1

N u m a r u l 1F e b r u a r i e 2 01 2

e x e m p l a r g r a t u i t

repertoriu din altă direcţie, mai spre downtempo” completează Christie. Andi pare de acord, fiind ocupat să mixeze pe tabletă di-verse zgomote scoase de animale. Numele de Moonlight Breakfast i se datorează tot puştiului – tru-pa apuca să se adune la o cafea şi să repete doar noaptea, după ce Andi adormea, de unde şi mic-de-junul nocturn din titlu.

S uccesul lor a fost pe cât de rapid, pe atât de atipic:

au intrat din senin cu o piesă pe Guerrilla, apoi au deschis concertul Jamiroquai cu un show de 40 de minute, un an mai târziu pleacă în turneu naţional. Hai să derulăm până la Radio Guerrilla. Povesteşte Bazooka care, de obicei, tace în interviuri: „Cântam cu Omul cu Șobolani, iar Dan (Amariei) lucra de ceva vreme cu Guerrilla. I-a trimis piesa lui Mihai Dinu (directorul muzical), iar în 3 ore

aveam premiera pe radio.” Pasul 2. „Întâmplător, organizatorii concertului Jamiroquai, cei de la Livada Advertising, ne-au auzit – ne-am dat seama ulterior că ne şi cunoaştem. Au adus o echipă de la Orange la noi la studio, adică la noi acasă. Am cântat trei piese şi am luat proba cu brio. Aşa că ne-am apucat de treabă.” Adică? Îmi explică Christie : „Ne-a cam luat prin surprindere, a trebuit să terminăm repede încă patru piese pentru a avea un repertoriu gata. Pe vremea aia nu aveam nici măcar Facebook, nici canal de Youtube, nici MySpace. Ne bucuram la 200-300 de vizitatori când postam ceva pe Youtube. La concert îmi scrisesem pe playlist începuturile strofelor ca să nu le încurc.” Dar a ieşit bine, nu? Tot Christie: „A fost prima ieşire pe scenă, prima dată când ne vedea cineva în afară de prieteni în studio. Suntem surprinşi şi bucuroşi că am plăcut unui public aşa de divers, credeam că suntem mai de nişă.

Continuare în pagina 4

MOONLIGHT BReAkFAST  PLeACă ÎN

PRIMuL LOR TuRNeu

NAțIONAL, New IN TowN Tour, Ce vA

CuPRINDe MAI MuLTe

ORAȘe: TIMIȘOARA,

IAȘI, CLuJ NAPOCA,

SIBIu, BRAȘOv ȘI

BuCuReȘTI.

După două telefoane şi un pic de v-aţi as-cunselea prin Mall vitan am reuşit să ne organizăm bri-

oşele, cafelele, reportofonul şi în-trebările la aceeaşi masă. Sussem-natul alături de: Bazooka (tobe şi clarinet), Christie (voce, sampler de voce şi ukulele), Adiţă (piani-nă, chitară, samplere) şi Printzu (bas, contrabas, chitară electrică). Special guest star Andi (iPad), fiul Cristinei şi a lui Bazooka, motivul pentru care trupa se numeşte cum se numeşte şi sună cum sună. „Fi-ind ocupaţi să-l creştem pe Andi, timp de doi ani jumătate nu prea am putut face nimic constant din punct de vedere muzical. Am avut timp doar să experimentăm, când apucam să facem ceva o făceam pe loc.” explică Bazooka. „Chiar dacă acum suntem influenţaţi de muzica anilor ‘50 şi ’60, prime-le piese sunau în stilul anilor 80. Cu vreun an înainte aveam un

Cel mai bun loc pentru a întâlni o trupă aproape underground s-a dovedit a fi cel mai mainstream spaţiu din Bucureşti: un mall. La Starbucks pentru a fi mai exacţi.

Portret

T e x t d e V l a d - I o a n T ă u ş a n c eF o t o g r a f i i d e l e s a T e l I e r s n o m a d ( l e s a t e l i e r s n o m a d . c o m )

Doina Ruști

Patru bărbați plus Aurelius

polirom

Scris alert, în ritm de thriller polițist, cu personaje captivante

și umor, romanul Patru bărbați plus Aurelius aduce în discuție o

problemă actuală: ce se va întâmpla când oame-

nii nu vor mai citi? Va însemna asta sfârșitul

literaturii?

Dan Lungu

În iad toate becurile sunt arse

polirom

romanul lui Dan lungu se desfășoară

pe două planuri: prezentul dezolant, gri,

opus copilăriei pline de vervă și trăiri reale. un singur protagonist, două lumi distincte. o literatură a nostalgiei autentice, cu un scris

expresiv.

MihaiL VakuLoVSki

Tovarăși de cameră. Student la ChișinăuCartea romÂneaSCĂ

Student la Chișinău – primul volum din trilogia

Tovarăși de cameră și primul rockman din

literatura română. Cu umor din plin, limbaj viu și multă ironie, Student

la Chișinău ne duce pe alocuri cu gândul la pizdeț, debutul lui

alexan dru Vakulovski.

anDRei RuSe

Dilăr pentru o zi

polirom

nu are în comun cu Soni: e un roman

polițist, centrat pe două personaje principale, multă acțiune. are în

comun cu Soni: tripuri memorabile, imaginație debordantă, personaje bine conturate, filosofie familiară și accesibilă,

final neașteptat.

Top cArTiCristina Nemerovschi, autoarea celui mai controversat roman românesc al momentului – Sânge Satanic, Editura Herg Benet – a ales patru romane lansate în ultimul an demne de cerut la raft și de luat în discuție. Și da, se scrie roman în România, mulțumesc de întrebare.

Când am venit în București mi-am dorit, la fel ca alți colegi de casă sau masă, un Centru Vechi animat, dichisit și ofertant, un perimetru în care weekendurile să nu-mi semene între ele. Dorința mi s-a împlinit, ca de obicei, pe jumătate. Centrul Istoric geme de lume în week-end, a devenit parcă un aeroport, un spațiu de tranzit zilnic pentru sute de mii de oameni, deopotrivă pentru entuziaști și pentru blazați, pentru grăbiți și pentru plictisiți. Problema este că 70% dintre spații sunt xeroxate prost după un original Abibas, iar oferta de fun este redusă la trupe de coveruri, karaoke cu heliu, paste carbonara, tequila la metru și muzică de radio. Oazele exotice cu personali-tate – Atelierul, Papiota, Niște Domni, Goblin, Bruno, Godot – sunt repere luminoase pentru un traseu safe, dar insuficiente pentru o croazieră completă. Petrecerile bune și pe bune se mută acum și spre hale, pe Splai, în Timpuri Noi sau Mili-tari, expozițiile pe lângă Gară, Rosetti, Uranus sau Izvor, viața de noapte este, uneori, vorba lui Kundera, în altă parte. Centrul orașului se mută constant după oameni și experimente. Şi noi după el. Ne întoarcem în centru sau ne învârtim în cerc?

CentRuL VeChi, CentRuL nou și CentRuL iSteRiC

Antropocentrisme:

d eV l a d - I o a n T ă u ș a n c e

VATRA ColleCTiVe a concentrat forțele a 33 de artiști pentru a aduce un omagiu unuia dintre cele mai puternice, iconice și incitante simboluri: Cra-niul. Vernisajul expoziției CRANIUM – About Life & Death a avut loc săptămâna trecută la VATRA Col-lective, pe strada Jean Luis Calderon 44. Expoziția poate fi văzută până în 29 februarie, de luni până vin-eri, între orele 17 și 21. VATRA nu este doar un spațiu expozițional, ci și spațiul de joacă și proiectul drag al 5 artiști deja consacrați în urban art-ul românesc: Aitch, Kitra, Noper, Saddo și Sinboy. Colectivul s-a fondat în toamna lui 2011 și se concentrează în special pe arta low brow, street art, jucării urbane, printuri de artă în ediție limitată și bandă desenată.

TATAiA #4 prinde pulsul fră -mântărilor prezente de ceva vreme ca energie do minantă în țară, dar și în afara ei. E interesant că din vârtejul de gânduri, ne mulțumiri, prote-ste, si tua ții cu sau fă ră soluții s-a construit în mod natural acest conglome rat de viziuni, imaginea unei societăți civi-le care se revitalizează și responsabilizează.TATAiA #4 refulează într-un mod simbolic indignări colective transformate în mesaje artistice personale. E ca și cum fondul de agitație generală a dat naștere unui val de exprimări creative ale libertății individuale. A ieșit un număr viu, co-lorat, îndârjit și încrezător.

DintRe CoLaboRatoRii tataia #4: noper, Sorina Vazelina, lidia neagu, george roșu, mihai Dobre, radu afrim, peca Ștefan, Dan-raul pintea, tausance, Jean-lorin Sterian, gruia Dragomir, matei Branea, Vlad petri.

Cu SiguRanță unul din -tre ce le mai bune spec -ta co le dintotdea una ale Tea trului Me tro polis, „ra-dio-fan te zie gay pe te mă e xi s ten ția lă“ în do uă părți (Sfârșitul lumii e aproape și Perestroika), Îngeri în Ame­rica e un diptic teatral în care textul extraordinar –

complex, dens și poetic – se sincronizează perfect cu desfășurarea scenică. Jucat în două zile și epi-soade consecutive, de aproape 3 ore fiecare, spec-tacolul este primul exercițiu de teatru-serial din România. Textul, atacat și premiat în egală măsură, este servit perfect de o distribuție tânără și de un George Ivașcu în cea mai bună formă actoricească.

EXPOZIȚIE PE VIAȚĂ ȘI PE MOARTE

TATAIA #4

ÎNGERI ÎN AMERICATEATRU SERIAL

P e s c u r t

s t a b i l i m e n t d e i n f o r m a r e s i e x P e r i m e n t

u r b a n

Din MaRtie în toată țaRa.

Mai MuLte infoRMații pe

tataia.net

o Cafea La pRânz Cu

2

Teatru

faceți poze cu

peterpaN!Piesa semnată şi jucată de vera Ion este cel mai coerent discurs românesc recent despre artistul de teatru şi rolul lui în lume. De altfel şi singurul pe care l-am ascultat până la capăt fără să mă uit la ceas.

În primăvara lui 2011 răsărea în feed­ul de Facebook incubator107 – un loc cool unde

„oricine poate învăța pe oricine orice”.

T e x t : m e t r o p o l i s o n l i n e . r o F o t o g r a f i i : V e I o z a a r T e

premiza spectacolului este simplă şi, la fel ca fil mele de pe Hallmark, inspirată dintr-o poveste reală: o regizoare de teatru

din România speră să strângă nişte bani în Londra pozând pentru turişti costumată în Peter Pan. Pe sistemul „colorata, mâine-i gata” adaptat pen-tru cheiul Tamisei, vera, persoană, autor şi personaj, cerşeşte atenţia copiilor inocenţi şi cere o donaţie din partea părinţilor sensibili. Afa-cerea îi merge prost, providenţiala sută de lire pe zi care ar trebui să-i asigure un trai decent în România se lasă greu adunată, banii nici nu curg, nici nu prea pică. Îi merge însă bine mintea, fără oprire într-un mo-nolog interior cu vocaţie de stand-up comedy. Dacă spectacolul care se întâmplă în stradă este ridicol, showul susţinut de vocea puternică a conştiinţei te captivează, te mustră, te trimite acasă cu un vraf de teme.

Pe două vociSpectacolul este construit aparent simplu, la paralele inegale, inves-tigând permanent interacţiunea brutală şi frontală dintre realităţi ireconciliabile: regizor de teatru vs. artist de stradă, artă-pentru-artă vs. audienţă şi profit, candoarea artiştilor vs. cinismul din industria spectacolului, aşteptări vs. public. Conflictul dintre real şi imaginar, dintre proiecţie şi realitate, este sub-liniat prin decorul virtual, obţinut prin retroproiecţie pe un perete alb. Fundalul vizual semnat de Bogdan Marcu este compus din desene „la prima mână”, asumat naive, care te duc uneori cu gândul la South Park, iar animaţiile low-tech sunt com-puse parcă din cliparturi de Word. este o (i)realitate schematizată, şa-blonată, o Londră de Cartoon Net-work, străină şi absurdă.

Cele 60 de minute de mono log lan sează cu cadenţă de armă semi-

automată subiecte diverse, acu ze, frustrări, autocritici şi rugăciuni a sam blate într-un discurs natural, fluid, firesc. Limbajul este bine ţi nut în frâu, nu există derapaje nemotivate în off-road-ul ieftin al vulgarităţii sau senzaţionalului. To tuşi textul nu evi-tă nici subiectele grele – emigrare,

delicvenţă, complexe naţionale, pro s tituţie – nici ade vărurile dure. Se spun multe lu cruri incomode, explicit sau nu, trezind zâmbete sau grimase. Scoase din context, dar de efect: „este o regulă de aur: să nu vorbeşti cu români!”, „Nu, în Bucureşti nu există artişti de stradă. Da, în Bucureşti este complicat pentru handicapaţi ca tine să iasă din casă”, „Daaa, se câştigă chiar foarte bine din teatru, o duc bine în Bucureşti”. Peter Pan-ul întruchipat de vera se transformă astfel, replică după replică, dintr-un protector al copilăriei veşnice într-un protesta-tar virulent, dar la fel de curat la su-flet, care manifestă şi se manifestă în stradă pentru drepturile noastre. De a crede, de a ne înşela, de a merge mai departe, de a participa. Dacă nu altfel, măcar printr-o mică donaţie.

Independent 84 – de găsit pe Splaiul Independenţei la număru, ev-ident, 84 – este un spaţiu dedicat artei contemporane care promite să devină gazda unor evenimente culturale di-verse – de la vizual la performance – de la artişti consacraţi la debuturi, de la mainstream la underground.

TExTUL ESTE UN

RE zULTAT AL pLATFoRMEI

Scrie Pentru tine DEzVoLTATă

DE VERA IoN șI SoRIN

poAMă, UN hIbRID

îNTRE DRAMA-TURGIE,

TERApIE șI DEzVoLTARE pERSoNALă.

hai Să ReCunoașteM, în ultima vreme, cu-vântul „jurnalist” a ajuns să aibă conotații ne gative, iar presa să fie breasla cu cele mai scăzute standarde profesionale. Din fericire există și excepții, oameni care scriu pe bune și pe surse, cu nerv și nu la nervi, obiectiv și nu la telecomandă. oameni care merită să fie citiți, sprijiniți și mai merită, din când în când, măcar o bere din partea noastră. în această ediție, nominalizat și votat în unanimitate, pe Face-book și offline: Vlad ursulean. pentru cei care au deschis Facebookul mai târziu – de ce?

pentru articolul „tinerii adormiți aruncă cu pietre”, cel mai relevant reportaj de la proteste-le din București, preluat de peste 40 de bloguri și sharuit de peste 5.000 de ori pe Facebook.

pentru cursurile de „Jurnalism rătăcitor” pe care le ține la artskul – aviz amatorilor.

pentru inițiativa „Casa jurnalistului” – un spațiu în care să se întâlnească jurnaliștii faini și să discute despre visele lor. un loc ca-re are nevoie de donațiile voastre în „mobilă, aparatură și tot ce-i util pentru niște reporteri puși pe scandal”.

pentru memorabilele reportaje „primiți cu cu tremurul” și „Hoț de biciclete în București”. pen tru că filmează, pozează, documentează și publică de unul singur, multifuncțional și web 2.0.

pentru că urmează să plece la Bârlad să afle „care-i treaba cu gazele de șist, Chevron și dezastrul ecologic”. pentru că o face fără buget, dar s-au găsit deja voluntari care să-l cazeze și hrănească.

c o n c u r s

ghiCește aDReSa!

inginerie sociala 1.0.7

M-AM înTâlniT cu master of incubation – ștefana, o tipă de 27 de ani, care lucra la ICR și își dorea un loc în care poate întâlni oricând oameni mișto, cu chef să învețe chestii. Locul nu exista, așa că a anturat câțiva prieteni și l-au făcut la ea în mansardă. Deschiseseră de două luni și îi vizitaseră vreo 80 de oameni. părea încurcată că nu poate să-mi dea o cifră cu un zero în plus.

Am mers la ei la o „nocturnă”, noaptea albă în care „meșterii” prezintă playlistul atelierelor din următoarea lună. Intrarea era un obiect pentru troc, ceva de ronțăit și de băut. Se gătea, se împăturea hârtie colorată, urma un demo de creative meditation, ceva jon-glerii, un concert la răsărit. între mansardă și curte mișunau sub o sută de oameni, un mix între 18 și 35 de ani, studenți, oNGiști, corporatiști, freelanceri de tot felul, undeva între hippie și hipster, cu zâmbetul pe buze și un sentiment evident de apartenență la co-munitate. Am salutat-o pe ștefana care se învârtea printre invitați ca un titirez și am plecat întrebându-mă ce o să se întâmple peste ceva timp, dacă o să le scadă entuziasmul sau dacă nu o să mai încapă în mansardă.

Azi, echipa a trecut prin 145 de ateliere (1100 de oameni), 22 de participări la festivaluri din bucurești și țară, 10 nocturne (1000 de oameni) la care au cântat the Amsterdams, Grimus, We Singing colors și alții. pe site numără 2000 de vizitatori unici pe zi și pe Facebook 4000 de like-uri.

„Simt că a început să aibă o viață a lui, nu mai e un proiect, e un sistem care adună oamenii de la sine și care respiră, după și în legea lui. A fost greu de imaginat într-un bucurești atât de impersonal, dar a funcționat. Acum căutăm grupuri, case și orașe care au nevoie de un incubator, să-i învățăm să-l pună pe roate. începem cu Iași, Cluj și Timișoara. La toamnă mergem la hundorf, să punem bazele unei școli a satului.” — Ștefana Popa, inițiator incubator107.

d e e x p e r i m e N t a l i s t

buCuReștiuL expeRiMentaLiSt are bibliotecile lui speciale. Una dintre ele și-a propus să se ocupe de creativitate în toate formele ei. Fundația Friends for Friends și prietenii săi au adunat aproximativ 1200 de cărți și periodice din aria comunicării și economiei cunoașterii. Ținta pentru 2012 este de 3500 de titluri, iar în curând se pregătește să introducă în teren arhiva video și posibilitatea de e-reading. Până atunci, Biblioteca FFFF coboară din mansardă la o bere, într-un pub din cartier. Cu cărți cu tot. Dacă te întâlnești cu ea, întreab-o ce mai e nou, are informații proaspete. Tot ce trebuie să faci pentru a împrumuta până la trei cărți este să donezi, la rândul tău, una. Contact: Str. Ion Brezoianu nr. 4, etaj 4, sector 5, București | ffff.ro.

iDeiLe bune trec rareori pe la birou și au fobie de sala de conferințe. Brainstormingul pe stomacul gol duce cu ușurință la dadaism, iar după prânz este aproape imposibil să scoți ceva coerent de la co-legii toropiți. Creative brunch-ul vine ca o soluție deșteaptă pentru a genera idei și soluții în echipă, în jurul unei mese pline. mai informal și relaxat ca un prânz de afaceri unde ești atent la eticheta socială și brandul sacoului, un brunch creativ poate aduna în jurul unui bufet suedez sau unor tapas o redacție, un departament de marketing sau chiar o echipă de vânzări care a sărit peste micul dejun. partea pozitivă, dincolo de atmosfera relaxată este că te întorci la birou nu doar sătul, ci și cu bugetul sau raționalul rezolvat. poate funcționa și ca prilej pen-tru debriefing, întâlniri cu clienți, recrutare.

instrucțiuni de folosire. începe după 11 și se ter mină înainte de 14. Băuturile acceptate sunt: cafeaua, freshurile, apa și, exclusiv pentru copy-writeri, o bere sau un pahar de vin alb. mâncare acceptată: senviciuri, finger food, mâncare libaneză sau arăbească în general, omlete, patiserie. De evi-tat: sarmale, ciorbe și alte chestii tradiționale grele care necesită lingură și tone de șervețele. loc de desfășurare: cafenea sau pub cu net wireless, tab-lete și imprimantă free.

în CuRânD, bibLioteCa ieSe La o beRe

brunchCreative

JurnalistVlad ursulean

p a g i N a

2e x p e r i m e N t e

pRofiL

T e x t d e a l e x a N d r u p o p e s c u

Aşteptăm adresa câştigătoare pe redacţia@energiea.ro. Semnaţi cu numele complet, vă rugăm. Spor la explorat.

tRenD începem în acest număr o leapșă-concurs. Re gulile sunt simple: ai la dispoziție o ima gine și cinci indicii istorice pentru a ghici adresa unei clădiri din bucurești. Câștigătorul, ales prin tragere la sorți dacă primim mai mul-te răspunsuri, are dreptul să propună următoarea clădire. în plus, primește un vou cher pentru un prânz și multe beri alături de încă 2 prieteni.

› în clădirea din imagini, cea de pe colț, a funcționat

între 1915 și 1923 stabilimen-tul de Arte Grafice Energiea, brand pe care ne-am hotărât să-l reactivăm prin această publicație.

› Are 4 etaje, cu câte două apartamente spa țioase pe etaj și o scară separată cu garsoniere pentru servitori.

› Spațiul de la parter a avut destinații comerciale di-verse, aici au funcționat mici prăvălii: croitorie, șoșonerie, ceasornicărie, băcănie, cafe-nea. La un moment dat, la

parter, au funcționat 6 ochiuri de prăvălie. De asemenea, de-a lungul timpului a fost folosit și pentru activități mai mari – imprimerie, restau-rant, popotă.

› în perioada celui de-al Doilea Război Mon dial a găzduit Imprimeriile Române. Aici a tipărit Nicolae Iorga revista Neamul Românesc.

› La mineriadele din 13-15 iunie 1990, spațiul a fost in-cendiat când protestatarii au asediat Ministerul de Interne.

3

Interviu

Arta La Perete, cu dragoste de arta

arhitectură şi design fără Caps Lock

Cristian Corvin, un rudimentar sofisticat

Cristian Corvin este un arhitect ocupat. Cel mai probabil ai văzut cel puţin un film sau o reclamă în care a desenat decorul sau ai trecut printr-un bar sau o cafenea pe care a (re)inventat-o. În martie se deschide un nou pub care-i poartă semnătura. Până vei avea ocazia să-i vezi din nou creativitatea la lucru, citeşte despre ce stă în spatele ei.

Arta La Perete a pornit de la ideea de a crea o interfaţă prin intermediul căreia publicului consumator de artă con-temporană, profesionist sau amator, să-i fie dată ocazia să întâlnească oameni activi din zona artelor vizuale româneşti: artişti, galerişti, curatori sau critici de artă.

I n t e r v i u d e I o a n l e f uF o t o : a r h i v a p e r s o n a l ă

T e x t : a l e x a n d r u P o P e s c uF o t o : T o l I x . f r

Amenajarea unui spațiu este înțeleasă deseori de către designer sau arhitect ca o adăugare de elemente de decor. La tine procesul pare invers, de reducere la elementele esențiale. De ce?În general, reducerea la esenţial este scopul oricărui demers elegant: sim-plu şi complex, nu simplist şi compli-cat. Nu toata lumea înţelege asta. Se spune ca Goethe i-a scris o scrisoare destul de lungă unui prieten şi, la sfârşit, a adăugat: „te rog să mă ierţi că ţi-am scris o scrisoare aşa de lungă, dar nu am avut timp să-ţi scriu una scurtă”. Reducerea la esenţial este, de fapt, un proces laborios.

Două locuri în vogă din București poartă amprenta ta – Atelierul Mecanic și Papi­ota. Ambele au o temă. Preferi acest gen de abordare cu subiect impus?Prefer „subiectele impuse” mai ales dacă le impun chiar eu, cum a fost cazul la cele două lucrări menţionate. Dar nu, nu sunt îm-potriva subiectelor impuse. Creati-vitatea nu se poate manifesta în lipsa restricţiilor la fel cum nu se poate juca tenis fără fileu.

Ți­ai definit stilul sau ai alergie la etichete? Cum să­i spunem, dacă ar fi să­i spunem? eu fac lucruri foarte diverse, în funcţie de temă, client, spaţiu, aşa că nu aş vrea să definesc prea exact un stil. Totuşi, dacă ar trebui să definesc ce prefer, ar fi: rudimentar sofisticat. Încerc să transmit senzaţii complexe prin mijloace rudimen-tare. Mijloacele rudimentare sunt: lemnul natur, faianţa albă, betonul, vopselurile dintr-o gamă restrânsă, aproape gri, formele simple, uşor de desenat şi de executat. Nu-mi plac: „materialele de ultimă generaţie”, inovaţiile tehnologice de „ultima oră”, formele „futuriste”, culorile „îndrăzneţe” şi aşa mai departe.

Ce orașe te inspiră? Se numără Bucureștiul printre ele?Da, se numără şi Bucureştiul. Cum altfel? este cel mai important. Lista celorlalte este prea lungă.

Ai lucrat mult pentru branduri, incluzând reclame și eveni­mente de brand. Te simți con­fortabil în această postură? În primul rând, depinde de brand. Spuneam că prezenţa constrânge rilor mi se pare benefică dacă nu pentru exhibarea creativităţii, măcar pen-tru exersarea ei. Din acest punct de vedere nu sunt de acord cu cei care consideră lucrul pentru un brand sau o corporaţie ca fiind doar un merce-nariat de conjunctură. Tocmai aici văd adevărata provocare. există reclame la pufuleţi mai creative decât multe filme de artă. Important este ca, oricât de derizorie pare tema, să o tratezi ca şi cum ar fi marea ocazie a carierei.

Ai branduri preferate în interior design? Scaunul Thonet – cel pe care îl au şi bunicile noastre. Nu vreau să înşir o listă de mărci dar pot să spun că îmi plac acele piese pe care aproape nu le observi, cele discrete care nu strigă: „sunt un obiect de design!”. Asta reuşesc foarte bine designerii danezi. Nici nu este evident dacă e un scaun de designer sau şi l-a făcut tâmplarul în timpul liber. Acesta este după mine adevăratul rafinament. Și îmi plac tot felul de obiecte anonime, dar foarte bine proporţionate: bufete de ţară, unelte tradiţionale... Nu îmi plac obiectele senzaţionale, superstarurile.

Care sunt cele 5 lucruri care nu­ți lipsesc din geantă niciodată?Pot să-ţi spun ce nu ar trebui să-mi lipsească: creionul, ruleta, hârtia, aparatul foto, laptopul. Dar de obi-cei îmi lipsesc cel puţin 3 dintre ele.

CREATI VITATEA NU SE poATE

MANIFESTA îN LIpSA RES TRICţIILoR

LA FEL CUM NU SE poATE JUCA TENIS

FăRă FILEU.

b u r s a d e a r t a

a rta La Perete constă într-o serie de inter-viuri live, prezentări, discuţii şi dezbateri interactive pe tema artei contemporane

din România, iniţiate în februarie 2010 de Adina Zorzini şi susţinute de Otherside Expirat Club din Bucureşti. Evenimentul – aflat în prezent la cea de-a 14-a ediţie, una aniversară, care marchează doi ani de la debutul proiectului – îşi propune să documenteze în continuare, prin ediţii lunare, situaţia pieţei de artă contemporană, aflată într-o per manentă evoluţie şi continuă re configurare. Un alt scop este să me dieze accesul publicului interesat de fenomenul artistic recent, prin întâl-niri care privesc atât segmentul esta blished cât şi segmentul emerging al artelor vizuale din spaţiul românesc de astăzi.

Printre invitaţii ediţiilor pre ce den te s-au numărat până acum nume bine cunoscute atât contextului artistic lo cal cât şi celui internaţional precum: Dan Perjovschi, Dumitru Gorzo, Nico lae Comănescu, erwin kessler, Călin Dan, Tara von Neudorf, Dan Popescu, Răzvan Ion şi eugen Rădescu, Li via na Dan, Teodor Graur sau Maria Dinu lescu.

În ultimii 10 ani, producţia artistică locală de artă recentă şi contemporană a devenit din ce în ce mai vizibilă pe scena internaţională, în primul rând datorită iniţiativelor private, în speţă a galeriilor comerciale de artă con-temporană, concentrate mai ales în Bu cureşti şi la Cluj, cărora li se adaugă, secundar, şi instituţiile non profit dedicate experimentului şi cercetării în artele vizuale, alcătuite din artist run spaces, centre de artă sau spaţii alternative. De aceea, o ini ţiativă precum Arta La Perete reprezintă un efort binevenit de conştientizare şi responsabilizare socio-culturală, cu atât mai mult cu cât artele vizuale nu beneficiază în momentul acesta de nicio altă astfel de platformă de prezentare în România.

T e x t : A d i n A Z o r Z i n iF o t o : A r T A l A p e r e T e . b l o g s p o T . C o m

p a g i N a

3a r t e s i m e s e r i e

ATELIER MECANIC – bar – 2011LACRIMI ȘI SfINȚI – restaurant – 2012PAPIOTA – bar – 2011 (cu Vlad Vieru)LARIX HOUSE – rezidenţial Snagov – 2010BIROURILE HEADVERTISING – 2010 LA BONNE BOUCHE – bistro – 2010fRUfRU – take away shop – 2011LABORATOR COCkTAIL – bar – 2011www..corvincristian.com

porTofoliu selecTiv

bogDan neagu este Turific! Du pă absolvirea universită ții de ar-hitectură și urbanism ion mincu și un master de multidisciplinary de-sign innovation la northumbria uni-versity, a descoperit că-i place atât de mult să coasă și să croiască în-cât o face din tot ce pride. Și îi iese foarte bine după principiile upcycle. Conceptul de upcycle, o formulă de reciclare creativă și funcțională, în-seamnă să transformi ceva care a devenit nefolositor în ceva util, să faci din gunoi comoară. De exemplu, la șepci a folosit upcycled denim și upcycled vinil pentru cozoroc. Șepci care, BtW, pot fi personalizate online.

Brandul turifik! este foarte le-gat de veloculura din ro mâ nia așa că accesoriile ce-l poartă sunt pre-ferate de bicicliști de toate vârstele, de la amatori la curieri și cicliști de performanță.

turific.tk este un one man shop unde Bogdan este de sig ner, croitor, fotograf și om de marketing. Șepcile, gen țile, portofelele și jucă riile lui își găsesc fericiții pro prie tari online și sunt livrate în București, în țară și, uneori, chiar întreaga lume.

That’sturiFic!

masca din figura alăturată a devenit un simbol internațional al protestului, mai ales față de cenzura online. imagine oficială a grupului de dizidenți online Ano nymous și, prin contaminare, a miș-cărilor Occupy sau Indignați-vă!, masca este o reprezentare stilizată a lui guy Fawkes, un proto-terorist cu planuri mari care, în 1604, spera să arunce în aer familia regală din anglia. personajul a devenit un icon odată cu filmul, me-diocru, de altfel, V from Vendentta. Care

film, la fel tot merchandising-ul aferent lui umple buzunarele time Warner. adică, dacă cumperi o mască guy Fawkes, pentru a fi trendy la protestul contra a.C.t.a., tocmai finanțezi una dintre com paniile care susțin infamul proiect. așa că, dacă tot vrei să protestezi contra tiranilor copyrightului, ar fi deștept să dai un search pe „guy fawkes mask diy”, să printezi o mască și să ți-o decupezi singur. Ca să nu te faci vinovat de contradicție în termeni, mă înțelegi?

Scaunele sunt pentru un designer adevăratul examen de maturitate: dacă reuşeşti să inventezi unul care rezistă timp de o generaţie, ai şanse mari să intri în manuale. Compania franceză Tolix a dat lovitura cu un scaun iconic numit simplu Chaise Modele A. Lansat în 1934, a avut un succes de piaţă enorm, fiind preferatul teraselor şi cafenelelor din întreaga lume şi, mai nou, al celor mai importante muzee de design: vitra Design Museum, MoMa şi Centre Pompidou. Meritul îi revine tehnicianului Xavier Pauchard, unul dintre pionierii europeni ai galvanizării, un vizionar care a inventat, practic, mobilierul metalic inoxidabil. Celelalte obiecte de mobilier lansate sub acest brand îi păstrează principiile de design: forme simple, economie de material, durabilitate. În dulcele stil clasic. Adică modern. Pardon, transmodern.

rezistent la ploaie si la timp

Do it YouRSeLf

Cu Stângu’n DReptuL De autoRTe x t : V l a d - I o a n T ă u ș a n c e

DiSponibiL pRin intRoDeSign.Ro

4

p a g i N a

4c e s e p e t r e c e r e

Planul iniţial era să plecăm la viena şi să începem de acolo. Am început până la urmă aici şi uite că avem o piesă – Play – pe  Radio Superfly FM viena şi un turneu naţional cu Red Bull”. Cam bun startul, aş zice. Aşa zice şi Bazooka: „Suntem deja în discuţii pentru festivalurile internaţionale de anul ăsta. Oricum, anul trecut am început bine  : concertul Jamiroquai, apoi Festivalul Summer Well, după care am fost invitaţi la Spirit of Burgas. Practic, al treilea concert a fost deja în afară. De abia după am ajuns să cântăm în Bucureşti pentru prietenii apropiaţi.

C ei patru din Moonlight Breakfast produc vibraţii pozitive şi în afara scenei. exportă sentimente

în format .mp3 dar şi prin transfer direct. Sunt normali şi tonici, ca o familie ieşită la picnic. Fac poante şi râd la poante, se corectează, vorbesc unul peste altul, fac sens la fel de natural cum fac muzică. Apropos, deşi se autodescriu ca o trupă de retroelectro, nu au nimic artificial-digital în sound: „Folosim instrumente diverse. uite, în curând vom avea o pianină mică pentru scenă, Cristina foloseşte din când în când ukulele, avem contrabas.” enumeră Bazooka. el şi băieţii au cântat împreună în Sport Sângeros 3, una din primele trupe de ska de la noi alături de Printzu a mai trecut prin diverse formule, trupe şi stiluri inclusiv prin Mandinga. „eu sunt intrusul. Despre mine nu e nimic de ştiut. ” râde Christie. „Cunoscătorii pot crede că eu cânt, de fapt, cu Sport Sângeros, că le-am dat afară vocalul şi am schimbat stilul. Sper că nu i-am speriat. ” În concerte li se alătură Les Ateliers Nomad pe partea de proiecţie video. În rest? „e ciudat, în acest moment nu avem nici manager, nici PR. Toate lucrurile care ţin de promovare, poziţionare şi impresariat lipsesc sau sunt asigurate de prieteni. Producţia muzicală o face Bazooka. Comunicăm mai ales prin pagina noastră de Facebook. Sunt mulţi oameni care s-au oferit să ne ajute, dar nu putem spune că am găsit încă un manager cu care să ne potrivim 100%.”

M ai râdem timp de jumătate de cafea şi mă hotărăsc să stric atmosfera şi să deschid

subiectul. Dap, subiectul ăla. Răspunde Chirstie, şefa corpului diplomatic: „Cred că suntem mai degrabă preocupaţi de unde vrem să ajungem şi cum vrem să sunăm decât de sursa din care vom scoate bani. Până acum strategia asta a funcţionat. Banii vor veni şi ei la un moment dat. ” Ok, acum celălalt subiect enervant. Cum promovezi trupe româneşti. „Radioul este încă foarte important, chiar dacă este unul necomercial ca Guerrilla. Imediat după ce ni se difuzează piesa vedem o creştere cu câteva sute în numărul de vizualizări pe YouTube. Până acum pe toate piesele de pe YouTube am strâns cam 100.000 de vizualizări. Totuşi, s-a dovedit, nu suntem suficient de mainstream pentru un radio comercial. Cred că dacă proiectul venea de afară ar fi trecut. În acelaşi timp, dacă Adele ar fi fost româncă probabil că nu intra pe radio.” Poate ajungeţi la un moment dat să scoateţi bani din vânzări online, acum că tot trece ACTA. e rândul lui Printzu să puncteze: „Teoretic ar trebui să fie în favoarea artiştilor, deci ar trebui să fiu de acord cu ea. Cred însă că informaţia trebuie să circule, pe cât posibil, liber. Până la urmă aşa ne-am lansat şi noi, dacă nu ar fi existat internetul, era nasol. Gândeşte-te ce pas înapoi ar fi pentru români limitarea accesului la informaţie pe internet. Dacă vom trebui să dăm banii pe informaţia de pe net, ne vom lua informaţia de la televizor. Și la televizor este groaznic. Dacă te uiţi două săptămâni doar la televizor o iei razna, soluţia ar fi să te rezumi la Animal Planet.” Printzu, între noi fie vorba colecţionează cu pasiune clinică aberaţii Tv. Continuă Bazooka: „Avem tradiţie bună în muzica electronică, dar nu o promovăm. Acum 7 ani Sunday People aveau album în Germania. Sunt multe trupe care sună bine – Cuantume, de exemplu, ne plac mult – dar nu sunt promovate. Am fost la multe evenimente vara asta, erau o grămadă de trupe care sunau bine dar nici o televiziune care să le filmeze.” Deci fără Tv. Încheie Christie, împăciuitor: „Nu avem planuri să apărem la televizor cu orice preţ, am fost contactaţi de un show matinal, dar am zis că nu ne potrivim.” Bun, deci ne vedem la concerte. Clar. Merci. eu mulţumesc. Pa. Pa. Pa. Pa, Andi. Ah, vezi că la început de martie au un concert în Bucureşti, într-un spaţiu ce tocmai se inaugurează.

O cafea la prânz cu Moonlight Breakfast

Continuare Din pagina 1

În curând în Bucuresti

BUNĂTĂȚI

DANEMARCADin

Cei doi danezi nu sunt doar parte a grupului When Saints Go Machine care a concertat în Control în decembrie 2011. În celălalt desen animat sunt Kenton Slash Demon, unul din proiectele care mută atenţia electroliţilor pe noul val danez.

kenton Slash Demon sunt un tânăr duo da nez ca re a reuşit să a tra gă a ten ţia publicului degustător de electro fără a lansa

un număr mare de materiale. Sunet-ul lor este atât organic, cât şi futurist, ducând producţiile dincolo de reţeta clasică A track de club. Acoperă prin muzica lor atât zona „la pachet pentru acasă” cât şi fast-foodul de party.

Silas Moldenhawer şi Jonas kenton şi-au descoperit în adolescenţă pasiunea comună pentru muzica electronică după o copilărie în gaşcă în Copenhaga.

În 2007 s-au apucat de treabă şi s-au apucat chiar serios. Împreună cu Simon Muschinsky şi Nikolaj Manuel vonsild au fondat trupa electro-indie When Saints Go Machine, lucrând separat la proiectul Kenton Slash Demon.

Rezultatul a fost lansarea mult aclamatului „khattabi eP” în iunie 2009, în timp ce înca pregateau debutul When Saints Go Machine. Primul material Kenton Slash Demon a fost apreciat şi pus în playlisturile unor artişti precum Dj koze, Claude von Stroke & Luciano şi Brodinski.

Acum au încheiat cel mai nou proiect al lor – trilogia The Schwarzschild Solution, din care au lansat eP-urile Sun, Matter şi Daemon.

Ca să ştiţi şi să uitaţi până mâine: The Schwarzschild Solution este o ecuaţie de câmp a lui einstein care se descrie spaţiul şi timpul în vecinătatea unui corp simetric sferic non-rotativ.

Primul eP – Sun – a fost lansat în august 2010 şi enumeră printre fani nume ca Tiefschwarz, dOP, Catz’n Dogz, Hot Chip, John Talabot şi Gold Panda. Pentru că în 2012 nu ne mai lăudăm cu influenţe, ci cu fani.

În ceea ce priveşte noul val danez care e recunoscut pentru artişti ca Bjørn Svin, Trentemøller şi Thomas Knak, cei doi au declarat într-un interviu pentru Beatportal.com că deşi „nu există un sound danez încă, scena daneză nu a fost niciodată într-o formă mai bună”.

De aSCuLtat pe Youtube până La gig:

kenton Slash Demon: Sun / matter / Daemon

When Saints go Machine: parix / Kelly / Fail Forever

FRAză DE AboRDAT LA

AFTER: LAD oS DRIKKE

EN VoTKA

oG MæLK

(HAi Să bem o votkA cu

lAPte)

T e x t : a d a B I V o l a r u i l u s t r a ț i e : s a n j u s h a m P u r

bLoguRiLe DeCente axate pe muzică și evenimente au a juns rarități, lumea mu tându-se cu texte și flyere pe Facebook. Dintre supra viețuitorii meritu-oși am adăugat în bookmarkuri SlowForward.ro, un blog cu 2-3 postări pe zi care sapă cu pasiune de arheolog prin mu-zica indie și electronică. Bonus, indexează evenimentele care îți merită banii în București, adună informații în topuri anu-ale și îți livrează în timp util vi-deo uri și imagini eye-candy. Se simte munca unui editor cu experiență, cultură generală și agendă proprie. la mai multe! Cum îl găsești? De căutat pe google: „Slow forward” sau de scanat Qr-code-ul de mai sus.

bookMaRk

bLog: sloW ForWArd

ExPErIMEnTalISTII

responsabilitatea pentru informaţiile și ideile prezentate revine autorilor.energiea este un demers informativ independent, nu unul comercial. Toate imaginile şi textele folosite în cadrul revistei sunt folosite cu acordul surselor sub o licență editorială în scopul promovării gratuite către publicul larg a unor produse culturale. Concept editorial | Redactor șef Vlad-ioan tăușanceConcept grafic | art Directorumbra DesignSecretariat de redacție | Documentareada BivolaruCredite fotografie şi imagine› les ateliers nomad› adriana grand› livia Ștefan› Sanju Shampur› tania CucoreanuColaboratori:› ioana Cotulbea› Sandra ghitescu› Cristina nemerovschi› alexandru popescu› andrei Vornicu› adina ZorziniContact: redactia@energiea.roColegi de breaslă (și mândri de asta) cu:

experimentalist.ro, metropolisonline.ro, tataia.net.

înCep Cu o MiCă inCuRSiune în sfe ra psi hologiei, dar promit că nu o să fie nici plictisitoare, nici lungă. Inteligența îmbracă multe forme. Multele forme presupun la fel de multe formule de testare, niciuna dintre ele nefiind în totalitate perfectă. pentru cei mai săraci cu duhul când vine vorba de cifre, algoritmi, funcții și alte chestii de acest tip, există un test divergent de inteligență – gândirea este convergentă, matematică sau divergentă, creativă, întorcân-du-ne astfel la veșnicul duel lipsit de sens între lefties-righties. Una dintre sarcinile subiect-ului testat este aceea de a găsi cât mai multe întrebuințări unei banale și apar-ent uni-funcționale cărămizi. Cu aceasta idee latentă, cui bărită în mințile noastre neobosite, am plecat la drum când am pus la treabă cea mai recentă inițiativă experimentalistă: re ci clarea artis tică. Să nu înțelegeți greșit: nu punctăm după barem, fiindcă nu credem în așa ceva. Este vorba despre reutilizarea în mod cât mai artistic (sau pragmatic, fiecare după bunul plac) a sticlei de Grolsch. De ce? Fiindcă în peri-

plurile noastre neîncetate pe vastul și liberul internet am descoperit un întreg contingent de artiști care creează folosind obiecte aflate la îndemâna tuturor:

cartofi, săpun, cutii goale, lămpi nefolosite. și-atunci ne-am întrebat

de ce nu am putea și noi să plusăm cu ceva concret, aflat foarte aproape. Soluția? Sticla de Grolsch, devenită de-acum subiect al (re)interpretărilor voastre. Există deja și un precedente, dar ne știți pe noi: suntem mari amatori de drumuri nebătătorite.

Aceasta inițiativă are final deschis, așa, cam ca o semidreaptă. Altfel spus,

începutul a trecut, iar de final nici pomeneală prea curând. Aș teptăm, prin urmare, sugestiile, i de ile, visele, doleanțele și reciclatele voastre ar-

tistice pe cale digitală, aici: contact@grolsch.ro. și încă ceva. La final o să avem o expoziție pe bune cu toate obiec tele de artizanat rezultate în urma marii reciclări artistice. Vă anunțăm pe parcurs ce, unde și cum. Forța (ideilor) fie cu voi!

e x P e r I m e n T a l I ș T I I

StiCLa gRoLSCh, Caut

ReLație SeRioaSă Cu un inStigatoR

La aRtă. Rog ReCiCLaRe.

Ca

Seta

ReD

aC

țion

aLă