ELIZABETH SEIFERT...angajat`, i se spusese c`, mai devreme sau mai târziu, schimbarea se va...

ELIZABETH SEIFERT

Judec`]i amare

Traducerea [i adaptarea \n limba român` deSILVIA IORGULESCU

ALCRISM-94

user

Formato

gianninajollys

Capitolul 1

Raine sim]i atmosfera tensionat` care domnea la locul de munc`\ndat` ce deschise u[ile din sticl` de la intrare.

– S-au \ntâmplat câteva schimb`ri majore la nivelul conducerii,Raine, o \ntâmpin` recep]ionista blond`, pilindu-[i calm` o unghierupt`. Preluarea mult a[teptat` s-a petrecut \n weekend [i avem unnou [ef. E cu totul altceva... s` [tii!

|n mod evident, Sheila \l pl`cea, deduse Raine cu un zâmbet,impasibil` la aflarea ve[tii despre noua conducere. Când fuseseangajat`, i se spusese c`, mai devreme sau mai târziu, schimbarea seva produce.

– Cred c` ar trebui s` te intereseze mai mult toate astea, continu`Sheila. {tii, se spune c` e foarte capabil, dar [i foarte dur [i, maipresus de asta, nu suport` s` fie contrazis de nimeni. Iar tu vei lucradirect cu el.

– Mul]umesc pentru avertiz`ri, râse Raine, dându-[i pe spatebuclele ro[cate cu un gest indiferent.

user

Formato

gianninajollys

Nu voia s` se lase impresionat` de comentariile colegei sale.

Compania cump`r`toare, Island Marine, avea o reputa]ie foarte

bun` aici, \n Jersey, proiectele sale de dezvoltare fiind atât foarte

eficiente, cât [i atente fa]` de mediul ambiant. Dar ea era o secretar`

foarte competent` [i experimentat`, astfel c` va putea face fa]`

exigen]elor celor mai preten]io[i [efi. {i apoi, \ntotdeauna lucrase

bine sub presiune.

Intr` \n lift, numai pentru c`-l v`zu sta]ionând la parter. Altfel, ar

fi urcat cele trei etaje pe sc`ri. Ap`s` butonul etajului trei, \[i aranj`

\n oglind` taiorul verde [i a[tept` \ncrez`toare s` se deschid` u[ile,

fredonând \ncet o melodie.

P`[i afar`... dar exact \n acea clip` sim]i c` o cuprinde o stranie

senza]ie de \nghe] [i exclam` brusc, cu ne\ncredere:

– Colt!

B`rbatul se uita atent la ceva aflat pe biroul ei. Era \mbr`cat

\ntr-un costum \nchis la culoare [i o c`ma[` alb`, vestimenta]ie

care-i d`dea o \nf`]i[are foarte elegant`. P`rea neschimbat, se gândi

Raine. Ochii lui c`prui se ridicar` u[or [i o privir` cu intensitate.

Raine se cutremur`. Tr`s`turile lui puternice, extrem de personale,

r`m`seser` adânc \ntip`rite \n mintea ei, de parc` nu l-ar fi uitat nicio

clip`: p`rul des, castaniu-ro[cat, c`zând pe o parte a frun]ii lui \nalte,

nasul arogant, pome]ii proeminen]i [i gura senzual`. Trecerea anilor

\i ad`ugase doar câteva linii ferme \n jurul gurii. Ochii lui o privir` cu

atâta dezgust \ncât, pentru o clip`, tân`ra fu gata s` se \ntoarc` [i s`

fug`. Dar n-o f`cu.

Venise aici, din Guernsey, nu numai pentru a accepta o slujb` cu

perspective de promovare importante, ci [i pentru a alunga din via]a

6 ELIZABETH SEIFERT

ei, o dat` pentru totdeauna, fantomele trecutului. {i dac` totu[i

Colston Falloner o dispre]uia \nc` pentru cele \ntâmplate acum [ase

ani, era problema lui, nu a ei.

– Ei, exclam` b`rbatul cu un glas dispre]uitor, f`când-o s` se

cutremure.

Se apropie [i se opri chiar \n fa]a ei, privindu-i cu aten]ie chipul

ca de filde[, nasul mic, buzele pline [i senzuale [i ochii verzi de

smarald.

– Raine Welland. Ce mic` e lumea!

Dac` b`rbatul era tulburat de vederea ei, atunci \[i ascundea

extrem de bine emo]iile. Numai liniile din jurul gurii \i tr`dau efortul

de a a-[i ]ine \n frâu sentimentele.

Dumnezeule! Ce lovitur` a sor]ii, ce crud` coinciden]` alesese ca

el, dintre to]i oamenii, s` fie directorul firmei Island Marine? se

\ntreb` Raine disperat`. Tocmai b`rbatul care acum [ase ani

amenin]ase s-o distrug`.

– Colt, eu...

Nici m`car ea \ns`[i nu [tia ce voia s` spun`. Ochii \ntuneca]i ai

b`rbatului o fixau \n continuare, poruncindu-i parc` s` tac`.

Insolent`, privirea lui aluneca \ncet pe trupul ei, oprindu-se asupra

sânilor plini, a taliei sub]iri [i a [oldurilor rotunjite [i trecând \ncet

asupra picioarelor lungi.

Tân`ra sim]i c` obrajii i se \nro[esc sub privirea lui obraznic`.

Fusese \ntotdeauna con[tient` de stilul lui \ndr`zne] [i de

masculinitatea sa, dar niciodat` mai mult ca acum. |[i trecu limba

peste buzele uscate, stânjenit`.

B`rbatul remarc` imediat gestul [i ro[ea]a de pe chipul ei. Gura i

JUDEC~}I AMARE 7

se strâmb` dispre]uitor, p`rând c` savureaz` aceste momente de

tensiune.

– Câte inimi ai mai frânt, Raine? Câte vie]i ai mai distrus de când

nu ne-am mai v`zut? Dou`? Zece? Dou`zeci?

N-ar fi crezut-o dac` i-ar fi spus c` nu mai avusese nicio rela]ie

serioas` de la experien]a amar` cu fratele lui vitreg. T`cu,

ridicându-[i b`rbia \n semn de sfidare, hot`rât` s` nu se lase

intimidat` de arogan]a b`rbatului.

– Ce vrei s`-]i r`spund, Colt? zise ea, provocator.

Un mu[chi puls` pe obrazul b`rbatului. Se apropie \nc` un pas.

– Te crezi grozav`, nu? coment` el.

|n ochii lui str`luci o lumini]` dispre]uitoare. {ocat`, tân`ra sim]i

c` pulsul i se accelereaz`. La naiba, se sim]ea atras` de el. Era o

atrac]ie nebuneasc`, ira]ional`.

– Chiar ai devenit... cineva, continu` el. Nu pot nega asta. Totul

se afla deja \n stare latent` \n tine [i acum [ase ani... de[i erai abia o

[col`ri]`. Dar \]i lipsea ceva... \ncrederea \n tine. Pe atunci, nu

\ndr`zneai s` m` \nfrun]i, nu-i a[a, Raine?

Nu, aprob` ea \n gând, cu gâtul uscat.

Ultima \ntâlnire cu el o f`cuse s` fug` departe, s` se ascund`. Nu

era decât o fat` timid` de optsprezece ani, \nsp`imântat` de el mai

mult decât de bârfele care circulau pe seama ei.

Tân`ra r`mase pe loc, tensionat`, amintindu-[i durerea, [ocul

care o f`cuser` s` fug` a[a cum o f`cuse [i consecin]ele triste ale

gestului ei... vizita lui Colt, care o amenin]ase c` o va face s` pl`teasc`

pentru tot...

– Asta se \ntâmpla \n urm` cu [ase ani, replic` ea, cu oboseal` \n

8 ELIZABETH SEIFERT

glas.

– {i timpul scurs te ajut` s`-]i lini[te[ti con[tiin]a?

Tonul lui dur ren`scu \n ea teama veche de a nu fi strivit` de

mâna lui grea, dar nu vru s`-i ofere satisfac]ia de a-i ar`ta c` e

\nsp`imântat`.

– }i-am spus [i atunci... am avut motive \ntemeiate s`... fac ceea

ce am f`cut.

– Ce motive pot justifica faptul c` l-ai p`r`sit pe fratele meu cu

dou` s`pt`mâni \nainte de nunt`? Era \ndr`gostit de tine ca un

nerod, iar tu [tiai prea bine... {i totu[i, l-ai p`r`sit f`r` nicio

explica]ie. L-ai r`nit atât de tare, \ncât nu mai [tia ce face... n-a mai

putut controla ma[ina [i a f`cut accidentul...

– Asta nu-i vina mea, se ap`r` ea.

– Nu-i vina ta? repet` b`rbatul, furios.

Mai f`cu un pas c`tre ea, cu mâinile \n [old. Raine remarc`

pieptul lui lat [i mu[chii fermi ai bra]elor.

– Tim s-a urcat beat la volan \n seara aia [i a lovit ma[ina

Stephaniei numai din pricina ta, [i ai curajul s` sus]ii c` n-ai nicio

vin`? So]ia mea a murit, ad`ug` el cu un calm amenin]`tor, iar

copila[ul meu e acum orfan. Fratele meu a r`mas marcat pe via]`,

schilodit. {i toate astea numai pentru c` te-ai r`zgândit... Te-ai gândit

vreodat` cât` suferin]` a produs p`c`leala ta familiei mele? Pentru c`

n-a fost decât o p`c`leal`, nu-i a[a, Raine?

– Nu, nu-i adev`rat, strig` ea. {i eu am suferit. Doamne, am

regretat atât de mult cele \ntâmplate! Mai ales faptul c` so]ia ta...

|i era greu s` vorbeasc` despre toate astea. Chiar [i acum, triste]ea

\i \neca glasul. Da, trecuse la rândul ei prin momente de agonie. Se

JUDEC~}I AMARE 9

sim]ise vinovat`, de[i nu era... dar toate astea apar]ineau trecutului.

Ast`zi, Colt n-o mai intimida.

– Normal c` regret cele \ntâmplate, relu` ea cu emfaz`, dar nu-mi

pot asuma responsabilitatea pentru ele, Colt. }i-am spus [i atunci,

dar nu m-ai ascultat. Am rupt leg`tura cu Tim pentru c` am aflat c`

m` \n[ela.

{i ce experien]` crud`, s` vad` cu ochii ei dovada infidelit`]ii sale!

Dar, desigur, fostul ei logodnic se ap`rase bine \n fa]a propriei

familii...

– Da, mi-ai spus, se strâmb` Colt. Dar nu te pot crede. Nu te-am

crezut atunci, nu te cred nici azi. {i asta din pricina felului \n care a

reac]ionat Tim când a aflat c` l-ai p`r`sit. A negat vehement acuza]ia

[i l-am crezut. De ce nu l-a[ fi crezut, când am v`zut cât de devastat a

fost de tr`darea ta? Avea dou`zeci [i doi de ani [i \ntreaga via]`

\nainte. |i pl`ceau sporturile. Dar acum, din pricina ta, abia dac`

poate merge!

Tân`ra \nghi]i cu greutate.

– Am mai discutat toate astea acum [ase ani, Colt, zise ea \ncet,

apropierea trupului s`u f`când-o s` tremure imperceptibil. Dar,

desigur, ai preferat s`-i iei ap`rarea lui Tim. Toat` lumea a f`cut

acela[i lucru. Dac` lucrurile ar fi stat altfel... atunci, numele lui ar fi

fost pe prima pagin` a ziarelor, [i nu al meu.

Un zâmbet ap`ru din nou pe buzele b`rbatului.

– {i totu[i, te-ai \ntors, zise el.

Privirea lui Raine se \ndrept` c`tre fereastr`. De aici, se vedea

priveli[tea plajei din golful St. Aubin. Era prea devreme pentru

aglomera]ia turi[tilor care invada insula \n fiecare var`. Numai câ]iva

10 ELIZABETH SEIFERT

oameni se plimbau pe falez` [i \nc` [i mai pu]ini \ndr`zniser` s` intre

\n ap`, pentru c` marea era rece.

– Da, m-am \ntors, \l \nfrunt` ea, \ncercând s` ignore faptul c`,

de[i era pe tocuri, b`rbatul era cu un cap mai \nalt decât ea. Familia

ta [i ziarele de scandal aproape au reu[it s`-mi distrug` reputa]ia.

Fu str`b`tut` de un fior, amintindu-[i cât de crud fusese r`nit` [i

cât de team` \i fusese!

– Dar pe atunci eram mai tân`r`... [i mai sensibil` la ceea ce

credea lumea despre mine. Acum... nu-mi mai pas`. Am crescut.

– Se vede, spuse el cu r`ceal`.

Dincolo de aceste cuvinte, se ghicea o not` senzual`, apreciativ`

cu privire la aceast` schimbare. Raine se revolt` \mpotriva atrac]iei pe

care o sim]ea \n preajma lui. B`rbatul zâmbi, ca [i cum ar fi fost

con[tient de emo]iile ei.

– Deci, nu vei mai fugi?

Raine respir` adânc, f`când eforturi mari s` nu se arate

\nsp`imântat` de el.

Dup` ultima lor confruntare, trecuser` luni pân` s`-[i recapete

din nou \ncrederea \n sine [i s` aib` curajul de a p`r`si ad`postul

fermei p`rin]ilor. Dar o f`cuse, croindu-[i drumul profesional

printr-o mul]ime de posturi, de la dactilograf` la secretar` personal`,

reu[ind pân` la urm` s`-[i ob]in` independen]a [i s` aib` un

apartament propriu. Sim]ise nevoia s` se \ndep`rteze de protec]ia

p`rin]ilor. Studiase din greu, continuând s` se perfec]ioneze [i

ajunsese s` conduc` o firm` local`, unde lucrase \n ultimii trei ani.

Iar acum avusese [ansa de a se \ntoarce [i ob]inuse o slujb`

important` la o firm` cunoscut`, astfel c` n-avea de gând s` dea

JUDEC~}I AMARE 11

\napoi.

– N-am nici cea mai mic` inten]ie s` fug, r`spunse ea [optit.

Capul lui Colt se \nclin` u[or.

– Chiar dac` sunt la fel de hot`rât s` te distrug?

Hot`rârea rece din vorbele lui o \nsp`imânt`, dar continu` s`-l

priveasc` drept \n ochi, cu o sfidare \nc`p`]ânat`. Doar tremurul abia

sim]it din glasul ei ar`ta c`-i era team` de el.

– Po]i s` \ncerci, Colt.

|n ochii lui putu citi pentru câteva clipe mânia, dar b`rbatul se

control` rapid [i zâmbi deta[at:

– Voi face mai mult decât atât, Raine. Voi reu[i.

B`rbatul se apropie [i mai mult.

– }i-e fric` de mine, Raine?

Ea nu r`spunse. Sim]ea c` limba i se lipise de cerul gurii. Da, \i

era team` de el, dar cel mai tare o speria reac]ia ei la gesturile lui.

– Colt...

El zâmbi, auzindu-i vocea slab` [i rug`toare.

– Stai f`r` grij`, draga mea Raine. Spre deosebire de r`nile fratelui

meu, ale tale nu vor fi vizibile.

Sperase c` anii care trecuser` \l \mblânziser`. Dar iat` c` ura lui

r`m`sese intact`, sub aparenta sa polite]e. Cuprins` de panic`, \l

\mpinse de lâng` ea.

– Las`-m`, ]ip` ea.

– Te voi l`sa numai atunci când voi termina cu tine, Raine, o

avertiz` el.

O parte din ea era emo]ionat` de apropierea lui. El \i privi obrajii

ro[ii [i-i sim]i pulsul crescând. Era mult prea experimentat pentru a


nu-i ghici r`spunsul spontan la ac]iunile lui.

– Dac` te gânde[ti c` te voi concedia doar pentru c` e[ti cine e[ti,

te \n[eli, r`spunse el \ntreb`rii ei nerostite. Singura ta [ans` de a

sc`pa de pedeaps` va fi s`-]i dai demisia.

Deci, asta \[i dorea? S` aib` satisfac]ia de a o pune din nou pe

fug`? Oare chiar credea c` amenin]`rile lui o vor \ndep`rta? Sau era

destul de viclean pentru a-i sugera toate astea doar pentru a-i \nt`ri

dorin]a de a r`mâne? Dac` a[a era, \nsemna c` o cuno[tea destul de

bine.

– Niciodat`, f`cu ea cu fermitate.

Pe chipul lui nu se putu citi nicio reac]ie. P`ru c` vrea s` replice,

dar telefonul de pe biroul ei \ncepu s` sune [i Colt se \ndrept` c`tre

aparat. Mi[c`rile lui erau u[oare, corpul s`u – atletic. Vocea lui

r`sun` puternic \n \nc`pere.

Dezgustat` de gândurile [i emo]iile proprii, Raine se \ntoarse

c`tre fereastr`. Un vânt u[or m`tura florile de cire[ din copacii afla]i

de-a lungul str`zii, acoperind trotuarele cu un strat colorat de

confeti. Privi dincolo de golf. Un mic iaht se preg`tea de plecare,

b`tut de briza u[oar`.

Era ca o juc`rie \n voia elementelor – la fel de vulnerabil cum

fusese ea acum câ]iva ani. Poate c`, \n parte, contribuise chiar ea la

propria durere, se gândi cu regret, pentru c`, pe atunci, fusese foarte

naiv`. Dar m`car reu[ise s` scape din aceast` experien]` trist`

\narmat` cu un scut – o imunitate emo]ional` fa]` de rela]iile

afective, un refuz de a l`sa pe oricine s` se apropie de ea.

De aceea era acum atât de [ocat` de propria reac]ie \n fa]a lui

Colt. Niciun alt b`rbat n-o mai f`cuse s` se simt` astfel. Iar cauza era,

JUDEC~}I AMARE 13

desigur, lipsa ei de experien]`. Dac` b`rbatul ar fi [tiut adev`rul

despre via]a ei sentimental`, probabil c` ar fi fost uimit, se gândi ea

cu un zâmbet. |ntr-adev`r, era de-a dreptul incredibil ca, din punct

de vedere fizic, s` fie la fel de inocent` ca la optsprezece ani...

Deodat`, \[i d`du seama c` b`rbatul terminase conversa]ia

telefonic` [i revenise lâng` ea.

– De ce zâmbe[ti? E[ti mul]umit` de drama pe care ai provocat-o

familiei mele?

Raine nu r`spunse \ndat`, \ntrebându-se dac` trebuia s`-i spun`

c` familia lui nu se num`ra printre preocup`rile ei de baz`. Se ab]inu

\ns` [i replic` mult mai blând:

– Faci o mare gre[eal` acuzându-m`, Colt, dar e[ti prea egoist

pentru a realiza asta. Cum ai reu[it s` ai atâta succes \n afaceri, având

o minte atât de \ngust`, reprezint` o enigm` pentru mine...

Privirea lui \ntunecat` \i ar`t` c` remarca \l enervase. P`ru gata s`

riposteze, dar se r`zgândi [i spuse:

– De vreme ce ai men]ionat afacerile, s` ne apuc`m de treab`.

|[i a[ez` servieta pe birou [i o deschise rapid, dând la iveal` un

teanc generos de dosare.

– Am o \ntâlnire [i vreau s` vii cu mine, continu` el pe un ton

neutru. De asemenea, vom avea nevoie de bilan]ul financiar pe anul

trecut [i documentele vânz`rii companiei.

Schimbase subiectul cu o u[urin]` care o l`s` pe Raine f`r`

replic`. Dup` ce acum câteva minute \[i re\nnoise promisiunea de a

se r`zbuna, Colt devenise rapid un profesionist des`vâr[it. Dar tân`ra

era la rândul ei foarte eficient` [i, de asemenea, obi[nuit` s` se

confrunte cu decizii de moment. Câteva minute mai târziu, reu[i s`


adune toat` documenta]ia necesar` [i-l urm` t`cut` spre lift.

– Vom merge cu ma[ina mea, zise b`rbatul când ajunser` \n

parcare.

Raine se emo]ion`. Era, desigur, mai simplu astfel decât s`

mearg` cu dou` ma[ini, dar spa]iul \nchis al automobilului i se p`rea

intimidant.

B`rbatul \i deschise portiera Mercedesului argintiu, o a[tept` s`

se a[eze [i o \nchise \n urma ei. Raine se \ntreb` cum putea acest

b`rbat s`-[i p`streze polite]ea, când \ntre ei exista o rela]ie atât de

\ncordat`.

Imediat ce p`r`sir` parcarea, Colt \i ceru s`-i prezinte un scurt

raport despre firma preluat`, Marine Enterprises. De[i era la rândul

ei nou angajat`, fu fericit` c` discu]ia dintre ei era una strict

profesional`. Mai târziu, realiz` c` b`rbatul o rugase s`-i povesteasc`

toate astea pentru a-i calma tensiunea \nainte de \ntâlnire. |n

serviet`, avea desigur toate informa]iile necesare [i nu avea nevoie de

ajutorul s`u. Tân`ra se gândi c` trebuia s`-i fie recunosc`toare

pentru aceast` grij`, dar \n acela[i timp realiza cât de u[or putea

manipula Colt oamenii din jurul lui.

|ntâlnirea merse bine. Luând noti]e, Raine asist` cu o tem`toare

admira]ie la felul \n care Colt se descurcase cu membrii companiei

asociate, folosindu-se atât de farmecul s`u specific, cât [i de o

hot`râre de fier. Mai târziu \ns`, \ntorcându-se c`tre locul de munc`,

se cufund` \ntr-o t`cere ursuz`.

Tân`ra se \ntoarse c`tre el [i-l \ntreb` pe nea[teptate:

– Ce mai face Sean?

|i sim]i privirea de ghea]` a]intit` asupra ei.

JUDEC~}I AMARE 15

– Ce-]i pas`?

Nota de profund dispre] din tonul lui o derut`. Desigur c`-i p`sa.

Nu-l cuno[tea prea bine, dar, de fiecare dat` când \l vizitase pe Colt

\mpreun` cu Tim, \i pl`cuse s` se joace al`turi de viitorul ei nepo]el.

– N-a[ fi \ntrebat, dac` nu m-ar fi interesat, Colt, \l asigur` ea.

Presupun c` a \nceput [coala, nu?

– Da, de doi ani.

– |i place? se gr`bi ea s` \ntrebe, sperând c` va detensiona

atmosfera.

– Se descurc`, r`spunse el cu ochii la drum. Ar fi mult mai fericit

dac` a[ reu[i s`-mi petrec mai mult timp al`turi de el. Acum,

locuie[te \n Anglia al`turi de bunica lui. |nva]` acolo. Am fost nevoit

s` lipsesc foarte de mult de acas` anul acesta [i n-am vrut s`-l las \n

grija str`inilor. |n consecin]`, n-ajung s`-l v`d decât la sfâr[it de

s`pt`mân`. E un copil inteligent, dar tot nu pricepe de ce are dou`

case, când majoritatea colegilor lui au doar una.

– N-ar fi mai u[or pentru el dac` bunica lui s-ar muta aici? \ntreb`

Raine, gândindu-se c` era o solu]ie logic`.

– Da, r`spunse Colt, s-a pus problema asta, dar [tiu bine c`

prefer` Anglia [i nu cred c` e corect s-o rup de cas` [i de prieteni.

Oricum, sper s`-l aduc \napoi acas` cât mai repede. B`iatul are

nevoie de o mam`.

De care tu l-ai lipsit, ghici tân`ra completarea neiert`toare din

vocea lui. Raine oft`. Deci, nu puteau dep`[i niciodat` aceast`

barier`. Colt nu-i va \ng`dui s`-[i uite vinov`]ia.

– Orice copil are, [opti ea.

– Un subiect despre care tu [tii foarte multe, desigur.


Sarcasmul lui o duru.– Unele femei sunt foarte... m`moase, Raine... [i pot fi mame

bune. Altele... \[i folosesc atributele fizice \n scopuri egoiste.– Te referi la mine, nu-i a[a?El nu r`spunse, dar opinia lui era foarte limpede.Peste câteva clipe, Colt relu`:– Frumuse]ea ta periculoas` p`c`le[te b`rba]ii, Raine, dar nu [i

pe mine. Eu [tiu ce se ascunde sub frumuse]ea ta aparent`, dar al]iimai slabi, cum a fost [i Tim, risc` s` fie distru[i pentru c` nu potrezista farmecului t`u fatal.

Ea \l privi uimit`.– Chiar [i cei de la [edin]a de mai devreme nu-[i puteau lua ochii

de la tine, continu` el. Din fericire pentru ei, au crezut c` te culci dejacu mine.

Comentariile lui o enervar`.– Numai tu te puteai gândi la o astfel de idee! ]ip` ea. Totu[i, nu

cred c` ai tânjit vreodat` dup` mine [i sunt sigur` c` mai degrab` aimuri decât s` m` atingi.

El r`spunse cu o voce blând`, bizar`:– Dimpotriv`.Apoi trase brusc pe dreapta, oprind motorul.

JUDEC~}I AMARE 17

Capitolul 2

|n fa]a lor, se afla o mic` plaj` cu nisip fin [i alb, ad`postit` \ntr-un golf lini[tit. Valurile m`turau molcom plaja, iar deasuprazburau \n cercuri largi pesc`ru[ii. |n ciuda acestui peisaj idilic, Rainese sim]ea nelini[tit`. Se \ntoarse c`tre Colt, aruncându-i o priviretem`toare.

– Ce facem aici? \ntreb` ea cu o voce r`gu[it`.Un zâmbet lipsit de c`ldur` ap`ru pe chipul lui Colt.– Cred c` [tii foarte bine de ce am oprit. Sau am \n]eles gre[it

invita]ia ta?Obrajii tinerei se \mbujorar`.– Despre ce invita]ie vorbe[ti? – Nu mai face pe naiva, o \ntrerupse Colt. Ar trebui s` [tii mai

bine decât oricine c`, dincolo de aparen]e, nu sunt deloc ungentleman, Raine. N-am lovit nicio femeie \n via]a mea, darcomportarea ta pervers` m` poate face s`-mi \ncalc principiile.

Doamne, atât de mult o ura?

Mâna lui \i ]inea strâns \ncheietura bra]ului. Mânia lui era aproape

palpabil`, dar nu furia, ci for]a viril` de dincolo de aceast` emo]ie o

impresion` cu adev`rat.

– {tii, \n trecut m` \ntrebam adesea cum ar fi fost dac` noi doi am

fi fost \mpreun`. Ce gând \ngrozitor, nu-i a[a?

B`rbatul râse cinic, remarcându-i reac]ia [ocat`.

– Da, da, reprezentai visul oric`rui b`rbat, chiar [i pe atunci,

insist` el.

Raine clipi, uimit`. Senzualitatea atingerii lui o ]inea captiv`,

victim` a propriilor emo]ii. Afar`, un pesc`ru[ se auzi ]ipând.

– Nu fi atât de [ocat`, zise el pe un ton dulceag. Erai \ntr-adev`r

foarte tân`r` [i, se presupunea, \ndr`gostit` nebune[te de Tim, dar

pentru mine aceste fapte puteau fi foarte u[or ignorate.

– Porc arogant! strig` ea, fulgerându-l cu privirea.

|l lovi hot`rât` peste obraz, apoi se \ntoarse brusc cu spatele,

ap`rându-se de r`zbunarea b`rbatului. Dar Colt nu replic` gestului

ei disperat, ci, r`mânând la fel de calm, continu`:

– Niciodat` nu m-am min]it singur, Raine – acum sau \n

trecut – [i la petrecerea aia când am dansat \mpreun`, erai ca o

mielu[ea \n bra]ele mele. N-am uitat cum ai ro[it când te-am privit \n

frumo[ii t`i ochi verzi [i nici cum \]i b`tea inima când te ]ineam \n

bra]e.

Raine \l ascult`, uimit`. Crezuse c` b`rbatul nu-i observase acele

reac]ii ru[inoase. Dar cât de naiv` fusese! Iat` c` b`rbatul remarcase

tot [i, mai mult, toate acestea \i f`cuser` pl`cere! Dar, fiind c`s`torit,

b`rbatul nu-[i permisese s` arate asta. Dimpotriv`, tot restul serii o

tratase cu o r`ceal` indiferent`.

JUDEC~}I AMARE 19

O c`ldur` inconfortabil` o \nv`lui, \ntorcându-se cu gândul la

acea sear`. |l rugase pe Tim s-o conduc` acas` mai devreme [i

\ncercase s` se conving` c` emo]iile sim]ite \n bra]ele fratelui lui erau

irelevante \n compara]ie cu adev`rata iubire pentru logodnicul ei.

Dar realiza acum c` acele reac]ii nu f`cuser` decât s`-i \nt`reasc` lui

Colt p`rerea proast` pe care o avusese despre ea, mai ales dup` ce-l

p`r`sise pe fratele lui vitreg.

– Te flatezi singur, reu[i ea s` spun`.

Dar tremurul din glas \i ar`t` emo]ia.

– M` \ndoiesc, r`spunse el cu r`ceal`. {i acum, \ntre noi doi,

p`pu[`.

– Ce vrei s` spui? \ntreb` Raine.

El nu r`spunse, dar \[i trecu un bra] \n spatele tinerei, \i d`du

capul pe spate [i buzele lui calde se a[ezar` pe gâtul ei.

Raine \[i ]inu r`suflarea. Era ca [i paralizat`.

– E foarte simplu, relu` el pe un ton neutru, de parc` ar fi

comandat cina. Te vreau, Raine. {i te voi avea.

Ea protest` u[or, cu un mic râs ne\ncrez`tor.

– {i cum crezi c` vei reu[i asta?

Colt ap`s` relaxat butonul care deschidea geamul [i replic`:

– Draga mea, sunt sigur c`, dintre toate femeile din lume, tu n-ai

nevoie de lec]ii de seduc]ie. Nu fi a[a alarmat`, n-am inten]ia s`-mi

pun planul \n aplicare chiar aici. E prea \nghesuit. {i, la vârsta mea,

prefer confortul patului când fac dragoste.

La vârsta lui? Câ]i ani avea? Nu mai mult de treizeci [i [ase.

– Dragoste? zâmbi ea cu cinism. Tu nu [tii ce \nseamn` asta.

Jignit, b`rbatul o for]` s` se \ntoarc` spre el.


– Ce ironie, ca aceste cuvinte s` vin` tocmai din partea ta! zise el

printre din]i. Femeile ca tine nu recunosc dragostea nici dac` li se

ofer` frumos \mpachetat`, ca un cadou. Tim te-a iubit. {i ce-ai f`cut

cu dragostea lui?

– Nu i-am refuzat iubirea! ]ip` ea, intimidat` de for]a strivitoare a

degetelor sale. Iar ceea ce s-a \ntâmplat \ntre mine [i fratele t`u vitreg

nu prive[te pe nimeni altcineva, chiar dac` el a ales s` fac` din asta o

dram`, publicat` pe prima pagin` a ziarelor. De ce nu m` la[i \n

pace? \l rug` ea.

B`rbatul o eliber`, de[i privirea lui r`mase aceea a unui om care

a v`zut un gândac \n farfuria cu mâncare.

– Devine treaba celor din jur atunci când b`rba]ii \[i distrug via]a

– [i pe a altora – din pricina unor femei ca tine. I-ai luat totul, pân`

[i respectul de sine. Acum, e rândul meu s` iau, Raine, continu` el

pe un ton profund [i \mi vei oferi tot ce i-ai promis cândva lui Tim,

[i mult mai mult decât atât.

Ea fu str`b`tut` de un fior. Din expresia lui feroce, din tonul lui

implacabil, se vedea limpede c` nu vorbea despre c`s`torie.

– Nu crezi c` ar trebui s`-mi ceri [i mie p`rerea despre toate

astea? \ntreb` ea. Nu m` po]i obliga nici m`car s` iau cina cu tine,

dac` nu vreau.

El râse scurt, se \ndep`rt` de ea [i porni motorul.

– Nu, nu po]i, repet` ea.

{i totu[i, fu cuprins` de o team` inexplicabil`. {i, de[i \ncerca

s`-[i spun` c` b`rbatul se juca doar cu ea, \ncercând s` vad` dac` \[i

va da demisia [i va pleca, tot drumul pân` la birou un gând timid o

avertiz` c` b`rba]ii ca el nu a[teptau prea mult pân` s`-[i pun`

JUDEC~}I AMARE 21

amenin]`rile \n practic`.

|ncercând s`-[i uite temerile, Raine \[i vizit` \n acea sear` o

prieten`. Fu fericit` s` descopere c` prietena ei, Colette Verbier, nu

se schimbase deloc. R`m`sese aceea[i fat` generoas` [i prietenoas`

cu care fusese coleg` [ase ani. Nu se schimbase nici ca \nf`]i[are.

P`rul ei negru, tuns scurt, \i \ncadra chipul mic din care o priveau doi

ochi alba[tri.

– Ce bine \mi pare s` te rev`d! o \ntâmpin` ea.

Raine râse, \mbr`]i[ând-o.

– {i mie, r`spunse ea, fericit`.

– E[ti foarte frumoas`, continu` Colette. B`rba]ii de pe insul`

trebuie s` se fereasc` de farmecele tale.

– Exagerezi, zâmbi Raine. Cum a fost \n Anglia?

Din scrisorile prietenei ei, aflase c` tân`ra petrecuse o s`pt`mân`

la Londra.

Colette strâmb` din nas.

– Umed [i friguros... dar mamei \i place mai mult acolo, coment`

ea, conducând-o pe Raine la etajul apartamentului ei luxos. Pare mai

mul]umit` acum decât atunci când locuia cu tata aici.

P`rin]ii Colettei erau \n divor]. Mama ei se \ntorsese \n Anglia, iar

tat`l – \n Fran]a.

– {i tu preferi s` r`mâi aici pe cont propriu? \ntreb` Raine,

a[ezându-se pe un fotoliu.

– Normal. Tu n-ai face la fel?

Ochii ei se plimbar` sugestiv prin \nc`perea mobilat` luxos.

– Am apartamentul `sta [i magazinul de la parter.

– E al t`u? repet` Raine cu mirare.


Colettei nu-i spusese nimic despre asta \n scrisori.

– A fost un cadou de plecare din partea p`rin]ilor mei. Ca [i toat`

mobila de aici. Cred c` au vrut s`-[i r`scumpere gre[elile \n ochii mei,

\nainte de a pleca pe drumuri diferite.

Colette p`rea foarte pu]in impresionat` de toat` povestea.

– Dac` le e mai bine desp`r]i]i, e numai treaba lor, ad`ug` tân`ra,

\nainte de a disp`rea \n buc`t`rie.

Inima lui Raine se strânse. Mariajul so]ilor Verbier fusese

\ntotdeauna [ubred. {i asta pentru c` tat`l, Claude Verbier, era un tip

afemeiat. Colette \[i petrecuse mare parte din copil`rie când \n

Fran]a, când \n Anglia, \n timpul continuelor separ`ri ale p`rin]ilor.

Realiza acum cât de norocoas` fusese s` aib` parte de un c`min stabil

[i fericit.

– L-ai mai v`zut pe Tim, de când te-ai \ntors? \ntreb` Colette,

\ntorcându-se \n \nc`pere cu o tav` cu pr`jituri.

Raine zâmbi cu greutate. Prietena ei fusese mereu foarte direct`.

– Nu, [opti ea, privind fursecurile asortate a[ezate pe mas` de

prietena ei, al`turi de ce[tile de cafea. {i sper s` nu-l mai v`d

niciodat`.

Cealalt` ridic` din umeri.

– Totu[i, e o insul` mic`.

Prea mic`, se gândi Raine, judecând dup` coinciden]a c` trebuia

s` lucreze pentru Colt.

– O, s` nu-mi spui c` ]ii vreo cur` de sl`bire, pentru c` nu suport

mofturile astea, schimb` Colette subiectul, luând de pe tav` o

pr`jitur` cu ciocolat`. Te rog s` m`nânci, nu m` l`sa singur`.

Raine râse [i \ncepu s` m`nânce. Iar dac` refuz` zah`rul pe care

JUDEC~}I AMARE 23

Colette se oferi s` i-l pun` \n cafea, fu pentru c` a[a era obi[nuit`, [i

nu din pricina unui regim alimentar strict. Din fericire, silueta ei

delicat` [i slab` mo[tenit` de la tat` \i permitea s` m`nânce tot ce

voia, f`r` s` aib` grija greut`]ii.

– Dac` te-ai \ntâlni cu fostul t`u iubit, el va fi cel nefericit, nu tu.

Pentru c`, dac` te-ar vedea acum, \[i va da palme c` te-a pierdut.

Raine \i zâmbi [i sorbi o gur` de cafea, amintindu-[i cât de loial`

\i fusese Colette cu ani \n urm`, când toat` lumea o condamnase.

– Eu ar trebui s`-mi dau palme, spuse Raine, punând cea[ca de

cafea pe mas` [i \ncepând s`-i povesteasc` prietenei ei despre

preluarea companiei la care lucra de c`tre Island Marine [i despre

[ocul de a afla cine era nou ei [ef.

Sprâncenele Colettei se ridicar`, uimite.

– Colston Falloner? Cel care a amenin]at c` se va r`zbuna pe tine?

[opti ea ne\ncrez`toare.

Raine \ncuviin]`, amintindu-[i c`, speriat` [i singur` cum se

sim]ise, \i \mp`rt`[ise temerile prietenei ei.

– O, Raine... ce ghinion! Ei, dar poate s-a mai schimbat \ntre

timp...

Dar se \ntrerupse, v`zând c` Raine cl`tina din cap cu un aer

nefericit.

– Vrei s` spui c` \nc` nu i-a trecut? \ntreb` ea, luând un alt pi[cot

de pe mas`.

Apoi, v`zând tensiunea de pe chipul prietenei ei, ad`ug`:

– Ei, [i ce poate s` fac`? S`-]i fac` via]a grea la birou? S`-]i dea prea

mult de lucru [i s` te supravegheze s` vad` dac` ajungi la timp? Nu

c` s-ar \ntâmpla vreodat`, din câte te cunosc. Poate s` \ncerce [i s` te


concedieze, ca ultim` solu]ie, dac` a[a \n]elege el s` se r`zbune,

continu` Colette, dar ar trebui s` g`seasc` un pretext foarte bun.

Altfel, \l po]i da \n judecat`, iar el e prea de[tept pentru a-[i l`sa

sentimentele personale s` intervin` \n via]a profesional`.

Da, da, a[a era. Raine fu surprins` c` prietena ei \l \n]elegea atât

de bine pe Colt. Zâmbi la consol`rile Colettei, f`r` s` \ndr`zneasc`

a-i spune c` se temea mai mult de reac]iile proprii la farmecul

b`rbatului decât de amenin]`rile lui concrete.

Observând c` prietena ei o privea curioas`, ridic` din nou cea[ca

de cafea de pe mas`, evitând ochii cercet`tori ai Colettei [i \ntreb`

calm:

– Cât de bine \l cuno[ti?

Cealalt` ridic` din umeri:

– Frecventeaz` acelea[i cercuri ca [i p`rin]ii mei. Majoritatea

informa]iilor le am de la ei. Se pare c` n-a dus o via]` de ascet \n

ace[ti ultimi ani. Se zice c` a fost v`zut \n compania tuturor femeilor

frumoase de pe insul`. E un tip ar`tos, Raine, coment` tân`ra. Am

v`zut fotografii cu el \n reviste [i arat` mai degrab` ca un sportiv

decât ca un om de afaceri bogat. E foarte carismatic [i are un aer de

lider. Trece rapid de la femeie la femeie... [i totu[i, se spune c` era

foarte \ndr`gostit de nevasta lui. E ca [i cum ar vrea s-o pedepseasc`

pentru c` a murit [i l-a l`sat singur.

Deodat`, Colette ro[i [i se scuz`:

– La naiba, am fost foarte lipsit` de tact... nu-i a[a? |mi pare r`u.

Raine \i accept` scuzele cu un mic tremur. N-avea nevoie s` i se

aminteasc` de moartea tragic` a so]iei lui Colt. Nu fusese chiar ea

f`cut` responsabil` de acest dramatic accident? N-avea nevoie s` i se

JUDEC~}I AMARE 25

aminteasc` nici dragostea lui Colt pentru fosta lui so]ie. Ochii

\ntuneca]i ai b`rbatului din ziua \n care o vizitase s`-i jure r`zbunare

nu-i l`sase nicio \ndoial` cu privire la sentimentele lui pentru so]ia

moart`.

Un fior de ghea]` o str`b`tu. Oare ce inten]ii avea b`rbatul? S-o

fac` amanta lui? S-o foloseasc` [i apoi s-o p`r`seasc` la fel de u[or ca

[i pe celelalte partenere de pat? Dar cum ar putea s` fac` asta, dac`

ea nu capitula? Iar asta nu se va \ntâmpla niciodat`, dac` refuza s` se

lase impresionat` de magnetismul lui [i dac` nu r`mânea niciodat`

singur` cu el.

Pe jum`tate atent`, auzi ceasul b`tând ora nou` cu un sunet

metalic.

– Mai ia ni[te cafea, s` te \nc`lze[ti, o \ndemn` Colette,

remarcându-i tremurul.

Dup` aceea, vorbir` despre magazinul tinerei [i despre planurile

de viitor ale Colettei.

Când se \ntoarse acas`, temerile lui Raine disp`ruser` ca prin

farmec.

Faptul c` [eful ei nu ajunse la birou a doua zi o ajut` [i mai mult

la alungarea temerilor. B`rbatul sun` la ora nou` fix s`-i spun` c` va

lipsi toat` ziua.

Seara, ajungând acas`, se sim]i mult mai relaxat`. Apartamentul ei

era mult mai modest mobilat decât cel al Colettei. Dar era casa ei

[i-i pl`cea. Dup` ce se sp`l` pe cap, \[i trase fotoliul lâng` foc [i

\ncepu s` se uite la un film. Pierzându-[i \ns` rapid interesul, alese o

carte – biografia autorului ei preferat – [i se \ndrept` c`tre dormitor.

Dormi bine, trezindu-se mult mai relaxat` dup` un somn f`r`


vise.

|n cutia de scrisori descoperi un plic de la mama ei. Relat`rile

despre ferma familiei o \nveselir` [i se sim]i chiar [i mai bine când,

ajuns` la birou, Colt o sun` s`-i spun` c` n-avea s` se \ntoarc` decât

a doua zi. Raine se concentr` asupra muncii cu eficien]a ei obi[nuit`,

remarcat` de Jack Hardwicke, managerul fostei companii, devenit

acum mâna dreapt` a lui Colt.

– Dac` [eful t`u crede c` se poate descurca f`r` tine, roag`-l s`

te trimit` la mine, \i suger` el. E[ti mult mai eficient` decât orice

computer [i de mii de ori mai frumoas`. Astfel c`, dac` te gânde[ti

s`-]i schimbi [eful, [tii unde m` g`se[ti.

– Raine mi s-a pus la dispozi]ie de bun`voie, Jack.

Vocea lui Colt r`sun` \n spatele lor, f`când-o pe Raine s` se

\ntoarc`, speriat`. Deci, se \ntorsese totu[i.

Jack \ncepu s` râd`. Credea probabil c` cel`lalt glumea, dar

mesajul ascuns din vorbele lui nu-i sc`p` tinerei.

– Te a[tept \n biroul meu, ad`ug` el.

Cel`lalt b`rbat se \ndep`rt`, iar Raine, cu inima strâns`, \[i urm`

[eful.

– Ce faci \n seara asta? \ntreb` el.

|ntrebarea o [oc` [i-i trebuir` câteva clipe bune pentru a-[i reg`si

echilibrul. Oare chiar avea tupeul s-o invite \n ora[? Credea c` va

accepta vreodat`?

– Mi-am f`cut deja un program.

El o privi cu ochi mânio[i.

– Atunci, trebuie s`-l schimbi.

Furioas`, tân`ra replic` pe un ton violent:

JUDEC~}I AMARE 27

– Crezi c` voi ie[i cu tine? R`spunsul meu este nu, [i acela[i va fi

[i mâine, [i \ntotdeauna.

– Voiam doar s` te anun] c` trebuie s` lucrezi peste program,

rosti el cu o voce marcat` de dispre]. Fii atent` la ce-]i spun, dac` vrei

s` lucr`m bine, adùg` el, \nchizând u[a biroului. Lec]ia num`rul

unu. Nu mai face presupuneri cu privire la planurile mele.

Se apropie de ea [i adùg` \n [oapt`:

– De[i, trebuie s` m`rturisesc c`-mi pare rù s` te dezam`gesc \n

privin]a \ntâlnirii de disear`.

Raine ro[i. Trebuia s`-[i salveze mândria. Clipind din ochi cu un

aer provocator, tân`ra zise:

– Chiar ar trebui s`-]i par` rù, Colt, pentru c` nu [tii ce pierzi. |n

fond, se vede limpede c` nu te po]i ab]ine s` nu-mi faci curte. {i

totu[i, sunt fata care l-a p`r`sit pe fratele tù.

B`rbatul o prinse de mân` [i o strânse cu putere. Apoi, zâmbetul

\i ap`ru pe buze [i mâna i se ridic` spre fruntea tinerei, mângâind-o.

Inima lui Raine b`tea cu putere, gândurile ei se amestecau haotic.

– Lec]ia num`rul doi. Nu m` confunda cu Timothy! Te sf`tuiesc

s` nu ui]i asta nicio clip`. Nu sunt atât de prost [i nu pot fi p`c`lit a[a

u[or, Raine. Dac`-]i mai testezi farmecele pe mine [i te aventurezi \n

ape atât de adânci, va fi pl`cerea mea s` te v`d \necându-te.

Raine ro[i din nou.

– {i acum, la treab`, relu` el.

Cu mândria r`nit`, Raine se \ntoarse la munc`. Colt Falloner o

ura [i nu sc`pa nicio ocazie s`-i arate asta. Se sim]ea \ngrozitor de

jenat` c` f`cuse gre[eala de a presupune c` o invit` \n ora[. {i apoi,

ca s` repare aceast` \ngrozitoare gre[eal`, \l provocase! Nu \n]elegea


ce se \ntâmplase cu ea. Sperase c`-l va bate cu propriile arme?

B`rbatul `sta era mult prea experimentat pentru a reu[i s`-l \nving`.

|ncepu s` dactilografieze un document foarte lung relativ la

preluarea companiei. Dincolo de u[a \nchis` se afla Colt. Dar \i fu

recunoasc`toare c`, de[i st`tu mult peste program, nici m`car o dat`

[eful ei nu deschise u[a care-i desp`r]ea. Astfel, nu fu nevoit` s`-i mai

vorbeasc` pân` când se duse s`-i pun` lucrarea pe birou.

El o privi, uimit de faptul c` terminase atât de repede. O

compliment` pentru viteza cu care reu[ise s` duc` la bun sfâr[it

lucrarea, iar acest compliment \i f`cu tinerei o ciudat` pl`cere.

– E[ti gata s` pleci? \ntreb` el, v`zând c` era \mbr`cat`.

– Da, [opti ea.

– Bun. Te conduc la ma[in`.

Acum, fu rândul ei s` se arate surprins`.

– Nu-i necesar, zise ea intimidat`.

– O tân`r` a fost jefuit` \n parcare acum dou` s`pt`mâni, a[a c`

e mai sigur s` te \nso]esc. {i apoi, adùg` el ironic, nu vreau s` ]i se

\ntâmple nimic rù \nainte s` apuci s`-]i pl`te[ti datoriile fa]` de

mine.

Raine avu o mi[care de protest, dar \ncerc` s` se calmeze. Dup`

incidentul petrecut \n ma[ina lui acum câteva zile, când \l p`lmuise,

jurase c` n-avea s` se mai lase provocat` de vorbele lui. Astfel c`

repet` cu un calm ironic, \ndreptându-se c`tre u[`:

– Mul]umesc, dar grija ta nu e necesar`.

Totu[i, b`rbatul se ]inu dup` ea.

– |mi pare rù, Raine, dar cred c` totu[i e.

Merser` \n t`cere pân` \n parcare.

JUDEC~}I AMARE 29

– Mul]umesc c` ai r`mas peste program, zise el, ]inându-i u[aFiatului pân` când tân`ra se instal` la volan. Acum, du-te direct acas`[i fii cuminte. Iar dac` te vei \ntâlni cu un b`rbat \n seara asta, nu uitas`-i spui c` e[ti... otr`vitoare.

Tot drumul pân` acas`, Raine se sim]i furioas`. Ar fi vrut s`-l sunepe Colt [i s`-i spun` c` nu merita insultele [i dispre]ul lui. Dar [tiaprea bine c` acest demers era lipsit de sens.

Odat` ajuns` acas`, \[i puse un tricou [i un [ort [i ie[i s` alerge.


Capitolul 3

– Pari obosit`, observ` Colt a doua zi diminea]`. Tân`ra \l privi \n ochi.Nu-i putea m`rturisi c` se trezise \n miezul nop]ii, \ntrebându-se

cum de nu prev`zuse toate astea când se gândise s` se \ntoarc` peinsul`. B`nuia c`-l putea \ntâlni din nou pe Colt, dar nu crezuse c`se va afla \ntr-o situa]ie atât de complicat`. Nu realizase c` putea lucraal`turi de el, la fel cum nu b`nuise c` ura lui nu disp`ruse \nc`.

Se trezise cu o durere de cap care nu-i trecu nici m`car dup` ceb`u cele dou` ce[ti de ceai obi[nuite. {i, dup` ce hr`ni pisicadungat` \n alb [i negru pe care o g`sise pe pervazul buc`t`riei cu osear` \nainte, se \ndrept` c`tre serviciu, sim]indu-se \ngrozitor deepuizat`.

– Am avut o noapte foarte grea, r`spunse ea.B`rbatul strânse din buze. Nu zise nimic, dar nici nu era nevoie.

Ochii lui \ntuneca]i \i comunicar` exact p`rerea pe care o aveadespre moralitatea ei \ndoielnic`.

Pe la jum`tatea dup`-amiezii, durerea de cap deveni [i mai

crâncen`. |ncepu s` se simt` din ce \n ce mai r`u.

Avea o migren`! se gândi ea cu disperare, c`utându-[i \n geant`

pastilele [i sperând c` va sc`pa de durerea de cap. Dar tensiunea

ultimelor zile \i venise de hac [i \n curând se sim]i de parc` fruntea

avea s`-i explodeze. |[i prinse capul \n mâini, oftând.

Chiar atunci, Colt ie[i din birou.

– Ce-i cu tine? \ntreb` el cu fermitate. Cred c` ar trebui s` te duci

acas`.

Tân`ra vru s` protesteze, b`nuind c` b`rbatul o va conduce chiar

el. Dar cum privirea \i era tulbure [i se sim]ea foarte bolnav`,

con[tientiz` c` nu-[i va putea conduce ma[ina.

Colt trase automobilul \n fa]a intr`rii, Raine se urc` [i b`rbatul

porni motorul.

– Ai des migrene? \ntreb` Colt.

Iat` c` pricepuse despre ce era vorba!

– Nu, replic` ea cu greutate. Mi se \ntâmpl` rar, dar atunci sunt

foarte violente!

– |]i sugerez s` dormi mai mult, \i recomand` el.

Era clar! Credea c`-[i pierduse noaptea cu un b`rbat!

Voia s`-i spun` c` el era motivul pentru care nu dormise, c` el [i

atitudinea lui amenin]`toare erau responsabile de aceast` migren`,

dar era prea mândr` pentru a-i \mp`rt`[i acest lucru.

|nchise ochii, orbit` de lumina zilei. |i era recunosc`toare

b`rbatului de lâng` ea c` nu vorbea prea mult. Toate \ntreb`rile pe

care i le puse de-a lungul drumului necesitau doar r`spunsuri

monosilabice.


– Dac` ai nevoie de mine, sun`-m`, o instrui el la plecare.

– M` descurc, murmur` ea, [tiind c` nu va accepta oferta lui de

ajutor.

– Am spus s` m` suni, repet` el pe un ton dur, \nainte de a

demara, l`sând-o uimit` \n urma lui.

Raine \[i petrecu restul zilei \n pat, cu toate c`-i fu foarte dificil s`

adoarm`. Toate gândurile \i erau dominate de Colt.

Acest b`rbat avea o personalitate foarte complex`, reflect` ea, cu

ochii \n tavan. Faptul c` putea ur\ cu atâta intensitate o \nspìmânta.

Dar \n acela[i timp putea fi [i foarte amabil, iar grija pe care i-o

ar`tase ast`zi era unul dintre semnele acestei generozit`]i.

Aceste gânduri nu f`ceau decât s`-i adânceasc` migrena. Dar nu

se putea ab]ine. |[i imagin` inten]iile lui Colt vizavi de ea: trupul ei

alb de filde[, strivit de corpul sù de bronz...

O, Doamne! zise ea cu voce tare, delirez! Refuz` s` se mai

gândeasc` la Colt [i se \ntoarse cu fa]a la perete. Reu[i \n sfâr[it s`

adoarm`. Se trezi abia c`tre dup`-amiaz`. Migrena \i trecuse.

|[i preg`ti masa, apoi r`spunse scrisorii mamei, asigurând-o pe

Joan Welland c` fiica ei mânca destul [i c` avea destui bani pentru a

se descurca. Rezist` tenta]iei de a adùga c` se descurca singur` de

atâta vreme [i m`rturisi, \n schimb, c` lucra pentru Colt Falloner. Nu

l`s` \ns` s`-i scape nicio referire la temerile pe care le avea \n leg`tur`

cu aceast` inedit` situa]ie. Nu voia s`-[i \ngrijoreze p`rin]ii.

Dup` ce termin` de scris, f`cu o baie relaxant`.

Ie[i din baie, cu un prosop \n jurul trupului, [i se duse s` vad`

dac` pisica pe care o adoptase \[i f`cuse din nou apari]ia.

|ntr-adev`r, patrupedul se plimba de colo-colo pe pervazul

JUDEC~}I AMARE 33

buc`t`riei, mieunând jalnic. Raine lu` pisica \n bra]e [i o \mbr`]i[` cu

afec]iune. Chiar atunci, se auzi soneria.

Se \ncrunt`, pentru c` nu a[tepta pe nimeni [i, cu pisica \nc` \n

bra]e, deschise.

– Colt!

Numele \i sc`p` de pe buze involuntar. Ru[inat`, Raine \[i d`du

seama cum trebuia s` arate: pe jum`tate dezbr`cat`, cu p`rul \n

dezordine [i cu o pisic` pe jum`tate s`lbatic` \n bra]e.

Expresia b`rbatului era greu de descifrat, dar ochii lui \ntuneca]i

\i cercetau chipul f`r` machiaj [i trupul aproape gol.

Col]urile gurii i se ridicar` \ntr-un zâmbet ironic:

– Treceam prin apropiere [i m-am gândit s` v`d dac` te sim]i mai

bine... am aranjat cu cineva s`-]i aduc` ma[ina acas`. A[a c` n-ai

niciun motiv s` \ntârzii mâine la munc`.

Raine \i mul]umi, asigurându-l c` se sim]ea mai bine. Când Colt

d`du s` plece, pisica, \n]elegând gre[it gestul b`rbatului, \ncepu s` se

zbat` ca s` se elibereze. Raine \i d`du drumul, dar animalul apucase

s`-i lase ni[te urme adânci de gheare pe bra]e.

– Ar fi bine s` te ocupi de zgârieturile alea. {i asta cât mai repede,

o avertiz` el.

Ea ascult` ordinul lui Colt [i-l l`s` s` intre \n cas`. Apoi, lipsit` de

voin]`, \l l`s` s-o conduc` \n buc`t`rie.

– Ai cumva un antiseptic?

Raine \ncuviin]`, ar`tând c`tre dulapul din perete.

– Acum, trebuie s` stai cuminte, zise b`rbatul apropiindu-se de ea

cu un tampon de vat` \mbibat \n spirt.

Ea \[i ]inu respira]ia. Colt \i prinse mâna [i \ncepu s-o tamponeze.


– Nu-i ziua ta norocoas`, nu-i a[a? coment` el, cu ochi juc`u[i.

Unde naiba s-o fi dus? \ntreb` el, referindu-se la pisic`.

Raine ar`t` c`tre fereastra buc`t`riei.

– E o pisic` vagabond`, explic` ea.

– {i tu obi[nuie[ti s` adop]i orice animal hoinar pe care-l vezi?

– Numai pe cei cu patru picioare, r`spunse ea cu sarcasm. {i apoi,

ea m-a adoptat pe mine.

– |n]eleg, aprob` el. Exerci]i o fascina]ie fantastic` asupra tuturor

fiin]elor.

Venind din partea oricui altcuiva, aceste cuvinte ar fi fost un

compliment, dar tonul lui spunea cu totul altceva.

– E[ti singur`? \ntreb` b`rbatul pe nea[teptate.

Tân`ra r`spunse acru:

– Nu, am un regiment \ntreg \n dormitor!

Un zâmbet ap`ru pe buzele b`rbatului.

– Foarte posibil, zise el. Dar asta ar \nsemna un efort prea mare,

chiar [i pentru tine, ad`ug` el pe un ton mali]ios.

Raine \ncerc` s`-[i trag` mâna dintr-a lui, dar el o strânse mai tare,

râzând \nceti[or.

– Nu, Colt... [opti ea, \n]elegându-i inten]ia.

Dar trupul o tr`d` [i protestul ei se pref`cu \n dorin]` când

b`rbatul \[i plec` fruntea [i-i lu` \n st`pânire gura.

Niciun b`rbat n-o mai s`rutase astfel \n toat` via]a ei. Nici m`car

Timothy, cu toate promisiunile lui de dragoste etern`, n-o f`cuse

s`-[i doreasc` mai mult un b`rbat. Gemu u[or [i se arcui spre el. El

o strânse mai tare [i, cu un geam`t fierbinte, \i supuse buzele unui

nou \nfometat asalt. S`rutul lor era intens, devastator.

JUDEC~}I AMARE 35

Haina lui era rece acolo unde-i atingea pielea, dar, sub prosop,

trupul ei p`rea c` ia foc. |[i trecu bra]ele \n jurul gâtului b`rbatului,

[optindu-i numele. Apoi, mâinile \i alunecar` sub hain`, degetele

cùtând \nfierbântate c`ldura trupului puternic al b`rbatului, \n timp

ce bra]ele lui \i mângâiau conturul corpului.

– Colt...

Era pierdut`. Atingerea lui, mirosul sù masculin o fermecau.

La rândul lui, b`rbatul [optea pierdut cuvinte ne\n]elese, cu o

voce r`gu[it`.

O \ndep`rt` pu]in de el [i zise, privind-o \n ochi:

– Doamne Dumnezeule! Nu m` mir c` fratele meu [i-a pierdut

capul dup` tine. Ce naiba ai atât de special, Raine?

B`rbatul era ro[u la fa]` [i se vedea c` se str`duie[te s`-[i recapete

controlul. Pân` s-o s`rute, fusese perfect st`pân pe situa]ie. Era

incredibil s` vezi cum acest b`rbat distant [i rece fusese atras \n

vârtejul pasiunii. Con[tiin]a propriei for]e feminine o f`cu s` se

cutremure.

Speriat`, \ncerc` s` se \ndep`rteze de el, dar mâinile lui puternice

n-o l`sar`, tr`gând-o \napoi cu un gest aproape protector.

– Stai aici, Raine. Aici e locul tù. Al`turi de un b`rbat pe care

nu-l po]i r`ni, a[a cum ai f`cut-o cu Tim. Nu \ncerca s` negi c` m`

dore[ti, draga mea, adùg` el. O femeie nu reac]ioneaz` a[a cum ai

f`cut-o tu la aten]iile unui b`rbat, decât dac` vrea s` fac` dragoste cu

el. Dac` mai aveam unele \ndoieli \nainte de a te s`ruta, acum au

disp`rut.

Pentru el, acest s`rut nu fusese decât un experiment?

– Dac` asta crezi, atunci e[ti mai \ngâmfat [i mai trufa[ decât


b`nuiam, \l sfid` ea, cu ochii plini de mânie.

Colt nu avu \ns` nicio reac]ie. Mâinile lui alunecar` \ns` pe umerii

ei albi cu mi[c`ri senzuale. |n ciuda dorin]ei de a-i rezista, un fior o

str`b`tu [i obrajii i se \mbujorar`.

– Se poate s` ai dreptate, dar trupul te tr`deaz`, [opti el.

B`rbatul nu-[i \ncet` mângâierile, iar trupul tinerei tânjea mai

mult, mai mult...

Doamne, ce fel de b`rbat era c` reu[ea s-o transforme \ntr-atât? \[i

zise ea, \nchizând ochii.

– Mai devreme sau mai târziu vom deveni aman]i, Raine...

\nceteaz` s` te mai min]i.

Raine deschise ochii [i, \ntâlnind dorin]a \ntunecat` din privirea

b`rbatului, \[i mu[c` buzele.

– Ei bine, sper s` tr`ie[ti pân` la nou`zeci de ani, pentru c` atât

vei avea de a[teptat, strig` ea.

El râse \n hohote [i o eliber`.

– Vom vedea, r`spunse b`rbatul.

Raine plec` din camer`, \nc` tremurând. Oare Colt avea dreptate?

Venirea lui aici \i demonstrase \nc` o dat` cât de vulnerabil` se sim]ea

\n prezen]a lui.

Auzi u[a de la intrare deschizându-se, apoi \nchizându-se la loc.

|n acea clip` ar fi vrut s` urle, s` plâng` sau s` arunce dup` el cu ceva,

atât de mare \i era frustrarea. Colt Falloner avea o opinie total gre[it`

despre ea [i nimic din ceea ce spunea sau f`cea nu i-o putea schimba.

Auzind ma[ina demarând, se \ntreb` dac` b`rbatul acesta era

acela[i Colt de acum câ]iva ani. Pe atunci, atitudinea lui fa]` de ea era

una afectuoas` [i u[or amuzat`. Pe atunci, \i stârnise admira]ia cu

JUDEC~}I AMARE 37

inteligen]a lui [i cu foarte spirituala lui conversa]ie. Dar chiar [i

atunci, \i fusese pu]in team` de el. Chiar [i atunci realizase c` fratele

logodnicului s`u era un tip cinic, dar numai acum \i descoperea

adev`rata fa]`. Noul Colt era rece, dificil de \n]eles [i doritor de

r`zbunare. Iar asta o f`cu s` se \ntrebe cât` suferin]` se ascundea \n

spatele acestei r`celi de fa]ad`. Agonia lui interioar` \l condusese

probabil la o astfel de atitudine.

Intrând \n dormitor, Raine sim]i o brusc` [i ciudat` simpatie

pentru el. Dar nu, niciun b`rbat ca el nu putea stârni simpatia altora.

Era mult prea independent, prea sigur pe sine pentru a provoca mil`.

Ceea ce sim]ea ea era ceva mai complex decât atât. {i aici se ascundea

pericolul pe care-l presim]ea.

|[i puse un halat de cas` din m`tase alb` [i \ncepu s` se plimbe

f`r` ]int` prin cas`. Se \ntreb` dac` sentimentele stârnite de Colt nu

erau legate de atrac]ia pe care aceasta o exercita asupra ei. Dar

b`rbatul nu-[i dorea decât s-o fac` s` i se supun`. Nimic mai mult.

Ca s` se apere, nu trebuia decât s` nu-i mai permit` s` se apropie

de ea. Astfel, nu va mai fi \n pericol. Trebuia s` nu-i mai stea \n cale.

{ansa de a face acest lucru se ivi chiar a doua zi diminea]`, când

Jack veni la birou cu o propunere de la pre[edintele noii companii.

– Se pare c` mâine diminea]` se va organiza o excursie pe iaht

c`tre Anglia, la care vor participa câ]iva clien]i. Singura problem` e

c`... Jack \[i frec` b`rbia ca [i cum s-ar fi aflat \n \ncurc`tur`... e nevoie

de o secretar` [i Susan are grip`. A[a c` pre[edintele te-a propus... pe

tine.

– Pe mine? exclam` Raine, uimit`. Dar sunt aici numai de dou`

s`pt`mâni [i...


– Asta i-am spus [i eu, dar mi-a r`spuns c`, de vreme ce lucrezi

al`turi de Colt, e[ti singura persoan` calificat` pentru treaba asta. Ca

s` nu mai adaug c` viteza ta de dactilografiere te recomand` de la

sine. Asta-i problema, Raine, zâmbi el f`cându-i cu ochiul, referin]ele

tale sunt prea bune.

Ea \i zâmbi la rândul ei, cople[it`. Se mai ocupase [i alt` dat` de

clien]ii importan]i, organizase mese festive [i conferin]e. Dar s` fie

aleas` s` fac` toate astea aici, la Island Marine, când fusese angajat`

atât de recent, era ceva nou! {i apoi, nu mai fusese niciodat` pe un

iaht. Ochii ei str`lucir` la acest gând. Remarcase o fotografie a vasului

pe peretele biroului lui Colt [i-[i d`dea seama c` era un vas de lux.

– Colt a fost deja de acord cu aceast` propunere, de[i cam cu

jum`tate de gur`. A[a c` tot ce mai trebuie s` fac este s`-l sun pe

pre[edinte [i s`-i spun c` e[ti de acord. De altfel, e o zi perfect`

pentru croazier`, ad`ug` el. Se pleac` \n zori [i v` \ntoarce]i mâine

noapte.

– Bine, râse Raine. Spune-i c` voi fi \ncântat` s` merg.

{tia c` astfel \l va face pe Jack fericit. De când se afla aici, realizase

c` Jack Hardwicke tr`ia numai pentru a-[i mul]umi [eful.

– E[ti o comoar`, spuse el, \ntorcându-se la birou.

Raine era \ns` [i mai fericit`. |i pl`cuse \ntotdeauna s` lucreze

direct cu clien]ii, iar cererea pre[edintelui de a fi asistat de ea

reprezenta exact lucrul de care avea nevoie pentru a-[i ridica

moralul. Mai ales c` excursia \nsemna mai mult timp petrecut

departe de Colt.

Pu]in mai târziu, \ntâlnindu-se cu prietena ei, Colette, Raine \i

men]ion` fericit` \ntâmplarea.

JUDEC~}I AMARE 39

– N-ar trebui s`-i dai atâta importan]` acestui b`rbat, Raine, o

cert` Colette cu o expresie \ngrijorat`. Cum am spus [i data trecut`,

ura lui nu te poate afecta.

Jucându-se cu salata comandat`, Raine \i zâmbi absent. Ro[i u[or

[i spuse, cu o voce stins`:

– Vrea s` fac` din mine amanta lui.

Colette se strâmb`.

– Ooo! Asta explic` de ce n-ai poft` de mâncare. Exist` [i lucruri

mai rele pe lumea asta, ad`ug` tân`ra, privind \n jur la oamenii de la

mese. Gânde[te-te numai la experien]a pe care o are \n materie de

dragoste. Ai putea profita de asta.

– Colette, omul `sta m` ur`[te! protest` Raine ner`bd`toare.

|i explic` pe scurt atitudinea lui Colt fa]` de ea, din clipa \n care

se rev`zuser` la birou.

– Sincer` s` fiu, \i pot \n]elege sentimentele... pân` la un anumit

punct. M` consider` pe mine vinovat` de tot ce s-a \ntâmplat cu

familia lui [i, dac` a[ fi \n locul lui, nu [tiu... poate a[ sim]i la fel,

m`rturisi ea. Dar asta nu \nseamn` c` voi accepta s` m` supun

h`r]uielii lui.

– Nu cred c` inten]ioneaz` s` te h`r]uiasc`, zise Colette cu

seriozitate. Din câte \mi spui, b`nuiesc c` pl`nuie[te altceva. S` te

seduc` [i apoi s` te p`r`seasc`. E perfect con[tient de farmecul [i de

calit`]ile sale. Dac` a[ fi \n locul t`u, a[ fugi unde v`d cu ochii, atâta

vreme cât mai am pu]in` demnitate.

Raine renun]` s` mai m`nânce salata [i puse jos furculi]a.

– Pân` acum, m` \ndemnai s` m` culc cu el, \i aminti ea prietenei

sale.


Chelnerul le aduse cafeaua [i conversa]ia \ncet` câteva clipe.

Tân`rul osp`tar, un francez seduc`tor, fu atras de Colette, c`reia-i

f`cu semne de apreciere. Amândou` fetele izbucnir` \n râs. Colette

atr`gea mereu aten]ia b`rba]ilor, cu ochii ei mari [i alba[tri [i stilul

impecabil de a se \mbr`ca, dar prietena ei r`mânea fidel` lui David

Shaw, cu care se \ntâlnea de un an. |n ciuda insisten]elor b`rbatului

\ns`, Colette refuza logodna. Raine b`nuia c` aceast` rezisten]`

provenea din experien]a nefericit` a p`rin]ilor s`i.

– Chiar [i eu am fost atras` de magnetismul acestui b`rbat, iar eu

nu l-am v`zut decât \n poze. Pe când tu lucrezi al`turi de el, relu`

Colette, sorbind din cafea. {i apoi, \n scrisori mi-ai men]ionat unul

sau doi prieteni. Atât. {i niciunul cu care rela]ia s` devin` foarte

serioas`. Iar dac` ai r`mas aceea[i persoan` pe care o cunosc,

\nseamn` c` nu te-ai aventurat s` faci dragoste cu necunoscu]i. Iar

asta \nseamn` c` n-ai destul` experien]` pentru a te lupta cu un tip

atât de experimentat ca Falloner. Fie c` te ur`[te sau nu, problema

e[ti tu. E[ti mult prea influen]at` de el. Fugi de el, `sta e sfatul meu,

[i nu vei fi umilit`.

Raine \[i ascunse gândurile sub un zâmbet vag, \n]elegând c`

prietena ei ar fi fost foarte uimit` s` afle cât de neexperimentat` era

cu adev`rat. {tia c` prietena ei avea dreptate. Dar nu putea renun]a

la slujba pe care o avea. |n orice caz, pentru trei zile sau chiar mai

mult, nu trebuia s` se mai \ngrijoreze din pricina lui Colston

Falloner. Acum, trebuia s` se ocupe de noua responsabilitate care i

se oferise. Când se va \ntoarce pe insul`, va fi deja weekend.

Entuziasmul \i alung` grijile. P`r`si biroul devreme, cu

permisiunea lui Colt, [i se duse acas` s`-[i fac` bagajul. Avea nevoie

JUDEC~}I AMARE 41

de o rochie special` pentru cina de la bordul iahtului, realiz` ea,

c`utând de zor prin garderob`. Alese \n sfâr[it o rochie ro[ie [i o

\mpachet` al`turi de alte haine de zi.

Trebuia s` ajung` pe iaht la [ase [i jum`tate dup`-amiaz`, cu

jum`tate de or` \nainte de momentul plec`rii, dup` cum \i spusese

pre[edintele la telefon. Vasul avea s` ancoreze pentru cin` [i peste

noapte \n golful Alderney. Pân` la St. Helier, locul unde se afla iahtul,

trebuia s` parcurg` un drum rezonabil cu ma[ina. Raine folosi timpul

pe care-l mai avea la dispozi]ie pentru a face baie, a-[i coafa [i usca

p`rul. |[i puse un costum din m`tase alb cu negru.

|nainte de plecare, l`s` o farfurie cu lapte \n fa]a u[ii pentru cazul

\n care pisica se va \ntoarce, de[i n-o mai v`zuse de când Colt venise

\n vizit` ieri sear`. Poate c` – se gândi ea \nfiorat` – instinctul acestei

feline sim]ise teribilul, iminentul pericol...

Pentru o clip`, toate temerile ei ren`scur`, dar le alung` cu

hot`râre. Seara care urma [i ziua de mâine promiteau s` fie foarte

agreabile [i n-avea de gând s`-l lase pe Colt s`-i strice aceste

momente.

Ajuns` \n portul St. Helier, respir` adânc aerul curat [i privi \n

dep`rtare, \ncântat`.

– Domni[oara Welland? \ntreb` un tân`r membru al echipajului,

cercetând-o cu o privire admirativ`.

O invit` la bord [i-i ar`t` politicos iahtul. Luxul saloanelor o

cople[i.

– Domnul Cleevely n-a venit \nc`, \i spuse b`rbatul, ar`tându-i

cabina \n care avea s` stea.

Raine remarc` mul]umit` mobilierul cochet [i faptul c` avea o


cabin` cu sal` de baie proprie.– Nici clien]ii n-au sosit, continu` b`rbatul. Am \n]eles c` vin to]i

odat`. Oricum, domnul Cleevely va sta \n cabina de lâng`dumneavoastr`.

Raine \i mul]umi [i, \ndat` ce b`rbatul plec`, \ncepu s`despacheteze fericit`, preg`tindu-se pentru cin`.

Se fard` – o umbr` de verde pe pleoape, pu]in rimel pe gene [iun ruj ro[u, \n ton cu rochia, pe buze. Se \ntreba mereu ce fel de omera pre[edintele companiei. Când vorbise cu ea la telefon, p`rusefoarte amabil, lini[tit [i destul de matur. Jack \i confirmase impresia,ad`ugând c` b`rbatul avea darul \nn`scut de a-i face pe cei din jur s`se simt` bine.

Ceea ce nu putea decât s` fac` voiajul [i mai agreabil, decise ea,auzind zgomote \n cabina al`turat`. Nu fu deloc surprins` atuncicând ocupantul \nc`perii b`tu la u[a ei.

Ei, bine c` sunt gata! se gândi tân`ra, u[or nervoas`. Deschise u[a,dar... \nghe]` v`zând cine se afla \n prag.

JUDEC~}I AMARE 43

Capitolul 4

– Ce-ce cau]i aici?{ocat`, Raine se bâlbâi la vederea lui Colt.B`rbatul ridic` din umeri.– Cleevely n-a putut ajunge.Raine se uit` la el, \nsp`imântat`.– Vrei s` spui... c` ai venit aici \n locul lui? Cum b`rbatul nu r`spunse, tân`ra \l privi o clip`, apoi rosti,

aproape f`r` r`suflare:– Tu ai aranjat s` se \ntâmple astfel!Colt se uit` la ea cu atâta duritate, \ncât Raine nu insist`. B`rbatul

sosise deja \mbr`cat pentru cin`. Purta un costum din catifea gri [i oc`ma[` alb`. P`rul lui des era piept`nat pe spate, iar ochii lui limpezio priveau cu \ncordare.

Revenindu-[i cu greu, Raine \ntreb` cu r`ceal`:– Nu li se va p`rea ciudat clien]ilor c` \n locul pre[edintelui ai

ap`rut tu?

– Dimpotriv`, par destul de mul]umi]i.

Bine\n]eles, se gândi ea. Colt Falloner era un nume \n lumea

comercial`, cu mai mare influen]` decât pre[edintele, care juca un

rol aproape onorific \n conducerea companiei Island Marine. Se

hot`râse probabil c` tinere]ea [i energia lui Colt aveau s` reprezinte

avantaje importante \n ochii clien]ilor.

Ochii lui continuau s`-i cerceteze trupul, trecând parc` prin

rochia ei de sear`. Trupul tinerei se umplu de o c`ldur` ciudat` sub

ochii lui admirativi.

– E ceva \n neregul` cu ]inuta mea? \ntreb` ea, hot`rât` s` nu-l

lase s`-i sesizeze stânjeneala. N-a[ vrea s` fiu responsabil` pentru

pierderea contractului de dou` milioane de lire.

Ochii lui \ntâlnir` privirea ei str`lucitoare.

– Dac` ar fi nehot`râ]i \n privin]a contractului, atunci ar fi

de-ajuns s` te priveasc` o singur` dat` [i-l vor semna f`r` comentarii.

Dar cred c` [tii foarte bine asta, nu-i a[a, Raine? E[ti obi[nuit` s` joci

rolul de div`.

Vocea lui era t`ioas` ca o]elul, sfid`toare. Acestui b`rbat nu-i

pl`cea s` se simt` lipsit de control, se gândi tân`ra. Probabil c` ducea

o lupt` dificil` cu sine \nsu[i pentru c`, oricât de ciudate ar fi fost

circumstan]ele, o dorea \nc`. Pentru el, era aproape o obsesie. Nu

trebuia s` fii un expert \n emo]ii umane ca s`-]i dai seama de asta.

– E[ti o femeie fatal`, draga mea, continu` el. O Afrodit`, o Circe

care seduce b`rba]ii f`r` s` depun` niciun efort.

Tonul lui era acuzator, dar ochii lui \nfierbânta]i \i ar`tau c` o

dore[te.

Ciudat, dar acest lucru o f`cea s` se simt` bine, realizând c` putea

JUDEC~}I AMARE 45

destabiliza aceast` for]` masculin` de temut.

– Dar nu [i pe tine, Colt...

– Nu, nu [i pe mine.

Era o minciun`, [i amândoi [tiau bine asta.

Din fericire, seara se dovedi destul de interesant` pentru ca Raine

s` nu se mai gândeasc` la Colt. Cina, preg`tit` de membrii

echipajului, fu delicioas`. Li se servir` homari cu vin alb sec, friptur`

de vac` \n sos, profiterol [i [ampanie. Când compania d`dea o

petrecere, o f`cea cu stil. Iar Colt era atât de fermec`tor!

|nc` o dat`, se trezi admirându-i calit`]ile de comunicare [i de

interac]ionare cu oamenii. Era fermec`tor. Clien]ii cedar` imediat

[armului, sincerit`]ii [i inteligen]ei sale. Singura femeie dintre cei

afla]i la dineu fu [i ea imediat cucerit` de atuurile evidente ale

b`rbatului.

Jocelyn Day, sora unuia dintre directori, venise pe iaht numai

pentru a se bucura de croazier`. Dup` cum Colt credea c` ea \l va

ajuta s` ob]in` semnarea contractului, tot astfel [i clien]ii o aduseser`

pe Jocelyn pentru a ob]ine o \n]elegere \n termeni cât mai favorabili

lor. {i, \ntr-adev`r, femeia era cu adev`rat uimitor de frumoas`.

Slab`, cu p`rul negru, \mbr`cat` \ntr-o rochie strâmt` [i foarte scurt`

de culoare alb`, femeia nu-l sc`p` nicio clip` din ochi pe Colt, fericit`

s`-[i \mplineasc` datoria pentru care se afla aici.

– E[ti de aici, de pe insul`? o \ntreb` femeia pe Raine.

La masa festiv` st`tur` fa]` \n fa]`, astfel c`, vrând-nevrând, fur`

nevoite s` converseze.

Raine \ncuviin]` cu un scurt [i absent semn din cap,

\ntrebându-se de ce femeia sim]ise nevoia s`-i vorbeasc`. Pân` acum,


o tratase de parc` ar fi fost invizibil`.

– Colt nu e localnic, continu` femeia cu o satisfac]ie greu de

\n]eles. O minte ca a lui nu putea s` apar` dintr-o mic` bucat` de

p`mânt de o sut` de kilometri, unde tr`iesc numai cultivatori de

ro[ii. Poten]ialul lui ar fi fost foarte... opresat.

Ceea ce se traducea prin faptul c` to]i localnicii erau imbecili!

Raine se \nfurie. Jocelyn nu f`cuse o gaf`, ci asta inten]ionase s`

spun`. Ar fi vrut s` riposteze, dar era prea diplomat` pentru a c`dea

\n aceast` capcan`. Clientul avea \ntotdeauna dreptate!

– Insula are multe de oferit, se auzi vocea lui Colt. Altfel, de ce a[

fi p`r`sit tenta]iile Londrei?

– Pentru a g`si un paradis fiscal, desigur, r`spunse Jocelyn. Nu

cred c` exist` cineva, s`n`tos mintal, care s` vrea s` locuiasc` aici,

relu` ea cu cinism. |n fond... care e farmecul acestui loc?

Raine se hot`r\ s`-i dea o replic` pe m`sur`, dar Colt r`spunse

\naintea ei:

– O istorie de o mie de ani. Mai mult` libertate fa]` de presiunile

vie]ii moderne. O prietenie anglo-francez` [i cea mai veche Camer`

de comer] din \ntreaga lume britanic`.

Raine fu mândr` de cuvintele b`rbatului. Privi \n ochii lui [i-[i

d`du seama c` [i el iubea acest loc la fel de mult ca ea.

– De asemenea, poart` urmele b`t`liilor... de cucerire pe care

le-a suportat, ad`ug` el. Dar sunt sigur c` s-au \nv`]at lec]ii pre]ioase

\n urma supunerii [i cultura s-a \mbog`]it \ntre timp.

Aceste cuvinte cu dublu \n]eles o f`cur` pe Raine s` ro[easc`, iar

pe Jocelyn s` \ntoarc` jenat` privirea, de parc` ar fi sim]it c` este

martora unei scene prea intime, care n-o privea.

JUDEC~}I AMARE 47

– }i s-a r`spuns, Jocelyn, interveni fratele ei.

B`rbatul avea p`rul negru [i ochii cenu[ii ai surorii, [i p`ruse

atras de Raine \nc` de la \nceputul cinei.

– Se vede cu ochiul liber c` insula are farmecele ei proprii,

continu` b`rbatul, zâmbind c`tre Raine.

Apoi, \ntorcându-se c`tre tân`r`:

– Dac` toate atrac]iile sunt asemenea ]ie... atunci pot \n]elege de

ce domnul Falloner locuie[te aici.

Imediat ce rosti aceste cuvinte \ns`, b`rbatul realiz` c` f`cuse o

gaf`.

Vocea uscat` a Jocelynei se f`cu auzit` \ndat`, demonstrându-i c`

vorbele lui de mai devreme nu fuseser` deloc \n]elepte.

– Colt era c`s`torit când a venit aici, Andrew... cu prietena mea

cea mai bun`.

|n tonul ei se ghici o not` aproape satisf`cut`, ca [i cum acest

lucru i-ar fi dat unele drepturi asupra b`rbatului. Apoi \i zâmbi

seduc`toare lui Colt [i ad`ug`:

– Mereu am crezut c` ai adus-o aici ca s-o ascunzi de restul lumii,

Colt. Ca s-o p`strezi numai pentru tine. Nu ]i-am spus niciodat` cât

de mult am suferit cu to]ii din pricina...

– Da, mul]umesc! o \ntrerupse el gr`bit.

Pe chipul lui r`mas la fel de imobil ca o masc` nu ap`ru niciun

semn care s`-i tr`deze durerea. Numai o rece sclipire din privirea lui

\i ar`t` lui Raine c` b`rbatul suferea \nc`.

Se cutremur`. Iat` c` Jocelyn cuno[tea familia Falloner de mult

timp. Numele Raine Welland nu-i stârnise \ns` nicio amintire. Tân`ra

r`sufl` u[urat`. Probabil c` povestea de acum [ase ani ap`ruse numai


\n ziarele de pe insul`, astfel c` \n Anglia nu se aflase despre

nes`buita adolescent` care provocase atâta durere familiei Falloner.

Groaza acelor vremuri se \ntoarse \n inima ei pentru câteva

secunde. Suferin]a, con[tiin]a nevinov`]iei, h`r]uiala reporterilor.

Totul trecuse, \ncerc` ea s` se coving`, oamenii uit`. {i ea voia s`

uite. Dar cum putea uita, când Colt se \nc`p`]âna s`-i aduc` mereu

aminte? Când ura lui o urm`rea \nc`? O putea sim]i chiar [i acum,

sub politicosul lui zâmbet rece.

Ceilal]i vorbeau \n continuare, f`r` s`-[i dea seama de

fr`mântarea ei interioar`. Un b`rbat b`trân [i chel f`cea ni[te

considera]ii despre crichet, un altul \[i aprinse o ]igar`, iar Andrew \l

asculta pe Colt, care-i povestea \n continuare despre insul`. Toate

discu]iile de afaceri se \ncheiaser`.

Raine se scuz`, ridicându-se de la mas`. Privirea \ntreb`toare a lui

Colt [i cea dezam`git` a lui Andrew o urm`rir`, dar ea le ignor`,

fericit` s` r`mân` \n sfâr[it singur`.

Pe punte, aerul era rece, iar briza puternic` \i r`v`[ea p`rul. Era

aproape \ntuneric. C`tre est, se aflau Fran]a [i insula Cherbourg,

vizibil` pe timp senin, dar \nv`luit` acum \ntr-o pâcl` deas`. O

lumin` intermitent` venea de la farul din apropiere, avertizând

navigatorii de pericolul stâncilor care se \n[irau c`tre vest.

Raine trase adânc \n piept aerul s`rat, ascultând sunetele

relaxante ale nop]ii.

Auzind pa[i \n spatele ei, se \ntoarse, pe jum`tate convins` c`

avea s`-l vad` pe Andrew. Dar pulsul ei crescu când \l z`ri pe Colt.

– Ce s-a \ntâmplat, Raine? \ntreb` el pe un ton ironic. Conversa]ia

devenise prea nepl`cut` pentru tine?

JUDEC~}I AMARE 49

Raine \[i mu[c` buza inferioar`, refuzând s` se lase provocat`

\ntr-o nou` disput`. R`spunse, \ncercând s` par` relaxat`:

– Nu, a[a ]i s-a p`rut?

Nu fusese inten]ia ei s`-l contrazic`, dar o f`cuse, [i sim]i \ndat`

cruda replic` a mâniei sale.

– Dac` ai fi avut pu]in` compasiune, pu]in` con[tiin]`... dincolo

de chipul `la dr`gu], conversa]ia te-ar fi stânjenit, spuse el cu dispre].

B`rbatul suferea, era sigur` de asta. Deodat`, sim]i nevoia stranie

s`-l consoleze, s`-i câ[tige respectul [i s`-l fac` s` vad` c` nu era o

tic`loas`. F`r` s` se gândeasc` la consecin]ele gestului ei, \i puse

mâna pe bra].

– M-ai \n]eles gre[it, Colt.

– Ce-i asta? \ntreb` b`rbatul, cinic. Pledoaria inculpatului \nainte

de condamnare?

|ncet, u[or, o apropie de el. |i lu` mâna [i o duse la gur`.

R`suflarea cald`, pasionat` a buzelor lui o f`cu pe Raine s` se

cutremure. Apoi, Colt \i \ntoarse palma [i \i s`rut` degetele. |n ciuda

temerii profunde \ncercate \n preajma lui, acest gest ren`scu \n ea

dorin]a. Sim]urile ei erau devastate. |ncerc` s` se retrag`, dar nu

reu[i. Panica i se ghicea \n ochi [i sim]ea c` se sufoc`.

– }i-am promis c` nu-]i voi lovi trupul frumos [i am vorbit serios,

zise el, continuând s` ating` cu buzele degetele tinerei. Atunci, de ce

]i-e team`? C` vom face dragoste? Sau de faptul c` vei savura fiecare

clip`, atunci când se va \ntâmpla?

Gura ei se usc`. |ncerc` din nou s` scape de el [i, spre

surprinderea ei, b`rbatul o eliber`.

– |ntoarce-te la oaspe]ii t`i, Raine.


Ordinul lui rece sunase ca un ultimatum [i tân`ra \l ascult`.

***

Raine se trezi cu o \nfior`toare durere de cap, fapt pe care-l

accept` ca pe o pedeaps` meritat` pentru faptul c` nu se ab]inuse de

la vin [i de la sos de ciocolat`, dou` lucruri pe care de obicei avea

grij` s` le evite.

Asta mai lipsea! se gândi ea, ridicându-se din pat cu greutate. |[i

g`si pastilele [i se \ndrept` c`tre buc`t`rie s`-[i umple un pahar cu

ap`. Afar`, z`ri ap`rând primele raze de soare [i auzi mi[care pe

punte. Era echipajul, care ridica ancora. Din cabine nu r`zb`tea

niciun sunet, astfel c` Raine se \ntoarse \n lini[te \n cabin` [i se vâr\

\n pat, sperând c` pastilele \[i vor face efectul.

Iar acest lucru se \ntâmpl`. Când se trezi a doua oar`, \[i privi

ceasul [i constat` c` cele dou`zeci de minute pe care \[i propusese

s` le doarm` trecuser`. O b`taie \n u[` o f`cu s` ciuleasc` urechile.

Zgomotul se auzi din nou.

Apoi, u[a se deschise larg, [i Colt ap`ru \n prag:

– Lucram, [i mi-am dat seama c` te-ai trezit, zise b`rbatul. }i-ai

uitat astea \n buc`t`rie, ad`ug` el, \ntinzându-i flaconul de pastile.

M-am gândit c` suferi [i c` ai nevoie de o cea[c` de cafea.

– Mul]umesc, zise Raine, luând pastilele [i cafeaua.

Soarele se ridicase, iar iahtul pornise la drum.

– Cum te sim]i? continu` el, dup` ce \nchise u[a [i se a[ez` pe

JUDEC~}I AMARE 51

pat.

– Mult mai bine, replic` ea cu o voce surprinz`tor de firav`.

– Te po]i descurca? relu` b`rbatul cu seriozitate.

Raine sorbi o gur` de cafea, aspirând aroma proasp`t` [i

\nvior`toare. Colt se referea la ziua pe care o aveau \n fa]`. Mai

devreme, se temuse c` nu va fi \n stare s` se ridice din pat. Dar apoi

\[i spusese cu fermitate c` nu trebuia s`-[i dezam`geasc` angajatorii,

care o chemaser` aici cu o misiune clar`.

– Da, r`spunse ea hot`rât`, remarcând zâmbetul de pe chipul

b`rbatului.

Cum privirea lui z`bovi din nou pe umerii ei goi, Raine continu`,

\ncurcat`:

– Ai vorbit serios când ai spus toate acele lucruri despre insul`...

ieri sear`?

Colt \i r`spunse cu o expresie crispat`, mi[cându-se u[or pe pat:

– Dac` n-a[ fi crezut \n ceea ce am spus, a[ fi t`cut.

Da, ar fi trebuit s`-[i dea seama de asta, se gândi tân`ra,

mu[cându-[i buzele. Nu era el omul care s` discute doar de dragul

discu]iilor sau s` spun` lucruri \n care nu credea.

Razele soarelui p`trundeau \n cabin` prin fereastra joas`,

luminând p`rul castaniu al b`rbatului. Tr`s`turile lui puternice erau

ascunse \n umbr`.

– Când locuiam \n Anglia, Londra mi se p`rea sufocant`, zise el

cu un aer trist. Ambi]ia mea a fost s` fac bani ca s` pot pleca de acolo.

Nu invers, a[a cum a sugerat Jocelyn. Nu voiam s` m` \ndep`rtez

prea mult de Anglia, dar \mi doream s` pot respira liber. Prin

urmare... gura b`rbatului exprim` o satisfac]ie interioar`... când am


ajuns aici acum doisprezece ani, a fost ca o realizare a celor mai dragi

visuri.

P`rea foarte mândru, ca un bìe]el care descoper` o comoar` pe

care vrea s-o p`streze numai pentru sine.

Absorbit` \n contemplarea figurii lui, Raine aproape sc`p` din

mâini cea[ca de cafea când vasul avu o mi[care brusc`. Dar Colt o

sprijini la timp.

– Am multe afaceri la Londra, continu` el, dar nu vreau s` m` mai

\ntorc vreodat` acolo. Cred c` ]i-am mai spus toate astea.

Asta demonstra c` avea o memorie foarte bun`. |ntr-adev`r, \i

spusese toate astea acum [ase ani, \n timpul unei vizite acas` la el. Ea

\i povestise c` tat`l ei o ducea din când \n când \n Anglia la un unchi

care trìa la Londra [i c` urâse dintotdeauna aceste vizite. Apoi,

descoperise cu o ciudat` pl`cere c` b`rbatul sim]ea la fel fa]` de via]a

din marile ora[e. Dar pe atunci, Colt o respecta...

– Da, mi-ai spus, [opti ea, strâmbându-se de durere, str`b`tut` de

un junghi.

– Te mai doare \nc`?

Ochilor sì vigilen]i nu le sc`pa nimic.

– Cred c` am gâtul \n]epenit. Vine odat` cu migrena, glumi ea.

– Ia s` vedem, putem face ceva \n leg`tur` cu asta? se oferi el.

F`r` s` aib` nicio reac]ie, Raine \l v`zu luându-i din mân` cea[ca

de cafea [i a[ezând-o pe m`su]a din lemn de tec. Protest` u[or, dar

Colt o ignor`.

Când o atinse, tân`ra nu mai putu respira. Mâna b`rbatului \i

ap`sa \ncet carnea, pân` când g`si exact punctul dureros.

– |ntoarce-te, \i porunci el scurt.

JUDEC~}I AMARE 53

Ea \l ascult` [i durerea i se calm` treptat-treptat, \nlocuit` de

con[tientizarea atingerii reci a bra]elor [i de aroma trupului

b`rbatului. |ncepu s` se relaxeze [i gemu u[or, \n semn de apreciere

a calit`]ilor lui de masor .

– }i-e mai bine? \ntreb` Colt, cu o voce catifelat`, f`r` s` \nceteze

mi[c`rile pricepute ale mâinilor.

Raine r`spunse din nou cu un suspin de satisfac]ie. N-avea chef s`

vorbeasc`. Era \nv`luit` \ntr-o stare de bine [i de confort, pierdut` \n

tandra, delicata c`ldur` a atingerii b`rbatului. Mi[c`rile circulare ale

mâinilor lui \i d`deau fiori de pl`cere. F`r` s`-[i dea seama când, i se

abandon` complet.

Colt o \ntoarse cu fa]a c`tre el. Ochii b`rbatului erau \nc`rca]i de

dorin]`.

– Colt... \l implor` ea.

Dar rug`mintea ei sun` mai degrab` a geam`t de pl`cere. Buzele

tinerei se desp`r]ir`, primind gura posesiv` a b`rbatului. Trupul ei

tânjea dup` el. Sim]ea, fericit`, greutatea celuilalt trup, strivindu-i

carnea.

Gemu. S`rutul lui se transform` \ntr-o \nceat` [i languroas`

explorare a gurii ei. Limba \i cerceta dulcea]a buzelor, \nl`turându-i

orice rezisten]`. Lucrurile \naintau \ntr-un ritm alert, dar nu-i mai

p`sa. Ardea de dorin]`.

C`ma[a de noapte \i ajunse mai jos de sâni. |ntotdeauna crezuse

c` sânii ei sunt prea mari, dar constata acum c` erau f`cu]i parc`

pentru mâinile lui. Albi ca laptele, lâng` bra]ele lui bronzate...

Gemu din nou, din adâncul fiin]ei. El \[i ridic` fruntea [i o privi.

St`tea \ntins` ca o nimf`, cu un bra] sub cap. Obrajii \i deveniser`


ro[ii, buzele erau desf`cute [i ochii pe jum`tate \nchi[i.

– E[ti foarte frumoas`, declar` el cu un glas r`gu[it. Frumoasa fat`

supus`...

Zâmbetul ei r`spunse surâsului lui.

Senza]ii multe, haotice, amestecate o str`b`teau, iar dorin]a era

atât de intens`, \ncât aproape o durea.

Un mic murmur de pl`cere \i sc`p` din nou. Colt \[i opri asaltul

[i-i desf`cu mai tare cordonul c`m`[ii. Tân`ra r`mase goal`.

– Doamne, o s` \nnebunesc! exclam` Colt.

Se \ntinse lâng` ea, iar degetele ei tremurânde \ncepur` s`-i

desfac` \ncet nasturii c`m`[ii. B`rbatul \[i opri respira]ia, când

mâinile ei \i \ncol`cir` trupul, atingându-i bra]ele puternice.

Colt \nainta pe corpul ei, a[ezând s`rut lâng` s`rut pe fiecare

centimetru al pielii ei de filde[. Dar, \ndat` ce gura lui \i atinse

pântecul, Raine deveni tensionat`, \n minte venindu-i brusc femeia

cu care Colt fusese c`s`torit.

Oare b`rbatul voia s-o r`neasc`? Voia s-o fac` s` pl`teasc` pentru

ceea ce credea el c` f`cuse familiei sale? {i, proste[te, cedând pasiunii

sale, nu-i d`dea chiar ea ocazia de a se r`zbuna?

Deodat`, mâinile ei se prinser` de p`rul b`rbatului [i strig` cu

disperare:

– Nu!

El se opri [i-[i l`s` capul pe pântecul ei, cu r`suflarea t`iat`.

Respir` adânc, de parc` ar fi \ncercat din greu s` se controleze. P`rul

lui, c`zut \n fa]`, \i mângâia pielea – o atingere senzual`, chiar f`r`

inten]ie – [i, \n ciuda oric`rei logici, un val de dorin]` se reaprinse \n

Raine. Tân`ra \[i prinse sânii \n palme, f`cându-[i un scut \mpotriva

JUDEC~}I AMARE 55

lui.– De ce m-ai oprit? \ntreb` el pe un ton t`ios. A[a l-ai opri [i pe

Tim, sau i-ai permis luxul de a-]i cunoa[te frumosul trup \nainte dea-l aduce \n pragul nebuniei când te-ai r`zgândit \n privin]ac`s`toriei?

– Nu! strig` ea, dar Colt n-o asculta.– |]i place s` te r`zgânde[ti, nu-i a[a? relu` el dur, dându-i la o

parte bra]ele de pe sâni [i privind-o cu neru[inare.O, Doamne! Cum putuse uita cât de mult o ur`[te? se gândi ea.

De ce nu-[i amintise toate promisiunile lui de r`zbunare, \nainte dea-i permite s`-i dea jos c`ma[a de noapte?

– D`-mi drumul, Colt! \i porunci ea cu o voce slab`.Nu, rosti el cu un calm rece.Ce naiba inten]iona s` fac`? Frica o cuprinse, \nghe]ându-i trupul.– Fiin]` nesim]itoare...Bra]ul lui o prinse de mân`, scuturând-o cu putere. – De ce i-ai f`cut asta? De ce?Tr`s`turile lui amenin]`toare o \nsp`imântar`. }ip`, \ngrozit`.Cuvintele lui rostite cu atâta vehemen]` [i ]intuirea sub

strânsoarea lui o panicar`. Fu gata-gata s` rosteasc` vorbele care-iumpleau mintea, torturând-o:

"Pentru c` am venit \n ziua aia acas` [i l-am g`sit \n pat cu so]iata!"


Capitolul 5

Dar nu le rosti. Nu putea. Chiar [i când b`rbatul o brusc`, olic`rire de ra]iune \i r`mase, \mpiedicând-o s` spun` adev`rul trist alfaptelor. Ce i s-ar fi \ntâmplat lui Tim dac` i-ar fi m`rturisit toate astea[i el ar fi crezut-o? |i era team` s` se gândeasc`.

|[i aminti toate evenimentele acelei zile. Tim se afla acas`, subpretextul decor`rii apartamentului \n care aveau s` stea dup`c`s`torie, iar ea, fiind liber` \n acea dup`-amiaz`, trecuse pe acolo cas`-i fac` o surpriz`. {i ce surpriz`! Numai c` surpriza fusese \n\ntregime pentru ea. Intrase \n apartamentul aparent pustiu [icercetase \nc`perile. Pân` când, printr-o u[` \ntredeschis`, \i v`zuse.Tim [i viitoarea cumnat` se aflau goi \n pat. Stephanie o v`zuseprima. Scosese un strig`t [i Tim privise [i el c`tre u[`. |ntreaga luipasiune se transform` \n dezam`gire. "O, la naiba!" exclamase el.Raine fugise din apartament, refuzând s`-l mai vad` vreodat`. Fuseseprea amor]it`, când auzise despre accident, pentru a nega toatelucrurile care se spuneau despre ea. Un ciudat sim] al onoarei o

f`cuse s` nu spun` nim`nui adev`rul, nici m`car p`rin]ilor sì. {i cu

atât mai pu]in lui Colt. Iar apoi, dup` ce Stephanie murise, nici nu se

mai pusese problema.

|l privi pe Colt, refuzând s` se lase intimidat`, [i [opti cu stoicism:

– De ce nu-l \ntrebi din nou pe dragul tù frate?

Ochii b`rbatului devenir` mai \ntuneca]i, dar bra]ele lui o

eliberar`. Totu[i, zâmbetul ap`rut \n col]ul gurii sale era la fel de

cinic.

– Ce te face s` crezi c` te voi l`sa s` te r`zgânde[ti?

Când realiz` sensul cuvintelor sale, Raine se alarm`.

– Vrei s` spui c`... m` vei viola?

Vocea ei sun` atât de slab, de tremur`toare!

– Ei, la naiba, Raine... Nu te mai preface... N-ar fi deloc viol, nu-i

a[a?

Nu, n-ar fi, se gândi ea cu sinceritate. B`rbatul `sta \i luase

min]ile. Chiar dac` o ura... ea nu-i putea rezista. Doamne, nu mai

avea pic de respect de sine!

– Pentru numele lui Dumnezeu! |mbrac`-te odat`! \i ordon` el cu

duritate, ridicându-se din pat.

Raine lu` rapid c`ma[a de noapte [i se acoperi.

– Ce s-a \ntâmplat, Colt? Nu mai are niciun haz situa]ia, dac` nu

po]i avea o femeie \mpotriva dorin]ei ei?

Imediat \ns` realiz` nebunia acestor cuvinte.

– Nu-]i for]a norocul, Raine, r`spunse el cu o voce

amenin]`toare. Dac` m` hot`r`sc s` te violez, \]i pot garanta c` \]i va

pl`cea, a[a c` mul]ume[te Cerului c` n-am ajuns \nc` atât de rù.

Apoi ie[i, \nchizând u[a cabinei cu o surprinz`toare blânde]e.


Soarele r`s`rise complet. Prin fereastr`, se z`rea apa str`lucitoare.

Dar pentru Raine, farmecul acestei c`l`torii pierise. |i era ru[ine.

Ru[ine c` se l`sase purtat` de o pasiune nebuneasc`, ru[ine c`, \n

ciuda p`rerii groaznice pe care b`rbatul o avea despre ea, se \njosise

atât \n fa]a lui.

|n ciuda presim]irilor nu tocmai pl`cute, ziua se dovedi destul de

agreabil`. |n timpul micului dejun [i al conferin]ei care urm`, Colt o

trat` cu o polite]e perfect`. Când lucra, b`rbatul putea face abstrac]ie

de sentimentele personale, realiz` ea cu invidie. Deschis,

comunicativ, cu sim]ul umorului, Colt câ[tigase respectul tuturor

celor de pe vas.

De-a lungul zilei, ocupat` s` ia noti]e, s` ignore interesul lui

Andrew Day fa]` de ea [i remarcele senzuale adresate de Jocelyn lui

Colt, Raine se \ntreb` ne\ncetat cum ajunsese Stephanie Falloner \n

patul lui Tim, când avea un astfel de b`rbat. Ea se crezuse

\ndr`gostit` de Tim – destul \ncât s` vrea s` se m`rite cu el – dar

fusese tân`r`, prea tân`r`. Abia acum, mai matur`, realiza

profunzimea caracterului lui Colt, \n compara]ie cu frivolitatea

fratelui s`u vitreg. A[a c` nu \n]elegea ce v`zuse Stephanie la Tim,

când b`rbatul cu care se c`s`torise putea fermeca orice femeie.

– Hei, am ajuns! exclam` Andrew deodat`.

Familia Day [i restul colegilor lor trebuia s` se \ntoarc` la

birourile din Londra. Ajun[i pe ]`rm, Raine observ` c` Jocelyn \l

s`rut` pe Colt la desp`r]ire direct pe buze. |n lumina soarelui, la

malul m`rii, cei doi p`reau atât de potrivi]i unul cu altul, \ncât Raine

se \ntoarse cu spatele la ei, sup`rat` c` sim]ea s`geata geloziei.

De ce-i p`sa cu cine se s`ruta Colt? se \ntreb` ea \n ma[ina care-i

JUDEC~}I AMARE 59

ducea la aeroport. B`rbatul `sta nu \nsemna nimic pentru ea. Era

fericit` c` iahtul fusese trimis la Southampton pentru verific`ri

tehnice [i c` aveau s` se \ntoarc` acas` cu avionul. Asta \nsemna c`

nu mai avea de rezistat al`turi de el decât câteva ore. Descoperi \ns`

c` b`rbatul avea alte planuri...

Colt nu urm` [oseaua principal`, ci f`cu dreapta pe un drum de

]ar`.

– Ce faci? \ntreb` ea, consternat`.

Expresia lui r`mase impenetrabil`.

– Vreau s` vizitez pe cineva, r`spunse el.

Raine \l privi curioas`, dar el nu-i mai oferi nicio alt` explica]ie.

– Dar zborul nostru? insist` tân`ra.

{tia de la Jack Hardwicke c` se f`cuser` rezerv`ri pentru ora [ase,

iar pân` atunci nu mai era decât o or`.

– L-am amânat, zise el pe un ton definitiv.

Se aflau \n Hampshire's New Forest.

– Ce frumos e aici! exclam` tân`ra.

El o privi cu un aer ciudat.

– B`nuiesc c` mama mea vitreg` ar fi de acord cu tine, r`spunse

el, ap`sând u[or frâna. A vândut casa de la Londra [i a venit s`

locuiasc` aici când a murit tata.

Raine ascult` cu aten]ie. Era prima oar` când vorbea despre via]a

lui. {tia atât de pu]ine despre el! |[i dorea s` afle mai multe, astfel c`

nu vru s` lase s`-i scape aceast` ocazie.

– Pe atunci aveai... optsprezece ani?

Aceast` \ntrebare \l uimi. O privi [i r`spunse impresionat:

– Bravo! De[teapt` fat`!


De fapt, nu fusese chiar atât de greu s` calculeze aceast` dat`. Tim

\i spusese c`-[i pierduse tat`l când avea zece ani, iar Tim era cu opt

ani mai mic decât fratele sù. Dar faptul c` re]inuse aceast`

informa]ie \l surprinse pe Colt.

– {i mama ta? continu` ea. Mama ta adev`rat`...

El ridic` din umeri.

– Nu mi-o mai amintesc, replic` el nep`s`tor. A murit imediat ce

m-a n`scut.

– {i tat`l tù, s-a rec`s`torit... când?

– Când aveam [apte ani.

Dup` mult` vreme, se gândi Raine.

– A]i fost destul de apropia]i, nu?

El nu r`spunse imediat, concentrat asupra drumului.

– Nu, nu \n mod deosebit, spuse el \n sfâr[it. Tata muncea mult

departe de cas` [i copil`ria mi-am petrecut-o al`turi de bone. Nu-l

vedeam prea des. {i cum credea c` internatul este cea mai bun`

metod` de educa]ie pentru copii, m-a dat la [coal` departe de cas`,

adùg` el cu regret. Poate a crezut c` a[a e mai bine, dar \n ce m`

prive[te, consider c` locul copiilor este lâng` p`rin]i... cel pu]in \n cei

mai importan]i ani ai dezvolt`rii lor.

Raine \l aprob` \n gând, dar nu-[i rosti p`rerea cu voce tare. Colt

nu-l putea p`stra pe fiul lui mereu al`turi de el, iar pentru asta o

\nvinov`]ea pe ea. Chiar [i a[a, \i fu mil` de el, \ncercând s`-[i

imagineze singur`tatea micului Colt. Poate de aceea era atât de

independent.

Privi pe geam, p`strând t`cerea un timp.

– Dar mama ta vitreg`? relu` ea apoi. Te-ai \n]eles bine cu ea?

JUDEC~}I AMARE 61

user

Formato

gianninajollys

– Ce-i asta, Raine? \ntreb` el, suspicios. Un interogatoriu?

Deci, i se p`rea normal s` \mpart` patul cu ea, dar nu [i via]a lui

personal`, realiz` ea, r`nit`. T`cerea lui era o pedeaps`. Privi din

nou pe fereastr`. Treceau pe lâng` case [i ferme din c`r`mid` ro[ie,

mici [i cochete.

Deodat`, tem`toare, Raine \ntreb`:

– Colt... doar nu mergem la mama ta vitreg`, nu?

N-o \ntâlnise niciodat` pe mama fostului s`u logodnic. Nici m`car

nu-[i amintea ca Tim s-o fi vizitat vreodat` \n timpul cât fuseser`

\mpreun`. Aranjase ca prietena lui [i mama vitreg` s` se \ntâlneasc`

\nainte de nunt`, dar \ntâlnirea nu mai avusese loc. Dar femeia \[i

putea aminti numele ei. Numele femeii care adusese atâta suferin]`

fiilor ei. Ce fel de primire \i va face?

– Calmeaz`-te, o lini[ti el, \n]elegând care-i erau temerile.

Dintr-un motiv necunoscut, nu te-a condamnat niciodat`, astfel c` se

va purta cu tine mai bine decât ai merita.

De ce naiba o jignea mereu, cu fiecare ocazie? Ce tot voia s`

demonstreze? Exasperat`, [i-ar fi dorit s` lase deoparte principiile [i

s`-i arunce adev`rul \n fa]`. S`-l r`neasc`. S` vad` cum siguran]a de

sine, superioritatea lui se topesc la aflarea tr`d`rii so]iei sale. Dar nu

putea, chiar dac` asta \nsemna s` sufere \n continuare.

Gr`dina casei era superb`, cu tufi[uri de trandafiri \nc`

ne\nflori]i, bine \ngrijit`, ca o mic` bijuterie. Dar nimeni nu r`spunse

când Colt b`tu la u[`. Raine respir` u[urat`. Prea devreme, realiz` ea

\ndat`, când Colt zise \n [oapt`:

– Prin spate.

|ntr-adev`r, cei doi locatari ai frumoasei c`su]e se aflau \n


gr`dini]a din spate. Cel mic fu primul care-i z`ri.

– Tati!

B`ie]elul veni \n fug` c`tre ei. Raine fu foarte emo]ionat` când

v`zu felul dr`g`stos \n care Colt \[i \ntâmpin` copila[ul. |l ridic`

fericit \n bra]e, leg`nându-l [i mângâindu-i chipul [i p`rul blond cu

infinit` blânde]e. Sean \nsemna totul pentru tat`l lui.

– Sean... zise b`rbatul dup` o scurt` ezitare... probabil c` nu ]i-o

mai aminte[ti pe domni[oara Welland.

Copilul privi \n sus c`tre ea, cu sprâncenele \ncruntate. Sem`na

atât de mult cu tat`l lui! |n afara culorii p`rului, o mo[tenire de la

mama sa, nimic altceva nu amintea figura Stephaniei. Probabil c` [i

p`rul avea s` se \nchid` \n timp.

– Ai mai \ntâlnit-o când erai mai mic, \i reaminti Colt.

Raine lu` mâna \ntins` solemn de Sean.

– |ncântat de cuno[tin]`, zise b`iatul.

Tân`ra izbucni \n râs, surprins` de precocitatea copila[ului de

[apte ani. Mo[tenise inteligen]a tat`lui!

Dar aten]ia \i era atras` mai mult de Colt. Bra]ele lui puternice [i

bronzate, p`rul lui castaniu str`lucind \n lumina soarelui, ochii lui

scânteietori privind-o cu intensitate. Raine se sim]i din nou

str`b`tut` de un val de c`ldur`. Dorin]a \i cuprinse trupul [i sufletul.

– Colston!

Vocea femeii rupse intimitatea n`scut` \ntre ei.

– Mam`!

Exclama]ii formale din partea amândurora, dar nici urm` de

distan]` \n \mbr`]i[area lui afectuoas` [i \n felul \n care buzele

b`rbatului atinser` blând fruntea ridat` a femeii.

JUDEC~}I AMARE 63

|nalt` [i slab`, mama lui vitreg` avea un chip serios [i grav, dar

pl`cut. Gesturile ei erau blânde, protectoare. Dar chiar [i a[a, Raine

deveni foarte tensionat` când b`rbatul o prezent`.

Ochii inteligen]i ai femeii \l privir` pe Colt cu uimire, iar fiul

confirm`:

– Da, e chiar Raine Welland. Printr-un concurs ciudat de

\mprejur`ri, am ajuns s` lucr`m \mpreun`.

Asta a fost tot. Nu mai sim]i nevoia unor noi justific`ri sau scuze.

– Sper c` n-ai nimic \mpotriv` s` ne d`m mâna, zise Ruth

Falloner, sco]ându-[i m`nu[a de gr`din`rit. M` tem c` musafirii

trebuie s` m` viziteze numai seara, pentru a m` g`si \n alt` parte

decât \n gr`din`, glumi ea.

Probabil de asta era atât de frumoas`, se gândi Raine. Amândou`

gr`dinile erau minunate, splendide. Raine o compliment` cu toat`

sinceritatea.

Ruth râse [i-i mul]umi cu modestie. Raine pricepu c` era o femeie

deosebit`. Plin` de tact, mama lui Colt nu-l \ntreb` de ce adusese aici

o astfel de musafir`. Tân`ra \i mul]umi \n gând.

– Vii s`-mi vezi noul pe[ti[or, tati? zise Sean, tr`gându-[i p`rintele

de mâneca hainei.

Colt \l privi cu un zâmbet indulgent.

– A câ[tigat un pe[ti[or auriu la o serbare [colar` chiar ast`zi,

chicoti Ruth, vizibil \ncântat`. {i acum i-a venit ideea s`-[i fac`

propriul acvariu.

Raine [i Colt izbucnir` \n râs. B`rbatul se l`s` \ndemnat c`tre

micul iaz \n care pe[ti[orul \[i g`sise s`la[. Raine realiz` c`, \n ciuda

atitudinii b`rbatului fa]` de ea, dragostea lui pentru Sean era pur` [i


profund`, dar [i foarte echilibrat`, \n a[a fel \ncât bìatul avea s`

devin` un adult sensibil [i iubitor.

Deodat`, \[i d`du seama c` ei trei puteau fi lua]i drept o familie

venit` \n vizit` la rude pentru o zi.

Propriile gânduri o uimir` [i se \ntoarse cu spatele la Colt,

\ncercând s`-[i dea seama de unde proveneau aceste imagini

nebune[ti. |[i dorea ca Sean s`-i devin` fiu? Iar Colt... so]ul ei?

Era absurd. |ncerc` s`-[i revin` [i-[i concentr` \ntreaga aten]ie

asupra lui Ruth, care-i povestea istoria trandafirului c`]`r`tor [i-i

promise s`-i dea un buta[ la momentul potrivit.

Totu[i, \i era greu s` se concentreze asupra vorbelor femeii. |n

mod ridicol, trupul ei tânjea dup` atingerea lui Colt. Era o nebunie,

o dorin]` lipsit` de logic`, de vreme ce ignora dispre]ul cu care

b`rbatul o privea. Probabil c`-i lipsea total sim]ul de autoconservare.

Voia s` fac` dragoste cu el, s` se abandoneze lui. Dar asta nu

\nsemna decât o dorin]` sexual` [i contrazicea toate principiile de

via]` \n care fusese crescut`. De aceea, mintea ei cùta noi justific`ri

ale dorin]ei senzuale, f`când-o s` cread` c` dincolo de ea se g`seau

sentimente profunde... dar asta nu era adev`rat. Oricum ar fi fost

\ns`, emo]iile o cople[eau. Chiar [i acum se sim]ea cuprins` de fiori

necunoscu]i, greu de ignorat.

Luar` ceaiul pe verand`. Ruth le preg`tise sandvi[uri [i pr`jituri.

|n timpul mesei, Colt discut` cu mama sa probleme de familie, pe

când Raine se \ntre]inu cu Sean. Bìatul o surprinse prin cuno[tin]ele

sale, foarte bogate pentru vârsta lui. Raine privi c`tre Colt [i, chiar \n

acea clip`, b`rbatul o privi la rândul lui. |n ochii lui ghici mândria de

a avea un astfel de copil. Recunosc`toare, Raine r`sufl` u[urat` c`,

JUDEC~}I AMARE 65

m`car pentru un moment, animozitatea dintre ei disp`ruse.

Soarele \ncepuse s` coboare \n spatele copacilor. Dintr-o gr`din`

vecin` se auzi o ma[in` de tuns iarba.

– Sean, de ce nu-l iei pe tati s`-i ar`]i plantele pe care le-am pus

\n ser`? suger` Ruth, ridicându-se de pe scaun ca s` spele vasele.

Sean nu a[tept` s` i se spun` de dou` ori. S`ri imediat de pe locul

lui [i-[i lu` tat`l de mân`, preg`tit s`-i arate ispr`vile lui [i ale bunicii.

Chipul lui Raine se \mblânzi la vederea entuziasmului copil`resc

al b`iatului, dar \n acela[i timp sim]i o ciudat` und` de gelozie la

vederea rela]iei tat`-fiu.

– V` voi ajuta cu sp`latul vaselor, doamn` Falloner, se oferi Raine,

bucuroas` s` scape pentru câteva clipe de prezen]a tulbur`toare a lui

Colt.

{i apoi, voia s` discute pu]in cu Ruth, sim]ind c`-i datoreaz`

acestei femei o explica]ie pentru faptul c` ap`ruse atât de brusc \n

via]a ei.

Ruth accept` ajutorul ei [i amândou` intrar` \n buc`t`rie, cu

bra]ele pline.

– Ei? \ncepu femeia f`r` o preg`tire prealabil`, imediat ce intrar`

\n buc`t`rie.

Raine r`mase pe loc, uimit`. Femeia relu` cu un zâmbet,

r`spunzând \ntreb`rii nerostite a tinerei:

– Ei bine, da, mi-am dat seama c` vrei s`-mi spui ceva. Colston nu

explic` nimic dac` nu consider` necesar, [i asta te-a f`cut s` te sim]i

prost de când ai venit, nu?

Raine privi apa \nspumat` adunat` \n chiuvet`, gândindu-se c`

Ruth Falloner era o femeie foarte perspicace. La fel de inteligent` ca


fiul ei, de[i \ntre ei nu exista o leg`tur` de sânge. Ridic` din umeri [i

explic`:

– Problema e c` n-am [tiut c` vrea s` m` aduc` aici. A fost o

coinciden]` destul de nefericit` s` ne reg`sim dup` atâta timp... [i s`

fim nevoi]i s` lucr`m \mpreun`... dar s` m` aduc` aici... Cred c` a fost

un adev`rat [oc pentru dumneavoastr`.

Zâmbetul cu care femeia \i r`spunse era \n]eleg`tor.

– Am destul` experien]` pentru a mai fi [ocat` de astfel de fapte,

draga mea, r`spunse ea calm, sp`lând o farfurie din por]elan cu

imprimeuri roz, delicate. Cele \ntâmplate \ntre tine [i fiul meu nu

privesc pe nimeni altcineva \n afar` de voi. Iar dac` dragul de Colston

te-a adus aici, asta-i treaba lui, nu a mea.

Raine \i mul]umi cu un surâs. Colt avusese dreptate când \i

spusese c` Ruth n-o judeca pentru faptele trecutului. Raine se \ntreba

\ns` de ce anume.

– Cât despre Tim... am avut motivele mele, explic` ea,

plecându-[i ochii.

{i-ar fi dorit ca Ruth Falloner s` afle adev`rul, dar nu-i putu

m`rturisi care fuseser` aceste motive. Surprins`, sim]i bra]ul

\ncurajator al femeii pe um`rul ei.

– Nu te-a adus niciodat` aici, s` te v`d, oft` Ruth. De fapt, m`

viziteaz` din ce \n ce mai rar. |n vocea ei se sim]ea triste]ea. Colston,

pe de alt` parte, continu` femeia, vine regulat, fie c` Sean se afl` aici

sau nu. De fiecare dat` când se afl` \n Anglia, \ncearc` s` treac` pe la

mine, \nainte de a se \ntoarce pe insul`.

Exista o incontestabil` mândrie \n cuvintele lui Ruth, iar Raine

sim]i o not` de respect pentru acest b`rbat. Nu era prima oar` când

JUDEC~}I AMARE 67

\i trezea astfel de sentimente. Ca adolescent`, \l venerase, de[i \n

rela]ia lor dominase un soi de team` din partea ei. Colt era un b`rbat

care impunea respect [i a c`rei atitudine de lider trezea spontan

admira]ia. Acum, Ruth confirma ceea ce Raine [tia deja – pentru el,

familia era foarte important`. Dac` n-ar fi fost, n-ar fi urât-o atât de

mult, \[i aminti ea.

– Sunte]i foarte apropia]i, nu?

Blânde]ea afirma]iei lui Raine lumin` chipul femeii.

– |l iubesc ca pe copilul meu. Mi-a fost mai apropiat decât

propriul fiu, de[i nu ne-am cunoscut pân` la moartea so]ului.

Surprins` de remarca ei, tân`ra o observ` \n t`cere. Ruth

continu` s` a[eze ce[tile de ceai \n suportul de lemn care acoperea

aproape un perete.

– Când m-am c`s`torit cu tat`l sù, \[i continu` femeia povestea,

Colston era deja un bìat de [coal`, cu o personalitate bine

conturat`. Vezi tu, \i sem`na foarte bine tat`lui. Amândoi voiau s`

domine, s`-[i impun` punctul de vedere. Erau foarte \nc`p`]âna]i [i

s-au n`scut inevitabile confrunt`ri. E greu s` trìe[ti cu o astfel de

personalitate al`turi, Raine, dar e mai u[or de suportat atunci când

se \mbin` cu loialitatea [i sim]ul responsabilit`]ii. {i `sta e cazul lui

Colston.

Raine se \ntreb` cum ar fi reac]ionat Colt dac` ar fi [tiut c` mama

lui \i comenteaz` comportamentul \n fa]a ei. |[i imagin` reac]ia

b`rbatului [i avu un scurt tremur de team`.

– Tat`l lui a fost dur cu el? \ntreb` ea.

– Foarte, replic` Ruth Falloner pe un ton dezaprobator. Nu i-a

f`cut nici un rù, dar chiar [i a[a nu mi s-a p`rut normal s`-l trimit`


departe de cas` atât de mic... a fost l`sat s` se descurce singur.

Ciudat, dar Henry a fost mult mai \ng`duitor cu Timothy. Dac` n-ar

fi fost, nu cred c` ar mai exista o astfel de rivalitate \ntre ei.

Raine se \ntoarse c`tre Ruth, nedumerit`.

– Vre]i s` spune]i... Colt gelos pe Tim?

I se p`rea greu de crezut a[a ceva.

– Ciudat, dar lucrurile au stat tocmai invers, o contrazise femeia,

uimind-o [i mai mult. Timothy [i-a dorit \ntotdeauna ceea ce avea

Colston. A vrut mereu s`-i calce pe urme. {i, desigur, dup` moartea

tat`lui, lucrurile au fost foarte dificile pentru mine. Colston i-a pl`tit

educa]ia [i cred c` [tii la fel de bine ca [i mine c` tot el i-a oferit prima

slujb` [i l-a luat cu el când a mutat compania \n Jersey, ba chiar i-a

pl`tit apartamentul \n care st`tea.

Acest ultim aspect reprezenta o noutate pentru Raine.

– Timothy lucreaz` \nc` pentru Colston... la firma-mam`, o

l`muri Ruth. Cred c` ]i-a spus...

Nu, nu-i spusese, iar Raine nu \ntrebase. Dar \[i amintea acum cât

de mult \ncerca fostul logodnic s`-[i imite fratele [i s` ob]in` aceea[i

elegan]`, acela[i aer de lider... f`r` succes. |ntr-adev`r, \[i dorise tot

ceea ce Colt avea... Iar Ruth nu [tia cel mai important dintre aceste

lucruri: so]ia lui Colt.

Prin fereastr`, putea vedea figura \nalt` a b`rbatului. Se afla \n

ser` [i p`rea foarte interesat de ceva ce b`ie]elul s`u \i ar`ta. |nghi]i

cu greu, afectat` mai mult decât ar fi trebuit de dragostea b`rbatului

pentru micul Sean.

– Mi-ar pl`cea s` pute]i accepta c` exist` dou` fe]e ale pove[tii

dintre Tim [i mine, [opti ea c`tre Ruth. Colt m` \nvinov`]e[te pe

JUDEC~}I AMARE 69

mine pentru accident.– |nc`? replic` uimit` Ruth. Speram c` i-a trecut, oft` femeia, dar

presupun c` a fost cel mai afectat dintre to]i. {i apoi, nu-l ajut` s`-lvad` pe Timothy a[a cum este.

Raine o privi \ntreb`tor, sim]ind c` femeia mai voia s` adaugeceva.

Dar Ruth ezit` [i spuse numai:– {i... a pierdut-o pe Stephanie.F`r` s` [tie de ce, pomenirea numelui so]iei lui Colt o f`cu pe

Raine s` tremure. Nu se putu uita la femeia din fa]a ei. Scoase dopuldin chiuvet` [i privi apa scurgându-se \ncet.

– Cred c` ar trebui s` ne \ntoarcem \napoi la bìe]i, \nainte s` vin`s` ne caute, zâmbi Ruth.

Raine aprob` dar \nainte de toate se scuz` [i se duse pân` la baie.Voia s` fie singur`.

Sp`lându-se pe fa]`, se gândi cât de binevoitoare era gazda sa.Când Colt o adusese aici, sperase c` mama lui Tim o va privi cuoarecare \nd`guin]`, dar nu se a[teptase \n niciun caz la o primirecald` [i prieteneasc`. Asta dovedea c` era o persoan` corect` [i foarteblând`, care nu se l`sa influen]at` de subiectivism, a[a cum o f`ceaColt. Dar, dup` cum spusese Ruth, b`rbatul pierduse cel mai mult.

Revenind de la baie, se opri pe sc`ri, auzind b`tì \n u[`. CândColt cioc`nise mai devreme, Ruth nu-l auzise, pentru c` se afla \ngr`din`. Astfel c` era pu]in probabil s` aud` b`tìle \n u[` din locul\n care se afla. Se \ntreb` dac` trebuia s` deschid` chiar ea u[a [ihot`r\ rapid c` da. Dar, când ap`s` clan]a [i d`du u[a de perete,resim]i cel de-al doilea [oc teribil al ultimelor dou` zile.


Capitolul 6

Raine \ntâlni ochii alba[tri [i cândva frumoasele tr`s`turi alechipului b`rbatului, acum urâ]it de \ngrozitoarea cicatrice de peobraz. P`rul, mai deschis decât cel al lui Colt, p`rea lipsit de culoare.

– Ce cau]i aici? \ntreb` Tim, cu vocea blând` care alt`dat` o f`ceas` se cutremure, iar acum i se p`ru lipsit` de personalitate.

Revenindu-[i din [oc, Raine reu[i s` articuleze:– Tim... eu...Dar se opri, ne[tiind ce s` adauge.Abia remarc` venirea micu]ului Sean, care se opri brusc \n spatele

ei, uimit de prezen]a nea[teptat` a unchiului. Apoi, f`r` s`-[i deaseama cum, rosti:

– Colt m-a adus.Tim privi dincolo de ea [i o z`ri pe Ruth, care-l urmase pe Sean.– Mam`? rosti b`rbatul \ntreb`tor [i cu o not` acuzatoare \n glas.Raine \[i privi cu mil` fostul logodnic intrând cu greu \n cas`,

sprijinit \n baston. Ruth p`rea palid` [i surprins`. La fel de palid` ca

[i Tim. Numai Colt p`rea total netulburat de ciudata apari]ie a

fratelui [i-l privea cu o expresie greu de p`truns. Raine pricepu [i de

ce. Vizitele lui Tim erau atât de rare, \ncât era greu de imaginat c`

aceast` apari]ie era o simpl` coinciden]`. Cu ochi arz`tori, trecu

rapid pe lâng` Colt, ignorând faptul c` b`rbatul o chem` \napoi [i,

luptând cu lacrimile de furie, ie[i \n gr`din`.

Doamne, cum putuse face a[a ceva? O ura atât de mult \ncât

programase aceast` \ntâlnire ca s`-i arate ororile provocate de refuzul

ei de a se c`s`tori? Ca s-o for]eze s` se confrunte cu Tim? S-o fac`

s`-[i accepte vinov`]ia?

– Raine! o strig` Colt, urmând-o.

– Ah, tic`losule! strig` ea, \nl`crimat`.

Nu-i venea s` cread`! Nici m`car Colt nu putea fi atât de crud.

– Tu ai aranjat totul. M-ai adus aici... l-ai chemat pe Tim... doar ca

s` m` for]ezi s`-l v`d a[a...

Colt o prinse de bra]e [i \ncerc` s-o opreasc`. Dar degetele ei \i

c`utau fa]a, \n efortul nebunesc de a-l zgâria.

– Raine! Pentru numele lui Dumnezeu, chiar crezi c` am f`cut

ceva atât de nebunesc? Recunosc, am vrut s` te v`d r`spunzând

pentru faptele tale, dar numai \n fa]a mea.

Vocea lui era \nc`rcat` de emo]ie, astfel c` Raine \l privi, pe

jum`tate \ncrez`toare \n vorbele lui. Mâinile lui coborâr` c`tre

bra]ele ei, mângâind-o \nceti[or.

– E o pur` coinciden]` faptul c` a venit [i el aici, spuse Colt. |n

ciuda b`nuielilor con[tiin]ei tale \nc`rcate...

– O, foarte emo]ionant, se auzi vocea ironic` a lui Tim,

surprinzându-i pe amândoi.


Raine st`tea prea aproape de Colt. Oare Tim crezuse c`...

– Nu, nu-i nicio coinciden]`, continu` Tim, contrazicându-[i

fratele. Am sunat la birou, mi s-a spus c` e[ti \n Anglia, a[a c` am venit

\ncoace. {tiam c` nu vei sc`pa ocazia de a juca rolul fiului iubitor.

|n tonul lui se ghicea un adânc resentiment.

– Se pare c` am ob]inut r`spunsul la \ntreb`rile mele, adùg` el

cu dispre]. Acum, \ncep s` \n]eleg de ce ai avut tupeul ordinar s`-mi

tai fondurile.

– Cheltuiai prea mult la jocurile de noroc, replic` fratele sù

scurt.

– {i ce altceva \mi mai r`m`sese, pentru Dumnezeu?

Am`r`ciunea din glasul lui o impresion` profund pe Raine. Se

schimbase mult. Tân`rul [i fermec`torul b`rbat de alt`dat`, de care

se \ndr`gostise pe loc, devenise un trist personaj, un tip anost, plin

de am`r`ciune. Raine se sim]i \nduio[at`. Auzi glasul lui Sean din

hol, apoi o v`zu pe Ruth conducându-l \napoi \n cas`.

– }ie ]i-e bine, izbucni Timothy, cu imperiul tù de afaceri, cu

ma[ina ta de lux [i cu banii tì. Dar mie, femeile nu-mi prea cad \n

bra]e, râse b`rbatul cu am`r`ciune. Deci, cum e s` te \ntâlne[ti cu

fosta mea prieten`?

– Tim!

Iat` cât de mult \l \nrìse accidentul!

|ntre cei doi b`rba]i se n`scuse o extraordinar` rivalitate, generat`

de c`tre Tim, sim]i Raine.

– Ce ]i-a spus de te-a convins s` fii cu ea? \ntreb` Tim,

strâmbându-se.

Deodat`, Raine realiz` c` Tim b`nuia c`-i spusese fratelui lui

JUDEC~}I AMARE 73

despre Stephanie.

Aruncându-i o privire \nc`rcat` de ur`, Timothy continu`:

– }i-a povestit cât de bine ne \n]elegeam \n pat? O, era s`lbatic`...

– Tim! strigar` amândoi, scandaliza]i.

– Tim, relu` Raine. Lucrez pentru Colt... asta-i tot... nimic mai

mult.

Nu f`cuse niciodat` dragoste cu Tim. Raine, naiv` cum era, voia

s` se p`streze pentru ziua nun]ii, de[i logodnicul ei \ncercase din

r`sputeri s-o fac` s` se r`zgândeasc`. Acum, când se gândea la toate

astea, \i venea s` râd` de propria ei inocen]`.

– Ei, draga mea, nu mai min]i! Ce am v`zut eu acum nu poate

intra \n categoria rela]iilor de serviciu. Dar crezi c` te poate satisface?

E[ti sigur` c` asta \]i dore[ti? Un b`rbat care n-a putut avea grij` nici

de propria nevast`?

– Unde vrei s` ajungi, Tim? \ntreb` Colt cu duritate.

|n nem`rginita sa ur`, Tim nu voia decât s`-[i r`neasc` fratele,

s`-l fac` s` pl`teasc`... pentru ce? Pentru c` avusese \ntotdeauna grij`

de el. Credea c` Raine \i povestise deja totul lui Colt.

– Tim, nu, \l implor` tân`ra, \ncercând s` previn` o scen` violent`

\ntre cei doi fra]i.

Colt suferise destul, \[i spuse ea, cu inima strâns`. Ciudat, voia

s`-l apere, de[i b`rbatul voia \nc` s-o r`neasc`...

– Vrei s` spui c`... nu i-ai povestit? replic` Tim.

|n vocea sa se sim]ea ne\ncrederea.

Vocea [optit` a lui Colt se f`cu auzit`:

– Ce s`-mi spun`?

B`rbatul se \ndrept` c`tre fratele s`u mai mic. Raine \l prinse de


mân`:

– Nimic, Colt...

– Nimic? repet` Tim cu sarcasm, agitându-[i mâna \n aer.

Loialitatea ta e demn` de laud`, dar pân` la urm` tot i-ai fi spus,

murmur` b`rbatul. Am auzit c` puterea sa de convingere, mai ales \n

privin]a femeilor, n-are egal. Oricum, era momentul s` afle.

Raine \[i d`du seama c` nimic altceva nu mai conta pentru Tim.

Dac`-[i putea r`ni fratele, \[i asuma orice risc. Tân`ra strig`, cu

disperare:

– Tim!

Dar acesta n-o lu` \n seam`.

– De ce s` nu afle cum ai dat peste mine [i peste Stephanie? strig`

b`rbatul, plin de cruzime.

Raine nu pricepu ce se \ntâmpl` pe urm`. |i v`zu pe cei doi fa]`

\n fa]`, o auzi pe Ruth ]ipând [i se trezi \ntre cei doi, \ncercând s`-i

despart`.

– Colt, nu!

El se opri pe loc, cu pumnii strân[i, cu din]ii \ncle[ta]i.

|n spatele ei, auzi glasul dispre]uitor [i sarcastic al lui Tim.

– Grija pe care mi-o por]i este \nduio[`toare, draga mea, dar

nu-i deloc necesar`. Fratele meu nu va lovi niciodat` un schilod.

Nu-l las` moralitatea lui... arhicunoscut`.

Ame]it`, Raine realiz` c` ac]iunea ei putea fi interpretat` ca o

ap`rare a lui Tim, când, de fapt, nu asta inten]ionase. Vrusese doar

s` previn` un scandal inutil.

Dar Tim avea dreptate. Colt nu-[i lovi fratele. Iar acesta se bazase

probabil exact pe acest lucru când avusese curajul s`-i arunce \n fa]`

JUDEC~}I AMARE 75

adev`rul despre so]ia lui. |nc` nevenindu-i s` cread` cele \ntâmplate,

Raine se \ntreb` de ce o f`cuse. Probabil pentru c` purtase prea

mult` vreme povara asta pe umeri.

– Propriul meu frate! [opti Colt cu dezgust, dar triste]ea i se citea

\n ochi.

Raine aproape c`-i putea sim]i durerea. Ar fi vrut s` sun` ceva,

s`-i u[ureze chinul, dar nu [tia cum s`-l ajute.

Lâng` ea, auzi vocea [optit` a lui Ruth:

– Colston?

El privi c`tre ea, cu ochii mai tri[ti ca niciodat`.

– Ai [tiut despre asta?

Ruth ezit`.

– Am b`nuit ceva, admise ea, cu glas nefericit.

De asta n-o condamnase niciodat` pe ea, se gândi Raine.

Afar` se l`sase frigul. Vântul rece b`tea u[or. Raine tremur`. Sim]i

bra]ul lui Colt pe um`rul ei.

– Mul]ume[te Cerului c` mergi \n baston, ]ip` Colt c`tre fratele

s`u. Altfel, te-a[ fi adus \n a[a hal, \ncât n-ai mai fi avut nevoie de el.

De fapt, de nimic... niciodat`...

|l mai v`zuse suferind [i alt` dat`, \l mai v`zuse mânios. Dar

niciodat` nu-l mai v`zuse astfel. Durerea lui era aproape palpabil`.

– Ciudat... Colt... c` m-a preferat pe mine! continu` Tim.

Tinerei nu-i venea s` cread` c` fratele mai mic continua s`

vorbeasc` astfel.

– {tii, voia s` te p`r`seasc`, s` se mute cu mine. Ai fi suportat a[a

ceva... s`-]i pierzi nevasta \n favoarea fratelui vitreg?

Nu \nceta s` a]â]e cearta. Totu[i, Colt r`mase rece la acest efort


zadarnic. Chipul lui se relax` [i redeveni st`pân pe sine.

– Te \n[eli, fr`]ioare, dac` ai impresia c` ai fost singurul, replic`

el. Stephanie a avut mai mul]i aman]i [i nici m`car nu se mul]umea

cu unul singur deodat`. Totu[i, a reu[it s` p`streze discre]ia. Ceea ce

n-am [tiut, e c` a fost atât de josnic` \ncât s` seduc` un membru al

familiei... [i c` tu ai putut fi atât de tic`los. Nu pot suporta s` mai stau

sub acela[i acoperi[ cu tine.

B`rbatul \i \ntoarse spatele [i plec`. Raine, uimit` de aceast` nou`

revela]ie, r`mase pe loc, privind chipul palid al lui Tim. Nu-i venea s`

cread` c` adev`rul fusese spus \n sfâr[it. R`mas` f`r` glas, \i privi pe

Ruth [i pe Colt intrând \n cas` [i vru s`-i urmeze. |ns` bra]ul lui Tim

o opri.

– |mi pare r`u, spuse b`rbatul. Vorbesc serios, o asigur` el. |n

leg`tur` cu Stephanie...

Lui Raine i se p`ru c` b`rbatul pare \ntr-adev`r chinuit de

remu[c`ri. |i privi chipul. Chiar [i cu rana de pe obraz, tr`s`turile \i

r`m`seser` frumoase. F`r` t`ria de caracter a lui Colt, desigur, dar

atr`g`tor.

– Avea totul, continu` Tim, [i Raine \n]elese c` nu vorbea numai

despre lucrurile materiale. Nu credeam c` pu]in` distrac]ie cu so]ia

lui va d`una cuiva. A fost doar o glum`, dar totdeauna te-am dorit

numai pe tine... dar tu m-ai exasperat cu s`ruturile tale inocente [i cu

principiile tale morale... nu \n]elegi c` tu ai fost cea care m-a \mpins

\n bra]ele Stephaniei?

– Cum \ndr`zne[ti s` spui a[a ceva? exclam` Raine, cu ochii plini

de mânie. Nu m` mai po]i \nvinov`]i pentru nimic din cele petrecute

atunci. Totul s-a aflat. Colt [tie adev`rul. {i acum, te rog s`-mi dai

JUDEC~}I AMARE 77

drumul.

Dar el n-o eliber`. Dimpotriv`, o trase mai aproape de el, cu atâta

putere \ncât tân`ra \[i pierdu echilibrul.

– Putem trece peste toate cele \ntâmplate, insist` b`rbatul. Doar

nu crezi c` ai vreo [ans` cu fratele meu. Nu numai c` e[ti prea tân`r`

pentru el, dar nici nu pari genul lui. Dar noi... noi putem fi

\mpreun`. {i ne va fi bine... Acum e[ti mai matur`, ai mai c`p`tat

experien]`.

|i duse mâna la gur`, s`rutându-i-o cu patim`. Raine pricepu c`

Ruth avusese dreptate. Timothy voia tot ceea ce avea Colt. Probabil

c` pentru el devenise o adev`rat` obsesie s` concureze permanent

cu fratele mai mare. Credea c` Raine \i apar]inea lui Colt [i de aceea

o dorea \napoi. Ce altceva decât pura nebunie \l putea face s` cread`

c` avea s` se \ntoarc` la el, dup` toate cele petrecute \ntre ei [i dup`

felul cum o tratase?

Colt ie[i din cas` [i-i z`ri pe Raine [i pe Tim \nc` \mpreun`. Se

\ncrunt` [i zise c`tre tân`r`, pe un ton de ghea]`:

– Strânge-]i lucrurile! Plec`m.

Apoi se \ntoarse [i intr` din nou \n cas`. Raine \l urm`,

sim]indu-se condamnat` [i nicidecum achitat`.

Pe drumul \napoi c`tre Southampton, niciunul dintre ei nu vorbi.

Colt \l luase pe Sean cu el \n weekend [i copilul, dup` un \nceput de

drum g`l`gios [i entuziast, se plictisise [i mo]`ia pe bancheta din

spate. |ncepuse s` plou`, câteva pic`turi mari ici-colo. Colt ac]ion`

[terg`toarele [i ddeschise radioul.

Poate sim]ise nevoia s` destind` atmosfera \nc`rcat`, \ns` câteva

cuvinte de scuz` ar fi fost un \nceput mai bun, se gândi Raine cu


gravitate, privind pe geam. Totu[i, muzica era lini[titoare. Era o pies`

clasic`, pe care Raine o recunoscu dup` primele acorduri – Debussy,

Clar de lun`. L`sându-[i capul s` se odihneasc` pe tetiera scaunului,

tân`ra \nchise ochii, sperând s` se elibereze de tensiunea acestor

momente de intimitate nedorit` cu b`rbatul de la volan.

Deschise din nou ochii, sim]indu-se observat` de Colt.

– A[a da, [opti b`rbatul. V`d c` te-ai trezit.

Apoi, \ntorcându-se cu privirea c`tre drum, ad`ug`, cu un oftat

adânc:

– Se pare c` am gre[it fa]` de tine...

Asta a[a e! se gândi Raine cu mânie. Dar, temperându-[i furia,

r`spunse cu simplitate:

– Da.

El o privi din nou, remarcând durerea care i se citea \n ochi [i

relu` gr`bit.

– Ce altceva puteam crede, Raine? Am avut \ncredere \n fratele

meu, iar el p`rea atât de distrus \n urma desp`r]irii... [i destul de

stupid \ncât s`-[i bea min]ile [i s`-[i loveasc` ma[ina. Iar tu... tu mi-ai

ascuns adev`rul... de ce? Pentru c` nu [tiai ce-i voi face lui Tim?

Asta credea? |l privi nedumerit`.

– Nu, desigur c` nu.

– Atunci, de ce?

Nu-i putu r`spunde la aceast` \ntrebare, dar Colt pricepu

adev`rul.

|n ochii lui, citi o \ntrebare arz`toare, iar concentrarea asupra

drumului \i sc`zu o clip`. Apoi, când \[i \ntoarse privirea la [osea,

b`rbatul [opti cu uimire.

JUDEC~}I AMARE 79

– Doamne, Raine, cred c`-]i place s` fii pedepsit`!

Tân`ra pricepu c` se refer` atât la zvonurile rùt`cioase pl`smuite

despre ea \n trecut, cât [i la recenta lui h`r]uial`, [i ro[i. Vederea

acestor mâini puternice a[ezate pe volan \i amintea \n fiecare clip`

mângâierile pe care acelea[i bra]e i le d`ruiser`. Ru[inat`, \ncerc` s`

scape de acest moment penibil [i zise:

– Dac` \]i imaginezi c` mi-au pl`cut amenin]`rile tale...[i c` am

vrut s`...

– S` ce? o \ntrerupse el.

Colt o provoca din nou. Zâmbetul lui era ironic. Raine nu-i putu

sus]ine privirea [i \ntoarse capul c`tre geam. Muzica lui Debussy

devenea din ce \n ce mai senzual`.

– N-ai cum s` scapi, draga mea, relu` Colt. |ntre noi exist` o vraj`.

Chiar dac` recuno[ti sau nu, fie c` vrei sau nu, fiecare gest al tù \mi

demonstreaz` c` e[ti con[tient` de asta. Când te ating, \mi dau seama

c` m` dore[ti. De fapt, \ntotdeauna a fost astfel. Dac` Sean n-ar fi cu

noi \n ma[in`, ]i-a[ demonstra c` am dreptate.

Ea \nghi]i cu greu, aruncând o privire c`tre copila[ul care

dormea. Era recunosc`toare c` se afla acolo.

– P`cat c` nu ]i se ofer` oportunitatea asta, izbucni ea, \ncercând

s`-[i ignore b`tìle inimii. Altfel, ai fi descoperit cu uimire c` te \n[eli.

{i n-ar fi prima dat`...

B`rbatul privi \n oglinda retrovizoare, apoi din nou la drum.

– Raine Welland... vei regreta aceste cuvinte, \i promise el calm,

\nchizând radioul, unde \ncepuse s` cânte o forma]ie rock.

Raine fu scuturat` de un fior. Acum c` aflase adev`rul despre Tim

[i Stephanie [i nu mai avea niciun motiv de r`zbunare, b`rbatul


trebuia s` \nceteze aceast` h`r]uial` f`r` sens, nu? Pentru c` la asta se

reducea totul.

Apoi, f`r` s` vrea, se \ntoarse cu gândul la femeia pe care Colt o

iubise suficient de mult pentru a o lua de so]ie. Faptul c` Stephanie

avusese atâtea aventuri o uimea \nc`, mai ales c` se \njosise \ntr-atât

\ncât s` aib` o rela]ie cu Tim. Iar Colt [tiuse despre toate astea...

Bine\n]eles, cu excep]ia celei mai importante. Probabil suferise mult

din pricina tr`d`rii femeii. {i totu[i, \[i ascunsese bine sentimentele,

realiz` ea cu admira]ie.

Ce ironie, s` descopere acum c`, dac` s-ar fi dus la el acum [ase

ani [i i-ar fi spus adev`rul, Colt n-ar fi alungat-o, ci ar fi crezut-o, ar fi

\n]eles-o...

– De ce n-ai divor]at... de Stephanie? \ntreb` ea aproape f`r` voie.

– Am avut motivele mele, r`spunse el cu un lung oftat.

{i, probabil, cel mai bun dintre ele fusese acela c` \nc` o mai

iubea, se gândi Raine, regretând c` pusese aceast` \ntrebare.

– Ei... mi-ai acceptat scuzele? insist` Colt.

Ie[iser` din Forest [i se apropiau de suburbiile ora[ului.

Tonul b`rbatului era rece, oarecum nep`s`tor. Faptul c` gre[ise

nu-l f`cea mai vulnerabil, mai pu]in mândru. R`m`sese acela[i om

orgolios. |ntr-un fel, \i invidia siguran]a de sine.

– S` uit`m toat` povestea, murmur` ea cu aceea[i r`ceal`.

***

JUDEC~}I AMARE 81

– Deci, acum [tie adev`rul, concluzion` Raine, relatându-i

Colettei vizita la mama vitreg` a lui Colt [i \ntâlnirea cu Tim, evitând

totu[i s`-i spun` c` amanta lui Tim fusese nimeni alta decât

Stephanie Falloner.

St`teau \ntinse la plaj`, toropite de c`ldura soarelui. Raine s`pa

cu picioarele \n nisipul fierbinte, ridicându-le pentru a urm`ri cum i

se preling firele aurii printre degete.

– Colt se poart` cu mine... foarte diferit... dar...

– Dar? repet` prietena ei. Mi-ai spus c` ]i-a trimis flori, c` te-a dus

la cel mai bun restaurant de pe insul`... Ce mai vrei de la bietul om?

– Nu [tiu, oft` Raine.

Nu mai era sigur` ce voia sau dac` voia ceva. |n fond, Colt se

schimbase. Mai \ntâi, \i d`ruise trandafiri. Trandafiri ro[ii. Un buchet

mare, f`r` niciun mesaj. Doar un mic bilet, pe care-[i scrisese

numele. Iar ea \i acceptase ca pe o subtil` scuz` pentru trecutul lor

tumultuos, la fel cum acceptase [i invita]ia la cin`.

|n restaurantul luxos, luminat elegant numai de lumân`ri,

descoperise cu uimire c` b`rbatul o putea face s` râd`, s` se simt`

fericit`. Aflase c` [i lui \i pl`cea muzica clasic`, dar [i cea popular`, [i

mai remarcase o aversiune comun` pentru televizor. Colt se relaxa

\notând [i jucând squash, ceea ce explica forma lui fizic` grozav`.

Pentru prima oar`, vorbeau aceea[i limb`, f`r` ostilitate, f`r` team`.

Raine \l privea acum ca pe un b`rbat, nu ca pe fratele vitreg al fostului

logodnic.

F`r` s` vrea, se \ntreba f`r` \ncetare de ce un tip ca el se

\nc`p`]ânase s` p`streze rela]ia cu Stephanie, de ce nu divor]ase. Dar

nu \ndr`zni s`-l \ntrebe din nou despre asta, mai ales c` \n discu]ia


lor nu mai interveni subiectul mariajului lui Colt. De asemenea,

niciunul dintre ei nu-l men]ion` pe Tim. Amândoi sim]eau c` fostele

lor rela]ii reprezentau subiecte tabu. Raine era mul]umit`. Atât Tim,

cât [i Stephanie le aduseser` mult` nefericire \n trecut.

Dar \n]elegerea lor intelectual` fu \ntrecut` de comunicarea

dintre trupurile lor. Simpla prezen]` a b`rbatului de partea cealalt` a

mesei trezea \n ea valuri de dorin]`. Auzindu-i vocea profund`, joas`

[i cald`, o treceau fiori de pasiune. Privind \n frumo[ii lui ochi

hipnotici, se sim]ea captiv`, supus` farmecului lui.

Astfel c`, \n momentul când ajunser` \n fa]a apartamentului ei,

Raine era toat` numai dorin]`, anticipând cu emo]ie senza]ia de a fi

strivit` sub trupul lui [i de a fi s`rutat` de buzele sale. Dar nu se

\ntâmpl` astfel. Fu nevoit` s` se declare mul]umit` cu un amical s`rut

pe frunte. Zâmbetul b`rbatului, ironic [i \n acela[i timp plin de

compasiune, \i demonstr` c`-i ghicise dorin]a de a fi s`rutat`, dar c`

nu voia s`-i ofere aceast` satisfac]ie.

– Sunt \nnebunit` dup` el, [opti ea disperat`. Iar asta m` sperie.

Dup` felul \n care Colt se purtase cu ea, era o nebunie s` [i-l

doreasc` atât de mult, o avertiza logica. Dar f`r` succes.

Chiar [i a[a, se sim]i dezam`git` când, luni diminea]` la birou,

observ` c` b`rbatul nu se afla acolo. Inima \i b`tu emo]ionat` când

Colt sun` [i-i spuse c` Sean era bolnav [i o rug` s` vin` la el acas` cu

câteva documente importante.

– Norocoaso! \i zise recep]ionista, când Raine o anun]` unde

trebuia s` plece.

Dar tân`ra nu se mai gândea deja la \ntâlnirea cu b`rbatul la care

visa, ci la b`ie]elul bolnav. Raine [tia c` familia Falloner avea o

JUDEC~}I AMARE 83

menajer` care se ocupa de cas` zilnic, astfel c` starea lui Sean trebuia

s` fie grav`, de vreme ce Colt alesese s` r`mân` acas` [i s`-l

\ngrijeasc` personal.

Adun` gr`bit` cele solicitate de [eful ei [i ie[i rapid \n parcare.

Casa lui Colt era aproape la fel cum [i-o amintea, uria[` [i alb`,

dominând micul golf din preajm`. Brazii \nal]i [i gazonul perfect

\ntre]inut \i d`deau un aer de sobrietate.

Raine cioc`ni la u[` [i tres`ri v`zând c`-i r`spunde chiar Colt.

– Ce-ai f`cut... ai zburat? glumi el, surprins de rapiditatea cu care

ajunsese.

– Mi-ai spus s` vin, am venit, r`spunse ea criptic, sperând ca

b`rbatul s` nu-[i dea seama de ner`bdarea ei de a-i satisface orice

dorin]`.

Trecu pe lâng` el cu foile \n mân`, gândindu-se cât de frumos era

[i ce bine \i st`tea \n c`ma[a neagr` pe care o purta. Apoi, luându-[i

o expresie serioas`, \ntreb`:

– Ce s-a \ntâmplat cu Sean?

El ridic` din umeri.

– B`nuiesc c` e vorba de o indigestie. Doctorul spune c`-[i va

reveni \ntr-o zi sau dou`, dar nu vrea s` m`nânce nimic.

Raine \l privi cu simpatie. P`rea obosit, avea cearc`ne mari [i linii

adânci \n jurul gurii.

– Ai avut o noapte grea, nu-i a[a? \ntreb` ea.

– Da. {i ca [i cum n-ar fi fost de-ajuns, fata doamnei Bisson s-a

\ntors acas` de la maternitate [i are nevoie de mama ei pentru câteva

zile.

Tân`ra \l urm` \n birou, o camer` surprinz`tor de ordonat`


pentru un b`rbat f`r` so]ie, f`r` menajer` [i cu un copil boln`vior.

Numai biroul era \nc`rcat de hârtii, iar pe c`min se aflau câteva vaze

cu flori ofilite. Pe jos, o carte de pove[ti [i dou` ma[inu]e, lucruri

care nu [i-ar fi g`sit niciodat` locul aici, dac` Stephanie ar fi trìt. Din

câte [tia, nevasta lui Colt fusese o maniac` a ordinii. Imaginea

b`rbatului stând \n fotoliul din col] cu Sean pe genunchi [i citindu-i

fiului o poveste \i ap`ru \n minte lui Raine. Apoi, \l v`zu cu ochii

min]ii ducându-l la culcare [i coborând din nou \n birou, strângând

juc`riile [i f`când pu]in` ordine. Inima i se strânse. Nu [i-l imaginase

niciodat` pe Colt \n rolul de tat` [i de cap de familie. Dar acum c`-l

vedea \n mediul lui, realiza c`-i pl`cea ideea.

Diminea]a trecu agitat`, neavând timp de conversa]ii personale.

Telefonul sun` aprope tot timpul [i Colt dict` f`r` \ncetare scrisori,

cu un debit verbal extrem de rapid. Raine se felicit` \n gând pentru

viteza ei de notare.

F`cur` o pauz`, timp \n care Colt se duse s` fac` o cafea \n

buc`t`rie. Raine \l urm`. Era o \nc`pere larg`, luminoas`, mobilat` cu

piese din lemn de stejar. Pe lâng` cele dou` ce[ti de cafea, Colt

preg`ti un pahar cu lapte. Pentru Sean, desigur.

– Pot veni cu tine?

– Dac` vrei, aprob` el, \ncepând s` urce sc`rile c`tre dormitorul

bìatului.

Când p`trunser` \n micul dormitor, Sean \i zâmbi slab tat`lui [i o

privi curios pe Raine. Avea febr` [i, dup` câteva \nghi]ituri sorbite din

paharul de lapte, refuz` s` mai bea.

– Haide, bìete... trebui s` m`nânci... m`car pu]in, insist` Colt,

a[ezându-se lâng` el pe pat.

JUDEC~}I AMARE 85

Ca [i cum ar fi avut nevoie de \ncuraj`ri, bìe]elul lu` câteva guri

de lapte, apoi \ncepu s` scânceasc`, lipsit de voin]`. Chiar atunci,

telefonul sun`.

– R`spund eu, se oferi Raine, ie[ind pe hol.

Era Jocelyn, care suna de la biroul din Londra al fratelui sù.

Raine realiz`, nu f`r` oarecare stânjeneal`, c` femeia era foarte

uimit` de faptul c` secretara lui Colt r`spunde la telefonul lui de

acas`.

– Vrei s`-l chemi la telefon? \ntreb` Jocelyn pe un ton de ordin.

Nu-mi place s`-i transmit mesaje prin intermediul secretarei.

Raine \[i mu[c` limba ca s` nu-i r`spund` cum merita [i-l chem`

la aparat pe Colt.

B`rbatul se ridic`.

– M` ocup eu de Sean, suger` Raine, ridicând paharul cu lapte

de pe noptier` [i a[ezându-se lâng` copil.

Nu se sim]ea \n largul ei. I se p`rea ciudat s` aib` grij` de bìatul

lui Colt. Copilul avea p`rul ud de sudoare. Raine \i mângâie fruntea

[i-i [opti cuvinte lini[titoare, apoi \ncepu s`-i citeasc` o poveste.

Când Colt se \ntoarse, paharul cu lapte se odihnea aproape gol

pe noptier` [i fiul lui adormise la pieptul lui Raine.

– Dumnezeule! se mir` el. Cum ai reu[it performan]a asta?

B`rbatul \[i trecu privirea admirativ` de la pahar la copil, apoi se

uit` c`tre Raine [i zâmbi. Chipul ei palid, \nconjurat de pletele de foc

fine ca m`tasea, avea ceva angelic.

– I-am spus c` vacile ar fi foarte nefericite dac` ar [ti c` nu vrea s`

bea din laptele f`cut de ele, r`spunse ea cu un zâmbet larg. Se pare

c` a mers, chicoti tân`ra.


Colt se apropie de pat [i Raine deveni deodat` foarte tensionat`.

|[i trecu limba peste buze cu un gest nervos. Apropierea lui o f`cea

mereu s` se simt` slab`, vulnerabil`.

– V`d c` te descurci de minune cu copiii, zise el, zâmbind.

Vocea tinerei tremur` când r`spunse:

– Nu suntem chiar atât de diferi]i de animale, [i \n acest domeniu

am destul` experien]`. Nu uita c` am crescut la ferm`.

|[i aminti c`, odat`, st`tuse o noapte \ntreag` \mpreun` cu tat`l

ei, s` \ngrijeasc` un vi]el bolnav.

– Dar, dac` \mi amintesc bine, acum dou` s`pt`mâni nu erai

deloc dispus s`-mi lauzi instinctele materne.

B`rbatul avu o expresie de regret.

– Câteodat`, vorbesc prea mult. |nc` nu m-ai iertat pentru ce am

spus?

– Nu, zâmbi ea, de[i ochii ei spuneau cu totul altceva.

– Atunci, ar trebui s` fac tot posibilul pentru a-]i schimba p`rerea,

r`spunse el pe un ton pozna[ [i totu[i senzual.

Colt se a[ez` pe pat lâng` ea. Se aflau atât de aproape, \ncât \i

putea sim]i mirosul de parfum [i c`ldura trupului. Raine se sim]i

jenat` [i privi ostentativ micul trupu[or ce dormea ghemuit al`turi de

ei.

– Ce te-a f`cut s` p`r`se[ti ferma familiei? \ntreb` Colt.

Ea ridic` din umeri. Apoi, f`r` s`-l priveasc`, \i m`rturisi c` sim]ea

nevoia de mai mult` independen]`.

– P`rin]ii mei sunt ni[te dr`gu]i, dar nu pot accepta faptul c` am

crescut, concluzion` ea, râzând.

– Nu ]i-e dor de ei?

JUDEC~}I AMARE 87

– Ba da, desigur, dar asta nu \nseamn` c` trebuie s` locuiesc cu

ei pân` la b`trâne]e.

– {i... nu mai exist` altcineva c`ruia s`-i duci dorul?

Se referea la un iubit. Raine nu r`spunse \ndat`. Murmurul m`rii

\n golf [i respira]ia u[oar` a copilului umpleau t`cerea.

– Nu, recunoscu ea \n sfâr[it.

Privirea b`rbatului alunec` pe trupul copilului ad`postit la sânul

ei.

– Ce norocos e Sean, [opti el. M-ai trata [i pe mine la fel dac` a[

fi bolnav?

Raine ar fi vrut s` r`spund` da. Dar, temându-se de reac]ia lui, se

str`dui s`-[i aminteasc` faptul c` existau probabil zeci de alte femei

la care b`rbatul putea apela, dac` ar fi sim]it nevoia de cineva al`turi

de el. {i printre ele se num`ra Jocelyn Day. Geloas`, aproape c`

izbucni \n lacrimi, imaginându-[i-i pe cei doi \mbr`]i[a]i.

– Te \mboln`ve[ti vreodat`?

– Crezi sau nu, Raine, sunt totu[i un simplu om, o asigur` el. {i,

v`zându-te aici, al`turi de copilul meu, m` face s`-mi dau seama \n

ce m`sur` resimt lipsa unei adev`rate familii. Cred c` ar fi mai bine

s`-l l`s`m singur pe Sean [i s` ne \ntoarcem la lucru, ad`ug` el pe un

ton schimbat.

Ridic` b`iatul de lâng` ea [i, accidental, degetele lui \i atinser`

sânul. Raine \[i ]inu r`suflarea. El \i surprinse reac]ia, dar nu zise

nimic.

Chiar dac` restul zilei trecu f`r` mari evenimente, tensiunea

dintre ei r`mase constant`. Raine se sim]ea de parc` ar fi stat pe un

vulcan gata s` erup`.


Terminar` treaba târziu. Colt se duse s`-l verifice pe Sean [i o

anun]` pe Raine c` b`iatul voia s`-i vorbeasc`.

– Sean vrea s` te vad` \nainte s` pleci. Se pare c` l-ai impresionat.

Raine \nghi]i cu dificultate, când \l z`ri pe Colt mai aproape de ea.

Ar fi vrut s`-l ajute, s`-i u[ureze suferin]ele.

L`sându-se de pe un picior pe altul, Raine [opti stânjenit`:

– A[ putea s` r`mân, dac` vrei.

Ironia din ochii lui Colt o f`cu s` se simt` ciudat [i regret` c`

spusese aceste cuvinte.

Bra]ele lui i se a[ezar` pe umeri:

– Mul]umesc, zise el, dar am un copila[ bolnav [i cred c` m`

distragi din treab`. Ar fi mai bine s` pleci.

Atingerea mâinii lui o f`cu s` se cutremure.

– |mi ofeream serviciile, nu trupul, preciz` ea rece, stânjenit`

c`-i interpretase gre[it sugestia.

– {tiu, r`spunse el. Dar chiar crezi c` putem petrece noaptea aici,

\mpreun`, f`r` s` sfâr[im \n acela[i pat?

– Da, spuse ea, ridicând demn` b`rbia.

B`rbatul o privi cu scepticism.

– Dac` asta crezi, draga mea, atunci \ncerci s` te p`c`le[ti singur`,

\i repro[` el. De fiecare dat` când m` apropii de tine, m` simt de

parc` a[ fi b`ut un elixir al dragostei.

– Ai o imagina]ie bogat`! râse ea.

– O, nu, deloc, [opti el cu blânde]e, venind spre ea.

Buzele b`rbatului \i atinser` p`rul. R`suflarea lui cald` [i senzual`

\i crescu pulsul. Dar b`rbatul se dezmetici repede [i se \ndep`rt` de

ea.

JUDEC~}I AMARE 89

– Chiar [i acum m` simt \mb`tat de un afrodiziac, relu` el, a[a c`

ar fi mai bine s` pleci mai curând.

F`r` s` a[tepte s`-i spun` a doua oar`, Raine \l ascult` [i \ncepu

s` urce sc`rile c`tre camera lui Sean.

B`ie]elul era \nc` treaz. Raine \l s`rut` pe frunte [i tres`ri când

Sean o \ntreb` cu o naivitate copil`reasc`:

– Mai vii [i mâine?

– Da, promise ea zâmbind, atingându-i fruntea [i sim]ind c` febra

\i sc`zuse.

|n curând avea s`-[i revin`, se gândi ea mul]umit`, conducând

\napoi c`tre cas`. Iar asta \nsemna c` nu trebuia s` se mai duc` acas`

la Colt prea multe zile. Atrac]ia lor reciproc` devenise un lucru

\ngrijor`tor [i ar fi vrut s` scape de aceast` tensiune nedorit`. Totu[i,

nu se putea \mpiedica s` se \ntrebe de ce, ini]ial hot`rât s-o fac` s` i

se supun`, Colt se str`duia acum s` \mpiedice o posibil` apropiere

intim` \ntre ei. Nu era pentru c` n-o mai dorea, nu. Fiecare privire,

orice atingere \i demonstrau asta. {tia c` b`rbatul nu mai \ncerca s-o

r`neasc`. Iar recompensa fizic` o putea ob]ine de la o femeie mult

mai sofisticat`, a[a cum era Jocelyn Day.

Gândul o duru [i opri motorul, \ncercând s`-[i spun` ferma c`

rela]iile lui Colt n-o interesau. |n fond, ce \nsemna acest b`rbat

pentru ea? |i era [ef [i nimic mai mult. {i totu[i, visele \i erau pline

de scene romantice [i se trezea \n miez de noapte, \nfierbântat`,

g`sindu-[i pernele ude de lacrimi.

Trecur` dou` zile pân` când Sean se ridic` din pat. Raine se

ducea acas` la Colt \n fiecare diminea]` [i munceau aproape toat`

ziua. Abia dac` ajungeau s` vorbeasc`. Iar când b`rbatul \ncerca s`


converseze [i despre alte subiecte \n afara serviciului, Raine se

mul]umea s` zâmbeasc`, f`r` s`-i r`spund`. |i era team`. Team` s` se

implice \ntr-o rela]ie nesigur`, team` de suferin]`. La rândul lui, Colt

se cufunda \n munc`.

Astfel c` tân`ra fu surprins` când b`rbatul intr` \n birou [i-i

spuse:

– Gata cu treaba. |l scot pe Sean afar` [i vrea s` vii [i tu.

Raine \ncerc` s` protesteze, spunându-i c` mai avea \nc` destule

de f`cut. Dar el insist`, [i pân` la urm` tân`ra fu nevoit` s` accepte,

gândindu-se dac` invita]ia venea \ntr-adev`r din partea copila[ului

sau tat`l \l influen]ase.

Dar ce mai conta? \[i spuse ea, sup`rat` c` se surprinsese sperând

c` ini]iativa fusese a lui Colt. Urmându-i c`tre ma[in`, observ`

bucuroas` entuziasmul cu care b`ie]elul o \ntâmpin`.

Era o zi minunat` – lini[tit`, \nsorit`, cald` – [i Raine se sim]ea

foarte bine al`turi de Colt. Nu merser` prea departe, [i Colt trase

ma[ina pe dreapta, lâng` un pâlc de copaci.

– De curând, am cump`rat ceva, zise b`rbatul cu o mândrie

amuzat`. Ca o fiic` de fermier ce te afli, m` gândeam c` ai fi

interesat` s` afli ce anume.

Raine \l privi curioas`, dar b`rbatul nu-i d`du am`nunte, astfel c`

fu nevoit` s` a[tepte pân` când Colt opri \n fa]a unor por]i de fier [i

spuse:

– Vino s` vezi.

Raine râse, cu ochii str`lucind de entuziasm.

– Vrei s` spui c` ai... cump`rat... o ferm`?

El surâse, amuzat de uimirea ei, privindu-[i noua proprietate cu

JUDEC~}I AMARE 91

mult` c`ldur` [i cu mândrie.

– Aveam nevoie de un loc unde s` pot sc`pa de stresul muncii, [i

ce alt mod mai bun de relaxare exist` decât \ntoarcerea la natur`?

explic` el. Desigur, altcineva se va ocupa la \nceput de ferm`, dar, \n

timp, am de gând s` m` implic mai mult \n conducerea acestui loc.

Vreau s` petrec mai pu]in timp departe de cas` [i s` dezvolt aici un

c`min solid pentru Sean.

Intrar` \n curtea larg`. Vacile p`[teau lini[tite [i ochii lor mari [i

c`prui \i privir` placid. Fiind crescut` la o ferm`, Raine era obi[nuit`

cu ele. Se apropie de una [i-i mângâie p`rul auriu, râzând când

animalul \[i \ntoarse c`tre ea botul rozaliu, cu o expresie de

\ncredere total`.

– Nu-i a[a c` sunt cele mai frumoase din lume? zise Raine,

zâmbind c`tre Colt. Vacile de la ferma noastr` din Guernsey sunt mai

mari, dar sunt aproape la fel. Bovinele de pe insul` sunt aparte.

– {i [tii de ce? \ntreb` b`rbatul.

Apoi, privind fruntea \ncruntat` a tinerei, relu`:

– Vrei s` spui c` ai tr`it aici atâta vreme f`r` s` cuno[ti unul dintre

cele mai vechi obiceiuri ale insulei?

Ea ridic` din umeri.

– Ei, va trebui s` m` luminezi tu, profesore.

Gluma tinerei n`scu \n ochii lui o str`lucire aparte.

– Pe vremuri, Raine, \ncepu el cu gravitate, când un fermier din

Jersey \[i lua de so]ie o fat` din Guernsey... sau invers... femeia

trebuia s`-i cumpere un vi]el ca parte a dotei.

– Ce idee interesant`! râse Raine, amintindu-[i c` tat`l ei \i

povestise cândva despre acest obicei. Dar crezi c` moda se mai poate


\ntoarce?– Nu, nu cred, admise el. De[i mi-ar pl`cea s` cred c` semnifica]ia

original` este \nc` valabil`, [i anume aceea c` fata m`rturisea c` erapreg`tit` s`-[i amestece sângele... [i nu numai pe cel al turmelor.

Jenat`, Raine privi \n p`mânt. Dar Colt continu`:– |[i oferea trupul... pentru a crea o nou` via]`... pentru a da

na[tere unui copil.Tân`ra ro[i, ridicându-[i \ncet privirea. Apoi râse, c`utând s`

\nl`ture atmosfera tensionat`.– Colston Falloner... e[ti un romantic incurabil!– Asta nu poate fi o acuza]ie, glumi el.Chiar atunci, Sean \i strig` [i Colt propuse s`-l urmeze. R`v`[it`,

se \ndrept` \ntr-acolo. Iat` c` descoperea o nou` latur` a lui Colt, subplato[a aparent invincibil` pe care o ar`ta lumii. |n ultimele zile,b`rbatul i se descoperise ca un om cald [i apropiat, de[i eracon[tient` c` nu cuno[tea \nc` multe despre el.

Dar mai important era faptul c` descoperea lucrurisurprinz`toare despre sine \ns`[i. Iar unul dintre ele era c` se\ndr`gostise de Colt.

JUDEC~}I AMARE 93

Capitolul 7

Zilele treceau ame]itor de repede pentru Raine [i-i era din ce \nce mai greu s` se concentreze asupra treburilor de la birou.

De când descoperise sentimentele pe care le avea pentru Colt, seemo]iona de fiecare dat` când b`rbatul o privea sau \i vorbea. Osimpl` rug`minte din partea lui \i f`cea inima s`-i bat` cu putere [irealiza cu disperare c` tr`ia pentru momentele \n care se afla \ncompania lui.

Cât despre Colt, b`rbatul p`rea s`-[i dea toat` osteneala pentru arepara gre[elile pe care le f`cuse fa]` de ea \n trecut. Luau prânzul\mpreun` la restaurant [i-i cerea mereu sfatul \n leg`tur` cuproblemele de la serviciu. {i, din când \n când, g`sea pe birou câteun trandafir ro[u. Iar câteodat` o invita la cin` \n ora[. Totu[i, defiecare dat` când o ducea acas`, b`rbatul era foarte politicos [i os`ruta distant pe obraz, nef`când niciun gest care s`-i aline nevoia deel, \n fiecare zi mai puternic`. Numai \n momentul \n care ar fi izbutits` fac` dragoste cu el ar fi reu[it s` se vindece de aceast` dorin]`

nebun`. Dar Colt nu p`rea s` se gândeasc` la aceast` posibilitate.

Prefera o rela]ie platonic`. Raine pricepu c` b`rbatul se purta

cavalere[te, cùtând s` [tearg` impresia proast` pe care i-o l`sase \n

trecut. |n timp ce ea se \ndr`gostea din ce \n ce mai mult. {i, ca [i

cum via]a ei n-ar fi fost [i a[a destul de complicat`, \ncepuse s`

primeasc` telefoane disperate de la Tim.

– Te-am sunat ieri, zise b`rbatul când Sheila \i f`cu leg`tura, dar

mi s-a spus c` e[ti la mas` cu fratele meu. Parc` \mi spusesei c`

n-ave]i o rela]ie.

– A[a e, izbucni Raine, deranjat` de tonul lui autoritar [i

dorindu-[i \n secret ca lucrurile s` fi stat altfel. {i chiar dac` am avea

o rela]ie, asta nu-i treaba ta.

Realiza c` b`rbatul, ca proasp`t [omer, n-avea prea multe de

f`cut, de[i [tia prea bine c` el \nsu[i renun]ase la slujba oferit` de

Colt. Fratele lui mai mare n-ar fi fost niciodat` atât de lipsit de inim`

\ncât s`-l concedieze. |nc` o dat`, inima \i tres`ri de mândrie,

gândindu-se la b`rbatul pe care-l iubea.

– Colt m-a rugat s`-l ajut s` caute ni[te c`r]i pentru Sean,

continu` ea, amintindu-[i cât de mult o flatase aceast` rug`minte.

Sean, nepotul tù, adùg` ea cu ironie, [tiind de la Colt c` b`rbatul

nu-i acorda copila[ului prea mult` aten]ie.

– Dac` insinuezi c` nu-mi pas` de el, afl` c` bìatul nu m-a pl`cut

niciodat`, se ap`r` Tim.

Raine pricepuse [i asta din felul \n care Sean reac]ionase la

vederea unchiului \n acea zi, când se afla la bunica sa.

{i ea spera s` aib` mai pu]in de-a face cu Tim, \ns` b`rbatul avea

alte idei. Se gândi chiar s-o invite \n ora[.

JUDEC~}I AMARE 95

F`când un efort foarte mare pentru a nu-i r`spunde urât, Raine

reu[i s`-i r`spund` politicos, dar cu fermitate, c` nu era interesat` de

reluarea rela]iei. Conversa]ia devenise stânjenitoare, mai ales c` Jack

Hardwicke se tot plimba prin jurul ei, amuzat de discu]ia auzit`. Dar

refuzul ei de a-l revedea nu-l descuraj` pe Tim, care o sun` a doua zi

de mai multe ori. Ultima oar`, chiar \n momentul \n care Colt se afla

lâng` ea, dictându-i un raport de care avea nevoie la \ntâlnirea spre

care se \ndrepta. Dup` plecarea b`rbatului, i se f`cu leg`tura. Chiar

când Raine trânti receptorul \n furc`, sperând c` \ncheiase ultima

conversa]ie cu Tim, lâng` ea veni recep]ionista.

– Ce-i cu [eful? \ntreb` femeia. Nu-i place s` te caute cineva când

e el prin preajm`? Sau nu vrea s` discu]i cu fratele lui?

V`zând expresia uimit` a colegei ei, Sheila explic`:

– Era la recep]ie când ]i-am f`cut leg`tura cu Tim Falloner [i a

vrut s` [tie dac` ai mai vorbit cu el. Când i-am zis c` da, a]i mai vorbit

de vreo patru ori s`pt`mâna asta, n-a p`rut deloc mul]umit. De fapt,

mi s-a p`rut chiar furios.

Raine avu o presim]ire urât` [i c`ut` s` \n]eleag` de ce Colt nu

suporta ideea de a fi sunat` de fratele lui. De[i [tia c` nu-i decât o

speran]` nebuneasc`, Raine se \ntreb` dac` nu cumva la mijloc era

gelozia. Dac` ar fi fost, asta n-ar fi \nsemnat c`-i p`sa de ea?

Nu, nu se putea, se str`dui ea s` recunoasc`, oricât de dureroas`

ar fi fost aceast` constatare. Iar dac` insista s`-[i fac` astfel de

gânduri, nu putea decât s` ajung` s` sufere.

Astfel c`, atunci când Colt se \ntoarse [i o invit` la cin`, mai \ntâi

refuz`. |n urma insisten]elor lui [i din pricina faptului c` tânjea dup`

prezen]a lui, pân` la urm` accept`.


– Am auzit c` te caut` Tim, zise b`rbatul, când ajunser` la desert.

Raine \l privi calm` cum amesteca \n cafea, \ntrebându-se de ce

a[teptase atât de mult pân` s` aduc` \n discu]ie acest subiect. Poate

c` nu-l considera destul de important. Poate c` Sheila interpretase

gre[it reac]ia b`rbatului.

– Da, admise ea.

– Ce vrea?

– Presupun c` vrea s` ne \mp`c`m, zise Raine, ridicând din

umeri.

– {i exist` vreo [ans` ca a[a ceva s` se \ntâmple?

Sorbind din paharul cu lichior, Raine fu gata s` nege imediat, apoi

se opri. Dac` b`rbatul ar fi b`nuit ce sentimente avea pentru el,

probabil c` ar fi fost surprins [i amuzat, realiz` ea cu disperare. Dac`

ar fi [tiut c` \n fiecare clip` se gândea la el...

C`utând s` câ[tige timp, Raine arunc` o privire prin restaurant.

Afar` era aproape sear`, iar l`mpile mici [i roz de pe mese

\ncepuser` s` se aprind`, creând o atmosfer` cald`. Pe ringul din

centrul restaurantului dou` cupluri dansau.

Raine se \ntoarse c`tre Colt [i [opti:

– Nu cred.

– {i totu[i, ai fost cândva \ndr`gostit` de el.

Da, dar \nainte s` te cunosc pe tine, zise ea \n gând. Realiza acum

c` nu-l iubise niciodat` pe Tim, cel pu]in nu a[a cum \l iubea pe

fratele lui. Z`d`rnicia sentimentelor ei o duru.

– Nu vrei s` vorbim despre altceva? suger` ea, dornic` s` schimbe

subiectul.

– Dans`m?

JUDEC~}I AMARE 97

– Da, [opti ea.

Se l`s` fericit` \n bra]ele lui. Dar Colt p`rea \ngândurat. |l

enervase prin faptul c` fusese evaziv` \n r`spunsuri, realiz` ea. Asta

\nsemna oare c` b`rbatul era gelos?

Trupul lui puternic se mi[ca lent \n ritmul muzicii, iar atingerea

corpurilor lor o f`cu pe Raine s` se cutremure – a câta oar` – plin`

de emo]ie [i de dorin]`.

Speriat` c` b`rbatul \i putea remarca reac]ia, se \ndep`rt` de el [i

murmur`:

– Nu mai vreau s` dansez, las`-m`.

Dar rug`mintea ei avu un efect contrar. Bra]ele lui se strânser`

mai tare \n jurul ei.}ip` u[or, strivit` de pieptul lui, iar deasupra ei

auzi morm`itul lui de satisfac]ie.

– {tii c` ochii t`i devin verzi ca smaraldul când e[ti emo]ionat`?

[opti el. Acum e[ti emo]ionat`?

– Nu, min]i ea, urându-l pentru efectul pe care-l avea asupra ei.

– Nu? o provoc` el, \ndep`rtând-o de el câteva clipe, atât cât s-o

poat` privi.

Tân`ra ro[i, iar ochii i se umezir`. Tot ce putu face fu s` \nchid`

pleoapele peste ochii tr`d`tori.

Muzica lu` o turnur` mai senzual`. Colt o trase din nou lâng` el

[i \ncepur` s` se mi[te ca un singur trup. Ame]it`, \[i aminti de prima

oar` când dansaser` \mpreun`. Pe atunci, dragostea pentru Tim o

ap`rase de atrac]ia nebuneasc` sim]it` pentru acest b`rbat. Dar acum

nu mai avea nimic care s-o protejeze.

– Hai s` plec`m de aici, \i propuse Colt pe un ton r`gu[it.

Ea se l`s` condus` f`r` s` opun` rezisten]`. B`rbatul conduse


nebune[te pân` acas` [i o l`s` \n fa]a apartamentului. Raine [opti un

timid "mul]umesc" [i vru s` plece. Chiar dac` graba ei putea p`rea

nepoliticoas`, tân`ra [tia c` era singura solu]ie pentru a sc`pa de

lâng` el cu mintea \nc` \ntreag`. Dar reac]ia ei era târzie. El o ajunse

[i o prinse de mân`, cu o foame teribil` \n ochi.

Senza]ii mii [i mii o traversar` când buzele lui o s`rutar`. Se sim]i

str`b`tut` de ace de foc, mistuitoare.

O, Doamne! Trecuse atâta vreme de când n-o mai s`rutase! |n

bra]ele lui, se topea ca o p`pu[` de cear`. Avu o tres`rire intens`

când mâna lui \i cânt`ri \n palm` sânul. R`suflarea ei era la fel de grea

ca a lui. Mâinile b`rbatului \i alergau pe tot corpul, f`când-o s` geam`

de dorin]`.

Mâna lui \i desf`cu degetele strânse [i-i lu` cheia cu o blând`

fermitate, murmurând:

– Haide.

Ar fi vrut s`-i spun` c` nu era protejat` [i c` putea r`mâne

\ns`rcinat` dac` f`ceau dragoste. Dar \l dorea atât de mult, \ncât nu

voia s` se lipseasc` de aceast` unic` ocazie de a fi fericit`. |l urm`

orbe[te c`tre propriul apartament.

Imediat ce \nchise u[a \n spatele lor, el o prinse \n bra]e. Raine

ardea de dorin]` [i se l`s` dominat` de buzele lui calde [i de bra]ele

sale cercet`toare.

– O, Doamne! [opti ea, aproape delirând de pl`cere.

|i scoase c`ma[a din pantaloni [i tr`i \n sfâr[it senza]ia divin` de

a-[i plimba degetele pe pieptul lui tare, puternic. El \i desf`cu

fermoarul rochiei [i o l`s` s`-i cad` la picioare, apoi o ridic` \n bra]e,

purtând-o c`tre pat.

JUDEC~}I AMARE 99

O \ntinse pe patul mare din dormitor [i se aplec` asupra ei,

luminat discret doar de lumina lunii care intra prin fereastr`. Cu

p`rul ar`miu r`v`[it pe pern` [i cu ochii verzi m`ri]i de dorin]` [i

a[teptare, Raine p`rea o zei]` a dragostei. Când Colt se aplec` s-o

s`rute, privirea lui p`rea s` fie cea a unui om care descoper`

paradisul.

– E[ti atât de frumoas`! [opti el. Atât de frumoas`! repet` el,

punctând fiecare cuvânt cu câte un s`rut.

Pentru prima oar`, Raine fu mândr` de formele ei generoase [i de

sânii ei grei. |n]elegea acum c` se n`scuse cu un singur scop, acela

de a-l face fericit pe Colt [i de a-[i g`si fericirea \n bra]ele lui.

|l v`zu sco]ându-[i hainele [i \ntorcându-se spre ea, un b`rbat

superb, puternic [i bronzat. Bra]ele ei \i sim]eau trupul, mai \ntâi

timid, apoi cu o crescând` \ncredere, de[i nu era la fel de

experimentat` ca el. Cu gesturi blânde [i totodat` dominatoare,

b`rbatul o aduse \n pragul agoniei, f`când-o s`-[i piard` min]ile de

dorin]`.

Mai târziu, când se odihnea \n bra]ele b`rbatului, cu fruntea pe

um`rul lui, b`rbatul o \ntreb` [optit:

– De ce nu mi-ai spus c` sunt primul?

Raine \nghi]i cu greu. Oare era sup`rat pe ea?

– Ar fi contat?

El se ridic` \n cot ca s`-i priveasc` fa]a.

– Nu, dar a[ fi fost mai tandru, dac` a[ fi [tiut. Credeam \ns` c`,

dac` nu altcineva... m`car Tim... r`spunse b`rbatul uimit.

Raine cl`tin` din cap, zâmbind.

– O, draga mea, minunata mea, o mângâie Colt. Ar trebui s` st`m


\mpreun`. Vino s` stai cu mine, Raine. Chiar de mâine. Mâine

diminea]`.

– Pur [i simplu? Colt, nu [tiu ce s` spun. Colt, nu pot, nu...

– De ce nu? Te \ngrijoreaz` ce vor zice p`rin]ii tì despre asta?

Nu-i venea s` cread`! Reu[ea s`-i ghiceasc` atât de bine

sentimentele! Chiar \n acea clip` se gândea c` p`rin]ii ei ar suferi un

[oc dac` i-ar anun]a c` se va muta cu cineva, de[i nu acesta era

motivul pentru care nu se putea hot`r\ s` fac` un astfel de pas.

Singurul lucru care o oprea cu adev`rat era acela c`-l iubea prea mult

pentru a se mul]umi cu statutul de amant`. Nu voia s` fie doar una

dintre rela]iile lui [i s` trìasc` \n nesiguran]`, s` [tie c` sfâr[itul

putea veni oricând...

Dar, \nainte s` poat` r`spunde, el \i \ntoarse fa]a [i \ntreb`:

– M` vrei?

– Da.

– Atunci?

– E greu de explicat, ezit` ea.

– Nu, nu-i greu. Deloc. Ei bine, eu te vreau [i, dac` e nevoie de o

mic` formalitate pentru a te p`stra mereu \n patul meu... atunci...

sunt hot`rât... m`rit`-te cu mine, Raine.

Ea \l privi cu gura c`scat`, cu ochi ne\ncrez`tori. O tres`rire de

fericire \i s`lt` inima.

– Vrei s` spui c` m` iube[ti, Colt? [opti ea.

– Nu.

R`spunsul lui sincer \i \nghe]` sângele \n vene.

– Cuvântul `sta e folosit mult prea mult [i provoac` prea mult`

suferin]`, prea multor oameni. {tiu foarte bine. Am trìt toate astea.

JUDEC~}I AMARE 101

Dar acum sunt mult mai realist, Raine. Tot ce [tiu este c` te doresc [i

vreau s` fii lâng` mine mereu. Noaptea, la culcare, [i diminea]a, când

m` trezesc. Vreau s` fii acolo, numai a mea. Nu pot suporta gândul

c` po]i fi a alcuiva.

Nu era cea mai romantic` cerere \n c`s`torie, iar profunzimea

dorin]ei lui o f`cu s` se cutremure. Era o decizie impetuoas` [i

necaracteristic` lui, sim]i Raine, care ajunsese s`-l cunoasc`. Dar

spusese clar c` nu exista nicio implicare afectiv` din partea lui.

|ncruntat`, Raine \ntreb`:

– Pot s` m` mai gândesc?

Mâinile b`rbatului, care o mângâiau u[or, se oprir`.

– Dac` vrei, accept` el, cu o expresie aproape suferind`. Dar nu

prea mult.

|n urm`toarele zile, Raine se gândi intens la propunerea lui,

\ncercând s`-[i imagineze cum ar fi via]a ei f`r` b`rbatul iubit. Aceast`

idee era de nesuportat. |[i dorea numai s`-i lase mai mult timp. {tia

c`-l iube[te, dar era ridicol s` cread` c` el o poate iubi. Oricum, nu

conta. |n fond, o cerea \n c`s`torie, nu? Iar asta \nsemna o leg`tur`

pe via]`. Colt nu era un tân`r neexperimentat, care s` confunde

dragostea cu dorin]a fizic`. Atunci, de ce se mai temea?

Din pricina lui Tim. Fusese r`nit` \nainte, iar acum voia s` fie

sigur` c` partenerul ei n-o va tr`da. Iar Colt nu-[i ar`ta niciodat`

emo]iile. Dar [i el suferise foarte mult, \[i amini ea, \n]elegându-i

teama de a se implica \ntr-o rela]ie. {i totu[i, depindea numai de ei

s` fac` aceast` rela]ie s` func]ioneze. Depindea de ea s`-l fac` s` aib`

\ncredere \n ea. Ei bine, asta avea s` fac`, decise ea, \nainte de a se

duce la culcare. A doua zi diminea]`, \n biroul lui, \i d`du r`spunsul


a[teptat.

Se c`s`torir` peste dou` s`pt`mâni, la o biseric` din apropierea

casei lui. Casei lor, se corect` ea, zâmbind [i \ncercând s` se

acomodeze cu ideea. P`[ir` afar` din biseric`, \n lumina puternic` a

soarelui, \ntâmpina]i cu râuri de confeti [i felicita]i de pu]inii prieteni

invita]i. Raine alesese o rochie crem, elegant` [i totu[i simpl`. Sim]i

mâna lui Colt a[ezat` posesiv pe bra]ul ei [i-i privi chipul. |n ochii lui

citi din nou dorin]a. Privirea ei era toat` numai dragoste.

B`rbatul privi \n jur [i sc`p` o scurt` \njur`tur`. Fericirea tinerei

fu acoperit` de un nor de triste]e. Afar`, dincolo de por]ile bisericii,

\i a[teptau reporterii. Presa aflase \ntr-un fel sau altul despre acest

eveniment.

– Domnule Falloner, e adev`rat c` doamna Falloner a fost

logodit` cu fratele dumneavoastr`?

Ignorând \ntrebarea, Colt o trase pe Raine din calea ziari[tilor,

dar reporterii \i urmar` insistent.

– Cum a primit fratele dumneavoastr` vestea? Ce face el ast`zi?

Colt nu-l anun]ase [i nu-l invitase la nunt`. B`rbatul nu r`spunse

\ntreb`rilor [i-[i p`str` calmul, conducându-[i mireasa c`tre ma[in`.

Raine se feri de bli]urile aparatelor de fotografiat [i r`sufl` u[urat`

când ma[ina porni.

– Nu te teme, \i zâmbi el lini[titor. Vor uita de noi \n câteva

s`pt`mâni, de[i presupun c` era inevitabil s` afle despre nunt`.

Da, a[a era, se gândi Raine, de vreme ce so]ul ei era o persoan`

atât de important` pe insul`. So]ul ei. Suna bine, zâmbi tân`ra.

Acas`, se ]inu o mic` recep]ie. Primir` felicit`rile invita]ilor. Un

s`rut pe obraz de la Jack Hardwicke, cuvinte pline de c`ldur` de la

JUDEC~}I AMARE 103

Colette [i de la iubitul ei. John Welland \[i \mbr`]i[` fiica. Joan era

foarte elegant` \n rochia ei verde.

– Ei bine, unul dintre Falloner tot a reu[it s` te ia de nevast`, zise

John Welland, stând lâng` so]ia lui.

Raine \[i aminti c` p`rin]ii ei fuseser` foarte [oca]i când aflaser`

de inten]ia lui Colt de a se c`s`tori cu ea. Dar asta fusese \nainte s`-l

\ntâlneasc`, se gândi ea, s`rutând obrajii tat`lui. Colt \i invitase pe cei

doi s` petreac` al`turi de ei ultima s`pt`mân` [i, ca to]i ceilal]i care

ajungeau s`-l cunoasc`, fuseser` cuceri]i de farmecul lui. Interesul

b`rbatului pentru noua ferm` cump`rat` g`sise \n domnul Wealland

un puternic aliat.

– Sunt atât de fericit`! zise Ruth Falloner cu lacrimi \n ochi,

s`rutându-[i nora. Nu credeam c` vreo femeie va reu[i s`-l

cucereasc` din nou pe Colt. Dar tu e[ti exact ce-i trebuie [i m` bucur

foarte mult pentru voi.

Era un semn de bun venit \n familie. Raine o privi plin` de

recuno[tin]`.

– Voi \ncerca s`-l fac fericit, [opti ea, \ntâlnind privirea so]ului ei

de cealalt` parte a casei.

|n ochii lui \ntâlni aceea[i privire posesiv`, un mesaj secret care-i

transmitea c` o dore[te, c` are nevoie de ea. Ascultându-i ordinul

nespus, se duse s` se schimbe, tremurând de ner`bdare.

Nu mai f`cuser` dragoste din ziua \n care o ceruse de so]ie. Colt

voia ca noaptea nun]ii s` nu-[i piard` semnifica]ia. |i spusese c` nu

voia ca atrac]ia fizic` s`-i influen]eze decizia de a se c`s`tori [i, de

atunci, petrecuser` foarte pu]in timp singuri. Mai \ntâi, Colt plecase

\ntr-o c`l`torie de afaceri. Iar apoi, p`rin]ii ei sosiser` \n ora[.


Ultimele dou` s`pt`mâni fuseser` dedicate preg`tirilor de nunt`,

cump`r`turilor [i planific`rilor.

Se \ntoarse la parter, \mbr`cat` mai lejer, emo]ionat` la gândul

nop]ii care avea s` vin`. Nu mai era mult, [i avea s` se afle din nou

\n bra]ele iubitului ei.

|n josul sc`rii se opri, auzind voci venind dinspre birou. Una

dintre ele era nervoas`. Tonul lui Colt era \ns` calm, ]inut parc` sub

control. Nu se auzea ce spune. |n schimb, glasul celuilalt b`rbat era

din ce \n ce mai r`spicat. La auzul lui, Raine \ncremeni.

– O, da, \n]eleg c` are un trup de zei]`, dar nu-i o femeie

sofisticat` [i nu apar]ine lumii cu care e[ti obi[nuit. De ce ai luat-o de

nevast`, Colt?

Tim? Ce c`uta aici? {i de ce vorbeau despre ea? Raine se apropie

de u[`, cu gâtul uscat, \ntrebându-se ce anume va r`spunde Colt.

– Ai f`cut-o numai pentru a te r`zbuna pe mine, nu? continu`

vocea iritat`. Haide, s` te aud c` negi.

Unghiile lui Raine i se \nfipser` \n carne. Nu pricepea de ce era

atât de tensionat`. Desigur c` fratele lui va nega. Auzi c` so]ul ei

replica ceva, dar nu \n]elese ce anume. Apoi, zgomotul de pahare,

lucru care \nsemna c` b`rbatul se \ndreptase c`tre barul aflat chiar

lâng` u[`. Astfel c`, de data asta, \l putea auzi foarte clar. Dar

cuvintele lui o \nghe]ar`.

– Ei, [i? Nu-i un schimb corect? Raine \n schimbul lui Stephanie.

Trebuie s` recunosc, \mi face o mare pl`cere s` [tiu c` tu o doreai [i

c` n-o po]i avea.

Nu-i venea s` cread` cele auzite. {i totu[i, nu era nicio gre[eal`.

Acesta fusese r`spunsul so]ului ei. Cu un suspin dureros, \[i puse

JUDEC~}I AMARE 105

mâinile la urechi. Cum discursul r`zbun`tor al lui Colt continua, nu

se putu ab]ine s` asculte [i-[i lu` mâinile de la urechi.

– De ce crezi c` m-am c`s`torit cu ea? Numai [i numai pentru

a-mi savura victoria de fiecare dat` când fac dragoste cu ea.

Inima ei fu parc` str`puns` de mii de s`bii ascu]ite.

Se sprijini de u[`, cu sufletul amar.

Deodat` \ns`, vocile se \ndep`rtar`, [i nu mai putu auzi decât

glasul lui Timothy replicând cu furie. Suspinele o \necau, \i sfâ[iau

pieptul. |ncerc` s` se calmeze, pentru c`-i era greu s` mai r`sufle.

Nu-i de mirare c` b`rbatul nu-i spusese nici m`car o dat` c` o

iube[te. Cel pu]in nu fusese ipocrit [i nesincer!

Se \ndep`rt` de u[` orbe[te, tremurând din toate \ncheiturile. Se

lupt` din greu cu lacrimile care-i \necau glasul. Deci, so]ul ei o luase

\n c`s`torie numai pentru a se r`zbuna! Toat` ura pe care i-o ar`tase

la \nceput se \ntorsese acum \mpotriva lui Tim. Doar c`, \n toat`

aceast` poveste, ea era o victim` inocent`, un simbol al victoriei \n

lupta masculin` pentru suprema]ie. Decizia lui de a o cere \n

c`s`torie nu fusese una entuziast`, impetuoas`, a[a cum i se p`ruse

la \nceput, ci un act calculat cu mult` r`ceal`. Doamne! Cât de mult

o iubise pe Stephanie! se gândi ea, cu inima b`tând plin` de

disperare. Raine intr` \n dormitorul pe care tocmai \l p`r`sise, \n

speran]a c`-[i va reg`si calmul.

Nu mai era fericita mireas` care p`[ise afar` din aceast` \nc`pere

acum câteva minute. |nchise u[a cu putere, ap`rându-se parc` de

cruda realitate a celor auzite. Se trânti pe pat, str`duindu-se s` nu

plâng`. Dac` so]ul ei ar fi auzit zgomot venind de sus, ar fi venit dup`

ea ca s` afle ce se \ntâmplase. Iar ea ar fi trebuit s`-i explice, dar nu


putea. Nu, nu \nc`. Era prea tulburat` pentru a gândi corect, pentru

a vorbi. Singurul lucru pe care mintea ei \l \nregistrase era c`,

printr-o crud` ironie, istoria se repeta. Din nou, dorin]a ei de

\mplinire cu un b`rbat din familia Falloner fusese spulberat`. Dar

acum, durerea era \nc` [i mai mare decât dezam`girea suferit` cu

Tim. Crezuse atunci c` nu va mai tr`i niciodat` o asemenea durere,

dar dragostea adolescentin` pentru Tim nu \nsemnase nimic pe

lâng` pasiunea pe care o sim]ea pentru Colt. De data asta, durerea o

putea ucide. Nu-[i putea imagina cum avea s` dep`[easc` aceste

momente.

Se ridic` de pe pat. Cineva b`tuse \n u[`. |[i [terse lacrimile cu

degete tremur`toare.

– Cine e? \ntreb` ea abia auzit.

– Colt. Pot s` intru?

– Nu, ]ip` ea, speriat`. Nu fi ner`bd`tor. Nu sunt gata \nc`,

ad`ug` ea mai calm, sperând c` panica din vocea ei nu-l nelini[tise.

Cobor \n câteva minute.

Din spatele u[ii, \l auzi chicotind:

– E[ti timid`, draga mea? |ntotdeauna am crezut c` asta nu-i deloc

o calitate. Bine, iubito. Pot s` a[tept. Deocamdat`.

Aceast` remarc` trimise \nc` o s`geat` otr`vit` c`tre inima ei.

Cum putea s` spun` astfel de lucruri, dup` discu]ia pe care tocmai o

avusese cu Tim? Raine se sim]i bolnav` de durere. Colt se retrase \ns`

[i, m`car pentru atâta lucru, \i fu recunosc`toare. |ncercând s`-[i

revin`, se \ntreb` ce putea face de acum \nainte. Trebuia oare s`

coboare [i s` aib` o discu]ie cu so]ul ei? S`-i spun` c` auzise totul? {i

apoi? Cum s` le spun` celor aduna]i pentru a-i s`rb`tori c` nunta

JUDEC~}I AMARE 107

fusese pur [i simplu o mare gre[eal`? Pentru c` asta era! O mare,

mare gre[eal`.

{i totu[i, când ajunse la parter, \[i pierdu curajul [i nu fu \n stare

s` se confrunte cu so]ul ei \n fa]a tuturor. {i, tocmai când se gândea

s`-i vorbeasc` atunci când vor fi singuri, p`rin]ii ei \i ie[ir` \n

\ntâmpinare zâmbind ferici]i [i \mbr`]i[ând-o. Realiz` atunci c` nu

putea face nimic care s`-i r`neasc`. Abia c`s`torit`, fiica lor nu se

putea desp`r]i de so]ul ei. Era ceva greu de \n]eles pentru un cuplu

care rezistase atât de bine anilor de c`snicie.

Zâmbind la rândul ei, le accept` din nou felicit`rile. |l c`ut` din

ochi pe Tim, dar b`rbatul nu se vedea nic`ieri. De ea se apropie [i

Ruth Falloner. Raine se \ntreb` ce ar fi spus femeia dac` ar afla c`

mariajul fiului vitreg nu era decât o fars`, un act de r`zbunare.

Se a[ez` nefericit` lâng` Colt \n ma[ina care-i ducea c`tre avionul

personal al b`rbatului. |ncerca s` nu se gândeasc` la luna de miere

de trei zile pe care aveau s-o petreac` \n sudul Fran]ei. Pân` acum,

crezuse c` va fi o vacan]` de vis. Dar acum... mâinile \i st`teau

\ncle[tate \n poal`.

Tres`ri când Colt \i m`rturisi calm:

– Am primit o vizit` nea[teptat`, cât ai fost \n dormitor s` te

schimbi... Tim.

Raine privi afar`, p`rând indiferent`. Colt \i lu` mâna,

\mpletindu-[i degetele cu ale ei [i-i ridic` bra]ul, s`rutându-i

\ncheietura.

– Nu vrei s` afli ce a vrut?

Gâtul lui Raine deveni uscat. Ah, ar fi trebuit s`-l \ntrebe, s`

simuleze curiozitatea.


– Ce a vrut?

– Cred c` pe tine, draga mea..

|n timp ce vorbea, b`rbatul privea drumul.

– {i tu, ce i-ai spus?

|i era dificil s`-[i p`streze glasul neutru [i calm, când \ntreaga ei

fiin]` tremura.

– C` acum e[ti numai a mea [i c`... te p`strez.

Iat`, aproape c` recuno[tea cele spuse lui Tim. Iar bra]ul lui

posesiv o trase mai aproape.

– E[ti aici, lâng` mine, ad`ug` el.

Se urcar` \n avion. Raine se l`s` pe spate \n scaun, \ncercând s`

se relaxeze. Se dispre]uia pentru c` n-avusese curajul s`-i spun` \n

fa]` tot ce [tia. Avusese aceast` [ans` [i o l`sase s`-i scape, prea la[`

pentru a suporta r`spunsul lui Colt. Desigur, b`rbatul avea s` nege.

Dar dac` n-o va face, ce se va \ntâmpla? Care va fi urm`toarea ei

reac]ie? Trebuia s`-l p`r`seasc`? La acest gând, o cuprinse o durere

inimaginabil`. S` nu-l mai vad` niciodat`? O cuprinse un fior de

ghea]`.

Parc` vedea titlurile primelor pagini ale ziarelor, povestind

despre fata care p`r`sise pe unul dintre fra]ii Falloner \n urm` cu

[ase ani, iar acum, c`s`torit` cu cel de-al doilea, \l p`r`sise imediat

dup` nunt`.

Nu mai ]inea minte cum se petrecuse zborul, [tia doar c`

prezen]a lui Colt n-o impresionase mai puternic decât cea a unui

str`in.

Ajunser` la hotel imediat dup` cin`. Raine \l v`zu pe Colt

semnând \n registru [i-i permise s`-i ia bra]ul [i s-o conduc` spre

JUDEC~}I AMARE 109

camer` sau, mai degrab` c`tre apartamentul \n care aveau s` stea.

U[ile de un alb str`lucitor erau superb sculptate, tavanul era

pictat \n mii de culori, iar mobilierul era deosebit de luxos. Colt era

\ntr-adev`r foarte bogat [i nu f`cuse economii pentru luna lor de

miere.

Lun` de miere! se cutremur` Raine, \ntrebându-se ce putea face

dac` b`rbatul voia s` fac` dragoste. Pentru c` mândria ei nu-i

permitea s` se lase folosit`. Intr` \n dormitorul dominat de un pat

dublu imens [i avu din nou un tremur de nelini[te.

Colt se apropie de ea, \mbr`]i[ând-o.

– E[ti emo]ionat`, draga mea?

O s`rut` pe ceaf`, \nfiorând-o. Fl`c`ri \i alergau prin \ntreg trupul,

iar [oaptele lui trezeau \n ea un r`spuns spontan.

Doamne! Cum mai poate avea aceast` putere asupra mea, dup`

tot ce am aflat ast`zi? se gândi ea.

Gemu u[or, \n semn de protest, dar pasiunea o f`cu s` se cufunde

\n bra]ele b`rbatului.

– Nu vrei s` s`rim peste cin`? \ntreb` el cu glas r`gu[it de dorin]`.

Raine \l privi, paralizat` de frumuse]ea lui neobi[nuit`. Ochii lui

\ntuneca]i, p`rul str`lucitor, fruntea \nalt`, pome]ii proeminen]i,

genele lungi [i negre care d`deau la iveal` foamea din ochii lui de

chihlimbar [i gura lui crud`...

– Nu, eu...

Trebuia s`-i spun`. Acum!

I se puse un nod \n gât, dar se str`dui s` vorbeasc`.

– Colt, nu...

Cineva cioc`ni la u[`, \ntrerupând-o. Un chelner le aduse


[ampanie. Colt turn` \n pahare [i-i \ntinse b`utura. Raine duse cupa

la buze, sim]ind \nc` o dat` c` o p`r`sea curajul.

Din fericire, Colt nu mai insist` cu sugestia de a trece peste cin`.

Ajun[i \ns` \n restaurantul elegant [i str`lucitor, luminat puternic

de candelabre, Raine descoperi c` n-are deloc poft` de mâncare.

Timpul trecea rapid, iar momentul \ntoarcerii \n apartament se

apropia cu pa[i repezi.

– Vrei s` dans`m?

Nu dorea, dar terminaser` masa [i singura [ans` de a amâna

inevitabilul moment al \ntoarcerii la culcare era s` aprobe entuziast`

ideea unui dans. Dar tertipul ei fusese naiv [i inutil. Bra]ele

b`rbatului cuprinzându-i trupul \i readuser` aminte de vraja atingerii

lui. Inima \i plângea dup` cele ce ar fi putut fi.

Aroma lui, c`ldura mâinilor sale erau mai pl`cute decât [i-ar fi

dorit. |[i d`dea seama c` trupul o tr`deaz`, dar n-avea ce face.

Când \n sfâr[it Colt \i suger` s` urce \n camer`, era deja

bucuroas` s`-l urmeze, m`car pentru a \ntrerupe pu]in contactul fizic

dintre ei. Pulsul \i crescu nebune[te când b`rbatul descuie u[a.

Pentru numele lui Dumnezeu, spune-i! strig` o voce din interiorul ei.

Dar Colt o trase spre el [i \nchise u[a cu piciorul, gura lui

c`utându-i buzele cu o dorin]` aproape furioas`.

Inima b`rbatului b`tea lâng` a ei. Deodat`, instinctul de ap`rare

fu mai puternic [i se smulse din bra]ele lui. |n ochii lui citi o \ntrebare

dureroas`.

– Ce s-a \ntâmplat? zise el cu voce tare.

Raine \[i trecu limba pe buze.

– Pur [i simplu nu vreau, r`spunse ea.

JUDEC~}I AMARE 111

Furia se citi pe fa]a lui Colt.

– Vrei s` spui c`... nu m` vrei?

Raine \nghi]i cu greutate.

– |mi pare r`u... [tiu c` n-ar fi trebuit s` vin aici cu tine... s` te las

s` crezi c` totul e \n regul`... dar nu pot trece prin toate astea, Colt.

Nu pot.

Nu [tia exact ce avea s` spun` \n continuare.

– Nu pot face dragoste cu un b`rbat care s-a c`s`torit cu mine

numai din r`zbunare! strig` ea pân` la urm`.

Uimirea se a[ternu pe chipul b`rbatului.

– Despre ce naiba vorbe[ti? \ntreb` el.

Ea \[i trase r`suflarea. Inima \i b`tea cu putere.

– Te-am auzit... vorbind \n birou... \n dup`-amiaza asta.

Cu unghiile \nfipte dureros \n palm`, suspinând cu greutate,

Raine ad`ug`:

– Nu te mai preface, [tiu ce am auzit. Am coborât din dormitor [i

m-am oprit la u[`, auzind voci. Vorbeai cu Tim [i i-ai spus c` te-ai

c`s`torit cu mine numai pentru a te r`zbuna pe el. C` te bucuri de

fiecare dat` când... noi...

– Ai auzit asta? [opti el cu ne\ncredere.

Pentru câteva clipe, i se p`ru c` b`rbatul va izbucni \n râs. Dar

expresia lui redeveni serioas`, grav`.

– Ce altceva ai mai auzit? \ntreb` el, \ncruntat.

– Doamne, Colt! Nu ]i se pare de-ajuns?

El veni c`tre ea, \nalt [i amenin]`tor. De pe chipul lui nu se [terse

expresia de consternare de mai devreme. Ea p`[i \napoi, \ncercând

s` se apere.


– La naiba, Raine, fii rezonabil`. Chiar crezi c` m-am c`s`torit cu

tine numai din r`zbunare?

Raine fu nevoit` s` recunoasc` faptul c` b`rbatul era mult prea

inteligent pentru a lua o decizie major` ca asta dintr-un motiv atât de

pueril.

– O, nu, sunt convins` c` au existat motive mult mai bune, [opti

ea. Ca nevoia de a avea un partener sexual, \l acuz` Raine cu

am`r`ciune. Ca dorin]a de a g`si o mam` pentru Sean!

Ochii lui Colt devenir` mânio[i.

– O s` m` fac c` n-am auzit toate astea, [opti el, p`strându-[i un

ton egal. P`cat c` ai ajuns acolo \ntr-un moment nepotrivit...

– P`cat? repet` Raine nervoas`.

O, acum ar fi dat orice ca b`rbatul s` fi negat toat` povestea! S-o

fi min]it chiar! Orice, numai s-o conving` c` \[i imaginase c` auzite ce

auzise. Dar el nu nega nimic. Lacrimile cu care se luptase pân` acum

\i umplur` rapid ochii.

– P`cat pentru cine? Pentru mine sau pentru tine? ]ip` ea. M-ai

folosit, murmur` ea, nefericit`, ca s` te r`zbuni pe fratele t`u.

|l privi aprig, cu din]ii strân[i.

– Dac` sentimentele mele n-au contat, m`car la el s` te fi gândit.

N-a[ fi crezut c` vrei s`-l r`ne[ti. N-a pl`tit suficient pentru cele ce a

f`cut?

– |n]eleg, r`spunse Colt, de parc` [i-ar fi l`murit \n sfâr[it o

b`nuial`.

Se afla atât de aproape de ea \ncât putea vedea expresia

dureroas`, de parc` \n interiorul lui s-ar fi dat o lupt`. Nu \n]elegea

\ns` \n ce consta aceasta. |n fond, ea fusese cea r`nit`.

JUDEC~}I AMARE 113

– Ce te sup`r` de fapt, Raine? o studie el cu r`ceal`. Faptul c` a[

putea fi monstrul pe care ]i l-ai imaginat? Sau c` am \ntrecut m`sura

vrând s`-l r`nesc pe dragul t`u Tim? Poate c` \nc` ]ii la el, nu?

O privi \ntreb`tor, dar Raine nu zise nimic.

– Bun, s` vorbim atunci despre sentimentele tale. De ce te-ai

c`s`torit cu mine? De vreme ce-mi pui la \ndoial` motivele, trebuie

s`-]i spun c` nu-mi aminesc s` fi primit din partea ta nicio declara]ie

de dragoste.

Nu, a[a ceva nu se \ntâmplase, dar avea motive \ntemeiate pentru

asta. Se temea s` nu fie tr`dat`. Iar dup` cele auzite \n conversa]ia

dintre el [i fratele s`u, aceast` temere devenise o certitudine.

Crezuse cândva c` va veni o vreme când \[i vor putea m`rturisi

dragostea. Dar fusese atât naiv`!

Iar acum, el o acuza c` era \nc` \ndr`gostit` de Tim! Ei bine, dac`

asta credea, era preg`tit` s`-i dea aceast` satisfac]ie.

– N-ai nimic de spus? Dac` \mi amintesc bine, ai avut nevoie de

timp pentru a te gândi la cererea mea \n c`s`torie. A[a c` te pot

\ntreba: de ce te-ai c`s`torit pân` la urm` cu mine? Pentru c` te

temeai s` nu r`mâi \ns`rcinat`? Sau pentru c` nu te puteai lipsi de

mine... \n pat?

Duritatea cuvintelor lui o f`cu s` tresar`. Cum de nu pricepea ce

anume o sup`rase? {i de ce \i cerea s` spun` motivele care o f`cuser`

s` se m`rite cu el, când el \nsu[i fusese atât de rece, de calculat?

Ultima lui remarc` o f`cu s` ro[easc`, amintindu-i cât de mult

sperase ca \ntr-adev`r s` fi r`mas \ns`rcinat`.

– Nu po]i crede c` m-am c`s`torit doar pentru sex! ]ip` ea,

dezgustat`.


|n spatele lor, perdeaua de la balcon flutur` u[or, mi[cat` debriza de afar`. Colt zâmbi.

– Nu mai fi atât de dispre]uitoare, draga mea. Sexul reprezint` ofor]`. {i nu sunt singurul care [tie acest lucru.

Comentariul era general, astfel c` Raine se \ntreb` dac` b`rbatulvorbea despre Stephanie sau despre celelalte femei cu care avuseserela]ii. Oricum, era prea sup`rat` pentru a-i mai p`sa.

– Ei bine, eu nu [tiu! ripost` ea. Iar dac` te gânde[ti c` te voi l`sas` m` mai atingi vreodat`, dup` toate cele m`rturisite lui Tim, te\n[eli amarnic.

Pentru o clip`, crezu c` b`rbatul avea s` replice, dar Colt, cu oexpresie indescifrabil` pe chip, travers` camera [i ie[i, trântind u[a.

JUDEC~}I AMARE 115

Capitolul 8

Luna de miere se \ncheiase. Când Colt opri ma[ina \n fa]a casei, Sean le ie[i \n \ntâmpinare,

\mpreun` cu bunica lui. Raine se for]` s` zâmbeasc` atunci când Rutho s`rut` pe obraz. Dar paloarea ei nu-i sc`p` soacrei.

– Draga mea, ar`]i obosit`, zise aceasta, studiind-o. S` nu-mi spuic` e[ti bolnav`.

Raine arunc` o privire c`tre Colt. B`rbatul \l luase \n bra]e peSean [i-l leg`na. |n ochii lui se citea o fericire nem`surat`.

– M-a obosit zborul [i m-a tulburat, min]i tân`ra, sim]ind din nouacea u[oar` invidie la vederea dragostei dintre tat` [i fiu.

Nu va putea niciodat` s`-l fac` s-o iubeasc` la fel de mult.– Ai zice c` sunt cel mai prost pilot din lume, nu-i a[a, mam`?

interveni Colt, privind c`tre Raine. Ar trebui s` ai mai mult`\ncredere \n so]ul t`u, draga mea.

Tân`ra femeie nu era sigur` de semnifica]ia acestor cuvinte, darsim]ea c` \n spatele lor se ascundea un repro[. |n orice caz, era foarte

clar c` nu se refereau la calit`]ile lui de pilot. Pilota avionul cum f`cea

orice altceva, foarte sigur pe sine [i cu mult` \ndemânare.

Dar altceva o deranja cu adev`rat. Faptul c` el putea glumi, \n

timp ce inima ei era frânt`.

|n ultimele patru zile, rela]ia lor se r`cise. Colt nu \ncercase s-o

mai ating`, probabil de teama c`, dac` o va face, Raine \l va refuza.

Iar mândria lui nu permitea s` se \ntâmple a[a ceva.

|l privi desc`rcând bagajele din ma[in`, amintindu-[i zilele

petrecute \n Fran]a. Vizitaser` podgorii renumite, gustaser` soiurile

de vin din Provence [i b`user` cafea pe terase romantice, conversând

ca doi str`ini politico[i. Dar discu]iile lor aveau ceva straniu [i

frustrant. O singur` dat` \mp`rt`[iser` un contact fizic, [i asta numai

\n clipa când ie[ir` dintr-o catedral`. P`[ind afar` din interiorul

\ntunecat al bisericii, Raine c`lcase gre[it pe o treap` [i, atent, el o

prinsese de mân`. Aceast` atingere avusese efectul unui [oc electric.

Foarte repede, \[i tr`sese mâna dintr-a lui, refuzând s` con[tientizeze

senza]iile pe care contactul degetelor sale i le treziser`. |l dorise chiar

[i atunci, recunoscu ea, temându-se de propiile sentimente. Nu

trebuia s`-l lase s` vad` cât de afectat` era de prezen]a lui.

|ntr-o zi, era sigur`, mariajul lor avea s` se termine [i [tia c` avea

s` sufere grave consecin]e dac`-l l`sa s`-i descopere adev`ratele

sentimente. Iar dac` ar fi fost gravid`...

Un vânt u[or b`tea dinspre plaj`, mângâind brazii. Raine fu

str`b`tut` de un fior rece, \n ciuda soarelui.

– M` bucur c` v-a]i \ntors. Lui Sean \i era dor de Colston... va fi

mult mai bine s` aib` pe cineva mereu \n preajm`... \n afar` de

doamna Bisson. De asta are nevoie.

JUDEC~}I AMARE 117

Doamna Bisson era o femeie \n vârst`, nu foarte r`bd`toare [i

foarte pu]in comunicativ`. Nu era o bun` \nlocuitoare a mamei

care-i lipsea b`iatului. Raine realizase acest lucru de prima oar` când

o cunoscuse pe menajera lui Colt.

Zâmbi c`tre Ruth, \ntrebându-se stânjenit` ce ar spune soacra ei

dac` ar afla c` mariajul lor debutase dezastruos [i c` fiul ei vitreg [i

so]ia lui dormeau deja \n camere separate.

– Raine va sta aici? se bucur` Sean. Tot timpul?

Entuziasmul din glasul lui o impresion` pe Raine [i totodat` \i

spori nelini[tea. Fusese de acord, \n timpul scurtei lor logodne, c` va

renun]a la serviciu [i va avea grij` de Sean. {i acum \[i dorea la fel de

mult asta, dar inima i se strânse din nou, amintindu-[i cât de mult \[i

dorise s` devin` mam`, s` fie so]ia lui Colt...

– Nu-i normal ca mamele [i ta]ii s` locuiasc` \mpreun`? \ntreb`

Colt. }i-am spus sâmb`t` c` ea e... noua ta mam`. Trebuie s` nu ui]i

s`-i spui a[a, [i nu Raine. Ei, [i acum... du-te la ea [i \ntâmpin-o la fel

de frumos ca pe mine.

Sean zâmbi larg [i, spre amuzamentul tuturor, fugi c`tre noua lui

mam` cu bra]ele deschise. Raine râse [i-l \mbr`]i[`. |ntâlni apoi

privirea neclintit` a lui Colt asupra ei [i, dincolo de zâmbetul lui de

aprobare, z`ri un lucru care o puse pe gânduri. Un soi de mul]umire,

de \ngâmfare stranie. Colt pricepuse afec]iunea ei pentru Sean [i, \n

mod absurd, se folosea de ea. Raine avu ciudata senza]ie c` e prins`

\ntr-o capcan`.

***


Nu era \ns`rcinat`. Când realiz` acest lucru, la dou` zile dup`

plecarea lui Ruth, o parte din ea se sim]i u[urat`. Dar, \n acela[i timp,

parc` \i p`rea r`u.

Preg`tindu-se pentru o plimbare cu Sean \n ma[in`, st`tea la

m`su]a de toalet`, aranjându-[i p`rul. Uimit`, descoperi o trist`

resemnare \n ochii ei verzi. Oare chiar sperase c` va purta \n pântece

copilul lui Colt? |n fond, b`rbatul o luase de so]ie doar pentru a se

r`zbuna pe cel care \ndr`znise s`-i seduc` so]ia.

Un val de dezgust fa]` de sine \ns`[i o str`b`tu. Doamne,

cuno[tea prea bine capacitatea lui de r`zbunare! |i sim]ise direct

puterea! Dar oare setea lui de r`zbunare fusese generat` de

dragostea pentru Stephanie? De orgoliul lui r`nit? De tr`darea lui

Tim? Sau de toate acestea la un loc? Oricum ar fi fost, o durea s` [tie

c` ea nu era decât un instrument al r`zbun`rii. Cu un imens efort de

voin]`, \[i st`pâni lacrimile de durere la gândul c`-l iubea \nc` pe

acest b`rbat.

Se duse dup` Sean, dar \nainte se opri s`-i telefoneze doctorului,

pentru a-[i face o programare.

|nainte de c`s`torie, hot`râse \mpreun` cu viiorul so] c` vor

\ntemeia o familie [i c` vor avea copii, dar acum nu mai era atât de

sigur` de \n]elepciunea acestei decizii. {i, de[i Colt nu \ncercase \nc`

s` fac` dragoste cu ea, nu avea cum s` treac` prea mult timp pân`

când b`rbatul s`-[i revendice drepturile conjugale. {i apoi, nu putea

ignora faptul c` se sim]ea extrem de atras` de el. Astfel, voia s` fie

sigur` c`, chiar dac` va \ncerca s-o seduc` iar ea va fi destul de naiv`

pentru a ceda, cel pu]in nu va r`mâne gravid` \n urma unei sl`biciuni

de moment.

JUDEC~}I AMARE 119

|ncerc` s`-[i ascund` nefericirea sub un zâmbet cald \n fa]a lui

Sean. Dup` o vreme, zâmbetul veni de la sine, pentru c`-i f`cea

pl`cere s`-l vad` fericit, privind cu \ncântare \n jur frumuse]ile

insulei.

Se \ntoarser` acas` abia c`tre sear` [i, dup` cin`, jucar` c`r]i. La

culcare, Sean o rug` pe Raine s`-i citeasc` o poveste, de[i el \nsu[i

putea citi foarte bine.

Copilul adormi \nainte ca povestea s` fie terminat`, iar Raine

r`mase lâng` el. |l iubea mult, pentru c` era o parte din Colt, o parte

inocent`, \nc` neatins` de durere [i de ur`. Sau poate de dragoste...

Pentru c` dragostea \l f`cuse a[a cum era acum. Dragostea, deziluzia,

durerea. |[i amintea prea bine cât de r`nit`, de distrus` fusese de

tr`darea lui Tim. Crezuse \n el, fusese \ndr`gostit` de acel b`rbat. Iar

atitudinea lui Colt trebuia interpretat` prin prisma durerii pe care

i-o provocase tr`darea oamenilor pe care-i iubise. Dac` ar fi putut s`

ajung` la adev`ratul Colt! se gândi ea cu regret. B`rbatul care-l iubea

pe Sean cu o dragoste ne]`rmurit` era adev`ratul Colt, dincolo de

masca sa cinic`. Chiar [i suspiciunea dureroas` c` so]ul ei putea fi

\nc` \ndr`gostit de Stephanie putea fi \ndurat` dac`, \n timp, \l putea

face s-o iubeasc` pe ea...

Se duse s` trag` draperiile, sperând ca ridicolele ei dorin]e s`

poat` disp`rea. Cobor\ [i se a[ez` \n fotoliu, \ncercând s` citeasc` o

carte istoric`. De obicei, ar fi g`sit aceast` lectur` foarte antrenant`,

dar acum nu se putea concentra [i nu reu[i s` parcurg` nici m`car

o pagin`. Pân` la urm`, \nchise cartea [i o puse lâng` ea, auzind cheia

\n u[`.

Primul impuls fu acela de a se ridica [i a-[i \ntâmpina so]ul. |ns`


mândria r`nit` n-o l`s` [i, când Colt intr` \n camer`, se afla \nc` \n

fotoliu, cu cartea \n poal`.

B`rbatul zâmbi ironic.

– Te pui la curent cu aristocra]ia francez`? \ntreb` el.

Travers` camera cu gra]ia natural` obi[nuit`. Costumul bej pe

care-l purta \i scotea \n eviden]` bronzul tenului [i str`lucirea

p`rului. V`zându-l apropiindu-se de ea, Raine deveni tensionat`.

Ridic` volumul [i citi numele autorului.

– Are un stil destul de lejer, nu?

– Da, r`spunse ea r`gu[it`, emo]ionat` de apropierea lui.

– Ce ai f`cut ast`zi? relu` el.

Ea privi \n sus c`tre el, sim]indu-[i inima b`tând s`-i sparg`

pieptul.

– Am ie[it la plimbare cu Sean.

Zâmbind, Colt se aplec` spre ea [i o s`rut`, luând-o prin

surprindere.

Acesta era primul contact fizic dintre ei din ziua nun]ii [i dorin]ele

ei frustrate ie[ir` la iveal`.

Ochii lui se \ngustar`.

– Cât mai ai de gând s` te min]i singur`, draga mea? \ntreb` el pe

un ton nep`s`tor, a[ezându-se \n fotoliul din fa]a ei.

Cu inima b`tându-i mai tare decât de obicei, Raine \[i mu[c`

buzele. B`rbatul era perfect con[tient de efectul pe care-l avea asupra

ei [i asta o \nfurie. R`zbunarea nu era \ns` o solu]ie. N-ar fi f`cut

decât s`-i arate cât de mult o tulbura, hot`r\ ea cu triste]e.

|l privi calm.

– Sean \[i dore[te un iaz numai al lui. Nu mi-a vorbit decât despre

JUDEC~}I AMARE 121

asta, toat` dup`-amiaza. Cred c` poate fi f`cut lâng` magnolie, dar

voiam s` vorbesc cu tine mai \ntâi.

|n privirea lui citi o u[oar` mirare.

– Acum, tu e[ti mama lui, iar asta e casa ta. Nu trebuie s`-mi ceri

aprobarea, r`spunse el, pe jum`tate nervos. Po]i face tot ce vrei,

ad`ug` el, ridicându-se [i ie[ind din camer`.

Peste câteva clipe, \l auzi urcând. |i venea s` urle de disperare.

Cum \[i putea asuma rolul de so]ie, când [tia prea bine c` nu este

iubit`? se \ntreb` ea nefericit`. R`nit`, incapabil` s` mai suporte \nc`

o sear` de conversa]ie politicoas` [i t`ceri jenate, se duse \n buc`t`rie

s` verifice mâncarea, puse masa pentru o singur` persoan` [i se

hot`r\ s` fac` o baie.

Ie[ind din cad` o jum`tate de or` mai târziu, calm` [i relaxat`,

realiz` c` uitase s`-[i aduc` halatul de baie, astfel c` fu nevoit` s` se

\nf`[oare \ntr-un prosop.

Pe hol, auzi telefonul sunând. Cum Colt nu r`spundea soneriei

insistente, se gr`bi pân` la aparatul aflat \n dormitorul matrimonial.

Aici trebuia s` fie camera lor, se gândi ea, dar numai Colt o folosea.

Cu strângere de inim`, \[i aminti cum aleseser` \mpreun` culorile de

toamn` ale zugr`velii pentru a se potrivi cu mobilierul din lemn de

stejar [i cu deja existentul covor. Ridic` receptorul.

Se dovedi c` era gre[eal` [i \nchise telefonul. Stângace, d`du din

gre[eal` cu mâna peste ni[te monede care se aflau lâng` telefon [i le

auzi c`zând \ntre noptier` [i pat. Se opri ca s` le adune de pe jos, dar

una dintre ele se rostologise sub pat. {i tocmai de cealalt` parte!

realiz` ea cu o grimas`.

Se aplec` [i descoperi moneda, apoi \ntinse mâna s-o scoat`.


user

Formato

gianninajolys

Deodat`, auzi un zgomot lâng` ea [i ridic` privirea. Colt o studia din

pragul u[ii.

– Ei... stai confortabil? \ntreb` el. N-ar fi mai bine s` te a[ezi pe

pat?

Glasul lui p`rea amuzat [i totodat` u[or iritat. Raine se ridic`, cu

obrajii \n fl`c`ri.

– Am venit s` r`spund la telefon, explic` ea, \nregistrând vag c`

b`rbatul se schimbase \ntr-o c`ma[` bej [i ni[te pantaloni \nchi[i la

culoare.

– De sub pat? \ntreb` el curios, plimbându-[i privirea pe trupul ei

pe jum`tate gol.

Raine realiz` c` felul \n care fusese descoperit` era foarte ciudat,

astfel c` deschise palma [i-i ar`t` monedele recuperate de pe jos,

\nainte de a le a[eza la locul lor, lâng` telefon. Tot acolo se aflau [i

cheile b`rbatului, remarc` Raine. Probabil c`-[i golise buzunarele

\nainte de a se schimba.

– Tu nu r`spundeai, se justific` Raine, urm`rindu-l cu privirea

cum se apropia de ea [i-i bloca drumul.

Dac` ar fi f`cut un pas \napoi, ar fi c`zut probabil pe pat, a[a c`

alese s` r`mân` pe loc.

– Eram afar`, c`utând un loc potrivit pentru iaz, r`spunse Colt,

p`rând la fel de calm pe cât de tulburat` era ea. Cred c` te-ai gândit

foarte bine... \n leg`tur` cu amplasarea. Ai ridicat receptorul chiar \n

clipa \n care am r`spuns eu din hol. Cine era?

Apropierea lui o nelini[tea din ce \n ce mai mult, con[tient` fiind

c` era foarte sumar \mbr`cat`. Cl`tin` din cap, incapabil` s`

vorbeasc`. Auzi ca prin vis ceasul b`tând ora exact`. El se apropie de

JUDEC~}I AMARE 123

ea, ignorându-i reac]ia de team`.

– Colt... te rog... zise ea, când b`rbatul o lu` de mân`.

– {tiu, [tiu, spuse el, r`gu[it. Nu m` vrei... {tii... c` purtai acela[i

prosop [i prima oar` când te-am s`rutat? Nu vei afla niciodat` cât de

mult m-am str`duit s` nu... facem dragoste \n seara aia, adùg` el cu

ochii clipind de dorin]` [i cu respira]ia tìat`.

Sim]urile ei o luar` razna. |[i puse mâinile pe piept, \ncercând s`

se apere.

– Dar acum, nu mai am de ce s` m` ab]in, nu-i a[a, Raine? adùg`

Colt.

|ncerc` s` se \ndep`rteze de el, dar el o prinse de umeri,

]intuind-o pe loc. Se zb`tu, dar zadarnic. Singurul lucru pe care reu[i

s`-l fac` fu s`-[i piard` prosopul.

– Uite ce-ai f`cut, draga mea, zâmbi b`rbatul.

Ochii lui \i privir` cu apreciere trupul gol. Speriat`, Raine realiz`

c` era adev`rat. Colt nici m`car nu atinsese prosopul. Numai prin

efortul de a se debarasa de el \l pierduse. R`mase \n bra]ele lui,

tremurând. Colt \i s`rut` umerii [i gâtul. Atingerea buzelor lui o f`cu

s` con[tientizeze pentru a mia oar` cât de mult \l dorea. Sub degetele

ei, sim]ea b`tìle inimii lui. Pe jum`tate con[tient`, auzea zgomotele

serii de var`. Vitele se \ntorceau de la p`[une, greierii cântau [i, atra[i

de l`mpile aprinse, fluturii de noapte se \nvârteau haotic, lovindu-se

de abajururi.

– Nu, nu, [opti Raine, când s`ruturile lui dulci devenir` mai

pasionale.

El nu-i lu` \n seam` protestele [i, sprijinind-o cu o mân`, o aplec`

u[or pe pat.


Sim]urile ei se aprinser`.

– Vrei s` te las \n pace... s` neg c` te doresc? \i [opti el la ureche,

respirând cu greutate. Nu pot. Pentru c` te vreau, Raine... foarte

mult.

Vocea lui tremura de dorin]`, f`când-o s` priceap` cât de aproape

era s`-[i piard` controlul lui obi[nuit.

Trebuia s`-l opreasc`! se gândi ea. Dar \i era greu s`-l \mping`, iar

suspinul ei de protest fu redus la t`cere de gura lui lacom`. F`r` s`

vrea, \ncepu s`-l s`rute la rândul ei, iar mâinile ei \i cùtau trupul.

Gemu, pierdut`.

– Ce e, Raine? Ce-]i dore[ti?

Surprinz`tor, b`rbatul p`rea la fel de vulnerabil cum se sim]ea [i

ea. Ce voia? S` fac` dragoste cu el.

Dar el p`ru s`-i citeasc` gândurile [i ripost`.

– Nu, nu, cl`tin` el din cap. Când mi te d`ruie[ti, a[ vrea s` fie

pentru c` mintea [i inima ta m` vor, nu trupul tù.

Cuvintele lui o smulser` din vraja momentului [i o aduser` \napoi

la cruda realitate. B`rbatul \[i revenise total [i era din nou sigur pe

sine, \n timp ce ea tremura \nc`.

– Trebuie s` ie[im din situa]ia asta ridicol`, adùg` Colt.

{i cum aveau s` fac` asta? se \ntreb` Raine. Cum avea s` justifice

faptul c` se c`s`torise cu ea numai pentru a-[i duce la bun sfâr[it o

r`zbunare mâr[av`?

|[i ridic` genunchii la gur` pentru a nu mai r`mâne descoperit`

\n ochii lui [i zise \n [oapt`:

– Nu vreau s` vorbesc despre asta.

– Va trebui s` vrei, ripost` el cu r`ceal`. Ar fi bine s`-]i vii \n fire

JUDEC~}I AMARE 125

[i s` nu te mai compor]i ca un copil \nc`p`]ânat [i r`sf`]at...

Un mic strig`t venind din camera al`turat` \l opri \n mijlocul

propozi]iei. Sean se trezise dintr-un co[mar [i-[i striga tat`l. Cu toate

astea, Colt nu reac]ion` imediat. Mai privi o vreme c`tre Raine, cu o

ciudat` dorin]` amestecat` cu o urm` de disperare.

Dar ea se ridic`, \ncercând s` ajung` la Sean. |ncet, cu mare

blânde]e, el o \mpinse la loc pe pat, amintindu-i c` era goal`. Apoi,

cu gesturi tandre, o \nveli \n plapum`.

– Draga mea, [opti el, va trebui s`-]i dai seama, o dat` pentru

totdeauna, de ce naibii te-ai c`s`torit cu mine.

Apoi ie[i, l`sând-o tremurând sub plapum`. Cum de avea curajul

s`-i pun` la \ndoial` motivele? Dar ra]iunea pentru care el se

c`s`torise cu ea?

|n urm`toarele zile, nu-l prea v`zu. Când nu se afla la birou, era

plecat \n c`l`torii sau se ocupa de ferm`. Lui Raine i-ar fi pl`cut s`-l

ajute, dar via]a lor personal` dificil` \mpiedica existen]a oric`rei

rela]ii profesionale. Astfel c` nu-i mai r`mânea decât s` stea acas`,

singur` sau cu Sean.

A doua zi dup` ce ob]inuse acordul lui Colt, se ocup` de

angajarea muncitorilor pentru realizarea iazului. |[i aminti c`

b`rbatul \i spusese c` aici era casa ei [i c` putea face orice dorea.

Bucuroas`, \[i d`du seama c` existau destule lucrurile pe care le-ar fi

dorit schimbate \n cas`. Voia s` fac` acest c`min mai intim, mai

confortabil. |ncepu s` fac` o list` a schimb`rilor: mai multe plante,

l`mpi cochete pentru col]urile \ntunecate, perne noi [i perdele.

Aproape c` uitase cât de nefericit` era, preocupat` de potrivirea

culorilor, de alegerea materialelor [i de asortarea viitoarelor achizi]ii


cu mobilierul existent.

Entuziasmul ei de moment o p`c`li chiar [i pe prietena ei Colette,

cu care se \ntâlni \ntr-o bun` zi s` ia prânzul.

– V`d c`-]i merge bine \n c`snicie, o \ntâmpin` aceasta.

Raine râse cu greutate. O, dac` prietena ei ar fi [tiut... Dar voia

s`-[i ascund` problemele din cuplu. Era o chestiune prea personal`

pentru a fi \mp`rt`[it` cu cineva.

– {tii... m-am hot`rât, ad`ug` Colette... \n sfâr[it, am acceptat s`

m` c`s`toresc cu Dave. Dar peste un an sau... mai bine.

– Felicit`ri! exclam` Raine, plin` de fericire.

Dar Colette nu p`rea prea entuziasmat`.

– Câteodat` mi-a[ dori ca Dave s` fi procedat asemenea lui Colt.

S` m` z`p`ceasc`... s` m` oblige \ntr-un fel s` m` m`rit cu el, zise ea.

Sunt cam la[`, nu? Oricum, m` bucur foarte mult c` ]ie \]i merge

bine.

Raine se \ncrunt`. Se sim]ea \ngrozitor s`-[i \n[ele astfel prietena.

Nespunând nimic, min]ea, \i ascundea adev`rul. Când Colette

schimb` subiecul, \i fu recunosc`toare. |i ar`t` prietenei

cump`r`turile f`cute. Alesese ni[te ciucuri originali pentru prinderea

perdelelor [i vase pentru flori \n culori fermec`toare.

– {i iubitul t`u so] ce crede despre ideea ta de a re\mprosp`ta

atmosfera c`minului? \ntreb` Colette râzând.

|ntrebarea o duru, reamintindu-i problemele pe care le avea cu

"iubitul ei so]", dar se str`dui s` zâmbeasc`.

Ochii alba[trii ai Colettei o supravegheau cu aten]ie.

– |l iube[ti foarte mult, nu-i a[a? \ntreb` tân`ra.

Da, da, \l iubea imens, recunoscu ea \n gând, luptându-se cu

JUDEC~}I AMARE 127

lacrimile care amenin]au s`-i inunde privirea. |l iubea prea mult.

Putea s` se confrunte cu aceast` situa]ie [i s`-i suporte consecin]ele,

atâta vreme cât Colt nu va descoperi dragostea ei.

Dup` ce se desp`r]i de Colette, Raine \[i termin` cump`r`turile

[i-l lu` pe Sean de la [coal`, \nso]indu-l pân` acas` la colegul lui,

care-[i s`rb`torea ziua de na[tere. A doua zi fiind sâmb`t`, Sean avea

s` r`mân` peste noapte la prietenul lui.

Raine \i \nmân` cadoul [i Sean o privi cu mare satisfac]ie.

– E exact ca ma[ina lui tati, zise el cu o tres`rire de triumf.

Raine \l s`rut`.

– Da, exact ca a lui tati, [opti ea, privindu-l intrând \n casa

colegului cu mândrie [i gândindu-se c` nu l-ar fi putut iubi mai mult

nici dac` ar fi fost propriul ei copil.

Ajuns` acas`, realiz` ultimele retu[uri ale decorului [i-[i admir`

munca, satisf`cut` de c`ldura [i intimitatea pe care noile elemente o

ofereau c`minului.

Apoi, \ncepu s` scrie o scrisoare p`rin]ilor s`i, [tiind c` ace[tia

a[teptau ve[ti de la ea. Le povesti pe scurt \ntâmpl`rile de dup`

nunt`, f`r` s` intre \n detalii [i mai ales f`r` s` le povesteasc`

problemele c`sniciei ei.

Dup` ceea, sim]ind nevoia de a auzi glasul lui Colt, ridic`

receptorul [i-l sun`, sub pretextul c` voia s` afle când avea s` se

\ntoarc` acas`.

– Colt e la o \ntâlnire cu domni[oara Day de la prânz [i a spus c`

nu se va \ntoarce decât foarte târziu, o inform` Sheila. S`-i transmit

ceva?

– Nu, mul]umesc, r`spunse Raine, punând la loc receptorul, cu o


ciudat` [i ridicol` emo]ie.

Jocelyn Day se \ntorsese deci pe insul` [i, probabil, atitudinea ei

fa]` de Colt r`m`sese aceea[i. {tia c` era un sentiment prostesc, dar

era geloas`. |n fond, Colt era un b`rbat s`n`tos [i puternic, iar ea nu

fusese tocmai generoas` cu \ndatoririle ei conjugale.

|ncercând s` se gândeasc` \n alt` parte, se hot`r\ s` ias` s` alerge.

Se schimb` rapid \n maiou [i [ort [i alerg` pân` la ferm` [i \napoi.

|ntoars` acas`, \[i prepar` o gustare [i apoi f`cu un du[.

Era aproape dezbr`cat` când auzi o ma[in` sosind \n fa]a casei.

Inima \i b`tu mai repede. Colt! Dac` era el, atunci \nsemna c`-[i

uitase cheia, de vreme ce suna la u[`.

Acas` nu se mai afla nimeni. Doamna Bisson era liber`.

Punându-[i un capot din m`tase, Raine se duse s` deschid`.

|n prag se afla Timothy, sprijinit \n baston. Umbrele serii f`ceau

ca cicatricea sa s` arate foarte ciudat, aproape sinistru.

– Ei... \ncepu el cu un surâs dubios, privind-o insistent. Am picat

\ntr-un moment nepotrivit? Am \ntrerupt ceva?

Raine \l privi, nervoas`.

– Ce dore[ti? \ntreb` ea.

Tim pocni din limb` dezaprobator, dându-[i la o parte p`rul de

pe frunte.

– V`d c` nu m` prime[ti cu bucurie, observ` b`rbatul. {i totu[i,

suntem cumna]i, nu-i a[a? De fapt, dac` ]in bine minte, nici m`car

n-am apucat s` s`rut mireasa...

– S` nu \ndr`zne[ti, se ap`r` Raine.

Ocolind-o, b`rbatul reu[i s` intre \n hol.

Arunc` o privire asupra salonului, observând schimb`rile de

JUDEC~}I AMARE 129

decor, apoi se \ntoarse c`tre cumnata sa.

– Unde e Colt? \ntreb` el.

– Nu-i acas`, r`spunse ea.

Imediat \ns` regret` c` vorbise, sesizând \n ochii lui o sclipire

nepl`cut`. Oare era u[urat? se \ntreb` ea, realizând c` b`rbatul

bùse.

– Da? Munce[te pân` târziu? Foarte... nedrept fa]` de proasp`ta

lui so]ie.

– N-a[ zice, coment` Raine, reu[ind s`-[i p`streze calmul, \n ciuda

comportamentului bizar al lui Tim. Dac` nu te superi, adùg` ea,

]i-a[ fi recunosc`toare dac` ai pleca.

El ridic` din umeri cu indiferen]` [i \nchise u[a \n urma lui.

– Ce naiba faci? \ntreb` Raine, tres`rind u[or de spaim`.

– Când se \ntoarce so]ul tù?

Raine \nghi]i cu greutate, \ndep`rtându-se de el.

– Cât de curând, se bâlbâi ea, neavând nici cea mai vag` idee

despre momentul \ntoarcerii lui Colt.

Timothy o studie cu gravitate.

– Min]i, observ` el. Habar n-ai când se va \ntoarce. Lucrurile nu

merg prea bine \n aceast` c`snicie, nu-i a[a? \ntreb` el cu bucurie \n

glas.

Era un tip iste], nu putea nega asta.

– }i-ar pl`cea s` fie a[a, nu? \l acuz` ea cu am`r`ciune.

|n fond, Tim era singura persoan` care cuno[tea adev`ratul motiv

pentru care Colt se \nsurase cu ea [i b`nuia c`, \n egoismul lui,

b`rbatul ar fi fost extrem de fericit dac` ar fi aflat c` mariajul lor era

o fars`.


– Nu, Raine, a[ vrea s` te v`d fericit`.

Surprins` de aparenta sinceritate a declara]iei lui, Raine nu se

ap`r` când b`rbatul o prinse de cot.

– Trebuie s` vorbim, insist` el, \ntorcând-o cu fa]a c`tre el. Nu

ne-am mai v`zut \ntre patru ochi de când... s-au \ntâmplat toate acele

lucruri.

Raine pricepu c` se refer` la accident [i la desp`r]irea lor.

– Colt crede c` am venit aici \n acea noapte pentru a-i povesti

problemele mele, continu` Tim cu un glas aspru, nepl`cut. Dar [tiam

foarte bine c` se afl` \n Anglia. Venisem s-o v`d pe Stephanie, beat

cum eram, s`-i spun c` totul se sfâr[ise \ntre mine [i ea. |i

telefonasem deja s`-i spun c` vin \ncoace. Cred c` a b`nuit de ce

vreau s` vin... pentru c` s-a sup`rat [i a insistat s` vin` ea la mine...

Probabil voia s` m` conving` s` nu renun] la rela]ia noastr`. Cred c`

se \ndrepta c`tre apartamentul meu, când m-am ciocnit cu ma[ina ei,

\n acea noapte. Dar n-am vrut s` se \ntâmple a[a ceva.

Cu un geam`t surd de durere, \[i l`s` fa]a \n palme. Luat` prin

surprindere de neobi[nuita lui izbucnire, Raine fu cuprins` de mil`.

– La \nceput, nici nu m` gândeam s` fiu cu ea, ad`ug` Tim, dar,

Doamne! Era atât de insistent`! Orice b`rbat ar fi cedat pân` la

urm`... Nu m` a[tept ca fratele meu s` \n]eleag` asta... el are o voin]`

de fier. Orice b`rbat ar fi f`cut acela[i lucru... Colt ar fi trebuit s` fie

un supraom ca s-o poat` mul]umi. Era bolnav`, Raine! Dar \mi pare

teribil de r`u pentru c` te-am pierdut [i i-am distrus via]a lui Colt...

Vocea i se frânse. Tim plângea. Cuprins` de mil`, Raine se

apropie de el [i-l atinse u[or pe mân`.

Ca [i cum abia a[tepta acest gest, Tim o lu` \n bra]e [i-[i \ngrop`

JUDEC~}I AMARE 131

fa]a \n p`rul ei, suspinând.

Era un copil, se gândi ea – slab [i vulnerabil. Oare ce g`sise la el?

Dar mila \nvinse [i \ncepu s`-l mângâie pe cap. |n timp ce-l lini[tea

\ns`, realiz` c` toat` simpatia [i compasiunea ei se \ndreptau c`tre

Colt.

Deci, mariajul cu Stephanie fusese o fars` sinistr`! Colt suferise

probabil foarte mult.

Deodat`, Tim tres`ri de spaim`.

– Ce naiba...

Colt se afla \n cadrul u[ii, fulgerându-i cu privirea.

– Pleac` imediat de aici, url` el, venind spre Tim cu pumnii

strân[i. Pleac` imediat sau Dumnezeu [tie ce se poate \ntâmpla!

Timothy se albi la fa]`. Era [ocat [i \nspìmântat. Colt avea o

expresie amenin]`toare.

Cu mi[c`ri tremur`toare, Tim \[i lu` bastonul [i, cu o vitez`

surprinz`toare, se gr`bi s` plece din calea fratelui. Ajunse rapid la u[`

[i p`r`si casa. Raine r`mase s`-l \nfrunte pe Colt.

– Ce naiba se petrece aici? mormì b`rbatul. De asta m-ai sunat?

O, da... Sheila mi-a l`sat un bilet. Ce f`cea]i aici? Voiai s` vezi când m`

\ntorc acas`, pentru a te \ntâlni cu amantul tù?

Cu chipul \nfl`c`rat de aceste acuza]ii stupide [i neadev`rate,

Raine replic` scurt:

– Nu fi ridicol. Nu l-am chemat eu aici.

– Dar te-am g`sit \n bra]ele lui! o acuz` el.

R`nit` de presupunerile lui absurde, Raine urc` \n dormitor,

\ndep`rtându-se de furia lui.

Dar Colt o urm`.


– O, nu! strig` ea, auzindu-i pa[ii.

La u[a dormitorului, b`rbatul o ajunse din urm` [i o prinse de

bra], silind-o s` se \ntoarc` spre el.

– Auzi ce-]i spun? Vreau o explica]ie pentru scena de mai

devreme.

Ochii ei \l privir` cu ne\ncredere.

– Nu-]i datorez nicio explica]ie, Colt, zise ea cu r`ceal`,

smucindu-se s` scape. Dac` a[ \ncerca s`-]i explic, nu m-ai crede. E[ti

atât de m`cinat de dorin]a de a te r`zbuna pe Tim, \ncât nu te

gânde[ti decât la a-l r`ni, f`r` s` conteze c` m` implici [i pe mine,

care sunt nevinovat`. Chiar crezi c` m-a[ fi c`s`torit cu tine, dac`

voiam s` am o rela]ie cu el?

– De ce nu? \ntreb` el cu un scepticism rece, \naintând spre ea.

Am \nv`]at s` nu mai am niciodat` \ncredere \n motivele unei femei.

– Nu sunt Stephanie! url` ea, intrând \n \nc`pere. Doamne, Colt,

ce fel de femeie crezi c` sunt?...

Pentru a-[i face de lucru, Raine se \ndrept` c`tre sertarele cu

lenjerie [i scoase din`untru prosoape curate pentru baie.

Degetele lui se \nfipser` în carnea bra]ului ei, oprind-o \n loc.

Ochii lui ageri remarcar` \ndat` folia de medicamente care se afla \n

sertar.

– So]ia mea mi-a cerut s` n-o mai ating [i ia, totu[i, contraceptive?

\ntreb` el.

Din tonul lui dur, se putea ghici cu u[urin]` la ce anume se

gândea. {i, \ntr-adev`r, \ntreaga \ntâmplare o dezavantaja.

– Am motivele mele, [opti ea, speriat`.

{tia c` nu-i va putea explica niciodat` care sunt acestea.

JUDEC~}I AMARE 133

– Ce fel de motive, Raine? relu` el, cu o voce joas` [iamenin]`toare.

Ce putea spune? Cum se putea ap`ra? Trebuia s`-i spun`adev`rul? Trebuia s` m`rturiseasc` faptul c`-i era team` ca el s` n-ooblige s` fac` dragoste [i ea s` nu se poat` ap`ra?

Deodat`, nervii \i cedar`. Voia s`-l r`neasc`, s`-l umileasc`.– Ce e, Colt? ]ip` ea. Nu po]i suporta gândul de a pierde dou`

so]ii \n favoarea aceluia[i b`rbat?Colt deveni palid. Atunci, [i-ar fi dorit s` nu fi spus aceste cuvinte

otr`vite. Dar era prea târziu. |ncerc` s` plece din calea lui [i ]ip` scurtcând b`rbatul o prinse cu t`rie de umeri.

– Ah... [opti el.O ridic` de jos ca pe un fulg [i o trânti pe patul moale.– Colt, nu! strig` ea.Dar b`rbatul n-o ascult` [i se aplec` asupra ei, cu for]a trupului

s`u masiv.Raine \nchise ochii, tremurând.Apoi, surprinz`tor, b`rbatul se ridic` [i plec` din camer`. Peste

câteva clipe, auzi u[a de la intrare trântindu-se [i ma[ina demarând.


Capitolul 9

Raine se trezi a doua zi diminea]a cu o durere teribil` de cap.Descoperi cu uimire c` so]ul ei nu se \ntorsese \nc` acas`. Patul luinu fusese desf`cut. Nefericit`, se \ntreb` unde \nnoptase. S` fi fost cuJocelyn Day? Nu putea suporta acest gând [i nu era deloc o consolarefaptul c`, trebuia s` accepte, ea \l \mpinsese c`tre acea femeie.

Era adev`rat c` nu se c`s`torise cu ea din dragoste, se gândi ea,privindu-[i chipul palid reflectat \n oglind`. Dar o tratase mereu curespect [i ea, la rândul ei, ar fi trebuit s`-i arate acela[i respect.Durerea de pe chipul lui când \i spusese acele cuvinte nebune[ti var`mâne \n memoria ei pentru totdeauna. Chiar dac` era vorba numaidespre orgoliul lui masculin r`nit, realizase c` acea ran` fusese foartegrav`.

Ce o f`cuse s` spun` acele lucruri \ngrozitoare? se \ntreb` ea. Da,o provocase, dar gestul ei r`mânea de neiertat.

|mbr`c` blugii [i-[i puse un pulover, pentru c` diminea]a erar`coroas`. Apoi, cobor\ la parter s`-[i fac` o cafea. Fiindu-i dor de

Sean, era gata s` sune acas` la prietenul lui pentru a-i auzi glasul,

când cineva sun` la u[`. Se \ntoarse emo]ionat`, temându-se de o

nou` confruntare, dar \n prag se afla Sean, al`turi de Colt.

– Mami!

Sean se arunc` \n bra]ele ei [i o \mbr`]i[`, \nainte ca tat`l lui s`-l

strige pe un ton dur. B`iatul se \ntoarse c`tre Colt cu o expresie

uimit`, ne\n]elegând ce anume provocase nemul]umirea tat`lui. F`r`

s` se mi[te din pragul u[ii, b`rbatul zise pe un ton mai blând:

– Muncitorii au terminat iazul ieri. Nu vrei s` te duci s`-l vezi?

Sean exclam` fericit.

– Vii [i tu, mami? \ntreb` copilul.

– Nu, mami r`mâne aici, r`spunse Colt \n locul tinerei femei.

Imediat ce Sean plec`, cei doi se \nfruntar` f`r` s` vorbeasc`.

Lumina care intra pe fereastr` era cenu[ie, punând umbre grave

pe chipul lui Colt. P`rul b`rbatului era b`tut de vânt, iar ochii lui

erau \ntuneca]i de dispre]. Dup` câteva secunde \n care se privir` \n

ochi, Colt trecu pe lâng` Raine [i \ncepu s` urce sc`rile.

– Colt, a[teapt`! strig` ea.

Nu putea suporta atitudinea lui rece [i cinic`. |ndurerat`, alerg`

dup` el.

– Colt, te rog! Vreau s` vorbim!

– N-avem ce discuta!

– Colt, te rog, inist` ea.

Era disperat`. Ar fi f`cut orice s`-i poate recâ[tiga respectul. |l

urm` gr`bit` \n dormitor.

– |mi pare nespus de r`u, zise ea cu o voce tremur`toare.

El \i arunc` o privire dur`.


– De ce anume? C` e[ti a doua doamn` Falloner care m` \n[al`

cu fratele meu?

Cuvintele lui o f`cur` s` tresar`.

B`rbatul \[i lu` din sertar o c`ma[` curat` [i intr` \n baie, l`sând

u[a deschis`.

– Nu e a[a! strig` ea din toate puterile, \nvins` de dispre]ul lui.

Colt nu r`spunse nimic, \ncepând s` se dezbrace.

– Colt... n-am avut nicio rela]ie cu Tim, relu` Raine, sperând s`-l

fac` s` \n]eleag`.

– Dar aveai de gând.

Desigur, descoperirea pastilelor \l convinsese de asta.

– Nu, ripost` ea cu t`rie.

Ochii lui o privir` ciudat. Pentru prima dat`, Raine \i observ`

cearc`nele.

– Atunci, continu` el, s` \n]eleg c` m` la[i \n patul t`u, atâta

vreme cât nu exist` pericolul de a face un copil. Asta e?

Ea \i evit` privirea. |n interiorul ei, o voce strig`: "A[ face oricâ]i

copii ai vrea, dac` mi-ai spune c` m` iube[ti!"

Colt \i ridic` b`rbia, iar ea \nchise ochii, cople[it` de emo]ii. Dar

chiar [i a[a, era con[tient` de apropierea lui, de aroma lui familiar`.

Chiar atunci, sun` telefonul. Colt se \ndrept` c`tre el [i ridic`

receptorul.

Era cineva de la serviciu, pricepu Raine auzind replicile. Chiar

dac` era sâmb`t`, personalul din conducere era, ca de obicei prezent

la munc`.

– Trebuie s` plec, zise el. Dar ai dreptate, trebuie s` discut`m.

Dup` plecarea lui, Raine ie[i afar` \n c`utarea lui Sean,

JUDEC~}I AMARE 137

gândindu-se c` aerul curat [i jocul de frisbee o vor face s` se simt`

mai bine. Dar vântul era prea puternic, iar apa era agitat` \n golf.

Astfel c`, dup` câteva minute, se gr`bir` amândoi \n cas`.

Telefonul sun` din nou când ajunser` \n hol. Ridic` receptorul [i

fu uimit` s` aud` vocea lui Ruth, care p`rea foarte nelini[tit`.

– Unde e Colt? \ntreb` femeia.

– A plecat, r`spunse nora ei, uimit`.

Ruth r`spunse cu un geam`t de nepl`cere.

– S-a \ntâmplat ceva? insist` Raine.

– Da, r`spunse Ruth. Timothy m-a sunat seara trecut` [i m-a rugat

s` vin \ncoace, explic` femeia. P`rea \n pragul unei crize de nervi.

Soacra ei f`cu o pauz`, apoi relu`:

– Trebuie s` afli [i tu toate astea, Raine... Timothy a venit pe la

mine acum o s`pt`mân` [i am discutat \ndelung. Am \ncercat s`-i ar`t

cât de mult a gre[it \n leg`tur` cu Stephanie [i i-am spus c` gelozia

lui fa]` de fratele mai mare e foarte d`un`toare, \n special pentru el.

Credeam c` vorbesc degeaba, c` nu m` ascult`, dar cred c` am reu[it

s` ajung la sufletul lui, pentru c` mi-a povestit c` a venit pe la voi ca

s`-[i cear` iertare fa]` de Colston, dar c` nu l-a g`sit acas`. Credea c`

te poate convinge pe tine s`-l l`mure[ti cât de r`u se simte, dar când

Colston s-a \ntors acas`, a interpretat gre[it cele v`zute [i a crezut c`

ai o rela]ie cu Timothy.

Raine ro[i, amintindu-[i amara discu]ie care urmase \ntre ei. Dar

m`car \n]elegea acum de ce o vizitase Tim [i ce anume \l f`cuse s` se

schimbe atât de brusc. Acum pricepea de ce b`rbatul p`ruse atât de

u[urat când aflase c` era singur`. S`-[i cear` scuze prin intermediul

ei i se p`rea probabil mai u[or decât s` se confrunte cu fratele mai


mare. A[a era Tim, \ntotdeauna alegea calea mai u[oar`.

– Mi-a spus c` nu mai suport` s`-l vad` pe Colston atât de

\nver[unat [i sunt convins` c` e m`cinat de regrete... Cu riscul de a

p`rea o mam` lipsit` de obiectivitate... cred c` asta a fost

dintotdeauna problema... sentimentul de vinov`]ie. De asta a

ac]ionat a[a cum a f`cut-o, de la accident \ncoace.

Raine fu nevoit` s` recunoasc` faptul c` soacra ei avea dreptate.

{tia c` Ruth nu voia s`-i g`seasc` scuze lui Tim.

– Una peste alta, continu` femeia, am luat avionul [i am venit

\ncoace, dar Timothy nu-i acas` [i am sentimentul c` are de gând s`

fac` un gest stupid.

– Ce vrei s` spui? \ntreb` Raine. De ce crezi asta?

– Nu [tii cum a vorbit cu mine azi-noapte...

Tim se afla \ntr-o stare jalnic` atunci când o sunase. Era tulburat

de ceea ce f`cuse, iar Colt nu-l ajutase deloc amenin]ându-l a[a cum

o f`cuse.

– Am g`sit o sticl` de whisky pe jum`tate goal` pe masa din

sufragerie, continu` Ruth \ngrijorat`. A b`ut mult, f`r` \ndoial`. {i am

vorbit cu menajera, care mi-a spus c` l-a v`zut plecând cu ma[ina

acum o or`, \ndreptându-se c`tre [alup`.

– Cum? exclam` Raine, prinzând receptorul cu ambele mâini [i

\ntorcându-se pentru a privi pe fereastr`.

Vântul b`tea cu putere [i, chiar din`untru, se puteau auzi valurile

care se loveau cu violen]` de stânci. Tim nu era un navigator

experimentat [i nu existau multe [anse de supravie]uire pe o vreme

ca asta.

O ghear` de ghea]` \i strânse inima. Probabil c` b`rbatul asta [i

JUDEC~}I AMARE 139

voia, se gândi ea cu un fior.

– Trebuie s` d`m de Colston, declar` Ruth. Unde poate fi? La

ferm`?

– Nu, nu, la birou.

|n ciuda problemelor lor, Raine realiz` c` trebuia s` se ofere chiar

ea s`-l contacteze. N-o putea l`sa singur` pe Ruth cu o astfel de

problem`.

– Nu-]i face griji, vorbesc eu cu el, o lini[ti ea pe Ruth.

Dar când form` num`rul, se sim]i foarte emo]ionat`.

– Colt! Se \ntâmpl` ceva cu Tim... \ncepu ea.

Dup` discu]iile lor din ultima vreme [i dup` cele v`zute de el ieri

sear`, era sigur` c` b`rbatul ghicea \n \ngrijorarea ei mai mult decât

ar fi trebuit. Dar nu mai conta. Raine era la fel de \ngrijorat` ca [i

Ruth, [i [tia c` nu era momentul pentru explica]ii. |i povesti pe scurt

despre ce era vorba... telefonul primit de la Ruth... plecarea fratelui

de acas` cu gândul de a naviga...

Colt nu spuse niciun cuvânt, apoi exclam` ne\ncrez`tor:

– Pe o vreme ca asta? Ce om stupid! Când a plecat?

– Acum o or`, r`spunse Raine \nsp`imântat`.

– La naiba! exclam` so]ul ei.

– Colt... ce s-a \ntâmplat asear` nu e ceea ce crezi. Lui Tim \i p`rea

r`u pentru ce a f`cut [i \ncepuse s` plâng`...

– Ai sunat paza de coast`? o \ntrerupse el.

Nu voia s` discute despre toate astea acum. |nc` n-o iertase.

– Nu, [opti ea. Am vrut s` vorbesc cu tine mai \ntâi.

– Sun` imediat. De restul m` ocup eu.

– Ce vei face?


– M` duc dup` el. Nu asta vrei?

R`spunsul lui dur \i confirm` cele mai \ntunecate temeri.

– Nu! zise ea.

Dar Colt \nchisese deja. Raine era convins` c` nu l-ar fi putut opri

nici dac` ar fi \ncercat. Tim era fratele lui, indiferent de cele ce f`cuse.

Iahtul lui, Cassandra, era ancorat \n port, astfel c`, probabil, va pleca

\n c`utarea lui cu el. {i cum Tim plecase probabil din golful din

apropierea apartamentului lui, nu trebuia s` parcurg` o distan]` prea

mare. Dar chiar [i a[a, \i era team`. Colt era un marinar foarte

priceput, dar pe mare era furtun`, iar curentul din preajma insulelor

Channel era foarte periculos. Dac` i se \ntâmpla ceva?

Acest gând o umplu de spaim`, dar \ncerc` s` se calmeze. Colt \i

ceruse s` anun]e paza de coast` [i asta trebuia s` fac`. Sun` [i relat`

situa]ia. Apoi, sim]ind c` nu poate sta indiferent` acas`, \i anun]` pe

Sean [i pe doamna Bisson c` trebuia s` plece. Lu` ma[ina [i se

\ndrept` c`tre micul port, presupunând c`, dup` ce-l g`sea pe Tim,

Colt se va \ntoarce aici.

Vântul o lovi puternic \n fa]` când ie[i din ma[in` [i travers`

parcarea firmei Island Marine. {i când se gândea c` so]ul ei este

undeva pe mare...

Luptând cu lacrimile, intr` \n cl`dire [i ofi]erul de paz` o pofti s`

a[tepte la recep]ie. Raine se a[ez` lâng` fereastr`, c`utând din ochi

apari]ia iahtului la orizont.

Apoi, auzi sirena ambulan]ei venind dinspre golf. Dar nu reu[i s`

vad` nimic, din pricina ce]ii. Ie[i \n grab` din birou [i alerg` pe sc`ri

\n jos. Intr` \n ma[in`, foarte gr`bit`.

Oare Colt \l g`sise pe Tim? Dar dac` vasul lui Colt avusese

JUDEC~}I AMARE 141

probleme? Dac` atât el, cât [i Tim...

D`du col]ul str`zii [i v`zu salvarea. Iahtul Cassandra se afla [i el

acolo. R`sufl` u[urat`. Lacrimile \i umplur` ochii. Se [terse cu palma

[i ap`s` mai tare pe accelerator. Colt sc`pase cu bine. Slav`

Domnului! Dar Tim era r`nit sau...

De asta se chemase salvarea sau era numai o precau]ie necesar`

\n astfel de cazuri?

Parc` ma[ina [i ie[i precipitat` afar`, amestecându-se \n mul]imea

de privitori.

– Ce s-a \ntâmplat? \ntreb` ea, nelini[tit`. Spune]i-mi ce s-a

\ntâmplat. Sunt o rud`. Unde e domnul Falloner? Spune]i-mi!

– S-a \ntâmplat un accident tragic. M` tem c` domnul Falloner e

\n stare grav`.

– Care domn Falloner? insist` ea, cu o inspira]ie de moment.

Dar b`rbatul care-i r`spunsese \i \ntoarse spatele, având lucruri

mai importante de f`cut decât s` discute cu ea.

Era vorba de Tim, desigur, se lini[ti ea. Nu c` ar fi vrut s` i se

\ntâmple vreun r`u, dar b`rbatul spusese numai c` e \n stare grav`.

Deci, era \nc` \n via]`. Dar Colt? Unde era Colt? |n ambulan]`, al`turi

de fratele lui?

Se \ntoarse [i v`zu o siluet` cunoscut`. Era Jack, pe al c`rui chip

se citea un amestec de u[urare [i dezam`gire.

– Jack, strig` Raine. Ce s-a \ntâmplat?

Jack \i va explica despre ce era vorba.

– {alupa lui Timothy s-a zbrobit de stânci, r`spunse b`rbatul. Dar

va fi bine, o lini[ti el.

– {i Colt? Unde e Colt? Trebuie s`-l v`d.


Jack o prinse de bra].

– Ce e? \ntreb` tân`ra, ]inându-[i r`suflarea.

– M` tem c` a fost r`nit... destul de rù, m`rturisi Jack, ezitând.

De asta au trimis o ambulan]`... s`-l ia imediat...

– Nu, [opti ea, \ncercând disperat` s` nege realitatea. Cum? Cum

a fost r`nit?

– Pì, a \ncercat s`-[i salveze fratele. Timothy fusese luat de

curent... dar Colt a reu[it s`-l trag` \napoi. Apoi, Cassandra a fost

lovit` [i Colt s-a r`nit.

Deci, so]ul ei \[i riscase via]a pentru fratele sù, \n ciuda tuturor

celor \ntâmplate.

– Trebuie s`-l v`d, zise ea pe un ton ferm.

– Vrei s` vin cu tine? \ntreb` Jack cu blânde]e.

– Nu, m` descurc. Mul]umesc, r`spunse Raine cu un zâmbet slab.

Jack o privi cu admira]ie.

– Dar Tim unde e? relu` Raine.

– Cu el, \n salvare. Dar nu e r`nit grav, ]i-am spus. B`nuiesc c` e

numai \n stare de [oc.

A[a era. Acest lucru i se confirm` la sosirea la spital. |n schimb,

Colt era \nc` sub supraveghere.

– Sunt câteva scaune \n sala al`turat`, \i spuse o asistent`. Pute]i

a[tepta acolo, dac` vre]i, pân` când doctorul v` va spune despre ce

e vorba.

Raine \i mul]umi, apoi se duse s`-i telefoneze lui Ruth. Dup`

aceea, se a[ez` \n sala din preajma rezervei lui Colt.

Oare era grav r`nit? Gândul i se \nvârtea \n minte f`r` odihn`,

pentru c` nimeni de la recep]ie nu p`rea s` [tie nimic.

JUDEC~}I AMARE 143

|n urm`toarea or`, \ncerc` s`-[i imagineze cum ar fi fost s`

tr`iasc` f`r` el [i realiz` c` n-ar fi putut suporta imensul gol r`mas \n

via]a ei. |ncepu din nou s` plâng`, pân` când asistenta se apropie de

ea [i-i spuse c` putea s` intre \n rezerva lui Colt.

Aspectul so]ului ei o [oc`. B`rbatul st`tea pe marginea patului [i

avea pieptul bandajat. Raine \l v`zu tres`rind când se apropie de el,

iar pe chipul lui citi o expresie de r`ceal`.

Niciunul dintre ei nu vorbi la \nceput.

– Am fost foarte \ngrijorat`, \ncepu Raine.

– Da? r`spunse el sceptic.

– Jack mi-a spus c` e[ti \n stare grav`, replic` ea, r`suflând

u[urat`.

– Probabil c` a[a ar`tam, ultima oar` când m-a v`zut Jack, zise el

cu un glas neutru.

– Dar Tim?

– Era aproape isteric când l-am scos din r`m`[i]ele [alupei.

Imaginându-[i spaima de a se afla \n apa rece, f`r` putin]a de a fi

salvat, Raine se cutremur`.

– Ai f`cut un gest foarte curajos, zise ea, cu voce tremurând`.

– L-ai v`zut pe Tim? relu` Colt, foarte pu]in impresionat.

Raine cl`tin` din cap. Pe ea n-o interesa decât starea lui Colt, dar

nu-i putea spune asta. Se sim]ea de parc` ar fi avut \n fa]a ochilor un

str`in.

– Tu e[ti bine? \ntreb` ea la rândul ei.

– Nu cred c` voi muri dintr-o lovitur` u[oar` la cap [i \n urma

unor coaste rupte. Da... sunt foarte bine... ceea ce nu pot s` spun [i

despre tine. Ar`]i \ngrozitor.


– Mul]umesc, replic` Raine, detectând o urm` de \ngrijorare \n

tonul lui.

|[i aminti c`, atunci când Sean fusese bolnav, Colt o \ntrebase

dac` l-ar \ngriji dac` ar c`dea la pat. Ar fi vrut s`-i r`spund` acum c`

da. S`-i spun` c` aproape \[i pierduse min]ile de disperare, a[teptând

s` vad` dac` p`]ise sau nu ceva. Dar toate lucrurile pe care ar fi vrut

s` i le spun` r`maser` nerostite, \nghe]ate de bariera impenetrabil`

ridicat` \ntre ei.

– Nu mai putem continua a[a, zise el deodat`.

Raine \l privi speriat`.

– Ce vrei s` spui? \ntreb` ea.

– Nu trebuie decât s` m` uit la tine ca s`-mi dau seama ce-]i fac...

cât rù ne facem reciproc. Niciunul nu poate nega c` mariajul nostru

a fost o gre[eal` de la bun \nceput. Nu te \nvinov`]esc pentru nimic,

adùg` el, lipsit de pasiune. Probabil c` a fost numai vina mea...

te-am gr`bit s` spui da. {i asta din motive cât se poate de egoiste,

recunoscu b`rbatul.

Ochii lui \i cercetar` chipul. P`rea obosit, epuizat de momentele

prin care trecuse.

– Când ies din spital, vom rezolva problema asta.

Durerea o cuprinse. {tia ce voia s` spun` cu aceste cuvinte, de[i

sperase dintotdeauna c` mai exista [ansa unui viitor \mpreun`. Dar

se \n[elase. Se c`s`torise cu ea numai pentru a-i demonstra fratelui

sù c` se poate r`zbuna pentru \ntâmplarea cu Stephanie. Dar acum

c` v`zuse limpede cât de vinovat se sim]ea Tim [i c` \ncercase s`-[i ia

via]a din pricina asta, nevoia de a se r`zbuna se stinsese.

{i ea, ce va face? Era nefolositoare.

JUDEC~}I AMARE 145

Cel pu]in \ns` nu va afla de dragostea ei nebuneasc` pentru el.– Da, r`spunse ea abia auzit, fiind recunosc`toare asistentei care

intr` \n \nc`pere [i anun]` c` Ruth Falloner a[tepta afar`.Ie[i din camera de spital cu inima frânt`.


user

Formato

gianninajollys

Capitolul 10

Raine ie[i din cas` când ultima vac` p`r`si locul de muls [i zâmbib`rbatului \nalt aflat \n fa]a ei.

– Gata, tati?El aprob` din cap [i-[i privi fiica. |mbr`cat` \n c`ma[` cadrilat`,

blugi [i cizme \nalte, Raine p`rea mult mai mic` [i mai palid`. Eratotal schimbat` fa]` de momentul când o condusese la altar, cunumai o lun` \n urm`.

– Ai mâncat azi-diminea]`? \ntreb` b`rbatul, \ngrijorat.Raine [opti o scurt` confirmare, sperând c` tat`l ei nu-i va verifica

spusele.Adev`rul era c` n-avea deloc poft` de mâncare zilele astea. Privi

\n jur, \ntrebându-se de ce locurile ei dragi nu puteau face nimicpentru a-i u[ura durerea ascuns` \n inim`, care p`rea s` creasc`mereu.

Ridicând o g`leat` goal` [i ducând-o de partea cealalt` a cur]ii,Raine \ncerc` s` nu se mai gândeasc` la motivul durerii sale. Dar [tia

c` nimic, nici m`car munca fizic` dur` n-o va putea ajuta s`-l uite pe

Colt. Nevoia de a fi lâng` el devenea din ce \n ce mai mare, mai greu

de suportat.

|n loc s` umple g`leata, o a[ez` jos [i se ascunse \n spatele

hambarului, pentru ca nimeni s` nu-i poat` vedea lacrimile care-i

inundar` ochii.

Nu mai vorbise niciodat` cu so]ul ei \ntre patru ochi dup` acea

diminea]` de la spital. Dup` ce venise acas`, Colt o tratase cu aceea[i

politicoas` r`ceal` pe care o adoptase dup` prima lor ceart`

conjugal`. Raine pricepuse c` nu mai exista nicio [ans` de \mp`care

pentru ei.

Se \ntreb` a mia oar` ce mai f`cea iubitul ei. {tia c`, ultima oar`

când \l v`zuse, suferea \nc` de pe urma accidentului. {i asta cu toate

c` insistase s` se duc` la serviciu [i s`-[i conduc` singur ma[ina. Colt

sugerase ca Ruth s`-l ia pe Sean \n Anglia pentru câteva zile, pentru

ca ea s` aib` timp s` \mpacheteze [i s` plece. {i plecase, cu o or`

\nainte de \ntoarcerea lui de la birou.

Fusese prea la[` pentru a rezista momentului de adio. De atunci,

se \ntreba mereu cum avea Colt s`-i explice absen]a ei lui Sean. De

asemenea, se \ntreba cum reac]ionase Colt când venise acas` [i n-o

mai g`sise. |n biletul pe care i-l l`sase, \i comunica faptul c` nu se va

opune divor]ului [i c` nu a[tepta nimic de la el. {i nici nu primise

nimic. Nici m`car un telefon.

|ncercând s` treac` peste emo]ia care o \ncerca, ridic` din umeri

[i se str`dui s` se \ntoarc` la munc`. Trebuia s` treac` peste

dragostea asta nebuneasc`. Altfel, va \nnebuni, \[i spuse ea. Nu

fuseser` niciodat` potrivi]i unul pentru altul [i nici nu vor fi.


Dar când ajunse \n curtea din fa]`, v`zu dubi]a po[ta[ului tr`gând

\n fa]a por]ii [i inima \i b`tu mai tare. Oare venise o scrisoare pentru

ea?

Cu respira]ia t`iat`, \l v`zu pe Nick Chalmers venind spre ea [i-[i

aminti de interesul constant al b`rbatului pentru ea. Niciodat` \ns`

nu reu[ise s` fie impresionat` de el [i nici nu-i trezise vreo dorin]`.

– E pentru tine, zâmbi b`rbatul, fluturând \n fa]a ei un plic alb.

Raine \ntinse mâna cu degete tremurânde spre scrisoare.

– E totul \n regul`? \ntreb` el uimit.

Din câte [tia el, Raine venise \ntr-o scurt` vacan]` la p`rin]i.

– Perfect, mul]umesc, zâmbi ea, lini[tindu-l, de[i mâinile \i

tremurau.

Dezam`girea \i str`punse inima. Scrisoarea nu era de la Colt. Era

din str`in`tate, dar fusese trimis` la Jersey, iar so]ul ei o

redirec]ionase, trimi]ând-o la ferma p`rin]ilor ei. Un gest rece,

indiferent.

Cum putuse face a[a ceva? se \ntreb` ea.

Cu lacrimi \n ochi, deschise plicul.

"Raine! Sunt \n luna de miere!" \i scria prietena ei entuziasmat`.

"Cred c` lui Dave i-a fost fric` s` nu m` r`zgândesc, a[a c` a f`cut

pasul cel mare. Suntem la Vene]ia. Sunt convins` c` voi fi la fel de

fericit` ca tine.C."

De[i pl`cut surprins` de aceast` veste, Raine trebui s` se ab]in` s`

nu cedeze nervos la citirea ultimului comentariu. |[i l`s` \ns`

deoparte durerile [i \ncerc` s` se gândeasc` la bucuria prietenei sale.

Voia din tot sufletul s` aib` parte de fericirea care nu-i fusese h`r`zit`

ei al`turi de Colt.

JUDEC~}I AMARE 149

– De la cine e?

Ochii vioi ai tat`lui o priveau curio[i.

– De la Colette, r`spunse ea, punând scrisoarea deoparte.

John Welland o privi cu aten]ie.

– Nu crezi c` ar trebui s`-l suni?

Raine cl`tin` din cap, iar chipul tat`lui c`p`t` o expresie

exasperat`.

De data asta, o \nvinov`]ea pe ea pentru ruperea rela]iei. Când

ajunsese la ferm`, \n urm` cu o s`pt`mân`, [i le spusese c` mariajul

ei se terminase, mama \ncepuse s` plâng`. Se dispre]uise pentru c`,

\nc` o dat`, adusese acas` la ei necazurile care o fr`mântau, de[i [tia

prea bine c` nu le putea ascunde prea mult` vreme un astfel de fapt.

John Welland sugerase c` so]ul ei era un b`rbat destul de matur

pentru a-[i alege bine mireasa [i c` nu era genul care s`-[i ignore

responsabilit`]ile familiale. Iar asta \nsemna c` era de partea lui. {i,

de vreme ce nu putea s` le spun` adev`rul despre motivele

c`s`toriei, se resemn` s`-i lase s` cread` ce voiau.

– Mama ta [i cu mine plec`m la Yates, continu` b`rbatul. Vrei s`

vii?

Raine cl`tin` din nou din cap.

– Nu, mul]umesc, tat`. Voi r`mâne aici, r`spunse ea, [tiind prea

bine \ntreb`rile curioase pe care prezen]a ei le-ar stârni din partea

vecinilor.

Tat`l ei ridic` din umeri, [i câteva minute mai târziu, auzi ma[ina

familiei demarând din fa]a casei.

Dup` ce plecar`, casa i se p`ru pustie. Raine se sim]i deodat`

singur`. |n cas`, nu era nimic de f`cut. Joan Welland era foarte


metodic` [i \n urma ei nu se mai puteau face nici m`car mici retu[uri.

Singur`tatea cre[tea parc` \n jurul ei [i, \ntr-un moment de panic`,

se \ntreb` dac` n-ar fi fost mai \n]elept s` plece cu p`rin]ii ei la Yates.

{i totu[i, era prea târziu pentru regrete.

Diminea]a era cald`, iar briza b`tea dinspre mare. Vacile p`[teau

lini[tite, mugind din când \n când. |n aerul calm se auzi \n dep`rtare

un zgomot de tractor.

I se p`rea... sau nu? Dar nu-i p`sa. Gândurile ei se \ntorceau f`r`

\ncetare la Colt.

De ce? De ce se c`s`torise cu ea? \[i repeta mereu. {tia prea bine

c` un astfel de mariaj n-avea cum s` dureze. |i p`sa atât de pu]in de

ea, \ncât s-o foloseasc` f`r` regret [i apoi s` se descotoreasc` de ea

cu atâta cruzime? |i era greu s` cread` a[a ceva, dar trebuia s`

\nfrunte realitatea. |[i \nfund` mâinile \n buzunarele blugilor,

nep`s`toare la frumuse]ea \nsorit` a zilei. Cum de fusese atât de

stupid`, \ncât s` nu-i vad` motivele pentru care o ceruse \n c`s`torie?

Dar fusese atât de tandru [i un iubit atât de minunat, \ncât nu-[i

putuse imagina ce se ascundea \n spatele propunerii sale.

Ei bine, pl`tise un pre] mare pentru naivitatea ei, \[i spuse ea.

Hot`r\ c` peste o zi sau dou` trebuia s`-[i g`seasc` o slujb` de

secretar` \n Anglia. Nu voia s` fie o povar` pentru p`rin]ii ei, iar pe

continent va fi departe de Colt [i putea fi sigur` c` nu-l va mai vedea

niciodat`.

Auzind un vehicul oprind \n fa]a por]ii, se \ntoarse, realizând prin

perdeaua de lacrimi c` nu era un tractor, a[a cum i se p`ruse, ci un

Land Rover. |nghe]`, recunoscând figura familiar` care ie[i din

ma[in`.

JUDEC~}I AMARE 151

– Colt!

Cuvintele \i ie[ir` de pe buze ca o [oapt`. Se \ndrept` spre el,

fericit`. Apoi, con[tient` c` plângea, r`mase pe loc.

– Raine! o strig` el.

– Ce vrei? \ntreb` ea emo]ionat`.

B`rbatul se afla chiar \n spatele ei.

– Vreau s` vorbesc cu tine, r`spunse el cu blânde]e.

Ea trase adânc aer \n piept, rugându-se s` aib` putere s` poat`

vorbi cu el p`strându-[i demnitatea.

– Despre ce? \ntreb` ea f`r` s`-l priveasc`.

Dar vocea \i tremur`, tr`dând-o.

– }i-am scris \n bilet c` sunt de acord cu divor]ul. De ce ai mai

venit aici?

Privi \n p`mânt. Dar Colt \i zise cu glas rug`tor:

– Raine, uit`-te la mine.

Nu voia, dar tonul lui ferm nu putea fi ignorat.

P`rea mai slab [i mai tras la fa]`, iar \n jurul ochilor avea cearc`ne

adânci [i negre. Se \ntreb`, absent`, dac` toate astea se datorau

\ngrijor`rii pentru Tim.

– N-am venit s` discut`m despre divor], zise el. Am venit s` te

rog... s` te \ntorci la mine.

O scânteie de speran]` se aprinse \n sufletul ei.

– De ce? \ntreb` cu o voce tremur`toare, realizând c` ar putea

exista o mul]ime de motive pentru aceast` cerere.

Sean ar fi putut fi unul dintre ele. Dar gândul la copila[ o

emo]ion` \ntr-atât, \ncât zise rapid, ca s`-[i ascund` lacrimile:

– De ce, Colt? }i-e team` c` Tim va câ[tiga, dac` va afla c` ne-am


desp`r]it?

Mânia se aprinse \n ochii lui. Dar oare era mânie? P`rea mai

degrab` durere.

– De ce n-ai niciodat` \ncredere \n mine?

B`rbatul se \ntoarse cu spatele la ea [i se \ndep`rt`, cu mâinile \n

buzunarele blugilor. Un fior rece o str`b`tu [i \ntoarse capul, pentru

a nu-l vedea plecând. Realizase c` era preg`tit` s` revin` \n via]a lui,

oricare ar fi fost motivele. Orice ar fi fost preferabil torturii de a tr`i

f`r` el. Dar acum, din pricina comentariului ei stupid, era prea târziu.

|l auzi trântind u[a Land Roverului [i se for]` s` reziste durerii

acute care-i str`punse inima. Apoi, dintr-o dat`, \l auzi strigând-o [i

se r`suci pe c`lcâie, cu sufletul la gur`. Venise \napoi!

|l privi, uimit` de emo]ia care se citea \n ochii lui, dar [i de

vi]elu[ul pe care-l ducea \n bra]e.

– {tiu c` so]ia trebuie s` d`ruiasc` vi]elul, dar voi schimba

tradi]ia, zise el, pentru c` semnifica]ia r`mâne aceea[i. Vreau s` fii

al`turi de mine, Raine, toat` via]a. S` facem copii...

Raine \ncepu s` plâng`.

– O, dragostea mea, nu plânge, spuse Colt, apropiindu-se de ea

[i s`rutându-i p`rul.

Dar ea nu \n]elegea de ce b`rbatul spunea aceste lucruri. {tia prea

bine c` \n inima lui nu existau sentimente adev`rate pentru ea, dar

\n acele clipe nimic nu mai conta. Tot ce voia era s` se afle \n bra]ele

lui, s` simt` aroma trupului s`u. Colt l`s` animalul jos [i se apropie

de ea.

– Când am venit acas` [i nu te-am g`sit, aproape c` mi-am pierdut

min]ile, [opti el, \mbr`]i[ând-o.

JUDEC~}I AMARE 153

Raine gemu u[or. Timp de zece zile cât tr`ise f`r` el, tânjise dup`

aceast` \mbr`]i[are. {i iat` c` acum se \ntâmpla. Dar \nc` nu putea

\n]elege de ce, de ce o strângea \n bra]e ca [i cum n-ar fi vrut s`-i mai

dea niciodat` drumul.

– Dar asta ]i-ai dorit, \l acuz` ea, privindu-l \n ochi. La spital,

mi-ai spus...

– {tiu ce am spus, o \ntrerupse el, dar nu credeam c` vei pleca

a[a... c` m` vei p`r`si. Eram atât de furios... dar mai târziu, am decis

c` aveam nevoie doar de câteva zile numai pentru noi... ca s` ne

gândim ce vom face \n continuare. De ce crezi c` i-am cerut lui Ruth

s`-l ia pe Sean \n Anglia?

– Credeam... Credeam c` vrei s` plec... c` nu m` mai vrei \n via]a

ta... Oricum, n-a[ fi rezistat s` fiu doar un simbol al victoriei tale \n

fa]a fratelui...

– Chiar crezi c` n-ai \nsemnat decât asta?

Raine \l privi mu[cându-[i buza, \nc` nesigur` de ce anume

trebuia s` cread`.

– Dar te-am auzit foarte bine, \i aminti ea, \ndurerat`.

– Ce ai auzit a fost doar o fars`, zise el.

Raine clipi, f`r` s` priceap` nimic.

– Tim m-a acuzat c` te-am luat de so]ie doar pentru a m` r`zbuna

pe el, iar eu i-am dat dreptate.

V`zându-i expresia nedumerit`, Colt izbucni:

– Ce naiba, Raine! Dac` mai r`mâneai pu]in la u[`, m-ai fi auzit

spunându-i c` n-am mai auzit \n via]a mea ceva mai stupid. C` n-am

risipit atâta timp pentru a ticlui un plan de r`zbunare. {i c` dac` a[ fi

vrut a[a ceva, de[i n-am vrut asta nicio clip`, n-a[ fi fost capabil s`-]i


distrug viitorul doar pentru a-l pune \n aplicare.

Raine \l privi cu ochi str`lucitori.

– Dar mi-ai cerut mai \ntâi s` locuim \mpreun`, [opti ea, \nc`

ne\ncrez`toare. Nu te-ai fi c`s`torit cu mine, dac` a[ fi acceptat rela]ia

pe care mi-o propuneai la \nceput...

– Nu imediat, admise el. {i asta pentru c` nu voiam s` te gr`besc.

Mi s-a p`rut c` nu e[ti preg`tit` s` faci acest pas. {i te voiam prea mult

pentru a face sau a spune ceva care s` te sperie. Dup` felul \n care

m-am purtat cu tine, dup` cele \ntâmplate lui Tim, mai ales c` n-aveai

nicio vin`, credeam c` mi-am distrus [ansele s` pot ajunge la inima

ta. {tiam c` trebuie s` fiu foarte atent pentru ca tu s` m` placi din

nou. Când am aflat c` Tim te sun` [i te-am \ntrebat ce sim]i pentru

el, n-ai vrut s` vorbe[ti despre asta [i am crezut c` \n adâncul

sufletului \nc` \l mai iube[ti... [i c`, dac` mai stau mult pe gânduri, te

va convinge s` te \ntorci la el. Mi-am dat seama c` te gr`besc chiar [i

prin faptul de a-]i cere s` te mu]i la mine, dar [tiam c` a te cere \n

c`s`torie putea p`rea un gest [i mai pripit. Când m-ai refuzat, am

intrat \n panic`. Nu puteam risca s` te pierd \n favoarea lui Tim... sau

a altcuiva. Te-am dorit prea mult... [i pentru prea mult` vreme.

– Ce vrei s` spui? \ntreb` ea, nedumerit`.

|n fond, nu se cunoscuser` prea bine cât timp fusese logodit` cu

Tim.

– Când am dansat cu tine la petrecerea de acum [ase ani,

r`spunse el, mângâindu-i obrazul, te-am dorit mai mult decât am

dorit vreodat` o femeie.

– Dar dup` aceea m-ai ignorat complet, ripost` Raine.

– {tiu, m`rturisi el. Dar am sim]it c` [i tu m` placi [i, dac` nu m`

JUDEC~}I AMARE 155

st`pâneam din toate puterile, puteam face... ceva nebunesc. Poate c`

te-a[ fi f`cut s` rupi logodna... Nu voiam s` mai pleci niciodat` din

bra]ele mele.

– Dar o iubeai pe Stepahine! protest` ea.

– Nu, Raine, r`spunse el blând. Nu atunci.

– Atunci, de ce... de ce mai st`teai cu ea? \ntreb` ea, realizând

pentru prima dat` c` acest b`rbat putea fi \ndr`gostit de ea.

– Numai pentru Sean. Stephanie a fost o mam` bun`, \n ciuda

tuturor celorlalte... defecte ale ei. {tiam c`, dac` divor]ez de ea, cu

slujba pe care o aveam [i cu lungile c`l`torii pe care trebuia s` le fac...

nu avea s` mi se \ncredin]eze mie bìatul. Eram preg`tit s` r`mân

al`turi de ea pentru a nu risca a[a ceva, iar Stephanie n-avea de ce s`

se plâng`. Trìa \n lux [i \n acela[i timp \[i putea vedea de treburile

ei personale, la ad`postul unui paravan respectabil. Nu se putea

ab]ine, Raine. Era bolnav`.

Colt p`rea \ndurerat la amintirea tristului sù mariaj.

– {tiu, zise ea. Tim mi-a spus toate astea.

– Da? se mir` Colt. Da... probabil c` a pl`tit destul pentru c` s-a

implicat \ntr-o astfel de rela]ie. Amândoi am avut de p`timit. Oricum

ar fi, continu` el, a[ezându-se pe iarb`, trebuie s` [tii c` eu [i

Stephanie n-am mai f`cut dragoste \n ultimul an [i nici nu m-am

implicat \n rela]ii cu alte femei. Credeam c` pot rezista a[a... atâta

timp cât \l aveam pe Sean [i slujba, dar la petrecerea din acea sear`

m-ai f`cut s`-mi dau seama c` e un sacrificiu inutil. Cred c`, dac`

te-ai fi c`s`torit cu Tim, a[ fi \nfiin]at o filial` a companiei la cel`lalt

cap`t al lumii [i v-a[ fi trimis acolo pe amândoi, ca s` \nl`tur ispita din

calea mea.


Nu-i venea s` cread` c`, sub aparenta lui r`ceal`, se ascundeau

astfel de sentimente fa]` de ea, \nc` de pe atunci.

– Ai ascuns toate astea foarte bine, [opti ea.

– Ce altceva puteam face? Trebuia s` te c`s`tore[ti cu Tim [i v`

respectam pe amândoi foarte mult. Apoi, când l-ai p`r`sit – a[a cum

credeam eu – [i s-a \ntâmplat accidentul acela nefericit, mi-am jurat

s` te distrug.

– Mi-ai [i spus-o, murmur` ea.

B`rbatul gemu u[or, iar ea \[i d`du seama c` urm`rile

accidentului recent nu trecuser` a[a u[or.

– Te mai dor coastele? \ntreb` ea.

– Numai când m` mi[c, glumi el, f`când un gest indiferent din

mân`. Vrei s` [tii când mi-am dat seama prima dat` c` sunt\ndr`gostit

de tine? Când am plecat de la Ruth, \n ma[in`. Am realizat atunci c`,

\n ciuda felului \n care m-am purtat cu tine, tu n-ai vrut s` m` r`ne[ti

spunându-mi adev`rul despre Stephanie [i Tim. Nu mi-a venit s`

cred... parc` zburam de fericire, când ai fost de acord s` te m`ri]i cu

mine. Apoi, când m-ai acuzat c` te-am luat de so]ie pentru a m`

r`zbuna pe Tim, nu mi-a venit s` cred c` ai atât de pu]in` \ncredere

\n mine. Dar cel mai chinuitor a fost s`-mi dau seama c` era probabil

vina mea.

– Dar de ce nu mi-ai spus c` ceea ce am auzit era o mascarad`?

De ce nu mi-ai spus adev`rul?

– Din mândrie, admise el cu o grimas`. De fiecare dat` când am

vrut s`-]i explic, nu m-ai ascultat [i eram furios c` m` crezi capabil de

a[a ceva.

Da, nu-l ascultase niciodat`, recunoscu Raine \n sinea ei. {i asta

JUDEC~}I AMARE 157

pentru c` era gata s` cread` numai rele despre el. O, cât de proast`

fusese!

– |n noaptea aia când am plecat... când te-am g`sit cu Tim... am

mers la un hotel. Toat` noaptea m-am gândit... cum s` te fac s` m`

iube[ti. Apoi, ai plecat... [i am crezut c` am pierdut aceast` [ans`

pentru totdeauna.

Iar ea crezuse c` fusese cu Jocelyn Day!

– Dar te iubesc! strig` ea. |ntotdeauna te-am iubit. De ce crezi c`

n-am vrut s` m` mut cu tine când mi-ai cerut-o? Pentru c` nu

credeam c` pot suporta ca rela]ia s` se termine vreodat`. De asta

te-am l`sat s` crezi c` sunt \nc` \ndr`gostit` de Tim... pentru c`

mi-era team` de sentimentele mele pentru tine... pentru c` nu

credeam c` ]ii la mine.

– O, Raine! Dac` ai fi [tiut cât de mult te iubeam! Voiam s` cred

c` \nc` \l iube[ti pe Tim, pentru c` nu eram preg`tit s` \n]eleg c`

te-ai \ntors \mpotriva mea din vina mea. {i apoi, Tim m-a \nt`râtat

f`r` s` vrea. A venit s` m` vad` [i mi-a spus c` [i-a luat un nou

apartament [i c` are o nou` slujb`. Dar... s` ne \ntoarcem la noi doi.

M-am tot gândit zilele astea... [i am sperat c` nu m` vei alunga din

nou. Ei, draga mea? ad`ug` el, privind c`tre vi]elul pe care i-l

adusese. |mi vei accepta oferta?

– Tu ce crezi? [opti Raine.

– Dovede[te-mi, zâmbi el.

– Acum?

– Acum.

– Dar... nu te dor coastele?

– Acum, repet` el \ncet.


Ea surâse [i ridic` vesel` din umeri, apoi \l lu` de mân`,\ndreptându-se spre cas`.

Mai târziu, cu fruntea pe um`rul so]ului ei, Raine privea fericit` \njur, gândindu-se la viitor. Peste ani, vor \mp`rt`[i aceea[i \ncântare [inoi bucurii. Vor ap`rea copiii [i, poate, câteva mici probleme, cu care[tiau prea bine c` se vor descurca, mereu \mpreun`, al`turi, siguri pedragostea lor.

Afar`, vacile mugeau, [i Raine zâmbi la gândul expresiei mirate atat`lui ei când se va \ntoarce acas` [i va vedea un vi]el din Jerseyprintre vitele lui de Guernsey. Explica]iile vor veni dup` aceea, hot`r\ea, cuib`rit` lâng` trupul cald al lui Colt. Ridic` ochii spre el,mul]umindu-i \n gând c` se afla acolo.

– Credeam c` ai adormit, [opti el. Cum te sim]i?– Minunat, iubitule, r`spunse ea.

Sfâr[it

JUDEC~}I AMARE 159

user

Formato

gianninajollys

ELIZABETH SEIFERT...angajat`, i se spusese c`, mai devreme sau mai târziu, schimbarea se va...

Documents

Transcript of ELIZABETH SEIFERT...angajat`, i se spusese c`, mai devreme sau mai târziu, schimbarea se va...