Efortul fizic si inima

  Antrenamentul fizic susţinut şi repetat are efecte benefice asupra aparatului cardiovascular, împiedicând îndeosebi instalarea şi progresia aterosclerozei. Durata medie de viaţă se prelungeşte cu şapte ani în cazul celor antrenaţi fizic în comparaţie cu sedentarii (1). Răspândirea conceptului de prevenţie a bolilor cardiovasculare prin antrenament fizic, graţie programelor de educaţie pentru sănătate implementate în majoritatea ţărilor europene (mai puţin România), a dus la creşterea exponenţială a participanţilor la programe de antrenament fizic. În SUA şi Europa se organizează anual peste 500 de curse de maraton, iar numărul acestora – dar mai ales al participanţilor – este în creştere.   Atleţii de performanţă ating un nivel de efort fizic de cinci-zece ori mai mare decât cel recomandat pentru prevenirea cardiopatiei ischemice (2, 3). Se ridică problema dacă un astfel de antrenament, care poate fi considerat excesiv, nu atrage şi efecte nedorite. Studiile statistice arată că la atleţii de performanţă riscul de fibrilaţie atrială este mai ridicat. Dr. André La Gerche (Spitalul Universitar Leuven, Belgia) a publicat în European Heart Journal un studiu amplu efectuat pe atleţi care au alergat între trei şi 11 ore. A constatat creşteri de troponină, de peptid natriuretic şi semne de disfuncţie ventriculară dreaptă care persistă câteva zile, dar revin apoi la normal. Atragem atenţia asupra creşterii volumului ventriculului drept. Această dilataţie poate genera aritmii. La Gerche arată că, în cursul efortului intens şi prelungit, creşterea presiunii în artera pulmonară este mai importantă decât cea din circulaţia sistemică. Studiile pe animale concluzionează că, în condiţii similare, apar tulburări de ritm cardiac. Dr. Hein Heidbuchel (Spitalul Universitar Leuven) arată că la ciclişti, în timpul cursei se înregistrează aritmii cardiace cu punct de plecare în inima dreaptă, iar după cursă apar niveluri crescute de troponină care pot persista chiar şi câteva zile.   În lumina acestor date, observaţiile noastre dobândesc următoarele interpretări. În cazul 1, ruptura de atriu drept în cazul unui efort static excesiv poate fi legată de creşterea foarte mare a presiunii în cavităţile drepte. În cazul 2, decesul poate fi consecinţa unei aritmii maligne cu punct de plecare în inima dreaptă (ventricul). În cazul 3, documentat şi electrocardiografic, efortul fizic excesiv şi cu componentă dinamică redusă, efectuat probabil şi cu glota închisă, a determinat o creştere importantă de presiune în artera pulmonară, cu dilataţie de inimă dreaptă şi aritmii consecutive. Senzaţia de oboseală intensă obligând la încetarea efortului se explică prin acelaşi mecanism. Ca detaliu electrocardiografic, pe lângă demonstarea originii extrasistolelor în ventriculul drept, atragem atenţia asupra absenţei alterărilor de fază terminală postextrasistolice (în primul complex QRS postextrasistolic), ceea ce pledează împotriva unei ischemii coronariene. Sensibilitatea acestui semn electrocardiografic este însă relativ redusă. 

   Concluzii 

   Efortul fizic intens poate genera aritmii cardiace cu punct de plecare în inima dreaptă. Aceste aritmii se pot exprima şi timp de cel puţin 24 de ore după încetarea efortului, cu remisiune ulterioară.

 Munca ce implică activitate fizică intensă afectează în mod negativ sănătatea inimii, este rezultatul la care au ajuns două studii care s-au concentrat asupra acestei probleme, prezentate în cadrul conferinţei EuroPRevent din 2013, noteazăTime.

Spre deosebire de efortul fizic depus în cadrul orelor de sport, munca fizică are un impact negativ asupra sănătăţii organismului, minimalizând efectele benefice ale unei activităţi sportive.

Un studiu desfăşurat de cercetătorii de la Universitatea Harokopio din Atena a arătat faptul că persoanele a căror muncă implică mai mult efort fizic sunt mai predispuse să dezvolte afecţiuni ale inimii. Mai mult, riscul apariţiei unei probleme cardiace scade cu 20% pentru fiecare unitate de scădere a efortului fizic depus la muncă. Raportul s-a menţinut şi după includerea altor factori care pot dăuna sănătăţii inimii, precum indicele masei corporale în afara limitelor normale, fumatul, diabetul sau un stil de alimentaţie neadecvat.

Un al doilea studiu, realizat de către Departamentul de Sănătate Publică din cadrul Universităţii Ghent din Belgia, a ajuns la concluzii asemănătoare. Studiul a mai subliniat şi faptul că riscul unui eveniment cardiac este mai pronunţat în cazul celor care, pe lângă efortul fizic depus la serviciu, fac exerciţii fizice în timpul liber. Astfel, cei care fac sport şi au un loc de muncă solicitant din punct de vedere fizic au şanse de până la 70% mai mari să dezvolte afecţiuni cardiace. În schimb, un job mai puţin solicitant din acest punct de vedere, dar şi o activitate sportivă moderată spre intensă micşorează riscul problemelor de inimă cu 60%. După luarea în calcul şi a altor factori de risc ce ar putea influenţa negativ sănătatea inimii, cercetătorii au ajuns la concluzia că un om implicat într-o activitate fizică solicitantă la locul de muncă este de patru ori mai expus riscului unei afecţiuni cardiace decât cei cu joburi mai puţin solicitante, dar care fac regulat mişcare.

Dr. Els Clays, autorul celui de-al doilea studiu, a definit activitatea fizică excesivă la serviciu ca fiind, în principiu, legată de ridicarea de greutăţi foarte mari, dar şi de menţinerea unor poziţii nefireşti. Toate acestea conduc la creşterea ritmului cardiac şi a tensiunii arteriale. Expunerea la un astfel de efort pe termen îndelungat, timp de mai multe ore pe zi, poate conduce la dezvoltarea afecţiunilor cardiace.