mpotrivă,Ne-a aruncat speranţele pe maluriÎntr-o uitare plină de derivă.

Prea plictisit să te aştept acasăÎmi mai plivesc din algele marine,De vei sosi aici în marea noastrăTe vreau regină doar să-ţi fie bine.

Când îmi vei scrie gândurile măriiÎntr-un răvaș inițiat de-o scoică,Aș vrea să ari nisipul dat uităriiC-un plug, cu cai de mare și c-o troică.

E lin oceanul fără de furtunăÎn viaţa noastră prea învolburată,Realizez ideea prea fortunăCă-s doar băiat iar tu eşti toată fată!

Marea de nelinişteTu vezi cum se peţesc culorile,Cât se iubesc să nască o nuanţăCând pot să umple iarăși florile,Vor indecență şi o importanţă.

Nu știu când se împart iubirile,Căci partea ta s-ar potrivi doar mie,Crede ce vrei din toate știrileC-a mea iubire-i stoarsă de chirie.

Natura-i dezmorţită peste totDe mă gândesc mai bine poate-i vară,Deshidratarea face să socot,Că-i anotimp și-o mică primăvară.

Când tu iubirea mea cu ochii verziÎţi vei dori ca lumea să ne vadă,Poţi accepta minciuna, ca să creziCă te iubesc şi nu e o şaradă.

Șarada

AUTOR FLORIN STRATULAT

retur

Ce-i dragostea o desfătare sau un chin?O suferinţă etalată la destinDin umbra palidă lăsată-n floareCând simte că e ruptă şi c-o doare.

Ce-i dragostea, pesemne anticariat,Arhivă veştedă în timpul cariat,Amanetată-n datele de pe scrisoriÎn care te-am iubit tăcut de-atâtea ori.

Ce-i dragostea o mică mângâiereCe mi-a adus aminte de durere,O alinare, un suspin de bine,Un mugur de speranță-ntre ruine.

Ce-i dragostea dacă nu ştiu de tine,Cui să-i arăt secretele marine,În care viaţă să mai sper cu visul C-am să-ţi ofer iubirea mea cu scrisul.

Ce-i dragostea

Vezi tu, că viaţa-i un Atlas de cărţiIar dealerul e soarta care-mpartePe-o masă definită-n multe hărţi,Spre fiecare aruncând o moarte.

Ne naştem şi intrăm în joc direct,Prea goi, prea infantili, uitaţi în transă,Prin orizontul fără intelectSuntem prea mici ca să avem o şansă.

Înşeli şi furi şi poate mai şi minţiCa să-ţi revină numai ţie potul,În idealul tău fără de sfinţi,Pentru câştig ai vinde tot, cu totul.

Ca să ajungi la visul împlinitNu mai miza, încearcă de trăieşte,Fii om din răsărit în asfinţitŞi mai presus de toate, doar iubeşte!

Jocul de cărţi

AUTOR FLORIN STRATULAT

retur

Ştii tucâtă splendoarenecuprinsăse aflăla umbraprivirii tale?Şi câte stelese sinucidîn adânculinimilor noastre...atuncicândatingereaeste doar un parfumde... amintirepe o plajăa orbilor...undeştergem mereu,din greşeală,viseîn doi!

Pierdut

Ioana - Nina Botici (Lola)

retur

ghemuit într-un butoişi din care-ncet se scurgetaina vieţii demiurgerătăcită printre noi

fuge somnul de pe genelişiţele dorm pe baltăghinioanele fac haltădoar la mine, Diogene!

aş aprinde lumânareaşi să trec aşa prin vremurică tu n-ai de ce să tremuridacă mi se schimbă starea

m-am născut şi totuşi parcăaltă naştere mă cheamăzestrea lumilor - o zeamămai subţire ca la zarcă!

Ghemuit intr-un butoimă las robit de linişte-n odaieşi mă cufund de voie în lecturăaleg ţinuturi unde-şi petrecurăconchistadorii vremea în războaie

un ţârâit de greieri noaptea curădin tavane amintind a ploaieşi lucrurile împrejurul meu se-nmoaieintrând aievea în literatură

această investiţie aparteşi susurând duios ca o vioarărecordurile lumii le doboarăprin gestul simplu de-a lua o cartepe care o citeşti şi o pui la locca pe o floare albă de noroc

floare albă de noroc

AUTOR ION UNTARU

retur

Mai doresc iubito o cafeaLe-ai numărat? Va fi a câta?Îmbătrânesc şi nici măcar atâtaNu ştiu ce-nseamnă a exagera

Prea slabă, n-o să aibă nici un hazPrea tare, o să-mi facă răuPândesc ibricul ca un popândăuSă fluiere semnalul de macaz

Degeaba-mi spui că nu învăţ delocMi-e dor de o cafea ca de un drogŞi bând-o să mă simt ca un buldog,Hrănit pe dinăuntru doar cu foc!

Mă amăgesc la fel ca un naivCă această ceaşcă aburindăCu toate ridurile din oglindă,Dezvoltă intelectul meu nativ

Mai doresc iubito o cafea

La vreme de Calvar eram alăturiCu fariseii, cerşetorii, alte păturiCe Te huleau parcă ieşiţi din minţi,Cum fiii-i persecută pe Părinţi

Când universul şi-a fost frânt o roatăAm strigat şi eu cu-această gloată:Crucificaţi-L pe IisusCăci gloria Lui astăzi a apus!

Voiau şi ei, voiam şi euSă-L omorâm pe DumnezeuIzvorul cel de-viaţă-dătătorDe-atuncea plâng şi mă-nfior!

Mă tângui, Te caut întrunaInima-mi suspină precum strunaCare-a rămas atâta: cu o coardăTu Doamne ai iertat această hoardă!

Din cerul Tău căzând, cel mai de jos,Doamne, eu sunt cel mai păcătosCă după sfântul Tău supliciuNu Ţi-am adus un cât de mic serviciu

La vreme de calvar

AUTOR ION UNTARU

retur

Azi Îţi ofer în suflet adăpostCă nu mai sunt acel care am fostAcceptă-mă oricât de nefirescTot restul vieţii voi să Te slujesc!

Te-am supărat şi mă-nspăimântCă văd şi astăzi Sângele Tău SfântCum picură din ceruri pe destineŞi-mi este tare, tare dor de Tine!

AUTOR ION UNTARU

Dar am aflat de învierea-Ţi sfântăCa un cuţit ce lama şi-o împlântăÎn carnea noastră plină de păcatCând toţi rosteau: Iisus a înviat!

nu-mi spune că mă vinzirăscolitor şi straniuprin noaptea mea când trecplanete de uraniu

zadarnic mă expuila tirul cu săgeţiîn carnea mea dorm pâlcuridin luptătorii geţi

străin, însă de-al caseipierdut în câte-un actşi îmbrâncit de lumecu fiece impact

sechestru pe argilăcomandament sau lestîn sâmburele de foce numai un protest,

o sită care cerneşi zboruri şi căderi,mereu la îndemânăcomorile ce-mi ceri

ascunsă la vedere

retur

În seara asta cu cer nedescifrat,Când umbrele îşi clatină tăcerea,Un suflet obosit şi împovărat,La mal de drum îşi plânge-ncet durerea.

Iar gândul răzvrătit se desfăşoară,Chemând mereu din amintiri trecutul,Adoarme în tăcere milenară,Pe când visul ţese-acum descântul.

În seara asta timpul odihneşte,Îmbrăţişând durerea ce-nfioară,Ca o culoare pacea poposeşte,În suflet ca amurg ce stă să moară.

Iar gândul ca o ultimă bătaie,Se-ntinde prin eternul nemişcat,În ora când întoarsă ca o foaie,Dezgolit de vise uitarea m-a lăsat.

În seara asta

AUTOR VOICU MARIN

retur

Mai cântă-mi cu sete din fluier şi naiŞi mână-mi iar turma de vise spre şesuri.Cât muze din mine sorb ultimul ceaiSă caut cuvântului noi înţelesuri.

Mai cântă-mi cu sete din fluier şi naiŞi strânge-mă-n braţele tale, o mie.Lumina ascunsă-n fântâni să mi-o daiDin firul ei magic să ţes veşnicie.

Mai cântă-mi cu sete din fluier şi naiSă nu simt cum toamna în mine coboară.Mai picură-mi soarele-n suflet cât stai; Nu ştiu de n-o fi pentru ultima oară.

Mai cântă-mi…

AUTOR ELENA VICTORIA GLODEAN

retur

marele mim este-n noi,râzând și plângând,ne ivim din nimic,din pământ și din cerși dăm vieții o șansă,ne-ntânlim, ne-nmulțim,doar râzând și plângând,doar urând și iubind,între cer și pământ,marele mim,râde de noide la țipătul primși ne duce pe rândpân’ la groapade-apoi.

marele mim cerul curbat pe vița de visese deschide către glasul privighetorilorpe fondul muzicii lui Vivaldi.eu nu sunt răspunzătorde visele voastre, de orbecăirea zilelorîn această primăvară bezmetică.aburii se adună în nori,ploaia murmură peste panseluțecu o voce divină,balaurul din vis doarmepe acoperișul realității,frunze verzi se leagănă-n vânt,un nor de sticlă parcă ofteazădupă iarna care a trecut.din spatele pleoapelor noastrese ivește feeria primăveriiaducând vise ce nu aparțin acestei lumi,atâtea miracole în zadar,atâtea doruri zglobii care pleacă spre infinit…tăcerea ta este sfârșitul lumii,zâmbetul tău este miracol,o lumină de ambră peste sufletul meudin care fug încet sentimentelespre o oază de vis.

feeria primăverii

AUTOR ION IONESCU BUCOVU

retur

Moto:„când moare un poet, poezia are friguri”

a murit, s-a dus poetul acolo unde i-a fost drag,dar lumina la fereastra lui nu s-a stins,poezia lui a rămas orfană, într-un leagăn de vis,cuprinsă de frigurile singurătății.pe lângă cer, sufletul poetului încă zboarăși fixează cu un ochi frunzele verzi, pieritoare,care i-au alintat viața:amintiri, dureri, o fericire începută și neterminată,iubita desprinsă din brațele lui, mamă și tată,prieteni și dușmani.lent și lung și greu și grav,cuvântul lui a devenit paiață,un fel de pasăre fără aripi care dă să zboare dar cade-n neant.numai o clipă- i-a spus morții care rânja-lasă-mă cu iubita, să-mi iau la revedere,dar ea nu vedea, nu auzea, ea se grăbea,n-avea timp de romanțe,hai să te dau hrană la zei, vor simți gustul tău,dar cu poeziile ce fac?- a întrebat el,lasă-le să te plângă, prin ele tu nu vei muri de tot.

moartea unui poet a murit timpul în perete

a murit timpul în perete,a scăpat limba ceasului în gol,doar clipele îi dau ocolși păsări albe, păsări bete.

trec orele dulci și amare,se lasă toate în târziu,numărul lor eu nu-l mai știucă s-au culcat pe minutare.

plâng și icoanele în rândși sfinții plâng de piaza rea,dar timpul, răzvrătit, trecând,nu auzea și nu vedea.

nopți refugiate-n gând,se-nfig în inimă săgeți,precum în cârciumă intrând,o gașcă beată de poeți.

fața lunii ca un gâdecade-n orele târzii,un ochi plânge și- altul răde,eu te-aștept și nu mai vii…

retur

cântec târziu

peste umerii tăi blânzitrec cu ochii mei flămânziși gânduri ce pun la calecum să-ți fure dumitalenurii dragi și ochii dulci,noaptea pe când mi te culci,floare din vise de lut,când te rugam eu, n-ai vrut,ascunsă-n etern păcat,eu din nou te-am inventatși mi te-am făcut reginăpe florile din grădină.florile-au murit de frigtoamna printre pipirig,tu te-ai rătăcit prin vreme,așteptând ca să te chemecraiul din visele tale,timpul a luat-o la vale,prin pierdutele poteciși ne-am despărțit pe veci…spini pe frunte-au răsărit,acum pe la asfințitși m-am rugat ca să-ți deienumai lacăt fără cheie,...

șerpi pândind cu ochii viila tine prin bălării,să te poarte pân’ la moarteși în lumea ta, departe,nesomn, lacrimă să ai,ca ploile peste plai,când lumina lunii-n casăîți alunecă pe masăsă știi că-i blestemul meuvenit de la dumnezeu

ION IONESCU BUCOVU

retur

când te alung din ploile mele toate absentele prind gust de nopți trecute prin magmă pentru că nu îmi este îngăduit să te beau omor stelele cu fiecare țipat care mă inundă

și ce dacă plouă pasul meu înaintea lor înverzește un continent

Ploi

îl văd cum sărută măduva poeziilor noastre de dragoste poartă în buzunar limba hașurată de atâtea străzi paralele oricât ar lăsa perdelele aerul se deghizează în bucătar și îl ispitește cu o linguriță invizibilă

însetat repetă în gând toate literele lumii

stelele iau foc și curg în orașul crescut pe trupul lui până când interiorul se dilată cât un munte cosit de cer

vremea cositului

AUTOR ROMIȚA MALINA CONSTANTIN

retur

când treci printr-o femeienu lăsa spații libereacolo s-ar putea dizolva moartea

ea e un copil atins de noaptea sânzâienelorla fiecare briză parfumată a vieții

când atingi umezeala din șoaptele eirăspândește-te în fiecare celulă care a cunoscut dragosteaacolo ochii sunt desculți și calzica întâiul loc unde ai crescut

când îi descui secretele croiește rochia de mireasă din firul unei insulecoase-o de capătul inimii

...și nu uitacând umbli hai hui printr-o femeie

iubește

ultimile retușuri săruta-mă acolo unde răsăritul îmi atinge zvâcnirea sângelui

dansează-mi pielea în jurul buzelor până când suntem un punct care curge fecund adună-mă din tine cu vârful degetului si umple-mi ploile care curg din serpentinele iubirii

cât soare mi-e în ochi iubitule

prăvăleste-mă ca o spumă peste pieptul tău până când se dilată mugurii unei noi stele plămădită în doi

risipeste-mă

atinge-mă acolo unde noaptea se coc visele

si când mă nasc femeie ....cântă

între două secunde suntem doi stropi te-le-lei

Stropi

AUTOR ROMIȚA MALINA CONSTANTIN

retur

imediat după ce facem dragoste mă lași goală sub un morman de cenușă

în buze îți infingi inelul spaimei și te legeni într-un picior până când din inima mea se aud valuri

atunci lărgești aripile sub piele iar eu suflu să nu doară zborul

balans

în noaptea asta înotăm împreună prin sângele tău te învelesc în câmpul verde al pieliipână roșesc florile de sânzâieneîn sărut carnea ta se înfășoară ca o ploaie interminabilă pe geamătul nisipului

mă las mușcată până la înălțare până la atingerea luminii din labirint

și dacă nu se coc merii sălbatici e suficient să lipești ochii de sânidoar atât cât țipătul oaselor aude cântecul mării

descântec în noapte

AUTOR ROMIȚA MALINA CONSTANTIN

retur

pentru ca ochii tăisă se deschidă din noumâinile mele întinsenu au primit nimic de suss-au alesdoar cu tremurul degetelorpeste tastele tocite ale unui calculatorchinuindu-sesă–ţi lege câteva rânduriîntr-un poem necitit te-ai grăbit tatăşi eunu am fost lângă tinesă-ţi vorbesc despre focul din inimăşi despre poemul ăsta atât de simplupe care-l ştiu că tu îl aiundeva lipit pe un perete din ceruri

Am cerşit

AUTOR LORINCZ IULIAN IURI

ai săpat sub mineo groapăgrăbitam umplut-o cu inimadeasupraumbra trupului tăuînfiptă-neaca o cruce

Inima

retur

Nu ştiu câte trenuri vor mai pleca din minefiecare şuierate o despărţire neoficialăcare smulge din mine câte cevadar am să-mi cumpăr un tren da aţi citit bineun tren un tren numai al meuştiu e foarte greu să ai unulmă costă o avere pe care am s-o plătesc preţ de o viaţădar ştiu că va fi al meuşi nu va pleca niciodată neanunţatam să construiesc o cale ferată aidoma unei scări până la cersă ruleze cu roţile în susnu vă temeţi nu va cădeaacolo există o altfel de gravitaţie ploaia vine de jos în susstropii sunt lacrimi care rămân lipiţi pe floripe aripile albe ale păsărilor pe inimi

oamenii nu au bagajebuzele lor rostesc cuvinte de iubiretotuşi există un incovenient nu e cutie postalăsă pot trimite călătorilor care n-au reuşit să-şi cumpere un tren câte un poem scris cu capul în jos

Poem scris cu capul în jos

AUTOR LORINCZ IULIAN IURI

retur

cunoşteam fiecare piatrăde pe uliţa satuluişi toate colţurile ascuţitecare mi-au rănit tălpile porţile erau date cu vardintre toate a lui nea Tudoricăera cea mai albă şi întotdeauna deschisă mâinile lui fermecate repara oricechiar şi bicicleta tatălui meupe care i-o înhăţam fără voie în zilele de duminică o spiţă ruptăun cauciuc spart nu-mi cerea plată se mulţumea numai cu zâmbetul meu vis-à-vis lăptăria lui nea Marinicăcalea lactee a copilăriei toate pietrele pe care le ştiamsunt acum sub bitumul unei străzi modernecare duce până la cimintirul satului unde lacrima meadin când în cândîngenunchează în iarba numelor lor

Lacrimi îngenuncheate

am dormit până când visulmi-a devenit căutareport în minenumele tău ca pe un al doilea dumnezeu m-ai scăpat din mâini mamă dar ştiucă în inima cerului tău sunt un curcubeurăsăritdupă fiecare picurcăzut din albastru

Căutare

AUTOR LORINCZ IULIAN IURI

retur

o să-ţi spun că mi-e bineşi de moarte urâtîn duminica astacu magnolii la gâtîn duminica astacu săruturi în părcu-amintiri vanilateşi cu sâmburi de măr

mă vei ţine de-o mânăvom străbate livezicu arome de noapteşi cu fluturii verziîn lumina aceastace se stinge treptatşi-o să crezi că mi-e bineşi-o să crezi c-am uitat

îmi vei pune o salbăde iluzii şi-atâtspre a-mi ţine de viaţăşi de noapte urâtamintiri o să-mparţidinspre moarte şi noicătre cei rătăciţiîn magnolii şi-n ploi

o să-ţi spun că mi-e bineşi de moarte urâtîn duminica astacu magnolii la gâtîn duminica astacu săruturi în părcu-amintiri vanilateşi cu sâmburi de măr

mă vei ţine de-o mânăvom străbate livezicu arome de noapteşi cu fluturii verziîn lumina aceastace se stinge treptatşi-o să crezi că mi-e bineşi-o să crezi c-am uitat

îmi vei pune o salbăde iluzii şi-atâtspre a-mi ţine de viaţăşi de noapte urâtamintiri o să-mparţidinspre moarte şi noicătre cei rătăciţiîn magnolii şi-n ploi

vis de aprilŢi-ar mai fi scris

AUTOR CAMELIA CONSTANTIN

retur

Ţi-a inundat, albastrul, ochii goiŞi-ncet, un fluture te-nvaţă să danseziCând ai uitat culorile să le mai veziŞi-ai încuiat luminile în ploi.

Ca o păpuşă coborâtă printre sforiTe-mpotmoleşti în roua din cuvinteŞi-ncerci s-asculţi oftatul din viori,Să-l împleteşti cu dorul tău, cuminte.

O mână rece ca de porţelanApucă voalul, izgonind uitareaŞi-n crengile –arcuşuri de platanŞi-au început culorile, ca-n vis, cântarea.

Ca o păpuşă

AUTOR GABI NEGULEI

Sticleşte loessul de atâta ploaie,Musteşte-n arătură joculDe sentimentele se-nmoaieŞi nu mă-ndur să sting în sobă focul.

Pornit-au melcii lent la o paradăÎmprospătaţi de umezeală multăSă-şi care casa din tufiş pe stradăCu o mişcare ondulată… cultă.

În ritmul picăturilor de ploaieSămânţa bate step sub stratul udŞi din căuş de scoarţă se despoaieIvindu-se-n lumină firul nud.

Tot picură şi nu se mai opreşteDe parcă ţevile s-au fisuratŞi-n ploaie, primăvara se trezeşteCa Împărăteasa fără de Împărat.

Plouă peste tot

retur

Salcâmii-şi scutură ciorchinii moiCând clopote dau buzna cu sunete stridente,Privirile stau ţintă în ochii parcă goiPe sfintele suave, tăcute, desuete.

Cu braţele întinse prin hainele cereştiApucă blând ciorchinii din ramurile zileiŞi-mpodobind c-un zâmbet vitralii ca-n poveştiCădelniţă petale în cutiuţa milei.

Ne mântuie salcâmii cu alb şi cu iubire,Le-aş prinde-n păr ciorchinii ca pe minusculi zeiFlori albe, sfintelor uitate în zidireLe-aş picura mireasma florilor de tei.

Miresme sfinte-n miez duminical

În vraja unui dulce trilCa picături de ceară caldăSe-mpotmoleşte, mai să cadăUn suflu ca-ntr-un vodevil.

Trupul firav, mişcat cu stil,

Prizând ciupit de fluieraşSau rostogol de apă receDorul şi jalea să o seceCa-n gângurit de copilaş.

Spre nori, ca un vestit arcaş,

Modestă în cernita-i ieUn dor de dimineaţă-şi cântăCând iarba roua-n van îşi zvântăÎn duh de jale fir să-i fie.

Mierla

AUTOR GABI NEGULEI

retur

S-a îmbrăcat pădurea în seninulCe ochiul îl aruncă asupra saRotindu-i peste secole destinul.Acum rămâne doar pădurea mea.

Cu raze furişate prin tăcereaAmalgamată-n verdele frunzar,Un gând pribeag îşi socoteşte vrereaŞoptirii dublei ultimului zar.

Crochiu de rădăcină împletităÎn umbra gândului foşnit a varăPăstrează amintirea neştirbităA verdelui în pas de căprioară.

În luminişul verdelui târziuA mai rămas tăcerii să îi scriu.

Pădurea

Lângă banca în patru zăbreleSe deschid patru petale-n soare.Vor topi în verde patru releŞi cu ele patru vrăjitoare.

Una mi-a ţinut în cleşte zborul.Alta mi-a dat zeamă de pelinCea de-a treia m-a legat cu dorulDe ceaunul verii, cu jar plin.

O să pun în piept patru petaleDe trifoi, să rup ce m-a legatMenestrel orfan voi fi pe caleDe a patra vrăjitoare fermecat.

Patru

AUTOR GABI NEGULEI

retur

Adunăm de toate, aur şi mizerii,Ne-ngropăm în ele orice căpătâi,Guralivi ce suntem şi supuşi tăcerii,Omule, din toate, cât o să rămâi?

Viaţa e o floare pururea plăpândă,Lăcomiei noastre nu-i găsim măsură,Şarpele din gânduri stă mereu la pândă,În ograda lumii e atâta ură!

Adunăm provizii, pentru cine oare,Cui din toate cele fi-vor trebuinţă?Nu avem duminici, n-avem sărbătoare,Istovită-i Doamne biata noastră fiinţă!

Tu ne iartă nouă şi ne-adu aminteCă nimic nu este fără de cuvânt,Pune în altare dragostea fierbinte,Potoleşte goana oarbă după vânt...

Alergăm bezmetici dinspre azi spre mâine,Nu avem nici vreme să privim 'napoi,Unde-i Legământul dintre vin şi pâine?Parcă e sfârşitul Timpului din noi...

Adunăm de toate...Toate despărţirile sunt triste,Cele din care nu mai vii-napoi-„Când voi pleca să-mi pui în mâini batisteŞi încălţările să-mi fie noi.

Mă chemă Cerul-gata eşti, Linuţă?Ce cunoscut îmi pare acel glas!”Sărmana Mamă, lacrimă desculţăPrin lumea asta fără de popas.

Aud cum geme liniștea pe cruce,Când vine seara-n ochii ei căpruiÎşi face aşternutul să se culceCu Tatăl nostru spus la căpătâi.

Acum când scriu ea doarme fericită,Tăcerile din ziuă n-o mai dor,Doar versul meu se-aude cum recităPe fruntea ei ca umbra unui nor

Lacrimă desculță...

NICOLAE NICOARĂ HORIA

retur

Eu chiar şi din moarte, încă te iubesc...Leonida Lari

Când te aţine supărarea din cale,Iubirea e totul, aşa mi-ai spus,Hohotea răsăritul din braţele talePeste poemul nescris când le-ai pus.

Iubirea e totul din totul ce este,Aerul, apa, focul din noi,Cu ea începe orice poveste,Cu ea se termină orice război...

Iubirea e cea mai deplină minune,Toată zidirea e în zadarPentru cel ce trudeşte, dacă nu puneLa temelie un grăunte măcar.

Nu e înfrângere, nici biruinţă,Fără ea moartea nu are mormânt,Iubirea e totul, fericită fiinţăCe-i poartă în inimă numele sfânt!

Iubirea e totul...Despre tine ce aş putea să mai scriuDin totul ce este, din totul ce sunt?Mamă, pământul tăcerilor viu,Mamă, văzduhul acestui cuvânt.

Numele tău, Dumnezeu să mi-l ţinăÎn poemul acesta, când fără de elAerul doare, lumina-i puţină,Sau cine ştie, poate defel...

"Iată fiul tău!" Maica mea dulce,Până la capăt şi dincolo-mi eşti,Parcă aud Răstignitul pe cruceŞoptindu-ţi cuvintele dumnezeieşti!

Să-ţi fie numele iară şi iarăÎntotdeauna devreme, niciodată târziu,Mamă, auzul mi se-nfioară-,Despre tine ce aş putea să mai scriu?...

Mama...

NICOLAE NICOARĂ HORIA

retur

E atâtde voroneț cerulîncâtse vede veșnicia prin el!Un îngerîmi face semncu mâna dreaptă.În cealaltă ține potirulplin cu lumină.Cine știede când mă așteaptă!Pașii lui se audpsalmodiindpringrădină...

Pastel cu înger... Nu mă dau robit mâniei,Răzbunării nu mă-nchin,Vin din Munţii veşniciei,Din Ardealul meu eu vin.

Am umblat cu tălpi rănitePeste şerpi şi mărăciniŞi-n Acasa mea, ţin mine,Am fost slugă la străini!

De am tras în jug, ca vita,Lacrimi secerând din lan,Mi-am dat de la gură pitaPentru prietenul-duşman

Şi atunci, ca drept răsplată,Am primit în schimb sudalme.Tot norocul lui să-l batăÎnfrăţit, cu-aceleaşi palme!

Limpezit de cer mi-e gândul,Niciun nor pe suflet nu-i-Toţi plecăm de-aici cu rândul,Fiecare-n moartea lui...

Cântec simplu...

NICOLAE NICOARĂ HORIA

retur

Mi-am pierdut inima Prin nisipurile coclite de minciunăDune de regrete mărșăluind spre ocean, Risipundu-se în valuri în mii de cioburi Clepsidră a înecului albastru! Mi-am pierdut inima Prin fărâmele de cuarț pe care le simt între dinți Strivite, ca și convoiul condamnaților la moarte. Cămilele deșerturilor din mine, însetate Sorb apa din căușul palmelor destinului! Mi-am pierdut inima Arsă pe rugul indiferenței În cetatea mișcătoare a nisipurilor veșnice Urmă pietrificată a aripei care a fost Dar care n-a ajuns niciodată la albastrul din tine.Mi-am regăsit inima În noaptea în care au înflorit cactușii Cactușii deșerturilor mele!

Noaptea cactușilor mei...Trupul a împrumutat surâsul clipelor vii,Prin plete-mi dansează nebune doruri,Iar buzele șoptesc nedescifrate chemări,Ochii, altare închinate luminii,

Cântă la fereastra sufletului tău, Ca un pribeag căutător de vise!

Și dacă sorbind din tine, potir al veșniciei, Prin vene-mi vei curge dulce -amar Si in mine te voi recunoaște Străbătând alei interzise

Voi ingenunchea la capăt de drum Și-ți voi șopti ...ce dor îmi e de tine!

Dor de tine

VIOLETA FLORENTINA ION

retur

În colț de țărm, un cerșetor, de apă vie Sărută cu evlavie trupul clipei trecute. Ochii săi, faruri uitate la margine de val Zăresc sclipirile eșuatelor corăbii Și-n miros de rom Pirații care i-au răpit visele, dispar unul câte unul.

Simplu spectator prin ceasul dorințelor, Recviem trupului ce i-a fost odată mistuit De tainica chemare, a buzelor de coral Sărutul sărat al femeii-alge Cu ochi de fecioară și chemări de bacantă Flacără nestinsă ce-i mistuie încă secatul trup!

Ascuns în golful păcatului, printre stâncile indiferenței În fluxul și refluxul iubirii din el, Zarurile sorții, pe care zeii i le-au măsluitCad mereu Necâștigătoare!

La colț de țărm ei, femeie niciodată nu ai știut de ce ulciorul plouă ca un cercu smalțul găurit sunt lacrimi din lut de gând și nici n-ai înțeles că nu-i poți astupa toate găurile nu- i asta lupta lui cu inevitabilul doar setea setea nebună de rodul ce putea crește udând mereu și pamânt și cer și de cireșe cireșele copilăriei mele candele ce luminează de dincolo de timp pentru cine mai vede în bucurie și-n durere setea e la fel dar când neostoită trece subit apa cocleșteși roadeși seacăși ce rost mai are ulciorul? i-a ieșit setea prin găuri și apa apa s-a dus pe valul sâmbetei în jur deșertul și cireșii uscați și cine dracu mai crede în cireși înfloriți?

Din lut de gând

VIOLETA FLORENTINA ION

retur

Prin pustiul din noi plouă a tăceri și plouă a finaluripeste mormane de cărămizi roșii și plânse urme urme zidite în grimase invadate de umezeli străveziiun șir de pași și trepte pe care au înflorit regretele în frumusețea lor cu iz de mucegailângă ușa de la intrare zăvorâtă peste plois-a ghemuit urma unui sărutcâteva fire de iarbă cu verdele tincturat spre cărămiziuși-au înfipt rădăcinile în tavanul prăbușit peste colonia de speranțe amputatela fereastra goală fantoma lui ieri se machiază cu noroiul înroșit de lacrima ultimul rămas bunîn următremurul mâinii cu care modelai viori

Sărut mucegăit

privesc spre fereastrădincolo,în sala de operațiecineva îmi amputează sufletultoată greutatea lumii apasă în pereții cavoulatră durerea din varul stins cu lacrima nopțiiclovnulrâde amar prin culorile prelinseși joacă barbut pe zâmbetele de la casa de amanetcheia i-a dat-o lui Dumnezeudar el e acum în pauză de masă!

Pauza de masă

VIOLETA FLORENTINA ION

retur

Dragostea este mai frumoasă decât omul,tulburată de propriul orgoliue ca mierea pierdută-n cuvintece-aşteaptă să se topească în mâna ce scrie.

În partea însorită a ceruluiunde iese aburul din cuvinte,se deschide poarta melcului cosmic.Trecerea se coace ca o pâineîn cuptorul ars cu sare,ofrandă a culorii din crepusculadusă celui izbăvit de durereîn numele Domnuluiuitând să se roage.

Numai scrisul topeşte îndoiala de cearăînghite amărăciune răbdării,ecoul respirând târziul din sămânţăajunge pe margini invizibilecând lumina timpului sonornegrăit de limpedestrăluceşte pe mese

Lumina străluceşte pe mese

Unghiurile se desfăşoară ciudatca într-un alfabet cu semnevenit dintr-o scriere nemaiîntâlnitădescoperită-n pământ.

Insemne pe tăbliţe arse de lut!Prea multe lucruri îmi scapăo ceaţă-i deasupra de gânduridin semne un înţeles s-a trezit.

Câştig tot mai multă luminăchiar dacă un văl acoperă totulşi nu pot pătrundedecât pe marginile rupte

în fereastra câte unui unghi.

Semne nedescifrate

Llelu Nicolae Vălăreanu (Sârbu)

retur

Nici gândul nu ştie cum am iubitîntr-o inimă de piatrăzgâriată de dorinţeîn focul de calcar..Păstrez doar teama zilei de îngheţ în sânge..Fac semn cu ochii şi nu pot să mângâi:mai adâncul se înşurubează în mine,îmi rămân câteva clipepână voi fi străpuns..Aceasta-i durerea, trece prin mine,dincolo te afli tuşi poţi vindeca c-o atingerecărarea făcutăcu inima.

Dincolo te afli tu

Verbele tari din nevorbesuflarea-mi smulgeaudeschizând gura de aersă simt cum în altul respir.

Un miros de femeie,când în ochi mi se năzărearuptă din soare.

Pe când trupul eiispitea dintr- un ţinut exotic,în palmele aburite framântam aşteptări.

Atunci se închidea în cochilie,teama năştea nesupusădimineţineoprite de nimeni.

Dimineţi neoprite

Llelu Nicolae Vălăreanu (Sârbu)

retur

Noaptea ce mă odihneşten-a mai venit;ea plânge şi ploaia o cheamăcând mustul înţeapă spre vin.

Impulsul chiar eu-l mi-l umple;cum tulbură, de nici sufletulnu simte emoţii.

În psihic, unde se ştie,ochii nu au putere să vadăsensibilul atât de aproape.

Şi nevrotic mă vâneazăîngerii somnului cald;când te câştig,pustiul din mine se vindecăşi mă odihnesc în cuvinte.

Odihnesc în cuvinteO lovitură de moartela cumpăna nopţii,cu scântei de sabieîn nevralgicul punct,învaţă oamenii să moară.

fântâna din ochirostogoleşte după umăr vântul,să-mi spulberearipile deschise pe nisip.

Râul cu mişcări de şarpe,câmpia cu apa la glezne,fugăresc copacii speriaţide fulgerele verii.

Cu degetele-n părul tăuadun cercuri de aer, să ştie vântulunde-şi fac cuib păsările.

Tu priveşti nemişcatăceva ce nu se vede,pe drum copilăriarămasă desculţă.

Copilăria desculţă

Llelu Nicolae Vălăreanu (Sârbu)

retur

In roua diminetii sa ne spalam as vrea, cu boabe cristaline ,lucind in globuri miialbind cuprinsul nostru din toamne ruginii...Ne nastem in lumina harului divin,ca un vestmint mirificde pinza heruvim...Ma rog la tine ,Doamnesa fim in vesniciecum Tu doresti,cum e cerut sa fie !

SMERENIE

Ne nastem , inc-o data si inc-o data vremSa ne unim cu Cerul si Universul pare,Iar ingerii din ceruri i-aducem linga noiSa crestem in lumina si binecuvintare.Cerut-am dreptul sa ma exprim, in suflet,Cum simt si cum vibrez , iar la apus de seara ,- Sa pot eu sa visez -Sunt una cu pamintul , in rugaciunea mea !Dar ma ridic cu forta , puternica si vie.Vapaie nearzinda ci blinda si-nteleapta ,Ce urca ,catre Ceruri , in liniste , in soapta...

MISTERUL

La masa ta de prinz iubite,Tu - ma cheama - !cu firmituri de zimbet ,sa ma imbat as vrea .Vapaia din adincuri,ce urca si coboara,in noptile seninede primavara viesa sting lumina lunii ce oglindeste-n val,.Si marea adormita , la ceas tirziu in noapte ,sa ma mingiie blinda ,....iar cu alinte soapte in filfiit de aripi ,- in suflet, de cristal !

SI TOTUSI...

RODICA MARTINESCU

retur

M-am născut înainte ca eu să exist…Când pe lume, veniri, nu erau fără rost,Doar în pântecul ei am găsit adăpost.Am venit, din păcat, ca un fluture trist.

Drumul meu, fără zbor, doar un mers chinuit,Îngrădit doar cu spini, fără urmă de flori,Dimineți fără nopți… dimineți fără zori,Doar cu pasu’-mi mărunt l-am urmat neclintit.

Și de-acolo de sus, ca un grai demiurg,Un îndemn nerostit peste gânduri căzut,Călăuză și zbor peste mine-au trecut,Cum iertări de păcat, peste suflete curg.

Drumuri…

Nu-mi spune… știuAm fost acoloLa marginea gândului tăuȘtiu fiecare cuvânt…Și gesturileTăcutele taine din ochii tăiAm văzut viseleMulte le-am visat amândoiȘi gânduri…Semănau leitȚi-am recunoscut tăcerileLe știam pe de rostAproape destrămateLa fel ca ale meleȘi eu te iubesc

Destăinuire

MARIN BUNGET(JUSTIȚIARUL)

retur

să porti singurătatea durerea ei tăcutăprin miile de gânduri prin zile fără soares-auzi țipând tăcerea din liniștea ei mutăfără să simți cum timpul te macină... și doarecând somnul ți-e pierdut prin umbre nopți de-a rândulși cerul greu se lasă pe umeri tăi goiascuns în resemnare împacă-te cu gândul...mai grea-i singurătatea când singur... ești în doi

Singur...

MARIN BUNGET(JUSTIȚIARUL)

retur

In gândul meu din fiecare noapteapare un vis frumos de primăvară;un zbor în doi spre Edenul pierdutţinutul absolut al dragostei eterne

Aripă în aripă, o nouă aventurăstrăbatem norii ca două păsăricu sufletele amorţite de iubireţinta e paradisul îndrăgostiţilor

Ajunşi pe târâmul Hesperidelorcu parfumul florilor ne îmbătăm,savurăm mireasma mărului de aurfructul oprit ne ademeneştesă intrăm în păcat

Focul iubirii ne dă fiori,ne sărutăm cu patimă şi dor.

Vis de primăvară

Un strigăt în noapterăsună-n eter,e vocea iubiriidin sufletul meu ;mi-e tare dor.

Un strigăt duiosca o chemare;vreau să mă cuibărescîn colţul mirific de raidin inima ta.

Un strigăt de iubire,un cîntec trist se audepe strună de vioarăca un ecou ;te voi iubi mereu!

Un strigăt

DAN SPRINCENATU

retur

O lacrimă spre cerdin ochiul înlăcrimatse ridică precum un fulg,dorul păşeşte timidspre steaua ce a răsăritpe bolta înstelatăa inimilor perechecontaminate cu iubire

O lacrimă spre cer,apărută după un visde dragoste curată,trăită intensîn nopţile din verilefierbinţi

O lacrimă spre cer,o clipă de speranţă că tu vei fi mereula fel ca prima oarăfermecătoare,pasională..

O lacrimă spre cer,un gând şi o chemare..

O lacrimă spre cerFără iubiresuntemca frunza pe apă,viaţa-i inutilă,searbădă,lipsesc fluturiidin stomac,emoţiile,dorul.

Fără iubireexistenţa e asemeneacerului albastrufără stele.

Fără iubirepoezia e inertăca un truplipsit de inimă..

Fără iubiredispare iertarea,sublimul din noi ,încetăm să fimtainicul duet...

Fără iubire

retur

Am cochetat cu poeziade câte ori am simţitsufletul arzând de dor,străpuns de săgeataadoratului Cupidon .

Am cochetat cu versul,întotdeauna mi-a fostun mijloc ideal de alinare,izvorul nesecat al veşnicieidin care beau să-mi astâmpărsetea imensă de tine, iubito !

Am cochetat cu visulîn fiecare miez de noapte,atins de şoapte de iubireca de o chemare divină,rătăcesc prin Astralîn căutarea fericirii .

Am cochetat cu sufletulţi l-am pus pe tavă,ai grijă, nu-l rănie mai sensibilca o suavă floare .

Am cochetat cu poezia,o voi iubi cât mai exist,nu trădează niciodată,prin ea ajung în Paradis...

Am cochetat

E noapte de mai înstelată,Când luna râde fermecată,Aştept să ne vedem curând,Te îmbrăţişez vrăjit, in gând.

Un vis mă-nvăluie în şoapteDe câte ori gonesc în noaptePrin spaţiul magic, sideralÎn căutarea amorului real.

Doar tu şi eu îndrăgostiţi,Prin dragoste, pe veci uniţiNe îndreptăm paşii uşor,Cu inimile fremătând de dor.

Spre cuibul nostru minunat,Acolo poposim vrăjiţi, pe înserat;Ne cântă melancolic o vioarăŞi ne iubim intens ca astă vară...

Un vis

DAN SPRINCENATU

retur

Pe o lacrimă cazută din cerAm găsit urma paşilor tăiSă nu plângi,Eu nu sunt un vis efemerŞi să nu mă alungi,Lasă-mi bucuria să sperCă ochii tăi minunaţinu pot fi răi!

Îmi doresc o casă-nsorităCu pridvorşi ghirlande de flori,Bunăstareami-o doresc ocrotită,şi-aş mai vrea,Să aşteptăm amândoiînserarea!...

Tu să fii îngerul meupe pământ,Vreau, în tine să cred orice-ar fiNimic să nu fie prea greu,Minciuna să nu aibăcuvânt...Fie cerul plin de stele mereu!...

Acum ştii ce visezŞi că acestea le vreau ale mele,Te asigur că pot să creezUn paradis mult visat.Chiar de par toate-acesteaprea grele,Tocmai de aceea va fi minunat!

Sunt nisipuri ce mai plângsub picior...Sunt nisipuri ce dor...

Vis de femeie!

FLORENTINA CRĂCIUN FABYOLA

retur

Adesea, tu nu vezi a mea sfârşireŞi pasul meu ce caută putere,În ochi, înca mai dăinuie aceeaşi regăsireDe prea frumosu-ţi chip şi prea multă durere.

Încă mi-e teamă de valul înspumatCe-a vrut să ia cu el privirea lunii,Căci, tot ce-mi eşti cu-adevărat...E o văpaie ce arde şi-n ploile furtunii.

Îţi aud paşii şi îţi simt parfumulÎmi bate în fereastră, dulce, chipul tău,Desferecă zăvorul şi te rog, dă-mi drumulCă doar la tine, este gândul meu.

Aş vrea să-ţi dăruiesc o noapte înstelatăÎn casă tu, şi-afară eu,aşa cum a mai fost,Dar chiar şi-aşa, tu nu eşti vinovatăCă-afară plouă şi viaţa asta n-are rost!

Mi-e teamă de timpul în care-mi vei găsiNumai cusururi şi vei uita c-a fostO vreme-n care tu îmi jurai că vei păşiAlăturea de mine, că altfel, n-are rost!...

Eşti luciul apei,ce îmi arată chipulŞi viaţa, care, dacă nu mai este,Cândva a fost, dar, şi-a ucis minutul!...

Adesea,tu...Te voi chema, ca inca mai gresescSi tot mai cred ca toate-s de la mine,Am incercat de multe ori sa ma oprescDar n-am putut decat privind spre Tine.

Ma iarta Tu, Acela ce-ai venitPacatele sa mi le iei la Tine,Ca poate prea putin Te-am pomenitSi poate-ai plans putin si pentru mine.

Aici, la piept, imi port greselile facuteIar Tu, insangerat pe toate Le privesti,Ma iarta Tu, Isuse, de sunt prea multeGreselile ascunse in firile-omenesti!

De voi putea sa ma acuz pe mineDe multele greseli pe care le-am facut,Voi merge pe carari intruna dupa TineSa-ti sarut urma, cum altii, au facut demult!

Ma voi pleca, ingenunchiat, icoana sa-Ti sarutCredinta mi-e limanul ce-l caut de demult!

Te voi chema

FLORENTINA CRĂCIUN FABYOLA

retur

E noapte şi plouă, furtuna loveşteCatargele care abia se mai ţin,Semnale aprind, ca-n vechea povesteS-ajungă la mal marinarii ce vin.

Rostesc întruna rugăciuni de iertarePrivesc către cer şi cred că-i blestem,Nici Dumnezeu, putere nu areŞi cum spune turcul, durere, estem!...Valuri înalte se zbucium sălbaticVapoarele toate la un semn se adună,Doar unul singur, bătrân, singuraticPurtat e de valuri şi plesneşte-n furtună.

E noaptea potopului şi Doamna se-aprinde,La gândul că poate să-l înghită cu totul,Avară şi neagră umbra-şi întindeIar fulgere, cu ură lovesc, aprinzând focul.Se aud strigăte de;haideţi să dăm cu zarulCe facem, de ce moartea târcoale ne dă?Nu se mai vede nici turcul nici farulŞi cum de potopul acesta, acum se-ntâmplă?

Cihan, nu-nţelege de ce nu mai poateSă vadă vapoarele ca acum treizeci de ani,Şi de la distanţă sa le numere pe toateCum altădată o făcea pe pariuri şi bani!

Un vuiet groaznic veni din depărtareNu ştim ce estem, noi nu văzut chiar nimic,Se lamentă Cihan, cu ochii trişti peste mareMai stăm două ceasuri, sau poate-un pic...

În suflet are mare-ntristare şi a plâns CihanLa el, vaporul acela cuprins de flăcări,Aduce nepoţi de la Mektep.Pe Gengis,şi CemalAlah, bine nu-i, că pui pe copii aceste ocări!În zori, când soarele fierbinte sărută zareaSe văd fumegând şi plutind arşicile-n valuri,Cihan e fericit că iata, încăodată, mareaS-a cuminţit, când a ajuns la maluri.

Sunt fericit şi vă îmbrăţişez, nepoţi ai lui CihanNepoata mea Gengis şi, micuţ al meu, Cemal!...Alah, multumesc! Eu sunt Cihan,paznic la far...

FLORENTINA CRĂCIUN FABYOLA

retur

singurpe tocul înserăriicu umbra ta caldă unduindu-se leneșăurmărind linia cărbunelui desen pe piatră de dor

ochii ți i-am luat și i-am întins pe pînzăadăugînd o tristețemarea a tunat cu norii de pe cerpărul ți l-am despletitcu o tușă de salcîm

pădurea s-a aprins în focul vîntuluiți-am țuguiat buzeleamestecîndu-le cu tufele de fragialbinele tinere au născut viespiceva era în neregulă în tabloul acelalipseai

tablou fără culoare

borduri cad una după altapetec după petec dispareoricăt de cîrpit ar vrea să cerșeascădin vîrfuri de asfințitrezemîndu-și fruntea de noricerul îmbufnatse scarpină de stelemai scăpînd cîte unape josși-apoi copil plîngepe fața doicii ce-și leagănă gemeniistăm resemnațicu capetele plecatepînă la piele

cerul deasupra ploii

VASEA TRANDAFIR

retur

aveam de-o vreme la mineo scară de damăfără ghidon cu pașii micisă fac lin urcușul gleznelor fine ori anilor din buletin numere de damă nu mai mari de 38urcarea o lăsasem liberădupă ce se încălța un pantof de cenușăreasănu de alta să nu se înghesuie numerele de valizăunele dame au trecut mai departe altele au pariat pe mulți litri de gură-cascăcă tu o să te urciși-așa ai făcutdupă ce m-ai văzut peste umăr o vremeai încercat pantoful care ți-a venitai pășit două trepte și mi-ai văzut ochiiți-au plăcut ai mai urcat o treaptăînvățase-și jumătate din minepașii următori te-au adus în palatconstruit din două jumătățiînvățasem jumătate din tineai trecut de creștetul viselorși urcînd urcînd ai crezut că poți să zboriîn noiam venit după tine doar c-o pereche de aripio să ne-ajungă?

scara de damă

orologiu se plimba golpe o plajă fierbinte necălcatăvecină cu o mare albă- algele-i se odihneau la umbrămergea agale orologiucu ochii după picioarele bronzateale norilors-a împiedicat de noirătăciți prin spuma mării albene-a dat formă pașilor pe nisipunul al tău unul al meuel a început să se îmbracecu serile neînceputeascunse după umbrele noastremarea și-a lăsat plete albastreval după val vine să audăorologiucum bate mereuora doi

orologiu

VASEA TRANDAFIR

retur

descărcat din umbră între două dealuri descălțat de sfînt întrebînd de mare

apăsat de sumbrăepilat de valuri apărute-n vînt epitet zis soare

cere să se știe polițai-i pe ziuă cerere în alb polița-i de iarbă

următoarea fieodăiță nouăurmă-i este galbodă-n zori de coarbă

epitet

vreau să te cioplesc albastrugri roșind o piramidăalb pisînd o sulfamidăneagră piatră de căpăstrumi-o aduce jad-acidă

verde marmure din clasicgalbene pălesc de ciudăde-așa roză paparudăce se-nmoaie-n blond de basicși de abanos de udă !

cioplesc albastru

VASEA TRANDAFIR

retur

De pe-p floare de sulfină,Zboară lin un fluturaş;Aripioare de luminăÎn grădină, pe imaş.

Poposeşte-n palma meaCa un puf de păpădie,Fluturaş de catifeaCu hăinuţă argintie!

-Dragă fluturaş hoinar,Cu un ac de gămălie,Te-aş prinde la insectar;(L-am făcut dintr-o cutie)...............................Am luat un greieraş,Mămăruţe cu buline,Pe hoinarul fluturaşŞi vreo câteva albine...

Un bondar cu nas de pluş,O roşie buburuzăŞi un negru cărăbuş,I-am luat de pe-o peluză

Gâze mari şi mai micuţe,Licurici cu felinar,Musculiţe, furnicuţe,Scarabei şi un bondar.

Micul fluturaş plăpând,Tremurând din aripioare,Plin de spaimă, suspinând,Îl roagă cu întristare:

-Copile, fii bun cu mine!Ăsta lucru, corect nu-i;Ca să ştii... nu se cuvineSă iei viaţa nimănui!

Povaţa unui fluturaş

ADELA DOBRAN

retur

Un moşneag şi o băbuţă,De cu zori, de dimineaţă,Au suit capra-n căruţăŞi-au plecat cu ea la piaţă.

-Dacă nu-i cu supărare,Zise Nuţu, un flăcău,Capra asta-i de vânzare?Aş dori s-o cumpăr eu!

-Chiar citise prin ziare,Într-o zi, pe la amiezi,Un anunţ frumos prin care,,,Căutăm capră la iezi!’’

-– Apoi, ce să-ţi zic matale?De vânzare e bălţata!Merită ceva parale,Lapte bun dă cu găleata.

-Nuţu-şi cheltuie bănuţii,În schimb capra a primit;La căsuţa cu ieduţii,Sprinten pleacă, fericit.

-Străbătând pădurea deasă,Printre copăceii verzi,Nuţu, inimă aleasă,Duce capra la trei iezi...

Despre cum să fii mai bunŞi-o lecţie de iubire,Nuţu ne-a’nvăţat acum;Chiar la ora de citire.

NUŢU

ADELA DOBRAN

retur

Mereu te voi iubi –Dar nu-ţi voi da iubirea,Nu vreau să-i poţi loviVreodată amintirea.

Vei fi regină mută –Fară să-mi poţi zâmbi,Fară să-mi torni cucutăDacă voi adormi.

Vei fi icoană vie –O stea, ce n-a murit,Însă pe cer se suieDoar după răsărit.

P.S.Pe hectarul meu de steleÎntr-o margine de cer,Îmi cultiv visele meleCa un simplu...fermier!

Regina mută...

Ieri mai visam să re-nviem iubirea, Dar s-a 'ntâmplat ce n-am crezut vreodată:Ne-am întâlnit - şi ne-am întors privirea,Deci azi, iubirea noastră-i expirată!P.S.Ne-am întâlnit cândva într-o privireŞi am crezut că-i drumul spre iubire,Dar am greşit - o simplă miopie...Iar astăzi mă tratez cu poezie.

Simplă miopie

AUTOR VAL EUGEN

retur

Culeg din aer moleculeŞi le transform în libelule;În fapt, fantome somnambuleCe mişcă timpul prin pendule.

Un mare şef într-o parcare(vrând să mă pună la-ncercare)Îmi cere zilnic o favoare:Să te transform în dansatoareCu părul scurt, fără pudoare.

Când îl refuz, cu modestie,Îi spun şi lui ce-ţi spun şi ţie:„Femeia e o libelulăCe mişcă ritmic o pendulăCa o fantomă somnambulăCreată dintr-o moleculă”.

P.S.E trist să fii magician:Să pui magiun într-un borcan,Să-i scrii reţeta-ntr-un roman Şi să ţi-l ia un şarlatan!

Magicianul (reload)Am plecat la drum, prin mine,Să te regăsesc pe tine;Şi intrând întâi prin vise(chiar prin zone interzise)Am aflat că la plecareLe-ai lăsat în dar o floare;Pe cărarea din pădureAm găsit câteva mure,Iar mai sus, lângă izvoare,Erau si mărgăritare....Multe locuri au în mine(pe cărari si serpentine)Urme dragi si flori din tine...Le păstrez ca amintire:Cicatrici, dintr-o iubire.P.S.Undeva - pe vârf de munte,Spre o stea, era o punte;Văd că puntea este ruptă -Ai plecat, dulce cucută?

Cicatrici dintr-o iubire...

AUTOR VAL EUGEN

retur

Multe ape curg prin tineDin acelaşi alb izvor...Multe ape curg prin tineCăutându-şi marea lor...

Doar un val urcă prin tineSă ajungă la izvor...Doar un val urcă prin tineCătre vârful munţilor...

P.S.Multe ape curg din tineCătre marea ta...din mine;Iar în vara care vineAştept ape...cristaline!

Ape cristaline

Te-ai urcat pe norul alb ca să te ascunzi de lume,Însă ploaia te-a trădat şi te-a coborât la mine.

Trupul îţi era şi apă dar şi vânt neîmblânzit,Hârjonindu-se pe maluri cu un val dezlăntuit.

Ochi-ţi emanau lumină, părul un parfum intens,Îţi strigam de fericire numele în univers...

P.S.Astăzi stau tăcut şi trist, paznic la un cer pustiu,Norii albi nu mai există şi degeaba mai sunt viu.

Paznic la un cer pustiu...

AUTOR VAL EUGEN

retur

Cu demnitate, asemeni Domnului HristosGrea, crucea umilinţei pe umeri mi-am purtat Nu am scurtat-o şi n-am târât-o nici pe jos N-am cerut sprijin, nici milei n-am abandonat

Nu vreau să-mi lepăd crucea în vicii şi plăceriNici să-mi dau nemurirea pe amăgiri lumeşti Fii lângă mine, Doamne, şi mâine ca şi ieri De rele şi ispite mereu să mă fereşti!

Cu lacrima-I divină, de moarte m-a spălat,M-a prins în palma-I sfântă, vieţii să mă redea.Să-I răsplătesc iubirea, mult timp L-am căutat, Când El în permanenţă în braţe mă purta.

O zi de fericire pentru al meu prinosCe-Ţi dăruiesc din suflet, te rog Iisus să-mi dai,Mai netezeşte-mi drumul greu şi anevoios,Slăvit să fii de-a pururi pe pământ şi în rai!

Crucea umilinţeiCurând clepsidra goală se leapădă de mineLuând cu ea şi straiul unei vieţi caudineÎnfrânt rămâne-n urmă dorul acerb de soareVise ucise, zbucium, durere şi frustrare

Voi spune-adio versuri, prietene fidelePrezente-n cenuşiul singurătăţii meleAdio lacrimi triste, n-am pentru voi regreteCrud mi-aţi primat destinul, punându-vă anteteÎntr-o secundă viaţă mă voi renaşte, poateDin dulcea fericire să gust măcar o parteSă m-alint în a mamei căldură mult tânjităIubirea cu iubire să-mi fie răsplătită

Aroma verde, să respir din fiece floareS-adulmec strălucirea razelor vii de soareCanoanele de mamă să-mi fie-apreciateCu sufletul aproape să am soră şi frate

Demnă să pot pătrunde printre „cei mari”, egală,Fără a-mi pune la zid ticala , ca pe-o boală

Voi spune-adio

ALEXA MIRELA

retur

O cale-atât de lungă e-ntre noiŞi totuşi eşti cu mine-n miez de noapteCând recitesc poemul scris în doi Deschid fereastra şi ţi-l cânt în şoapte

Amintiri şi gânduri vin de-a valmă În umbra lunii mă transform în floareÎnălţată-n protectoarea-ţi palmă Deasupra depărtării care doare

Un seducător zefir de mare Îmbiat de miresme dantelateMă denudă spre polenizarePe vârful degetelor delicate

Mă simţi de câte ori te chem plângândŞi ai porni pe-albastru val spre mineC-o floare-n mână şi-un poem în gândSă mă mângâi cum ştii tu cel mai bine

Birui distanţa să mă strângi la pieptSărutând dorul creionat în rime În fiecare-amurg când te aşteptSă dai culoare dragostei sublime.

DorDe-auzi suspine pe un ramÎn dimineţi însorite Sunt eu, cea care încercamDin palmă să-ţi zbor, iubite

O lacrimă plânge-acel ceas,Clipa crudă care zboarăSadic răpindu-mi dulce glasŞi vocea de-odinioară

Te ştiu semeţ, poţi chiar plutiSpre răsăritul luminosDe graiul meu îl vei găsiRedă-mi-l tu, te rog frumos!

Să mă asculţi apoi să stai Cântând pentru tine-anumeLângă-un cireş cu flori de maiDragostea ce nu apune

De-auzi suspine-n flori de maiÎn dimineţi însorite E glasul meu ce-l adoraiCând te alintam, iubite

Suspine-n flori de mai

retur

Mult mai sus ca tot ce-i omenesc, Pe culmi de vise împlinite,Îmi mângâie gândul, mă topescOchii ce-mi dau fiori, iubite.

Decât adâncul, cu mult mai jos,Mi-aşez inima sub talpa ta,Înalţ-o cu sufletu-ţi frumosPână la cea mai semeaţă stea.

Mult mai fierbinte decât foculMă fierb emoţiile-n clocot,Când tu la braţ mă porţi spre locul,Unde frumos răsună-un clopot.

Decât viaţa, mai preţioasă E dragostea noastră curată,Sunt mult dorita ta mireasă,Tu, mirele ce doru-mi poartă.

Răsună-un clopot

Adună-mi ciulinii ce-n inimă-au crescut, Leagă-mi gleznele cu florile de stâncă,Eternităţii lasă-mi chipul cunoscut,Xenolit pierdut în peşteră adâncă.

Ascultă-mi glasul în umbră de tăcere, Murmură-mi cântecul pe care îl tânjesc,Irisul soarbe-l din clipe efemere,Rupe, iubind, blestemul ce-l port nefiresc.

Eşti plata primită ca o compensare La absurde, grele-ncercări nemeritate,Astăzi, doar c-un sărut, lumea la picioareMi-aşterni; Demni înaintăm printre erate.

Infinitu-albastru în ochi îmi frământă,Nu ai uitat, îmi spui, fiorul lor ceresc,Un înger, în şoapte, numele îmi cântă,Tu îl asculţi şi-mi spui că zilnic înfloresc.

Zbuciumul din suflet mereu l-ai alungat,Azi eşti lângă mine, doar tu m-ai câștigat.

Numele meu

ALEXA MIRELA

retur

pot să dezleg zâmbetedin funia crispăriisă-ndur toamne rebeleprin zări ruginii

pot să ard focuri de cuvinteîn noaptea tăceriişi să aprind speranţeclipelor pustii

pot s-amăgesc tăcereasă mă zidească-n tinesfărâmicios destinîn fiecare zi

nu vreau să-ţi frâng avântulalbastrului din vise

sunt flutur de hârtieo să dispar

şi ştii...

Fluture de hârtie...Nu-ţi sunt datoare-o veşnicie,Cu strai de fluturi şi de flori.Mi-ai fost izvor de apă vie,Ţi-am fost doar vis purtat de nori.

Îţi sunt datoare doar o varăRăstălmăcită-n lan de gând.N-am vrut...n-ai vrut atât să doarăDar macii ne-au murit arzând

Pe-un rug de mirişte păgânăÎnveşmântată în apus.Din tot ce-a fost, strâng doar ţărânăŞi-atâtea ar mai fi de spus...

Iar amintirea dulce-amarăVa cerne iarăşi nostalgii.Când gându-ţi către mine zboarăNu eu te chem...Să nu mai vii!

Să nu mai vii!

AURA POPA

retur

o să dezleg misterul acestei şaradepusă pe tapetul zileide adevăruri dureroase

şeherezada ştie prea binecum se deapănă poveştileşi-n care senssă lase să curgă misterulpentru ca vraja să continuela nesfârşit

şi nu voi ajunge niciodatăîn colivia de aura vreunui şah cu orgoliul în palme

nu m-am bazat niciodată pe alţii

mi-am folosit doar braţele gândului

ştii?bând infuzia mea de cuvinteniciun vis n-a murit

Curând... mi-am găsit copilăria la colţ de stradăsărind şotronulcu mâinile la spate

mi-era dor să-i mângâi linişteanelinişteaşi genunchii juliţi

mă ştia sprinţarăveselăjucăuşămereu gata să mă tăvălesc prin vise

m-a regăsit ternăbanalădin când în când amară

m-a ispitit cu cireşe perechişi mi-a prins din nou mirărilede funia ceruluide ce-urile mi-alunecaupe sârma ghimpată a gândurilortresăreamatingeam îngerişi-mi spuneamcă mama-i încă acasăşi...mă aşteaptă!

Copilarie...

AURA POPA

retur

creionul viselormi-a schiţat zâmbetşi linişte fără riduri

păream o vară melancolicăce-şi aştepta cireşiisă se pârguiascăla o - nsemnată cotitură de gând

păsări măiestreţâşneau din ochii meinerăbdători să te ştie

vânam răsărituri

Între două tăcerite-mbrăcam în cuvinte-nflorite

mi-erai şi târziuşi eternşi aproapedar şi prea curând

m-ai desenat în iarbă frumoasă... Eu nu ştiu dacă vara care vine

Îmi va turna-n clepsidră rătăciriSau ancora răbdării mă va ţineLa malul tău, legată de-amintiri

Nu am habar de-mi va fi soare iarăPeste poteci curbate pe seninSau voi umbri un nimb cu-a mea povarăÎn lan de maci brăzdat de-un vânt hain

Poate-n cuvinte am s-aşez ruginaŞi-am să mă mint că încă nu-mi e dorDe vorba ta ce-mi ridica luminaŞi-mi desena pe cer crâmpei de zbor

Sau poate totuşi vara care vineVa împărţi cu mine din culoriUn curcubeu mirat de stări aldineSă înflorească visul fără nori

Incertitudini

AURA POPA

retur

de va cădea noaptea din cerşi v-a înflori o altă dimineaţăpentru o clipă doar atât îţi cersă-mi dai un drept pentru o altă viaţă,

de va cădea o geană în ochii meide vom acoperii cu palme lumea întreagăvom scoate din pământ toţi anii meişi-apoi ne vom hrăni cu zer de bragă,

de va cădea din ceruri iar iubireade vei bătea din nou la poarta meate las ca să împleteşti iar nemurieaîn colţurile tocite de la stea.

de va......Caii nu se cheamă după numeCaii se cunosc după nechezŞi doar luna ne mai poate spuneCă în iubire dragostea-i un crez,

Caii nu se împletesc în soareŞi în umbra nopţii se ascundŞi rup orizontul de la mareŞi-n iubire cu nechez pătrund,

Caii caută păturile de floriSă îşi lase în taină aşternutSe îmbăiază în picături de zoriŞi se îmbracă cu timpul trecut,

Caii se împreună cu pământulŞi sărută pulberea din noiCaii ne cunosc nouă cuvântulCând ne văd tăcuţi, pribegi şi goi.

caii

IONESCU STEJĂREL

retur

am îngrădit în ţarcuri de luminătrei frunze veştede de dorîn toamna asta mult prea cristalinăîn care a plecat şi ultimul cocor,

ai apărut în viata mea ca o speranţăşi ai adus iar soare în ochii mei,mi-ai rupt durerea ca şi pe o aţăîn ochi plantând culori de curcubei,

ieri, inima mi-a plâns de dorazi inima îmi râde de iubirespre tine aş vrea să zborca să cobor cu tine în nemurire,

şi-apoi cununi de stele să îţi punîn părul tău ca spicul de grâudurerea mea să pot să o răpuncu dragostea ce am ţinut-o în frâu,

am să-ţi ofer din viaţa ce-o mai amtot ce-i frumos, tot ce e bunşi-apoi am să atârn pe-al vieţii ramo cupă de iubire din pieptul meu nebun.

o cupa de iubiream îngrădit în ţarcuri de luminătrei frunze veştede de dorîn toamna asta mult prea cristalinăîn care a plecat şi ultimul cocor,

ai apărut în viata mea ca o speranţăşi ai adus iar soare în ochii mei,mi-ai rupt durerea ca şi pe o aţăîn ochi plantând culori de curcubei,

ieri, inima mi-a plâns de dorazi inima îmi râde de iubirespre tine aş vrea să zborca să cobor cu tine în nemurire,

şi-apoi cununi de stele să îţi punîn părul tău ca spicul de grâudurerea mea să pot să o răpuncu dragostea ce am ţinut-o în frâu,

am să-ţi ofer din viaţa ce-o mai amtot ce-i frumos, tot ce e bunşi-apoi am să atârn pe-al vieţii ramo cupă de iubire din pieptul meu nebun.

iubirea ca o speranta

retur

sunt iar cenuşi prin colţuri de odăicadavrele atârnă în grindămă muşcă iar de cur cei răişi încerc să fug de orori să nu mă prindă,

sunt cârciumi împotriva meaprin care dorm iar cucuveleîmi leg doar existenţa de o steaşi orb de existenţă merg în stele,

să-ţi smulg iar fildeşii de lemnfăcuţi din solzuri de reptilăşi mă înec în ochii tăi de semncând eu murisem peste o debilă,

să nu vă închipuiţi că e mintalădoar se îmbrăca în franjuri de mătasepurtând prin nebunie pielea-i goalăse ascundea prin colţuri vechi de case,

şi zbătător cu aripa de ceaţăun înger se lovea iar de cuvinteşi îmi ţesea orbita în fir de aţăşi mi-o planta în rame sfinte,

fantomele legau fir de nisipşi dezarmau iar şerpii din morminteîn ceafă ne plantau al nopţii cipsă ne găsească în moarte şi-n cuvinte,

aveam minutul şi secunda lorcît să trăim ei ne spuneauşi n-aveam drept la dor din dorcând foamea peste moaşte ne-o sădeau,

l-am căutat în stele pe buniculsă dovedesc, că el nu a muritcă n-a învăţat deloc ce este cipulşi nici că-n taină este urmărit,

veniţi voi prieteni iar acasăsă-i cipuim pe cei ce ne pun cipulapoi să-i invităm cu noi la masăşi în veninuri le îmbăiem iar chipul,

să uite de durerea lorrenască în durerea noastrăpe tabla de materii ca un scorsă le păstrăm numeric viaţa lor sihastră.

viaţa lor sihastră

IONESCU STEJĂREL

retur

De atâta lacrimă cernutăNorii își adună peste ceruriRochii de mătăsuri și de spumeCu dantele albe și misteruri.

De atâtea lacrimi risipitePeste roșii maci însângerați,Fluturi stau ascunși în cocoloașeȘi se cred de Dumnezeu uitați.

De atâta lacrimă plouată Și de lipsa cerului senin,Teiul azi își scutură parfumulFlorilor de aur și suspin.

Ploaie

Azi mă iubește-s macii-n floareȘi cu petala lor de sângePoți șterge tot ce încă doareȘi tot ce inima îmi frânge.

Azi mă iubește și mă-nbatăCu-aromele de iasomieȘi-o să lucim fără de patăȘi nimeni taina n-o să știe.

Azi mă iubește-s plini castaniDe felinare ‘aprinse-n seară,Strivește-mă cu dor, cu patimiIubirea mea nu mai moară.

Azi mă iubește și m-alinăCu galbenul din fân cosit.Și de n-o faci nu-i nici o vină;Nu mă chema, am obosit.

Iubește -mă azi

CRISTINA PARALESCU

retur

Împodobeşte-mă cu stele Cu lună sau cu noapte. Deşiră-mi pletele şi-n ele Atârnă-mi vânt şi şoapte.

Călăuzeşte-mi vis albastru Cu nori săpat în două. Fântâna gândului sihastru Tu umple-mi-o cu rouă.

Adună-mi frunze, fluturi, flori, Să mă răsfeţi cu ele. Sau cântăreşte-mă-n culori, Dar fă-mi din maci inele.

Dansează-mi dans nebun de dor. Cu amintiri deşarte Îmbrăţişează-mă uşor, Să nu zăresc departe.

Adună-mă din risipire, Din ce n-am vrut dar aş mai vrea. Păstrează-mă, tu-mi vei fi mire, Iar eu voi fi mireasa ta.

NuntireFă din trecutele iubiri ,Şirag de perle nestemate, Să crească florile udate De lacrimi calde şi priviri.

Zdrobeşte între amintiri Parfumul lor ce încă doare. Şi-ntinde mâna către soare Sau scaldă totu-n prorociri.

Şi dacă tot nu e deajuns Şi încă simţi deşertăciune, Trecutelor, tu nu le spune Că ai dus soarele-n apus.

Tot din trecutele iubiri Fă turn de zare înstelată. Să poţi zâmbi fără de pată Să poţi cânta printre amăgiri.

Să prinzi aripe către zbor, Şi apoi încet, din vreme-n vreme Să-ţi crească flori de soc pe gene Să nu mai ştii ce-nseamnă dor.

Trecutele iubiri

retur

Atât îți cermai lasă-mă să te iubesc!Din efemerîn gândul tău să poposesc ,Să te mângâicu aripă de dor cuminteTu să-mi deviilăcașul dorurilor sfinte .S-aduc mereuzori noi de zi, în loc cu ceață;Sărutul tăuaghiazama-mi e de dimineață .Privirea tasă mă transforme-n strălucire,Iubirea measă îți aducă nemurire!

Rugă pentru dragosteO iubire ne-mplinită,Un popas lăsat ispită,Un loc gol în viața mea ...Fericire nepermisă,O iubire interzisă,În deșert arșiță grea ...

Amintiri necenzurateDe amurg însângerate În clipele ancestre .Demnitate-n umilințăDe culpabilă dorințăTu, unică poveste …

Vis pierdut în seri albastreNova între gânduri casteUșă tainică și grea …Anotimpuri sfâșiatePeste umbre vechi lăsateDor călătorind pe-o stea …

Parfum de plâns cu busuioc,Din inimă făcut ghioc.Spin roșu la vedere …Buze răcite de sărut,Imbrătisând brațe de lut.A toamnelor durere …

Tu

CRISTINA PARALESCU

retur

RONDELUL VEŞNICIEI

M-a văzut Domnul prin tine,Omule de Rai aproape,Semănând cu flori suspinePentru veacuri, peste ape…

Printre semnele puţine,De griji multe să mă scape,M-a văzut Domnul prin tine,Omule de Rai aproape…

Inimă, cum veşnic sta peCrucea Binelui – ce bine! –Pleoapele ca să adapeDin izvoare cristaline…

M-a văzut Domnul prin tine.

PSALMUL FRĂŢIEI

Să vezi rostind sfinţit CuvântulTată Mamă Soră FrateCu Duhul binecuvânteazăÎn Ceruri Fericiri BisericiDe Taine şi Icoane plineCu mare mila Ta iertareÎntru iertare să se poată

Poartă-ne Doamne pe Calea TaSlava Minunilor FrăţieiDin Trup şi din Sânge izvorândCoboară pe pământ LuminăFire smerind împrospăteazăCu paşi prin pleoape spre tăcereNestăvilind sămânţa toată

IOAN RAȚIU

retur

Când primăvara-și scoate din mănușă soliiȘi înfloresc timid, în colț de parc, magnolii,E semn că dintre cețuri visele se-nalță,Prin suflet se trezește dor de dimineațăȘi pot să-mi lepăd pașii mici și grei de ger,Să mă-nvelesc în soare și-n undă de mister...

Și dacă înfloresc prin ploaie, triști, magnoliiIar trupul mi-l furnică rosături de molii,E semn că-n pragul argintat de timp al seriiM-așteaptă ca și-atunci, parfumul primăverii,Iar haina veche pot s-o scutur de tristețePăstrând în palmă-alintul clipei de tandrețe...

Cândva vor crește fluturi mici și triști din molii-Mereu mă va-mbăta parfumul de magnolii...

E semn...Nu-ți voi lăsa măcar vreun semn, vreodatăScrijelit pe coajă aspră de copaciȘi nu-ți voi scrie povești de altădatăPe geamul aburit, cu gestul meu stângaci...

Doar mâna mea să îți aducă-aminteDe mângâieri târzii cu gust de rouă,De-mbrățișări făcute să alinteTristețile din zilele când plouă.

Doar pașii mei să îți răsune-n gândLăsându-și urmele prin colț de vreme,Prin nopțile în care adorm plângândCuvinte cu aromă de poeme.

Nu-ți voi lăsa măcar vreun semn, vreodatăIncrustat pe coajă aspră de copaci,Doar știu că-n suflet ți-a rămas brodatăIubirea mea, cu tine printre maci...

Nu-ți voi lăsa vreun semn

AUTOR ICA MATEI

retur

Rătăcește vântul prin bătrânul meu castan,Tristețea-mi dă târcoale, m-ascund sub vălu-i diafanȘi florile îmi ning prin suflet dorul altei vieți,În cețuri se-nfășoară următoare dimineți.

Ne-mbolnăvim de umezeala prea multor amintiriCând lacrimi cad înfiorând petalele de trandafiri,Dintr-un adânc cernit de suflet proaspăt răscolitSe-nalță aburi de iubire și de dor coclit.

De atâta frig în noi, am prins și promoroacă,Pașii-s goi și calea n-o mai știu, să se întoarcă,În van mai cad ninsori de flori și gândul se aprinde,Nimeni nu-i de-un timp, desculț prin suflet să-ți colinde.

Sunt tot aici, străjer lângă același vechi castanȘi pasul ți-l aștept la fel ca-n fiecare an,Nu vei veni, o știu, o simt, la fel ca și atunci,Cum știu că nu mai pot s-aud ale inimii porunci.

În scrinul vechi am zăvorât și cel din urmă fior,Din gânduri dragi n-a mai rămas decât un ultim dor,Îl însoțesc cu pasul, umbrela și-un bastonȘi-n urmă nu rămân decât castele de carton.

Castele de carton Mereu, în mai, te caut prin gânduri vechi albastreȘi-n flori târzii de amintiri, toate ale noastre,Chipul tău în blânda-mi reverie se strecoarăȘi iar regret și iar mă-ntreb, pentru-a câta oară?

De ce-am plecat atunci, de ce-am crezut că nu te vreau?În urma mea cuvinte-n lacrimi reci se înnodau-O vorbă nu ai spus, nu ai făcut un rest de pas,O întrebare să-mi fi pus, și poate-aș fi rămas...

Ce vânt mai scutură azi florii de cireș petala?Ce vânt prin amintiri și-a potolit din dor năvala?Ce drumuri s-au oprit înainte să înceapă?De ce atâtea lacrimi atârnă-n colț de pleoapă?

Le strâng în pumn și știu, e greu să urc încă-o treaptă,Dincolo de toate nu răzbate nicio șoaptă,Nici umbra ta prin poarta gri din zidul de granit,Doar amintirea mea cu pasul tău descumpănit...

AUTOR ICA MATEI

retur

Au înflorit iar teii,Miroase divin pe strada mea...

Mereu, când înfloresc,aproape indecent,se dezgolesc aducerile-aminte-cele frumoase,răspândindu-se în arome dulci-primii fiori, prima dragoste, primul sărut,azi, toate demult trecute.Atunci îngenuncheam nopți albela poala teilor înfloriți,întindeam mana și culegeam stele…

Plouă cu galbenul florilor de tei-pașii mici șovăitori de ieriazi bocăne ștrengărește pe tocuri înalte,mâna aceea mică de copilce-și așeza copilăria în palma mea,azi își mânuie destinul,își scutură energic din părninsoarea de flori albe-tinereții nu-i place parfumul stătut de amintiri…

Gânduri îmbălsămate în parfum de teiscurmă-n adânc de tăceri-ceașca de ceai aburește pe masa de-acasă,din ea-mi zâmbește copilul de ieri,mângâierea mamei se lasă blând pe obrazul meu,sărutarea ei îmi atinge duios creștetul,îmi culege lacrimi din gene-o clipă sunt iar copil șezând pe pragul serii…

Știi? Au înflorit iar teii!în mirosul lor plutesc atât de multe amintiri.Inspir-respir, inspir-respirla fiecare pas iubire...

Au înflorit iar teii

AUTOR ICA MATEI

retur

în cameră asta albănopțile capătă forma ta, Antoniami-aprind o țigară și te îmbrac în fumnu-mi place să te văd goalăRubens mă-njurăprintre gratii expoziția e demult închisă

mă-ndrăgostesc ziuacând mătasea dezgoleștepiciorul tăufotografia asta sepia mă incitămi-aduce parfum trecutprin fabrica nebunului imaginatde Patrick Süskindam aruncat cartea printre picioarele taleca un compas în mintea meadojenită de umbre

nu-mi pun amintirile în ștreangdesfac noduri șiînfășor funii pe trupul tăutatuat cu micsandreapoi decupez câte o privireîmi iau pastă de lipit colaj suntpe fiecare centimetru pătrat

rămas pradă lupului înfometat din mine

e iarnă, Antoniaîn cameră mea albă tăcerea mieilorla final...promit, e ultima doză...

ultima doză

AUTOR PREDA I.

retur

cred că singurătateaîn care vrei să mă aruncicaută un eşafod Vera

aşterne pe el mătase şi pune-ţi moliciuneasă-i încânte privireaaşa sunt sigur că n-o să plecepe lumea cealaltă

părul tău funie să-l faciva uita de noduri glezne legatesă-mi rămână mieca o ibovnică în lipsa ta

nu stinge lumina încă nu e târzius-o privescsinucigaşe gânduripentru fericirea meastivuite într-un îndemn

parcă ceva îi lipseştecălăul ai putea fi chiar tu Vera

Soluţiemă pierd anonimsemn că nu m-ai văzut niciodată, Lorelai

de la fereastra ta răsar steleleşi-n mâinile meleţi se aprinde trupulca o cometă luneci şi dâre de parfummor în camera cu năluci

nu sângerezilupul meu alb nu caută înfometatdoar urmăreşte şi simtesimte cum haita te-ar devoradacă le-aş spune că te urăsc

dincolo de mătăsurile zăpeziiurlă vântuldemonii pădurii prefac arboridorinţele cresc apoi cufundă în tăcereiubirea mea, Lorelai

focul tău alungă lupiişi-n ochi de lună rămân anonim

în ochi de lună, anonim...

AUTOR PREDA I.

retur

se nasc din tăceri ziduri

tu nu ştii cum e să stai nemişcat Verasă te surpi peste gura femeii flămândepraf de lumină să te facicând stele îţi dau ghionturispunându-ţi curaj mergi mai departetărâmul trupului e ca o saharăpierdută printre dune

nu găsesc în ea nicio oazăverde inexistent speranţă năruită şisete multă sete Veraîn pielea ei dorm cactuşii cu flori galbenenu îndrăznesc s-o mai atingo zi durează apoi se stingîngropate în tăceri fără simţurifără noimă

dacă se mişcătoate coşmarurile mele se umplu de fete morganainima nopţii se spargeşi roşul deşertului mă cuprindelas caii albi ai beduinilorsă înoate spre ochii ei tulburi Veraeu visez doar “oraşul trandafiriu”şi umbra gurii înflorindu-mi pe obraz...

cum se nasc tăcerile, Vera...(confesiune)

mă omoară fuga ta nestăpânităeşti ca o şopârlăprin mătăsuri, Verasirenele strigăoamenii fug în buncăre de fericirenumai noi doi căutăm busoleprin crăpăturile pereţiloracolo mucegaiul ne albăstreşte visulcaii au aripişi praful alb ne stârpeşte luciditateanu mai avem nevoie de eacând ne atacă fără să ştim câinii dingoce sălbatici, Veranu se mulţumesc să urlesunt cruzi şi se-nfruptă din carnea tacu lăcomieeu nu le pot fi niciodată de-ajuns...

dingo

AUTOR PREDA I.

retur

Alerg himere pe coama razelorunui soare muribundsperii pescăruşii albide pe albastrul ceruluicare-şi priveşte uimitchipul în turcoazul mării.Ating valurile înspumatecu râsul meu nestăpânitîl înfurii pe Neptuncare-şi îndoaie colţii tridentuluiîn platoşa indiferenţei meleşi se aruncă nervosîn adâncuri.

Pe Neptun

Lanţuri de carbonse înlănţuiesc în spirale infinitede viaţăinformaţia captivădin ADN-ul universuluise odihneşte pentru un timpîn om.Praful de steleneobositul călător cosmicse coagulează în fiinţeurlă în materieexplodează în antimaterieşi îşi aminteştepentru o clipăde om.

Praf de stele

AUTOR VIORICA HAGIANU

retur

E noapte, e ziuă, e cald sau furtună Eu merg mai departe spre capăt de drum, Să-ți duc sărutarea ascunsă în mână Născută din lacrimi, din flăcări și scrum.

Și nu va ști nimeni ce dor mă cuprinde Sunt nopțile lungi la mine-n fereastră, O umbră din gânduri la suflet se-ntinde Și-ți seamănă ție, minune albastră.

Oftează amurgul pe vârfuri de stâncă E totul la fel ca-n ziua de ieri, La rugul iubirii în flăcări se-aruncă Privirea din ochii-mi răniți și stingheri.

Eu vin către tine pe-aceeași cărare, Mă plouă când plânge o pasăre-n zbor, Azi florilor toate le-aș cere iertare Când toate se-ntâmplă, când toate mă dor.

Oftează amurgulSă fii străin în propriul trup fără să știi Când vin dorințe în cascadă fără împlinire, Trăiești asemeni unui mort printre cei vii Legat de-un nume-ajuns de mult o amintire.

Să nu-ți cunoști cuvântul pe buze ce tresar Lăsându-l să se piardă mereu luat de vânt, Răspunsul unui secol de tragedii murdar Îți sângerează-n fraze dureri de sub pământ.

Și cum să nu trăiești plăcuta lui durere Când sufletul e-o lavă ascunsă-ntr-un vulcan, Nu mă cunosc pe mine și nimeni nu mă cere Să-mi spună câte vise s-au dus mereu în van.

Apropie-mi lumina să pot privi-n oglindă Cum anii trec sălbatic și mor atâtea flori, Și dă-mi tăcerea mie de gânduri să mă prindă Tu trup cu nopți uitate la margine de zori.

Să fii străin

GHEORGHE UNGUREANU

retur

Privește, iubito, copacul cum plânge Cum mugurii-n ramuri suspină de dor, Când vântul lovește sălbatic și-l frânge Iar frunze bolnave din dragoste mor.

Privește cum iarba sub el stă-nsetată De umbre pierdute în nopți fără lună, Cum fluturii plâng cu fruntea plecată Rotindu-se-n cercuri în noaptea nebună.

Se-ntâmpla cu noi, copacul să plângă Când vântul îi frânge o ramură-n două, Cum vârstele serii încep să se strângă Pe umerii nopții, vorbindu-ne nouă.

Privește, iubito, cum vântul doboară Copacul ce plânge prin clipe târzii, Cum tainic din cer pe tâmple coboară Minuni care-mi spun de tine când vii.

PrivestePrivindu-se-n oglindă ochii nu s-au recunoscut, Mâinile gesticulau diferit și cu greu între ele, Umbre-nveleau dureros gingășia acestui trecut Iar gura-și pierduse conturul în riduri rebele.

Umerii purtau povara-mbrătisarilor lăsate de tine Și stăteau aplecați prin ramuri de aduceri-aminte, Îl simțeam pe cel din oglindă strecuranduse-n mine Încercând să vorbim între noi, fără glas și cuvinte.

Privirile lăcrimau lumină pe rama acelei oglinzi Mirându-se, cât de vechi este dorul de tine, Cel din oglindă te ruga de tăceri să-l cuprinzi Neputând să-ți mai spună ce se-ntâmplă cu mine.

Am întors oglida spre sufletul de-acum părăsit Să văd dacă fericirea și tristețea locuiesc împreună, Dar toate-s pierdute prin mine și sunt greu de găsit, Cuvinte pe care oglinda dincolo de geam le adună.

Cel din oglindă

GHEORGHE UNGUREANU

retur

Desculț în iarbă fără rouă și fără rădăcini Mă-ndepartam de zare pășind îngândurat, Ducând poveri în gând și ochii-mi nesenini Pe țărmul dintre șoapte găsite-ntr-un oftat.

Când întrebam de tine și nu aveam răspuns Trăiam aceeași teamă că n-ai să mai revii, Din miile de gesturi doar unu-ar fi de-ajuns Să-ți semene la chip, prin multe nopți târzii.

Și-aș merge fără rouă cu sete între gânduri La țărmul unde mulți tăcerile-și opresc, Și te-aș striga, iubito, în repetate rânduri Vorbindu-ți despre fluturi și zborul lor ceresc.

Aproape că-mi e dor când sincer și desculț Călătoresc prin vise și tot ce ne-a fost nouă, E drumul meu curat și nu pot să renunț La țărmul dintre șoapte cu iarbă fără rouă.

Iarbă fără rouă

Mă plimb îngândurat pe-alei din cimitir Și-aștept s-apari de undeva, din veșnicii, Trăind o nebunie-a vieții până la delir Că nu mai locuim în doi printre cei vii.

Pe lângă mine-ngandurate crucile privesc Cum umbra lor e-asemeni unui suflet viu, Ascunsă-n firele de iarbă ce se unduiesc Când plouă cu tăceri și s-a făcut târziu.

Fiorii mă cuprind când vântul răscolește Prin florile-ofilite crescute pe mormânt, Ca semn de prețuire când timpul putrezește Cu ficare clipă când visuri nu mai sunt.

Lângă mormântul tău am așteptat s-apară Cumva de prin adâncuri un înger cunoscut, Să-i povestesc de tine-a nu știu câta oară Tu suflet minunat, tu suflete pierdut.

Târziu când clopotarul anunță-n disperare Că zorii plâng cu rouă și noaptea a trecut, Îmi caut către mine prin gânduri o cărare Ștergându-ți de pe cruce durerea c-un sărut.

Pe langă mine

GHEORGHE UNGUREANU

retur

Tentații morbide, tăcute, bizare...de timp răzvrătite, se-adună sub coaste.Din care în flăcări lumini dezgoliteȘi-aruncă spre mine săgețile-albastre.

Când legea-i iubirea, iubesc fără lege.Răscruci de eresuri mă-ngroapă în mine;Concentric zidită de raiuri perverseîmi trec bietul suflet prin furci caudine.

Adorm în furtună. Mă-nvăluie ape-sfioase himere, sub voaluri de nuntăși-acoperă nudul țipând în clepsidră,trecându-și secunda prin albia strâmtă.

Iubesc fără lege când legea-i iubirea;Ce-auzi nu-i tăcere...

E inima... Cântă!

MIOARA BĂLUȚĂ

I legal

retur

Eu plec, dar vin.Vin torn în pahar.Pahar înalt cu picior.Picior fin de damă.Damă de companieCompanie plăcută.Plăcută de toţi.Toţi vin, eu plec.Plec, deci Vin.

EU PLECastăzi îmi faci o surprizăîmi câmţi la flaut o melodiedespre tinereţea noastrăîţi mai aminteşti copilăria?cum se facecă atunci era mereu soare!adunam flori de câmpsi ne rostogoleam prin iarbăte luam de mânăşi râzând dam o fugă spre gârlăsă vedem cine sare primul în apăne jucam raţaori prindeam raci pe care îi puneam la frigaredupă care ne îngropam în nisipul fierbinte…unde şi când au dispărut toate acestea!?ce rău a fost timpul cu noine-a luat tinereţeaşi ne-a lasat amintirile

A FOST TIMPUL

AUTOR MARIN SAVA

retur

Există un locUndezâmbetele noastrese întâlnescşi cu mâna sufletuluine ştergem lacrimile inimiisă putem auzi şi simţicum înfloreşte gândulde iubire ce zboarăca un flutureatras de parfumulviselor noastrede dragosteAcest loc existaÎn puritatea spirituală din noi.

EXISTĂ UN LOC

Am început să mă temUnde îmi las sentimentele,Durerea ori zâmbetele.Mă rătăcesc într-o privireCe se amestecă cu privirea ta hulpavă.Aşa că, am început să le ascund,În mugurii pomilor,În culorile florilor,Şi-n cântecul cucului.ca un pui ieşit din cuibÎncerc să prind verdele din frunza ierbiiArsă de căldura soareluiCe se vede printre norii pufoşi mânaţi de vânt,După ce au sărutat pământulŞi să pornesc vijelios ca melculPe cărarea vieţii, până când,Ca un păianjen cu aripiSă-mi târăsc piciorelePrin noroiul în care cresc nuferiiCe spală zgura gândurilor rele,Reflectă în irisul ochilor tăi sticloşică, Bobocul de ieriS-a transformat în lebădă.Şi asta te doare.

AM ÎNCEPUT SĂ MĂ TEM

AUTOR MARIN SAVA

retur

Tu, trup de tastaturăPărul de reţeaVoce de telefonZâmbet de monitorWeb cameraOchii tăi Cu reflexe in ochelariBuzele roşii irezistibileContur de cuvinteŞi de IubireTu, Iubire virtualăAi reuşit să devii Reală

TRUP DE TASTATURĂ

tu mă răsfeţiiubirecând, îmbrăcatăîn rochia rânduniciiîmi dărueşti primăvaraumedăde roua dimineţicu razele de soarece apar evantaiprintre norialintând florilece zâmbesc colorându-setimide de emoţieîn toate nuanţele curcubeuluice strigă albinacă masa e gataparfumatăcu aromele cele mai finece există printre floricu parfumul dragosteipentru toate acesteaîţi mulţumesc

TU MĂ RĂSFEŢI

AUTOR MARIN SAVA

retur

să fie mereu o apă de care nu poți vedea mai departesau o frunză peste care nu poți trecesă fievisul acesta împlinit peste buzele mele tăcutesă fiedoar un anotimpun cercun pas ca un val peste nopțile promisesă fie o poveste cu miros de castane coapte sub stâncăsă fieo mână care să-mi tacă ne-spusulsă fieun maxim de zi și uite cum nu pot spune de ce azi sunt mai mică în ochii tăi vânduți viețiisă fie aceeași fântână cu promisiuni ne-promisemai stau să mai urc o scară arsă cu vise

pentru că te iubescși pentru că mă trăieștiiubirea mea

dau timpului răgazul meu, fabulosul magic al ascunsului, dau clipei ce nu s-ar aștepta să vrea, și dau tot ceea ce-mi aparține lumii.

să fie viața mea...

DORIA ȘIȘU PLOEȘTEANU

retur

m-am ghemuit lângă oceanel venea și mă învelea cu spumă de valoamenii nu au trecut să mă vadăpentru că am uitat să-i privesc atunci când am căzutam adormit în palma apeiuneori mai întind picioarele de partea țărmuluiatunci când rănile uită vindecările

mai țin minte cum cădeam pe gânduripietrele purtau un dialog cu muguriiunii râdeau alții fugeaupariam pe nebunieiar tu mă acopereai mereuspunând că e frig pe zăpadăși alunecai pe zilele meleca și cum eram mireasa ta de o veșnicieo Iliadă care duce în spinare un cuvânt sau un sprijin cu iz de Sisifo certitudine sau o tainăa femeii chircite ce-și doarme lângă ocean resturi de vise

Adevărul despre femeia chircită

DORIA ȘIȘU PLOEȘTEANU

retur

Terminând a patra facultate,I-a venit o straşnică ideeŞi, dorind să fie echitate,S-a înscris, de ieri, la trei licee!

Învăţământ la distanţă

Caracterul ei integruFeste s-ar părea că-i joacă:Ziua, se îmbracă-n negru,Noaptea, negrul o dezbracă...

Tânăra văduvă

AUTOR IOAN TODERAȘCU

De-o oră şi mai bineAştept, dar - ce belea! -Salvarea nu mai vine...O fi salvarea mea?

Mama soacră se simte foarte rău

retur

n-o să-ți mai spun niciodată cât de verde este cerulcă peștii au prins rădăcini și au crescut plante și apoi s-au uscatplutind pe mare aiureacătre nicăierică zborul meu a rămas fără o aripă și eu am început să cobor în vriesimțind iar golulnemișcata clipă a început să batăși eu văd din nou cum trec anotimpurile câte patrucum cerul răsare cum apuneazi vom asculta muzică împreună pentru ultima datăgarouultima noastră descoperireîți vom șopti împreunăbelleapoi el singurca o sentință

l'adieu��pentru că eu nu pot să strig din tot sufletul așapentru că eu din tot sufletul doar (te)-am iubitiar lumea mea era plină numai de tineacum se va umple de oameni și eu voi fi tot mai singurdin ce în ce mai singurpână...

L’adieu

AUTOR GEORGE IONIȚĂ

retur

Treci prin ea, sau ea prin tine?Când pluteşti pe valuri line,Când te doboară, făţiş,Băgându-te-n hău, hăţiş!...*Viaţa-i târfă nemiloasă,Cu toane, pretenţioasă,Ori ieftină de doi bani,Ca o viaţă de golani!*Azi te răsfaţă, te-nalţă,Mâine în nămol, o zdreanţă!Dintr-un om cult, înstărit,Devii milog jerpelit!*Ai la feţe, viaţă dragă!...Pizmuieşti. Ca drept dovadă,Mă seduci şi mă trădezi,Târfo, mă discreditezi!*Nu te disculpi niciodatăCând greşeşti. Ba înciudată,Să nu mă răscol vreun pic,Loveşti să mă faci mai mic!*Viaţă, o şireată târfă!Mă scufunzi în scandal, bârfă,Cum pot să mai ies curat?Netrebnico, m-ai pătat!*

C-o mână m-ai mângâiat,Cu-a doua m-ai ştrangulat!Azi mă vinzi ca perlă, jur!Mâine-mi dai şuturi. Joci dur!*Generoasă, uneori,Îmi aduci lauri şi flori;Mă porţi spre lumini, culoare...Dulce şi otrăvitoare!*Cât să mai jonglezi cu mine,Ce naiba nu îţi convine?De ce eşti capricioasă,Ca năpârca veninoasă?*Fii rezonabilă viaţă,Nu mă vinde ca în piaţă!Şi nu eşti o riguroasă,Ci o târfă mincinoasă!

Viaţa-i târfă mincinoasă!

AUTOR AURORA LUCHIAN

retur

Dacă voi muri, cândva,Pe furiş tot m-oi uita,Să văd de eşti supărat,Ori poate eliberat!*De îţi văd privirea fadă,Lacrimi şuvoaie să-ţi cadă,Te-oi iubi în moartea mea,Cum în viaţă n-ai afla!*De eşti mâhnit, prefăcut,Din sicriul meu făcutCu zgârcenie de tine,M-oi sălta şi nu-i de bine!*De-oi zări că te lipeşti,De alta şi-i şuşoteşti,Din sărite mă vei scoate,Şi mă voi sălta din moarte!*De porţi ochelari de soare,Batistă la cingătoare,Şi-o presezi fals, pe obraz,E semn că-mi faci în necaz!*Să-ţi laşi ochii la vedere,Să citesc în ei durere,Sau o mare bucurie,C-am murit, fir-ar să fie!*!

Moartea mea, blestemul tău! De zvârli ţărână cu stânga,Moartea va vedea, nătânga,Şi s-o mânia pe tine,Şi te-o pune lângă mine!*De arunci cu mâna dreaptă,Va deveni înţeleaptă,Şi te-o lăsa pe pământ,Să umbli ca frunza-n vânt!*Capul de-l ridici spre cer,Cu o undă de mister,E un fel de :"Haide, du-te,Puneţi capacu' mai iute!"*Dacă îl ţii aplecat,Spăşit, te-arăţi vinovat,Că m-ai înşelat o viaţă,Şi-ai să mori pân' dimineaţă!*Ai grijă cum mi te porţi,În Iad nu sunt garduri, porţi,Ci un cazan plin cu smoală,Şi îmi vei da socoteală!*Te voi aştepta cuminte,Cu acelaşi trup fierbinte,Da, în Iad, şi nu-i o fiţă,Fiindcă-s şefa Tartoriţă!

retur

Port "mască de societate",Zâmbete stinse, crispate,Împietrire şi rigoare,Sunt cioplit din piatră! Oare?!*Nicidecum, masca-i de vină,Sub ea, fragilă şi fină,Şade firea mea sfioasă,Educaţia aleasă!*Ştiţi de ce port mască-n lume?Lumea asta-i un tăciuneCe te "arde" de-ţi zăreşteSlăbiciunea. Te zdrobeşte!*Tăinuind faţa reală,Ridicolu' mă-nconjoară,Riposta-i pe masca mea,Nu te poţi apropia!*Irosesc rigiditate,Duşmani-declaraţi, de moarte,M-ar strivi pentr-un cusur,Dar masca m-arată dur!*

Rezervat, fals, un scrobit,De mască înfofolit,Am resurse de atac,Nimicind orice "gândac"!*Doar din cătări rele, foarte,Te otrăvesc. Stai deoparte!Zâmbesc reverenţios,Şi te "muşc" până la os!*Vino lume, îndrăzneşte,Pe sub mască de priveşte!N-o poţi smulge!... Ţine minte,Nu vreau să mă ştii cuminte!*Mă judeci că-s arogant?Mă prefac, sunt impozant!Masca ce o port hoţeşte,E "garda" ce mă-nsoţeşte!*Ah, mă vrei descoperit,De masca ta înrobit?Greu! A mea e din oţel,A ta-i grefă de tembel!*Jură tu, gândire flască,Că eşti sincer, nu poţi mască.Nu-ndrăzni, ţi-o scot, şi vai,Ai realul putregai!

Masca din societate

AUTOR AURORA LUCHIAN

retur

A rămas un susur de mătase-n mine,sub păduri de brazi în foşnet dăruit;şi-n podul palmei o flacără subţiremi-aprinde universul, de tine bântuit.

A rămas o-mbrăţişare de suflete sfioaselângă ape sfinte de izvor;acelaşi dor stă ascuns în oase ,fascinat de golul tău picior.

A rămas o iarbă ameţită-n muntec-un apus de soare peste vârfurişi ne-am prăpăduit buzele în dinţiîngropându-ne-n săruturi.

Se-aprinde universul

Te văd şi azi, frumoasa mea de ieri,dulce şi suavă, veşnic elegantă;o, au trecut de-atunci, atâtea ierni şi veri,te văd şi azi, iubirea mea de ieri.

Tot furişându-ne prin neguri şi dureri,mânaţi în vitregii de-o lume dezbinată;te văd şi azi, minunea mea de ieridulce şi suavă, veşnic fascinantă.

Te văd şi azi...

AUTOR GEORGE PENA

retur

Mai sunt încă umbre, mai sunt,şi iarba îndură şi geme;abia au loc prin poemesfidând şi lumini, şi cuvânt.

Când aspru-i căzută la pământinvocă numai blesteme;mai sunt încă umbre, mai sunt,şi iarba îndură şi geme.

Mai ieri, se înălţase în vânt,ivită puţin prea devreme;expiră iarba în pământ,lumea-i tot plină de scheme.

Mai sunt încă umbre, mai sunt.

Mai sunt încă umbre...

Dor de viata, dor de stele; dor în cântec- poate jele.

Totu-i freamat ca o boare, si un tipat de cocoare.

Urca timpul, prins în ora; are chipul aurora.

Dor de viata, dor de stele; dor în cântec- poate jele.

D O R

AUTOR GEORGE PENA

retur

În ziua albastrăca şi floarea de in,mă îmbată prietenii cu apă plată, rece;

e ziua numelui meuce iese din declin,când primăvara bolboroseşte prin destin.

Se tot aud prin aprilchiote de creştin,la sărbători pascalece nu vor să mai plece;

în ziua albastrăcând cerul e senin,aceeaşi primăvară,fericirea îmi aduce.

De Sfântul Gheorghe

A trebuit soarele să răsară,de multe ori a trebuit să apună;să fie înecate nopţile de neguri şi de lună.

A trebuit, dinadins, să plouă,fluxuri de căldură s-aducă secetă;cerul să-mbrăţişeze pământul,piatra să ardă, albindu-se cretă.

A trebuit toate sevele să vădcum gâlgâie-n frunze şi muguri;cum plânge vie de-i prăpăd,savurându-i elixirul din struguri.

A trebuit şi-o stea să vădcum arde pe cer cu coadă,să mor şi să-nviez de-atâtea oriprecum Hristos, într-o altă baladă.

A trebuit să mă bată soare şi vântca, astăzi să fiu, ceea ce sunt.

A trebuit...

AUTOR GEORGE PENA

retur

Din unghere adormiteMintea deapănă un vis,Stropi de gând ca stalactiteCresc coloane în abis.

Luna-și tremur’a ei rază,Eu pășesc în infinit,Sub lumina-i ce vibreazăTotu-mi pare poleit.

Și trec dincolo de lume,Nu e azi, nici mâine nu-i,Timpul poartă un alt nume,Sunt pribeag prin anii lui.

În pustiu caut izvorulSufletul să îmi adap,Căci mi-e dor și doare dorul,Port cununi de dor pe cap.

Caut, nu mă las învinsă,Ochi spre stele îmi îndrept ...Prinzi contur sub pleoapa-nchisă,Tâmpla-mi sprijin pe-al tău piept.

Și în dulcea plăsmuireSimt pe buze un sărut,Îți simt jarul din privire,Uit de dorul ce-a durut.

Ghidul din vis

AUTOR CARMEN MARCEAN

retur

Sunt turnat în plumb pe viaţă,Sufletul mi-e precum o paiață.Croncăne corbii pe oalaCe-mi toarnă-n suflet smoala.

Flori de gheaţă, efemere,În amorţire de visare,Mi-au scris pe fereastră clipa –Inima-şi frânge aripa.

Un nor, ce s-a legat de soartă,Mă urmăreşte, nu mă iartă.Stau într-un etern indecis,Atârnat între cer şi abis.

Înecat de neagra smoalăSufletul mi se răscoală:Pune speranţa să visezeȘi gândurile negre în paranteze!

Clipă de tristeţeSăgeți la inimă

Soartă crudă,-mi vine-a spune Multe cuvinte...deloc bune! Că mereu te ții de farse Și lași în urmă inimi arse.

L-ai trimis pe zeul Amor Să-mi picure-n inimă dor, Când acneea nu-și arătase fața Și nici semnul adolescenței – mustața.

Săgeata lui, o vorbă-n vânt, Mi-a hărăzit aleasa, pe pământ. Mi-ai pus în față un neasemuit tablou, – Cu mii de: da! din inimă ecou –

Dar mi-ai așezat pleoapele pe privire – Sfios – și n-am îndrăznit să-i spun iubire Alesei, și nu am îndrăznit să o ating, Să o țin în brațe, să o strâng...

Farsele soartei

MIRCEA GORDAN

retur

Mărășasca

Când Mărășasca fu însărcinată,Să poarte stigmatul: polua(n)tă,Săriră toți, cu gura mare:– Vai, ce mare nerușinare,

Să nu ai filtru’-n atașare(!?)

– Vă dați aiere, măi băieți,Dar pe voi nu vă vedeți:Că tot timpul sunteți bețiȘi poluați...moral, înțelegeți?

Nu vă duce mintea să pricepeți!

S-au întrecut, care mai de care,Ca să-și sară în apărareȘi ca să-și arate valoarea.Pot să poarte alții dezonoarea,

Că ei nu-și pătează onoarea!

– Eu am filtru și nu poluez,Spune Camelul cel obez.–Eu am dublu, rafinat,Spune și Kentul, răspicat.

Noi nu cădem în păcat.

Bosu-i bos, cum să recunoascăCă mai poate să și greșească?Și au pus tunurile pe Carpați:– Frate, fără filtru o pați!

Poluarea, cu Mărășasca o-mparți.

Dar și Carpațiul, subtil,Spune cu un glas umil:– Eu miros a flori – buchet –De la polenul scuturat în pachet.

Vi-s filtrele defecte, mai încet!...

Morala:

Când opinia publică puneAmprente nemeritate pe tine,Ca să-ți știrbească valoareaȘi ca să-ți păteze onoarea,

Să stai drept, de te ține puterea!

MIRCEA GORDAN

retur

Am întrebat nopţile dacă exişti, am întrebat zilele dacă te-au văzut, am întrebat visul, unde să te caut şi clipei i-am cerut să te oprească!

Am căutat urma pasului tău pe nisipul clepsidrei. În curgerea-i nesfârşită te-am pierdut! Dorinţa ta “Am îndrăznit! Iată-mă! Te doresc... Mi-e dor de iubire... mi-e dor de alint, mi-e dor de "a mea" ” a oprit timpul să te pot ajunge, iar pasul meu şi pasul tău se îndreaptă acum, la ceas de taină, spre uşa casei ce aşteaptă nerăbdătoare să-i trecem pragul!

Iubirea născută din ploaia de primăvară mă seamănă în prag, aşteptând să-mi dai dezlegare la vise şi speranţă!

Pasul tău timid îmi străbate acum cărările necălcate vreodat! Nu eşti singur! Eşti parte din mine în căutarea adevărului din cuvintele, TE IUBESC!

L-am găsit şi ne-a găsit într-o iubire absolută!

E sublimul ce se vrea descoperit, răsfăţat, împlinit!

Din anii povară, iubirea 'nsetată de zori şi speranţă creşte timidă dorindu-şi reuşita.

Te-am adunat din cenuşă, din plans şi ruine, recompunere a unei nopţi fireşti şi te păstrez iubire, eşti totul pentru mine, tu eşti poetul vieţii ce-mi doresc!

Paşi în doi...spre casă!

retur

Un drum îngust ni se aşterne astăzi la picioare şi nu poţi spune simplu; e doar o întâmplare! Totul stă scris acolo, în cartea veşniciei, cum şi-adevărul, e-un simplu element, al filozofiei!

Învaţă să m-asculţi şi eu voi învăţa, când paşii mei şi paşii tăi, alăturea vor sta! Un singur drum de se deschide-acum în faţă, păşeşte dar pe el cu simplitate şi toate le învaţă!

Nahemah şi Lilith, deşi au stat langa Adam odată, doar Eva i-a fost perechea binecuvântată! Şi noi pornit-am pe un drum alăturea unul de altul, şi în nisip sub paşi, vrem, transforma bazaltul!

Poţi şi alăturea de el, tu să păşeşti de vrei, dar vai, nicicând paşii tăi, nu-i vor găsi pe-ai mei! Nici mâna ta în mâna mea nu va îmbătrâni în vreme, cum nici omătul pe plete anii împreună, nu ni-i va aşterne!

Alăturea de tine mi-e cald şi frig şi totuşi îmi e bine, suntem aceeaşi apă rece, caldă, ce prundul vrea s-aline, eu sunt un vers, o melodie, tu, strofa 'ntreagă şi o simfonie, noapte şi zi, iubire ne dorim a fi, pierduţi în veşnicie!

DUALITATE

AUTOR RODICA CERNEA

retur

Mai spală-mă cu roua liliecilor în floareȘi-n crinoline albe îmbracă al meu dorCu praf de fluturi tandri mai scrie-mi o scrisoareȘi din vazduh culege-mi miresme de bujor.

Din târgul cu speranțe adună necuprinsul,Dantele de iubire să dăinuiască-n suflet,Cu veacuri de dorințe să umplem universul Și funii împletite să lege-al nostru umblet.

Să dezbrăcăm veșmântul tristeților în muguriȘi -n scoică de iubire să-ncatusam ispite, Să nu ne mai despartă nici țărm nici răsărituri,Credința și nădejdea să fie nesfârșite!

TE VREAU IUBIRE Gingașe petale de vișinSe scutură-n noaptea tăceriiȘi umbre din timpul hainRăzbat prin dantela visării.

La margini de ziduri înalteFerestre închise se zbat,Doar gândul ucis se abateDin zboru-i stingher,exilat.

Străină de-apus și de tine,Distanțe cu funii eu legȘi-n plâns frământat de suspineDoar îngeri din cer înțeleg.

Un dangăt de clopot sălbaticȘi-n noi amintiri ca un fum,Rătăcești la hotar de-ntunericFrontiere-s cenușă și scrum.

Învins de uitări fără numărÎn colțuri de stele alergi,Sunt vis și-ți zâmbesc peste umărTu lacăt de mine dezlegi.

Clipești printre gene de lacrimi,La maluri de gând sunt tot eu,Talisman de iubire și patimiSperanța e doar Dumnezeu!

ÎN VIS

AUTOR POPA INES

retur

Mi-e dor de-al cincile-anotimp, De-o noapte fără de obloane, De vise fără contratimp Și vremuri ce păreau icoane.

Mi-e dor de lacrima iubirii Ce am strivit-o cu-n sărut, De pași timizi ai regăsirii Ce în nisip au dispărut!

Mi-e dor de picurii din ploaie, De foc din candela de vis Cu reveniri ,plecări o droaie, De-ndepartari care-au ucis.

Mi-e dor de jocul din oglinzi Cu deformările de noi, De ochi străini și muribunzi Și porți ce n-au încuietori.

Mi-e dor chiar și de mici minciuni, De așteptări năluci în gând, Cu pribegiri prin slăbiciuni, De îngeri ce-i aud cântând.

Mi-e dor de tine-un rătăcit Golit de vise ,flori și zbor, De-orbecaieli spre asfințit, Mi-e dor de-un răsărit de dor!

DORURI

Mi-aș fi dorit să fiu un pom în floareCu crengile-alungite înspre cer,Să gust din vânt dezmierd de alinareSărut să fiu de pasăre-n eter.

În crengi îmbălsămate cu iubireMi-aș face cuib din frunze de arțarȘi raza chihlimbarelor din soare,Mi-ar încălzi iar sufletul hoinar.

În trunchiul lui aș sta ca-ntr-o odaieCu gândul meu în vise furișat,Și brune ramuri de mătase-n ploaieÎn leagăne m-ar ține-mbratisat.

Când vântul nemilos ar vrea să cearnăTrecutele iubiri din ochii mei,El clorofilă peste nori s-aștearnăSă-nsenineze dansul lor pe-alei.

Cu șoaptele lui calde să m-alinte,Să uit de clipe frânte și de dorȘi cu furtuni de zâmbet și veșminteSă mă îmbrace-n zbor nemuritor.

Din nostalgii să facă bucurie, Cu flori roșcate-n taină să ne lege, Iubirea să ne fie mărturie,Iar eu un biet arțar să fiu un rege!

ARȚARUL

retur

NEGUSTORUL DE VISE

Dansăm în valsul nopții în pulbere de lunăȘi-n rumeguș de vreme ne spăla blânde ploi,Se frâng poeme-n suflet ,cocori de primăvară,Și-un ochi de cer privește cu lacrimi la noi doi.

În puncte cardinale ne mai cernim trecutulȘi umbre dezlânate ne vizitează-n gând,În peșteri de-ntuneric la braț cu nenorocul,Cuvinte -necuvinte le țesem sângerând.

Doar pas grăbit și veșnic,în inegale drumuri,Cadențe neritmate în mersul nostru-n doi,Eu flori de mirt albastru,cetate între țărmuri,Tu negustor de vise,iluzie-n splendori.

Eu te pătrund cu flăcări de dragoste curatăȘi-ți beau nemărginirea din buze de hoinar,Robit de vise oarbe,mai arvunesc speranță,Mă irosesc în arderi de tine,pas fugar.

Perdele de fantasme se spulberă în neguri,Ești negustor de vise , nomad nefericit,Eu te-aș fi vrut de-a pururi să-mi înflorești în muguri, Ai doar un scump renume și-un suflet peticit!

Cristale de lumină îmi spală iarăși gândul,E liniște în suflet și pace-n sentimente, Descătușat de lacrimi ,de dor și de exodul Nostalgicelor șoapte ,iubirilor absente.

În morile uitării am risipit minciuna Și stau la braț cu mine din nou ca altădată,Pe aripă de înger mă-nalț în clar de lună Ce dulce-i libertatea de eu necenzurată.

În calendar iubirea-mi zâmbește printre file Și-adresa deznădejdii a șters-o-n veci talazul , Urc muntele visării pe treapta unei zile,Mi-e viața o clepsidră ,nisipul doar răgazul.

Mă-mbracă ametiste și crizantema stelei În rugăciune sfântă învinge-a mea credință ,Am ingropat neliniști și răzvrătiții junglei ,Mi-e trupul catedrală de cer și biruință.

REGĂSIRE

AUTOR POPA INES

retur

De-ai fi o stea,Nemarginirea mea s-ar pierde in uitare Culori absurde,nenascute,Hilare si amare…Rasar de parca ar vrea sa ma inchine,Statuilor morbide si straine.Cu spini,trandafiriu,se-nalta pana-n zare,Visul de-a fi,visul de-a sti ce oare,Preschimba ploaia-n curcubeu plapand,Ucide roua cu vorba unui vant,Insufleteste moartea unei flori pierdute,Citeste gandul,citeste viata,creeaza din nevrute,Un paradis pictat pe frunzele uscate…De-ai fi o stea,as crede,ca din toate,Luminile ce bat la orice pasTu te-ai nascut si ai ramas doar pt noi ,Doar pt a noastra mangaiere,Ca din durere ,ca din tacere….Un zambet sa rasara sfant,pe obrazul meu,Si-atunci voi sti ca steaua-I Dumnezeu.Cum pot sa spuna unii,ca luna nu e luna?Cum pot sa simta ploaia cand viata e nebuna,Cum pot zambi aevea,cand nu privesc in sus,Cum pot pasi prin spini,de nu-l au pe Iisus?Cum pot sa-si spuna oameni?

De-ai fi o steaCand si un animal se-apleaca,In fata lumii,creeata buna toata…Cum pot dormi in intunericul tacut?Cum pot iubi lumina,cand morti ei s-au nascut?

AUTOR MIHAI MOCĂNAȘU

retur

As vrea sa ma saruti,Si-apoi sa pleci,Sa-mi spui ca a mele ganduri,Sunt atat de reci,Incat nu poti iubi un renegat,Sarac…Doar cu a lumii vorbe,imbracat.

In cimitir mi-e vesnicul apus,Caci tot privind,Azi, maine,Tot in sus,Zaresc iubirea goala ,Ce hoinareste-n zori,Pe ale crucilor vestuste,mii culori.

Cum te numesti?Nicicand nu stiu.Inlacrimat…Pe-al valsului pustiu,Frenetic pasii,Mi se-n-vart in cerc.Sarut realitatea si incerc,Sa scriu numele tau,Ce nu il stiu,Sa scriu,si sa citesc,Si sa tot scriu…

Intr-al durerii sincer bit,O infantila lumanareCe arde si se-aprinde-n zare.Himera ca exista ea,O dragoste ce n-o mai poti avea.Rapusa de subtilul el,Romantic,incurabil,tel.

Cand vrei,Chiar sa pari fericit,Creezi un tot,Dintr-un nimic.II pui o funda din sertar,Impachetezi,Chiar de-I murdar,Un nume-I dai,Si poti speraCa aia e iubirea ta.Dragostea-I doar o-nchipuire,Creata repede-nestire,Pentru-ati induce-n gand dorinta,Ca poti invinge neputinta.

Ea nu exista,Nu a fost,Ne pierdem simplu,Fara rost,Intr-un banal recensamant.Nascut de al singuratatii gand.

EXISTA IUBIRE ADEVARATA???

Iubire nascuta-n suflet de hoinarFiinta ce nu existi,macar,Doar vise ce apar subit,

retur

Citeste-mi gandul meu in gand,Priveste-n jur,tot pe pamant,Si spune-mi azi ,ce vrei?Ca sa iti dau ca sa imi iei,Ca sa ranesti ce n-ai iubit…Iar eu,vetust,sarac lipit,Pornesc pe drumuri surogate,Cu amintiri sumbre uitate,Prescrise de-un destin amar,Ars intr-al mortii tainic jar.

Ti-am dat iubirea ce n-o ai,Profunde semne ale verii-n mai,Creata-au doar copaci strajeri,A sentimentelor de ieri,Curmand tacerea ce a fost,Idila preschimbarii-n, rost.

Dar tu te-apleci cand vantul bate,SI din nimic creezi de toate,Motive aparute absurd,Intr-al durerii sfant amurg,Subiecte elevate apoi,Creeate-n-truna tot de noi,Ucid sperantele…Si-n vise,Zaresc prea multe porti inchise,Prea multe lacate ce-atarna,

Pe a iubirii stramba barna.Si chei lasate in custi de lei,Ca sa le vezi,Sa nu le iei.

Ti-am dat o mana sa o prinzi,Sa te ridici,Si sa colinzi,Printr-al zapezii ceresc foc,Un singur loc,Un simplu loc,Padurea ce compune-n tainaA fericirii simpla haina,Si imbracandu-te in graba,Sa uiti de lume,Sa uiti de treaba,Sa-mi spui ca ma iubesti din nouSub al luminii sterp ecou.

Dar tu plecat-ai fara rost,Uitand de zilele ce-au fost,Iar printre spinii de ciulini,Crescut-au simpli maracini,Inabusind smarcuri de aniIn ai uitarii stinsi vulcani.

IARASI SINGUR

AUTOR MIHAI MOCĂNAȘU

retur

nu striga ziua de ieri a-mbrăcat strai cernit sub povara luminii ochii plâng bezmetic apus ascuns între pletele sure răscopt un astru mi se prăvălește pe frunte adânc sfredelind tot mai adânc în al negrului hău se prăbușesc emisfere și dor * nu striga inspiră tăcerea ca pe o gură de aer divinpotolește-ți setea cu un codru de vis și caută dincolo de verdele crud al pădurii veșnicia în urma ciutei cu trup de aramă și coarne de stei izvoarele susură cerșind basme de seară fără ele greierii mor

* nu striga ai sparge în fire clepsidra și timpul s-ar răsfira în cioburi de gând

Cioburi de gând

CARMEN HUZUM

retur

astăzi chiar nu am chefsă-mi clătesc picioarele în cuvintele tale le voi înfige în piept să șiroiască manta până vor prinde gustul verde-al pădurii le număr clipirile le pipăi cu buricele degetelorpoate voi reuși să le deslușesc conturul au căpătat tenta argintie a straielor de înțelepciune * timpul nu doarme îmi șoptește la ureche un înger în nopțile cu lună plină nici vârcolacii doar lilieciisurvoleză deasupra creștetului infinitul botezându-și aripile mi-e teamăsă nu-și agațe zborul în deșiratele-mi plete * doar păsările pot face asta și numai primăvaraînainte ca merii să-mi înflorească pe umeri

Ne( chef) dincolo de furia apusului cărări aidoma fecioarei cu brațe deschise iubirii mă cheamă * doar călcâiul le va pipăi culoarea când luna va legăna pe brațul întins ochi scobiti de ghearele condorului bieții de ei nu vor putea măsură în lacrimi distanța umbrelor pe zidul abrupt * ce zi îmi zace sfârșită între pleoapele strânse ce astru îmi roade călcâiul ce dor de palme îmi sfâșie trupul când armăsarii nechează lovind a nerăbdare țărâna * dar ești prunc alăptat la sân de-ntuneric și pasăre gând pe umăr florii de colț

CARMEN HUZUM

Doar tu

retur

Când a venit gingaşa de copilăUn infinit de gânduri m-au cuprins,Obrazu-mi mângâiam de alba filăDar nu aveam o literă de scris...

O presimţeam că este pretutindeniŞi dincolo, şi-aicea... ne visamMereu în urmă eu, ea, înainteCa limbile de ceas ne învârteam.

Când miezul nopţii coborî de strajăSă fie lumii... eu am aţipitŞi în nimic învăluit ca-n coajăCu glas tăcut tăcerii i-am vorbit:

-Mai poţi nega că visele sunt viseÎn apa nopţii tremurat de zoriCând în adâncul genelor închiseTrecutul e atins de viitor?

Cum umbra de lumină să se- agaţeDe locul ei ceresc din EmpireuSpre gând întinde luminoase braţeAşa râvnesc la tine astăzi eu.

Căci va s-adun ţărână din ţărână din ţărânăŞi frunzele şi stelele din gândŞi razele scăpate de furtunăTu cer să-mi fii când eu voi fi pământ.

Să zică lumea ce de veacuri ziceCă viaţa e ca moartea chiar mai greaŞi basm c-a fost acel cu Beatrice-Ne pasă nouă, spune, draga mea?

Nocturnă

CLEMENT OCTAVIAN

retur

Eucât eşti de frumoasănu mai am linişte nici somncei de azi vor râdedar mi-e de ei ca de muşteo să-i ucid cu tine !IErai acolo... nu văd ochii unde...La ziua me ade naştere în visÎntr-o caleaşcă alergând sub frunteSpre toamna mea pe care ani au nins,la colţ de stradă,-n pagina azi ruptădin pomul vieţii... Unde-i fi umblând...ziua de ieri cu cea de astăzi luptă,în mine doi şi nu ştiu cine sunt!Să mă îmbăt de tine pe-ndeleteşi-apoi în braţe-mi îndrugând poveştiaici, aievea... umbră pe peretemă îndoiesc de două ori că eşti.Orb să nu cad, la răsăritul tău:Iubindu-te te depărtez mereu.

Din Vol. Sonete Ţie. ITu pentru mine astăzi mereu eşti ... adevărce mi l-a scris în palme de zodii universul.Atomul sunt de aur din inelatu-ţi păr.Atunci te-ntreb: de ce... cu teamă-mi curge versul...Cum e să nu te naşti şi totuşi să exiştiîn dorul cel ca apa ce-aduce-n gânduri sete,culcuş să fii fiinţei şi nemişcat să miştiizvorul împlinirii spre marea de regrete.Orice îţi stă pe buze şi orişice veştmântoglindă-ţi pui în faţă chiar ochii frumuseţiişi ea te crede oarba pierdută pe cuvântcând îi întorci privirea cu patima săgeţii.Te-am îmbrăcat în straie voioase, colorate.Iar tu răpindu-mi anii mi-ai dat mereu dreptate.

Tu pentru mine, Shakespearian

CLEMENT OCTAVIAN

retur

în curând vom pleca...trecutul corabie trasă la tarmcheile portului ruginind în sângeval dupa val celulele mor...muntele cu spinarea lui tabacită de îngeri cu bocancicu rucsacul doldora de certificate de naştereprivim casele însirate în valeca niste oameni obisnuiti sa ascunda câte ceva.

elegie

Nisip cernut de-adâncuri de privire...eu diamant pe catifele negre,eu soare palid sfârtecând tenebre!Să cer acestea astăzi peste fire?

Bolnav şi vindecat... surâs şi febre...O, azi sunt viu dar mâine? Risipire!Căderea mea întru a Ta mărire-Coloană infinită de vertebre.

Orgoliul nebunesc de a rămâne,acel ceva ce cugetă de sine-mi,mă înconjoară... risipit în lume

în ochi, în gând, în tot cum şi în nimeni, clopot sunând a dor şi rugăciuneîn templul cu altarele din inimi.

Din Rime

CLEMENT OCTAVIAN

retur

Sunt oare vinovatăcă nu sunt cumpătată,în felul meu de a sorbiroua din zori, de-ademeni,de a visa şi a iubi?

Că nu am gând la indigo,că n-am picioare flamingo,că noaptea mi-e tovarăş bun,că aş fi vrut să fiu gorun,iar uneori un om nebun?

Că vorba are alt accent,cuvântul este desuet,că lumea o trăiesc prin pori,că zilele îmi sunt ninsori,dar fac din ele calde flori?

Că mă fac luntre la nevoi,când valurile vin şuvoi,că văd în punctul înnegritraze de soare-n răsăritşi verdele mult înverzit?

Da, vinovată de aş fi,e dreptul meu de a trăi,nu cum e unul, sau e altul,ci cum mi-e sufletul şi capul,şi nu mă fac frate cu dracul.

De-aceea mă întreb mereu...Sunt oare vinovată eu?

Sunt oare vinovată?

ELENA SPIRIDON

retur

Sus, pe creanga teiului, guguştiucul cerului cântă de răsună satul, şi de-a lungul, şi de-a latul.

Gu-guu-ştiuc,gu-guu-ştiuc,nu mai vreau să mă mai duc de la casă omenească... Cine vrea să mă primească?

Un cocoş mândru, ţâfnos, dar se pare cam aftos, cocoţat pe un vechi gard, grăi aspru spre bastard.

Ce spui, măi sălbătăciune, vrei să fii şef ?Vai de mine! Vino jos...nu ai curaj? Stai, te bag eu la ultraj.

Colivia e a ta...! Nu-ţi voi da şefia mea! Sau fugi iute-n lumea mare, c-ai dracul pe aripioare! * Sus, din vârful teiului, spre căsuţa norului, zboar`-un umil guguştic. -Ce să fac? Mă duc, mă duc! Gu-guu-ştiuc!gu-guu-ştiuc!

Guguştiucul şi cocoşul

Sunt un fulg în dezrobire, Plămădit dintr-o iubire, Cuibărind în steaua lui Şi păcatul omului.

Sunt undă de apă vie, Căutănd dorul să-nvie Şi din rouă şi din piatră; Sufletul mereu se-adapă.

Sunt nectarul dintr-o floare, Aşteptând cu nerăbdare Fluturii pe-aripi de dor, Să mă ia în zborul lor.

Sunt vulcan cu foc nestins Ce-mi topeşte viaţa-n vis, Sunt urmaş lui Prometeu, Indigou’ din curcubeu.

Sunt adânc de mare-albastră, Sunt speranţa florii-n glastră, Sunt idol de libertate, Câte-un pic,eu sunt de toate

Sunt...

ELENA SPIRIDON

retur

Deşi este vară, mă scutură frigul din greu; deşi este soare, întunericul mă-nfaşă. mereu; deşi este rouă, tot lacrima spală obrazul uscat; deşi uit de mine, de el, n-am uitat.Se zbenguie viaţa şi-mi face cu ochiul să joc; cum m-aş aprinde-n horă, de-ar fi şi el în ăst joc, dar stă deoparte şi priveşte cum frunzele, timpuriu, cad, cum rugina din ele trece prin mine şi încep să ard, cum timpul îmi râde ca veşnic stăpân, cum tot ce-i al meu, îmi este străin şi, ca orice nălucire într-un veşnic pustiu, aştept jocul morţii într-un iureş să-l ţiu.

Acolo voi dansa, cuprinsă de amor; în iadul cu blesteme, de el îmi va fi dor; şi voi uita de mine, de toate voi uita, topindu-mă în flăcări; pe el nu-l voi uita!

Deşi uit de mine...

ELENA SPIRIDON

retur

s-a dus și ziua de azi  tu ai plecat demult  și nu te-ai mai întors    îmi amintesc mereu  că a doua zi te-am așteptat  și a treia   a patra se arăta la fel    zilele s-au făcut luni de zile  transformate în ani iar tu  tu ai rămas o amintire încă vie un vis visat pe jumătate  cealaltă jumătate nevisată a rămas la tine  să-ți țină de cald în nopțile reci  atunci când ți-o fi mai frig  și tremuri goală   cu ochii goi  în patul tău gol  fără mine   

și tremuri goală... şi... 

ce-o să faci?o să-mi iei pulsulşi-o să centrezi ora exactădupă bătăile inimii melela uşa inimii talede partea cealaltăcineva răspunde de fiecare dată(clasic)nu e nimeni acasăîţi las un zâmbet sub preşşi plec

acum că ai cheiacaută-mă tuparadoxal sau nueu nu mai am uşă demultmi-au rupt-o din ţâţânişi fiecare dintre voiintră şi iese când vreainima voastră încuiată

"piesa asta este hit" 

GEORGE GÎTLAN

retur

Când erai fir de păpădie,Ochii tăi – mare albăstrie,Ca perla-n scoică te ţineam,Erai fraged, muguraş pe ram. Când erai un ghiocel voiosÎmi spuneai poveşti despre Hristos,Seri albastre-n cântecel de nai,Jucăuş, cu-n zâmbet, m-alintai. Când erai un iris vioriuDansurile tale-n ritm zglobiuMă rupeau din cifre ori tabeleŞi pluteam uşor până la stele. Când erai bujor – un cavalerPlănuiai o viaţă de BeauclaireŞi credeai că lumea ta întreagăE formată dintr-o Fefeleagă. Când erai un trandafir spinosTe vedeam cum te înalţi frumos,Îţi doreai secrete să diseci,Prin istorii şi religii să petreci. Acum eşti ulm, fraged, jovial,Un vlăstar în vânt, însă, loial,Timpul tău se-mparte tot mai greu,Eşti tânăr, dar eşti copilul meu! 

Micul meu Beauclair

Când ai aflat iubireaSpre cer un gând înalţăŞi uită amăgirea,Hrăneşte-o cu speranţă! Nu lua în seamă ceasulDe grea neîmplinire,Tu râzi! Şi poartă-ţi pasulSpre o dumnezeire. Căci dragostea ce-i oare?Nicicând motiv de plâns,E-o caldă alinareDin duh ceresc s-a strâns. Când noaptea te-nfioarăSă porţi un vis în suflet,Ce tandru te-nconjoarăŞi-ţi dă mătase-n umblet.

Senin

AUTOR ELENA ȘERBAN

retur

Doar triluri şi o linişte se-nalţăCând luna cere mângâieri şoptite,La mal s-au spart furtunile de gheaţăŞi lotca mai aşteaptă-n port cuminte. Se oglindesc în ape doar ruine,Nu mai visez. Talazurile vechi mă-nving,Oricât mă-nalţ nu trec peste colineŞi am aflat: sublimul nu pot să-l ating. Flori de cireş îmi bucură privireaŞi păsări albe strălucesc în zbor,Dar, nu mă aştepta, nu pot iubireaS-o dărui azi, promisă unui cocor.

Nu pot"Pantofii mov" au mucezit,Eşarfa roz e ruptă-n cot,Un gălbior tricou hlizitChiar a plesnit, nu pot să-l scot...*Cu mere verzi te delectam,Acum sunt mari şi au căzut,Piciorul mic... şoptit treceam...De Yety spun... parc-a trecut.*În obrăjori aveam cireşi,S-au cam trecut şi-s confiaţi,Caişii-au fost demult culeşi,Salcâmii-n păr sunt adunaţi...*Iubite-ţi scriu, să ştii şi tu,Dacă te-ntrebi: nu te-am uitat...Haidem, să vii!... Nu spune: "Nu!"...Căci inima... nu s-a schimbat...

Nu s-a schimbat

AUTOR ELENA ȘERBAN

retur

Stingheră-n colţul ei, pe-un scaun muced,Chitara ta de-amoruri şi solfegiiStrăpunge cu privirea patos rânced,Iar cheia sol trezeşte vechi arpegii. Când mi şi do îmi pun în piept altiţăTresalt... şi mă inundă înc-o vară...Mai prind un mac şi spice în cosiţă,Din amintiri îmi fac spre cer o scară.  O scândură de pin rindeluită -Cu haina ei de lună aurităMă cheamă, din izvorul ei, esenţe Din trepte de-amintiri să facem scara,Cu apa ei să reclădim chitara.Mai caut infinitul prin valenţe 

Scăriţa şi chitara Poeme ucise ce-aşteaptă extazulTrăind agonii în stihii fără sens;Şi îngeri, şi demoni recheamă talazulCând drumul cu roze arată nonsens. Mirajul enigmei îşi duce cu dorulCopaci de iubire din sfinte-amintiri,Tăceri istovite, pe buze izvorul,Spirale cu visul pierdut în plutiri. Ce umbre albastre cătându-şi stăpânul,El vinde, adesea, doar fum şi uitări!Verzui începuturi le fură hapsânulPrivind peste umăr gingaşe mirări. Carmin se dezbracă, pe câmpul cu maciiDorinţe mocnite se mistuie-n van;Salcâmii se pleacă şi-n râu vârcolaciiStrăbat pustiindu-mi un zbor diafan. Adesea răscoală cireşii în floare!De ce îi răsfiră vântosul în zări?Să ningă zănatec femeia mirare!Să ningă albastru femeia mirări!

Femeia mirări...

AUTOR ELENA ȘERBAN

retur

Încerc să privesc soarele printr-o piatră...Ochiul meu eram eu,eu şi pământul...Piatra părea faţa nevăzută a lunii,condensată într-un punct de materie...Mâinile, ah!... mâinile meleprea lungi sau, poate, prea scurteerau paşi în valsul gravitaţiei...Tu, mă priveai cu îngăduinţă şi curiozitateascunsă în firida unui nor.M-ai întrebat: ce fac?Ţi-am răspuns simplu:Încerc să privesc soarele printr-o piatră...

Eclipsă

Atunci...când spațiul se curbează în sine, invers și,invers devine în sinesens al amplitudinii curburii și unitate de măsură,atunci...forma ia conturul unei lacrimiîncercând să-și găsească sprijin în durere...Deasupra mea un ochi urmărește cu îngăduință...Lângă mine un ochi privește cu dragoste...În mine, un ochi învăluit în tăcere, privește...Undevaspațiul se curbează în sine...

Punctul de fugă

TUDOR ALEXANDRU COSTIN

retur

Dacă mă strigi Într-o zi de vară Când soarele iarba aprinde, Îţi voi răspunde Ca şi odinioară. Avantul tinereţii încă se deschide.

Dacă mă strigi Din varf de munte Unde cu greu te vei urca, Îti voi răspunde Cu vorbe multe Şi sacrificiul îţi voi aprecia.

Dacă mă strigi În nopţi neadormite Trimite vântul să-mi dea de ştire, Îţi voi răspunde Cu şoapte-mbobocite Şi pernă îţi voi pune-a mea iubire.

Dacă mă strigi Când visarea s-a sfârşit Nu mai am braţele deschise. Nu-ţi mai răspund... Aşteptarea m-a obosit Şi a împraştiat în neant buchetul de vise.

Dacă mă strigi

Te-ai rostogolit în urcuş pe panta încercărilor Luptand să faci faţă tuturor provocărilor Până s-atingi fericirea mai aveai doar un pas Când, deodată, pe drumul vieţii, singur ai rămas.

Când a plecat a pingelit drumul vostru feeric Cu paşii ei, acum vânzători de-ntuneric Şi te-a lăsat să porti singurătatea tăcută Şi să-i auzi paşii stinşi în liniştea ei mută. . Când credeai că printre ecouri de paşi te-ai pierdut Paşi noi, necunoscuţi, lâng-ai tăi au apărut Floarea amară a singurătaţii ce atinsese obrajii tai Nu mai simte acum sunetul paşilor ei…..

Paşi în viaţă

AUTOR ELENA SILIȘTE

retur

Lună de vară cu mult soareDin tei curg ploile de floareÎn jur totul e înmiresmatDe tine-mi amintesc cu dragCând pe sub tei noi ne plimbamŞi un vis frumos ne făuream.Peste acele flori de afarăRămâne doar un vis de-o varăCe l-am clădit în astă viaţăŞi care s-a pierdut în ceaţă.Timpul, stăpânul ne-nfricatLasă visul nostru ne-ntâmplatŞi mişcă nisipul în clepsidrăÎndreptându-l spre-o mulţime vidă…..

VIS DE-O VARĂ

Pe câmpul vieţii-s multe flori,Dar tu eşti cea mai frumoasăMulţi îmi sunt răuvoitoriCă tu-nfloreşti mereu în glastră.

Când te-ating, îmi dai fiori.Mi-ai fost a inimii aleasă.Pe câmpul vieţii-s multe floriDar tu eşti cea mai frumoasă.

Drumeţi, prin viaţă trecatori,Mâna să ţi-o sărut, mă lasă.Acum, pe cap avem ninsoriŞi tot TU îmi eşti aleasă

Deşi, pe câmp sunt multe flori.

RONDELUL ALESEI INIMII

AUTOR ELENA SILIȘTE

retur

Frumoaso, lumea-ntreagă-i între noi, Iubirea noastră pusă e la zid, Inchizitorii visele ne-nchid În temniţe de gheaţă şi noroi. Te strig in noaptea rece şi pustie, Aştept un semn să ştiu că mai existi, Şterg lacrima din ochii goi şi trişti Şi-mi strig durerea către veşnicie...

Sunt lacrimă de dor nespus,Sunt cânt de pasăre măiastră,Sunt curcubeu pe bolta-albastră,Sunt răsărit, sunt şi apus.

Sunt câmp cu maci, nemărginit,Sunt norul ploaia ce-o aduce,Fântână sunt, la o răscruce,Sunt plus şi minus infinit.

Sunt vatra aromind a pâine,Sunt vântul, frunza ce-o-nfioară,Sunt dimineaţă, sunt şi seară,Sunt ieri, sunt azi şi, poate, mâine..

ExistenţăAşteptare

IONUȚ CĂTĂLIN IANCU

retur

Tu mi-ai adus in inimă furtunaCe m-a împrăştiat in patru zări,Gonesc purtat de tainice chemăriIar sfetnicul de taină îmi e luna.

Îmi e de toate şi nu-mi e nimic,Îmi este iarnă şi îmi este varăŞi, parcă, simt fiorul prima oară,Spre al tău suflet vreau să mă ridic.

La sânul tău s-adorm ,răpus de vise,Blând dezmierdat de ochii tăi senini,Înconjurat de umbre şi lumini,Rob al iubirii noastre interzise...

VisÎţi aminteşti acel peron de gară Pe care-am plâns, iubito, amândoi?Plângea şi cerul verii-n rând cu noiŞi ai plecat atunci întâia oară.

Te-am aşteptat, cuminte, să revii,Să fii din nou a vieţii mele doamnăNici n-am vazut că deja era toamnăŞi-aveam in plete frunze ruginii.

Când primii fulgi au început să cadăAtunci am înţeles că n-ai sa viiŞi am plecat, tăcut, pe căi pustiiPe-o urmă ce se pierde sub zăpadă.

Încă te-aştept sa vii in prag de searăSă-mi lumini viaţa până la apus,Promit sa fiu cuminte şi supus,N-am să te las să pleci şi-a doua oară.

Îţi aminteşti?

IONUȚ CĂTĂLIN IANCU

retur

Lacrimi de ingeri...

Plouă, sau pe geam cobor, se preling ușor în neștiut zbor lacrimi de înger ?

Chemări poatră-n stropi, și vântul miople pierde printre plopi iar îngerii plâng...

Lacrimi se -mprăstie ușor printre clipe care dor ș-un gust acrișor capătă zarea....

Îngerii mângâie cu rouă petale de lumină și atunci când plouă setea de dor ...alină.

Ferestre

Lumina împrăştie raze învăluite-n mătase, printre gânduri confuze. Ferestre de suflet se deschid spre zare, să zboare-n depărtare gânduri fugare. Picături de rouă cad printre lacrimi, palmele ude de frământări şi patimi mângâie durerea şi chemă vântul cu a lui adiere să-mprăstie-n tăcere prin ferestre deschise gânduri ucise.

AUTOR MARIANA CIUREZU

retur

Meditaţii...

Suntem un amestec de iluzii în descifrarea eternelor confuzii, mereu aceiaşi de veacuri ne risipim printre fleacuri, mereu aceiaşi, dar cu feţe noi ascunşi dup-aceleaşi nevoi...

Căutăm alte şi alte senzaţii încercăm să percem sublime vibraţii, dar uităm să trăim şi ne risipim pe drum în căutarea unui ideal pierdut în fum, lăsăm iubirea s-o spulbere vântul şi uităm mereu legământul...

Dar...va veni neştiută şi ziua aceia şi vom uita c-am fost bărbatul sau femeia, vom fi doar suflete rătăcind stinghere în alte dimensiuni şi alte emisfere şi din prezentul învăluit în ceaţă doar speranţa va fi mereu în viaţă...

Dă-mi mâna ta iubite, simți cum ne-nfășoară clipa și cum cu mângâieri suave timpul își desface aripa?

Și zarea ușor vibrează când ne vede-mpreună , simte înlănțuirea sufletelor cunună.

Iubirea cu foc ne prinde în brațele ei de zare și gandul il poartă-n zbor spre tărâmuri cu soare.

Petale de roșii trandafiri aduse-n zbor de vânt ni se aștern în cale risipindu-se pe pământ.

La braț cu iubirea pornim mână-n-mână la împlinirea unui vis, de a fi mereu împreună.

La braț cu iubirea ...

AUTOR MARIANA CIUREZU

retur

De-aș vorbi de țări plecate Cu mulți oameni înspre zare, Fiindc-acasă nu se poate Respira sub disperare,

Aș vorbi de tine țară, De al meu pământ - se știe - C-orizontul pe afară E un pic mai de-omenie.

Țara mea cu hoții-n plete, Cu-nvârtiții la timonă, De ce lași limbile bete Despre soarta ta să spună,

Că țițeiu-i de vânzare Și e dat pentru peșcheșuri? Că petrolul de sub mare, A fost dat de niște leșuri

Ce-au ajuns la guvernare, Din prostie, cu minciuna...? Țara mea, să-mi spui, pe care Să-i aleg...? Lovi-ar ciuma

De bărbați, ce c-o mătușe Au pus termopan la stele Și bunici, ce după ușe La baroni le-au dat castele

De asfalturi, de hoție Dusă până-n disperare; O, tu dulce Românie, Cât mai ești, și ai hotare,

Nu-ți mai ciuruii bărbații Ca pe Cuza, pe Viteazul Și să-ți coți în zări amanții, Iar la plebe, să-i lași prazul!

Monolog electoral

AUTOR VASILE IONAC

retur

Azi e târziu să ne certăm, deși e primăvară, Prin clipe trec păreri de rău și toamnele trecute; Să vii să-nmugurim din nou ca iarba de afară, Să nu lăsăm mereu în plâns cărări necunoscute.

Deși pari chiar de neatins, o mângâiere, două, Mă cheamă-n calea unui dor, nemărgit, se pare; Sorirea poate-ntineri ninsorile de rouă - Te-aștept să ne îmbrățișăm când e lumina-n Care.

A mea o clipă de vei fi, voi cere veșniciei Ca să ne scrie-n cartea ei pe-o filă de sclipire - Nu-i om născut spre-a nu visa la taina poeziei -

Adu seninu-n viața mea cu floarea din iubire; Tăcerile ne sunt culori, iar șoapta ereziei Ne cheamă spre păcatul sfânt, și nu e-o amăgire!

Azi, ca-ntodeauna Azi te aleg pe tine, draga mea, Ca să mă minți, precum o fac primarii; Eu cred în promisiunea de saltea Când viața mi-e la cote de avarii.

În tine încă este sentiment, În mine, încă este risipire; Să nu ne-njuge factorul latent Ce-nșurubează-n fapte nesimțire.

Să știi că zările îmi par palat - Au câmpurile ninse de chemare - Pe iarba moale am să-ți fac un pat Și-apoi, mă poți trăda cu orișicare.

Te chem iubito azi electoral - Eu nu-mi depun pe veci candidatura - Vreau doar să-ți fiu iubitul cazual Și trupului să-i potolim arsura.

Cu mine ai eșecul garantat Și îți promit o mie de regrete. Doar astă seară, bagă-mă în pat Și uită-te cu fața la perete.

Dragoste electorală

AUTOR VASILE IONAC

retur

Sunt obosit, abia mă trag Dinspre-ntâmplare spre o veste; Cu-atâtea ne-mpliniri în prag La ce v-aș spune-a mea poveste?

O cârcă numai rătăciri Îmi poartă viața pe coclauri Căci anotimpul de iubiri S-a risipit fără de lauri.

Am vârsta marelui negoț - Se dă și anul pe o oră - Aș vrea să fiu o clipă hoț În fapta prea ades minoră,

A-mbrățișărilor târzii, A primăverii nesosite, Când, deși sunt mugurii în vii, Cărările se sting spășite.

În oase, lutul mult și greu Mă leagă de o lege strâmbă; Mai bine-aș fi un derbedeu Să-mi cânte dragostea din drâmbă...

În lume-s sărbători cerești, S-apropie clipele-nvierii; Aștept și dinspre mine vești, Căci prin livezi, înfloare merii...

Speranță obosită

Te-am căutat, vecină, de ce ții ușa-nchisă Și îmi arăți doar calea restricțiilor străbune? Când înserări s-apropie, simt pasul înspre tine Și țin aproape vrerea din fapta interzisă.

Ai trupul de vioară și sufletul de înger, De ce-mi refuzi sosirea? Deschide-mi o fereastră Spre depărtări aproape, spre zarea cea albastră; Nu mă lăsa pe drumuri a disperări să sânger!

Dac-am să-ți trec pârleazul, păcatu-i cu iertare Și fapta se prescrie - toți popii știu de asta - Nu zăbrelindu-ți vrerea, nu oblonind fereastra Îți vei cunoaște raiul pierdut în miez de zare.

Așteaptă-mă vecină, în haine de culcare, Ne vor spăla greșala sărutul și o mare...

Învecinare

AUTOR VASILE IONAC

retur

Nichita nu e Nichita. E o bucată de cer despicată în crăpătura unui perete. Un vis, pus să desfacă urmele de stele Din albul unui os. Nici numele lui nu e adevărat; Ni Chi Ta. Bucăţi de cuvinte repetate cu 1 Fără a se putea multiplica în adunare. Nici nu ştiu de ce vorbim despre El. Nichita nu e Nichita. Pur şi simplu nu e. E doar un albastru imens spre care se întind Bucăţi de ochi, arşi de lumină.Cuvintele lui? Le-a inventat el. Altfel, nici ele nu există.

Nichita nu e Nichita Ai trecut pe lângă mine ca şi cum ai fi trecut prin mine, umbră prin umbră, apă prin apă, linişte prin linişte, mare care doarme, trecând prin somnul său, fără să se ude.Erai mândră că puteai să treci prin cineva, fără să îl simţi, ca şi cum l-ai fi ocolit pe la poli.Fluturii, pe care îi ţineai în loc de câini lângă glezna piciorului, au trecut şi ei prin mine, la fel de reci, de nepăsători.nici licărul rece al şerpilor din ochi nu a părut că desluşeşte ceva.Ai trecut pe lângă mine, ca şi când ai fi trecut prin lacrimi, prin gând, prin moarta tăcere a unui fund de pământ, fără să simţi că ai trecut prin chiar mijlocul meu ars de soare.

ai trecut pe lângă mine

AUTOR EUNESCU

retur

fata albastră, cu chip de stea, se plimbă prin mine, cum te-ai plimbaprin roşul unui munte zăpăcit de căprioare sângerânde, fără să îi pese că tocurile ei forează adânc în lacurile sărate ale inimii mele.fata albastră se zbenguie, dansând în mine cum dansează caii sălbatici în pulsul unei hoarde, bătând cu copita, izbind, muşcând, zdrelind pereţii subţiri cu unghiile ei de vultur gata de ospăţ.aleargă în mine, rascoliind sângele, arterele, vertebra îndoită în formă de U. un U ca un vulcan de spume fierte în mare de demoni furiosi.apoi,târziu, înainte de zori,când primii cocoşi ai lunii se abat de la tăcere, rupând timpanul liniştii, fata albastră, cu chip de femeie, iese din mine spre a-şi dormi ziua în palatul de cer întins peste pământ.va veni diseară, diseară va veni din nou fata albastră, cu chip de stea, să fie femeie în sufletul meu.

Femeia din vis

am să merg şi eu cu tine, să-ţi car gândul până la poartă, să te ajut să despărţi fluturii de culori, să nu adormi înainte de a te ruga (chiar dacă nu ştiu cum se roagă cei care nu ştiu altă rugă) şi să nu uiţi. să nu uiţi că înţelegerea ta cu tine, a mea cu mine e să ne căutăm şi dincolo de mormânt.

Am să merg şi eu cu tine

AUTOR EUNESCU

retur

o vreme am crezut că luna e o culme pe care îşi usucă rufele fetele de peţit, iar umbrele care par a o desluşi din propria ei fereastră nu sunt altceva decât jungheri, pusi acolo să le apere puritatea.noaptea trecută însă, o stea a căzut din galaxie,

iar luna nu a luat seama la ea. marea a înghiţit-o, ca o şopârlă firava muscă, fără să freamăte cerul, fără să se zguduie pământul, fără să tresară istoria că o parte din ea a murit.acum ştiu, materia nu are urme de sânge, în interiorul său.

MateriaDaţi drumul la câini, la câini mari, la câini negri, la câini lupi; obligatoriu negrii, obligatoriu lupi, să sfâşie carnea ce încă mai ştie de tine, de mine, de noi, de filozofica adâncire în iubire, de ancestrala nevoie de amor.Daţi drumul la câini, să sfâşie, să muşte, să rupă bucăţi mari, de carne cu sânge, de sânge cu carne, să împrăştie vântul ce-a purtat vise, să alunge stolul cu porumbeii de dor, să risipească zării buburuzele flămânde, şi mereu, mereu, iubirea să nu îşi mai strige steaua, noaptea, parfumul, fierbintea-i unduire celui ce nu a învăţat să svarle piatra de râu.

Daţi drumul la câini

AUTOR EUNESCU

retur

Miez de dor - călător, neştiut –duce lin un suspin spre trecut…Amintiri din pagini azuriise perindă, pe rând, fumurii.

Când trecutul le trece în ceaţă,prezentul nu le poate da viaţă,paiaţa cu-n zâmbet ofteazăşi tristeţea în suflet vibrează.

Răsfoiesc iar pagini în grabă,poate văd un soare podoabăla clipele sortite iubirii…Dar ceaţa nu-i dă loc fericirii.

Privirea în zare rămânepierdută-n amintiri bătrâne,topirea-i de soartă aleasă,prezentu-i privire sfioasă.

Prezentul vine din trecut

AUTOR ELENA PĂDURARU

retur

Aşa e la noi în ţarăDupă legea strămoşească.Unul trage ca să moară,Altul trage să trăiască!

Trageri

Criza e pe noi călareCa un râs pe măgăreaţă,Muşcă-adânc din fiecare,Câte-un kilogram de viaţă.Lumii a-nceput să-i pese,Cât e ea, aşa de lume,Luptă,-n cale, cu ce-i iese,Noi românii, făcând ... glume!

Lupta cu criza

dă-mi mâna îmi zice umbraghemuită la picioare.

Haiku

AUTOR GIREL BARBU

ninge cu fluturiacoperişul lumiitrosneşte cumplit.

Haiku

luna se zbatesă răsară dintr-un nor -cât un continent ...

Haiku

iarba îşi facelecţiile la umbranucului bătrân.

Haiku

păsări de nisipanotimp nedefinitcântec fără chip

Haiku

retur

castan înflorit -versuri albe pe filaamiezii de Mai

florile de teiînvaţă să miroasăla miezul nopţii.

stau pe maluri şiprivesc atent, până cândfac valuri-valuri.

pielea nopţii devară atârnă pe undeal cu vârful cârn.

Haiku

Haiku

Haiku

Haiku

teiul venit laprimărie să-şi cearădreptul l-anflorit

Haiku

De când a căzut pe gânduri,Are un picior în "scânduri".

Accident (distih)

Vara (distih)

Vara urcă-n patru labeSus în munţi la nişte babe!

pomi înfloriţilacrimi de mamăpe obrazul primăverii.

la răscruce trei drumurise ceartă cares-o ia-nainte

aproape jale:din ochiul meu stângcurg lacrimile tale.

Haiku

Haiku

Haiku

AUTOR GIREL BARBU

retur

Iartă-mă ţară că te-am părăsitcând ţi-era lumea mai dragăte-am lăsat pradă jivinelor nesătuleşi munţii tăi au fost daţi la pachetbrad cu bradiar măcelarii politici umblaucu mâinile murdare cu roşul din tricolorprin burta câmpiilor taleşi miniştri cu mutra hâdăspărgeau oglinda apelorsă nu se mai priveascăcerul în ele.Iartă-mă ţară că n-am şterslacrimile din ochii copiilor tăicând adormeau seara târziu flămânzi.

Iartă-mă ţară ...Când sărăcia-şi face rudeŞi prostia se succede:Guvernul nu prea aude,Parlamentul nu mai vede.

Handicap democratic

Boc a făcut ce a zis;A luat pielea de pe noi,Acum Ponta ne-a promis,Că ne dă pielea-napoi!

Promisiune

Dup-o luptă secularăA ieşit legea agrarăAşteptată de ţăraniŞi se-aplică ..." La mulţi ani!"

Discursul ministrului agriculturii, de anul nou

AUTOR GIREL BARBU

retur

O să ţipe sufletul în tinesă-mi ceară să vin şi să-l dezleg Şi-o să plângă marea pe ruine...Eu, în calea ta nu mai alerg!

Or să vină multe răsărituri,tot cu dragoste, dar fără noi! Vei petrece multe asfinţiturivrând să tot dai timpul înapoi!

S-or mări şi ochii în orbite.De atât amar şi aşteptatMâinile-ţi vor tremura, iubite,după mângâierea ce mi-ai luat.

SingurătateÎn orice depărtare te-ai ascundeTe voi aduce mai aproape.De ochii mei nu vei scăpa niciunde!Ei sunt şi-n ceruri sunt şi-n ape.

În orice depărtare te-ai ascundeÎmi vei simţi aproape pasul.În mintea ta mereu eu voi pătrundeŞi-ai să-mi auzi în noapte, glasul.

În orice depărtare te-ai ascundeLa mângâierea mea tu vei gândiDar nu vei mai găsi niciundeO mână să te poată ocroti.

Oriunde vei fi mă vei iubi

IOANA VOICILĂ DOBRE

retur

Cânta poetul, tot ce mişcăfăcând abstracţie de putregai.Din raiul său mai trimitea semnale,spre mult râvnitul vostru rai,aripi de gând şi lacrimi de cuvânt.

Dar cine să-l audă!Pământenii cu antifoane în urechi,gângănii în virtutea inerţiei,sfâşie clipe în perechişi-nalţă ode bucuriei.

In lumea lui tot stând de veghe,la zborul scund al clipei lor,El, demiurgul tot mai credecă întrupându-se în DORîşi va găsi la ei, pereche.

Şi dând cuiva nemărginirea,din ochii-albaşti-ai vieţii sale,să facă pact cu omenireaşi s-o îmbrace-n lucii zale,armuri care păzesc iubirea.

Se coborî la ei, fericecu-alai de cântece măiastre.Atâţia îngeri îl urmarădar o pierdu pe-Euridice,iubita lui verde-albastră,trudită şi plăpândă ţară.

Cânta poetul

IOANA VOICILĂ DOBRE

retur

Suflet bun, făcut scrum care-ţi e soarta, acum?Din ce parte vântul bate să mi te ducă departe?

Suflet drag, răvăşit dacă-ai şti, cât te-am iubit,Cât am plâns când ţi-a pierit umbra deasă-n asfinţit!

,,Ce ştii tu, îmi spuneai! Eu am strâns mucegai,Boli, durere şi mult plâns, lumea asta mi-a adus!,,

Suflet bun, făcut scrum care-ţi e soarta, acum?Din ce parte vântul bate să mi te ducă departe?

Suflet bun, făcut scrum

Să stingem tăciunii tristeţii de aziCu lacrima mea, prinos al iubirii,Mă poartă în gânduri spre vârfuri de brazi,Mă strânge la piept şi mă dă, fericirii!

Dă-mi mâna, iubito, şi urcă în mineŞi lasă, în urmă păreri de rău!Deschide, sub paşi-ţi doar zări senineŞi fii doar a mea, precum sunt al tău!

Pe muntele vieţii, prăpăstii străineÎntind mâini hulpave să mi te fure.Rămâi, cetate zidită în mine,Granitul pur ce ştie să-ndure!

Mi-e teamă, iubito, de flori, de comori,Căci sunt râvnite, la orice pasDe zeii cei răi şi de muritoriDar dintre ele, doar tu mi-ai rămas!

Trăieşte, cu mine minuni fără soartă,Secundele pline de-nalt şi sublim!Deschide, în suflet singura poartăSpre raiul cel veşnic ce ni-l dorim!

Poezie, scumpă doamnă

IOANA VOICILĂ DOBRE

retur

Eu, ultimul barbar de pe planetăîmi caut adăpost luxuriantcăci simt în trupulînvățat să lupteceva mângâietor și moalece mă înclină spre păcat.Mă doare, aspru, fiecare dimineațăcând simțurile-mi cer război,știu să mă apăr de răniriși sângenumai pe mine nu pot să mă-ndur.Îmi voi clădi o insulă,cu soare,să o recuceresc în felul meu,sălbatic și luptând în disperare,mai mult cu mineși cu dumnezeu.Simt vântul și stihiilecum mă trădează,nu mai răspundla semnul care-l port,mă lasă singur și cu mintea treazăîngenunchiat de forța ce o port.

Sunt seminția soarelui răsare,nu știu să plâng și nici nu pot să-nvăț,mă poate-nfrângeo putere mult mai maresau poate zâmbetul amăgitor.Sunt ultimul,nu știu să-mi aflu casă,lăsați-mă un timp printre minuniși-mi voi clădi o insulă frumoasă,unde puteți veni în fiecare luni.

Ultimul barbar

AUTOR MARIUS GIRNITA

retur

Mi-e gândul pasăre de pradăîn așteptarea marelui soroc,regal întinde aripi de mătaseși-mi soarbe sângele, ce-i picură din cioc.

În dimineți grăbite, mult prea roșii,mă doare tot trecutul hăituit,dar port pe buze trandafirii roșiisunt sărutări din noaptea de argint.

Nu știu nimic din ce va fi să fiemi-e sufletul palat pentru minuni,dar știu că am venit din veșniciesă dau ce-i mai frumos acestei lumi.

Voi spulbera nisipul în pustiuri,voi despica și mările-n bucăți,tot căutând un strop de fericireși vraja minunată-a unei nopți.

Și obosit, târziu, spre miazănoaptedacă va fi să nu găsesc nimicvoi răstigni speranța-mi lângă soare,să lumineze totul sau nimic.

ElegieAș vrea să-ți spunacum întâia datăcă timpul nostrus-a-ntâmplat să fieaceeași dimineață însorită,ieșită din aceeaș veșnicie.

Întinde-mi mâna,să fugim departe,măcar din când în când,printre minuni,îți garantez un secol de iubireîn conștiințele acestei lumi.

Îmi vor cunoaștesemnul de iubirese vor miraca de un alt potop,iar fericirea limpede și clarăne va ucide timpul trecător.

De vreiascultă-mi inima cum bateîn regulate ritmuri,după vânt,în fiecare clipă sunt aproape,mi-e atât de fricăînsă știu să cânt.

Altă elegie

retur

Voi face timpulca să-mi plângă la picioare,voi fi mai aspruca un matelot,bătut de vânturiși purtat de viață,dar niciodată nu voi ști vreun port.Mi se-mpreună cerul,pe deasupra,nu e târziudeci voi porni înotpe marea încărcată de speranțesă-mi spargă valurile pieptul tot,cu inima bătând în disperarevăzută de popoare din adânc,voi strânge-n brațe zece uraganeși le voi învăța același cânt.Nici nu voi șticând vremea mea suspinărupându-se prin stânciîn vreun bosfor,busola îmi arată cale lină,așa vă spun:- aproape știu să zbor!

Elegia mării Îmbrățișază-mă-n culoarea dimineții,trecută-i noaptea peste carnea în extaz,aș vrea să-ți spun că-s frate bun cu zareași că pot prinde fericirea de grumaz.

Nu mă lăsa să văd, azi, nici o umbră,m-am îmbătat de tine și mi-e dor,mai luminează-mă fugar, cu câte un zâmbet,căci visul meu va fi încăpător.

Voi înălța o odă către soareîn sacadate ritmuri, din Levant,însă tu, trebuie, să-mi fi aproapesă nu mă mistui lângă focul trepidant.

Nu știu să-ți spun, acum, dacă mi-e bine,dar pot cuprinde totul din cuprinsși pot surprinde clipa care vinesunt mai puternic, chiar, decât un vis.

Te-ai scurs cu totul în lumina diminețiiși te găsesc pe chipul meu râzând,fragilă și superbă împrumuți puterea viețiiși fără patimă ești tot ce sunt.

Îmbrățișază-mă-n culoarea diminețiiși să ne contopim într-un sărut,cu trupul tău cuprinde-mi disperareași să fugim, nebun, spre răsărit.

Nu presupune titlu

AUTOR MARIUS GIRNITA

retur

DESTIN

Sublimă pedeapsăDoar, stropi de iubireCe ajung -n sufletSi apoi ... dispar in nestire.

O clipă de durere... si de fericireDe dor presaratăIn noaptea visată.Privesc neâncetat, destinul uitat

Lacrimi venite din cerTot mai adânc sper,Sa renască iubireaDin muntele de fier .

CĂLĂTORI SUB COLŢUL DE CER

Mi-am aşezat visele – petale de floriin palma ta.Şi am şters lacrimile in amurgulluminat de stele.Incet , durerea s-a stinsin ploi reci căzute peste noi.Un paradox bizar…ne cheamă şi ne desparte iar.Suntem stropii de ploaie risipiţi de furtună.Călători sub colţul de cer.Separaţi si totusi impreună,In sfera nopţii…un mister !

CIOBOTARIU MARIA

retur

"Casa părintească nu se vinde" Spune clar poetul lăcrimând, Însă fără prea multe cuvinte Chiar părinții deseori o vând.

Tu îți faci partajul de părinte Și divizi valorile la doi Însă eu, ca un copil cuminte, Cum să-mpart un gând curat spre voi?

Cui să întind seara la culcare Fruntea spre sărutul părintesc Dacă sufletul amar mă doare Când o sărutare singură primesc.

Nu gândi că sunt bărbat în lege, Casa părintească e un cult, Inima nu poate înțelege Cum de dorul ei nu mai ascult;

Sau că sunt femeie-adevărată Și un prunc la sânul meu hrănesc, Tot mă-ndeamnă dorul câteodată Să mă-ntorc la pragul părintesc.

Voi, părinți, vă mai întoarceți încă Înspre rădăcina cea dintâi, Pentru mine setea e adâncă, Sunt copilul fără căpătâi.

Victimă colaterală

Mi-am croit o vară întreagă dintr-un dor călător, din melancolie spre toamnă mi-am tăiat felie şi o porţie dublă de vis; pentru iarnă mi-am conservat aduceri aminte tăiate-n cuvinte de primăvară transpusă în copilărie, iubire şi joc.

Anotimp

AUTOR ADRIANA NEACȘU

retur

Cînd cerul e-ncărcat cu stele.Şi noaptea ziua a-nnecatEu te rechem în gîndurile meleÎn gîndurile mele te recat

Mi se închid de oboseală ochiiŞi al tău trup apare luminosAh, cît de mult aşi vrea să te apropiiSă-ţi pot simţi al sînilor miros

Iar cînd dorinţele de dor se vor aprindeEu voi uita c- au existat hotareDe jumătate calm te voi cuprindeŞi vor porni fiori de la picoare

În ochişorii tăi adînci ca mareaEu valuri de iubire voi stîrniNoi vom sta muţi şi numai răsuflareaA noastre corpuri goale v-ancălzi

A tale şolduri fine şi curateÎn aşteptare iar vor tremuraSă fie ca-nainte sărutateCu gingăşie le voi săruta

Şi al eroticului fruct ca miereaÎn a sa dulceaţă ne va înghiţiNumai sărutul tău şi mîngîiereaÎn zori de zi mă vor trezi

Erotic

EMIL ZAPOROJAN

retur

Nu vreau nimic

Nu vreau nimic, sînt foarte obositDoar să stau în faţa ta, să te privescCăci te iubesc,Căci te iubesc la infinit

Nu vreau nimic,sînt foarte obositDe mîna ta cea blîndă ai vrea să o întinziSă mă cuprinzi,Aşi spune că sînt cel mai fericit

Nu vreau nimic,sînt foarte obositDar nu adorm,mi-i frică c-ai să pleciŞi ai să-mi lasi dorinţelele seciŞi sufletul mîhnit

Nu mai vreau nimicNici zi cu soare, nici noapte-n steleCăci fără tine toate-n jur sînt grele.Şi soarele demult n-a răsărit

Fără tine nu vreau nimicCu tine pot fi mare, apoi micCu tine sînt şi slab,Cu tine sînt voinic

Aşi pune capul pe piciorul tăuŞi-aşi spune că te-adorDar tu rămîi departeŞi-nebunesc de dor

Se scurge viaţa zi cu ziNoapte cu noapte se întrece,Anii prind a se topiDoar iubirea mea nu trece.

Unul vine , altul pleacăUnul naşte, mor vreo zece,Totul în lume o să treacăDoar iubirea mea nu trece.

Vara-i cald,dar pleacă varaIarna-i viscol, este rece,Toate trec şi-i primăvarăDoar iubirea mea nu trece.

Izvoru-i bun, apa-i curatăMîine poate ca să sece,Toate trec, aşa-i lăsatDoar iubirea mea nu trece

Pentru tine

EMIL ZAPOROJAN

retur

Ce vremuri mai erau atunci...Când făceam şir cât era casaŞi căpătam trei–patru nuci,Pupându-i mâna la nănaşa.

Noi, de bomboane duceam dorŞi de turtiţe colorate;Ţinea măicuţa-n podişor,Pe-un fir de aţă înşirate.

Ne amăgea să fim cuminţiŞi-ascultători, c-o să ne facăPlăcinte moi, cartofi prăjiţiŞi pasăre înaripată,

Când face pită în cuptor,Cu ochi de mac, coadă crestată;Cum să nu-i fii de ajutor?...Ţineam vreo patru de lopată,

Să-nşire mama păsăreleŞi să le vâre în cuptor;Ne-nchipuiam că le cresc peneGri, străvezii, cu puf uşor...

Şi-apoi, când pita era coaptă,Nici nu mai ştiu cum să vă spui...În jurul mamei, eram roată:Pruncuţ – cu păsărica lui.

Şi nume căpătau pe rând:De cuc, de pupăză, de piţigoi,De vultur negru şi flămândŞi, Doamne, ce mai tărăboi

Se încingea lângă cuptor,Că biata mama nu răzbea;Ne-ameninţa c-un sucitor,Dar folosea numai nuia:

- Băiéţ', de nu vă liniştiţi,Nuiaua e nănaşa voastră!Ş-obrăznicia o plătiţi,Pe rând, cu vacile pe coastă.

Cu ciurda,-n coastă, nu e greu,Dar jocul nostru cui rămâne?Şi dintre toţi, fac planul eu:

O noapte este până mâine...Şi-apoi, din nou răsare soareÎn orice loc unde-i simţire;Copilăria-i sărbătoareŞi raiul fără izgonire.

Raiul fără izgonire

VEONICA OSORHEIAN

retur

Mor înviind

tropăitul sănătos al ploiigăseşte în inima meaecouri profundepădurea îşi soarbe toboşar ploaiaprecumcafeaua bej

crepusculfantastică strălucire argintieplesnitul ritmic al picurilor în frunze marileurdă lucioasăaromă aitădamf reavăn de frunze moartenatura fecundă îşi spală delicatcopiii verzi

iau copacii la iubitînchid ochii şi mă las să simtapa curge şiroaie din creţurile scoarţei loralunecă în opturi infinitpe ceafa meaînapoi spre pământul mamăşarpele energeticîmi rescrie rădăcinile

mă topesc în îmbrăţişare strânsăbum bum vibrantnăucitor şi umedinima mea se sparge în mii de flori albedinamiceflori roşiisângele voinicului şi vioreleurcă prin mine odată cuexpiratia measpre frunzecopacul ma inspiră cu nări largihuma sănătoasăîmi îngroapă genunchiimineral

mor îmbrăţişând lumeaîn respiraţierenasc

GEORGE MIHAI CORUI

retur

Ploaie toboșaradevărul nu poate fi rostit în cuvintedacă îl rostești el devine neadevărbuzele mele scapă tăceri incomesurabileinorogi sidefii pasc pădurea prin ramuricercuri apoase tremură stelele-n lacca o mantie împărăteascăprin papura nopțiie atâta liniște încâtaud inima-mi haiduc cum bate bezmeticca o tobă nebunăce prevestește războiul lumilordinspre cețurile albesăgeți încordate zbârnăiecerul negru incins ca o smoalămiros înțepător de cai și blănuri udecuțite ferme strălucesc metalic prin umbrecucuveaua sparge noapteaploaia lovește toboșar pălăriile mari de leurdăla unison cu inima meaahsânge săratîmproșcă spasmodic cămașaprin ploaia albastrăcalul îmi poartă nălucaîn copiteflorile nopții-mi brăzdeazăparfumuri subtileprin carneîncă odatăm-adapă

Micuța balerină(lui Tunde)lumini palideochii mari cât nasturii de catifeapiele translucidă

micuța balerină danseazăînsă mie îmi pare că pluteșteatât de grațios încâtceafa îmi transformă pieleaîn mici puișori de găină

nici nu atinge podeaua lucioasămahondesenează spirală magicăsufletul ei minunatplină cădere a divinului spre materiemângâiere delicată a cifrelor sacregeometrie armonică plonjată

elegant în piruete lebădămicuța balerină nu este corpul einu e gândulnici măcar emoțiaea este mult mai multspirit călător eternprin luminebune

GEORGE MIHAI CORUI

retur

Aiurea prin pădure

Trebuie doar sa zici daeu o sa plec curândși îți spuncu siguranță că o să

lenevim la soare sau aiureaprin codruuităm oreletot ce am învățatchiar și cuvinteledoar străfulgerările gânduriloror să mai mai rămână între noiși ploaia fireștece tocmaia sosit

te iau cu mine mireasă verdevreascuri trosnescsub tălpiurmămpotecile căprioarelorși ale bursucului înțelept

pășim cu grijăsa nu strivim albele floride cleștar ale noroculuighindele sparte cascăîn caletăceri pline

toporașii feresc galantpașii noștri priniarba udă

de atâta dragostebrațele meleîmbrățișează la întâmplarestejariicarpenii cu coaja lucioasăîntr-o încleștare fratefeerie argintiepădurea freamătăsoarbe cu gâlgâit sonorploaia

e frumos în lume doamnetrebuie doar să zicida

GEORGE MIHAI CORUI

retur

Ieri, pe când vorbeam cu tine,Îmi zâmbea timid în glastrăTrandafirul rupt de mine,Din grădină, la fereastră.

Purpuriu din cale-afară,Cu aroma-mbătătoare,Și-a deschis așa-ntr-o doarăCorola tremurătoare.

Și în timp ce vocea taLângă tâmpla-mi doritoareTandre vorbe îmi șoptea,Eu priveam zâmbind la floare.

El părtaș la taina noastră,Ieri, pe cand vorbeam cu tine,Trandafir stingher în glastrăL-am luat în somn cu mine.

Ai venit în vis, știi bine,Ne-am iubit printre petale,M-ai purtat spre zări senine,Tu și dorurile tale.

M-a trezit în zori văpaia,Și parfum de trandafirMi-a umplut încet odaia,Cu-adiere de zefir.

Te-am pierdut în mii de șoapte,Zorii cruzi te-au risipit,Cum să fac să vii la noapte?Roza mea s-a ofilit!

Trandafirul

AUTOR ANI BRADEA

retur

Mi-am rugat inimaSă nu mă mai doară,Pentru iubiri efemereDe-o vară.

Mi-am rugat inimaSă nu uite,Câte răni i-au rămasDin iubiri azi trecute.

Mi-am rugat inimaSă nu se mai piardă,Pe cărări neștiute,Printre doruri tăcute.

Mi-am rugat inima”Ia aminte!”Și inima meaTe-a gasit pe tineImposibilă iubire!

Rugăminte

În noapte valul a atinsFereastra sufletului meu,Abia în zori am înțelesC-am naufragiat pe tărmul tău.

Nu mai e nimeni, plaja e pustie,Doar tu și eu, amor etern,Tu vis, eu caldă poezieȘi amândoi suntem poem.

Ne vom iubi pe plaja mângâiatăDe valul alb și înspumat,Ascunși în nesfârșirea toată,Sub bolta cerului prea înstelat.

Dar într-o zi va acosta o barcă,În portul inventat de noi,Vei merge tu? Mă voi lăsa salvată?Cum să rămânem amândoi?

Naufragiu

AUTOR ANI BRADEA

retur

Te-așteptPe margine de-alcov,De-acumO margine de lume,Cu părul răvășitPe perna movȘi trupul răstignitIntre suspine.Dar ce abisE între noi!Tu nu mai vreiSă faci o punte!Pierdut printre iluziiRătăcești,Cum să te chemCând n-am de unde?N-am glasSă pot să te implor,Doar lacrimiCare să te ude,Nici brațe n-amSă te-nconjor,Dorințele șoptite ieriSunt astăzi mute!………………..Te-asteptPe margine de-alcov,De-acum,O margine de lume!

Amurg

Acesta-i ultimul poemPe care-l scriu din dor de tine,Poate-i mai mult un recviemPentru iubirea care moare-n mine.

Azi încă scriu cu lacrimi de dorință,Te-aș vrea și nu te-aș vrea-napoi,Mi-e ciudă, plang a neputințăCă nu mai pot să uit de noi.

S-au stins luminile-n alcov,Nu mai aștept tarziu în noapte,Tresar doar uneori în somnCand mai aud murmur de șoapte.

Acesta-i ultimul poem,Îl scriu să nu-l mai port în mine,Dar nu-i decat un recviemA tot ce am în suflet pentru tine.

Ultimul poem

AUTOR ANI BRADEA

retur

Îţi vorbesc despre ploile mele,de parcă te-ar interesa!Ţie îţi vorbesc…tie,peste care cuvintele trec Precum penele căzute din aripile unui înger bătrân…Ştii ?Şi îngerii îmbătrânesc alături de noi…În acelaşi timp cu noi !.Îţi vorbesc despre ploile mele pentru că nu-mi pasă că acum e secetă,Pentru că gandurile mele tânjesc după tine,Zână a ploilor !Te caut şi te chem cu descântecul meu,Te ademenesc asemeni sirenelor,prin cuvintele mele….Tu,zână a ploilor…Cu cercei din cireşele culese de mine,Strecurându-te,furişându-te,printre crăpăturile uscate ale sufletului meu.Albie secată, timpul din mine şi-a uscat secundeleTot aşteptând ploaia..Îţi vorbesc despre ploile mele din aduceri aminte,Cuvinte picături,Cuvinte şuvoaie,Cuvinte diluviu…

iti vorbesc despre ploile mele...

-ce să-ţi aduc de acolo? Mă întrebi…-Adu-mi depărtările,ca să îmi fii aproape !Si mirosul de cafea amăruie al buzelor tale,Adu-mi-l !Ca în reclama aia nesuferită…dimineaţa,când toată fiinţa mea tânjeşte dupa tine….-ce să-ţi aduc de aici ?te întreb…-umple ruxacul de la laptop-îmi spui-cu visurile taleInglodate în mâlul Dunurii şi leapădă-l !Vino despuiat de ele,ca un Adam proaspăt exilat Şi lasă-ma să iţi ofer cafeaua dimineaţa,Ca în reclama aia nesuferita…Dimineaţa,când toată fiinţa mea tânjeşte după tine…

ce sa-ti aduc de acolo?

GHERBALUȚĂ GABRIEL

retur

Mă risipesc prin gările ce stau să cadăSub roţile trenurilor care trec prin ele.Doar pe tine te văd,Locomotivă uriaşă, pregătită să treci grăbităPeste aşteptările mele !. Pe străzile adormite de căldura DanubiuluiUn cal cu o floare în dinţi, cadoul meu pentru tine,Caută un destinatar ce nu se lasă găsit.Se ascund casele între ele, ca într-un joc Al copilăriei…Langă trunchiul singurului copac din oraş,Un cal cu o floare în dinţi,Cadoul meu pentru tine,Numără liniştit până la o sutăCa să ne putem ascunde !.Cu mâinile la spate, mirosind îngrozitor a transpiraţie,Creatorul trece ca un stăpân pe Strada Principală.Te caută şi elDeşi e sigur că nu te va găsi !Îşi aminteşte vag,că nu eşti una din creaţiile lui….

.Gări continuă să te aştepteIar calul cu floarea în dinţi, calul acelaE dintr-o altă poezie,iubito !

GHERBALUȚĂ GABRIEL

MA RISIPESC...

retur

Un nor aproape secat de tristeţemi-a picurat o lacrimă în călimarăpentru un poem fără destinaţie

am risipit toţi paşii pe margine de certrezesc poteca în descântec orbîntâlnesc ades, scări cu nuferice mă îmbată în albul deocheat

pornesc mereu din acelaşi locca o roată prin care curge lunaîntre noapte şi zi

nu te pot vedea, porţi cămaşa ursitelorştiu, te-au ascuns într-o umbrădoar ceaţa te zăreşteatunci când licuricii stau de veghe

e o mocirlă, întuneric permanentrăchita plânge pe rădăcina unui plop

caut lumina într-un strop de iasomiesă pot uita, scăpa, abandonajungla în care mă rătăcesc.

JUNGLA IN CARE MA RATACESC a picurat o lacrimă de gândare strălucirea curcubeuluise prelinge uşor, prin spinii destinuluinu se opreşteştie să ajungă la inima ta

ştii că pot fi lacrimace-ţi atinge palma c-un sărutşi rupe lanţuri călite de timparucându-le-n peşterice nu văd răsăritul de umbra munţilor

aşa voi trezi ispite ascunseîn rugi de fecioare cu braţe de focdezlănţuite-n hotare uitatepe culoare cu lut înfloritcăutând muguri din seva alintuluiîn palma ta

In palma ta

AUTOR VALENCA

retur

ştii că pot măsura culmea dealuluiţi-am numărat paşii pe abace de piatrăai lăsat semne în sărutul ierbiişi orice grotă ţi-a simţit popasul

ai ascuns simfonia cu refrenele seriiîntr-un val ce a trecut prin foca mistuit gânduri rănite de tăişul vântuluiprintr-un dans nebunesc în prăpastia uitării

mi-e frică să strig, să privesc, să atinge un tablou cu viaţă trecută prin jarmă ard peste tălpi secunde de ierişi nu pot să strig, să privesc, să ating

şi plec depărtând orice urmă de tineîn suflet port ziduri cu umbre buimaceaud cum se scurg în icoane blestememi-e frică de mine şi, te iubesc în şoaptă.

Te iubesc în şoaptă e primăvară la rădăcina copacilorau înflorit nuferi pe pământcu parfum de iarbă mătăsoasă,

îmi curg lacrimi prin gene de smaraldinima-i împodobită în tăcereazarzărilor ce împletesc furtuni

grote tainice în munţii de argintau îngropat săgeţile otrăvitede suspinele lupilor flămânzice vor să sfâşie nervii primăverii

alerg pe o potecă fără destinaţiepaşi-mi sunt striviţi de stânca veche

ştii, ne aşteaptă din trei în trei anisă-i împletim dantelă de iederăvrea să-ntâmpine sărbătoarea ploiica o regină în culmea gloriei

când picurii vor săruta glezna păduriieu, voi paria pe brăţara unui zbor verde.

verde

AUTOR VALENCA

retur

femeie divinăai retezat inima copacilor în tăcereşi ţi-ai înrădăcinat destinulîn albastrul cerului

e linişteţi-am ascultat descântecula picurat pe frunza unui crezsilabă cu silabă

e intunericîn oglinzi cu drumuri paralelecu felinare rupte din piatrăluminezi imperturbabila veşnicie

femeie divinătu eşti clepsidra nemuririiastăzi, aşez coroana cu frunze de jadpe glezna ta

Femeie divină

iubite, astăzi plouă cu macimaci de câmpdezbrăcaţi de culoarea rubinuluiîn lungi şiraguri de lacrimice se-mpletescpe spice cu rădăcini adâncio să primesc mângâierea lor

ştiu, simt şi consimtmă voi preface în tornadăşi-n genunchiîţi voi aşterne la picioaretoate petalele cernute de noriiubite, astăzi plouă cu maciun covor fermecatne va purta pe arii de vântîntr-un descântec de floarevom fi şi zbor, şi cântculoare pentru următoarea ploaie

Iubite, astăzi plouă cu maci

AUTOR VALENCA

retur

Deșteaptă-te Țară, românii ți-i strânge Și mână-i în lupta cea sfântă și dreaptă!Trezește-ți eroii cu patria-n sânge,Semnalul din bucium și clopote bată!

La luptă prieteni cu cei neprieteniCe aur și brazdă și munți ne râvnesc,Și râul și ramul și codrii cu cetiniȘi graiul și portul străbun românesc.

Iubirea de glie în noi se coboarăȘi patriei-i crește pe veci rădăcinăDin doine și lacrimi de dulce vioarăȘi crezul ni-e sevă de vers și lumină!

Tu, Țară, toți fiii cu crucea pe frunteȚi-i cheamă din cer, din pământ, de pe mare,Coboară-ți toții bacii din creier de munteȘi toți cărturarii cu-a luptei chemare!

Curaj să ne dărui din nou la visare, Curaj să clădim temelii noi de țară Curaj să-ntregim România cea Mare,Curaj să luptăm ca-n veci să nu piară!

Trezește-ți din moartea de cuget bărbații La lupta pe viață și moarte de țară,Cu Imnu-ți MECENA trezește CarpațiiȘi-adu din exod toți robii de-afară!

Eroi, la lumină, ieșiți din morminteCând Țara vă cheamă pe glia străbună,Drept scut presărați ale voastre-oseminteCăci doina iar țipă și buciumul sună.

Iubirea ca stânca puterea-şi adunăŞi lacrimi de sânge în vis și-n simțirePământul-l inundă când goarnele sună Semnalul de luptă și de trezire.

Când buciumul sună cu jale pe dealuriPoetul învie, se trezește și cântă Cu glorie vechile mari idealuriCu sînge din codrii cu inima frântă.

Pe lame de plug și-n fântâni de la țară Curg lacrimi de pâine săracă și neagră,Ce dulce-i e miezul și coaja-i amară Acasă, în țară, când țara e-ntreagă.

Imnul Mișcării Culturale Naționalismul și Arta - MECENA

retur

Aici ne iubește și râul și ramul Și glia strabună de veacuri ne știe,Aici ne sunt morții, trăiască-ne Neamul,Trăiască-ne Țara în veci de vecie!

O rugă-nălța-vom Măicuță spre TineCând clopote-n inimi de sfinți or să bată,O gură de rai sub săruturi străineTu ești, Românie, icoană furată!

Iubirea, credința și morții pe cruceȘi râul și ramul și vatra moșeascăȘi doina și naiul și limba cea dulceȘi Țara și Neamul în veci să trăiască!

AUTOR ROMEO TARHON

retur

Eminescu, Eminescu, Eminescu…Bocet doinei glas să deiefi`ncă, of, s-au înțeles cuucigașii de scânteiesă ni-l stingă,să ni-l frângăsă ni-l ia pe Eminescuși doar unii să îl plângă,să-l bocească,să-l iubeascădoar în limba românească,și doar unii să îl ungăzeu pe stirpea strămoșească,și doar unii să-i stea lângăumbra lui cea eminească…Eminescu, Eminescu, Eminescu…doina bocet glas să doarăfi`ncă, vai, ei s-au ales cugreu blestem și grea povară,închizându-l,ucigându-lpe eternul Eminescuși doar unii să-l regrete,să-l citească,să-l cinsteascădoar în limba românească,

și doar unii să-l repeteși să se învredniceascăpe nemernici să îi iertepentru crima eminească…Eminescu, Eminescu, Eminescu…glas de bocet doine-i punăfi`ncă, Doamne, au purces cuticăloșii prin minciunăsă-l supună,să-l răpunăchiar pe domnul Eminescuși doar unii să-l înjure,să-l uzurpe,să ni-l scuipe,tot în limba româneascăși doar unii să ni-l furedoar ca să ni-l dușmăeascăsau visând să își procurezeitate eminească…

Eminescu

retur

carnea inimii tresarepapuşa se speriee în viaţăcitindu-mi gândurile plângeflămândă de teamăîşi trage norii toamnelor peste tâmplelegându-şi truda vârsteide aburii joculuicare e dimensiunea zbaterii taleo întrebatât cât a tăcerilor albeiar păpuşa râdeeste cât prelungirea depărtăriidin mine până în tinede locul acesta ne ţinem unitesaucât privirea mea lungăţintită către oriundemirate gânduri inocentese -ntrec în a o-nţelegedar nicidecum nu o părăsescîi leg secundele de crucea iluziilordesfăcându-mi braţele sub semnul pur al iubiriio zidesc ca jertfă

în timpul destinat palmelor caldeca sângele verde al priviriicu sarea dorinţei revărsatăpeste umerii grei de-atâta veşnicieaburii calzi ai joculuidau târcoaleunui destin de porţelanpăpuşa ţipădar graiul o pierde

veşnicia jocului

LUMINIȚA SCOTNOTIS

retur

o cruce-a mântuirii de coaste să o legridică-te pe soare să te umpli de minecă-mi vine câteodată să inventez un falsîn clocotiri de aburi un vals al îndurăriisă trec cu el prin tine durerea aşteptării

ridică-te pe lună să prinzi fiorul nopţiisă treci prin rază vie cenuşa mea albastrăs-adormi de gât cu visu-ţi durera cea târziesă nu-l ţii să te ştie destin întunecatridică-te pe ochii care te-au luminat

ridică-te pe stele şi numără pustiapustia celor punţi de mări năpăstuitesă vezi comoara lumii în ce adânc se scaldăpână la zori să prinzi aleasa nebunieridică-te pe somnul cu ultima beţie

ridică-te pe mine cu-n egoism înaltde spaimă şi de frig cȃnd trupu-ţi este caldridică-te să-ţi vezi oglinda peste iadşi treci ca printr-o urmă de om necontrolatridică-te pe zarea cu timpul spânzurat

ridică-te în aburi de-mbrăţişări marineridică-te pe valuri să te alergi spre mine

ridică-te

acasă nu mai este-o sărbătoareduminicile-mi sunt arcuş de dorşi tâmpla mea e unsă cu ninsoarede timp întors spre vraja norilor

]e gând sosit din nu ştiu ce luminăun vis înalt din nu ştiu ce făcutun timp al cărui verde-n rădăcinăpe drum de vânt prin toate a trecut

din scrijeliri de sunete răniteacasă-i cântec dulce îngerescdin stea polară visele tîşniteca pe un ciob de soare il doinesc

acasă e o veşnică chemaree mama-n ramă tata în pereţica de o dulce caldă sărutarecu-n ochi de rai acasă să mă ierţi

că-nvăluită-n colbul gri al zăriivoi răsări ca florile de maivoi suspina pe malurile stăriide înflorirea crud-a unui grai

de-acasă am o sete ca de-o marede-ndrăgostire veşnică să morşi mă aplec spre ochiul ars de saresă mă presor sclipirea stelelorcă umbra-i grea şi gerul greu apasăcȃnd nu am colţul meu cel de acasă

acasă

retur

M-a încătuşat femeia improvizată,oscilez în teoria ei de copil curatca o foaie albă de hârtie.Sunt propria-mi condamnatăla sare de sărut pe rană.Robita atingerilor eilegată de secundarele eclipselor solare şi mă topesc sunetele declanşate,în cenuşă de catifea albastră.Doamne,câtă noapte ai consumatsă-i pot rosti neliniştea!M-am armat cu femeia măruntăcât o fericire oarbă,vreau să-i port numeleşi cenuşa-i de amazoană în pântec.Să o ţin sub zâmbetul meu ca pe o fricăîn lanţuri grele de lumină,să o strigla ardere de duh pe gânduricu o atingere de adevăr.Să mă împartîn diferite idei măcinate-n secunde,să-mi răstignesc fruntea pe crucea iluziilor,lăsându-mi ancora din degeteîn adânc de amintiri.

Sunt (de)legatăde leşu-i alb din cioburi de planetă sacra,să-i las liberă curgerea…vis.Între mine şi ea,nu e decât un cer…Stare de graţie,Poezie.

LUMINIȚA SCOTNOTIS

retur

Şi te iubeamnedumerit de mult,prin stuful înmiresmatîmi ieşeau bătăile inimii,mă simţeam uşorşi, parcă, mă înălţampe o rază de soarestrivindu-mi aripile,călcându-mi emoţiile în picioare,şi te iubeamabsent şi obtuzcuvintele îmi alunecau pe retina apusului,mă îndepărtam de surâsurile împietritepe sfârcurile înfierbântate,şi te iubeamnedumerit de multprintre frânturi de clipe îndepărtate...

Şi te iubeam...

AUTOR IOAN GHEORGHIȚA

retur

Mai cântă-mi cu sete din fluier şi naiŞi mână-mi iar turma de vise spre şesuri.Cât muze din mine sorb ultimul ceaiSă caut cuvântului noi înţelesuri.

Mai cântă-mi cu sete din fluier şi naiŞi strânge-mă-n braţele tale, o mie.Lumina ascunsă-n fântâni să mi-o daiDin firul ei magic să ţes veşnicie.

Mai cântă-mi cu sete din fluier şi naiSă nu simt cum toamna în mine coboară.Mai picură-mi soarele-n suflet cât stai; Nu ştiu de n-o fi pentru ultima oară.

Mai cântă-mi…

ELENA VICTORIA GLODEAN

Doi actori pe-aceeaşi scenă; soarta în culise-i cheamăcăci s-a'ntors deja clepsidra pentru-al lor final de dramă.În aplauzele mute, mor în ei zeci de iluzii, mor şi vise risipite de pripitele decizii.Ei demult şi-au uitat rolul şi, privind într-un unghi mort,să-şi zâmbească, doar o clipă, li se pare un efort.Obosiţi de-atâta drum, haina-n suflet zdrenţuităşi-o ascund după cortina-n aparenţă făţuită.În lumini de reflectoare, fardu-ncepe-ncet să curgăscoţând la iveală chipul de actor, cu rol de slugă.Şi pe scena mult prea strâmtă reflectoarele se sting,ieri, s-ar fi iubit o viaţă; azi, nici mâna nu-şi ating.Ies ca doi boxeri învinşi ce-au pierdut pe-acelaşi ringşi, pe faţa mutilată lacrimi... nici că se preling.Doar în cutele cortinei ochi de înger lăcrimeazăneputând să le mai ţină pe inel iubirea trează.

Viaţa ca o scenă

retur

Pe obraz, pe nas, pe umărCad săruturi fără numărMi-a căzut şi-n palmă unulÎn neştire închid pumnul.

Roi de fulgi uşori tot curgSufletu-mi e demiurg.Un surâs de lună nouăSe deschide-ncet prin rouaDiminetii-n zori de ziLacrimi mari de bucurii.

Desfac pumnu-ncetișorO aromă vine-n zborCiocolată şi cafeaDe pe buze ca o neaMi-a umplut inima mea.

Sorb necataru-i nu m-oprescSomnul fuge mă trezescMii de raze strălucescCade ploaia în rafaleÎn geam note muzicale.Mi-s pleoapele grele

Sub albele-ţi săruturiFulgii iubirii rebeleCad iute, rânduri, rânduri.

Îmi curge tot cerul, iubiteDe stele în rouă topite.Sufletu-mi e plin, el ştie,Ce e iubirea pe vecie.

Mulţumită ţie!

BUCURIA IUBIRII

AUTOR ELENA BUZATU

retur

Sunt în viață, chiar dacă nu cu mult noroc!Sănătate am cât am, dar iubesc cu foc!C-am pupat ardei și-am să-l mai pupVraja lui toată s-apuc, până nu mă duc.

Îmi place tot ce-i roșu la culoareS-adun pe masa din bucătărieCăci au antioxidanți milioaneȘi-mi face bine la sănătate mie.

E bună și varza albă și cea verdeDar mai sănătoasă e cea roșieSunt bune cepele albe sau galbeneDar cu mult mai mult folos e cea roșie.

Ardeiul verde gras, ce bun e de umplut,În mijloc așezat, în oala cu sarmale.Dar mai gustos și mai sănătos, absolutE ardeiul roșu. Sângele nu-ți va mai fi agale.

Sunt bune murăturile verzi de iarnăAu multe vitamine, de boală mă ferescDar ce minunăție e roșia din varăCu castraveți și ceapă când servesc.

Ridichile de primăvară sunt delicioaseCu frunze de bob, de păpădie și spanacUn pic de ulei și oțet ah, ce bine miroase,Adaug și ceapă verde, răcelii să-i vin de hac.

La ciorbă pun tot felul de verdețuriSpanac, ștevie, sfeclă și lobodă roșieCând pun varză la murat în săruriAdaug din abundență și sfeclă roșie.

Cură de verdețuri se face primăvaraMăcriș, ștevie, spanac și multe urziciSe pregătesc cu carne și mult orez, iară,Chiar zeama de la fiert se bea, ce zici?

Când toamna cea bogată vine în sfârșitAvem de toate, ce cornucopia din plin revarsă.Un curcubeu abundent, de culori din infinit,Adunate cu drag și dor, din vara cea arsă.

Fructele, sănătate curată! Mai bune ca toate!Verzi, galbene, aurii și roșii ca racul.Mere, pere și gutui în cuptor coapteVișine și cireșe sa mănânci cu sacul.

Zarzăre, caise, piersici, corcodușe, ce-apuci!Mure, dude, căpșune, alune, sunt toate bune!Struguri verzi, aurii, roșii, negri și tot felul de nuciȘi câte alte fructe, o bunătate toate, câte sunt în lume.

BUCURIA VIEȚII

retur

Și mai trebuie adăugat, de nu mi-o fi cu bănat ,Băuturile toate, ce din străbuni a face le știm:Socată, cireșată, vișinată, niciuna de-amânatȚuica, rachiul, pălinca, coniacul și tot ce e vin.

Prezenţa ta mi-e scumpăCă sufletu-mi sărutăŞi slovele-i deosebite Cât mai mult fie-i slăvite!

Prezenţa ta mi-e dragăÎmi face inima întreagăÎmi umple sufletul de paceStare ce tare mult îmi place.

Prezenţa ta mi-e sfântăCă sunt a ta mă-ncântă.Te iubesc - răsună-n suflet!Te sarut - e dulce-n zâmbet!

Prezenţa ta-i dorită multSpre a liniştii inimi tumult În prag cu drag eu te primescSorb buzele-ţi cu - te iubesc.

PREZENȚA TA

Prezenţa ta e soareLumină-n inima meaE apa curgătoareBeau cu nesaţ din ea.

Prezenţa ta e-ndemnPrin lume să nu mă temE mare-îmbărbătareLa greu, adâncă alinare.

Prezenţa ta e faptăMereu aleasă dreaptăE integritate şi virtuteE dragoste-n servitute.

Prezenţa ta-i iubireCe vine din desăvârşireÎn dar o dai cu plinătateSă-mi umple golul jumătate.

Prezenţa ta e viaţa meaDe ieri, de-acum şi purureaÎn viaţa asta de te pierdLa 'nunta-n cer' eu te aleg.

AUTOR ELENA BUZATU

retur

sufletul meu e un punctpe o axăîntre nimic şi infinitlegat de alte sufleteîn comuniune şi Luminălângă masa tăceriipiatră sculptată în muntecoloană a infinituluispre imensitatea văzduhului¤ ¤ ¤ ¤ ¤un fluviu al gândurilorspală linişteaşi rescrie adevărulfiecărei clipeîntr-o călătorie a spirituluiîn secunda sacră a înţelegeriite redescoperite asculţi şi treci bariereîn pelerinaj pe cărări de muntespre mânăstire în rugă

Călătoria spiritului în cartea zileiascund geamătul inimiidupă ploi curatesufletu-mi tace şi un fiorîn miezul lui se zbatedupă gândul rătăcit şi uitatîntr-un colţ al memorieilumea a amuţitnimeni nu vorbeşte în cuvinteceva ne uneşte tăcutfire nevăzute ne ţes într-un tablousuntem doar gând şi vibrămcuvintele nu mai au sensîşi pierd înţelesulne salvează metaforasintagma poeticăputerea de a vedea dincolo de cuvântde limitări şi de aparenţeîn largul evantai de sunet şi culoareexprimarea vieţiiprintre noi paradigmecu o magie uluitoaree forţa visuluiel irumpe în realitateşi nu e doar muzicăea dizolvă muchiile şi colţuriletopind formele fără conturale tristeţii şi dureriile lasă apoi să se dizolveîn marele abisca-ntr-o muzică vie

Cartea zilei

ELENA DORINA HALAS

retur

prin câmpul polarităţii şi iluziei faţete ale aceleaşi stărivezi lumea făcută din îngeri şi demonipăcat şi virtutene aparţin şi le aparţinem

în lumea realălumina şi umbraiubirea şi uraîmpreună sosesc tristeţeabucuriaîntr-un ciclu perpetuu e firescullumina-n întunericîn armonia oportunităţiide a ne vedea transmutaţiîn substanţa luminii purestăpâniţi de teamă căutăm curajul

sublime năzuinţe ne animăprin labirintpe drumul cel buncăutăm iubirea să preschimbepraful vieţii într-o ceaţă aurie

Faţeteîn palme am nisip uscat şi finpe care-l ţin neîndrăznind să-l strângîn căuşul palmelor nu vreau să mi se strecoare printre degetesă se risipească-n vânt dintr-o durereaş vrea să-l inchidîn clepsidra inimiisă mă inunde cu vise şi speranţe

abia a început azi şi e deja ierimâine e aziziua te calcă fără a te băga în seamăclipa te doareapoi o regreţia trecut şi nu ţi-a lăsatnici o urmăpe oglinda lacului vieţiidoar nisip spulberat de vânt

cuvintele se pierd în praful clipelorduse de vântul deşertăciuniiochii se caută fără să se găseascăiubirea se pierdeintr-o clipă de durerece vrea un preţ prea marepentru a cumpăra puţină fericire

Clipe cu nisip

ELENA DORINA HALAS

retur

sunt doar o apă curgătoarece curge –ntr-una veselă la valeşi-n murmurul ei sunt şoaptepe care le-am pierdutamintiri de ieri , din fiece minut

eu curg în mare şi sunt o maresau un ocean de vise şi dorinţialbastre , verzi , în tonuri muzicaleşi sunt in stare să te scot din minţi

de-acolo mă ridic în norişi iar sunt ploaieiar mă arunc năucitorînspre pămant , sau spre nisipsă mă preling intr-un adâncdin care să nu mă intorc

dar poate mâine , cine ştieiar mă ridic şi fi-voi lacrimăîn ochii cui iubesc şi plângsau in ochii de copil ce râdeori plânge când relele-l ajung

sunt doar o apă curgătoaresau fin nisip într-o clepsidrăfăcut să curgă lin la valeiar când îngheaţă să se ningăcu fulgi steluţe spre pământ

Eu sunt

între zâmbet şi lacrimă doi ochi mari deschişi suflet pur de înger chipul de copil hei , tu, copile fărâmă de Lumină Celestă ochi mari deschişi miraţi ca o glumă într-o fluturare de gene cu lacrima atât de pură şi zâmbet în colţ de buză porţi în privire scânteia uimirii şi iubirii copilului din tine minunate vise luminate în îngerescul tău suflet atât de curat...

Suflet pur

ELENA DORINA HALAS

retur

Răgaz…

ţi-am dat răgaz, iubire frustă,acum te poţi manifesta…frumoasă, simplă şi vetustăîn inimă îmi vei cântaun cânt duios de primăvară,de dragostea de infinitcu raze fine de luminăce leagă sufletele-n mit,le-nlănţuie în libertateindependente-n voia lor,se mişcă interconectateîn universul iubitor…este iubirea cea străvechepentru natură, pentru tril,ce-mi susură doar la ureche,ca vechi alint pentru copil…

dulce revenire… cerul se deschide în sufletul meu, acolo se întinde infinitul în care mă cufund mereu, jucându-mă cu darul energiilor în sunete prelungi, divine… mă regăsesc în blânda mea copilărie, mă îmbrăţişez, mă iert şi-ncet - încet ajung la dulcea revenire, fără a mă învechi, mustind în sine-mi doar iubire şi dorul de a Fi…

dulce revenire...

VALERICA PĂULEȚ

retur

dăruirespicul când se coaceprevesteşte pâineacare îi nutreşte pe toţi cei ce vor,nu face desigurvreo discriminare,se dă cu blândeţe şi drag tuturor…floarea când răsaredin pământul darnicpe câmp, în grădină, la margini de drumrăspândeşte-n juru-iparfum şi culoaredăruind iubire, petale-n album …

dăruireDezmărginire

când mă preling din mine în afară,cu patul, frunza, fila…mă unesc,doar undele mă împresoară,mai mult de-atâta nu-mi doresc…ador dezmărginirea meaşi contopirea-n energiedin universul infinitîn dragoste şi armonie…iubirea de Divin mă-nalţă,zborul e simplu şi firesc,visez la lună şi la stele,uitând de tot ce e lumesc…cu raze pure de-albăstriuce se desfac pe bolta vieţii,pe calea curgerii mă-nscriu,în amintirea tinereţii…

VALERICA PĂULEȚ

retur

Furule, Bine-ai venit...!Tu, care vii de peste casa-n care stau,de peste dealuri,sau de peste mări,cu traista ta, venit-ai ca să-ţi dausau să îmi iei ceva, fără de vrerea mea…?Aici, la mine,îţi vei găsi ce ai a căuta,doar… spune-mi, Furule,ce grijă-a lipsei te apasă şi din ce am, ţi-oi da !?Vrei hainele-mi să iei ?Te-ndemn… doar o cămeşă să-mi rămână… Cusută-a fost de mama...!Vrei poate-odoarele-mi de preţ ?Te-ndemn… doar o icoană să-mi păstrezşi cu… Marama !Vrei ce-am agonisit cu tot să-mi iei ?

Te-ndemn…doar florile să-mi laşi, câinii şi cu salcâmul,căci glia, n-o vei vrea,tu, Furule ! Te ştiu de fire…N-o vei vrea, fiindcă ea,îţi cere muncă, grijă şi iubire,şi nu acestea au ţesut desaga ta !Furule, plecaşi...!Dăsaga ţi-e deşartă...Tot ce-ai fi vrut, puteai a lua !Ce te-a-ndemnat spre poartă ?Un zâmbet trist şi dărnicia mea ?Furule !Cei buni şi trişti, pot, iar şi iară,C-un zâmbet din iubire, tot, a avea !Doar tu, sărmane, ai în jur, teama, desaga şi neputinţa ta…de fur… !

ZÂMBETUL ŞI NEPUTINŢA

AUTOR VERONA CORVIN

retur

CELUI CE MAI PLÂNGE....

Cuvintele-mi nu mai găsesc cărareaspre gândul de-a ajunge-n calea ta !Ajută-mi să-ţi înlătur toată jaleaşi să-ţi alin durerea ce ţi-e grea...!

Nu lacrima-ţi doresc, nici tânguirea,ci vreau să fii… c-un zâmbet până-n cer ...să ne trăim visarea de-a iubirea,real... fără de mască şi mister...!

Abia mai pot să-ndrept, iar, înspre tine,Speranţa de-a dărui trăirea,în tot ce e lumină şi e bine,iubirii, să ne-mplinim, menirea !

Adună-ţi lacrima ! Nu-i a iubirii !Şi... cere-I, în smerenia-ţi, Sortirii,să ne îngemene, de-acum, trăirii !

FOŞNET DE TOAMNĂ

Lumină-mi trimiţi, ca de-o viaţăşi fiece vorbă-i Cuvânt ¡Aştept să va fi dimineaţăŞi încă mai pot ca să cânt ¡

E-un vaier de dor, ce-ţi aduceSpre Oltul năvalnic şi tristUn semn că mai stau la răscruce,Un semn că încă exist....!

Iar dacă-n talăngi ca-n PreludiuMai cântă cea doin-un cioban,E semn că bătrânul DanubiuNe spune... c-a trecut înc-un an

Şi-ntreg auriul din frunze,Al viilor răsfrânte pe deal,Ţin între ele ascunseVraja... să-mi vii pe-un alb cal....!

Asemeni cu-ntreaga naturăSe-nfruptă şi sufletu-mi, greu,Primind ca pe-o dulce torturăFoşnetul Toamnei… din cântecul tău ¡

AUTOR VERONA CORVIN

retur

Implor iubirea

Peste cer cu stele curcubeu am clăditsă fie o punte-ntre noilegatura-ntre doipe tărâm infinit.

Pe boltă am scris cu litere de foc,iubirea din noi oricând să o aprindădea inimii scântei,ca-ntr-o oglindăs-o pună la loc.

Mâmă în mână să ne-nălţăm pe-o scară de dor,doar eu şi cu tinespre infinitul infinit în zbor,în dansul de îngeri ce cântă în cor,să ne iubim, să ne privimcu dragoste să ne hrănimşi-n ziua de mâine.

Iubirea s-aşternem pe cerul senin,lumânări să ne fie luceferi,noi căzători ca o stea doar să fimnicicând de-om fi teferi,lacrimă recede chin.

Să ducem iubirea prin oaze vrajite,s-o fredonăm în dulcile poeme,din nou ea să rasarăîn noua primăvarăpentru-a doua oară.

Să crescă cât mai mult în verdele iubirii,în strălucirea soarelui de vară,aşa cum srălucea întaia oarăcand murmura suavca o vioară.

MARIA CĂLINESCU

retur

Îmi pun o întrebare:-Ce-nseamnă libertate?Când viscolul mă arde şi timpul nu-mi dă parte,Iar inima-i închisă la fel ca şi o carteŞi ochii zac în lacrimi, respir singuratate.

Mă-ntreb:- Ce e speranţa?... şi caut în cuvânt,Nu am nimic a spune, eu nu mai cred în spuse,Doar vorba înţeleaptă ce-i dusă-n vremuri duse,Răspunde ce înseamna o cruce pe mormânt.

Rămân un sol al vorbei, un dezvelit de soartăMă simt o goală-n suflet şi plină de-ntristare,Azi eu mă ofilesc ca floarea fără floare,Fără căldura zilei, fără a nopţii şoaptă.

Tresar când dintr-o viaţă rămâne pămătuful,Mă rog la Dumnezeu, mă rog pe-a lui vecie.Mă vreau un sclav iubirii, bogată de iubire,Căci ruga-i bogaţie, când eşti sărac cu duhul.

Încă mai sper să aflu-Ce-nseamna azi destin?Să ies din închisoarea durerii…a doua oarăŞi reclădind o viaţă, un vis ca bunăoară,Să nu mănânc cucuta, să nu mai gust pelin.

Caut răspunsSimt parfumul crinilor în soareDar un parfum, ce-l simt acum că doare,Aştept alinturi care nu te mint,Eu văd iubirea sinceră, ca “mit”.

Aş vrea să-ţi simt căldura în privire,Cand vei patrunde-adânc în eul meuEu,de aş fi pe veci a ta iubire,Te-aş venera mereu ca pe un zeu.

Tu înger fii şi cu a ta aripăInchide-ma într-un castel de-argint,Stiu,din adevaruri îs croităŞi-n adevăruri te voi duce “mit”.

De te-oi găsi cândva îţi spun rămâi,Intr-un etern transformă clipa,Te voi hrăni ca-n dragostea dintâi,Tu ia-mă-n braţe-ascunde-mi frica.

Iubire, aprinde o scânteie!Apari în viaţa mea,nu spune, nuParfumul crinului rămîne-n soare,Tu visu-mi de iubire…o floare .

De vorbă cu iubirea

retur

iarba răvăşită, eu te-aş scălda c-o rază aurie,ţi-aş şterge faţa cu roua din câmpie, aş şterge depărtarea dintre noi să nu mai fie.

De-aş fi-n câmpie suavul fir al spicului de grâu, aş vrea ca dorul meu spre tine azi să curga râu, şi-n liniştea smerită a câmpiei, să pot aşterne lin pe iarbă-o poezie.

De-aş fi-n câmpieun petec de pământ să nu îl pot atinge, l-aş presăra cu patimi dulci covor să-ţi fie nu sterp ţinut plin de năluci unde nici dorul nu ajunge.

De-aş fi-n câmpie un ochi de apă-al ploii ce l-au lăsat ca mărturie pe boltă când trecut-au norii,aş vrea să fiu o plasă a vestitelor năvoade, să răscolesc în prăvălirea de iscoade cu doruri calde să te-ating şi depărtarea s-o înving.

De-aş fi-n câmpie

De-aş fi

MARIA CĂLINESCU

retur

Cad şi eu, azi...Din patul tăuprintre mătăsuri şi perdeleloveşte-un fulger teleleu,spre ochi fixând în toate cele,

ce nu mai stau prin decolteus-au dus pe ape, timpuri grelecând nu cădeam din patul tăuprintre mătăsuri şi perdele...

Azi, mulţumesc lui Dumnezeu!tablia-mi pare cu nuiele,din lapte, miere şi jeleu,iubito-n visurile mele

cad şi eu, azi. Din patul tău...

Rondelul patului Doar uneori îmi amintesc de tinesingurătăţii nu-i mai cânt amarul.Gust strop cu strop plăcerea din paharulprea plin de-acum, iubire.Mi-este bine,

în cinstea ta să-mi cânte lăutarul!Ciocnesc şi beau şi uit încă o dată.De-această stare beato/minunatăîţi mulţumesc!(şi-n gând rostesc: Măgarul!)

Gând spre tine

FLAVIA IOANA GRIGORESCU

retur

Pe fruntea-mi senină am tatuat încă o floare.Roiesc fluturi în jurul meu, nu-mi vine să cred!Miroase a primăvară şi a renaştere;În luna aprilie simt că întineresc din nou!

Nimic nu este întâmplător, îmi spun.Norocul îmi surâde şi o să uit să morDe-atâta întinerire. Şi nimeni nu observăCă timpul stă în loc doar pentru mine. Îmbrăcat în mire,

Mă cere de nevastă contra legilor naturii.Eu mă uit nedumerită şi-l refuz pentru că ştiuCă este parşiv şi mă ademeneşte în jocul lui etern...„Timpule, eşti doar o clepsidră cu nisip”! îl dojenesc.*Şi totuşi mă simt bine în jocul acesta iluzoriu.Măcar o zi să simt că sunt regina primăverii!O zi din viaţa mea să-ntineresc aş vrea,Şi-apoi să redevin ce sunt, până la sfârşitul zilelor!

Jocul cu timpul. DorinţăLipeşte-mi, Doamne, aripa căzutăŞi înfloreşte-mi ruga cu flori de liliac.Când azi îmi simt speranţa că-i pierdută,Mă prind de-un fir de aţă din propriu-mi zodiac.

Când voi pleca genunchii pentru rugă,Trimite-mi din cer, Doamne, îngerul păzitor;Să îmi pună tristeţile pe fugăŞi-n locul lor, o aripă de veşnic călător.

Să-mi caut liniştea cândva pierdutăŞi s-o găsesc prin sferele cele înalte.Luptând, s-o cuceresc ca o redută,Să o pun lângă virtuţile celelalte!

Credinţa se cucereşte prin rugăŞi semnul crucii pe care-l ridicăm spre cer.Sunt şi ispite ce vor să o distrugă;Toate acestea, prin post şi rugăciune pier!

Îţi mulţumesc, Doamne, mă simt ca nouă!Curată, trecută prin botezul lui Iisus.Ca un născut, prin salbele de rouă,Cu aripile-amândouă, mă-nalţ cât mai sus!

Rugă

AUTOR VASILICA ILIE

retur

Îmi sap cuvântul de la un timp în piatră.Pe buze-mi murmur moartea, deşi sunt încă vie.În gândul meu trist, mă-ntorc din nou la vatră,Căci sufletul îl simt prins ca într-o colivie.

Mi-e sete de acea libertate pură,Fără de griji! Azi, mă-nvalui în melancolie:Oamenii planetei se hrănesc cu ură,Şi toate, par, de la un timp, o anomalie!

Sunt ca un fulg. Dansez pe vesperale astre,Când cerul se aprinde şi luna este nouă.Primeşte-mă-n visele tale, albastre,Iubite! Dimineaţa să ne scaldăm în rouă!

În visele de zi, dulceaţa e-n pelin;Şi totuşi, în suflet, iar au înflorit magnolii.Inima îmi arde ca pe jăratic, lin:Mi-e dor de-o viaţă plină şi fără de orgolii!

Stare. Mi-e dor de-o viaţă plină!Simt cum mi se multiplică sufletulCa o cocă de pâine pusă la dospit,În anotimpuri; îi aud freamătul.Azi, anii şi timpul cu el s-au contopit!

Primăvara mă simt ca renăscutăŞi inima se logodeşte în secret,Pulsând dintr-o arteră nevăzută,Multă iubire. Spun: ce suflet am! Discret!

Vara mă prinde-ntr-o văpaie plinăDe iubire, plămădită-n primăvară.De nu m-ar înţepa-n vis o albină,Să mă trezească. Să-i spun ispitei: piară!

Toamna, e musai, să fiu pregătităDe nuntă. Pâinea se coace deja-n cuptor.Iubirea se serveşte aburităDe –atâta amor. Spun: nu mă lăsa să mor !

Iarna, sentimentul în doi e complet.Sunt ca o floare de gheaţă în fereastră.C-un zâmbet pe o margine de suflet,Întreb: iubirea are culoarea-albastră?

Metamorfoză cu zâmbete

AUTOR VASILICA ILIE

retur

A trecut şi luna aprilie cu atâtea speranţeîn care s-au amestecat prea multe vise.Au înflorit suspinele în luna mai odată cu salcâmii,curând, o să mă ascund în lacrimile florilor de tei.

În urmă vor rămâne: un pas de-al tăuce- ascunde zborul neîmplinit în doişi-un murmur de mireasă nenuntitîn ciocul unui corb ce-l poate scrijelipe ţărmul unui dor, la marginea pădurii…

O ultimă dorinţă aş avea:o dimineaţă în care tăcereasă fure roua de pe flori,picioarele să-i simtă mângâierea,singuratatea să fugă în cele patru puncte cardinale,alungată de foşnetul discret al gândului…

Ultima dorinţă de primăvară

ca pe-un tipar te torn în privirişi înfloreşti bărbat din ultimile dorinţivocea ochilor mei nu mă înşealăastăzi te ridic pe catarg ca un imn.

te-am închis în templul credinţei melete nasc într-o primăvară cu multe catedraleşi-un singur altar te cheamă să te botezepoduri de flori îţi ilumină noaptea cărarea.

gura ta nevăzută mă ispiteşte şi-n legea nescrisăascunsul învinge orice rugăciune ce tremură pe buzenu mă lăsa cu mâna întinsă ca o cerşetoarevreau să fii al meu să-mi mistui setea de viaţă.

chiar dacă ar fi să dansez ultimul tangou al vieţiinăscut între cer şi pământîntre ochiul soarelui şi cel al umbreivoi săpa adânc în mine să te sădesc ca pe un copacsă fii anotimpul meu preferat dintotdeauna…

te voi sădi în suflet ca pe un copac

AUTOR VASILICA ILIE

retur

Că prea ne-am risipit şi am ajuns de plânsşi aplecaţi cu mâna-ntinsă ca la pod;ciumaţi şi de ocara lumii am ajuns,de parc-am fi ieşit din altfel calapod.

Mulţi monştri s-au născut din pricinăcă prea mult am dormit ne-ntorşi pe conştiinţă;că ţara ne e no man’s land, cui cauţi vină, de nu ne-am mai întors la propria fiinţă?

Intermitent, mai strângem vremuri noi în noi,la vremuire nouă, altă logică;din grinduri ne-adunăm

Mutatis mutandis în matcă, în şuvoişi iar luatul de la capăt pentru că…

„Mutatis mutandis”, zicea cândva latimulşi s-aduna cum apele s-adună-n matcă;umplut cu aer cald, nu zboară zepelinul;un stup nu supravieţuieşte fără matcă!

VASILE POPOVICI

retur

Îţi iroseşti lucirea-nspaţii goale,golitede repere şi minuni;străbaţiimensităţi celeste şi genunişi nu-ntâlneşti,nici deal nici vale,pe unde au călcatdesculţe goale,ducândpe umăr gol şi ars de soareulcior,ori întâlnind pe calefeciorcu braţ vânjos şi tare.Apari ca temeraruldin povestea vechepe geanăpentru-a străluci o clipă,în toată măreţia-ţineperecheşi-apoidispari în marea ta risipă.

Ivirea-ţi meteorică-nluciree scrisăîn răboj de sibiline?Destinul tău în rătăciree scrispe-ngălbenite file?Ce soartă tristă,meteor!să-ţi fie strălucireaclipă,să nu cunoştice e amor,să piară raza ta-n risipă!

Meteor

VASILE POPOVICI

retur