30 EPICTET

24.

Nu-i ntuneca sufletul cu gnduri ca acestea: "Voi tri necunoscut, ca un om de nimic." Cci a te crede mic, fiindc nu ai o funciune nalt, este a crede c rul i binele tu depinde de lumea extern. Ce? Mririle i banchetele sunt, oare, menirea ta? Nu. Atunci de unde ruinea c nu le ai? i cum s te socoi un om de nimic, cnd tii c valoarea omului nu st n ce pare, ci n ce este el, i tii bine c, n aceast privin, nu te ntrece nimeni.

Dar mi rmn amicii fr ajutor. Cum fr ajutor? Nu le dai bani? Nu-i faci ceteni romani? i, oare, acestea depind de noi ori de altul? i apoi, cine poate da altuia ceea ce el singur nu are?

Adun, deci, bani, zic ei, ca s avem i noi. Dac pot face avere, pstrndu-mi simplitatea, credina i buntatea, artai-mi cum, i voi aduna. Dar dac voi mi pretindei s dau aceste bunuri ale mele ca s v procur vou nite lucruri de nimic, suntei i nedrepi i nebuni. Clici, la wma urmei, ce vrei voi? Bani ori un amic credincios i sincer? Atunci, aici ajutai-m s ajung i nu-mi cerei lucruri care s m sileasc s pierd tocmai aceast calitate.

Dar, zici tu, rmne patria fr ajutor. M rog, de ce ajutor este vorba? Nu va cpta de la mine nici colonade, nici bi, dup cum nu va avea nici nclminte de la fierar, ori arme de la croitor. Dar nu e, oare, mai bine ca s-i dea cine poate? i dac tu i-ai da un alt cetean credincios i supus, n-ar fi un bun dar din partea ta? Desigur. Si atunci vezi c n-ai trit fr a aduce folos rii tale.

'

Ce slujb voi ocupa eu, dar, n ara mea? Aceea care i ngduie s-i pstrezi credina i simplitatea neatinse. Iar dac, dorind s-i serveti ara, le pierzi pe acestea, ntreab-te ce ctig ea din pierderea ta?

25.

i-a trecut cineva nainte la un banchet, la o recepie, la un consiliu? Dac crezi acestea lucruri bune, felicit-! c i-au czut