Republica Moldova

ESENȚA HOTĂRÂREI

PENTRU INTERPRETAREA

articolului 135 alin. (1) lit. a) dinConstituţia Republicii Moldova

(Sesizarea nr. 17b/2011)

Chișinău 2015

Autorii sesizării: Valeriu Munteanu și Gheorghe Brega

Obiectul sezizării: Autorii sesizării au solicitat Curţii Constituţionale ca, prin interpretarea articolului 135 alin. (1) lit. a) din Constituţie, să explice dacă: - Poate solicita Preşedintele Republicii Moldova controlul constituționalității legilor, remise acestuia spre promulgare de către Parlament, până la promulgarea prin Decret prezidențial și publicarea acestora în Monitorul Oficial al Republicii Moldova- Dacă în afară de Preşedintele Republicii Moldova, alţi subiecți cu drept de sesizare a Curţii Constituționale pot contesta o lege care nu a fost publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

Argumentele invocate de autorii sesizării:Autorii sesizării menționează că articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, conţine referinţa generală

la „lege”, fără a defini însă momentul în care o lege poate constitui obiect al controlului constituționalității.

În viziunea autorilor sesizarea Curții Constituționale de către Președintele Republicii Moldova în vederea controlului constituționalității legilor până la promulgarea şi, respectiv, publicarea şi intrarea lor în vigoare ar constitui un mecanism suplimentar de asigurare a supremaţiei Constituției, prin prevenirea efectelor unei legi neconstituţionale, în condiţiile în care Președintele Republicii Moldova este obligat să promulge legea în cazul revotării de către Parlament, chiar dacă, în viziunea sa, acestea ridică probleme de constituţionalitate.

În cadrul acestei sesizări este stabilit faptul că articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituţie permite sesizarea Curţii Constituţionale în vederea exercitării controlului constituţionalităţii nu numai a legilor în vigoare, ci şi a celor adoptate în lectură finală de către Parlament.

Articolele supuse sesizării: Conform următoarelor articole se evidențiază aptitudinea Curții Constituţionale de exercitare a

controlului constituţionalităţii legilor, la fel fiind ilucidat faptul că acasta este competentă să soluţioneze litigiile cu caracter constituţional și garantează supremaţia Constituţiei.

În următoarele prevederi se consacră aptitudinea Curței Constituţionale – de a înfăptui garantarea deplină a Constituţiei prin exercitarea atribuţiilor de control al constituţionalităţii legilor adoptate de către legiuitor.

La fel supus sesizării este procesul de trimitere legii constituționale spre promulgare Presedintelui Republici Moldova și publicarea acesteia în Monitorul Oficial.

Articolul 7Constituția, Lege Supremă

„Constituţia Republicii Moldova este Legea ei Supremă. Nici o lege şi nici un alt act juridic care contravine prevederilor Constituţiei nu are putere juridică.”

Art. 7 consacră din punct de vedere constituţional, supremaţia Constituţiei faţă de toate celelalte legi. Aceasta însemnă că în cadrul ierarhiei normelor juridice, normele juridice constituţionale au rangul cel mai ridicat. Efectul este reprezentat de obligaţia întregii legislaţii, a întregului drept pozitiv (obiectiv) de a fi conform cu prevederile constituţionale.

Articolul 72Categorii de legi

„(1) Parlamentul adoptă legi constituţionale, legi organice şi legi ordinare.”

În art. 72 alin. (1) din Constituţia Republicii Moldova Legiuitorul Constituant a menţionat expres tipurile de legi adoptate de Parlamentul .

Articolul 74Adoptarea legilor și a hotărârilor

    „(1) Legile organice se adoptă cu votul majorităţii deputaţilor aleşi, după cel puţin două lecturi.    (2) Legile ordinare şi hotărârile se adoptă cu votul majorităţii deputaţilor prezenţi.   […]    (4) Legile se trimit spre promulgare Preşedintelui Republicii Moldova.”

Însăși prin lege înțelegem actul normativ juridic adoptat de Parlament, în temeiul dispoziţiilor constituţionale, după o procedură predeterminată, potrivit articolului 74 alin. (4) din Constituţie, „legile se trimit spre promulgare Preşedintelui Republicii Moldova”. Din conţinutul normelor constituţionale rezultă cu claritate că, în momentul trimiterii spre promulgare Preşedintelui, actul adoptat de Parlament are deja statutul de „lege”, chiar dacă încă nu a intrat în vigoare.

Articolul 76Intrarea în vigoare a legii

„Legea se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova şi intră în vigoare la data publicării sau la data prevăzută în textul ei. Nepublicarea legii atrage inexistenţa acesteia.”

Legile adoptate de parlament şi promulgate de şeful statului sunt publicate în Monitorul Oficial al Republicii Moldova şi intră în vigoare la data publicării sau la o dată ulterioară, prevăzută în textul legii. Dacă legea nu se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova este considerată inexistentă.

Articolul 93Promulgarea legilor

„(1) Preşedintele Republicii Moldova promulgă legile.(2)  Preşedintele Republicii Moldova este în drept, în cazul în care are obiecţii asupra unei legi, să o trimită, în termen

de cel mult două saptămâni, spre reexaminare, Parlamentului. În cazul în care Parlamentul îşi menţine hotărârea adoptată anterior, Preşedintele promulgă legea.”

Şeful statului, conform Constituţiei, are posibilitatea de a solicita Parlamentului Republicii Moldova, înainte de promulgarea unei legi reexaminarea acesteia .

După dezbaterea și adoptarea legii, aceasta este semnată de Președintele Parlamentului și trimisă spre promulgare Președintelui Republicii Moldova. Șeful statului, avînd obiecții asupra unei legi, este în drept să o trimită, doar o singură dată, în termen de cel mult două săptămîni de la primirea ei, spre reexaminare Parlamentului.

Constituția îl obligă pe Președintele Republicii să promulge legea, în cazul în care Parlamentul își menține hotărîrea adoptată anterior, dacă Parlamentul nu-și menține hotărîrea, legea se consideră respinsă.

Toate legile intră în vigoare la data publicării lor în "Monitorul Oficial" sau la data prevăzută în textul ei, după semnarea și promulgarea acestea de Președintele Republicii Moldova.

Promulgarea legii reprezintă un element ce finalizează procesul legislativ şi în acelaşi timp reprezintă un control prealabil al legii

Articolul 134Statutul

„(1) Curtea Constituţională este unica autoritate de jurisdicţie constituţională în Republica Moldova.(2) Curtea Constituţională este independentă de orice altă autoritate publică şi se supune numai Constituţiei.(3) Curtea Constituţională garantează supremaţia Constituţiei, asigură realizarea principiului separării puterii de stat în

putere legislativă, putere executivă putere judecătorească şi garantează responsabilitatea statului faţă de cetăţean şi a cetăţeanului faţă de stat.”

Rolul central al Curţii Constituţionale este acela de a „garanta supremaţia Constituţiei”. Acest scop fundamental se realizează prin garantarea unor principii mijlocitoare care îi asigură înfăptuirea. Astfel, Curtea Constituţională trebuie să asigure realizarea efectivă a principiilor separaţiei „puterilor” în stat, trebuie să garanteze responsabilitatea statului în raport cu cetăţeanul şi totodată trebuie să garanteze şi responsabilitatea cetăţeanului în raport cu statul. Curtea Constituţională, în virtutea competenţelor stabilite de Legea fundamentală în scopul îndeplinirii rolului de garant al supremaţiei Constituţiei, este singura în măsură ca, pe cale jurisprudenţială, să stabilească cadrul în care îşi exercită atribuţia de control al constituţionalităţii actelor atribuite în competenţa sa prin articolul 135 din Constituţie, aşa cum de altfel a procedat până în prezent, urmând a examina obiectul sesizărilor cu care este învestită şi a le soluţiona în consecinţă prin raportare la valorile şi principiile constituţionale afectate.

Articolul 135Atribuţiile„(1) Curtea Constituţională:

a) exercită, la sesizare, controlul constituţionalităţii legilor şi hotărârilor Parlamentului, a decretelor Preşedintelui Republicii Moldova, a hotărârilor şi ordonanţelor Guvernului, precum şi a tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este parte;

b) interpretează Constituţia;”    […](2) Curtea Constituţională îşi desfăşoară activitatea din iniţiativa subiecţilor prevăzuţi de Legea cu privire la Curtea

Constituţională.”

Din conţinutul art. 135 alin. (1) lit. a) din Constituţie rezultă că Curtea Constituţională „exercită, la sesizare, controlul constituţionalităţii legilor […]”, fără a limita în mod expres exercitarea acestei competenţe la legile „în vigoare”.

Dispozițiile art. 135 alin. (1) lit. a) din Constituție permit interpretarea conform căreia instanța constituțională are competența de a efectua atât un control înainte de promulgarea legii de către Președinte, cât și un control exercitat după intrarea în vigoare a legii.

Controlul de constituţionalitate este un control de conformitate al actelor normative cu Constituţia, nu unul de oportunitate. Sunt neconstituţionale prevederile legilor care încalcă dispoziţiile sau principiile Constituţiei. Deciziile și hotărârile Curţii Constituţionale se pronunţă în numele Republicii Moldova. Hotărîrea Curții în urma sesizării:

În concluzie, urmând raţionamentele exprimate în practica sa anterioară, Curtea reţine că exercitarea controlului constituţionalităţii unei legi, în sensul art. 135 alin. (1) lit. a) din Constituţie, poate interveni atât înainte de promulgare, cât şi după intrarea în vigoare prin îndeplinirea procedurilor cerute de lege.

Curtea reţine că, potrivit articolului 135 alin. (2) din Constituţie, îşi desfăşoară activitatea din iniţiativa subiecţilor prevăzuţi de lege. Prin urmare, Curtea consideră că oricare dintre subiecţii cu drept de sesizare poate contesta la Curtea Constituţională o lege nepublicată în Monitorul Oficial, în condiţiile legii, la fel ca în cazul contestării unei legi publicate în Monitorul Oficial.

O lege nu poate intra în vigoare fără promulgarea ei de către Președintele Rep. Moldova. Promulgarea dă dovadă că legea supusă votului parlamentar nu contravine Constituției și cu respectarea procedurii expuse în Constituție.

Presedintele Republicii Moldova, reprezentand puterea executivă, poate influenta legea conform art.93.

Promulgarea legii este operaţiunea finală a procedurii legislative şi ea permite şefului statului să investească legea cu formulă executorie. Președintele trebuie să realizeze promulgarea legii în decursul a două săptămîni sau să o trimită spre reexaminare, aceasta poate fi cerută o singură dată, Parlamentul este în drept să accepte sau să respingă prevederile Președintelui, dacă Parlamentul votează pro legea a doua oară, atunci Președintele e nevoit să o promulge. Președintele promulgă legea prin emiterea uni decret.

Publicarea legii aduce la cunoștința societății prevederile legii, aceasta se publică împreună cu decretul Președintelui Republicii Moldova de promulgare a ei.

Legea este publicată cu scopul de a o aduce la cunoștonța cetățenilor și datorită acesteia se poate asigura faptul că legea este cunoscută de toți cetățenii art.76

Deci în sensul articolului 135 alin. (1) lit. a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor cuprinde legile adoptate de Parlament, atât după, cât și înainte de publicarea în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, la sesizarea Președintelui Republicii Moldova și a celorlalți subiecți cu drept de sesizare.