Ernesto Che Guevara

Ernesto Rafael Guevara de la Serna (n. 14 iunie 1928 – d. 9 octombrie 1967), mai cunoscut

sub porecla sa de Che Guevara sau el Che, a fost un revoluționar de stânga, lider

al regimului comunist cubanez și insurgent sud-american.

S-a născut în Argentina, la 14 iunie 1928, în orașul Rosario, provincia Santa Fe, ca cel mai

mare dintre cei cinci copii ai unei familii prospere, tatăl fiind Ernesto Guevara Lynch, iar

mama Celia, având strămoși basci, irlandezi și spanioli. La vârsta de doi ani se îmbolnăvește

de astm bronșic, iar de la vârsta de 3 ani a învățat șah de la tatăl său și a participat chiar la

concursuri începând de la vârsta de 12 ani. Mama sa l-a învățat franceza, iar în timpul

adolescenței, profitând și de perioadele de repaus provocate de crizele de astm, citește

din Pablo Neruda, Jack London, Emilio Salgari, Jules Verne, Sigmund Freud și Bertrand

Russell. Arată, de asemenea un mare interes și pentru fotografie. Cu toate acestea, în 1942, la

liceu, joacă rugby în echipa școlii. Reformat din cauza bolii, se ambiționează să ajungă

doctor.

În anul 1948 se înscrie la facultatea de medicină din Buenos Aires. În decembrie 1951 începe

o călătorie prin America Latină. Revine acasă complet schimbat. Descoperise marile

inegalități din America Latină, tragica viață a indienilor, aroganța militarilor.

După ce își ia diploma în medicină (12 iunie 1953) pleacă din nou. La 27 iunie 1954,

președintele cade victimă unui puci militar. Rămâne în Guatemala până în septembrie 1954,

apoi pleacă în Mexic, unde la 26 iunie 1955, îl întâlnește pe Fidel Castro. În această perioadă

e supranumit Che.

Pentru meritele sale, Castro îi dă lui Guevara gradul de el Comandante, cel mai înalt din

cadrul gherilei, și îi conferă, la 29 de ani, Steaua José Martí, pe care Guevara o va pune pe

bereta sa neagră. Această imagine a revoluționarului cu beretă și stea va deveni celebră în

lumea întreagă, datorită fotografului cubanez Alberto Korda, autorul acesteia. După cucerirea

puterii, la 9 ianuarie 1959, primește cetățenia cubaneză, printr-o lege specială.

Che Guevara devine în 1959 comandatul închisorii Cabana. Timp de șase luni au fost

executați acolo cel puțin 156 de prizonieri, în majoritate politici. Documentele vremii,

inclusiv declarații confidențiale făcute de Guevara, sugerează chiar câteva mii de victime.

La 26 noiembrie 1959 e numit director al Băncii Centrale a Cubei, iar mai târziu devine

ministrul industriilor. A fost activ în reorientarea economiei cubaneze pe modelul centralizat

sovietic. După diferite discuții între Castro și Guevara, Che nu mai apare în public. Pleacă

în Africa, în Congo.

Înainte de a pleca în Congo, îi lasă o scrisoare lui Castro, rugându-l să o dea publicității, după

moartea sa. Fidel însă dă citire scrisorii la televiziunea cubaneză la 3 octombrie 1965, în timp

ce îi stă alături, soția lui Che, Aleida March. Aventura din Congo se sfârșește dezastruos. În

decembrie 1965, părăsește Africa. Slăbit, cu crize de astm, bolnav de paludism și dizenterie,

se întoarce în Cuba, de unde plănuiește o nouă aventură, de data aceasta în Bolivia.

Che ajunge în capitala boliviană și se îndreaptă spre regiunea forestieră Nancahuazu, pentru a

forma o școală de gherilă. Lipsit de sprijinul localnicilor, înconjurat de niște novici, la 8

octombrie 1967, grupul lui Che este capturat. Che Guevara este executat o zi mai târziu, la 9

octombrie 1967.

Mai multe persoane l-au putut vizita pe Che, printre care învățătoarea din sat, care i-a adus

mâncare și care își amintește următorul dialog:

„— De ce cu inteligența și fizicul dumneavoastră, familia și responabilitățile pe care le

aveați, v-ați pus într-o asemenea situație?

— Pentru idealurile mele.”

Cu puțin timp înaintea lui Che sunt executați Simeón Cuba și Juan Pablo Chang. În 1977,

revista Paris Match a publicat un interviu cu Mario Terán despre ultimele clipe ale lui Che

Guevara.

"Când am intrat, Che era așezat pe o bancă. Când m-a văzut, m-a întrebat: "Ați venit să mă

ucideți?". M-am simțit intimidat și am lăsat capul în jos, fără să răspund. Atunci m-a întrebat:

"Ce-au spus ceilalți?" I-am răspuns că nu au zis nimic iar el mi-a replicat: "Erau viteji." Nu

îndrăzneam să trag. În acel moment vedeam un Che mare, foarte mare, enorm. Ochii îi

scânteiau intens. M-am gândit că îmi va lua pușca cu o mișcare rapidă. El, însă, mi-a spus:

"Fii liniștit și țintește bine! Vei ucide un om!". Atunci m-am retras către ușă , am închis ochii

și am tras o primă rafală. Che, cu picioarele zdrobite, a căzut la pământ, zvârcolind-se și

pierzând mult sânge. Mi-am venit în fire și am tras o a doua rafală care l-a lovit în braț, în

umăr și în inimă. Era, în sfârșit, mort."