Endodonţia salvează dinţi,

în mod comod şi plăcut

www.dentree.ro – Dr.Georgiana Petrescu

Despre endodonţie (popular numită şi tratamente de canal, scos

de nerv) se pot spune multe. Mai important, aici, cred că sunt

părerile pacienţilor, prietenilor, rudelor. Cu această parte voi

începe.

Mulţi mi-au spus că dacă ştiau că endodonţia poate salva

aproape orice dinte cu infecţie la vârful rădăcinii, atunci ar fi

rămas cu mulţi dinţi în gură în loc să îi extragă. Apoi au aflat că

mare parte din sinuzitele maxilare care durează de ani de zile,

mai ales cele situate pe o singură parte, sunt cauzate de dinţi ce

trebuiesc trataţi endodontic.

De asemenea, le spun celor ce ajung să mă cunoască, faptul că

dinţii bolnavi pot determina ceea ce se numeşte boală de focar

ducând la afectarea inimii, vaselor de sânge, articulaţiilor,

creierului şi nu în ultimul rând, ficatului.

Aş vrea să fie clar celor ce citesc aceste rânduri, faptul că

endodonţia modernă se tratează sub digă (adică un fel de câmp

chirurgical pentru dinţi), este comodă şi plăcută atât pentru

pacient cât şi pentru medic. Gradul de predictibilitate al

tratamentelor, datorită materialelor folosite şi cunoştinţelor

personale acumulate, se apropie de 100% la dinţii trataţi pentru

prima dată, iar la cei retrataţi procentul de reuşită declarat la 4

ani distanţă este situat în jur de 80-95%, în funcţie de tipul de

retratament.

Am fost întrebată de multe ori de ce este aşa complicată meseria

mea şi de ce trebuie să faci o supraspecializare pentru ea? Pentru

a răspunde la această întrebare cred că sunt utile pozele inserate

în prezentare. Sunt realizate prin scanarea la computer tomograf

a unor dinţi extraşi în cadrul unui proiect de cercetare realizat in

Sao Paolo la o universitate de renume de către prof Versiani,

prof. Pécora & prof.Sousa. Dinţii au un sistem de canale

principale ce pleacă dintr-o zonă mai mare numită camera

pulpară. Din canalul sau canalele principale pleacă multiple

canale secundare cu dimensiuni variabile. Canalele principale

sunt rareori drepte, de cele mai multe ori au cel puţin două

curburi dacă nu chiar patru sau cinci. Curburile variază ca

intensitate de la câteva grade până la mai mult de 90 de grade.

Canalele sunt rareori circulare pe secţiune. Pot fi triunghiulare,

ovale, cu mai multe unghiuri, în formă de pişcot, de literă C, de

bandă, etc. Dificultatea meseriei mele constă în realizarea unei

instrumentări a acestor canale cu nişte pile speciale numite

comun ace, realizate din oţel inox(uşor flexibil) sau nichel-titan

(mai flexibile), anse sonice pentru endodonţie şi freze de mai

multe tipuri şi forme, în aşa fel încât să se păstreze cât mai mult

posibil din structura dintelui în timp ce se realizează o structură

care poate fi apoi umplută cu un material special, inert biologic,

fizic şi chimic.

Tratamentul endodontic constă în eliminarea ţesutului pulpar

afectat sau/şi a materialului de obturaţie folosit anterior, prin

metode fizice şi chimice, tratarea fizică şi medicamentoasă a

dintelui şi introducerea în spaţiul astfel creat a unui material de

obturaţie stabil dimensional şi în timp. La toate acestea îmi place

să adaug (atunci când îmi este permis), pentru sporirea gradului

de succes, reflexoterapie minimală şi cel puţin o şedinţă cu

psihoterapeutul Gheorghe Rotariu pentru anularea legăturii

psihosomatice a bolii.

Diga este un cauciuc subţire care îmbracă dintele sau dinţii ce

trebuie trataţi, se menţine pe loc cu ajutorul unei cleme şi se ţine

deschisă cu ajutorul unei rame. Datorită proprietăţilor

cauciucului, acest material se strânge după aplicare în jurul

dintelui şi realizează o izolare eficienta. Astfel se poate lucra

curat (aseptic), cu lichide foarte neplăcute la gust dar extrem de

eficiente în timpul tratamentului, şi uscat (materialele folosite la

umplerea dintelui se întăresc în mediu uscat). Este comodă

pentru pacient pentru că nu mai are posibilitatea să ajungă din

greşeală cu limba în dreptul dintelui sau şi mai rău în freza în

rotaţie, nu i se face greaţă de la lichidele folosite, de la miros, de

la atingerea anumitor zone ce pot declanşa reflex această stare,

se relaxează pentru că nu mai trebuie să fie atent la fiecare

manevră pe care eu o fac.

Predictibilitatea acestei metode microchirurgicale de lucru

(tratamentul endodontic sub izolare cu digă) variază în funcţie de

caz şi de cunoştinţele persoanei care realizează manevrele, de

dorinţa pacientului de a se însănătoşi şi de încrederea lui în

capacitatea medicului care îl tratează.

Personal, la tratamentele endodontice făcute pentru prima dată

la un dinte am momentan un procent de reuşită la 4 ani de 98%

şi în creştere datorită cunoştinţelor acumulate, iar la

retratamente funcţie de tip şi material îndepărtate, procentul

variază intre 80-95%.

Procentul de reuşită înseamnă că după 4 ani dintele este

asimptomatic clinic şi radiologic cu restitutio ad functionem

(adică, pe româneşte: nu doare, nu e umflată gingia, nu mai are

puroi la rădăcină, nu provoacă dureri la distanţă, osul din jur se

vede ca fiind restructurat funcţional pe radiografie). Dinţii

consideraţi cu tratament nereuşit prezintă încă o leziune osoasă

pe radiografie, sau doare la masticaţie, sau s-au fracturat(rupt)

vertical datorită folosirii inadecvate de către pacient,

nerespectării recomandărilor date. În afara dinţilor fracturaţi, se

poate reinterveni endodontic pentru a descoperi cauza eşecului,

sau se intervine chirurgical cu o metodă numită rezecţie apicală

minim invazivă.

La dinţii din faţă, sunt situaţii când după tratament nu se impune

realizarea unei coroane. În restul situaţiilor, pentru a păstra

rezultatul muncii endodontului, este necesară realizarea unei

coroniţe care să ofere dintelui o încercuire necesară lui ca să

reziste la forţele de flexie şi îndoire la care este supus prin

masticaţie, şi un modelaj al feţei cu care mestecă (ocluzal) care

să nu determine contacte premature sau interferenţe în mişcare.

Acestea pot duce la forţe mult prea mari aplicate pe dinte şi în

consecinţă la fractura lui.

Un tratament endodontic bine efectuat durează, datorită

necesităţii acționării anumitor materiale sau tehnicii de lucru în

sine, între 90 de minute si un maxim de 16 ore împărţite în mai

multe şedinte (maximul acceptat de mine), cu o medie de 150 de

minute în mod curent.

Datorită materialelor folosite şi a timpului de cabinet necesar,

mulţi pot afirma că un tratament endodontic efectuat la endodont

este restrictiv din punct de vedere financiar. Aş întreba în acea

situaţie persoana respectivă dacă merită investiţia având în

vedere rezultatul. Avem un singur corp, un număr de 32 de dinţi,

marea majoritate. În Romania, datorită situaţiei, cei mai mulţi

medici au renunţat la a tarifa consumul intelectual, doar pentru a

ajuta cât mai mulţi pacienţi să îşi permită să fie sănătoşi, să

poată mânca şi să zâmbească estetic. Acest efort se traduce prin

preţuri de 10 ori mai mici la noi în ţară, la aproape orice manevră

de medicină dentară, decât în restul Europei, folosind aceleaşi

materiale de top care la noi însă costa de două ori mai mult decât

în restul Europei.

În final aş mai menţiona faptul că pacientul are întotdeauna

posibilitatea să aleagă să renunţe la tratamentul endodontic, să

extragă dintele afectat şi să plaseze un implant sau o punte pe

dinţii limitanţi. Însă, un implant cu tot cu coroană este mai

costisitor decât un tratament endodontic plus coroană la dinţii la

care se poate efectua tratamentul.

V-am pus la dispoziție imagini edificatoare de anatomie dentară,

realizate prin coroborarea slice-urilor de computer tomograf.

Vă doresc spor în tot ceea ce faceţi.