Traducere neoficiala

COMISIA COMUNITĂŢILOR EUROPENE

Bruxelles, 12.5.2004 SEC(2004) 567

FOAIA DE LUCRU A PERSONALULUI COMISIEI

Politica Europeană de Vecinatate

Raport pe Ţară

Moldova

{COM(2004)373 final}

2

CONŢINUT 1. INTRODUCERE..............................................................................................................................3

1.1. Politica Europeană de Cooperare cu Ţările Vecine…................................................................3

1.2. Relaţiile între Uniunea Europeană şi Moldova - Cadrul contractual existent în Acordul de

Partneriat........................................................................................................................................... 3

2. PROBLEME POLITICE...................................................................................................................6

2.1. Democraţia şi guvernarea legii................................................................................................... 6

2.2. Drepturile omului şi libertăţile fundamentale............................................................................ 8

2.3. Transnistria ...............................................................................................................................10

2.4. Stabilitate regională and globală...............................................................................................11

2.5. Justiţia şi Afacerile Interne ...................................................................................................... 12

3. SITUAŢIA ECONOMICĂ ŞI SOCIALĂ..................................................................................... 13

3.1. Privire generală la nivel macroeconomic şi social....................................................................13

3.1.1. Dezvoltarea economică....................................................................................................13

3.1.2. Administrarea fiscală, politica monetară şi valutară........................................................13

3.1.3. Situaţia externă…..............................................................................................................14

3.1.4. Situaţia socială şi Politicele de Dezvoltare Umană..........................................................14

3.2. Reforma structurală şi tranziţia progresivă spre o economie de piaţă efectivă şi competitivă.15

3.2.1. Implicarea statului în economie şi privatizare...............................................................15

3.2.2. Cadrul normativ şi dezvoltarea sectorului privat..........................................................16

3.2.3. Sectorul financiar..........................................................................................................16

3.2.4. Dezvoltarea durabilă......................................................................................................17

3.2.5. Relaţiile cu IFI şi alţi donatori.......................................................................................17

3.3. Comerţul, piaţa şi reforma normativă........................................................................................18

3.4. Transport, energetică, societate informaţională, mediu, Cercetare şi Inovaţie….....................21

3

1. INTRODUCERE 1.1. Politica Europeană de Cooperare cu Ţările Vecine

Pe 1 Mai 2004, extinderea Uniunii Europene a avut loc prin aderarea a zece Ţări-Membre noi. Acest eveniment a adus schimbări în geografia politică a UE oferindu-i noi oportunităţi de a-şi îmbunătăţi relaţiile existente cu ţările vecine spre Est şi spre Sud. Uniunea este determinată de a dezvolta în continuare partneriatul cu ţările vecine spre un beneficiu comun, promovînd securitate, stabilitate şi prosperitate. Frontierele externe ale UE nu vor deveni noi graniţe de separare, dar din contra centre de cooparare din ce în ce mai intensă. Politica Europeană de Cooperare cu Ţările Vecine stabileşte obiective ambiţioase pentru partneriatul cu ţările vecine bazat pe acorduri ferme pentru distribuire a valorilor şi reforme politice, economice şi instituţionale. Ţărilor-partenere se propune de a intra în relaţii politice, economice şi culturale mai apropiate cu UE cu scopul sporirii cooperării transfrontaliere şi împărţirii responsabilităţilor în prevenirea şi soluţionarea conflictelor. Uniunea oferă posibilitatea de mizare în Piaţa ei Internă şi de integrare economică ulterioară. Viteza şi intensitatea acestui proces va depinde de dorinţa şi capacitatea fiecărei ţări-partenere de a se angaja în aceast proces larg de lucru. Politica consolidează cadrul existent de cooperare şi se bazează pe acest cadru. Prin prezentul raport, Comisia realizează o apreciere a relaţiilor bilaterale între Uniune şi Republica Moldova. Raportul reflectă progresul rezultat din Acordul de Partneriat şi Cooperare, şi descrie situaţia curentă în anumite domenii de interes particular pentru această cooperare: dezvoltarea instituţiilor politice bazată pe aşa valori ca – democraţia, guvernarea legii, drepturile omului–stipulate în Acord, stabilitatea regională şi cooperarea în domeniul justiţiei şi afacerilor interne, şi reformele economice şi sociale care vor crea oportunităţi noi pentru dezvoltare şi modernizare, liberalizare ulterioară a comerţului şi participare treptată în Piaţa Internă. Raportul oferă un ghid pentru pregătirea planurilor de acţiune comune, şi poate deasemenea servi ca o bază pentru evaluarea progresului viitor al relaţiilor Uniunii cu Republica Moldova. 1.2. Relaţiile între Uniunea Europeană şi Republica Moldova.

Cadrul contractual existent în Acordul de Partneriat Acordul de Partneriat şi Cooperare (APC), care formează baza legală a relaţiilor dintre UE şi Moldova a fost semnat în Noiembrie 1994 şi a intrat în vigoare în Iulie 1998. Acest accord cuprinde un număr larg de domenii cum ar fi: dialogul politic, comerţul şi investiţiile, cooperarea economică, aproximarea legislativă, cultura şi ştiinţa. Părţile recurg la valorile comune pe care le împărtăşesc şi stabilesc înţelegerea de a promova pacea şi securitatea în întreaga lume precum şi rezolvarea neînţelegerilor pe cale paşnică pentru ca principiile democratice şi drepturile omului cît şi principiile economiei de piaţă să susţină politicile lor interne şi externe şi să constitue un element esenţial pentru Acordul de Partneriat. Părţile acordă una alteia atitudine de Cea Mai Favorizată Ţara şi limitează posibilităţile de impunere a restricţiilor pe import şi export. APC deasemenea prevede că pe baza progresului ulterior al reformelor economice din Moldova orientate spre piaţă, va fi luată în consideraţie posibilitatea

4

începerii negocirilor pentru stabilirea Zonei Libere de Comerţ. Concluziile studiului comun asupra efectelor ZLC din 1999 sugerează introducerea ZLC atunci cînd condiţiile normative, administrative şi economice din Moldova îi vor permite să beneficieze pe de plin din stabilirea acestei zone. Diferite instituţii şi structuri funcţionale comune, mai ales cele stabilite în cadrul APC, inclusiv Comitetul de Cooperare Parlamentară, funcţionau fără probleme. Din 1991 UE a oferit asistenţă Republicii Moldova în valoare de 253 milioane €. Aceasta cuprinde asistenţă tehnică din cadrul proiectului TACIS, inclusiv pentru cooperare transfrontalieră, asistenţă macro-financiară prin credite şi granturi pentru echilibrarea balanţei de plăţi, asistenţă prin Programul de Securitate a Alimentaţiei şi asistenţă umanitară. Assistenţa Comunităţii oferită Republicii Moldova (în millioane €) începînd cu anul 1991:

1991

1992

1993

1994

1995

1996

1997

1998

1999

2000

2001

2002/03

Total

Programul de Acţiune Tacis

1,0

9,0*

10,0

9,0

13,1*

14,7*

14,8 + 1,5Res

25,0*

98,1

Programul pentru Proiecte Mici

4,9

4,8

4,7

14,4

Programul de Cooperare Transfrontalieră

2,0

2,7

1,3

0,7

4,0

3

3,7

17,4

Asistenţă Macro-Financiară

27,0**

25,0

20,0

15,0

15,0

102,0

Programul de Securitate a Alimentaţiei

5,5

10,4

15,9

Asistenţă Umanitară

3,9

0,8

0,88

5,5

Total

1,0

36,0

0

35,0

29,0

35,0

2,7

20,8

4,6

31,3

3,8

54,1

253,3

Comisia Europeană, 27.11.2002 * Planificarea financiară este bianuală ** Grant Programul de Acţiune TACIS pentru Moldova din 2003 (25 milione €) este concentrat asupra următoarelor domenii: suport instituţional, legal şi administrativ, promovarea dezvoltării sectorului privat şi adresarea consencinţelor sociale ale tranziţiei. În afară de aceasta, programul regional TACIS cuprinde: cooperarea transfrontalieră, justiţia şi afacerile interne, infrastructura vamală şi din zone de frontieră, energetica şi mediul. Un nou Program Naţional Indicativ current urmează a fi realizat pentru anii 2004-2005.

5

Un grant de 15 milione € a fost alocat Republicii Moldova ca asistenţă macro-financiară, ce va complementa programele FMI şi ale Băncii Mondiale, dar negocierile pentru implementarea acestui grant au fost suspendate din cauza lipsei de progres în reforme şi neexistenţei acordurilor respective ale Republicii Moldova cu FMI şi Banca Mondială, care vor fi stabilite odată cu punerea în acţiune a noului program support al FMI (vezi: 3.2.5. Relţiile cu IFI şi alţi donatori). Programul de Securitate a Alimentaţiei (PSA) este destinat combaterii sărăciei şi îmbunătăţirii securităţii alimentaţiei, incluzînd măsuri în sectorul agricol, reforma funciară şi socială şi administrarea finanţelor publice. O nouă decizie a Comisiei urmează a fi luată pentru proiectele PSA 2004-2005. PSA este un program cu suport bugetar condiţionat de implementarea proiectului FMI. Odată ce programul FMI pentru Republica Moldova a fost suspendat primăvara anului 2003, suportul bugetar fost oprit. Totuşi, componentul asistenţei tehnice a programului a continuat să activeze, şi progresul a fost prelungit pe baza reformelor. Moldova a alocat suport în baza Iniţiativei Europene pentru Democraţie şi Drepturile Omului (IEDDU) în contextul proiectelor regionale în anii 2002-2004. IEDDU susţine iniţiativele societăţii civile care sînt destinate promovării democraţiei şi drepturilor omului. Programul TACIS de Cooperare Transfrontalieră (2004-2006) reflectă direct obiectivele Politicii de Cooperare cu Ţările Vecine: de a permite partenerilor de pe ambele părţi ale frontierelor externe ale UE să adreseze una alteia probleme comune cum ar fi: dezvoltarea economică şi socială în zonele de frontieră, mediul şi bolile transmisibile, imigrarea ilegală şi traficul, gestiunea eficientă a zonelor de frontieră şi contactele între oameni. Programele de Cooperare cu Ţările Vecine (2004-2006) sînt bazate pe instrumentele existente de finanţare, programul TACIS de Cooperare Transfrontalieră, INTERREG şi programul Phare de Cooperare Transfrontalieră. Două proiecte de Cooperare cu Ţările Vecine vor implica Republica Moldova: programul de Cooperare Transfrontalieră cu România şi programul Regional/Transnaţional CADSES. Bugetul prevăzut pentru Moldova pe perioada 2004-2006 constituie 10 milioane € (Cooperarea Transfrontalieră TACIS). Pentru perioada după 2006, Comisia examinează posibilităţile de creare a unui nou Instrument de Cooperare cu Ţările Vecine care să activeze pe ambele părţi ale frontierei externe a UE. Moldova participă în programul YOUTH care promovează contactele între oameni şi cooperarea între reprezentanţii societăţii civile ca: asociaţiile şi ONG în domeniul tineretului. În ceea ce priveşte educaţia, Moldova poate participa în programele Comunităţii – Tempus şi Erasmus Mundus. În Noiembrie 2003, Consiliul Europei a hotărît că - în plus la cele 100 milioane € disponibile în cadrul Deciziei Consiliului Dimensiunii Nordice 2001/777/EC existente a Băncii Europene de Investiţii – va fi prevăzută de BEI o sumă de 500 milioane € pentru creditarea Ucrainei, Rusiei, Moldovei şi Republicii Belarus, în sectoare de avantaj comparativ pentru BEI (de ex.: mediu ambiant, transport, telecomunicaţii, şi infrastructura energetică prioritar în coridoarele Reţelei Trans Europene cu aspect de traversare de frontieră pentru Statele Membre ale UE). Acest mandat extins va fi expus influenţei anumitor condiţii politice şi macro-economice.

---

6

După aderarea României la UE, prevăzută pentru anul 2007, Moldova va deveni un vecin imediat al UE. La Consiliul de Cooperare între UE şi Republica Moldova de la 24 Februarie 2004 ambele părţi au ajuns la concluzia că Politica Europeană de Cooperare cu Ţările vecine oferă un cadru realistic şi de perspectivă pentru consolidarea relaţiei între ele, oferind Moldovei posibilitatea de a beneficia pe de plin de extinderea UE. În Septembrie 2003 Moldova a prezentat Conceptul pentru Integrarea Republicii Moldova în Uniunea Europeană, pe care UE l-a luat în consideraţie deasemenea în vederea pregătirii pentru un posibil Plan de Acţiune în baza Politicii Europene de Cooperare cu Ţările Vecine. În Conceptul dat este exprimată binevoinţa Moldovei faţă de Politica Europeană de Cooperare cu Ţările Vecine, în acelaşi timp exprimîndu-se dorinţa Moldovei de a fi inclusă în Procesul de Stabilizare şi Asociere ce cuprinde ţările Balcanice de Vest. UE consideră că Politica Europeană de Cooperare cu Ţările Vecine, care nu trebuie privită ca o posibilă aderare la UE, fapt reglementat de art. 49 al Tratatului pentru Uniune Europeană, asigură cea mai potrivită bază pentru partneriat. În Martie 2004, Moldova a recunoscut importanţa Politicii de Cooperare cu Ţările Vecine pentru procesul de reformare internă a Moldovei şi apropierea ei de UE. 2. PROBLEMELE POLITICE 2.1. Democraţia şi guvernarea legii Moldova şi-a proclamat independenţa în 1991. Constituţia Republicii Moldova a fost aprobată in 1994 şi modificată ulterior de Parlamentul Republicii Moldova în 2000. Parlamentul, care constă dintr-o cameră de 101 deputaţi aleşi pe un termen de patru ani, este răspunzător pentru puterea legislativă. Preşedintele Republicii este ales de Parlament pe un termen de patru ani. Prim Ministrul este desemnat de Preşedinte, care se consultă cu Parlamentul. Timp de 15 zile după desemnare Prim Ministrul trebuie să ceară de la Parlament un vot confidenţial cu privire la cabinet şi programul său de lucru. La ultimele alegeri parlamentare, care au avut loc la începutul anului 2001, Partidul Comunist din Moldova (PCM) a obţinut majoritatea constituţională de 71 locuri în Parlament. Alte două fracţiuni parlamentare sînt: Alianţa “Moldova Noastră” (formată din diferite partide social-democratice şi centriste, 19 locuri) şi Partidul Creştin Democrat (11 locuri). Parlamentul l-a ales în calitate de preşedinte pe liderul Partidului Comunist din Moldova, Vladimir Voronin şi a ratificat guvernul condus de Prim Ministrul Vasile Tarlev. Alegerile locale au avut loc în 2003 (2002 în regiunea autonomă Găgăuzia). Următoarele alegeri parlamentare sînt programate pe primăvara anului 2005. Cadrul legal al Republicii Moldova asigură baza pentru alegeri democratice şi totuşi mai continuă unele modificări şi clarificări ale legislaţiei curente. Alegerile parlamentare din 2001 şi alegerile locale recente au fost supravegheate de OSCE, care le-au apreciat ca libere şi cinstite. În ultimii ani, totuşi, OSCE şi Consiliul Europei (CoE) şi-au exprimat tot mai multe îngrijorări în privinţa implementării practice a principiilor democratice de bază din Moldova. Observatorii OSCE care supravegheau alegerile locale din 2003, deşi au ajuns la concluzia că alegerile au fost bine-administrate şi corespundeau în general standardelor internaţionale, şi-au exprimat unele preocupări în special în ceea ce priveşte confidenţialitatea votului, intimidarea candidaţilor în opoziţie, separarea incompletă a partidului şi guvernului - incluzînd rapoartele de folosire incorectă a

7

resurselor publice în scopurile campaniei publicitare - şi părtiniri evidente în favoarea autorităţilor obligatorii la Postul Naţional de Televiziune. Legea cu privire la partide politice şi organizaţii socio-politice a fost recent trecută spre examinare şi acum urmează a fi examinată de Consiliul Europei. Conform aprecierilor CoE proiectul precedent a avut un număr de neajunsuri, în special cu privire la regulile de înregistrare şi suspendare a partidelor politice. Consiliul Europei deasemenea a evidenţiat problemele legate de legea ce reglementează statutul şi imunitatea parlamentarilor. Reformele administrative locale, care au intrat în vigoare în Martie 2003, au consolidat administraţia centrală şi au slăbit puterea administraţiei locale. Modificările la legea cu privire la Administraţia Publică Locală au redus autonomia financiară a administraţiei locale şi au contribuit la reorganizarea unităţilor teritoriale, înlocuind 10 entităţi (judeţe) prin 31 districte teritoriale mai mici (raioane). Conform reformei judiciare care a început în 1995, sistemul juridic din Moldova cuprinde Curtea Supremă de Justiţie, curţile de apel şi curţile de primă instanţă precum şi sistemul curţilor economice inclusiv Curtea Economică de Apel din Moldova (excluzînd Transnistria) şi are 463 judecători şi în jur la 1000 de procurori. Procurorul General este numit de Parlament pe termenul de cinci ani şi poate proceda independent de Ministerul Justiţiei şi Ministerul Afacerilor Interne. Cît Constiţia atît şi Legea cu privire la Sistemul Juridic stipulează că sistemul juridic este independent de puterea executivă şi cea legislativă. Judecătorii sînt numiţi de Preşedintele Republicii la propunerea Consiliului Superior de Magistraţi, cu excepţia judecătorilor Curţii Supreme de Justiţie, care sînt desemnaţi de Parlament. Ei sînt numiţi pe viaţă urmînd desemnarea iniţială pe 5 ani. Problema independenţei judecătorilor, legată de desemnare şi destituire din funcţie, este acum pusă în discuţie. O petiţie de 30 judecători destituiţi a fost prezentată Curţii Europene pentru Drepturile Omului la sfîrşitul anului 2002. Precum a fost raportat, judecătorii rămîn vulnerabili la presiune externă şi corupţie. Guvernul Republicii Moldova recunoaşte că în reforma judiciară prioritar rămîne: consolidarea puterii juridice, în special independenţa judecătorilor şi procurorilor, executarea deciziilor judiciare, instruirea personalului, asigurarea accesului la justiţie şi optimizarea cooperării între diferite ramuri. Calificarea judecătorilor a fost unul din domeniile de bază abordat în programul comun al CE şi Consiliului Europei în suportul Preşedinţiei Republicii Moldova a Consiliului Europei, care a durat din Mai pînă în Noiembrie 2003. În Iunie 2002, Ministerul Justiţiei şi Consiliul Europei au semnat un Plan de Acţiune în domeniul reformelor juridice şi legale din Moldova. În contextul acestor reforme legislative a fost introdus un nou Cod Penal, Cod de Proceduri Penale, Cod Civil şi Cod de Proceduri Civile. După independenţă, Moldova a înfruntat o problemă dublă de a forma o administraţie publică proprie şi în acelaşi timp de a transforma administraţiile Sovietice locale în structuri adaptate la cerinţele societăţii democratice şi economiei de piaţă. Guvernul Republicii Moldova recunoaşte că sarcina a fost îndeplinită numai parţial: capacitatea instituţională în sectorul public rămîne redusă şi instituţiile guvernamentale nu sînt capabile de a funcţiona eficient din cauza inconstanţei structurilor funcţionale şi instituţionale ale acestora; metodele de selectare şi promovare trebuie perfecţionate.

8

Raportul de Transparenţă Internaţională (TI) a corupţiei mondiale din 2003 plasează Moldova pe locul 100. Rezultatele sondajelor opiniei publice plasează problema corupţiei pe locul doi ca importanţă în Moldova după sărăcie. În 2003 Grupul de State Contra Corupţiei al Consiliului Europei (GRECO) a declarat că “Republica Moldova este fără îndoială una din ţările profund afectate de corupţie”. Printre cauzele enumerate ale nivelului înalt de corupţie din Moldova sînt: nivelul insuficient de conştientizare publică, nivelul etic şi profesional scăzut al funcţionarilor publici, prevenire insuficientă, lipsa eficienţei sistemului juridic şi insuficienţa voinţei politicienilor de a accelera combatarea corupţiei. Alţi analişti deasemenea enumără sărăcia şi performanţa slabă a agenţiilor guvernamentale ca inspectoratul fiscal. Moldova se află în procesul consolidării cadrului său normativ destinat combaterii corupţiei şi crimei organizate la nivel naţional şi internaţional. Ea a semnat, dar pînă cînd nu a ratificat Convenţiile Legilor Penale şi Civile ale Consiliului Europei împotriva corupţiei şi s-a angajat în iniţiative ca: Consiliul Europei de State contra Corupţiei (grupul GRECO ), Iniţiativele Pactului de Stabilitate contra Corupţiei şi Crimei Organizate. Parlamentul Republicii Moldova a aprobat în Aprilie 2001 programul guvernamental 2001-2005 de Combatere a Crimei Organizate, Corupţiei şi Protecţionismului concentrat mai ales asupra combaterii corupţiei printr-un cadru legal consolidat şi un mediu financiar mai transparent. Implementarea măsurilor din programul pentru anii 1999-2002 încă continuă. A fost legiferat Codul Penal nou şi Codul Procedurilor Penale şi fondat Centrul pentru combaterea crimelor economice. În Mai 2001, guvernul a fondat Consiliul de Coordonare pentru combaterea corupţiei. Alte reforme par a fi încetinite din cauza resurselor financiare limitate. Domeniile de senzitivitate deosebită faţă de eforturi anticorupţionale includ: achiziţiile publice, poliţia, sectorul vamal şi sănătatea. 2.2.Drepturile omului şi libertăţile fundamentale Moldova a ratificat majoritatea proiectelor internaţionale pentru Drepturile Omului. Ea este membrul Consiliului Europei şi se află sub supravegherea acestei organizaţii. Înaintea preluării conducerii Comitetului Ministerial al Consiliului Europei în Mai 2003, Moldova şi-a declarat intenţia de a contribui la respectarea valorilor democratice şi normelor Consiliului Europei în toate statele membre pe baza exemplului propriu de respectare a tuturor înţelegerilor. Astfel, 12 Tratate şi Protocoale ale Consiliului Europei au fost adoptate de Moldova cu un an înaintea preşedinţiei sale. Cu toate acestea, Consiliul Europei a notat unele probleme în implementarea deciziilor Curţii Europene pentru Drepturile Omului. La sfîrşitul anului 2003 Moldova a adoptat Planul Naţional de Acţiune pentru promovarea Drepturilor Omului. Documentul, elaborat în colaborare cu Programul de Dezvoltare al Naţiunilor Unite (PDNU) şi ulterior aprobat de Parlamentul Republicii Moldova, conţine recomandări şi identifică măsuri practice pentru îmbunătăţirea situaţiei. UE şi CoE deasemenea au întreprins un program de promovare a Drepturilor Omului şi a guvernării legii în Moldova. Moldova a ratificat nucleul convenţiilor NU pentru drepturile omului, cu excepţia Protocolului Opţional pentru Acordul Internaţional Civil şi al Drepturilor Politice şi Protocolului Opţional pentru Convenţia contraTorturii.

9

RM a aprobat toate convenţiile fundamentale ILO (munca obligată, libertatea asociaţiilor, negocieri colective, munca copilului şi discriminarea în angajare). Toată legislaţia Moldovei asigură condiţii relativ favoabile pentru dezvoltarea societăţii civile. De la independenţă, numărul de ONG a ajuns la 2700 de ONG înregisterate în 2001. Cu toate acestea, conform OSCE, modificările recente la Legea cu privire la Partide Politice şi Organizaţii Socio-Politice pot afecta negativ libertatea asociaţiei şi protecţia informaţiei. În special, cerinţa de a oferi autorităţilor aferente o înştiinţare cu 15 zile înainte de adunările propuse a fost considerată de Comitetul NU pentru Drepturile Omului o restricţie impusă libertăţii adunării. Întrebări similare au fost deasemenea puse în discuţie de Secretarul-General al Consiliului Europei pentru libertatea exprimării, adunării şi asociaţiei. Moldova are mijloace de informare active şi independente. Cu toate acestea, legislaţia şi proiectele recente (modificările din 2003 la Legea cu privire la Accesul la Informaţie şi proiectul de lege recent cu privire la restructurarea difuzorului public) au cauzat preocupări mai ales în ceea ce priveşte independenţa jurnaliştilor. În Martie 2004 OSCE şi Consiliul Europei în comun au emis o recomandare asupra modalităţii de structurare a difuzorului public. Un număr de evenimente recente au accentuat aceste preocupări: problemele legate de înregistrarea a două staţii de radio locale, declaraţia directorului general al Teleradio Moldova despre impunerea raportată de către Consiliul de garanţi ai programului “ora guvernului”şi destituirea lui ulterioară din funcţie şi penalizări ridicate impuse ziarelor locale şi liderilor opoziţiei pentru calomnie. Aceste evenimente au fost subliniate de OSCE şi CoE ca motive pentru preocupare. Moldova s-a alăturat la cele mai importante programe internaţionale pentru drepturile copilului şi în special la Convenţia Internaţională pentru Drepturile Copilului. În 2002 Moldova a iniţiat procedura de alăturare a Protocolului pentru Traficul de Copii, Prostituţia Copiilor şi Pornografia Copiilor la Convenţia menţionată. Comitetul NU pentru Drepturile Copilului în Recomandările sale din Octombrie 2002 a exprimat aprecierea generală a cadrului legislativ relevant, dar a evidenţiat necesitatea perfecţionărilor ulterioare şi securitatea implementării şi finanţării adecvate. Codul Penal nou, care a intrat în vigoare în Iunie 2003, este destinat creşterii nivelului de protecţie a copilului, conţinînd prevederi în special cu privire la formele grele ale muncii copiilor. Statistica oficială din 2001 evidenţiază existenţa a 13,500 de copii aproape instituţionalizaţi în orfelinate, pe cînd ONG estimează existeţa a pînă la 30,000 de copii în instituţii sau familii adoptive. În ceea ce priveşte drepturile minorităţilor naţionale, Moldova a semnat în 1996 Convenţia Consiliului Europei pentru Protecţia Minorităţilor Naţionale. Legislaţia Republicii Moldova atribuie un statut special limbei ruse în comunicarea interetnică. În afară de aceasta, în regiunile unde populaţia ucraineană, rusă, bulgară sau alte minorităţi etnice formează o porţiune semnificativă a populaţiei, se permite folosirea limbii minorităţii de administraţia publică, cît şi la întocmirea actelor oficiale. Legea garantează dreptul educaţiei preşcolare, generale, profesionale şi superioare în limba moldovenească şi rusă, în acelaşi timp oferind posibilitate membrilor altor minorităţi de a se bucura de dreptul de a studia în limba lor naţională. Totuşi, conform Comitetului NU pentru Drepturile Omului lipseşte implementarea eficientă. Au apărut probleme în legătură cu situaţia comunităţilor române şi găgăuze care continuă să înfrunte discriminare, mai ales în regiunile rurale. Libertatea religioasă este protejată de lege şi în general respectată. Cu toate acestea, legea cu privire la confesiunile religioase trecută în Iulie 2002 conţinea cîteva aspecte, care, conform susţinerilor Consiliului Europei, ar putea provoca probleme cu privire la compatibilitatea acestei legi cu

10

cerinţele Convenţiei Europene pentru Drepturile Omului. Modificările au fost ulterior introduse în proiectul nou de lege care ia în consideraţie o parte din comentariile experţilor Consiliului Europei. Moldova a anulat pedeapsa cu moartea în 1997, cînd a ratificat Protocolul № 6 la Convenţia Europeană pentru Drepturile Omului. Deşi au fost observate unele îmbunătăţiri în condiţiile de detenţie, neajunsuri serioase încă se mai găsesc. Raportul Comitetului NU pentru Drepturile Omului din Iulie 2002 a stabilit că condiţiile de detenţie nu corespund standardelor internaţionale. O delegaţie a Comitetului Consiliului Europei pentru Prevenirea Torturii (CPT) care a vizitat ţara în 2001 a primit multe afirmaţii nefondate de maltratare fizică a deţinuţilor, în special în timpul interogărilor. În multe cazuri delegaţia CPT a considerat acest tratament a fi tortură. Deţinuţii au insuficienţă de hrană şi apă şi access foarte limitat la asistenţă medicală. Lipsa legislaţiei specializate cu privire la minori şi instituţii de detenţie rezultă în faptul că infractorii minori sînt deţinuţi împreună cu cei adulţi, în special în timpul investigaţiei. Acest fapt îi expune la violenţă şi tratament aspru. Moldova a semnat, dar nu a ratificat statutul de la Roma pentru stabilirea Curţii Penale Internaţionale. Deşi principiul egalităţii între bărbaţi şi femei este prevăzut de Constituţie, în Moldova nu există lege specială cu privire la discriminarea între bărbaţi şi femei. Un studiu asupra statutului femeii în Moldova condus PDNU în 1998 indică o creştere periculoasă a discriminării între sexe în ultimii ani. Studiul evidenţiază o reducere în implicarea femeii în administraţie şi în instituţii superioare de învăţămînt. Femeile sînt tot mai des expuse la violenţă atît în familie, cît şi în afara ei şi sînt victimele traficului crimei organizate. Constituţia şi legislaţia Moldovei prevede dreptul de stabilire a sindicatelor. În Moldova există două comitete sindicale – Confederaţia Sindicalistă a Moldovei (CSM) şi "Solidaritate". CSM enumără aproximativ 80% din numărul total al membrilor sindicali. 2.3. Transnistria Transnistria, regiune separatistă situată la frontiera de est a Moldovei, a petrecut un război scurt cu Moldova în 1992. După încetarea războiului, ambele părţi se aflau dealungul unei graniţe de separare apărate de forţele de menţinere a păcii alcătuite din trupele ruse şi trupele din ambele părţi a liniei de separare. Autoproclamată “Republica Transnistreană Moldovenească” nu este recunoscută pe plan internaţional. Transnistria se întinde pe o fîşie îngustă de pămînt cu lungimea totală de aproape 200 kilometri la frontiera de est a Moldovei, practic în întregime plasată între hotarul cu Ucrainia şi rîul Nistru. Teritoriul Transnistriei alcătuieşte 3,567 kilometri patraţi (11% din teritoriul Republicii Moldova) şi populaţia include 600,000 de oameni. Moldovenii constituie aproape 40% din populaţie, restul 60% constituie Ucrainenii şi Ruşii. Limbele “oficiale” sînt rusă, moldovenească şi ucraineană. În această regiune se produce oţel, aparate mecanice şi electrice, energie electrică, mobilă, ţesături, încălţăminte, vin şi coniac. Conform datelor raportate, în Transnistria există cîteva uzine producătoare de arme. Conform OSCE, situaţia de respectare a drepturilor omului în regiunea separatistă este nesatisfăcătoare. Drepturile minorităţilor, în special dreptul limbii , nu sînt respectate. Un număr mic

11

de şcoli în limba moldovenească funcţionează datorita eforturilor OSCE. Libertatea exprimării şi diversitea de opinii erau permanent supuse unui atac, precum şi asociaţiile şi partidele politice, opiniile cărora nu corespundeau cu cele ale autorităţilor. Transnistria este deseori numită centru de trafic ilegal divers, precum: contrabanda cu arme, fiinţe umane, droguri. Din 1993, OSCE activa în calitate intermediar pentru rezolvarea conflictului Transnistrean, alături de Federaţia Rusă şi Ucraina. UE în ultimii ani şi-a mărit numărul angajamentelor politice îndreptate spre rezolvarea conflictului, rămînînd profund implicată în asistarea acestui proces. UE recunoaşte faptul că rezolvarea acestui conflict este momentul principal care oferă ţării posibilitatea de a se dezvolta într-un vecin stabil şi sigur al Uniunii. În 2003 o Comisie Constituţională Comună (CCC) a fost formată de cele două părţi, dar progresul în lucrul acestei comisii era foarte lent. UE contribuie cu sfaturi de expert fiind în calitate de observator al CCC. În 2003 UE şi SUA au introdus o interdicţie asupra eliberarării vizei membrilor de conducere a regimului separatist pe o perioadă de un an, din cauza obstacolelor puse de ei pentru rezolvarea politică a conflictului. UE a reînoit impunerea acestei interdicţii în Februarie 2004. Conflictul Transnistrean a luat amploare deasemenea în termeni economici. Majoritatea structurilor industriale ale Moldovei sînt localizate în Transnistria, alături de centrale electrice importante. Ruperea legăturilor comerciale între Moldova şi Transnistria are un efect negativ asupra ambelor părţi, majorat în Moldova de efectul negativ al reducerii veniturilor şi taxelor vamale acumulat în bugetul naţional. Un număr de măsuri şi contra-măsuri luate de ambele părţi au adîncit impactul negativ. Regiunea Transnistreană a acumulat datorii externe considerabile mai ales producătorului de gaz din Rusia “Gazprom”, care ar putea înrăutăţi situaţia datoriei în Moldova. Elementul-cheie în orice efort de a ajunge la rezolvarea problemei este legat de asigurarea controlului exercitat de Moldova asupra întregului său teritoriu vamal. Comisia a favorizat în Martie 2003 o întîlnire tehnică între Moldova şi Ucraina pe această problemă. În Mai 2003 Ucraina şi Moldova au semnat un acord important cu privire la sigilii vamale, în rezultatul căruia Ucraina recunoaşte numai sigiliile vamale noi din Moldova (care sînt emise numai în Chişinău). Acest acord extinde controlul Moldovei asupra exporturilor din Transnistria. Comisia a convocat a doua întîlnire în Ianuarie 2004. Moldova şi Ucraina au raportat progresul realizat, în special în delimitarea frontierei şi în controlul comun al frontierei în afara porţiunii Transnistrene de frontieră comună.

Muniţiile (evaluate la 42,000 tone pînă la 2003), echipamentul şi trupele ruse sînt staţionate în Transnistria. Conform angajamentului Rusiei luat la summit-ul OSCE de la Istanbul din 1999, scoaterea acestora din Transnistria va fi finisată la sfîrşitul anului 2002. La întîlnirea din Porto a miniştrilor OSCE acest termen-limită a fost prelungit pînă la sfîrşitul anului 2003. După un progres bun din prima jumătate a anului 2003 (35% din totalul muniţiilor rămase în Transnistria), retragerea lor a continuat într-un temp lent şi Rusia nu s-a conformat graficului. UE continuă să accentueze aşteptările sale că Rusia va retrage muniţiile fără întîrziere ulterioară. 2.4. Stabilitatea regională şi globală Moldova este membrul Naţiunilor Unite, Fondului Monetar Internaţional, Băncii Mondiale, Organizaţiei Mondiale a Comerţului (OMC) şi Băncii Europene pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (BERD). Moldova este deasemenea membrul Consiliului Europei şi a Organizaţiei pentru Securitate şi Cooperare în Europa. OSCE este representată în Moldova de misiunea permanentă şi este

12

implicată, în special, în stabilizarea situaţiei cu Transnistria. Consiliul Europei este reprezentat de locţiitor special al Secretarului General. Moldova deasemenea face parte din numeroase organizaţii regionale, inclusiv Comunitatea Statelor Independente (CSI), Iniţiativa Europeană Centrală şi Cooperarea Economică dintre ţările bazinului Mării Negre. În 2001 Moldova a aderat la Pactul de Stabilitate în Europa de Sud-Est în calitate de stat beneficiar. Moldova deasemenea participă în calitate de observator în iniţiativa pentru crearea Pieţii Regionale de Energetică în Europa de Sud-Est. Moldova a aderat la Tratatul de Ne-Proliferare a Armelor Nucleare, dar nu a semnat al treilea Protocol al Convenţiei cu privire la producerea şi traficul ilegal de arme. Moldova şi-a luat angajamentul de a lupta contra terorismului la nivel internaţional şi se află în procesul de ajustare a legislaţiei sale cu privire la lupta contra terorismului . 2.5. Justiţia şi Afacerile Interne Din cauza situaţiei sale economice şi amplasării geografice, Moldova a apărut în calitate de ţară cu cel mai înal nivel de provenienţă şi tranzit al traficului de femei şi copii.¹ În Septembrie 2003 a început să activeze Comitetul Naţional pentru combaterea traficului. În 2001 guvernul a format Serviciul de Stat pentru Migraţie. În acelaşi timp, traficul de fiinţe umane a devenit pedepsit de lege şi guvernul a aprobat Planul Naţional de Acţiune pentru combaterea traficului de fiinţe umane. În 2002 a fost fondat un Directorat pentru Combaterea Traficului de Fiinţe Umane în cadrul Ministerului Afacerilor Interne. Două legi noi cu privire la “Traficul de Fiinţe Umane” şi “ Traficul de Copii” au fost aprobate în acelaşi an. Moldova are acorduri de readmitere în vigoare cu Polonia, Ungaria şi România şi va începe implementarea acordurilor similare cu Ucraina, Lituania şi Italia. Moldova a ratificat Convenţia NU cu privire la statutul refugiaţilor şi Protocolul acesteia din 1967. În 2002 a fost trecută spre examinare o lege cu privire la statutul refugiaţilor în corespundere cu standardele internaţionale. Cererile sînt examinate de Comisia specială sub conducerea Preşedintelui Republicii şi deciziile ei pot fi contestate la tribunal. Departamentul Trupelor de Apărare a Zonei de Frontieră este responsabil pentru protecţia frontierelor Moldovei şi funcţionează ca Poliţie de Frontieră. Gărzile de Frontieră colaborează intens cu Ministerul Afacerilor Interne şi Procuratura Generală colectînd şi făcînd schimb de informaţie legată de traversarea de către traficanţi şi victime a zonei de frontieră. Gărzile de Frontieră deasemenea oferă ajutor Directoratului de Combatere a Traficului de Fiinţe Umane din cadrul Ministerului Afacerilor Interne prin realizarea activităţilor de investigaţie la punctele de control. În afară de aceasta, ele cooperează cu OIM primind la punctele de control victimele repatriate ale traficului. Moldova a semnat (în 2000) dar pînă cînd nu a ratificat Convenţia NU împotriva Crimei Organizate Transnaţionale (Convenţia de la Palermo) şi protocoalele sale cu privire la contrabanda de migranţi şi Traficul de oameni. Convenţia Europeană cu privire la Extradare a fost ratificată în 1997 dar Moldova a rezervat dreptul de a nu-şi extrăda cetăţenii proprii. Convenţia Europeană pentru Asistenţă Reciprocă în Probleme Criminale a fost ratificată de Republica Moldova şi a intrat în

13

vigoare în Mai, 1998. Un factor special ce afectează lupta împotriva corupţiei este separarea de facto a Transnistriei, care împiedică autorităţile din Moldova de a urmări activitatea criminală de cealaltă parte a Nistrului. ¹ Raportul Organizaţiei Internaţionale pentru Migraţie (OIM) Guvernul Republicii Moldova a recunoscut ameninţările consumului şi traficului tot mai sporit de droguri din ţară şi a adoptat un Plan de Acţiune pentru anii 2003-2004 de luptă contra consumului şi traficului de droguri. Priorităţile principale includ: reducerera cererii pentru stupefiante prin luarea de măsuri preventive; combaterea cultivării plantelor ce conţin substanţe narcotice; lupta contra traficului ilegal şi asigurarea de control eficient asupra circulaţiei legale a substanţelor narcotice şi cooperarea internaţională. Cu toate acestea, mai există posibilitate de perfecţionare în domeniul coordonării şi cooperării între agenţiile de consolidare a legislaţiei, instruirii personalului şi aprovizionării cu echipament tehnic necesar. În Noiembrie 2001 Parlamentul Republicii Moldova a aprobat Legea cu privire la prevenirea şi lupta contra spălării banilor. Moldova a ratificat Convenţia Consiliului Europei cu privire la Spălare, Percheziţionare şi Confiscare a Banilor Proveniţi din Activitatea Criminală care este în vigoare din Septembrie 2002. Tot în 2002 a fost fondat un Centru de combatere a crimelor economice şi a corupţiei. Moldova este membru al Comitetului Moneyval care include membrii Consiliului Europei care nu au statutul de membru al OECD Financial Action Task Force-FATF. În Martie 2003 a fost adoptat un nou Cod Penal ce transformă spălarea banilor în delict criminal. Cu toate acestea, Moldova încă nu corespunde unui număr de standarde internaţionale fundamentale ca, de exemplu, recomandările FATF, inclusiv în legătură cu stabilirea unităţii de inteligenţă financiară. Moldova participă la un număr de Tratate bilaterale cu ţările CSI cu privire la asistenţă reciprocă în probleme criminale deasemenea şi la un Acord trilateral între Moldova-Ucraina-România cu privire la combaterea crimei organizate în regiunile de frontieră. 3. SITUAŢIA ECONOMICĂ ŞI SOCIALĂ 3.1.Privire generală la nivel macroeconomic şi social 3.1.1. Dezvoltare economică Tranziţia Moldovei spre economie de piaţă a fost marcată de o recesiune profundă şi îndelungată. Creşterea economică a reluat în 2000, dar producţia globală constituie mai puţin de o jumătate din cea din 1989. Ca rezultat, INB real pe cap de locuitor este cel mai scăzut din Europa (1560 US$ în termenii paritatăţii puterii de cumpărare, 2002) şi nivelul sărăciei foarte înalt. Banca Mondială clasifică Moldova ca o ţară cu nivel scăzut de venituri. Pe parcursul anilor 1990 structura economică a Moldovei s-a modificat semnificativ. Ponderea sectorului agrar a scăzut pînă la 26% din PIB în 2001, de la 43% în 1991. Cota parte a sectorului industrial deasemenea a descrescut substanţial şi acum constituie 24% din PIB (de la 33% în 1991). Ponderea sectorului de servicii a crescut la 50% din PIB. Acest sector a fost unicul care a înregistrat o creştere pozitivă, cu toate că limitată, pe parcursul decadei 1991-2000. PIB-ul Moldovei este în creştere din anul 2000. Creşterea a fost accelerată în 2001 şi 2002 (6.1% şi 7.2%) şi este aşteptată să constituie 6% în 2003. Transferurile cetăţenilor Moldovei de peste hotare au fost principalul factor pozitiv al creşterii economice din perioada 2000-2003, favorizînd o creştere durabilă în consumurile manajelor şi

14

exporturi. Afluxul transferurilor a crescut stabil, de la 8% din PIB în 1999 la 19% din PIB în 2003. Transferurile încurajatoare au dat posibilitate economiei de a susţine lacuna negativă substanţială dintre exporturi şi importuri; în pofiida creşterii medii duble a exporturilor, deficitul comerţului şi serviciilor practic s-a triplat în perioada dintre 1999 şi 2003. Cheltuielile de investire au fost efectuate neomogen în perioada respectivă. Formarea capitalului fix a rămas în urma creşterii PIB-ului şi cota parte a investiţiilor a scăzut de la 18.4% din PIB la 16.6% (1999-2002). 3.1.2. Administrare fiscală, poltică monetară şi valutară Gestiunea finanţelor publice a Moldovei este constrînsă de o datorie sporită, pe care ţara nu a fost capabilă să o deservească. Din 1995 pînă în 1997, deficitul a crescut de la 6.8% la 10.2% din PIB. Guvernul s-a bazat mult pe datoriile externe, care au ajuns la media anuală de 6.5% din PIB. În 1998 şi 1999, criza financiară din Rusia a dus la micşorarea bruscă a exporturilor şi la deprecierea considerabilă a valutei naţionale în relaţie cu $ american majorînd raportul datorii la PIB pînă la aproximativ 80%. Către 1999, deservirea datoriei a ajuns la mai mult de patru cincimi din venitul guvernului central. Expunerea Moldovei la datorii este în primul rînd către creditorii multilaterali (în special către Banca Mondială, FMI, BERD), şi în mare măsură pe termeni de concesie; Rusia şi alţi membri ai Clubului de la Paris deasemenea se enumără printre creditorii importanţi ai Moldovei. În afară de aceasta Moldova are o datorie mare – ce constituie aproape o jumătate din datoria totală a guvernului – către Gazprom, monopolistul exporturilor de gaz din Rusia. Politica fiscală s-a consolidat considerabil la sfîrşitul anilor 1990 şi către 2001 deficitul fiscal imens s-a transformat în surplus. Reducerea cheltuielilor a fost aplicată pentru toate categoriile de cheltuieli. În special, între 1997 şi 2001, au fost reduse drastic cheltuielile sociale.Cheltuielile pe educaţie şi asistenţă madicală s-au înjumătăţit, pe cînd cheltuielile pentru protecţia socială calculate ca cota parte din PIB au descrescut aproape pînă la 40% (totuşi o creştere considerabilă a avut loc în 2002). Cheltuielile de investiţie, deasemenea, au fost reduse la mai mult de o jumătate. În acelaşi timp, o reducere considerabilă în veniturile fiscale în perioada respectivă a afectat majoritatea categoriilor de venit. Guvernul a hotărît de a majora resursele financiare din privatizare, dar veniturile rezultate s-au dovedit a fi cu mult mai joase de cele aşteptate . Din 2002 Moldova a cunoscut anumite dificultăţi în deservirea datoriei, inclusiv celei cu Euroobligaţiuni. Situaţia fiscală rămîne destul de serioasă. Previziunile pe anul 2004 arată o insuficienţă continuă de finanţare. Poziţia fiscală de constrîngere, supportul IFI cît şi asigurarea termenilor preferenţiali de rambursare a datoriei rămîn factori necesari pentru restabilirea stabilităţii macroeconomice. Pe parcursul anilor 1990, Banca Naţională a Moldovei (BNM) a reuşit să reducă treptat nivelul inflaţiei şi să stabilizeze rata de schimb (cu toate că în 1998 criza din Rusia temporar a dus la o depreciere nominală considerabilă a leului şi la o creştere a inflaţiei). Situaţia s-a înrăutăţit în 2003 cînd creşterea IPC din an în an a ajuns la 15.7%. 3.1.3. Situaţia externă Contul curent al Moldovei arăta repetat un deficit considerabil. Deficitul a crescut în 1998 la aproximativ 20% din PIB. Acesta a fost ulterior redus, dar iarăşi a început să crească în 2002 datorita unei cereri mari pentru import. Exporturile şi transferurile de bani ai muncitorilor, totuşi, au

15

compensat într-o anumită măsură efectul negativ al creşterii importurilor reflectate în balanţa de plăţi. 3.1.4. Situaţia Socială şi Politicile de Dezvoltare Umană Situaţia pe piaţa muncii din Moldova s-a înrăutăţit considerabil pe parcursul anilor 1990, odată cu performanţa slabă a PIBului. În timpul crizei din Rusia din August 1998 rata de angajare a scăzut din an în an cu 18.2%. Creşterea pozitivă a ratei de angajare a apărut numai în 2003. A fost înregistrată o ameliorare treptată a şomajului, rata lui descrescînd de la 11.1% la sfîrşitul anului 1999 la 8.7% la sfîrşitul anului 2003. A fost înregistrată o emigrare sporită a forţei de muncă moldoveneşti. Deşi estimările numărului de moldoveni ce lucrează peste hotare (majoritar în Rusia, Europa de Sud-Est şi UE) variază mult, unele surse evaluează ieşirea forţei de muncă din ţară la 30% din totalul forţei de muncă. Guvernul este responsabil pentru elaborarea şi implementrea standardelor naţionale de învăţămînt. Acestea formează baza sistemului educaţional şi asigură fundamentele pentru recunoaşterea Diplomelor şi Certificatelor naţionale. Cu scopul de a face sistemul educaţional mai efectiv şi a crea o piaţă a serviciilor educaţionale a fost elaborat sistemul naţional pentru evaluare academică şi acreditare a instituţiilor educaţionale. Au avut loc anumite schimbări calitative şi cantitative în structura şi conţinutul acestui sistem, mai ales odată cu adoptarea legii cu privire la Învăţămînt din 1995. Sistemul superior de învăţămînt cuprinde 46 de universităţi, inclusiv 14 universităţi publice subordonate Ministerului Educaţiei şi altor ministere de sector şi 32 universităţi private. Învăţămîntul superior pe termen scurt cuprinde 67 de colegii, inclusiv 43 publice şi 24 private. În anul 2000 a început procesul de acreditare pentru a contribui la îmbunătăţirea calităţii educaţiei din universităţi. Diplomele emise de universităţile şi colegiile acreditate vor fi recunoscute de ţările ce au semnat Convenţia de la Lisabon din 1997. În ultimii ani în Moldova a fost înregistrată o creştere a ratei de şcolarizare, de la 79% în 1995 la 94% în 2001, necătînd la faptul că Moldova este o ţară săracă şi că au avut loc reduceri considerabile în cheltuielile destinate educaţiei. Constrîngerile recente a bugetului nu oferă multă posibilitate de manevrare în sectorul educaţional. Sărăcia este o problemă acută în Moldova. Ca rezultat al recesiunii îndelungate din anii 1990, straturi largi ale populaţiei au sărăcit, mai ales în zonele rurale, unde incidenţa sărăciei alimentare este cu 60% mai mare decît în zonele urbane. Conseciţele sînt: consumul redus de calorii, creşterea mortalităţii infantile, reducerea posibilităţii de acces la învăţămîntul primar şi sporirea traficului de fiinţe umane. Există unele semne că îmbunătăţirea situaţiei economice începînd cu anul 2001 a început să reducă sărăcia, dar în 2002 mai mult de 40% din populaţia Moldovei trăiau sub nivelul absolut al sărăciei. An Enhanced Growth-Poverty Reduction Strategy Paper (EG-PRSP) pentru 2004-2006 este în ultimele stadii de pregătire. 3.2. Reforma structurală şi tranziţia progresivă spre o economie de piaţă eficientă şi competitivă 3.2.1. Implicarea statului în economie şi privatizare

16

În pofida unui start bun la începutul anilor 1990 şi unor rezultate pozitive ulterioare în anumite sectoare(de exemplu: aderarea la OMC în 2001), realizările Moldovei în reforma structurală şi în crearea unei economii de piaţă complet funcţionale rămîn parţiale. Din 2000 reforma a încetinit considerabil datorita cerinţelor politice sporite de intervenţie a statului în economie. Regulamentele noi nu prezintă întotdeauna o strategie coerentă şi consecventă de bază. Mai mult de atît, regulamentele sînt adesea ignorate sau dizolvate. Corupţia întîlnită pe larg şi mai mult complică situaţia. Implicarea statului în economie tot mai este extensivă, sectorul privat răspunde numai pentru 50% din PIB (în 2002). Nu se observă nici un progres din 1998, evidenţiindu-se dificultăţile întîlnite de privatizarea pe scară largă şi îngustă. Cîteva vînzări importante de active – ca de ex: vînzarea companiei de telecomunicaţii Moldtelecom –au eşuat sau au fost amînate. Elementul critic din cauza căruia programul de privatizare nu a reuşit să obţină volumele de vînzări planificate a fost lipsa cointeresării investitorilor străini, deasemenea datorita discriminării care se pretinde că a avut loc din partea autorităţilor din Moldova. Procedurile administrative complicate constituie un aspect adiţional al implicării excesive a statului în economie. În Moldova se observă o performanţă slabă în guvernare corporativă şi restructurare a întreprinderilor. Conform indicatorului BERD rating-ul Moldovei în această categorie a fost printre 4 rating-uri cele mai joase dintre 27 de ţări în tranziţie şi a scăzut în 2003. Privatizarea şi restructurarea întreprinderilor au realizat un progres considerabil în sectorul agrar cu toate că au fost unele obstacole. Cota parte a fermelor private se majora consistent. Ţara depinde în mare măsură de IFD în finisarea procesului de privatizare şi în finanţarea restructurării întreprinderilor. 3.2.2. Cadrul normativ şi dezvoltarea sectorului privat Liberalizarea preţurilor şi a comerţului este domeniul în care Moldova probabil a reliazat cel mai mult progres. În 1992 majoritatea preţurilor au fost liberalizate, monopolul de stat pe comerţ a fost desfiinţat şi rata de schimb a fost uniformizată. În anul următor au fost anulate majoritatea restricţiilor cantitative pe exporturi. Convertibilitatea completă a contului curent a fost stabilită în 1995 şi tarifele pe importuri au fost reduse. Cu toate acestea, Moldova este încă o ţară în tranziţie cu cel mai mare – deşi în descreştere – număr de bunuri pe care sînt impuse restricţii (conform BERD), în timp ce barierele administrative impuse comerţului şi refuzul guvernului Moldovei de a stabili ispecţiile anticipate transportării şi o serie de restricţii pe export erau principalele motive enumărate pentru suspendarea programului FMI din Decembrie 2002. Moldova a avut legislaţia de bază cu privire la concurenţă în vigoare din 1992. Cadrul normativ curent este expus în Legea cu privire la Protecţia Concurenţei din 2000, care interzice abuzul de poziţii dominante, acordurile anti-concurenţiale cît şi acţiunile autorităţilor administraţiei publice care limitează concurenţa. Fuziunile sînt regulate de Legea cu privire la Întreprinderi şi Antreprenoriat din 1992 şi Decizia Guvernului din 1993 ce stabileşte procedura de notificare. Monopolurile de stat şi cele naturale sînt regulate de Decizia Guvernului din 1995. Legea din 2000 prevede crearea unei Agenţii Naţionale independente pentru Protecţia Concurenţei. Cu toate acestea noua Agenţie rămîne să fie fondată. Între timp, Departamentul de Antimonopol al Ministerului Economiei continuă să opereze în rolul autorităţilor naţionale de reglare a concurenţei, în cadrul unui scop mai restrîns al legislaţiei precedente.

17

3.2.3. Sectorul financiar Politica de stabilizare a Băncii Naţionale din Moldova a susţinut creşterea sistemului bancar. Cîteva măsuri normative cu privire la suficienţa capitalului bancar au fost aprobate în ultimii doi ani. Rata de suficienţă a capitalului bancar a fost stabilită la valoarea de 12% şi a fost introdus sistemul de asigurare a depozitelor. Aceste măsuri împreună cu stabilitatea macroeconomică obţinută pe parcursul ultimelor cîţiva ani, au mărit stabilitatea sistemului bancar. S-au îmbunătăţit bilanţurile băncilor, odată ce ponderea creditelor neperformante s-a redus considerabil de la 45.5% în 1996 la 7.6% în 2002. Zece din cele 16 bănci din ţară sînt aflate în proprietatea investitorilor străini, care au contribuit cu experienţă managerială valoroasă. A avut loc o anumită consolidare a sectorului bancar. Intermedierea, deşi încă scăzută, era în creştere; volumul creditelor oferite sectorului privat a crescut de la 5.8% din PIB în 1995 la 18.7% în 2002.cu toate acestea, în contextul intervenţiei extensive a statului în economie, ponderea activelor ce aparţin băncilor de stat este în creştere, de la virtualul zero în 1998 la 13.4% în 2002. Ca rezultat, contractarea creditelor de la o bancă publică poate fi îndreptată politic spre susţinerea întreprinderilor defavorizate. Sectorul asigurărilor din Moldava este regulat de Legea cadrului general cu privire la Asigurare din 1993, care a fost modificată de cîteva ori. În prezent Parlamentul planifică unele modificări la această lege cu scopul de a ridica nivelul minim de capital necesar pentru companiile de asigurare şi de a anula interdicţia existientă impusă companiilor străine de a deţine mai mult de 49% din acţiunile unei companii de asigurare locale. Piaţa de capital şi a hîrtiilor de valoare este subdezvoltată, dar se observă un progres treptat. Piaţa hîrtiilor de valoare este reglementată de legea din 1998. În Ianuarie 2003, Guvernul a adoptat Conceptul de Guvernare Corporativă a Întreprinderilor. Pentru a îmbunătăţi conducerea corporativă, conceptul accentuează necesitatea de dezvoltare a pieţii hîrtiilor de valoare cît şi ameliorarea cadrului legal din acest sector. Guvernul intenţionează iniţierea unor modificări la legile cu privire la piaţa hîrtiilor de valoare, Comisia Naţională a Pieţii Hîrtiilor de Valoare şi companiile pe acţiuni. 3.2.4. Dezvoltarea durabilă Moldova a pregătit Strategia Naţională pentru dezvoltare durabilă ce cuprinde perioada de timp pînă în anul 2020. Această strategie nu a fost adoptată formal, dar va fi inclusă în Enhanced Growth - Poverty Reduction Strategy Paper care în prezent este în elaborare. Strategia va fi constituită din două părţi cu obiective pe termen scurt (2006) şi lung (2020). Atît pentru obiectivele pe termen scurt cît şi pentru cele pe termen lung, vor fi create planuri concrete de acţiune. Obiectivele şi acţiunile vor fi deasemenea prezentate incluzînd costurile estimate şi identificarea resurselor financiare. Prezentarea acestei Strategii Guvernului Republicii Moldova este, în general, planificată pe luna Mai 2004. Consiliul Naţional pentru Dezvoltare Durabilă a fost creat pentru a asigura coordonarea implementării Strategiei Naţionale pentru dezvoltare durabilă, dar acesta nu funcţionează. În

18

schimb, Strategiei noi i-a fost creată o funcţie similară pentru creştere economică şi.înlăturare a sărăciei. 3.2.5. Relaţiile cu IFI şi alţi donatori Datorită succeselor precedente în liberalizare şi reformă structurală, Moldova a obţinut acces la facilitatea Acordului Stand-by al FMI, de obicei conceput pentru ţările cu venit mediu. Mai tîrziu ca rezultat al înrăutăţirii a situaţiei economice, Moldovei i-a fost acordat accesul la Facilitatea concesională a FMI de Creştere Economică şi Reducere a Sărăciei (FCERS- 80 milioane USD) şi la Creditul de Reglare Structurală al Băncii Mondiale (CRS III - 30 milioane USD). Cu toate acestea, începînd cu anul 2000 Moldova a început implementarea programelor IFI. În Mai 2001, plata conform FCERS a fost suspendată datorită preocupărilor FMI asupra unor legi ale guvernului care au fost votate în Februarie a aceluiaşi an. Facilitatea a fost apoi reluată şi iarăşi suspendată în Decembrie 2002. Banca Mondială deasemenea a oprit plata celei de-a doua tranşe a creditului CRS III. Suspendarea programului FMI deasemenea a impiedicat negocierile cu Clubul de la Paris legate de reprogramarea termenilor datoriei ţării (în valoare de aproximativ 200 milioane US$). Problemele importante aferente IFI includ: introducerea inspecţiei anticipate transportării marfei, îndepărtarea restricţiilor formale şi neformale la exporturi şi adoptarea unui cadru fiscal de durată. Principalul efort al BERD pentru Moldova este susţinerea companiilor private cu investiţii directe, fie prin băncile locale de bază, fie prin utilizarea extensivă a Programului de Modificare Radicală a Managementului. În acelaşi timp, Banca acordă atenţie specială privatizării şi suportului pe care îl poate oferi ţării în perioada de post-privatizare .

Moldova - Indicatori Economici Selectaţi, 1997-2002

1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003

Creşterea reală a PIB-ului (în %) -5,9 1,6 -6,5 -3,4 2,1 6,1 7,2 6,0 Rata şomajului (definirea OIM) 1,5 1,5 1,9 11,2 8,5 7,3 6,8

Inflaţia IPC (sf. anului, în %) 15,1 11,1 18,2 43,8 18,5 6,4 4,4 18,0

Broad Money (sf. anului, modif. %-lă) 15,3 34,1 -8,7 42,6 40,1 36,0 36,0 31,0 Balanţa guvernamentală consolidată (% din PIB) -7,0 -11,1 -7,4 -6,2 -3,1 -0,1 -1,8 0,4

Balanţa contului curent (% din PIB) -9,8 -14,3 -19,7 -6,0 -9,0 -4,9 -6,1 -8,1 Rezervele internaţionale oficiale nete (sf. anului)

• În milioane USD 314 336,1 139,5 180,5 218,1 229,0 269,0 259,0

• În luni de import al GNFS 3 3,1 1,4 2,2 2,4 2,1 2,1 2,2 Datoria publică externă (% din PIB, sf. anului) 45,5 49,1 56,7 71,7 81,6 67,3 64,8 52,5

Deservirea datoriei (în % din exportul GFNS) 16,4 16,8 14,1 13,9

Rata de schimb (dinar/EUR, sf. anului) 4,6743 4,6605 8,3226 11,5902 12,3833 13,0909 13,8220 13,2200 Rata reală efectivă de schimb (index, 1995=100) 97,85 105,70 107,07 100,31 109,68 106,93 100,24

Populaţia (mil. pers) 4,33 4,31 4,30 4,29 4,28 4,28 4,27

19

3.3. Comerţul, piaţa şi reforma normativă Moldova a devenit membru al OMC în Iulie 2001. Ţara este în mare măsură orientată spre export, cu ponderea lui în PIB de 52% în 2001. Nivelul exporturilor practic s-a înjumătăţit în 1993 comparativ cu cel atins în timpurile sovietice, odată ce produsele principale din Moldova s-au lovit de dispariţia pieţelor tradiţionale de desfacere; restabilirea treptată ulterioară a fost întreruptă de consecinţele crizei financiare din Rusia din 1998. În rezultat, exporturile s-au înjumătăţit iarăşi între 1998 şi 1999. Performanţa slabă a exporturilor Moldovei din anii 1990 a contribuit la criză economică în ţară. O mare parte a exporturilor este îndreptată spre Rusia şi Ucraina. În prezent, exporturile în Rusia şi Ucraina înregistrează o creştere mai mare de cea medie, pe cînd raportul total al exporturilor la PIB continuă să crească. Aproape 60% din totalul exporturilor formează produsele agricole, mai ales vinul, care constituie 1/3 din totalul exporturilor. Economia s-a deschis spre importuri de bunuri şi servicii în perioada timpurie a tranziţiei, ponderea importurilor în PIB mai mult decît s-a dublat, de la 34% în 1991 la 73% din PIB în 2001. Importurile deasemenea sînt relativ concentrate în ceea ce priveşte originea şi structura lor. Importurile din UE constituie 28% din total, în timp ce ponderea în total a importurilor din Ucraina şi Rusia este de 23% şi 13%, respectiv. România enumără 7% din importurile Moldovei. Comerţul bilateral cu UE este scăzut: 677 milioane € în 2002 (0.03% din totalul comerţului UE). UE este un partener comercial important pentru Moldova. Principalele produse exportate din Moldova în UE sînt produsele agricole şi alimentare, textile, fierul şi oţelul. Principalele produse importate din UE sînt utilajele şi produsele electrice, produsele agricole, textile şi îmbrăcămintea. Din 2001, Moldova a făcut progres în implementarea angajamentelor APC aferente comerţului. Cu toate acestea, rămîn cîteva probleme de conţinut, de exemplu standardele, restricţiile neformale la comerţ, implementarea normelor de origine, protecţia drepturilor proprietăţii intelectuale. Lipsa transparenţei şi corupţia sînt deasemenea probleme care trezesc îngrijorare. Balanţa comercială a Moldovei se afla în deficit permanent pe parcursul ultimilor ani (535 milioane € în 2002), balanţa comercială cu UE deasemenea este negativă (199 milioane € în 2002). Moldova beneficiază de preferinţele GSP, inclusiv de schema GSP a stimulentelor sociale. Importurile preferenţiale din Moldova conform GSP au crescut, de la 77 milioane € în 2000 la 110 milioane € în 2002. Moldova acum este a 33-a dintre 178 de beneficiari ai GSP al UE. Rata de utilizare globală (importurile efective ale GSP comparate cu importurile eligibile) deasemenea a crescut de la 57% în 2000 la 67% în 2002, care este mai mare de cît rata medie. Preferinţele GSP sînt deosebit de importante pentru exporturile Moldovei în sectoarele de îmbrăcăminte şi încălţăminte, care împreună reprezintă mai mult de două treimi din importurile preferenţiale în UE din acea ţară. Factorul principal în urma acestor perfecţionări a fost acordarea beneficiului de stimulare specială a pregătirilor pentru protecţia drepturilor muncii a GSP din 2000, care permite Moldovei de a se bucura de mai multe preferinţe decît ceilalţi membri ai CSI. Legea sectorului vamal este deja în vigoare, dar implementarea prevederilor pentru codul vamal pînă cînd lipseşte. Ca urmare a aderării Moldovei la OMC a fost adoptat un nou tarif vamal.

20

Departamentul Vamal a fost reorganizat, dar caracteristicile sale administrative şi operaţionale necesită anumită perfecţionare. Departamentul, printre altele, are ca scop reevaluarea şi simplificarea procedurilor şi formalităţilor vamale, modernizarea posturilor vamale, lupta contra corupţiei şi implementarea strategiei TI. În Moldova nu există laboratoare vamale. Moldova aplică reguli preferenţiale de origine pentru ţările CSI şi România. Contrar practicii UE, Camera de Comerţ emite certificate de origine preferenţiale şi nepreferenţiale. Problema Transnistreană are o influienţă mare asupra implementării legislaţiei vamale. Transnistria are“propriul său” serviciu vamal, buget, impozite şi legislaţie vamală. Operaţiunile de import/export nu sînt complet reflectate în statistica oficială a Moldovei. Din cauza lipsei unui control eficient asupra zonei de frontieră dintre Ucraina şi Transnistria, Moldova întîmpină dificultăţi în asigurarea controlului adecvat asupra originii bunurilor tranzacţionate . În ceea ce priveşte impozitarea, Administraţia Fiscală de Stat în cadrul Ministerului de Finanţe este organul responsabil principal alături de administraţiile fiscale teritoriale de stat. Garda Financiară este o subdiviziune specială ce face parte din cadrul authorităţilor fiscale. Moldova a suferit o reducere considerabilă în veniturile din impozite în urma obţinerii independenţei. Această consecinţă negativă a rezultat din declinul semnificativ al PIBului şi dereglarea mecanismului de colectare a impozitelor. Această reducere substanţială reflectă în primul rînd declinul general a producerii întreprinderilor din Moldova şi căderea profitabilităţii lor. Contrabanda unor cantităţi mari de bunuri pe care se percep accize (alcool, tutun şi produse de petrol) din Transnistria în Moldova deasemenea contribuie la diminuarea veniturilor din comerţul extern. Sistemul national al “impozitelor generale de stat” care fac parte din Codul Fiscal includ: impozitul pe venit, taxa pe valoare adăugată, accizele, taxa pe proprietate privată, taxele vamale şi altele. Rata standard a TVA constituie 20%, pe lîngă aceasta există două rate reduse de 8% şi 5%, iar exporturilor de bunuri şi servicii este aplicată rata zero. Moldova a semnat tratate duble de impozitare în total cu 37de ţări, printre care cu 18 State Membre. Normele şi standardele tehnice pentru produsele industriale alături de certificare sînt regulate de legile cu privire la Standardizare, Certificare şi Bariere Technicela Comerţ. S-au petrecut unele modificări la legea cu privire la Standardizare în anul 2000, cu scopul de a se apropia de standardele europene. Noua lege este prevăzută pentru tranziţia procesului de standardizare din Moldova de la obligator la voluntar către anul 2005. Ponderea standardelor obligatorii este în prezent estimată la aproximativ 85% din total şi, în afară de aceasta, există “Lista Bunurilor Supuse la Certificare Obligatorie”. Departamentul de Standarde şi Metrologie din Moldova exercită funcţii de certificare şi standardizare şi este responsabil pentru politica naţională din această sferă şi pentru consolidarea ei. Părţile centrale ale legislaţiei din domeniul proprietăţii intelectuale şi industriale includ legea cu privire la Dreptul de Autor şi Drepturile Conexe, legea din 1996 cu privire la Mărci Înregistrate şi Apeluri de Origine (modificată în 2001), legea din 1997 cu privire la Protecţia Modelelor Industriale şi legea din 1995 cu privire la Patente pentru Invenţii. Legea cu privire la Distribuirea Copiilor de Lucrări şi Fonograme include procedurile de înregistrare în Registrul de Stat efectuate de Agenţia de Stat pentru Drepturi de Autor; deasemenea există Agenţia de Stat pentru Protecţia Proprietăţii Industriale.

21

Legea din 1997 cu privire la Achiziţii de Bunuri, Lucrări şi Servicii pentru Necesităţi Publice este bazată pe modelul legislaţiei NU. Legea se referă la toate achiziţiile de stat ce folosesc fondurile publice depăşind anumite limite. Agenţia Naţională pentru Achiziţii de Stat este responsabilă pentru reevaluarea administrativă a apelurilor; procedurile deasemenea sînt folosite în arbitraj în cazurile unor dispute contractuale. În ceea ce priveşte prestarea serviciilor şi dreptul de stabilire, obstacolele principale pentru investiţii străine includ costul şi timpul înregistrării unei afaceri, cerinţele de obţinere a licenţei şi imprevizibilitatea sistemului legislativ. Anumite măsuri legislative deacum au fost întreprinse pentru favorizarea investiţiilor şi îmbunătăţirea condiţiilor pentru afaceri, totodată au fost făcute şi unele eforturi pentru ameliorarea climatului investiţional şi condiţiilor pentru activitate antreprenorială. Moldova a adoptat o nouă ‘Strategie de Investiţie’ în 2002,şi acum lucrează asupra unei legi noi cu privire la investiţii. În termeni absoluţi afluxurile de IDS sînt limitate, dar acestea sînt destul de semnificative în valori luate la cap de locuitor (25 US$ în 2003). Totuşi, IDS totale sînt în descreştere de la maxima lor din 2001 de 160 milioane US$. Cu toate acestea ţara a reuşit recent să atragă cîteva investiţii din Rusian şi Turcia, cîteva companii străine importante au oprit activitatea lor. Datele pentru 2003 sugerează că IDS puteau rămîne aproape sau mai jos de valoarea de 100 milioane US$ pentru al doilea an la rînd. 3.4. Transport, energetică, societate informaţională, mediu, Cercetare şi Inovaţie În ultimii ani, Ministerul Transportului s-a preocupat de de elaborarea politicii liberalizare şi privatizare treptată a sectorului. Moldova planifică să întărească implementarea unui număr de convenţii internaţionale (aplicîndu-le deasemenea la operaţiile transportului naţional). Aici se pune accentul pe consolidarea cerinţelor de securitate a transporuluit. În sectorul infrastructurii de transport Moldova a privatizat operaţiile de transportare a încărcăturilor şi majoritatea din cele de transportare a pasagerilor şi planifică să dezvolte în continuare sectorul prin stabilirea unor standarde înalte de operare. A început programul de restructurare pentru operatorul obligatoriu al căilor ferate şi un nou cadru legislativ pentru sectorul căilor ferate este în pregătire. Un rol foarte important pentru dezvoltarea continuă a conexiunilor reţelei de cale ferată îl are promovarea serviciilor multi-modale şi perfecţionarea interoperabilităţii. În sectorul de aviaţie aeroporturile au devenit legal separate de transportatorul naţional de bagaje şi a fost restructurat principalul aeroport naţional. Administraţia de Aviaţie Civilă este responsabilă pentru securitatea şi reglementarea economică a spaţiului aerian. Moldova a început integrarea sa în structurile de aviaţie Pan-Europene. Ea este membru al CEAC (Conferinţa Europeană de Aviaţie Civilă) şi Eurocontrolului şi a cerut să fie membru al AUA (Autorităţile Unite de Aviaţie). Acordurile bilaterale pentru prestarea serviciilor aeriene între Moldova şi Statele Membre ale UE nu corespund cu legislaţia Comunităţii. În domeniul politicii de infrastructură, Moldova este împiedicată de insuficienţa considerabilă de resurse financiare necesare pentru menţinerea şi dezvoltarea reţelei sale de infrastructură. Moldova caută căi de îmbunătăţire a legăturilor şi cooperare în contextul reţelei relevante de coridoare Pan-Europene. Lipsesc legături în transportul internaţional şi principalele reţele locale. În ceea ce priveşte energia, Moldova este practic în întregime dependentă de importuri, în special din Rusia (mai ales gaz şi petrol) şi Ucraina (cărbune). Gazul din Rusia îndreptat spre Europa de Sud- Est şi Turcia trece prin Moldova. Această reţea de conducte necesită întreţinere şi reabilitare. Sectorul de energetică suferă în rezultatul eficienţei scăzute, denaturărilor de preţ, colectării

22

insuficiente a plăţilor pentru facturi, plăţilor restante şi necesităţii de investire în infrastructură în general învechită. În 2000 Guvernul a aprobat Strategia pentru Energie pînă în anul 2010, care este destinată creşterii securităţii de furnizare a energiei, îmbunătăţirii competitivităţii sectorului inclusiv prin privatizare şi eliminare a denaturărilor de preţ, promovării eficienţei energiei şi utilizării resurselor energetice noi. A fost creat organul de reglementare a sectrorului respectiv – Agenţia Naţională de Reglementare în Energetică.. Moldova este cointeresată îin extinderea rolului său regional în sectorul energetic. Statutul său de observator în Piaţa Regională de Energie a Europei de Sud-Est iniţiată de UE ("Memorandumul de la Atena") corespunde acestor ambiţii. Legislaţia de bază în sectorul de electricitate şi gaz a fost ratificată în 1998. Restructurarea sectorului energetic a început în 1995 odată cu divizarea monopolului de stat în entităţi de stat separate ce se ocupă de generarea, transmiterea şi livrarea şi distribuirea energiei. Primul pas a fost privatizarea a trei din cele cinci companii de distribuţie a energiei electrice prin vînzarea majorităţii de acţiuni unei companii străine. O mare parte din capacitatea instalată de generare a energiei electrice este localizată în Transnistria. Moldovagaz este principalul participant în sectorul de gaz. Cu ajutorul suportului UE, Moldova a început să instaleze dispozitive de măsură pentru gaz la zonele sale de frontieră, care sînt extrem de importante pentru estimarea plăţilor aferente importului şi tranzitului de gaz natural. Agenţia Naţională pentru Eficienţa Energiei lucrează asupra stabilirii eficienţei energiei şi promovării resurselor noi de energie, dar pentru înaintare în acest domeniu lipsesc mijloace financiare necesare. Ministerul de Transport şi Comunicaţii este responsabil de elaborarea politicii pentru comunicaţii electronice şi Societate Informaţională. Agenţia Naţională de Reglementare în Telecomunicaţii şi Tehnologii Informaţionale (ANRTI) a fost fondată prin decizia Guvernului din 2000. Guvernul are ca scop întărirea independenţei ANRTI şi consolidarea puterii şi sarcinilor sale pentru reglementare eficientă a pieţelor respective. Legea cu privire la Telecomunicaţii din 1995 a fost modificată în 2001. În acelaşi an a fost adoptat un nou regulament cu privire la controlul tarifar, iar Guvernul tinde spre îndeplinirea primei etape a planului de rebalansare a tarifelor bazate pe cost către anul 2005. Au fost adoptate normele şi procedurile cu privire la interconexiune. O parte componentă a aderării Moldovei la OMC în 2001, este obligaţiunea Guvernului de a liberaliza piaţa de telecomunicaţii către anul 2005. Planul Naţional de Acţiune pentru Mediu pe trei ani a fost adoptat în 1996. În 2001 a fost adoptat un nou Concept al Politicii de Mediu, ce reflectă priorităţile şi obiectivele Moldovei în domeniul mediului. Recent au fost elaborate cîteva strategii specifice acestei probleme. Moldova a adoptat în 1993 o lege cu privire la Protecţia Mediului, care a devenit neactuală şi necesită reînoire. În prezent această lege se reevaluează cu scopul de a corespunde legislaţiei UE. La începutul anului 2004, Ministerul de Ecologie, Construcţii şi Dezvoltare Teritorială a fost reorganizat în două entităţi noi: Ministerul Ecologiei şi Resurselor Naturale, şi Departamentul de Construcţii şi Dezvoltare Teritorială. Departamentul de silvicultură şi agenţia pentru apă, care anterior erau direct responsabile în faţa guvernului, acum sînt încorporate în Ministerul nou al Ecologiei şi Resurselor Naturale. Moldova este un membru al Danube - Black Sea Task Force. Ea a ratificat convenţiile internaţionale şi regionale aferete acestei organizaţii şi a aderat la Protocolul din Kyoto.

23

Nivelul actual din Moldova de investiţii în cercetare este destul de scăzut şi în prezent nu există cooperare ştiinţifică cu CE. Cooperarea planificată pe viitor se va concentra asupra unor obiective precum: sporirea capacităţii Moldovei în Cercetare şi Dezvoltare tehnologică, integrarea Moldovei în Aria de Cercetare Europeană şi Programele de Cercetare şi Dezvoltare ale Comunităţii bazate pe excelenţă ştiinţifică şi integrare a Moldovei în schimburi ştiinţifice, cu susţinere corespunzătoare, unde e necesar, din partea INTAS.