Epictet - Manualul Si Fragmente_Part14

1
MANUAL. FGMEE 15 Limbajul filosofic al lui Epictet reliefe ideile sale umaniste. Magisl din Nicopolis sce în Kot , dar în-un regis popular i similar cu cel din Noul Testament 1 În rapo � limbajul atic , se diferenţi prin ab de cuvinte compuse, mverbe neuzite, dispiţia dualului, inoducerea latinismelor, �onzia în prepoziţii, nediferenţierea negaţiilor, ecvenrea diminutivelor, aniţe labile în folosirea modurilor la su- bordonate. Toate aceste mărci sînt proprii limbajului popular, nu lite, căci Epictet vorbea mulţimii, nu retorilor, cu forţă şi savoare specifică. Stilul lui Epictet este stil oratoric, prelucrat, oral, adecvat scopului său pedagogic. Fele sînt consite pent a pro- nunţate, nu citite. De aceea nu buie să ne sun repetiţiile, obscurităţile, solecismele. Epictet nu e scriitor, ci pfesor de filosofie ce se adrese ui auditoriu eteroclit. Discipolul su, Aius, publică lecţiile magislui sacrifice docvenţa lor naturală, ce captive interlocutorii. Această docvenţă e variată: avă, dratică, ludică, pitorescă, vială, iar se înalţă la perioa largă şi sonora, u coboara la propoziţia scurtă ori eliptică. Procedeele retorice folosite par- cimonios, mai ales în topica discuului - simei, antiteze, reפtiţii, clauzule etc. - nu sînt aificiale, ci însoţesc flul natural al fîndii. Stilul lui Epictet e ,,nudite atleti că", spe < : . Maha , şi e bine povit ,,moralei milinte" stoice. Întîlnim, lotuşi, imagini apte, foulă incisive şi pitoreşti, compţii <in viaţa comă, ironii savoase, dar toate aceste mijloace de expsie, de la cuvînl vial la mefora raată, sînt puse în slujba raţiunii şi a pedagogiei. Epictet nu prinde interlocutorii, ca Socrate, pla dialecticii, ci ridică spada gîndirii şi rete fulgerător. În ua acestor reflecţii provocate de lec operei lui Epictet, putem conchide că filosofia sa este, pn excelenţă, paideică. Aceas uăreşte iniţierea, dar, mai ales, foarea unui om care cercete şi înţelege legile nai şi ale societăţii. 1. Dougl Sh. Epicte and The N Testament, don, 1914, psim. 2. P. Melcher, De seone Epictetes quibus rebus ab At tica reda discat, Diss., Phil. Hens, voi. XVII, 1Z7. . 1. C. Maha, stoicisme s /'Empire romaine, Pas, 1886, p. 9.

description

Epictet - Manualul Si Fragmente_Part11

Transcript of Epictet - Manualul Si Fragmente_Part14

  • MANUALUL. FRAGMENTE 15

    Limbajul filosofic al lui Epictet reliefeaz ideile sale umaniste. Magistrul din Nicopolis scrie n KotVJl, dar ntr-un registru popular

    i similar cu cel din Noul Testament1 n raport

    limbajul atic , se difereniaz prin abuz de cuvinte compuse, m..lverbe neuzitate, dispariia dualului, introducerea latinismelor, onfuzia ntre prepoziii, nediferenierea negaiilor, frecventarea diminutivelor, granie labile n folosirea modurilor la subordonate. Toate aceste mrci snt proprii limbajului popular, nu literar, cci Epictet vorbea mulimii, nu retorilor, cu for i savoare specific.

    Stilul lui Epictet este un stil oratoric, prelucrat, oral, adecvat scopului su pedagogic. Frazele snt construite pentru a fi pronunate, nu citite. De aceea nu trebuie s ne surprind repetiiile, obscuritile, solecismele. Epictet nu e un scriitor, ci un profesor de filosofie care se adreseaz unui auditoriu eteroclit. Discipolul s:lu, Arrianus, public leciile magistrului flir s sacrifice docvena lor natural, care captiveaz interlocutorii. Aceast docven e variat: grav, dramatic, ludic, pitoresc, trivial, iar fraza se nal la perioada larg i sonora, sau coboara la propoziia scurt ori eliptic. Procedeele retorice folosite parcimonios, mai ales n topica discursului - simetrii, antiteze, repetiii, clauzule etc. - nu snt artificiale, ci nsoesc fluxul natural al fndirii. Stilul lui Epictet are ,,nuditate atleti c", spune < : . Martha , i e bine potrivit ,,moralei militante" stoice. ntlnim, lotui, imagini frapante, formulri incisive i pitoreti, comparaii