Electrotehnologii Grila Sub Examen

Electrotehnologii

Grilă

1. Asamblăm prin presare în puncte :a) bare b) ţevi c) table

2. Asamblarea prin presiune în puncte directă se face în mod obişnuit :

a)cu un electrod

b) cu 2 electrozi dispuşi de o parte şi cealaltă a tablelor

c) cu 2 electrozi dispuşi de aceeaşi parte a tablelor

3. Asamblarea prin puncte indirectă se face de obicei cu :

a) un electrod

b) 2 electrozi dispuşi de o parte şi de cealaltă a tablelor

c) 2 electrozi dispuşi de aceeaşi parte a tablelor

4. Operatia de asamblare în puncte începe cu faza :

a) cuplarea transformatorului b) aplicarea forţei c) trecerea curentului

5. Operaţia de asamblare în puncte se termină cu faza :

a) decuplarea trasformatorului b) anularea forţei c) întreruperea curentului

6. La asamblarea în puncte rezistenţa proprie a materialului de baza o calculam cu relatia :

a) b) c)

7. Densitatea maximă a curentului la asamblarea în puncte în interiorul materialului este :

a) la jumătatea electrozilor b) pe axa electrozilor c) la periferia electrozilor

8. Densitatea maximă a curentului la asamblarea în puncte în zona de contact a electrozilor cu tablele este :

a) pe axa electrozilor b) la jumătatea electrozilor c) la periferia electrozilor

9. Liniile de trecere a curentului la asamblarea în puncte o dată cu încălzirea materialului :

a) se apropie de periferia electrozilor b) se îndepărtează de periferia electrozilor

c) se apropie de axa electrozilor

10. Liniile de trecere a curentului la îmbinarea în puncte o dată cu scăderea forţei de presare:

a) se apropie de axa electrozilor b) se apropie de periferia electrozilor

c) se îndepărtează de periferia electrozilor

1

11. La asamblarea în puncte, odată cu îndepartarea liniilor de curent faţă de axa electrozilor, rezistenţa electrică proprie a materialului :

a) se măreşte b) se micşorează c) se menţine constantă

12. La asamblarea în puncte, odată cu încalzirea, rezistenţa electrică proprie a materialului :

a) se măreşte b) se menţine constantă c) se micşorează

13. La asamblarea în puncte, rezistenţa electrică de contact se calculează cu relaţia :

a) b) c)

14. La asamblarea în puncte o dată cu încălzirea rezistenţa electrică de contact :

a) se menţine constantă b) creşte c) scade

15. La asamblarea în puncte o dată cu creşterea forţei de presare, rezistenţa electrică de contact :

a) se micşorează b) se măreşte c) rămâne constantă

16. La asamblarea în puncte, rezistenţa electrică de contact faţă de rezistenţa proprie este :

a) mai mare b) mai mică c) egală

17. La asamblarea în puncte, prima fază importantă în formarea punctelor este :

a) formarea unui inel etanş asamblat în stare solidă b) topirea materialului

c) pătrunderea electrodului în table

18. La asamblarea în puncte, metalului topit al nucleului este impiedicat să iasă în exterior de:

a) creşterea forţei de presare dintre table b) vârful electrodului

c) materialul asamblat în stare solidă

19. Menţinerea forţei de presare după întreruperea curentului la asamblarea în puncte se face pentru :

a) a evita deplasarea tablelor b) a ajuta contactul electric ferm

c) a ajuta contracţia nucleului

20. Obţinem o suprafaţă estetică la asamblarea prin puncte dacă folosim :

a) un electrod mai mare b) un electrod mai mic c) un curent mai mic

21. Amprenta formată la asamblarea în puncte trebuie să aibă o adâncime :

a) mai mică de 1 mm b) de 1 mm c) mai mare de 1 mm

22. Amprenta formată la asamblarea în puncte trebuie să aibă o adâncime de :

a) < 0.1 din s b) ≈ 0.1 din s c) > 0.1 din s

23. Amprenta care apare la asamblarea în puncte se formează :

2

a) după încălzirea materialului în domeniu plastic b) în timpul topirii nucleului

c) în timpul solidificării nucleului

24. În timpul asamblării în puncte pot apare sau nu amprente în table în funcţie de mărimea electrodului şi a forţei de presare. Punctul are o rezistenţă mecanică bună dacă are:

a) o amprentă b) 2 amprente c) nici o amprentă

25. În timpul asamblării în puncte pot apare sau nu amprente în table în funcţie de mărimea electrodului şi a forţei de presare. Punctul are rezistenţa mecanică slabă dacă :

a) nu are nici o amprentă b) are o amprentă c) are 2 amprente

26. Diametrul nucleului topit este bine să fìe faţă de diametrul electrodului :

a) mai mare b) mai mic c) egal

27. Diametrul nucleului topit este bine să fie faţă de grosimea tablelor :

a) d = 2s + 3 mm b) d = 2s + 2 mm c) d = 2s + 1 mm

28. Înălţimea nucleului topit este bine să fie faţă de grosimea s a tablei :

a) mai mică b) mai mare c) egală

Figura 1.11

29. În fig. 1.11, se prezintă ciclograma asamblării în puncte. Timpul de întârziere al curentului faţă de forţa de presare este:

a) t0 b) t1 c) t0 + t1

30. Timpul de întârziere al curentului faţă de forţa de presare la asamblarea prin puncte are rolul :

a) de a asigura încălzirea progresivă a materialului

b) de a transmite corect forţa de presare

c) de a realiza contactul electric ferm

3

Figura 1.11

31. În figura 1.11, se prezintă ciclograma sudării în puncte. Timpul de întârziere a menţinerii forţei faţă de întreruperea curentului este :

a) t5 b) t6 c) t5 + t6

32. Timpul de întârziere al menţinerii forţei faţă de întreruperea curentului are rolul de a asigura :

a) transmiterea corectă a forţei b) contact electric bun

c) compactarea nucleului

Figura 1.11.b

33. În fig 1.11b, se reprezintă ciclul de asamblare în puncte cu impuls constant de curent. Acesta se aplică la asamblarea :

a) tablelor subţiri din otel cu procent redus de carbon

b) tablelor groase din otel cu procent redus de carbon

c) tablelor subţiri din otel cu procent ridicat de carbon

Figura 1.11 a

34. În fig. 1.11a, se reprezintă ciclul de asamblare în puncte cu impuls variabil de curent. Se aplică la asamblarea :

a) tablelor nepretenţioase din aluminiu b) tablelor pretenţioase din aluminiu

c) tablelor subţiri laminate la cald

4

Figura 1.11 a

35. În fig. 1.11a, se reprezintă ciclul de asamblare în puncte cu impuls variabil de curent. Creşterea progresivă a curentului are ca scop evitarea :

a) supraîncălzirii tablelor b) supraîncălzirii electrozilor

c) lipirii electrozilor de table

Figura 1.11 a

36. În fig. 1.11a, se reprezintă ciclul de asamblare în puncte cu impuls variabil de curent. Descreşterea finală a curentului are ca scop :

a) evitarea lipirii electrozilor de table b) compactarea mai bună a nucleului

c) efectuarea unui tratament termic

Figura 1.11 c

37. În fig. 1.11c, se prezintă ciclul de asamblare în puncte cu impulsuri de curent. Se aplică la asamblarea tablelor :

a) subţiri din oţel cu procent de carbon redus

b) groase din otel cu procent de carbon redus

c) subţiri din otel cu procent de carbon ridicat

38. La asamblarea în puncte cu impulsuri de curent, timpul de pauză faţă de timpul activ este:

5

a) mai mare b) mai mic c) egal

Figura 1.11 d

39. În fig 1.11d, se prezintă ciclul de asamblare în puncte cu două impulsuri diferite de curent. Acestea se aplica la asamblarea :

a) tablelor din oţel cu procent redus de carbon laminate la rece

b) tablelor din oţel cu procent redus de carbon laminate la cald

c) table subţiri din oţel cu procent ridicat de carbon

Figura 1.11 d

40. În fig. 1.11d, se prezintă ciclul de asamblare în puncte care se numeşte :

a) cu impulsuri b) cu preîncălzire c) cu tratament termic

Figura 1.11 d

41. În fig 1.11d, este prezentat ciclul de asamblare în puncte cu preîncălzire. Primul impuls are ca rol:

a) evitarea lipirii electrozilor de table

b) realizarea unui contact electric bun la tablele rigide

c) realizarea unui tratament termic

6

Figura 1.11 d

42. În fig 1.11d, este prezentat ciclul de asamblare în puncte cu preîncălzire. Primul impuls de curent are ca rol :

a) evitarea lipirii electrodului de table b) micşorarea rezistenţei de contact

c) realizarea unui tratament termic

Figura 1.11 e

43. În fig. 1.11e, este prezentat ciclul de asamblare în puncte cu tratament termic. Se aplică la asamblarea tablelor :

a) subţiri din oţel cu procent redus de carbon

b) groase din oţel cu procent redus de carbon

c) subţiri din oţel cu procent ridicat de carbon

Figura 1.11 e

44. În figura 1.11e, se prezintă ciclul de asamblare în puncte care se numeşte :

a) cu impulsuri b) cu preîncălzire c) cu tratament termic

45. Cel de-al II-lea impuls de curent al ciclului, din fig. 1.11e, are ca rol :

a) evitarea fisurării punctelor b) evitarea călirii punctelor

c) evitarea înmuierii punctelor

46. Asamblarea în puncte cu forţă de apăsare variabilă se aplică pentru a obţine :

a) rezistenţă mecanică bună b) contact electric bun

7

c) îmbinare fără deformaţii

47. Majorarea forţei la asamblarea în puncte cu forţă de apăsare variabilă are loc / se face :

a) înainte de solidificarea nucleuluib) în timpul solidificării nucleului

c) după solidificarea nucleului

Figura 1.12 b

48. În figura 1.12b, este prezentat un ciclu de asamblare în puncte cu forţă de apăsare variabilă. Este folosit pentru obţinerea unor îmbinări :

a) nepretenţioase din aluminiu b) pretenţioase din aluminiu

c) pretenţioase din oţel cu procent ridicat de carbon

Figura 1.12 c

49. În figura 1.12c, este prezentat ciclul de asamblare în puncte cu 2 impulsuri diferite de curent şi forţă de apăsare variabilă. Este folosit la asamblarea tablelor din oţel :

a) cu procent de carbon redus b) cu procent de carbon ridicat

c) inoxidabil

50. Curăţarea suprafeţelor de oxizi se face la asamblarea în puncte a tablelor din :

a) oţel laminat la cald b) oţel laminat la rece c) oţel inoxidabil

51. Curăţarea suprafeţelor de oxizi sau decaparea urmată de oxidarea controlată se face la asamblarea în puncte a tablelor din :

a) oţel laminat la cald b) oţel laminat la rece c) aliaje aluminiu

8

Figura 1.14

52. Ansamblăm în puncte table prinse necorespunzător ca în fig. 1.14. Se obţine :

a) rezistenţă mecanică redusă b) gropiţe c) împroşcări de metal topit

53. Atunci când vrem să asamblăm în puncte table din oţel impurificate accidental, este recomandată curătarea :

a) prin polizare b) prin decapare c) cu peria de sârmă

54. Diametrul corect al vârfului electrodului este :

a) d = 2s + 3 mm ( unde s = grosimea tablei ) b) d = 2s + 4 mm

c) d = 3s + 2 mm

Figura 1.15

55. În figura 1.15a, s-au folosit electrozi cu diametrul :

a) corect b) prea mic c) prea mare

56. În figura 1.15c, s-au folosit electrozi cu diametrul :

a) corect b) prea mic c) prea mare

57. În figura 1.15b, s-au folosit electrozi cu diametrul :

a) prea mic b) corect c) prea mare

Figura 1.16

58. În figura 1.16, este prezentat un calibru pentru verificarea :

a) electrozilor la asamblarea în puncte b) sarmelor pentru asamblarea cap la cap

9

c) sarmelor pentru asamblarea cu energie înmagazinată

59. Dacă electrozii sunt poziţionaţi ca în fig. nucleul rezultă ca în poziţia :

a) b) c)

60. Dacă electrozii sunt poziţionaţi ca în fig., nucleul topit rezultă ca în poziţia :

a) b) c)

61. Dacă electrozii sunt poziţionaţi ca în fig., nucleul topit rezultă ca în poziţia :

a) b) c)

62. Electrozii la asamblarea în puncte îşi măresc diametrul ca urmare a deformării sau pilirii periodice. Aceasta are ca efect :

a) creşterea rezistenţei la forfecare b) creşterea rezistenţei la tracţiune

c) scăderea rezistenţei la forfecare

63. Electrozii la asamblarea în puncte îşi măresc diametrul ca urmare a deformării sau pilirii periodice. Refacerea vârfului se impune când creşterea acestuia depăşeşte :

a) 5% b) 15% c) 50%

10

Figura 1.18

64. Scula, din fig. 1.18, serveşte pentru :

a) curăţarea vârfului electrodului b) ascuţirea vârfului electrodului

c) aplatizarea vârfului electrodului

Figura 1.19

65. Răcirea corectă a vârfului electrodului este prezentată în fig. 1.19 la poziţia :

a) b) c)

66. Presiunea folosită la asamblarea în puncte a oţelului, cu procent redus de carbon, este :

a) mai mică de 4 daN/mm2 b) între 4 şi 6 daN/mm2 c) mai mare de 6 daN/ mm2

67. La asamblarea în puncte, o dată cu creşterea curentului folosim o forţă de presare :

a) mai mică b) egală c) mai mare

68. O dată cu creşterea grosimii tablelor, la asamblarea în puncte, utilizăm o forţă de presare:

a) mai mare b) egală c) mai mică

69. Densitatea uzuală a curentului la asamblarea în puncte este :

a) 50 A/mm2 b) 100 A/mm2 c) 200 A/mm2

70. O dată cu creşterea forţei de presare, la asamblarea în puncte, folosim o valoare a curentului :

a) egală b) mai mare c) mai mică

71. Care este factorul principal care determină creşterea rezistenţei punctului :

a) diametrul electrodului b) timpul de trecere al curentului

c) intensitatea curentului

72. În cazul utilizării unor timpi prea mari de conectare a curentului la asamblarea în puncte rezultă :

a) expulzări de metal topit b) străpungerea punctului c) punct ars

11

Figura 1.42

73. În figura 1.42, sunt prezentare câteva vârfuri de electrozi. Cel mai utilizat la asamblarea în puncte a tablelor din oţel cu procent ridicat de carbon este prezentat la poziţia :

a) b) c)

74. În figura 1.42, sunt prezentare câteva vârfuri de electrozi. Pentru asamblarea tablelor din aliaj de aluminiu se foloseşte cel prezentat la poziţia :

a) b) c)

75. În figura 1.42, electrodul tip creion este prezentat la poziţia :

c) e) f)

76. În figura 1.42, electrodul intermediar este prezentat la poziţia :

c) e) f)

77. Diametrul exterior al electrodului utilizat la asamblarea în puncte a tablelor din oţel este bine să fie :

a) cât mai mare b) cât mai mic c) potrivit

78. Diametrul la vârf al electrozilor la asamblarea în puncte se alege în funcţie de :

a) mărimea forţei de presare b) mărimea curentului c) grosimea componentelor

79. Pentru creşterea durabilităţii electrodului este bine ca unghiul la vârf al acestuia să fie :

a) mai mic de 90o b) egal cu 90o c) mai mare de 90o

80. Ansamblările în puncte rezistă cel mai bine la solicitarea de :

a) tracţiune b) forfecare c) răsucire

81. Şuntarea curentului prin punctele executate anterior este permisă să se facă prin :

a) un punct b) două puncte c) trei puncte

82. Efectul de micşorare al curentului de sudare, ca urmare a introducerii tablelor între braţele maşinii apare deoarece circuitului i se modifică :

a) lungimea b) inductanţa c) rezistenţa

83. În urma încercării de debutonare, regimul de asamblare în puncte este considerat corect dacă :

a) tablele nu se desfac b) tablele se desfac şi vedem pe ele nucleul

12

c) tablele se desfac şi nucleul rămâne pe una din ele

84. Încercarea de debutonare serveşte la aprecierea :

a) calităţii punctelor sudate b) corectitudinii regimului de sudare

c) îndemânării operatorului

85. La o caroserie de autoturism, numărul de puncte sudate este de circa :

a) 1000 b) 10.000 c) 100.000

86. La un autoturism, controlul cel mai sever se execută asupra :

a) roţilor b) pragurilor c) roţii de curea

87. Prin asamblarea cu energie înmagazinată, urmărim reducerea :

a) curentului b) puterii electrice instalate c) energiei electrice consumate

88. La asamblarea cu energie înmagazinată în condensatoare obţinem reducerea :

a) forţei de presare b) curentului c) timpului de asamblare

89. Ce afirmaţie este neadevarată despre sudarea cu energie înmagazinată :

a) regim dur de sudare b) dozare exactă a energiei c) putere instalată mare

90. Timpul de asamblare la procedeul cu energie înmagazinată este de ordinul :

a) 0,001 secunde b) 0,1 secunde c) 1 secundă

Figura 2.2

91. În figura 2.2, este prezentată schema ansamblării în puncte cu condensatoare. Tensiunea U1

este :

a) continuă b) alternativă c) oricum

92. În figura 2.2, este prezentată schema ansamblării în puncte cu condensatoare. Reglajul practic al energiei înmagazinate se face modificând :

a) U1 b) R c) C

93. În figura 2.2, este prezentată schema ansamblării în puncte cu condensatoare. Rezistenţa R are ca rol limitarea :

a) tensiunii de încărcare b) curentului de încărcare c) energiei înmagazinate

94. La asamblarea în puncte cu condensatoare, energia înmagazinată se calculează cu relaţia :

13

a) b) c)

Figura 2.4

95. La asamblarea în puncte cu condensatoare a tăbliţelor din oţel, se recomandă electrodul prezentat în figura 2.4 la poziţia :

a) b) c)

96. La asamblarea în puncte cu condensatoare, folosim electrozi cu vârful din wolfram în cazul componentelor din :

a) oţel b) cupru c) inox

97. La asamblarea în puncte cu condensatoare, utilizăm electrozi cu vârful cilindric deoarece acesta faţă de cel conic :

a) are o răcire mai bună b) concentrează mai bine curentul

c) îşi păstrează forma după pilire

98. Vrem să asamblăm în puncte cu condensatoare o sârmă din cupru pe o folie din oţel. Ce combinaţie de electrozi prezentaţi în figura 2.4 recomandaţi :

a) a + c b) a + b c) b + c

99. Vrem să asamblăm în puncte cu condensatoare două folii din cupru. Ce combinaţie de electrozi prezentaţi în figura 2.4 recomandaţi :

a) c + c b) a + b c) a + c

100. Care afirmaţie nu este adevărată la asamblarea în puncte cu condensatoare. Curăţarea suprafeţei se face :

a) chimic b) mecanic c) nu se face

101. Încălzirea la asamblarea în puncte cu condensatoare este produsă de rezistenţa electrică:

a) proprie a electrodului b) proprie a materialului de asamblare c) de contact

102. Procedeul de asamblare cu condensatoare în puncte este recomandat pentru :

a) inox b) oţeluri carbon c) neferoase

103. Procedeul de asamblare cu condensatoare este recomandat pentru table sau sârme cu grosimea :

a) sub 0,5 mm b) sub 1 mm c) peste 1 mm

14

104. Reducerea gabaritului instalaţiei de asamblare a bolţurilor cu energie înmagazinată se obţine prin creşterea :

a) capacitatăţii bateriei de condensatoare b) curentului de încărcare a condensatoarelor

c) tensiunii de încărcare a condensatoarelor

105. Creşterea tensiunii de încărcare a condensatoarelor la asamblarea cu energie înmagazinată prezintă dezavantajul că necesită condensatori :

a) prea mari b) prea mici c) speciali

106. După a câta descarcare se dezintegrează vârful calibrat al bolţurilor ansamblate cu energie înmagazinată :

a) prima b) a 2-a c) a 3-a

107. Curăţarea suprafeţei în cazul asamblării bolţurilor cu energie înmagazinată se face :

a) chimic b) mecanic c) nu se face

108. În timpul asamblării prin presiune cu energie înmagazinată a bolţurilor, vârful calibrat :

a) se topeşte b) se turteşte c) se vaporizează

109. Proba tehnologică de rupere în cazul asamblării bolţurilor cu energie înmagazinată se face prin :

a) tracţiune b) răsucire c) îndoire

110. Putem îmbina cu energie înmagazinată pe table din oţel carbon bolţuri din :

a) oţel, carbon sau inoxidabil b) materiale nemetalice c) orice material

111. La asamblarea rotarc, utilizăm pentru deplasarea arcului electric un câmp magnetic :

a) rotativ b) deplasabil c) fix

112. La asamblarea rotarc, utilizăm pentru deplasarea arcului electric un câmp magnetic :

a) radial b) tangenţial c) longitudinal

113. Curenţii utilizaţi la asamblare şi magnetizare în cazul rotarc sunt :

a) ambii de c.a. b) ambii de c.c. c) unul de c.a. şi unul de c.c.

114. Asamblăm prin procedeul rotarc :

a) bare b) platbenzi c) ţevi

115. La asamblarea rotarc se începe cu :

a) aplicarea forţei axiale b) conectarea sursei c) distanţarea capetelor

116. La finalul asamblării cu arc electric rotitor se face :

a) aplicarea forţei axiale b) întreruperea curentului de magnetizare

c) deconectarea sursei

15

117. Bacurile de strângere la asamblarea rotarc se fac din :

a) cupru b) aliaje dure din cupru c) oţel

118. La asamblarea rotarc se ajunge la un randament de utilizare a energiei electrice de :

a) 40 % b) 60 % c) 80 %

Figura 3.3

119. În figura 3.3, se prezintă variaţia vitezei de rotire a arcului la asamblarea rotarc. Arcul se vede ca o descărcare inelară şi se aude un sunet mai ascuţit în faza :

a) a b) b c) d

120. În figura 3.3, se prezintă variaţia vitezei de rotire a arcului la asamblarea rotarc. Arcul se vede ca o descărcare inelară şi se aude un sunet mai grav în faza :

a) a b) b c) c

121. În figura 3.3, se prezintă variaţia vitezei de rotire a arcului la asamblarea rotarc. Observăm centrifugarea unor scântei în faza :

a) c b) d c) e

122. În figura 3.3, se prezintă variaţia vitezei de rotire a arcului la asamblarea rotarc. În punctul A, arcul :

a) se opreşte b) se roteşte c) dispare

123. În figura 3.3, se prezintă variaţia vitezei de rotire a arcului la asamblarea rotarc. În punctul A, arcul dispare datorită :

a) întreruperii curentului b) scurtcircuitării prin refulare

c) scurtcircuitării prin metal topit

124. În figura 3.3, se prezintă variaţia vitezei de rotire a arcului la asamblarea rotarc. Pentru asamblarea în stare solidă, se refulează în faza :

a) c b) d c) e

125. În figura 3.3, se prezintă variaţia vitezei de rotire a arcului la asamblarea rotarc. Pentru asamblarea cu topire intermediară, se refulează în faza :

a) c b) d c) e

126. În cazul magnetizării rotarc folosind bobine improvizate, utilizăm următoarele numere de spire :

16

a) 10 b) 100 c) 1000

127. Bobinele longitudinale, coaxiale, utilizate la asamblarea rotarc sunt legate :

a) în serie b) în paralel c) în opoziţie

Figura 3.6

128. În figura 3.6, sunt prezentate câteva sisteme de magnetizare. La care poziţie sistem longitudinal cu bobine exterioare :

a) b) c)

129. În figura 3.3, sunt prezentate câteva sisteme de magnetizare. La care poziţie avem sistem longitudinal cu bobine coaxiale :

a) b) c)

130. În figura 3.6, sunt prezentate câteva sisteme de magnetizare. La ce poziţie avem sistemul transversal :

a) b) c)

131. În figura 3.6, sunt prezentate câteva sisteme de magnetizare. În care sistem, ţevile pot fi introduse numai axial :

a) b) c)

Figura 3.14

132. Care formă de bacuri de prindere, din figura 3.4, o recomandaţi pentru asamblarea rotarc a unor ţevi cu grosimea peretelui > 3 mm :

a) b) c)

133. Bacurile de prindere pentru asamblarea rotarc se răcesc :

a) cu apă prin interior b) cu apă prin exterior c) în aer

17

134. Referitor la suprafaţa frontală a capetelor la asamblarea rotarc, care din următoarea afirmaţie este greşită :

a) să fie curată b) să fie netedă şi fără rizuri

c) să fie aproximativ perpendiculară pe axă

135. Debitarea capetelor pentru asamblarea rotarc se face :

a) cu disc abraziv b) cu fierăstrău alternativ c) prin strunjire

136. La asamblarea rotarc, lungimea liberă iniţială faţă de asamblarea prin frecare este :

a) mai mare b) egală c) mai mică

137. La asamblarea rotarc, o dată cu creşterea lungimii libere iniţiale, durata încălzirii :

a) creşte b) scade c) rămâne aceeaşi

138. La asamblarea rotarc a unor ţevi cu diametrul (d) şi grosimea peretelui (s), rostul dintre capete este :

a) între 0.5 şi 2 mm b) între 0.5 şi 2 mm din diametru

c) între 0.5 şi 2 mm din grosime

139. Curentul utilizat la asamblarea rotarc este de ordinul :

a) zecilor de amperi b) sutelor de amperi c) miilor de amperi

140. La asamblarea rotarc, după momentul refulării, curentul de scurtcircuit :

a) supraîncălzeşte capetele b) topeşte capetele c) suprasolicită sursa

141. Timpul de asamblare de la rotarc este :

a) mai mic de o secundă b) circa 5 secunde c) mai mare de 15 secunde

142. Bavura rezultată la asamblarea rotarc a ţevilor este :

a) ascuţită b) neregulată c) bombată

143. La asamblarea rotarc cu electrod suplimentar, curentul trece pe direcţie :

a) longitudinală b) circulară c) radială

Figura 3.25

144. În figura 3.25, se prezintă asamblarea rotarc cu electrod suplimentar. Bobinele sunt legate :18

a) în serie b) în paralel c) în opoziţie

145. În figura 3.25, se prezintă asamblarea rotarc cu electrod suplimentar. Asamblarea se poate face :

a) prin presiune b) prin topire a) ambele variante

146. La asamblarea rotarc cu electrod suplimentar, capetele ţevilor sunt în stare iniţială :

a) distanţate b) apropiate c) presate

147. Se asamblează rotarc cu electrod suplimentar :

a) bare b) platbenzi c) ţevi cu peretele subţire

148. La asamblarea prin frecare, capetele ajung la temperatura :

a) de reclistarizare b) domeniului plastic c) de topire

149. La asamblarea prin frecare rezultă o bavură sub formă :

a) de butoiaş b) ascuţită neregulată c) dublu inelară

150. Nu se asamblează prin frecare :

a) bare b) ţevi c) platbenzi

151. Asamblarea prin frecare începe cu faza :

a) presarea capetelor b) apropierea capetelor c) rotirea unui capăt

152. La asamblarea prin frecare, se execută mai întâi :

a) presarea capetelor b) strângerea menghinei c) frecarea capetelor

153. La asamblarea prin frecare, presiunea maximă de contact se obţine în faza :

a) frânării b) frecării uscate c) frecării vâscoase

Figura 4.4

154. În figura 4.4, este prezentată variaţia parametrilor asamblării prin frecare. În ce zonă se găseşte frecarea vâscoasă :

19

a) 2 b) 4 c) 5

155. În figura 4.4, este prezentată variaţia parametrilor asamblării prin frecare. În ce zonă se găseşte frecarea uscată :

a) 2 b) 3 c) 4

156. În figura 4.4, este prezentată variaţia parametrilor asamblării prin frecare. În ce zonă se găseşte frecarea mixtă :

a) 2 b) 3 c) 4

157. La asamblarea prin frecare, motorul de antrenare este puternic solicitat în timpul :

a) frânării b) refulării c) frecării uscate

158. La asamblarea prin frecare, prin reducerea vârfului de sarcină a motorului de antrenare trebuie să reducem :

a) timpul de frecare b) forţa de frecare c) forţa de refulare

159. La asamblarea prin frecare, capetele vor fi debitate prin :

a) strunjire b) cu disc abraziv c) oricum

160 La asamblarea prin frecare, impurificarea suprafeţelor influenţează asupra :

a) rezistenţei mecanice b) vitezei de frecare c) timpului de frecare

Figura 4.5

161. În figura 4.5, sunt prezentate prelucrări ale capetelor pentru asamblarea prin frecare. Prelucrarea de egalizare se găseşte la poziţia :

a) 2 b) 4 c) 5

162. În figura 4.5, sunt prezentate prelucrări ale capetelor pentru asamblarea prin frecare. Prelucrarea de reducere a bavurii se găseşte la poziţia :

a) 1 b) 2 c) 3

163. În figura 4.3, sunt prezentate prelucrări ale capetelor pentru asamblarea prin frecare. Prelucrarea pentru centrare precisă se găseşte la poziţia :

a) 2 b) 3 c) 6

164. La asamblarea prin frecare, creşterea vitezei relative face ca diametrul zonei inelare de frecare intensă să :

a) crească b) scadă c) să nu se modifice20

165. La asamblarea prin frecare, scăderea vitezei relative face ca puterea necesară antrenării:

a) să crească b) să scadă c) să nu se modifice

166. La asamblarea prin frecare, se recomandă o viteză relativă de circa :

a) 1 metru/secundă b) 1 metru/minut c) 1 metru/oră

167. La asamblarea prin frecare, creşterea presiunii prin frecare face ca timpul de frecare :


168. La asamblarea prin frecare, creşterea presiunii prin frecare face ca puterea necesară pentru antrenare :


169. La asamblarea prin frecare, se recomandă ca presiunea de frecare să fie faţă de presiunea de refulare :

a) mai mică de 0.1 b) mai mică de 0.5 c) egală

170. La asamblarea prin frecare, creşterea timpului de frecare face ca temperatura metalului în zona îmbinării :


171. O dată cu creşterea presiunii de refulare, timpul de frecare trebuie să :

a) crească b) scadă c) să nu se modifice

172. O dată cu creşterea diametrului barelor, temperatura de frecare trebuie să :

a) crească b) scadă c) să nu se modifice

Figura 4.17

173. În figura 4.17, este prezentată bavura rezultată la asamblarea prin frecare. Defectul numit crestătură se găseşte la poziţia :

a) b) c)

174. În figura 4.17, este prezentată bavura rezultată la asamblarea prin frecare. S-a folosit o presiune de refulare corectă la poziţia :

a) b) c)

175. La asamblarea prin frecare cu energie înmagazinată, viteza de rotaţie a capetelor este :

a) constantă b) crescătoare c) descrescătoare

21

176. La asamblarea prin frecare cu energie înmagazinată, energia poate fi înmagazinată :

a) chimic b) mecanic c) electric

177. Controlul magnetic poate depista defecte în piese din material

a) feromagnetic b)diamagnetic c) orice material

178. Controlul magnetic poate depista defecte în piese din:

a)nichel b) oţel inoxidabil austenitic c) oţel carbon

179. Controlul magnetic se asplică la piese din materialecare:

a) atrag magnetul b) resping magnetul c) nu atrag şi nu resping magnetul

180. Aerul are permeabilitatea magnetică relativă:

a) 1 b) 100 c) 1000

181. Oţelul carbon are permeabilitatea magnetică relativă:

a) 1 b) 100 c) 1000

182. Aluminiu are permeabilitatea magnetică relativă:

a) 1 b) 100 c) 1000

183. Principiul de bază al controlului magnetic îl constituie:

a) ocolirea defectului de către liniile de câmp magnetic

b) pătrunderea câmpului magnetic în defecte

c) fluxul de dispersie împrăştiat

184. Imaginea defectului la controlul magnetic este mai vizibilă dacă defectul este:

a) în lungul liniilor de câmp b) înclinat faţă de liniile de câmp

c) perpendicular pe liniile de câmp

185. Este mai vizibil la controlul magnetic defectul:

a) volumic, cu margini netede b) volumic cu margini neregulate

c) plan

186. Defectul interior la controlul magnetic este mai vizibil la câmpul magnetic dat de curentul:

a) continuu b) alternativ c) în impulsuri

187. Imaginea defectului la controlul magnetic este mai vizibilă dacă câmpul magnetic este:

a) continuu b) alternativ c) mai intens

188. Magnetizarea remanentă se observă la oţelul:

a) crom-nichel b) cu %C ridicat c) cu %C scăzut

22

189. Evitarea magnetizării este posibilă printro întrerupere a curentului:

a) lină, în pantă uşor descrescătoare b) bruscă c) oscilatorie amortizată

190. Magnetizarea liniară (polară) este produsă de:

a) fire sau tije conductoare b) juguri magnetice c) injecţie de curent


a) fire sau tije conductoare b) bobine c) injecţie de curent


a) fire sau tije conductoare b) juguri magnetice c) bobine


a) bobine b) juguri magnetice c) injecţie de curent

194. La magnetizarea cu jugul electromegnetic simplu controlul se face:

a) o dată b) de două ori c) de trei ori

195. La magnetizarea mixtă controlul se face:

a) o dată b) de două ori c) de trei ori

196. La magnetizarea mixtă, cu două circuite de magnetizare, obţinem un singur câmp magnetic dacă folosim:

a) o singură sursă de curent b) o sursă de CC şi una de CC

c) alternanţe redresate şi sepatare pe fiecare circiut

197. La magnetizarea mixtă, cu două circiute de magnetizare, se obţine un singur câmp magnetic care mătură întreaga secţiune dacă folosesc:



198. La magnetizarea mixtă, cu două circiute de magnetizare, obţin două câmpuri magnetice succesive dacă folosesc:



199. Condiţia minimă de magnetizare pentru electro-magneti de curent continuu este de a ridica o greutate de 18kg din:

a) plumb b) oţel cu %C redus c) oţel cu % ridicat

200. Deplasarea longitudinală succesivă a jugului în timpul controlului se face aproximativ pe distanţa de:

23

a) 100mm b) 2500mm c) 500mm

201. Pentru a îndeplini condiţia minimă de magnetizare, un jug magnetic de CA trebuie să ridice faţă de un jug electromagnetic de CC o greutate:

a) mai mică b) mai mare c) egală

202. În timpul controlului cu jugul electromegnetic din figura 5.1. depistîm defecte longitudinale în poziţia: a), b) sau c)?

203. Aşezarea corectă a jugului este reprezentată în figura 5.2. la poziţia: a), b) sau c)?

204. În ce poziţie din figura 5.2 avem o intensitate minimă a câmpului magnetic:

a), b) sau c)?

205. În timpul controlului magnetic jugul se aşează:

a) pe îmbinarea sudată b) lângă îmbinare c) oricum

206. Jugul din figura 5.8. are:

a) un circuit de magnetizare b) două circiute de magnetizare

c) mai multe circuite de magnetizare

207. Jugul din figura 5.8 depistează defecte:

a) longitudinale b) transversale c) pe orice direcţie

24

208. Jugul din figura 5.9 este:

a) jug simplu b) jug mobil c) jug dublu

209. În figura 5.10 este reprezentat un jug:

a) simplu b) rotativ c) simplu

210. La magnetizare cu bobine câmpul magnetic este:

a) liniar b) circular c) mixt

211. Bobina din figura 5.11 depistează defecte:

a) longitudinale b) transversale c) înclinate la 45◦

212. Bobina din figura 5.12 este alimentată cu un curent având ordinul de mărime:

a) 15A b) 100A c) 1000A

213. Care este direcţia defectelor depistate în îmbinarea sudată din figura 5.12:



a) longitudinală b) transversală c) înclinată la 45◦

215. Este posibil controlul îmbinării sudate de la ramificaţia din figura 5.14:

a) da b) nu c) da, dacă lipim bobina de îmbinare

216. Care este direcţia defectelor depistate în îmbinarea sudată din figura5.14:


25

217. Care dintre bobinele din figura 5.15 se poate monta pe direcţie radială: a) b) sau c)

218. Care dintre bobinele din figura 5.16 se poate monta pe direcţie radială: a) b) sau c)

219. Care dintre bobinele din figura 5.17 se poate monta numai pe direcţie longitudinală:

a) b) sau c)

220. La magnetizarea cu tije conductoare câmpul magnetic este:


221. La controlul magnetic cu tijă conductoare din figura 5.18 depistează defecte:


222. Curentul de magnetizare necesar controlului din figura 5.18 este de ordinul:

a) 10d, A b) 100d, A c) 1000d, A

223. Controlul magnetic cu tijă conductoare poate fi aplicat pentru controlul pieselor:

a) tubulare (bucşe) b) plane (plăci) c) de orice tip

224. În figura 5.19 controlul magnetic se face cu:

a) bobină b) conductor c) injecţie de curent



226. La controlul magnetic al îmbinării sudate din figura 5.20 este necesar curentul:

a) 10d, A b) 100d, A c) 30d, A

26

227. Care este direcţia defectelor depistate la controlul cu injecţie de curent din figura 5.22:


228. La controlul magnetic cu injecţie de curent din figura 5.22, câmpul magnetic este:


229. Controlul magnetic cu injecţie de curent se poate aplica la piese:

a) plane b) cilindrice sau tubulare c) de orice fel

230. Amplasând electrozii de contact ca in figura 5.23 depistam defecte longitudinale în poziţia a), b) sau c)?

231. Amplasând electrozii de contact ca în figura 5.23 depistăm defecte transversale în poziţia a), b) sau c)?

232. În figura 5.24 avem:

a) electrozi pentru injecţie de curent b) jug magnetic simplu

c) tije conductoare



234. La controlul magnetic apare pe suprafaţa pieselor defectul „arsură” dacă folosim:

a) jug magnetic b) tije conductoare c) injecţie de curent

27

235. În figura 5.26 folosim un jug electromagnetic în poziţia a), b) sau c)?

236. În figura 5.26 folosim o tijă conductoare în poziţia a), b) sau c)?

237. În figura 5.26 folosim injecţia de curent în poziţia a), b) sau c)?

238. În figura 5.27 folosim pentru controlul magnetic:

a) injecţia de flux b)inducţia de curent c)injecţia de curent

239. În figura 5.27 defectele care pot fi depistate în piesa magnetizată au direcţie:


240. Direcţia câmpului magnetic este arătată de:

a) corpurile de probă b)piesele de probă c) indicatorii de flux

241. Dispozitivul din figura 5.28 este:

a)corp de probă b) piesă de probă c) indicator de flux

242. În figura 5.29 avem imaginea prezentată în timpul controlului de către un indicator de flux magnetic. Direcţia câmpului magnetic este:

a) orizontală b) verticală c) înclinată la 45◦

243. În figura 5.30 avem imaginea prezentată în timpul controlului de către un indicator de flux magnetic. Direcţia câmpului magnetic este:

a) orizontală b) verticală c) înclinată la 45◦

244. Câţi indicatori de flux de tipul din figura 5.28 folosim în timpul controlului magnetic:

a) unul b) doi c) trei

28

245. Câţi indicatori de flux de tipul din figura 5.32 folosim în timpul controlului magnetic:

a) unul b) doi c) trei

246. Corpul de probă din figura 5.33 serveşte la verificarea magnetizării cu:

a) injecţie de flux b) injecţie de curent c) tijă conductoare

247. Corpul de probă din figura 5.33 serveşte la verificarea magnetizării cu:

a) injecţie de flux b) injecţie de curent c) tijă conductoare

248. Corpul de probă de la controlul magnetic imită defectul de tipul:

a) suflură b) incluziune c) nepătrundere

249. Aparatul din figura 5.35 srveşte la controlul magnetic cu:

a) injecţie de curent b) injecţie de flux c) inducţie de curent

250. La controlul cu pulberi magnetice pe suprafeţe verticale putem folosi pulbere magnetică:

a) usactă b) umedă c) ambele tipuri

251. Pregătirea suprafeţei în vederea controlului cu pulbere magnetică constă în:

a) polizarea supraînălţării sudurii b) curăţarea stratului de vopsea

c) degresarea

252. La pregatirea suprafeţei în vederea controlului magnetic se recomandă:

a) vopsirea în alb b) vopsirea în negru c) curăţarea vopselei

29

253. Vopsirea suprafeţei este recomandată la controlul:

a) cu lichide penetrente b) cu pulberi magnetice c) cu ultrasunete

254. La controlul cu pulberi magnetice curăţarea suprefeţei se poate face:

a) chimic b) mecanic c) oricum

255. La controlul cu pulberi magnetice depistăm defecte:

a) volumice cu pereţi netezi b) volumice cu pereţi neregulaţi c) plane

256. La controlul cu pulberi magnetice depistăm defecte:

a) deschise la suprafaţă b) interioare, sub suprafaţă c) de ambele tipuri

257. Care este lăţimea unei nepătrunderi care deranjează cel mai mult liniile de câmp:

a) o,1mm b) 1mm c) 4mm

258. În figura 5.36 este reprezentată schema de principiu a controlului:

a) cu pulberi magnetice b) magnetografic c) prin inducţie

259. În figura 5.36 avem un jug:

a) magnetic b) electromegnetic rotativ c) electromegnetic simplu

260. Care este capul de imprimare din figura 5.37:

a) poziţia 3 b) poziţia 7 c) poziţia 8

261. Care este capul de ştergere din figura 5.37:


262. Care este capul de citire din figura 5.37:


263. În figura 5.38 este reprezentată schema de principiu a controlului:

a) cu pulberi magnetice b) prin inducţie c) megnetografic

264. Principalele fenomene fizice care stau la baza mecsanismelor elementare de eroziune sunt:

30

a) topirea, ruperea de material, îndepărtarea

b) topirea, ruperea de material, coroziunea

c) topirea, coroziunea, vaporizarea

265. Prelucrarea prin eroziune electrică presupune un proces de prelevare de material prin descărcări electrice repetate în impuls utilizând un lichid:

a) dielectric b) protector c) de răcire

266. La prelucrarea prin electroeroziune electrică, în perioada descărcării electrice se disting două tipuri de impulsuri:

a) impuls de tensiune şi impuls de amorsare

b) impuls de tensiune şi impuls de prelevare

c) impuls de tensiune şi impuls de curent

267. Caracteristica principală a amorsării descărcării electrice este:

a) tensiunea de amorsare b) timpul de amorsare c) curentul de amorsare

268. Una dintre fazele prin care se desfăşoară descărcarea electrică prin microcanalele de gaz este ionizarea microcanalului gazos şi formarea unei coloane de plasmă. Tempersatura acestei coloane este:

a) 5.104 – 8.104K b) 4.105 – 8.104K c) 5.104 – 9.104K

269. Descărcările electrice în impuls transformă în timp şi spaţiu energie electrică în energie termică, mecanică, chimică, acustică, luminoasă,teg, utilizand o densitate de putere de aptoximativ:

a) 500 kW/mm3 b) 300 kW/mm3 c) 3000 kW/mm3

270. La sfârşitul unei perioade a impulsului de tensiune, în spaţiul elementar de eroziune se formează:

a) crater de prelevare, crater de uzare şi deşeu tehnologic

b) coloana de plasmă, craterul de prelevare şi craterul de uzare

c) coloana de plasmă, particulele de material vaporizat şi deşeul tehnologic

271. Rezistenţa la eroziune exprimată prin capacitatea materialului de a-şi păstra integritatea indiferent de factorii geometrici ai zonei de lucru este utilizată pentru a caracteriza:

a) caracteristicile mecanice ale materialului supus prelucrării

b) viteza de prelucrare prin electroeroziune electrică

c) nivelul de prelucrabilitate a materialului supus procesului de prelucrare

272. Volumul craterelor elementare este direct influienţat de:

a) jetul de plasmă ionizat b) energia descărcărilor electrice31

c) starea suprafeţei materialului supus procesului de prelucrare

273. Pătrunderea în profunzime a materialului la o dimensiune mai mare decât interstuţiul maxim şi continuarea generării dimensiunii programate se realizează:

a) printro mişcare de avans b) printro mişcare de rotaţie

c) prin modificarea impulsului de curent

274. Scăderea intensităţii curentului de lucru în cazul prelucrării prin electroeroziune electrică are ca efect:

a) reducerea duratei de prelucrare

b) îmbunătăţirea calităţii suprafeţei prelucrate

c) reduce uzura electrodului

275. Scăderea intensităţii curentului de lucru în cazul prelucrării prin electroeroziune electrică are ca efect:

a) creşterea uzurii electrodului b) micşorarea uzurii electrodului

c) mărirea rugozităţii suprafeţei

32

Electrotehnologii Grila Sub Examen

Documents

Transcript of Electrotehnologii Grila Sub Examen