1

Universitatea „Ştefan cel Mare” SuceavaDepartamentul de Sanătate şi Dezvoltare UmanăBalneofiziokinetoterapie şi Recuperare

Endoscopia

1.Definiţie

Endoscopia este o tehnica ce permite examinarea directa a unor organe sau cavitati din interiorul

corpului folosind un instrument numit endoscop.Endoscopia a fost descrisa prima data de

Hipocrat in Grecia (460-375 i.Hr.), care a facut trimitere la un specul rectal, in acelasi timp, un

specul vaginal a fost gasit in ruinele Pompeiului (70 d.Hr.). Primul endoscop fost proiectat si

construit de catre medicul german Phillip Bozzini in 1805 (lichtleiter), insa, dispozitivul a fost

aspru ridiculizat de contemporani, ceea ce a oprit dezvoltarea endoscopiei timp de aproape 50 de

ani. Primul succes a fost realizat in 1853, cand Jean Antonin Desormeaux a folosit un sistem de

oglinzi si lentile pentru vizualizare si un amestec de alcool si terebentina ca sursa de lumina, care

a dus la numeroase arsuri.

Endoscopia este folosita in scop diagnostic, pentru precizarea originii, localizarii unei afectiuni si

a naturii acesteia, atunci cand exista simptome persistente si suspecte, ca tuse, hemoragie

digestiva, diaree sau constipatie cronica etc. sau pentru stadializarea unei maladii. Endoscopia nu

se rezuma insa la o simpla constatare, ci are si rol terapeutic. In interiorul endoscopului se pot

introduce instrumente, care permit biopsia unei structuri suspecte (de exemplu, o formatiune

tumorala, o zona de inflamatie sau necroza), dar si indepartarea unor corpi straini, excizia unei

tumori sau oprirea unei hemoragii. Sonde laser introduse endoscopic permit realizarea unor

manevre chirurgicale de mare finete.

Practic fiecare organ intern, de la tractul digestiv, primul care a beneficiat de aceasta tehnica

revolutionara (de exemplu, excizia unor tumori, extirparea unui organ cum ar fi colecistul,

repararea unor hernii, tratarea diverticulilor sau a afectiunilor inflamatorii cronice, plasarea unor

stenturi care impiedica blocarea canalului biliar sau intestinului etc.), la maladii neurologice sau

Endoscopia

2

Universitatea „Ştefan cel Mare” SuceavaDepartamentul de Sanătate şi Dezvoltare UmanăBalneofiziokinetoterapie şi Recuperare

afectiuni ale colonei vertebrale, boli ginecologice (cancere ale uterului sau colului uterin, polipi,

fibroame, endometrioza), la tumori pulmonare, tratarea unor fracturi dificile sau interventii

articulare, operatii ORL sau renale, toate pot fi realizate astfel, prin metode mai putin

traumatizante pentru pacient si care permit o recuperare mai rapida. Tot pe cale endoscopica se

pot realiza si investigatii complementare.

Exista numeroase tipuri de endoscopii: 

endoscopie digestiva superioara, care permite examinarea esofagului, stomacului si

duodenului 

enteroscopie care permite vizualizarea intregului intestin subtire

colangiopancreatografia retrograda endoscopica, ce examineaza tractul biliar, vezica

biliara si canalul pancreatic 

 colonoscopia si rectosigmoidoscopia, care permit examinarea intregului colon, respectiv

a portiunilor sale terminale, adica sigmoidul si rectul 

bronhoscopia examineaza traheea si ramificatiile bronhice 

cistoscopia studiaza uretra si vezica urinara 

artroscopia analizeaza interiorul unei articulatii 

rinoscopia vizulizeaza cavitatile nazale si sinusurile 

laringoscopia studiaza laringele.

2.Sistemele de bază ale endoscopului

Endoscoapele sunt din punct de vedere a transmiterii imaginii de două tipuri:

-cu fibre optice

-videoendoscoape

În cazul celor cu fibre optice, imaginea se transmite printr-un mănunchi de fibre optice care

realizează o imagine coerentă la capătul ocular al endoscopului, pe când în cazul

videoendoscoapelor imaginea este colectată printr-un sistem electronic CCD („charge-coupled

device”) şi prelucrată de un videoprocesor pentru a reconstitui o imagine color de o mare

rezoluţie. Din punct de vedere al direcţiei de acţionare pot fi: cu vedere axială (Fig.1) şi cu vedere

Endoscopia

3

Universitatea „Ştefan cel Mare” SuceavaDepartamentul de Sanătate şi Dezvoltare UmanăBalneofiziokinetoterapie şi Recuperare

laterală. Pentru uzul obişnuit se folosesc cele cu vedere axială, cu un unghi de 90-130 grade, iar

pentru investigaţii speciale se folosesc cele cu vedere laterală.

Endoscopul (Fig.1) este constituit din două părţi esenţiale:

- Capul (extremitatea proximală), deţine sistemul de conducere şi manevrare, sistemul de

insuflare cu aer, spălare, aspiraţie, precum şi pe cel de vizualizare directă sau de transmitere a

imaginii la monitor;

- Extremitatea distală, flexibilă, terminată cu o porţiune manevrabilă care răspunde la mişcările

efectuate de sistemul proximal, orientează endosopul pe calea dorită. Capătul distal este dotat cu

sistemul care asigură vizualizarea (lentilă), un orificiu prin care se produce insuflarea, spălarea,

aspiraţia, canalul prin care pătrunde sonda de biopsie sau alte instrumente (balon de dilatare,

periuţă pentru citologie).

Pentru a se asigura funcţionarea, se ataşează la endoscop sistemul de alimentare (sursa de lumină,

aer-apă), pompa de aspiraţie, firul de conexiune la reţeaua electrică. Între cap şi extremitatea

distală a endoscopului se află tubul de inserţie, care este străbătut de deferite canale (aer-apă,

biopsie), cu o lungime variabilă între 1-2 m, în funcţie de segmentul de tub digestiv pentru care

este utilizat.

Endoscopia

4

Universitatea „Ştefan cel Mare” SuceavaDepartamentul de Sanătate şi Dezvoltare UmanăBalneofiziokinetoterapie şi Recuperare

• Capul endoscopului (Fig.2) este prevăzut cu următoarele elemente:

(a) ocularul şi rotiţa de focalizare, în cazul endoscoapelor cu fibre optice; acest lucru este absent

în cazul videoendoscoapelor, unde imaginea este urmărită pe ecran;

(b) butonul de aer-apă asigură insuflaţia şi spălarea; presarea butonului cam până la jumătate

asigură insuflarea cu aer, iar apăsarea până la capăt produce jet de apă;

(c) butonul de aspiraţie, utilizat pentru aspiraţia secreţiilor, excesului de aer sau în cursul unor

manevre intervenţionale – aspiraţia unor polipi, aspiraţia varicelor în vederea ligaturării etc;

(d) canalul de instrumentare (biopsie) cu diametrul uzual de 2,8 mm are partea de introducere la

nivelul extremităţii cefalice, la dreapta ocularului şi străbate tot tubul de inserţie, terminându-se

într-un orificiu de ieşire la nivelul capătului distal. La endoscoapele cu vedere laterală, poarta de

ieşire este prevăzută cu un sistem de elevare controlat de la extremitatea cefalică;

(e,f) rotiţele de manevrare, situate pe faţa laterală (dreaptă) a endoscopului asigură mobilitatea

controlată a vârfului printr-un sistem de cabluri, care traversează toată lungimea tubului de

inserţie. Rotiţa mare (e) asigură mişcarea vârfului în sus şi în jos, iar rotiţa mică (f) asigură

mişcarea stânga-dreapta, când este mişcată în jos şi respectiv în sus.

Endoscopia

5

Universitatea „Ştefan cel Mare” SuceavaDepartamentul de Sanătate şi Dezvoltare UmanăBalneofiziokinetoterapie şi Recuperare

Extremitatea distală flexibilă şi manevrabilă are o lungime de circa 10 cm. Extremitatea

distală (Fig.3) conţine: poarta de ieşire a canalului de instrumentare, orificiul de insuflare,

lentila şi orificiul de iluminare.

Sursa de lumină foloseşte un arc de xenon sau lampă cu halogen, intensitatea luminii

fiind reglată prin filtre sau printr-o diafragmă. În interiorul sursei există un sistem de

răcire de tip freon şi un sistem de conectare a pompei de aer-apă.

3.Accesorii

• Pensele de biopsie, conferă posibilitatea de a preleva biopsii şi de aceea sunt constituite

din două cupe metalice, care se unesc formând o cavitate ovală, prevăzută sau nu cu un ac

central şi un tub care se termină într-un sistem de manevrare ce asigură închiderea şi

deschiderea cupei. Modelele de pense de biopsie (Fig.4) s-au diversificat în ultimii ani,

ajungând de la forma ovalară la cea cu aspect de dinţi de crocodil. Dimensiunile cupei

sunt diferite şi ele în funcţie de canalul endoscoului.

• Periuţele de citologie sunt de fapt nişte perii ataşate unui tub de inserţie şi protejate cu un

tub de teflon.

• Dilatatorele esofagiene

Dilatatorele sunt utilizate pentru lărgirea lumenului esofagian în cazul stenozelor esofagiene

benigne.

În practică, se folosesc două tipuri de dilatatoare: bujii şi balonaşe.

Endoscopia

6

Universitatea „Ştefan cel Mare” SuceavaDepartamentul de Sanătate şi Dezvoltare UmanăBalneofiziokinetoterapie şi Recuperare

• Bujiile sunt de două tipuri:

- care nu necesită trecerea unui fir ghidat, cu vârf rotunjit (tip Hurst) şi cu vârf efilat (Maloney),

indicate în stenozele centrale, simetrice, în general peptice şi pentru autodilatare;

-care necesită trecerea unui fir ghidat: tip Eder-Puestow, constituite dintr-o serie de olive de oţel

(cu diametru între 6,6...19,33mm) înşurubate pe un „carrier” flexibil; tip Savary Gullard,

constituite dintr-o serie de dilatatoare de polivinil cu vârf elifat şi flexibil, disponibile la diametre

variabile, cu creşteri de 1-2mm până la 20mm.

• Balonaşele pneumatice sunt disponibile în două variante:

-pe fir ghid (lungime 8cm şi diametre între 5-20mm);

-pentru canalul de biopsie al endoscopului.

Endoscop cu fibre optice(stanga) si Videoendoscop(dreapta)

4.Indicaţiile diagnostice ale endoscopiei

Dictate de un examen radiologic anterior

O stenoză colonică poate avea o varietate de posibile diagnostice (spasm, cancer colorectal,

ischemie, colită radică, diverticulită, aderenţe, boală inflamatorie, endometrioză, patologie

extracolonică), de aceea pentru stabilirea unui diagnostic precis este necesară colonoscopia.

Endoscopia

7

Universitatea „Ştefan cel Mare” SuceavaDepartamentul de Sanătate şi Dezvoltare UmanăBalneofiziokinetoterapie şi Recuperare

Dictate de simptome:

• Simptome dispeptice care persistă în pofida unui tratament de probă.

• Simptome dispeptice asociate cu semne sau simptome care sugerează o boală organică.

• Simptome gastrointestinale fără cauză aparentă

• Disfagia sau odinofagia.

• Simptomatologia de boală de reflux gastroesofagian (RGE) care persistă sau recidivează

în pofida unui tratament de probă cu inhibitori ai secreţiei acide.

• Greaţa şi vărsăturile persistente

• Hemoragia digestivă superioară (hematemeza sau melena)

• Hemoragia digestivă inferioară

• Dictate de nevoia de supraveghere sau de depistare a malignităţii, unor boli ca:

• Ulcerul gastric

• Polipoze adenomatoase familiale

• Esofagul Barrett

• Polipii gastrici

5.Indicaţii terapeutice ale endoscopiei

 Indicaţiile terapeutice sunt în continuă completare odată cu dezvoltarea de noi tehnici şi noi

echipamente endoscopice. Până în prezent se aplică în cazul:

• Hemoragiei digestive superioare (HDS) variceală sau nonvariceală

• Eradicarea varicelor esofagiene

• Extragerea de corpi străini

Endoscopia

8

Universitatea „Ştefan cel Mare” SuceavaDepartamentul de Sanătate şi Dezvoltare UmanăBalneofiziokinetoterapie şi Recuperare

• Dilatarea stricturilor benigne

• Tratamentul paleativ al stenozelor maligne

• Tratamentul bolii de reflux gastroesofagian

• Polipectomia gastrică

• Tratamentul cancerului precoce prin mucosectomie

• Gastrostomia percutană endoscopică

6.Contraindicaţiile endoscopiei

a) Contraindicaţii absolute:

Când riscul pentru viaţa bolnavului este mai mare decât beneficiul maxim scontat. Această

situaţie este întâlnită în caz de insuficienţă cardiacă sau respiratorie gravă, stare de şoc. Refuzul

pacientului reprezintă deasemeni contraindicaţie.

- Perforaţia cunoscută sau suspectată la nivelul tractului digestiv reprezintă o contraindicaţie

absolută. Insuflarea aerului în timpul EDS ar mări contaminarea cavităţii peritoneale sau ar putea

transforma o perforaţie acoperită într-una liberă.

b) Contraindicaţii relative:

• Afecţiunile cardiopulmonare decompensate

• Infarctul miocardic recent. La pacienţii cu HDS

• Diverticul Zenker voluminos

• Tulburările de coagulare

• Sarcina

• În perioada postoperatorie imediată după o intervenţie chirurgcială

7.Modul de efectuare al endoscopiei

O endoscopie gastro-intestinala se efectueaza, de obicei, intr-o sala speciala pentru aceasta

examinare sau intr-o sala de chirurgie. De obicei nu este necesara internarea peste noapte a

Endoscopia

9

Universitatea „Ştefan cel Mare” SuceavaDepartamentul de Sanătate şi Dezvoltare UmanăBalneofiziokinetoterapie şi Recuperare

pacientului. Aceasta examinare poate fi facuta de un gastroenterolog, medic de familie, internist

sau chirurg. In general sunt necesari si unul sau doi asistenti medicali. Inaintea procedurii sunt

efectuate teste de sange pentru a verifica faptul ca nu exista modificari ale hemoleucogramei

(examen citologic al sangelui circulant) sau probleme ale coagularii sangelui.

Inaintea examinarii gatul pacientului va fi amortit cu un spray anestezic, prin administrarea unei

pastile sau prin gargara cu un lichid anestezic, pentru a usura patrunderea endoscopului. Putin

dupa inceperea procedurii este prinsa o linie venoasa la nivelul bratului pacientului. Prin aceasta

se vor primi medicamente ce vor reduce disconfortul si vor relaxa pacientul si, uneori, pot fi

administrate medicamente ce reduc secretia gastrica. Pe perioada investigatiei vor fi administrate

medicamente sedative in perfuzia intravenoasa.

Pacientul se va simti relaxat dar, in acelasi timp, va putea si coopera cu medicul.

Pacientul va fi rugat sa se intinda pe partea stanga, cu capul putin inclinat spre inainte. O piesa

bucala va fi introdusa pentru a proteja endoscopul de dintii pacientului. Apoi, capatul lubrificat al

endoscopului va fi introdus incet in gura, doctorul presand usor limba pentru ca aceasta sa nu stea

in calea endoscopului. Pacientul poate fi rugat sa inghita pentru a ajuta la o mai buna manevrare a

endoscopului. Trebuie retinut ca endoscopul nu este mai gros decat majoritatea alimentelor si nu

va ingreuna respiratia.

In momentul in care endoscopul este in esofag pacientul isi va tine capul drept pentru a usura

patrunderea endoscopului prin esofag. In timpul examinarii pacientul nu trebuie sa inghita decat

atunci cand i se cere. Un asistent medical va indeparta saliva cu ajutorul unui aspirator sau

pacientului i se va permite sa saliveze pe laterala gurii.

Doctorul va avansa incet cu endoscopul si va vizualiza peretii esofagului, stomacului si

duodenului fie printr-un aparat atasat la celalalt capat al endoscopului fie uitandu-se pe un

monitor. Prin endoscop pot fi introduse aer si apa pentru a curata zona de examinare sau pentru a

obtine o imagine mai buna. De asemenea, se pot si aspira aerul sau secretiile.

O camera atasata endoscopului preia o serie de imagini pentru vizualizarea la monitor si

inregistreaza o serie de imagini pentru studiul ulterior. Instrumentele chirurgicale (forceps biopsic

sau periute) pot fi, de asemenea, introduse prin endoscop pentru prelevarea tesuturilor. Pentru ai

fi medicului mult mai usor sa vizualizeze diferitele parti ale tractului digestiv superior, pacientul

va fi repozitionat sau va fi aplicata o presiune usoara pe abdomenul acestuia. Cand examinarea

este completa endoscopul este retras usor.

Endoscopia

10

Universitatea „Ştefan cel Mare” SuceavaDepartamentul de Sanătate şi Dezvoltare UmanăBalneofiziokinetoterapie şi Recuperare

Endoscopia