Ernst Cassirer, Filosofia formelor simbolice, vol I Limbajul şi II Gândirea mitică, Piteşti,

Paralela 45, 2008

Vol I

Capitolul III Limbajul în faza expresiei intuitive

I Expresia spaţiului şi a relaţiilor spaţiale p 161- 183

În teoria cunoaşterii şi în cea lingvistică nu se poate trasa o linie de demarcaţie între

domeniul sensibil şi cel intelectual, astfel încât acestea să poată fi desemnate drept sfere distincte

cărora să le fie atribuit un mod propriu de “realitate”. Materia senzaţiei conţine în sine o

referinţă la o formă spaţio-temporală. Chiar şi cele mai abstracte forme lingvistice reflectă

raportul cu baza primară intuitivă în care îşi au originea ; cele două sfere, a sensului şi a intuiţiei,

nu se separă pur şi simplu, ci se întrepătrund. Tipul şi direcţia sintezei spirituale care are loc în

limbaj se anunţă mai întâi în formele intuiţiei şi doar prin intermediul acestor forme (intuiţia

spaţiului, a timpului şi a numărului), limbajul poate efectua transformarea impresiilor în

reprezentări.

Această întrepătrundere este reflectată cel mai bine în intuiţia spaţiului. Rolul esenţial al

reprezentării spaţiale este evidenţiat clar în expresiile pe care le creează limbajul pentru

desemnarea proceselor spirituale. (Determinaţiile locului, stării şi distanţei sunt exprimate prin

particule care au semnificaţie locală originară.*obs pentru limbile amerindienilor).

Scopul unei acţiuni pentru o intuiţie concretă se află în permanenţă în relaţie strânsă cu

scopul spaţial pe care acţiunea şi-l propune şi cu direcţia în care acest scop va fi urmărit. * pot

intra aici amiezi şi cina, cu derivate.

Gândirea lingvistică şi teoria cunoaşterii au, în acest sens, o trăsătură comună : limbajul,

în denumirile pentru conţinuturile şi raporturile spaţiale, are o schemă kantiană (este un produs şi

oarecum un monogram al imaginaţiei pure a priori, prin care şi după care imaginile sunt mai

întâi posibile, dar care trebuie legate cu conceptul totdeauna numai cu jutorul schemei pe care ele

o indică) * la care trebuie să se raporteze toate reprezentările intelectuale, pentru a putea fi

înţelese şi prezentate sensibil.