JJoosseepphh CCoonnffaavvrreeuuxx AAlleexxaannddrraa RRoommaannoo

EEGGIIPPTTIIssttoorriiee •• SSoocciieettaattee •• CCuullttuurrãã

Traducere din limba francezã:Cristian Vornicu

© Éditions La Découverte, Paris, 2007Titlu original: ÉGYPTE – Histoire, Société, Culture

par Joseph Confavreux, Alexandra Romano

Pentru ediþia în limba românã:

© Editura NICULESCU, 2011Adresa: Bd. Regiei 6D060204 – Bucureºti, RomâniaComenzi: (+40)21-312.97.82Fax: (+40)21-316.97.83E-mail: editura@niculescu.roInternet: www.niculescu.ro

Coperta: Carmen Lucaci

ISBN 978-973-748-600-4

Toate drepturile rezervate. Nicio parte a acestei cãrþi nu poate fi reprodusã sau transmisã sub nicioformã ºi prin niciun mijloc, electronic sau mecanic, inclusiv prin fotocopiere, înregistrare sau prinorice sistem de stocare ºi accesare a datelor, fãrã permisiunea Editurii NICULESCU.Orice nerespectare a acestor prevederi conduce în mod automat la rãspunderea penalã faþã de legilenaþionale ºi internaþionale privind proprietatea intelectualã.

Editura NICULESCU este partener ºi distribuitor oficial

OXFORD UNIVERSITY PRESS în România.

E-mail: oxford@niculescu.ro; Internet: www.oxford-niculescu.ro

5

1. Marsa Matruh2. Alexandria3. Buhayra4. Kafr al-Shaykh5. Damieta6. Port-Said7. Ismailiya8. Qalyubiya9. Manufiya

10. Gharbiya11. Daqahliya12. Sharqiya13. Suez14. Sinaiul

de Nord15. Sinaiul

de Sud

16. Cairo17. Ghizeh18. Fayum19. Beni Suef20. Minya21. Assiut22. Sohag23. Qena24. Luxor25. Assuan26. al-Wadi

al-Gadid27. al-Bahr

al-Ahmar

LLIIBBIIAA

Deºertul Libiei

IISSRRAAEELL CCIISSIIOORRDDAANNIIAA

IIOORRDDAANNIIAA

AARRAABBIIAASSAAUUDDIITTÃÃ

SSUUDDAANN

MMaarreeaa

RRooººiiee

MMaarreeaa MMeeddiitteerraannãã

LaculNasser

Administrat de Sudan

AAssssuuaann

Oaza Kharga

Oaza Dakhla

Oaza Farafra

Oaza Bahariya

Oaza Siwa

Marsa MatruhAl-Arish

Taba

Nuweiba

Dahab

El Gouna

Hurghada

Sharm al-ShaykhAssiut

SohagQena

Luxor

Quseir

Marsa Alam

Minya

Beni SuefFayum

CCaaiirroo

GAZA

Tropicul Racului

6

Republica Arabã Egipt

CCaappiittaallaa:: Cairo.

SSuupprraaffaaþþaa:: 1 001 450 km2

PPooppuullaaþþiiaa:: 78,500 milioane (estimare pentru anul 2011).

LLiimmbbaa:: arabã.

MMoonneeddaa:: lira egipteanã. Cursul valutar: 1 lirã egipteanã = 0,16dolari SUA (curs valutar la data de 29 martie 2011).

FFoorrmmaa ddee ssttaatt:: republicã unitarã.

FFoorrmmaa rreeggiimmuulluuii:: republicã sub control militar.

ªªeeff ddee ssttaatt ((llaa 2299 mmaarrttiiee 22001111)):: Mohamed Hussein Tantawi,preºedinte al Consiliului Suprem al Forþelor Armate, care îiurmeazã lui Hosni Mubarak (fost preºedinte al republicii, de la14 octombrie 1981, pânã la 11 februarie 2011, când a fostforþat sã renunþe la putere, în urma revoltelor de stradã).

PPrriimm--mmiinniissttrruu:: Essam Sharaf, care i-a urmat în funcþie, de la datade 3 martie 2011, lui Ahmed Shafik.

MMiinniissttrruu aall AAffaacceerriilloorr EExxtteerrnnee:: Nabil el-Araby (de la data de 6 martie2011).

MMiinniissttrruu ddee IInntteerrnnee:: Mansur al-Issawi (de la data de 6 martie 2011).

PPrriinncciippaalleellee ffoorrmmaaþþiiuunnii ppoolliittiiccee:: Partidul Naþional Democrat; Neo-Wafd (liberal); al-Ghad (liberal, întemeiat în octombrie 2004);Adunarea Progresistã Unionistã (marxistã ºi nasseristã); Par-tidul Nasserian. Ilegale: Partidul Comunist Egiptean (interzisdin anul 1954); Partidul Muncii (interzis din anul 2000); FraþiiMusulmani – organizaþie neautorizatã sã întemeieze un partidpolitic, nici sã se constituie în asociaþie; organizaþii radicaleislamiste; Jihad; Gamaat Islamiya.

Cuvânt înainte

„Egiptologia”, în ciuda a ceea ce acest termen ar pãrea sãsugereze, nu desemneazã studiul unei þãri, ci acela al unei epoci. Caºi cum trecutul Egiptului ar ascunde prezentul sãu. Antichitateaegipteanã a încântat numeroºi copii ºi a umplut muzee întregi dar,de asemenea, a contribuit la aºternerea uitãrii asupra bogãþiei uneisocietãþi contemporane atât de animate. Dacã piramidele de laGhizeh ºi Saqqara, Valea Regilor, reginele ºi nobilii de la Luxor sautemplele de la Philae ºi Abu Simbel, în amonte de Assuan, suntobiective turistice pe care turistul planetar crede cã trebuie vizitatecu orice preþ, egipteanul de azi se retrage prea des, în faþa celui deieri, într-un mic colþ al unei cãrþi poºtale. O carte poºtalã în careistoricul grec Herodot, unul dintre primii cãlãtori europeni care auvizitat Egiptul, urcând pe Valea Nilului în secolul al V-lea înainteaerei noastre, descria astfel acest tãrâm: „[...] nicãieri nu se întâlnescatâtea lucruri minunate ºi nicãieri în lume nu existã atâtea realizãride o mãreþie de nedescris”.

La toate aceste „lucruri minunate”, pe care putea sã le vadãHerodot în perioada sa, li s-au adãugat multe altele: moscheea Ibn-Tulun – cea mai veche din Cairo – ºi moscheea al-Azhar – centru alislamului sunnit; bisericile copte ale Vechiului Cairo ºi mãnãstireaSfânta Ecaterina, cuibãritã la adãpostul Muntelui Sinai; mormintele– unele locuite – din cimitirele fatimide; casele otomane de laRosette (în arabã, Rashid, pe malul vestic al Nilului – n. tr.); clãdi-rile haussmanniene din Cairo; turnurile futuriste care se apleacãdeasupra Nilului, „à la new-yorkaise”, sau noua bibliotecã dinAlexandria, care vrea sã adauge prezentului o istorie glorioasã... ªivizitatorul obosit de atâtea monumente ºi oraºe ar putea sã maiparcurgã Deºertul Alb, la vest, cel din Sinai, la est, ar putea sã se

7

odihneascã pe plajele Mãrii Roºii ºi pe cele de pe coastele medite-raneene, sau sã exploreze ºesurile Deltei Nilului, sau ale Egiptuluide Mijloc, sau chiar oaza Siwa, pânã la frontiera libianã. În privinþabogãþiilor þãrii, ar fi pãcat sã nu fie reþinutã mãcar viziuneaegiptologului Gaston Maspero, de la sfârºitul secolului al XIX-lea,care, pe scurt, spunea: „Existã în Egipt douã muzee. Unul esteMuzeul Bulaq [astãzi, Muzeul din Cairo]. Altul este întregul Egiptcare, prin urmele arheologice rãspândite pe cele douã maluri aleNilului, de la Mediterana la cea de-a doua cataractã, formeazã celmai frumos muzeu care existã în lumea întreagã” (Urme arheologiceºi peisaje din Egipt).

Dacã în timpul cutreierãrii Egiptului ai impresia lecturãrii uneicãrþi, tot aºa se creazã ºi imaginea faptului cã Nilul scoate înevidenþã cu precizie peisajul, împãrþind pe lung douã zonedeºertice, înainte de a se ramifica, începând de la Cairo, de undeacest lung fluviu se terminã prin deltã. Acest pãmânt, pe cât desteril – mai puþin de 10 % din teritoriul egiptean este locuit –, peatât de spectaculos, este, precum trecutul sãu glorios, un puternicvector al uitãrii realitãþilor Egiptului contemporan. Pe reversulcãrþii poºtale a Egiptului sunt, totuºi, înscrise tensiunile interne aleunei þãri ce se prezintã în faþa observatorului strãin ca un „pãmântal contradicþiilor”, dar care reprezintã, înainte de toate, o societatebogatã ºi complexã, de explorat fãrã prejudecãþi.

Sosirea în Egipt este într-adevãr tulburãtoare. Oraºul Cairo þise înfãþiºeazã plin de mari turnuri cilindrice strãlucitoare, dar þararãmâne clasatã, din punct de vedere al indicatorului de dezvoltareumanã (IDU), pe locul 111 din 173, la acelaºi nivel cu Vietnamulºi Kirghizstanul. Modelul american de viaþã se multiplicã în deºert,iar centrele comerciale nu se golesc, dar subdezvoltarea provinciilorVãii Nilului este structuralã ºi marea majoritate a locuitorilor nu auacces nici la asistenþa medicalã elementarã. Egiptul înregistreazãrate de creºtere economicã ce ar face sã pãleascã de invidie þãrileeuropene, dar 20 % dintre egipteni trãiesc cu mai puþin de un dolarpe zi. Dacã rata analfabetismului a scãzut la 40 %, numeroºi

8

licenþiaþi, cu studii universitare aºadar, pot fi întâlniþi muncind încel mai bun caz ca ºoferi de taxi. Cãsnicia rãmâne o valoare de bazãa societãþii, dar criza îndelungatã îi împiedicã pe tineri sã aibã olocuinþã ºi sunt din ce în ce mai numeroºi cei care recurg lacãsãtorii de probã ºi la cele clandestine. Dacã egiptencele auobþinut, dupã 2000 de ani, drepturi importante, mai ales în materiede divorþ, þara rãmâne campioana mondialã a mutilãrii genitale afetelor. Obscurul funcþionar cãruia îi lua timp sã filtreze fiecareimagine din jurnalele strãine neconformã cu criteriile cenzuriioficiale (în general, fotografii cu femei în þinutã lejerã) a dispãrut,din fericire, dar tinere actriþe refuzã chiar ºi astãzi orice scenã carele-ar pune alãturi de un bãrbat. Moralitatea societãþii, la adãpostulreligiei, este proverbialã, dar filmele X sunt difuzate peste tot, subdenumirea de filme „culturale”, graþie antenelor parabolice, care aurãsãrit pe acoperiºuri. Nuqat-urile (glumele cu caracter politic) suntun sport naþional, dar reflectã de asemenea, în spatele cuvintelor ºirâsetelor, frica de a înfrunta direct un regim ºi un preºedinte care semenþin din anul 1981.

S-ar mai putea prelungi aceastã listã de contradicþii, iarlungimea sa ar reflecta complexele incertitudini ale unei þãri aflateîn plinã transformare. Societatea egipteanã contemporanã este, încele din urmã, puþin cunoscutã în afara lumii arabe, cu excepþiaimaginilor zugrãvite de câteva romane ºi filme destinate unui publicde buni cunoscãtori în domeniu. Succesul, din anul 2006, alImobilului Yacubian – atât al romanului, cât ºi al adaptãrii salecinematografice –, demonstreazã, totuºi, cât de mare este curiozi-tatea publicului faþã de Egiptul de astãzi, despre care se vorbeºte cuprecãdere, ºi din pãcate, numai când destinaþiile turistice sunt luatela ochi de grupãrile extremiste islamiste. Egiptenii reprezintã unsfert din populaþia lumii arabe, iar influenþa regionalã a þãrii lor esteconsiderabilã, mai ales pe plan politic – o moºtenire a panarabis-mului nasserian – ºi cultural. Încotro va merge aceastã þarã careîntinereºte în acelaºi ritm în care puterea care o conduce îmbãtrâ-neºte, de vreme ce jumãtate dintre cei 72,6 milioane de locuitori au

9

vârste sub 25 de ani ºi nu a cunoscut decât regimul lui Mubarak ºistarea de urgenþã care îl însoþeºte?

O reformã constituþionalã din 2005 a permis organizarea,pentru prima datã, de alegeri prezidenþiale cu mai mulþi candidaþiîn arenã, dar scorul realizat de rais-ul Mubarak a fost demn de acelaal vechilor conducãtori comuniºti din Europa de Est. Pe de altãparte, numai 20 % dintre oameni au votat, iar presiunile exercitatede regim, ca ºi întemniþãrile comandate de acesta, au restrânsacþiunile candidaþilor opoziþiei. Nu a anunþat preºedintele, atuncicând a fãcut urãrile pentru anul 2007, cã va rãmâne în post „pânãla ultima suflare” ºi cã reformele nu vizeazã pregãtirea unei „succe-siuni dinastice” ºi întãrirea mãsurilor excepþionale? Alegerile parla-mentare din anul 2005 s-au redus însã la o confruntare inegalã întrePartidul Naþional Democrat, aflat la putere, ºi Fraþii Musulmani, întimp ce, pe stradã sau pe Internet, cetãþenii au sfidat o putereomnipotentã ºi decredibilizatã. Cuvântul lor de ordine, „Kefaya!”(„Destul!”), a pãtat, de asemenea, imaginea bunului elev pe carevrea sã o promoveze guvernul egiptean, din anii 1990, în faþacreditorilor sãi din partea fondurilor internaþionale, precum ºi aStatelor Unite, aliatul de care trebuie sã se þinã seama. Dacã, încafenelele din Cairo, aproape toatã lumea este de acord cã liniaroºie s-a miºcat atunci – chiar dacã nimeni nu a ºtiut, niciodatã,unde se gãsea aceasta cu adevãrat –, miºcãrilor de opoziþie faþã deregim le vine greu sã se impunã, din cauza certurilor interne, adificultãþilor în realizarea unei platforme comune determinate dedivergenþele ideologice ºi strategice ale diferitelor componente aleacestora, de la comuniºti la Fraþii Musulmani, precum ºi din cauzaabsenþei mijloacelor ºi a slãbiciunii ancorate în societatea egip-teanã, cu excepþia notabilã a confreriei interzise. Aceasta rãmâne,de fapt, singura forþã de opoziþie a þãrii, al cãrei caracter, pe bazareligiei, este profund conservator.

Vremea în care Hoda Shaarawi, figurã legendarã a feminismu-lui arab, îºi scotea vãlul în public a trecut. Ministrul Culturii a fosthãituit o jumãtate de mandat parlamentar pentru aprecierile sale

10

despre vãl, pe care îl califica „arhaic”, iar apãrãtorii laicitãþii suntastãzi rari. Comparativ cu egiptencele anilor 1970 sau 1980, celedin anii 2000 sunt din ce în ce mai acoperite de vãl dar, în acelaºitimp, mai mult prezente în spaþiul public. Vãlul se prezintã astãzi întoate nuanþele, roºu, turcoaz sau negru, de toate felurile, fie ele„spaniole” sau „saudite”, iar semnificaþia rãspândirii sale nu esteunivocã. Acele femei îmbrãcate în negru din cap pânã în picioaresunt, de altfel, poreclite de egipteni „cutii de scrisori”, din cauzaîngustei fante, prin care nu li se vãd decât ochii. Dacã se observã înaceastã þarã, unde oamenii sunt religioºi ºi majoritar practicanþi,forme înþepenite ale codurilor sociale ºi morale – atât la musulmani,cât ºi la creºtinii copþi –, amestecul în locurile publice este, înschimb, puþin luat în discuþie, astfel cã deschiderea spre consumis-mul mondializat al unei mari pãrþi a populaþiei urbane modificã înprofunzime comportamentul oamenilor. Din aceastã cauzã, islamulegiptean împrumutã, câteodatã, forme uimitoare, fiind în acelaºitimp riguros ºi modern, încarnat de cei pe care detractorii lor îinumesc „ºeici catodici”, care se inspirã din metodele teleevanghe-liºtilor americani.

Faþã de aceastã situaþie, dupã exemplul a numeroºi egipteni, sepoate afiºa un fatalism cu o nuanþã de ironie? Învãþaþi de pe acumcuvântul maalish, care se adapteazã la toate situaþiile ºi înseamnãaproximativ: „Aºa este!”. Cadrul expresiei politice, drastic limitatde un regim care ajunge la sfârºitul existenþei sale, ºi conservatoris-mul religios, a cãrui crispare trebuie sã aibã o istorie tot atât de greudigerabilã ca aceea a evenimentelor geopolitice internaþionale ºi arelaþiilor complicate cu Statele Unite, cu Israelul sau chiar cuArabia Sauditã, nu trebuie totuºi sã ascundã dinamismul uimitor alsocietãþii egiptene, talentul tineretului sãu ºi forþa deschiderii salefaþã de lume.

11

11

CCaaiirroo,, ccaappiittaallãã aa EEggiippttuulluuii,,„„ppããrriinntteellee cciivviilliizzaaþþiieeii””

MISR”, „Egipt” în arabã, desemneazã ºi oraºul Cairo înlimbajul curent. Semn cã al-Qahira („cel care stãpâ-neºte”) îºi meritã din plin numele. Dacã existã o þarã la

fel de centralizatã ca Franþa, ei bine aceasta este Egiptul faraonilorºi al birocraþilor. Cu aproximativ 13 milioane de locuitori, capitalaeste cea mai mare metropolã a lumii arabe ºi a continentuluiafrican, chiar ºi dupã estimãrile care par, câteodatã, fanteziste, cu omarjã de eroare ce poate depãºi 5 milioane de locuitori!

De la aeroport, dupã sosire, se pot închiria autoturisme, marcaBlade Runner, care te conduc pânã la fluviul Nil, oferindu-þi opriveliºte asupra primelor etaje ale apartamentelor burgheze ºi fãrãstrãlucire ale „oraºului” european. Cu ani în urmã, puteai sãdescoperi, în faþa gãrii, imensa statuie a lui Ramses al II-lea. Dar eaa fost trimisã, în vara anului 2006, la sfârºitul unei ceremoniinaþionale emoþionante, pe locul viitorului mare muzeu al Egiptului.În Cairo, zeci de minarete ºi de zgârie-nori îºi disputã un loc subcerul unui oraº pe cât de prãfuit, pe atât de luminos.

Cairo îþi dã repede impresia unui haos coerent, pentru cã, dealtfel, este foarte dificil sã iei pulsul oraºului dacã nu simþi, princontact fizic direct, logica urbanã în acþiune. Mozaic vãzut prea deaproape, care îþi permite sã observi un decupaj, în lipsa desenuluide ansamblu. În oraº se trece direct dintr-un cartier în altul, într-ojuxtapunere de spaþii pe care localitatea le-a traversat de-a lungul

12

„

istoriei, deoarece acesta nu a fost construit intensiv, ci prin extin-deri succesive ºi progresiv descentralizatoare.

Oraºul rãmâne, de asemenea, marcat de specializareacartierelor sale: instalatorii se regãsesc în cartierul Ramses, tot ceeace este de domeniul cãsniciei – de la invitaþii pentru nuntã la lustredestinate viitoarei locuinþe – în Ataba, tâmplarii aproape de BabZuwayla, angrosiºtii de þesãturi în Muski, centrul oraºului ºicartierul Mohandesin sunt rezervate afacerilor, iar Garden City,revine bãncilor etc.

Metrou, autobuz, taxi, „toktok” ºi „diavoli ai asfaltului”

La începutul secolului al XX-lea, înCairo existau mai puþin de 700 deautoturisme. Astãzi, strãzile sale tre-buie sã facã faþã, în fiecare zi, lajumãtate dintre cele 3 milioane devehicule din þarã, pe o suprafaþã tãiatãîn douã de fluviu. Trecerea de pe unmal pe celãlalt se aratã a fi extrem dedificilã, de vreme ce se realizeazã nu-mai prin trei puncte principale, utilizateatât de participanþii la traficul rutier,cât ºi de familiile care se plimbãseara, de alaiurile de nuntã, de pes-cari, de vânzãtorii de ceai, de iasomiesau de bibelouri...

Locuitorii din Cairo pot utiliza, înaceeaºi zi, douã sau chiar trei mijloacede transport: autobuz, microbuz, me-trou ºi, mai recent, ricºe importate dinIndia. Mijloacele de transport se adap-teazã ºi ele ierarhiei cartierelor, atâtdupã posibilitatea accesului fizic, câtºi dupã autorizaþia de transport deþi-nutã: pe marile bulevarde, autotu-risme proprietate personalã, lustruite;în cartierele obiºnuite ale oraºuluicirculã autobuze, dar nu lipsesc nicitaxiuri negre ºi albe, cu suspensii

obosite ºi la preþ de cursã aleatoriu, ºitaxiuri de culoare galbenã absolut noiºi cu aer condiþionat, cu aparate detaxare per kilometru care funcþionea-zã; la periferie, pe strãzile strâmte,neasfaltate, denivelate ºi prãfuite, potajunge numai microbuzele ºi ricºele,numite aici „tok tok”.

Metroul, inaugurat în anul 1986,transportã, în fiecare zi, 2 milioane decãlãtori. Fruct al cooperãrii franco-egiptene, este asemãnãtor celui de laParis în privinþa aparatelor pentru accesul cãlãtorilor, culoarelor ºi ghiºee-lor, dar prezintã ºi diferenþe majore:este de o curãþenie scrupuloasã, iarvagoanele din capãt sunt rezervatefemeilor, la cererea acestora.

Autobuzul este, prin excelenþã, lo-cul promiscuitãþii, al incertitudinii ºiinsecuritãþii. Microbuzele private faclegãtura dintre arterele principale aleoraºului ºi cartierele de la periferie. Aucãpãtat porecla de „diavolii asfaltului”pentru modul în care sunt conduse întrafic de ºoferii de microbuz, care aureputaþia de bãieþi rãi. ªi ele trans-portã mai mult de 1,2 milioane depersoane în fiecare zi.

Piaþa automobilelor proprietatepersonalã se aflã în plinã dezvoltare.De când statul a renunþat la monopolul

13

Dar oraºul îºi prezintã vizitatorilor ºi cartierele amestecate dinpunct de vedere social, unde se intersecteazã ºarete cu autoturismeMercedes, unde imobilul chic, nou, strãlucitor, se învecineazã cuapartamentele demodate sau cu vechi case de tip þãrãnesc.

Se gãsesc la Cairo foarte puþine cartiere rezidenþiale luxoase –cu excepþia celor recent construite în plin deºert – ºi nu existã, sauaproape cã nu existã, zone cu cartiere mizere, ca în unele oraºe dinAsia sau din America Latinã.

La Cairo se întâlnesc ºi diferenþieri uluitoare între venituri ºimoduri de viaþã. Capitala egipteanã dã, adesea, impresia uneitentative în zadar de punere în ordine a revãrsãrilor, zgomotului,echilibrului instabil ºi a mai multor coexistenþe uimitoare: locuinþeextrem de mici la poalele Muntelui Moqattam ºi golful luxos alInsulei Zamalek, autostrãzi urbane care se intersecteazã chiar încentrul oraºului ºi strãduþe înlãnþuite în cartierul islamic, spaþiicomerciale ultramoderne deschise zi ºi noapte ºi necropole locuite.Totul pe o suprafaþã de 600 km2, pe care se disting cartierul copt aloraºului Cairo (Misr al-Qadima), nu departe de locul în care oraºularab a fost întemeiat, oraºul medieval Cairo, al epocii fatimide ºiotomane, ºi oraºul modern Cairo, construit în secolul al XIX-lea.

Oraºul modern Cairo, un „Paris al Orientului”?Între oraºul islamic Cairo, la est, ºi piramidele de la Ghizeh,

mult mai departe la vest, se întinde un oraº nou, care reprezintãprimul punct de contact cu capitala. El impune vizitatorilor veniþide pe aeroporturile Roissy sau Orly comparaþia cu Parisul, din

asupra industriei de autoturisme ºi apermis activitatea firmelor strãine deasamblare a vehiculelor destinatepieþei naþionale, aceasta a explodat cuadevãrat în numai câþiva ani. Pe dealtã parte, egiptenii se fac remarcaþimai mult prin folosirea inoportunã aclaxonului decât printr-o conducere

ireproºabilã a maºinii. În anul 2006, în þarã s-au înregistrat 30000 deaccidente de circulaþie, soldate cu8000 de morþi ºi cu 29000 de rãniþi. Oambulanþã are nevoie de trei sferturide orã pentru a ajunge la locul acci-dentului. Fiþi, deci, atenþi pe drumuri!

14

moment ce se cunoaºte istoria „haussmannianã” a acestui loc dinEgipt sau a aceluia care se regãseºte, pe malul Nilului, ca o replicã lascarã redusã a Casei Radio. Dar alte mii de comparaþii rãmânposibile. Cu New York-ul, când se ajunge în centrul oraºului, în faþaimenselor clãdiri cu colonade dintre cele douã rãzboaie mondiale.Cu Londra, în cartierul Garden City – cu strãzile ºerpuitoare ºi cuvilele sale impunãtoare, amplasate impecabil, care au peluze în faþalor. Cu Shanghaiul anilor 1990, datoritã imenºilor zgârie-nori de pemalul apei ºi datoritã turnurilor care se profileazã, ivite de nicãieri.Cu Los Angeles-ul ºi cu autostrãzile sale.

Capitala egipteanã are de arãtat un big bang, o succesiune deºocuri care au creat un univers continuu, însã marea bulversaremodernã a oraºului Cairo dateazã din vremea domniei khedivuluiIsmail – vicerege al Egiptului, mai mult teoretic dependent desultanul de la Istanbul, în calitate de conducãtor al unei provinciia Imperiului otoman –, hotãrât sã transforme cât mai repedelocalitatea pe baza standardelor europene. În anul 1867, khedivulIsmail a revenit în Egipt dupã douã luni petrecute în oraºeleEuropei, mai ales la Paris în perioada Expoziþiei universale, ºi ahotãrât sã înceapã rapid mari lucrãri de modernizare.

Cu doi ani înainte de darea în exploatare a Canalului Suez(1869), Cairo se prezenta ca un clasic oraº arab: þesut urbancompact ºi dens, strãzi strâmte, aliniere a caselor împodobite cunumeroase prãvãlii, multe deschizãturi pentru fortificaþii ºiîntãrituri zidite ºi imense palate în împrejurimi... O singurã stradãpoate fi strãbãtutã în zona veche cu maºina: Muski, care leagã PiaþaAtaba cu cea din faþa moscheei al-Hussein. În pofida hotãrâriiadoptate în 1847 de a da nume strãzilor, amplasate la loc vizibil, ºide a numerota obligatoriu imobilele, la mijlocul anilor 1850,scriitorul Gérard de Nerval scria: „La Cairo, strãzile nu au afiºatenumele, casele nu au numere, iar fiecare cartier, înconjurat deziduri, este el însuºi un labirint extrem de complicat”. Dar începânddin anul 1867, Cairo a ieºit din hotarele sale otomane, care îl

15

încorsetau, ºi ºi-a dublat suprafaþa de-a lungul ultimilor treizeci deani ai secolului al XIX-lea.

Pentru a cataliza aceastã creºtere urbanã fãrã precedent, khe-divul Ismail s-a inspirat direct din transformãrile modernizatoare dela Paris, realizate sub conducerea lui Haussmann, care s-au încheiatatunci când au început cele de la Cairo. El a creat o administraþiea Comunicaþiilor care s-a inspirat din modelul parizian, a cãreiconducere a încredinþat-o unui inginer francez, Pierre Grand, ºi aadus în þarã mai mulþi colaboratori ai acestui baron. Khedivul aînceput asanarea terenurilor mlãºtinoase, situate pe locul actualuluicentru al oraºului, ºi a ridicat un oraº european, în apropiereavechiului centru islamic, cu bulevarde lungi, numeroase edificiipublice, grãdini amenajate etc.

Rapid, Cairo a primit supranumele de „Parisul Orientului”,foarte înºelãtor în realitate. Acest nou Cairo a luat naºtere, de fapt,din extinderile succesive pe terenurile agricole sau pe cele fostemocirloase, juxtapuse pe vechea urzealã urbanã, pe care nu aureuºit sã o transforme. În ciuda aparenþelor, Cairo nu a fost, aºadar,„haussmannizat”: strãpungerile în construcþia medievalã au fostaici, practic, inexistente; construcþiile ridicate nu s-au supus niciuneiordonanþe de urbanism; atenþia acordatã reþelelor subterane, maiales a canalizãrii pentru aprovizionarea cu apã, adevãrat pivot alpoliticii urbane la Paris, a lipsit la Cairo. Baronul Haussmann, vor-bind despre aplicarea „modelului” sãu la oraºul Cairo, îºi exprimaîndoielile cu privire la ºansele sale de reuºitã.

Dacã khedivul Ismail s-a înconjurat de buni tehnicieni aduºide la Paris, el totuºi nu a pus în aplicare o veritabilã coordonare,fapt pe care l-a arãtat unul dintre principalii sãi adjuncþi, Ali Mubarak.Acesta din urmã cumula atunci responsabilitatea ministerelorLucrãrilor Publice, al Bunurilor Religioase (Waqf) ºi al InstrucþiuniiPublice. El a redactat o copioasã topografie istoricã a Egiptului, încadrul cãreia ºase volume au fost consacrate oraºului Cairo, atri-buindu-ºi aproape în întregime proiectarea extinderii acestuia. Înrealitate, Ismail a hotãrât de unul singur aproape tot, însã îi lipsea

16

o viziune de ansamblu asupra reþelei de strãzi ºi a întrepãtrunderilordintre structurile urbane ºi diferitele niveluri ale oraºului. Noilecartiere pe care le-a creat (Ezbekkiya, Nasiriya etc.) sunt aºezateunele lângã altele, pur ºi simplu. Giganteºtile construcþii publice pecare le-a iniþiat, le-au împins repede spre ruinã, deºi a recurs lacorvezi, mai ales pentru curãþirea canalelor de irigaþii care alimentaucâmpurile pe care se construia oraºul modern. Numeroºi beneficiariai concesiunilor nu au respectat caietele de sarcini – viabilitate,construcþii – primite în schimbul terenurilor. Extinderea succesivã aoraºului în apropierea Nilului a luat din ce în ce mai mult formaparcelãrilor ºi din ce în ce mai puþin pe cea a unui oraº deschis, aºacum visa khedivul.

Odatã cu nãruirea planului lui Ismail, vremea marilor proiectea luat sfârºit. Administraþia englezã, care a condus þara începânddin anul 1882, a preluat ºtafeta pentru a contura un oraº mozaic,unde spaþiile – utilizarea lor ºi categoriile sociale care le populeazã –sunt decupate, fãrã sã se amestece cu adevãrat. Preocupaþi sã separepropriii resortisanþi de autohtoni, administratorii europeni, nemul-þumiþi doar sã conteste diversitatea oraºului Cairo, au luptat împo-triva imbricaþiilor ºi suprapunerilor care caracterizau oraºul: ei auinterzis practicarea cultului în anumite locuri, cerºetoria în altele,înhumarea în grãdinile ºi în curþile moscheilor etc.

Febra construcþiilor ºi primii zgârie-nori

Oraºul european, devenit astãzi centrul localitãþii Cairo, a fostcuprins, în perioada dintre cele douã rãzboaie mondiale, de o frene-zie a construcþiilor. Construcþiile publice le-au imitat, rând pe rând,pe cele din repertoriul faraonic (mausoleul lui Saad Zaghlul, condu-cãtor al luptei pentru independenþã, în anul 1928, Sala Paºilor Pier-duþi a Parlamentului, în 1931) ºi din stilul arabizant, dupã exemplulclãdirii gãrii, construitã în Piaþa Ramses. Dar mai ales clãdirile delocuinþe au fost cele care au fãcut din oraºul Cairo de dinainte deultimul rãzboi mondial un teren de experimentãri ale tehnicilor ºi

17

gramaticilor arhitecturale pentru constructorii veniþi din lumeaîntreagã pentru a inova în acest oraº adaptabil, dupã exemplularhitecþilor Max Edrei ºi Gaston Rossi. Aceºtia schiþaserã planurileunuia dintre primele ºi cele mai originale „zgârie-nori” din Cairo,clãdirea Immobilia, la întretãierea strãzilor Sherif ºi Qasr el-Nil.

Dacã asemenea clãdiri sunt întotdeauna accesibile, locurile vieþiiemblematice a oraºului „european” sunt „ fosilizate”. Cafenelele –Americanul, Clubul grec, Groppi, Cafeneaua bogatã – sunt moarte dedouã ori: mai întâi, din cauza hotãrârii lui Nasser de a expulza, dupãCriza Suezului, majoritatea strãinilor, ºi mai cu seamã pe evrei,determinând pierderea spiritului mixt ºi cosmopolit al acestora;apoi, din cauza bigotismului crescând al ultimilor ani, care a interzisorice comerþ cu bãuturi în locurile suspecte. Cafeneaua Hurriya(„Libertatea”), din Piaþa Bab al-Luq, este unul dintre ultimelestabilimente populare care mai rezistã.

Dar, între rãmãºiþele unei memorii ºterse de patriotismul anti-colonial nasserian ºi suspiciunea crescândã faþã de practicile numite„occidentale”, centrul oraºului este asediat de numeroºi comercianþi,care nu lucreazã în majoritatea duminicilor: o moºtenire a istoriei„coloniale” a oraºului Cairo. În zilele de joi ºi în fiecare vineri seara,familiile în întregime sau cuplurile se înghesuie pe largile trotuareºi în pieþele acestui oraº european.

Acest spaþiu rãmâne, de asemenea, centrul administrativ alcapitalei. În gigantesca piaþã Tahrir, unde circulaþia este atât deintensã încât traversarea pe jos devine un adevãrat gest suicidar, seconcentreazã clãdirile Ligii Arabe, campusul Universitãþii Ameri-cane, condamnatã la exil în noile suburbii chic din deºert, ºi, maiales, se ridicã o imensã construcþie în alb ºi gri prãfuitã, Mogamma,de facturã mai degrabã sovieticã, inauguratã totuºi în anul 1952, încontextul revoluþiei nasseriene.

Mogamma, un „castel” kafkian Probã imposibil de evitat pentru oricare cetãþean egiptean – în

fiecare zi, aproape 20000 dintre ei se prezintã aici –, birourile celor

18

65 de administraþii guvernamentale ºi a 14 ministere se întind de-alungul unor coridoare interminabile. Corupþia generalizatã ºi logicade tip kafkian a clãdirii Mogamma l-au inspirat, în anul 1992, peSherif Arafa sã realizeze un film de succes, Irhab wa kebab (Terorismºi kebab). Un tatã de familie, interpretat de popularul actor AdelImam, doreºte doar sã obþinã actele necesare înscrierii copilului sãuîntr-o ºcoalã din apropiere, dar se gãseºte trimis de la un birou laaltul ºi încheie prin a pune mâna pe o mitralierã pentru a obþine, însfârºit, inaccesibilul sesam.

În ciuda unor eforturi, Mogamma este condamnatã la dispa-riþie. Piaþa Tahrir va reveni în viitor la un plan pe orizontalã, desprecare guvernul trage speranþe cã va fi favorabil fluidizãrii traficului.

Chiar dacã localitatea Cairo rãmâne un mozaic, care a fostconstruit piesã cu piesã – precum casele egiptene de la þarã, ridicateprogresiv, în funcþie de oportunitãþile financiare –, capitala nu a fostniciodatã un oraº segregat. Istoria sa urbanã are aerul cuceririiVestului, pânã la a întâlni ºi a depãºi astãzi piramidele de la Ghizeh,pe celãlalt mal al Nilului, aflat, totuºi, încã în plin deºert laînceputul secolului al XX-lea.

Oraºul arab ºi otoman Cairo rãmãsese la o bunã distanþã faþãde Nil. Începând de la sfârºitul lui 1860, capitala nu a încetat sã seapropie, apoi sã treacã peste fluviu ºi sã populeze þãrmul stâng. Maiales de la sfârºitul secolului al XIX-lea, atunci când prin lucrãri aufost consolidate malurile unui fluviu a cãrui curgere ºi al cãrui debitneregulat i-au modificat constant profilul. E drept, barajul de laAssuan, construit în 1898, a permis o primã îmblânzire a sa.

Cucerirea spaþiului a început pe malul drept, mergând din ceîn ce mai mult spre nord ºi spre Deltã, trecând prin Bulaq, portuloraºului Cairo, a cãrui etimologie rãmâne controversatã – „balaq”însemnând „pãmânturile de jos” în arabã, dar unii afirmã cã numelear proveni de la cuvintele franþuzeºti „beau lac”. Podurile de pesteNil se sprijinã pe insulele Roda ºi Zamalek – unde, astãzi, întreagaparte de sud-est este ocupatã de clubul Gezira, cel mai împopoþonatdin oraº, cu teren de golf, hipodrom ºi piscinã, iar cea de nord

19

seamãnã cu un mic Manhattan pentru locuitorii din Cairo privile-giaþi ºi pentru cei expatriaþi – ºi permit trecerea mai departe pe ma-lul stâng, în cartierele Mohandesin – inginerii – ºi Dokki, lasud-vest, sau în cartierul popular Imbaba, în nord.

O mie ºi una de moschei: oraºul fatimid ºi otoman Cairo

Chiar dacã locuinþa pãrinteascã a lui Naguib Mahfouz a fostdistrusã, tot rãmâne tentant sã cercetezi strãduþele ºi locuinþeleîncâlcite, descrise în Trilogie, operã ce i-a adus scriitorului PremiulNobel pentru literaturã, ºi sã faci o promenadã pe strãzile îngustemãrginite de zeci de moschei ºi de monumente medievale, oadevãratã cãlãtorie în timp. Aceastã lume este, totuºi, una dintrecele mai agitate ºi mai dinamice dintre câte pot exista. Aparenþaunei intangibilitãþi temporale reprezintã mai ales pecetea ºi mascaunui oraº a cãrui organizare în spaþiu ºi al cãrui mod de habitat,centrate spre interiror, rãmân mai cu seamã de neobservat pentrucel care nu face decât sã treacã pe aici. Dacã nu se viziteazã oraºulislamic, nu se poate percepe faptul cã aceastã cãlãtorie îþi dã„senzaþia curioasã a coborârii cu o frânghie într-o fântânã fãrã fund”,potrivit cuvintelor poetului Yusef Idris.

Primii stãpânitori ai regiunii – Omeyyazii, Abbasizii, Tulunizii –nu au lãsat câtuºi de puþin urme în arhitecturã, cu excepþiasplendidei ºi sobrei moschei construite de califul Ibn Tulun întreanii 876 ºi 879, care îi poartã numele. Oraºul Cairo este în primulrând fatimid, denumire provenitã de la numele suveranilor sosiþi înnordul Africii, care au pus stãpânire pe þarã în anul 969 ºi care auîntemeiat oraºul. Legenda spune cã locul de construire a oraºuluifusese ales ºi se aºtepta ca astrologii sã dea muncitorilor semnalulsãpãrii fundaþiei cetãþii fortificate sub semne de bun augur. Spaþiulfusese, deci, delimitat cu frânghii, de care erau legaþi clopoþei, alcãror sunet trebuia sã fie semnalul primei sãpãturi de cazma. Dar,

20

la începutul ramadanului în anul 362, potrivit calendarului islamic(probabil, 10 iunie 973), un corb s-a aºezat în timpul nopþii pe unadintre frânghii, declanºând în lanþ sunetul clopoþeilor ºi muncalucrãtorilor. În acel moment, planeta Marte (al-Qahira) se gãsea înascendenþã; califul fatimid a hotãrât atunci sã boteze acest nou oraºcu acest nume, care înseamnã „victorioasa” sau „cuceritoarea”, ºipe care negustorii europeni l-au transformat, mai târziu, în „Cairo”.

În spaþiul relativ redus, pe cât de dens pe atât de alambicat aloraºului fatimid Cairo, se înlãnþuie la fiecare pas, clãdirile medie-vale, care sunt încãrcate de istorie. Moscheea al-Hakim a fost,arareori, utilizatã ca locaº de cult: ea era, mai întâi, un azil pentrualienaþi mintali, apoi grajd, înainte de a deveni puºcãrie, unde aufost închiºi cruciaþii înfrânþi. Ciudat destin, care se explicã, pro-babil, prin reaua reputaþie a fondatorului ei, al-Hakim, cel de-alzecelea suveran fatimid, cunoscut pentru comportamentul sãu in-trigant. Astfel, se povesteºte cã acesta umbla prin oraº, incognito,de unul singur, pe un mãgar numit Luna, pentru a-ºi supravegheasupuºii.

Era mai ales cunoscut pentru faptul cã îi pedepsea pe negus-torii necinstiþi, pe care îi lãsa sã fie sodomizaþi de unul dintre servi-torii sãi. Se spune, de asemenea, despre el cã practica ritualurisecrete ºi magice. Se mai povesteºte, în sfârºit, cã într-o noapte încare Luna urca cu greu Muntele Moqattam, cu stãpânul în spinare,al-Hakim a dispãrut în mod misterios, iar trupul sãu nu a mai fostgãsit niciodatã. Unul dintre oamenii sãi credincioºi, al-Darizy, avãzut în aceasta semnul cã stãpânul era de origine divinã. El aîntemeiat atunci o disidenþã a islamului, secta druzilor, ai cãreiadepþi puþin numeroºi se mai gãsesc în Egipt, dar care existã într-unnumãr mai important în Liban ºi în Siria.

În sud-est, oraºul fatimid Cairo este dominat de cetatea înte-meiatã de Salah ad-Din al-Ayyub (Saladin), fondatorul dinastieiAyyubizilor care, dupã ce i-a înlãturat pe Fatimizi, a fãcut din Cairoun oraº fortificat ºi militarizat. Dacã, în Evul Mediu, oraºele forti-ficate erau întâlnite peste tot în lume, Egiptul, datoritã apãrãrii sale

21

naturale – deºert ºi zone mlãºtinoase în deltã –, nu a avut ziduri deapãrare pânã la Saladin, care a hotãrât sã construiascã unul de jurîmprejurul aºezãrii.

Oraºul fatimid Cairo este înconjurat, la est, ca ºi la sud, deextraordinarele necropole ale mamelucilor – suverani descendenþidin soldaþi-sclavi –, care au stãpânit oraºul de la începutul secoluluial XIII-lea ºi pânã în primii ani ai celui de-al XVI-lea, înainte caEgiptul sã treacã sub dominaþie otomanã, între anii 1517 ºi 1882.Demnitarii mameluci au început construirea unor mausolee care auegalat în frumuseþe, uneori, palatele fatimide. Aceste cimitire nu aumai fost utilizate pânã când o populaþie sãracã a înfruntat cu curajinterdicþiile sociale ºi religioase pentru a se instala acolo, în lipsaaltor posibilitãþi de a avea o locuinþã... Cimitirele Bab al-Nasr ºiQayt Bay reprezintã, de fapt, un Oraº al morþilor, dotat cu apã,electricitate, cazarmã de pompieri, post de poliþie ºi cu toate atri-butele unui teritoriu în care viii ºi morþii coabiteazã în fiecare zi.Ceea ce poate fi perceput într-o manierã adesea senzaþionalã.Estimarea la douã milioane de locuitori ai cimitirelor este avansatãcâteodatã, pe când numãrul real ar fi de maximum 500000, dintrecare numai câteva zeci de mii trãiesc chiar în cripte. Nu trebuie sãuitãm cã apropierea dintre cei vii ºi cei morþi nu este necuviincioasãîn context egiptean. Aºa era ºi în Antichitatea faraonilor, în care otradiþie proprie Egiptului prevedea plata unei monede pentruîntâmpinarea celor vii, destinatã sã permitã vizitarea de cãtreaceºtia a tãrâmului celor morþi.

Vechiul Cairo

Cu toate cã apare ca un giuvaier istoric, oraºul islamic Caironu reprezintã ceea ce numim „Vechiul Cairo”, nici nu este amplasatpe locul de origine al localitãþii, situat mai la sud. Locul deconstituire al oraºului Cairo, situat la 30 de kilometri de capitalafaraonilor, care era Memfis, a fost o fortãreaþã romanã, cu numele

22

de Babylon. În ciuda prezenþei piramidelor, vizibile din cele maimulte locuri înalte ale oraºului, Cairo nu a fost niciodatã un oraº alfaraonilor. Primii arabi, care au cucerit Egiptul în anul 642, ºi-aucreat o bazã puþin mai la nord, botezatã „Fustat” („Corturile”), careprefigura localizarea oraºului Cairo. Aceastã poziþie beneficia, la est,de o apãrare naturalã, asiguratã de Moqattam, ºi de un accesextrem de uºor pe malul stâng al Nilului, strâmt în acest loc. În aceavreme, fluviul se apropia într-atât de Fustat, înainte de a cotiputernic în direcþia nord-est, pânã în centrul oraºului actual Cairo,încât o treime din teritoriul sãu era inundat.

Acest Vechi Cairo, la care se poate ajunge pe Nil, cu vapoarede agrement, sau cu linia de metrou ce face legãtura ºi cu suburbiileMaadi ºi Helwan, este, de asemenea ºi mai cu seamã, amplasa-mentul oraºului copt Cairo, copþii fiind creºtinii din Egipt. Mai multde douãzeci de biserici, de o mie de ani, sunt înghesuite aici pe osuprafaþã care are cu puþin peste un kilometru pãtrat.

Unele bijuterii arhitectonice sunt, dupã modelul BisericiiSuspendate, construite pe fortãreaþa Babylon. Vechiul Cairo a fostrestaurat, cu mari cheltuieli, pentru a sãrbãtori cei 2000 de ani dela Fuga în Egipt. Importanþa pe care copþii ºi toþi creºtinii o acordãacestui mic teritoriu este datã de rãmânerea Sfintei Familii în Egipt,care a durat patru ani, pentru a scãpa de uciderea pruncilornevinovaþi, ordonatã de Irod, regele Iudeei. Pe la anul 500, patriar-hului Bisericii Copte, Teofil, i s-au arãtat, în vis, locurile în careSfânta Familie a trãit dupã ce a ajuns în Egipt. Mai multe locurisunt cinstite de credincioºi, dar mai ales, în Vechiul Cairo, bisericaSfântul Serghie, a cãrui criptã adãposteºte grota unde Sfânta Families-a refugiat. Acest mic teritoriu este, dupã modelul Ierusalimului,unul dintre cele mai vechi vestigii materiale ale convieþuirii religi-ilor Cãrþii. Acolo, într-adevãr, a fost ridicat primul locaº de cultmusulman din Egipt, moscheea lui Amr Ibn al-Ass, din care nu semai pãstreazã astãzi niciun element originar. Iudaismul este, deasemenea, reprezentat acolo de sinagoga lui Ben Ezra, la origine obisericã cumpãratã de evrei în anul 895, vestitã peste tot în lume

23

dupã descoperirea, în anul 1896, a unui fond arhivistic care cuprindeuna dintre cele mai importante scrieri ale istoriei evreieºti, Geneza.

Situat la cinci kilometri sud de piaþa centralã Tahrir, Vechiul Cairosau Misr al-Qadima, este perechea „Noului Cairo”, Misr al-Gedida,Heliopolis, construit cãrãmidã cu cãrãmidã, în anul 1905, datoritãvoinþei exclusive a baronului Empain în plin deºert, la 20 dekilometri nord-vest de oraºul fatimid.

Provocãri demografice: între fantasme ºi realitãþiCairo este un oraº ameþitor din cauza miºcãrii neîncetate. Ceea

ce uimeºte în stradã sunt densitatea, circulaþia bãrbaþilor, femeilor,copiilor, maºinilor, autobuzelor arhipline gata sã se rãstoarne peºosele sau în apele Nilului, microbuzele cu ºoferi nebuni ºi cuclaxoane asurzitoare, mãgarii ºi caii obosiþi ºi, câteodatã, armateleîntregi de cãmile care traverseazã, dis-de-dimineaþã, podulUniversitãþii în direcþia abatoarelor din oraºul islamic. Întregulpoate apãrea cu adevãrat, la o primã privire, ca o veselã dezordine,fãrã reguli cu adevãrat stabilite.

Heliopolis: un baron în Egipt

Anul 2005 a marcat centenarul în-ceperii îndeplinirii unui ciudat vis:crearea ex nihilo ºi în plin deºert, ladouãzeci de kilometri de capitalaegipteanã, a Cetãþii Soarelui sauHeliopolis. Baronul belgian ÉdouardEmpain, mare industriaº, fãcuse averedin construirea cãilor ferate ºi a tram-vaielor ºi participase la construcþiametroului parizian. În timpul unui sejurîn Egipt, el a hotãrât sã construiascãun oraº în care aerul sã fie curat,chiriile mai puþin costisitoare ºi care sãfie legat de capitalã printr-un noumodel de tramvai electric, dorind caaceastã aºezare sã posede tot ceea

ce trebuia unei localitãþi urbane,pentru a rãmâne autonomã.

Dacã, foarte repede, oraºul Helio-polis a fost cãutat de burghezia egip-teanã ºi de cea strãinã, dacã diferitelesale cartiere reflectau apartenenþasocialã a locuitorilor, acesta a fost, înacelaºi timp, ºi locul loturilor acordatepentru construcþia de locuinþe munci-torilor, care coexistau cu luxoasele ºifoarte numeroasele „vile cu apar-tamente”. Baronul Empain a cum-pãrat, aºadar, de la stat, un teren de2500 de hectare, cu un preþ foartemic, ºi primele construcþii au începutsã fie ridicate în anul 1906. El a creato societate imobiliarã (cu capitalbelgian ºi franþuzesc), cu numele de

24

25

Cairo este un oraº iubit sau detestat, unde promiscuitatea ºibãile de mulþime nu te lasã niciodatã indiferent. Cine vrea sã facão experienþã, poate asista la ultima noapte de mouled (sãrbãtoarepopularã de comemorare a sfinþilor cinstiþi în islam) din SaydaZaynab, unul dintre cartierele cele mai dens populate, care adunãcâteva milioane de oameni în piaþa moscheei de acolo.

ªi mai frapant este tineretul cairot, atunci când se plimbã înserile de varã de-a lungul malurilor Nilului. Hoinãreli în cuplu, înfamilie, în grupuri de fete ºi de bãieþi, ale cãror jocuri de priviri ºiale cãror uºoare atingeri de umeri te fac sã uiþi orice ideepreconceputã despre presupusele frustrãri sexuale ale tineretuluimusulman ºi arab în general.

Cu mai mult de 13 milioane de locuitori – 7,63 în oraºulpropriu-zis, 5,54 în Ghizeh –, Marele Cairo este unul dintre celemai dense oraºe din lume, cu o medie de 35000 de locuitori pe km2

ºi pânã la 100000 în anumite cartiere. Oraº tentacular ale cãrui

Heliopolis Company for Housing andDevelopment, care a activat neîntre-rupt, dar care a fost naþionalizatã înanul 1960. Cunoscutã de rezidenþiiactuali numai cu numele de „al-shirka”– în traducere, Compania –, aceastanu a fost numai o agenþie de împãrþirea terenurilor, ci ºi un actor implicat înplanificarea ºi în disciplina urbanis-ticã, al cãrui rezultat a fost Heliopolis,ca urmare a unui sistem de concesiunifunciare, cu deosebire avantajospentru instituþiile religioase care suntacolo încã foarte numeorase.

În ciuda unor lipsuri de gust, defelul neobiºnuitului castel khmer pecare Édouard Empain l-a construit încentrul oraºului, Heliopolisul nu a fosto creaþie de tip european în mijloculdeºertului. În anul 1937, mai mult dejumãtate dintre cele aproximativ 1750de construcþii pe care le avea atunci

erau în posesia particularilor, în spe-cial notabilitãþi egiptene. Antreprizã denaturã colonialã, Heliopolisul nu a fostnici mãcar o enclavã europeanã. Aban-donarea progresivã a programuluiiniþial a fost antrenatã de reatribuireaegipteanã ºi de reinterpretarea localãa urbanismului regulamentar. Oraºul adevenit, progresiv, parte integrantã aaglomeraþiei cairote ºi unul dintreprincipalii sãi poli de activitãþi ºi deconducere (Heliopolisul este reºedinþapreºedintelui republicii ºi locul în caresunt cantonate numeroase forþe ar-mate). O evoluþie care se evidenþiazã,de asemenea, ºi în toponimie: dupã ces-a vorbit de „Heliopolis”, apoi de„Misr al-Gedida” („Noul Cairo”), creaþiaurbanã implantatã de curând înapropiere se numeºte „Heliopolis al-gedida” sau „New Heliopolis”.

lumini îi fãceau sã viseze pe þãrani în anii 1960, Cairo îºi începetotuºi astãzi tranziþia sa demograficã, cu o creºtere anualã de maipuþin de 2%, infirmând astfel previziunile alarmiste ale anilor 1980,care anunþau 20 de milioane de locuitori pentru anul 2000. Dezvol-tarea sa este exclusiv endogenã. Optzeci la sutã dintre cairoþi suntnãscuþi în capitalã, iar majoritatea imigranþilor sunt din oraºele deprovincie.

Un egiptean din patru locuieºte în capitalã ºi douã milioane depersoane vin aici sã munceascã în fiecare zi, înainte de a se reîn-toarce, seara, în unul dintre oraºele situate mai mult sau mai puþinaproape de deltã. În privinþa locuinþelor, o micã revoluþie a avut locîn anul 1998, odatã cu modificarea legii care fixase pânã atuncichiriile la un nivel foarte scãzut. Suprimând caracterul ereditar alînchirierilor, amendamentul adus legii trebuia, puþin câte puþin, sãreintegreze numeroase locuinþe pe piaþã. Paradoxal, în acestcontext, centrul oraºului Cairo se goleºte de populaþie: 500000 depersoane pãrãsesc, în fiecare an, „wast al-balad” (centrul oraºului)pentru cartierele periferice de la marginea deºertului. O adevãratãhemoragie pentru cartierele populare din centru, care s-autransformat în adrese de afaceri cunoscând o descreºtere de 4% înprivinþa locuitorilor acestora. Densitatea, creºterea populaþiei,ajungerea la vârsta cãsãtoriei a milioane de tineri, dar ºi cutremurulde pãmânt din anul 1992, ce a afectat mai cu seamã cartierele vechiºi dãrãpãnate, au fost, de asemenea, factori care i-au determinat peoameni sã se mute în cartierele mãrginaºe.

Oraºul istoric Cairo, mult timp divizat între cartierul medievalºi otoman ºi centrul haussmanian, îºi lãrgeºte orizonturile din ce înce mai îndepãrtate, pe mãsurã ce capitalul acumulat în statele dinzona Golfului Persic este reînvestit în þarã. Mohandesin ºi Ghizeherau, acum treizeci de ani, zone agricole, unde se mai gãseau încãsate pierdute în mijlocul contururilor rezidenþiale ce începuserã sãaparã; cartierele neoficiale s-au înmulþit de-a lungul magistralelorcãtre piramide ºi Faysal, spre vest. La nord, câþiva palmieri rezistãîncã în faþa urbanizãrii din cartierul Imbaba, încolþit între periferie

26

ºi Nil. Dupã 1990, cercul migraþiei s-a lãrgit ºi a depãºit zona verde:cartiere ºi vile luxoase au apãrut ca ciupercile dupã ploaie chiar înmijlocul deºertului, atât în vest, cât ºi est, în noile oraºe ªaseOctombrie, Shuruk, Cinsprezece Mai sau Katamiya.

Legalizarea urbanizãrii neoficialeUrbanizarea zisã „informalã” sau „neoficialã” – „ashwaiya” în

arabã – este în totalitate ilegalã. Sã amintim cã limitele naturale alesuprafeþei de construit, în unele noi cartiere apãrute ºi numite„neoficiale” în limbajul curent, se constituie din terenuri agricole,o resursã foarte preþioasã ºi rarã, care este protejatã de lege.Creºterea demograficã îi obligã pe aproape jumãtate dintre cairoþisã trãiascã în zonele numite „neoficiale”, pe terenuri agricole unde,în teorie, nu se poate construi. Însã acþiunile de ocolire a legii aufãcut sã nu fie reclamaþi în faþa autoritãþilor competente decâtcâþiva dintre cei care au construcþii acolo. Ilegalitatea este un prin-cipiu al realitãþii de zi cu zi, dupã ce statul, din anii 1970, aabandonat programele de construire de locuinþe sociale, preferândpromovarea zonelor de dezvoltare urbanã ºi economicã (oraºe noi)destinate claselor sociale bogate, astfel cã sectorul privat a începutsã speculeze în domeniul construcþiilor.

Construcþiile neoficiale se ridicã din iniþiativã particularã,masiv finanþate din veniturile emigranþilor din þãrile din zona GolfuluiPersic. Cartierul Imbaba, emblematic pentru acest fenomen, a fostconstruit pe terenurile parcelate ale unor terenuri agricole laorigine. Dar cartierele neoficiale ale oraºului Cairo nu se aseamãnãcâtuºi de puþin cu aºa-numitele bidonville-uri sud-americane: elesunt formate din clãdiri din cãrãmidã roºie, împodobite cu balcoaneîn culori pastelate, cu structurã de beton ºi constituite din maimulte etaje, în mijlocul cãrora rezistã insuliþe cultivate cu porumb ºio mânã de palmieri. Pentru a opri aceastã urbanizare pe terenurileagricole, guvernul nu a gãsit altã soluþie, la sfatul experþilorfrancezi, decât aceea de a construi o linie-expres cãtre zone ne-agricole folosite pentru noi locuinþe, dupã modelul periferiilor

27

pariziene. Degeaba. Construcþiile se întind, de acum înainte, pecele douã pãrþi ale liniei de transport rapid, oferind o viziune„coloratã” a urbanizãrii în stil egiptean, cu roºul cãrãmizilor, verdelecâmpurilor ºi ocrul deºertului.

Dezvoltarea zonelor „neoficiale” s-a fãcut multã vreme în afaracadrului legal oferit de stat. Sau, mai de curând, ca urmare a absen-þei statului ºi a celor mai elementare servicii: fãrã spitale publice, deexemplu, dar cu clinici private, pentru bogaþi, ºi cu centre decaritate religioase pentru cei mai mulþi, care nu au mijloace desubzistenþã; aceeaºi situaþie ºi în privinþa educaþiei. Lipsa totalã acanalizãrii ºi a conectãrii la reþelele de apã potabilã. Odatã cutrecerea anilor ºi cu creºterea demograficã, au apãrut probleme înprivinþa igienei publice, a colectãrii gunoiului ºi a calitãþii apei – deexemplu, contaminarea pânzei freatice din cauza deversãrii apeloruzate ºi a irigaþiilor care se scurg în canalele cu infrastructurã îmbã-trânitã, unde sunt deversate gunoaiele menajere. Stigmatizate cafiind cartiere ale sãrãciei, zonele „informale” prezintã, totuºi, unamestec social frapant, iar chiriile ating nivelul celor din cartiereleoficiale ale oraºului. Grupãrile de locatari se fac, adesea, pe bazaoriginii geografice sau a experienþei comune în privinþa imigrãrii. Însfârºit, asociaþiile religioase au þesut acolo o reþea închegatã ºi maiales eficace, suplinind deficienþele sau absenþa serviciilor de stat.

La începutul anilor 1990, statul s-a hotãrât sã acþioneze pentrua-ºi restabili controlul asupra acestor cartiere considerate ca „neas-cultãtoare”, unde se desfãºura acþiunea de contestare a puterii. Maiîntâi, manu militari: în decembrie 1992, în contextul general deviolenþã islamistã, 10000 de poliþiºti au asediat cartierul Imbaba,proclamat de un emir local „republicã islamicã independentã”. Ope-raþiunea a fost simptomaticã în privinþa raportului de neîncredereºi de desconsiderare a guvernului egiptean faþã de populaþie. Apoi,politica statului s-a transformat în una mai subtilã. Statul ºi-a reim-pus progresiv controlul asupra acestor locuri, punând în prim-planacþiunea de legalizare a cartierelor neoficiale, care începeau sãreprezinte o importantã piaþã de consum.

28

Zabbalin, o meserie cairotã

Celebrã graþie sorei Emmanuelle, „po-pulaþia gunoaielor”, care colecteazãdeºeurile menajere din Cairo, este înplinã agitaþie, dupã decizia autoritã-þilor municipale de a încredinþa golireapubelelor unor întreprinderi strãine.

Instalaþi în principal mai sus deMoqattam, cei 150000 de zdrenþãroºicare trãiesc din colectarea deºeurilormenajere formeazã o comunitate orga-nizatã. Gunoaiele sunt colectate dimi-neaþa devreme sau seara târziu, cândtraficul este mai liber. Copiii îi însoþescpe taþi, pentru a pãzi cãruþele în spa-tele imobilelor, în timp ce adulþii urcãla etajele clãdirilor pentru a cãutadeºeuri pe care apoi sã le revândã.Acestea sunt apoi triate de femei:deºeurile organice sunt date porcilor,altele, separate în funcþie de materia-lul din care sunt realizate, a cãrorrecuperare reprezintã baza unei eco-nomii de reciclare, sunt colectate pebazã de reguli stricte. De exemplu, unzabbalin care se ocupã cu reciclareasticlelor de apã Siwa nu poate sã lecolecteze pe cele ale mãrcii Baraka.Zabbalinii nu sunt deloc nevoiaºi, înciuda discursurilor numeroaselor orga-nizaþii neguvernamentale strãine. Însãeste vorba, în realitate, de o populaþiestigmatizatã, mai puþin pe baza cre-dinþei sale, majoritar coptã, sau aoriginilor – cea mai mare parte estesaiditã, adicã venitã din sudul Egiptului,adesea dispreþuitã ºi discriminatã –,

ci mai ales pe baza activitãþii saleprofesionale. Denumirea datã acesteiaprovine de la cuvântul „zeballa” („pu-belã”) ºi „zabbalinii” au fost la origineporcari, consideraþi impuri din aceastãcauzã. Condiþiile lor de viaþã ºi maiales mirosul lor din cauza deºeurilor ºia cocinelor cu porci din apropierealocuinþelor a contribuit la stigmatiza-rea ºi la alungarea lor constantã, aºacum s-a întâmplat de exemplu în anul1970, când au fost expulzaþi manu

militari din cartierul Imbaba.În ciuda acestui fapt, sloganul

autoritãþilor egiptene („Cairo, oraºcurat!”) a întâmpinat împotrivire, dincauza nemulþumirii populaþiei gene-rate de noul sistem de colectare alfirmelor strãine (care îi obligã sã co-boare cu pubelele de gunoi, în timp cezabbalinii urcau ei la etaje). În urmamobilizãrii unor membri ai acesteicomunitãþi ºi ca urmare a atenþiei dinpartea unor ONG-uri faþã de soartaacestei populaþii, a cãrei muncã a fost,uneori, prezentatã ca un exemplu dereciclare ecologicã, au început nego-cieri. Schimbarea vrutã de autoritãþifusese determinatã ºi de dorinþa dedecongestionare a strãzilor de cãru-þele trase de mãgari, care fãceau o reaimpresie într-o þarã în care sloganulnecesarei modernizãri, oricât ar costa,a fost, întotdeauna, utilizat ca o pâr-ghie politicã. Negocierile s-au încheiat,în cele din urmã, printr-un acord ceprevedea împãrþirea activitãþii de co-lectare a gunoiului între zabbalini ºifirmele strãine.

29

30

Oraºele noi, în cucerirea deºertului

Dupã ce M. Kishk a revenit în þara sa – trãise mai bine de 25 deani într-o suburbie a oraºului Los Angeles –, a fost ºocat sã constatedegradarea oraºului natal. Poluarea, ambuteiajele ºi zgomotul luierau insuportabile. Agent imobiliar, el a hotãrât atunci sã cumpereun teren în plin deºert ºi sã construiascã acolo o reºedinþã pentru elºi familia lui, în ideea de a-ºi reface aºa-numitul american way of life.Astfel se va naºte una dintre legendele oraºului ªase Octombrie,situat la vest de Cairo. Altã legendã spune cã omul de afaceriBahgat Aly avea sã conceapã un Dreamland, o vastã incintã rezi-denþialã, dupã imaginea oraºului „ideal” construit în Florida laOrlando, în apropiere de Cap Cunna, de Walt Disney Corporration.

Dupã modelul centrelor comerciale ºi a lanþurilor fast-food,înflorirea noilor oraºe ºi a enclavelor rezidenþiale (gated commu-nities) în deºertul de lângã Cairo face ca acestea sã participe din plinla liberalizarea economicã pusã în practicã din anii 1990. Totuºi,dupã ce proiectul construirii lor fusese lansat la sfârºitul anilor1970, investitorii nu s-au înghesuit câtuºi de puþin sã construiascã,preferând sã realizeze speculaþii de piaþã cu miile de hectare dedeºert puse în vânzare de Ministerul Locuinþei, în colaborare cuarmata, principalul proprietar al terenurilor, care a devenit, cuaceastã ocazie, prima antreprizã de construcþii a þãrii. Mãsuri fiscaleinstigatoare ºi îmbogãþirea unor categorii sociale care beneficiau deconsecinþele liberalizãrii ºi de veniturile emigraþiei au dat, totuºi,dreptate celor ce îºi exprimaserã neîncrederea în privinþa realizãriinoilor construcþii.

Astãzi, 20 de comunitãþi urbane-satelit au înmugurit pe osuprafaþã egalã cu o treime din cea a Marelui Cairo. Guvernul sperãsã încheie construirea a altor 27 de comunitãþi pânã în 2017,pentru a adãposti un total de 12 milioane de locuitori. La ªaseOctombrie, plãmân industrial off-shore al Egiptului cu cele 700 deuzine ale sale, cele mai bune servicii private (universitate, spital,hotel luxos, teren de golf, parc de distracþii) beneficiazã de o serie

de scutiri de taxe; un aeroport internaþional este în construcþie ºidouã autostrãzi leagã noul oraº de Alexandria ºi de Marina, staþiunebalnearã a înaltei burghezii, situatã pe malul mediteraneean.

Numai 10% din populaþia egipteanã poate sã acceadã la cele600000 de locuinþe care compun parcul rezidenþial al noilor oraºe.S-a ajuns ca piaþa funciarã sã fie dusã în zona deºertului, iar numeleenclavelor construite acolo sã facã referire explicitã la modelulamerican, cãci ele ne sugereazã lumea idealã pe care vor sã opromoveze: „Beverly Hills”, „Utopia”, „Jolie Ville”, „Dreamland”.Acesta din urmã, pionier al genului, are ca slogan un adevãratprogram de viaþã: „Egiptul dorinþelor voastre, pentru un viitor maipresus de visurile voastre”. Principiul aplicat acolo, cu adevãratseducãtor: favorizarea pe sine (noii cumpãrãtori se regrupeazã pefamilie, corporaþie, promoþie universitarã) ºi protejarea faþã de altul(de sãrãcia cartierelor neoficiale ºi de centrul oraºului)...

31

22

NNiilluull,, ddeellttaa ººii pprroovviinncciiiillee EEggiippttuulluuii

Pentru egiptenii din Antichitate, forma Nilului era ca un desenal unei flori de lotus: valea era tulpina, iar delta floareapropriu-zisã. Cu petalele sale care se deschid în fiecare

dimineaþã, floarea de lotus simbolizeazã renaºterea. Metafora paresã se fi pierdut astãzi, poate din cauzã cã Egiptul Vãii Nilului ºideltei sale a cunoscut transformãri profunde. Theba, actualulLuxor, constituia, odinioarã, pivotul politic ºi economic al tulpineilotusului. Cele douã regate – Egiptului de Sus – de la Assuan pânãla delta din nord (viitorul oraº Cairo) – ºi al Egiptului de Jos –stãpânitor asupra câmpiei mocirloase a deltei – au fost unificate, pela anul 3100 î. e. n., de Narmer (numit ºi Menes). Memfis, situat la20 de kilometri sud-vest de locul pe care se va ridica oraºul Cairo,era pe atunci capitalã. Astãzi, numai 10% din suprafaþa totalã aEgiptului –un milion de km2, deci de douã ori mai mare decât aFranþei – este socotitã locuibilã. Pe acest teritoriu trãieºte, totuºi,95% din populaþie...

„Artera vieþii” sau cel mai lung fluviu al lumii

Egiptul antic cunoºtea trei sezoane ale anului: cel al inunda-þiilor („akhet” în egipteana veche), cel al semãnãturilor („peret”), dela jumãtatea lui noiembrie la jumãtatea lui martie, ºi cel al recoltelor

32

(„shemu”), de la jumãtatea lui martie pânã pe la 20 iulie. Începutulrevãrsãrii apelor Nilului, care survenea la datã fixã, marca ºi în-ceputul anului pentru vechii egipteni. Nilul ºi revãrsarea apelor saleordonau ocupaþiile din fiecare an ºi dictau acþiunile de zi cu zi.

Supranumit „artera vieþii”, Nilul era, de asemenea, principalacale de transport ºi cel care a marcat imaginarul colectiv: picturilemurale din mormintele faraonilor îi înfãþiºeazã pe defuncþi ajun-gând pe lumea cealaltã cãlãtorind cu niºte ambarcaþiuni moderne.Dar un fost pastor baptist englez, Thomas Cook, a lansat la apãprimele vapoare pe Nil, în anul 1869, preludiu al înmulþirii croa-zierelor pe fluviu ºi al rolului sãu turistic, care ajunge la apogeuastãzi în zona dintre Luxor ºi cataractele Nilului, la Assuan.

Importanþa Nilului în viaþa ºi în geografia Egiptului era legatãde caracteristicile particulare ale acestui fluviu, care îi suprinseserãchiar ºi pe navigatorii greci debarcaþi aici cu ºase secole înainte deera noastrã. Revãrsarea Nilului se realiza vara, perioadã cu apãpuþinã ºi cu secetã în toate celelalte regiuni ale bazinului medite-ranean. Mai mult, aceastã revãrsare, lentã, calmã ºi regulatã –consecinþã a profilului vãii fluviului, a cãrui pantã este foarte linãîncepând din Sudan – nu prezenta nici violenþa ºi nici neregulari-tatea altor cursuri de apã. Numai în cazul unei revãrsãri foarte slabeera pusã în pericol securitatea alimentarã a întregii þãri, cãci eadepunea pe malurile fluviului aluviuni (botezate „kemet”, adicã„pãmânt negru”, mâl bogat favorabil agriculturii, spre deosebire de„pãmântul roºu”, numit „deshret”, existent în zona deºertului).Aceastã revãrsare era importantã ºi ca deratizare naturalã, împiedi-când rozãtoarele sã se transforme în a unsprezecea plagã a Egiptului.

Ca sã ajungã pânã în Egipt, cel mai lung fluviu al lumii (în total,6700 km), dupã cum spun egiptenii, traverseazã fãrã sã se evapore,pe mii de kilometri, zone deºertice sau în care nivelul pluviometriceste mai mic de 10 cl pe an. O reuºitã posibilã graþie unui bazin dealimentare mare cât de 6 ori suprafaþa Franþei, care beneficiazã deploile abundente ale Africii tropicale, de apele care se scurg din

33

platourile înalte ºi din munþii Etiopiei ºi de musonul de varã dinspreOceanul Indian, care adie pânã în zona înaltului relief de acolo.

Pentru a supune acest gigant, Egiptul a amenajat mari con-strucþii hidrotehnice. Primul baraj de la Assuan a fost construitîntre anii 1898 ºi 1902, mai sus de prima cataractã, pentru a regu-lariza cursul Nilului. A fost, totuºi, nevoie sã se aºtepte venirea laputere a lui Nasser, în anul 1954, pentru a se trasa planul unui noubaraj, planificat a fi construit la 6 km în amonte faþã de primul.ªantierul era, din punct de vedere tehnic, financiar ºi politic, dificilde pus în practicã. Numai dupã ce, în anul 1956, Statele Unite,Marea Britanie ºi BIRD-ul (Banca Internaþionalã pentru Recons-trucþie ºi Dezvoltare), strãmoºul Bãncii Mondiale, care promiseserãajutorul, dar care erau sâcâite de bruºtele schimbãri de pãreri ºi depretenþiile lui Nasser, refuzaserã in fine sã susþinã cu fonduri sufi-ciente proiectul, acesta din urmã a ordonat illico naþionalizareaCanalului Suez. Dupã reglementarea crizei via Naþiunile Unite,Uniunea Sovieticã a furnizat sumele ºi tehnicienii necesari unuiºantier de construcþie care a durat mai bine de 10 ani, din 1960pânã în 1971. Sã amintim o micã istorioarã, care spune cã Nasser adecis atunci sã aloce sumele deja vãrsate de Statele Unite pentruun studiu de fezabilitate al marelui baraj (dupã o apreciere rapidãacestea fiind derizorii), construirii unui edificiu cu totul inutil, tur-nul din Cairo, cocoþat în vârful Insulei Zamalek, pe care egipteniiîl mai numesc ºi astãzi „penisul lui Eisenhower”. Construcþia mareluibaraj întruchipa, de asemenea, apropierea dintre Nasser ºi sovieticiºi afirmarea sa ca lider al Lumii a Treia. Adesea comparat cu pro-verbiala arhitecturã faraonicã, marele baraj a avut nevoie de 28 deori mai mult material de construcþie decât piramida lui Kheops...

Barajul de la Assuan, o controversatã construcþie „faraonicã”

Noul baraj de la Assuan a permis sporirea suprafeþelorcultivate cu o treime ºi creºterea producþiei de energie electricã a

34

þãrii, dar reþinerea mâlului necesar fertilizãrii Vãii Nilului a avutefecte rele. Recurgerea la îngrãºãminte artificiale – ºi acþiunea lornocivã asupra pânzei freatice –, ca ºi dezvoltarea bilharziozei –maladie parazitarã endemicã – în canalele de irigaþii constituie, deatunci, o preocupare permanentã. Mai mult, marele baraj a însem-nat ºi înghiþirea Nubiei, regiune situatã între Assuan ºi Khartoum,aproape în întregime înecatã sub apele Lacului Nasser, cea maimare acumulare artificialã de apã din lume – cu o suprafaþã de peste5000 km2 ºi care are, în medie, 135 de miliarde de metri cubi.Nubia – a cãrei etimologie era legatã de termenul egiptean „nub”,adicã aur, datoritã rezervelor subsolului sãu – a fost aproape mereudominatã de vecinul sãu nordic. Ea suferise deja de pe urma inun-daþiilor permanente asupra monumentelor ºi satelor sale în 1902,apoi în 1912 ºi în 1934, dupã construirea primului baraj, fiindconsecinþe ale supraînãlþãrii acestuia. În anii 1960, 50000 de nu-bieni au fost mutaþi, cei mai mulþi fiind stabiliþi în satele construitepentru ei în împrejurimile localitãþii Kom Ombo, la 50 de kilometrinord de Assuan. În ciuda unui modest muzeu al Nubiei, inauguratîn anul 1997, omagiu discret ºi tardiv faþã de sacrificiul „consimþit”al locuitorilor pãmânturilor înghiþite de ape, construcþia mareluibaraj a marcat pierderea unei identitãþi, întruchipatã mai ales printradiþia muzicalã specificã, încã pãstratã de muzicieni precumHamza al-Din sau Ali Hassan Kuban, care astãzi sunt mai uºor deaudiat în Europa sau în Statele Unite decât în Egipt.

Dacã Egiptul este „un dar al Nilului”, fluviul constituie, deasemenea, ºi cãlcâiul lui Ahile pentru þarã. Înainte de a-ºi încheialungul sãu drum prin Egipt, Nilul udã pãmânturile a altor nouã þãri(Sudan, Etiopia, Eritreea, Uganda, Kenya, Tanzania, Rwanda,Burundi ºi Republica Democratã Congo), care sunt tot atâtea sursede conflicte potenþiale. Egiptul se ºtie dependent de þãrile situateîn amonte, din moment ce preºedintelui Sadat i-a fost teamã sãintre în rãzboi împotriva Etiopiei dacã aceasta nu renunþa la unproiect de baraj pe Lacul Tana. Însã înverºunarea Egiptului în pri-vinþa acestei chestiuni nu poate ascunde inechitabila repartizare a

35

apelor Nilului ºi neliniºtea permanentã faþã de ceea ce se petrece lavecinul sudanez. În virtutea unui tratat internaþional semnat înanul 1959, care împarte volumul de apã al fluviului þãrilor pe care letraverseazã ºi care îi acordã 55,5 miliarde de metri cubi (dintr-untotal de 84 de miliarde de metri cubi reprezentând debitul mediu alfluviului), Egiptul consumã, în realitate, douã treimi din acestvolum, ceea ce nu reprezintã decât 28% din totalul acordat þãrilorriverane. Acum însã, Egiptul se teme de punerea în cauzã a unuiacord semnat în perioada în care þara lui Nasser se gãsea pe opoziþie de forþã. Ceea ce nu a împiedicat Egiptul, în numele uneicreºteri demografice ºi al insuficienþei terenurilor cultivabile, sãcearã o creºtere a cotei sale, pentru a începe un nou proiect fa-raonic controversat. În deºertul vestic, în sudul þãrii, proiectul luiToshka, un apropiat al preºedintelui Mubarak, constã în crearea, cusuma estimatã la aproximativ 8 miliarde de dolari, a unei noi vãiirigate de un canal de 200 de kilometri în plinã zonã aridã, calculata creºte cu 8%, deci cu mai mult de 170000 de hectare, suprafeþelecultivate. Pentru a evita un rãzboi al apei, regimul de la Cairo estecondamnat în întregime sã raþionalizeze utilizarea resurselor salehidrografice ºi mai ales sã reducã ridicatele pierderi din reþeauadintre sursã ºi robinet.

O altã funcþie a barajului, producerea de electricitate, este pecale sã gâfâie. În anul 2006, Egiptul a anunþat construirea primei salecentrale nucleare civile, cu susþinerea comunitãþii internaþionale.

O þãrãnime pe cale de dispariþie?

„Ca prepoziþiile ce leagã fraza ºi îi dau stabilitate, ca plumbulfolosit în construcþii ce reþine ºi dã formã desenului alcãtuit dincioburile de sticlã multicolore ale vitraliului, tot aºa ºi þãrãnimeaeste cea care dã þãrii sale trãsãturile profunde ale fizionomiei. Eaeste suportul umil, dar necesar, al echilibrului economic ºi al ordiniisociale. Ea menþine sãnãtatea unui stat ºi asigurã finanþelor sale o

36

37

respiraþie regulatã”. Acestea sunt cuvintele pe care le-a publicatpãrintele iezuit Henry Ayrout, mare cunoscãtor al Egiptului, laînceputul operei sale, Moravuri ºi cutume ale fellahilor, apãrutã înanul 1938. Þãrãnimea reprezenta atunci mai mult de trei sferturidin populaþia egipteanã ºi, pentru Ayrout, numai identitatea aces-teia existã din timpurile strãvechi ºi se prelungeºte pânã în prezent:„gesturile din viaþa cotidianã, evocate de frescele mormintelorfaraonice sau de legendele copte, de istoricii arabi sau de DescriereaEgiptului, de cercetãtorii englezi sau de cãlãtorii de astãzi, ni se para fi urmarea aceleiaºi acþiuni”. Imaginea imuabilã a þãranului egip-tean, scheletic, încovoiat pe plugul sãu tras de o gamusa (rasã debivoliþã originarã din India ºi adusã în Egipt pe timpul Fatimizilor),rãmâne ancoratã în spiritul ajuns din generaþie în generaþie pânã încontemporaneitate.

Þãranii au supravieþuit, de-a lungul secolelor, în condiþiimizere, în azba, mari domenii feudale. Ei erau regrupaþi acolo încãtune compacte, înghesuite, compuse din construcþii din chirpici,unde trãiau împreunã oameni, pãsãri ºi vite. Þãranii cultivau, subsupravegherea atentã a unui administrator, pãmânturile stãpânului,care locuia la oraº. Vilele demodate, în stil colonial, ale oraºelor deprovincie amintesc chiar ºi astãzi de acei negri ani, pe care i-a descrismagnificul Yusef Chahin în filmul sãu, Pãmântul. Reforma agrarãdecretatã de Nasser a transformat profund þãrãnimea, redându-idemnitatea ºi, pentru unii, dreptul de a avea o parcelã de pãmânt.

„Jacqueriile” au agitat sporadic regiunile rurale, începând dinsecolul al XIX-lea. Înainte de anul 1952, aproape 2,6 milioane demici proprietari, posedând câte mai puþin de o jumãtate de hectar,îºi împãrþeau 30% din terenurile irigate. În schimb, 3000 de lati-fundiari stãpâneau aproape 20% din terenuri, un domeniu putândajunge ºi la 4000 de hectare. Aceastã situaþie profund inegalã a fostconsolidatã de condiþiile de exploatare feudalã: în arendã sau înparte, închirierea terenului putând atinge un cost de pânã la 75%din veniturile exploatãrii. Extraordinara raritate a terenurilor ara-bile a fãcut ºi face din acesta bunul cel mai preþios ºi mai disputat.

Odatã cu sosirea la putere a Ofiþerilor Liberi, în anul 1952, re-forma agrarã realizatã în etape succesive a permis limitarea suprafeþeiagricole utile pe care un individ o putea stãpâni, controlul arendeiterenurilor, precum ºi sechestrarea a 15% din terenurile arabile,redistribuite în proprietate deplinã cãtre 17% dintre familiile caretrãiau atunci din agriculturã. În schimb, aceastã reformã nu areglementat câtuºi de puþin soarta miilor de lucrãtori agricoli,„þãrani fãrã pãmânt”, nici pe cea a miniproprietarilor, ale cãrorsuprafeþe de mai puþin de un hectar nu le permiteau sã satisfacãnevoile familiilor. Reforma agrarã a permis puterii nasseriene sãînvingã mai ales aristocraþia funciarã a vechiului regim ºi sã îisubstituie acesteia aliaþi preocupaþi sã controleze zonele rurale.

Nasser a rãmas, pentru totdeauna, un erou în ochii þãrãnimii,spre deosebire de urmaºul sãu la putere, Sadat, ale cãrui politiciliberale ºi cârdãºii cu vechea oligarhie funciarã anunþau o miºcarede „denasserizare” a zonelor rurale ºi reîntoarcerea rãzbunãtoare afoºtilor proprietari.

Þãrani în luptã

30 aprilie 1966. Kamchich, sat dinDelta Nilului, situat la 70 de kilometrinord de Cairo. Salah Hussein,conducãtorul luptei þãranilor împotrivamarilor proprietari, figurã emblematicãa perioadei reformei agrare, eraasasinat. Jean-Paul Sartre ºi Simon deBeauvoir, în timpul cãlãtoriei lor înEgipt, s-au dus în sat sã o susþinã petânãra vãduvã, Shahinda Maqlad,militantã neobositã pentru cauzaþãrãnimii, care a întemeiat AdunareaÞãrãneascã, în 1983. În fiecare an,locuitorii din Kamchich cinstescmemoria lui Salah Hussein, cu atâtmai mult cu cât o lege din anul 1992,aplicatã din 1997, cu privire la

administrarea ºi la statutul pãmân-tului, permite, în anumite condiþii,vechilor proprietari funciari sã iaînapoi o parte a terenurilor cedate lareforma agrarã... Shahinda Maqlad,urmãritã pentru defãimare de moº-tenitorii marilor proprietari, a fostdeclaratã vinovatã, dupã un procesnedrept, ºi condamnatã la 6 luni deînchisoare cu suspendare ºi la plataunei amenzi de 10000 de lireegiptene.

Ianuarie – aprilie 2006. Dekerness,satul Daqahliya. La chemarea uneifamilii de foºti proprietari, al cãruimoºtenitor a fost autorizat de justiþiesã-ºi recupereze terenurile pierdute întimpul reformei agrare iniþiate deNasser, poliþia a încercuit satul, pentrua expulza zece familii de þãrani. Patru

38

În anii 1980, la impulsul Agenþiei de Dezvoltare Internaþionalãa Statelor Unite (USAID) ºi într-un context general de recon-siderare a strategiei economice, guvernul egiptean s-a angajat sãreformeze sectorul agricol. Politica practicatã în domeniul preþurilora permis, în cursul deceniilor 1980 ºi 1990, sã creascã randamentulºi veniturile unora dintre exploatãri. Cu toate acestea, securitateaalimentarã naþionalã nu mai este o prioritate, contrar a ceea cedeclara preºedintele Mubarak dupã venirea sa la putere: „cel carenu are hranã, nu are nici libertate”. Þãranul nu le va câºtiga, defapt, nici pe una, nici pe cealaltã. Diversificarea culturilor se face îndetrimentul produselor de bazã, fãcând ca þara sã devinã depen-dentã de importuri. Astfel, Egiptul, care îºi asigura necesarul degrâne pânã în anii 1960, nu acoperã astãzi decât douã treimi dinnevoile sale de cereale ºi de zahãr. Numai producþia de orez esteexcedentarã, dar ea nu permite câtuºi de puþin sã redreseze situaþia,în condiþiile în care existã o balanþã comercialã aflatã în dezechi-libru cronic. Numai producþia intesivã de zarzavaturi destinateexportului suscitã interesul investitorilor privaþi.

O treime din populaþia activã munceºte în agriculturã ºi 95%dintre þãrani cultivã parcele de mai puþin de douã hectare, darveniturile de pe urma acestora nu le permit sã trãiascã decent.

ziariºti, strãini ºi egipteni, au fostarestaþi, materialele lor distruse, întimp ce un militant egiptean a fost ºi elarestat ºi bãtut. De aceastã datã,comisarul postului de poliþie a fost celcare a fost supus unei anchete ad-ministrative.

Þãranii au câºtigat o micã bãtãlie.Într-un context în care represiuneapoliþieneascã ºi hãrþuirea juridicãsubmineazã întreaga luptã colectivã,mobilizarea þãrãneascã încearcã sã seopunã unei caste de moºtenitori cebeneficiazã de susþinerea autoritãþilorºi care nu ezitã sã-ºi trimitã oamenii

pentru a se lupta pentru recuperareaproprietãþilor.

Legea aplicatã din anul 1997 afost consideratã de ulemalele de launiversitãþile al-Azhar ºi Hudayby, fiefal ºefului suprem al Fraþilor Musul-

mani, „conform preceptelor islamului,care respectã ºi apãrã proprietateaprivatã”. Între anii 2001 ºi 2004,potrivit organizaþiilor egiptene apãrã-toare ale drepturilor omului, confrun-tãrile dintre foºtii proprietari ºi þãranis-au soldat cu 171 de morþi ºi cu 945de rãniþi ºi au dus la arestarea a 1642de persoane.

39

Astfel, þãranii, în cea mai mare parte, sunt dimineaþa ºoferi de taxisau vânzãtori de sandviºuri seara, activitãþi net mai bine remune-rate decât muncile agricole. Cumulul activitãþilor este o carac-teristicã majorã a populaþiei active, mai ales în zonele rurale.

În ceea ce priveºte condiþiile de viaþã ale þãranilor, acestea nusunt câtuºi de puþin strãlucite. Indicatorii de dezvoltare umanã suntnet mai scãzuþi în mediul rural. Mai mult de 80% din populaþia depeste 15 ani din oraºe este alfabetizatã, dar la sate rata ºtiutorilorde carte scade la aproximativ 50%. În privinþa femeilor, a cãrormuncã nu apãrea niciodatã în statistici, distanþele sunt încãimportante: analfabetismul poate atinge mai mult de 80% dinpopulaþie în zonele rurale din sud. Emigrarea rãmâne, în general,unica speranþã de supravieþuire pentru oameni.

La începutul anilor 1990, de exemplu, þãranii egipteni întorºidin Irak, dupã rãzboiul din Golf, au putut cumpãra terenuri, nupentru a le cultiva, ci pentru a construi pe ele, contribuind astfel lareducerea suprafeþei agricole utile a þãrii. Legile interzic, totuºi, oriceconstrucþie pe terenurile agricole. În zadar. Transferarea drepturilorde proprietate se înmulþeºte, iar speculaþiile funciare tentante ºinevoie de locuinþe a familiilor sunt tot mai presante. De fapt, zonelerurale egiptene sunt, poate, între cele mai urbanizate din lume, iarþãrãnimea, pare, în scurt timp, condamnatã la dispariþie.

Mezzogiorno egiptean: realitate ºi stereotipuriale „þãrii profunde”

„Egiptul de Sus – Said – începe la gara Ghizeh”, se spuneadesea. Administrativ, acesta este compus din nouã guvernoratesituate la sud de Cairo, pe o suprafaþã strâmtã de terenuri agricolecare depãºesc, de o parte ºi de alta a Nilului, cu puþin 20 dekilometri. Figura þãranului egiptean perceputã de conaþionaliicontemporani din Egipt este, înainte de toate, cea a saiditului, careajunge în capitalã ºi umple periferiile urbane neoficiale. Suburbiile

40

muncitoreºti de la Helwan ºi cartierele neoficiale de la Imbaba, deexemplu, sunt populate, mai ales, de bãrbaþi ºi de femei din sud,care chiar dacã s-au nãscut în capitalã, continuã sã vorbeascã îndialectul de la þarã ºi sã se refere la satul de origine.

Saiditul este pentru un cairot ceea ce un belgian înseamnãpentru francezi, iar glumele care se referã la oamenii din sud suntnumeroase. Ele îi fac sã râdã pe cei din nord, dar nu ºi pe saidiþi,recunoscuþi pentru simþul de dreptate, sângele fierbinte ºi pentruarmele lor uºoare cu piedicã la trãgaci, moºtenire a epocii invazieitriburilor beduinilor de-a lungul secolelor. Aceºtia au cucerit ºiislamizat sudul þãrii, altãdatã profund marcat de o istorie coptã:jumãtate dintre creºtinii din Egipt mai trãiesc ºi astãzi în Said, iaroraºele Minya, Luxor ºi Assiut numãrã o parte importantã dintre ei.

Triburile beduinilor, originare din Hedjaz (Arabia Sauditã) saudin Africa de Nord, s-au sedentarizat în întregul Egipt de Sus,câteodatã în regate independente, rãzvrãtite faþã de putereacentralã. Saidul îndepãrtat, de la Sohag la Assuan, este, în aceastãprivinþã, bogat în istorii ale rebeliunilor locale, adesea armate,precum ºi de epopei tribale care se cântã ºi se povestesc în sate pânãîn zilele noastre, dupã modelul uneia dintre legendele cele maicunoscute, Sirra Hilalya („Epopeea hilalianã”), care este cunoscutãpânã în Maghreb. În jurul istoriei a douã personaje principale, AbuZayd ºi Zaynati, primul venind din est, cel de-al doilea din vestpovestitorul, acompaniat de un instrumentist care cântã la rabab(instrument cu trei coarde), improvizeazã, introducând, câteodatãnu fãrã umor, elemente sau personaje contemporane, ceea ceprovoacã, adesea, o hilaritate generalã.

Saiditul este celebru, de asemenea, pentru procesele sale devendetã, care animã pânã în ziua de astãzi articolele din ziarelelocale. Egiptul de Sus este, de altfel, redus de oamenii din nord laun pãmânt al violenþei ºi al practicilor de tip feudal, despre careunora le place sã afirme cã sunt dezvoltate de Gamaat Islamiya ºi deacþiunile sale teroriste ale ultimilor treizeci de ani. De-a lunguldeceniului 1990, oraºul Assiut, cãruia i se spune capitala Saidului, a

41

fost supus unei supravegheri militare ºi stãrii excepþionale, în timpce oamenii din sate întregi erau închiºi ºi supuºi torturilor. Aceastãperioadã de confruntare între stat, miºcãrile islamiste ºi populaþiadin Egiptul de Sus a fost, cel mai adesea, caracterizatã de radica-lizarea grupãrilor politico-religioase, a cãror reprimare se înscrie înlupta împotriva terorismului. Totuºi, au fost ºi sunt ascunse efecteleviolenþei practicate de stat de-a lungul mai multor decenii în acesteprovincii neascultãtoare, faþã de care ideologia de tendinþã iacobinãºi centralismul politic, moºteniri ale perioadei construcþiei naþionaledin ultimul secol, neagã particularitãþile locale, serviciile publicefiind ignorate aproape cu totul. La acestea se adaugã ºi o neîn-credere profundã a elitelor politice ºi economnice faþã de o regiuneºi o populaþie calificate ca fiind „întârziate” („mutakhallifa”), termenmai cu seamã discriminatoriu la adresa a 25 de milioane de bãrbaþiºi de femei din Egiptul de Sus.

„Întârzierea” imputatã Saidului este, înainte de toate, econo-micã, de fapt. Regiune prin excelenþã agricolã, producþia de trestiede zahãr a luat locul culturilor care asigurau hrana populaþiei, peexploatãri agricole ce au fiecare, în majoritate, sub un hectar ºi nupot hrãni familiile pentru care singura ieºire este emigrarea în þãriledin zona Golfului. Egiptul de Sus cuprinde, totuºi, principalele situriarheologice ale Egiptului antic, al cãror potenþial turistic nu esteîncã valorificat aºa cum trebuie pe plan local, mai ales între Luxor ºiAssuan. Între altele, regiunea nu beneficiazã decât de 15% dinajutorul de dezvoltare a þãrii, ceea ce demonstreazã, din acest punctde vedere, cât de absentã este în cadrul prioritãþilor guvernului.

Treizeci ºi cinci la sutã din populaþia acestei regiuni trãieºte subpragul minim de sãrãcie. În condiþiile unui sistem educaþionalpublic degradat, reþeaua ºcolilor islamice, coordonate de Univer-sitatea al-Azhar, permite asigurarea ºcolarizãrii copiilor. În ciudaacestor condiþii generale, cota de înscriºi la universitate este dedouã ori mai ridicatã în Egiptul de Sus decât la Cairo. În sfârºit, cu5,2 copii la o femeie în medie (faþã de 3,3 la scarã naþionalã), Saidulconstituie un bazin demografic dinamic, din care provin mari

42

artiºti: poeþii Abderrahman al-Abnudy ºi Amal Donqul ºi scriitoriiBaha Taher ºi Yahia Taher. Primul a activat pentru recunoaºtereaarabei dialectale ca mod de expresie literarã ºi de revendicareregionalistã. Urmãtorii mãrturisesc despre complexitatea societãþiidin Said.

Statul devine conºtient de bogãþia provinciilor din Sud. Astfel,la Qena, guvernatorul a început sã refacã rolul instituþiilor publice,în cadrul unui demers care implicã populaþia localã ºi le oferã ser-vicii performante. În rândul elitelor cairote, redescoperirea Saiduluieste însoþitã, cel mai adesea, de abateri folclorizante ºi de supralici-tãri care îi lasã, în general, pe saidiþi, împãrþiþi între o imagine luci-toare stereotipã ºi mândria de a se afla în centrul atenþiei mass-media.De-a lungul Ramadanului din anul 2006, nu mai puþin de cinciseriale de televiziune au fost consacrate Saidului: un Said idealizatîn tradiþiile sale cele mai dârze, înscrise într-o linie conservatoare avalorilor morale ºi religioase care întruchipeazã autenticitateapãmântului egiptean.

Universul Deltei Nilului, la ora chinezeascã sau la cea indianã

Pentru a ajunge la Alexandria plecând de la Cairo, nu mai estenevoie sã traversaþi Delta Nilului, deoarece a fost construit undrum expres în deºert. Totuºi, în aceastã regiune, întinsã ºi platãprecum Belgia, dar cu o populaþie de trei ori mai mare (30 demilioane de locuitori, fãrã a socoti ºi oraºul Alexandria), meritã caorice cãlãtor sã se piardã în decor. Peisajele sale au ca puncte dereper mansardele caselor colorate, de cãrãmidã nearsã, care sunt,poate, mai puþin impresionante decât în Egiptul de Sus, iar malurileNilului oferã, în anumite locuri ocrotite, precum Banha, o relativãliniºte. Ceea ce contrasteazã cu densa ºi tumultoasa urbanizare azonelor rurale în care trãiesc douã treimi din populaþia deltei, undeun sat de mãrime mijlocie cuprinde 20000 de locuitori, construcþiile

43

din chirpici sunt înlocuite, de acum încolo, de construcþii dincãrãmidã roºie ºi antenele parabolice înfloresc pe acoperiºurile celormai izolate sate.

Presiunea demograficã ºi urbanizarea au absorbit numeroasetârguri rurale ºi au „muºcat” din terenurile cultivate, care suntprintre cele mai fertile din þarã dar, de asemenea, ºi printre cele maiscumpe. Astfel, preþurile acestor pãmânturi au crescut de zece oriîn câþiva ani, creând o categorie de familii þãrãneºti decãzute, rã-mase fãrã pãmânt, ai cãror copii, adesea licenþiaþi, se deplaseazã, înfiecare zi, în marile oraºe sau în capitalã, pentru a cãuta de lucru,ori sã emigreze clandestin în Europa sau în þãrile din Golf, mult maiatractive.

Mansura, Tanta ºi Mahalla, ale cãror aglomerãri numãrã maipuþin de o jumãtate de locuitori fiecare, sunt cele trei centre urbanemajore ale Deltei Nilului, a cãror prosperitate s-a bazat mult timppe cultura ºi exportul bumbacului. Mansura este celebrã mai alespentru fetele cu pielea albã ºi cu ochii strãlucitori, moºtenire, sezice, a trecerii francezilor din cadrul expediþiei lui Bonaparte de lasfârºitul secolului al XVIII-lea. Tanta, în inima deltei, gãzduieºte, înfiecare an, sãrbãtoarea religioasã cea mai popularã din Egipt, muled-ullui Sayd Ahmad al-Badawy, „sfântul extrem de umil”, care avea sãlupte în timpul cruciadei Sfântului Ludovic. Mahalla, practic o pre-lungire a zonei industriale a localitãþii Tanta, este cunoscutã dato-ritã uzinelor sale textile, ai cãror muncitori, ameninþaþi în privinþalocurilor de muncã de mãsurile de privatizare, întãriþi datoritã uneilungi tradiþii sindicale, au organizat cele mai puternice greve dinultimele douã decenii.

În cãutare de alternative la emigrare ºi la sãrãcie, oraºele ºilocalitãþile din zonele rurale ale Deltei Nilului se plaseazã, de acumînainte, la ora indianã sau la cea chinezeascã. Cu sutele, tinerii dinDeltã pleacã ºi vin pe drumul dintre China ºi Egipt, pentru a-ºiumple valizele sau, mai bine, containerele cu produsele care inundãnoile pieþe „chinezeºti” ale provinciei egiptene.

44

Regiunea localitãþii Mansura este pionierul importurilor dericºe indiene. Acest vehicul cu trei roþi motorizat, numit pe planlocal „tok-tok”, completeazã deficitul de mijloace de transport dintreoraºe ºi localitãþile rurale rãspândit în ultimii ani în întreaga þarã.

În nordul deltei, Rosette (Rashid, în limba arabã) ºi Damietasunt situate de o parte ºi de alta a Nilului, care se împarte în douãbraþe principale, înainte de a ajunge la Mediterana. Primul oraº,celebru pentru piatra ºi inscripþia ce a traversat vremurile, pãstreazãîncã amprenta istoriei de port comercial, prosper pe timpul Impe-riului otoman, ºi plin de comori de arhitecturã islamicã aflate înruinã, inundate de creºterea nivelului apelor. Ar fi una dintre con-secinþele, se spune, ale barajului de la Assuan, învinuit, într-omanierã generalã, de dereglãrile climatice pe care le cunoaºteregiunea deltei. Al doilea oraº ºi-a întemeiat economia localã, astãziameninþatã de concurenþa chinezeascã, pe fabricarea mobilei stil„lulu khamastacher” (traducerea expresiei „Ludovic al XV-lea”),foarte apreciatã de arabii din zona Golfului.

În sfârºit, lacurile din deltã – Manzala, Burullus, Edku ºiMaryut – formeazã un univers aparte, frumos descris în opereleromancierului Muhammad el-Bisatie. Ele sunt astãzi ameninþate depoluare, aºa cum se întâmplã cu primul, cel mai mare, în care sedeverseazã zilnic aproape trei milioane de metri cubi de apã con-taminatã cu metale ºi produse toxice de la uzinele din regiune.Construcþia de strãzi, de poduri, precum este cel mai lung, carepermite legãtura pe autostradã între Alexandria ºi Port-Said,urbanizarea ºi dezvoltarea fermelor piscicole industriale de cãtrefirmele private au redus considerabil suprafaþa lacurilor ºi aubulversat pescuitul tradiþional. Între altele, degradarea mediuluiînconjurãtor are efecte dramatice asupra condiþiilor de viaþã ºi desãnãtate ale pescarilor, mai ales în zona Lacului Edku, unde se esti-meazã cã 40% din populaþie va fi afectatã de boli renale. Speranþade viaþã este estimatã la 40 de ani.

45

Oraºele canalului de la Port-Said la Suez, sintezã între Orient ºi Occident

Canalul Suez are ca puncte de reper trei mari oraºe, de mãrimeasemãnãtoare (cu o jumãtate de milion de locuitori), ridicateaproape ex nihilo de Compania Universalã a Canalului Suez în anii1860, pentru a rãspunde nevoilor generate de activitãþile econo-mice ºi maritime: Port-Said, port mediteranean care deschidecanalul, a fost transformat, în anii 1980, într-un porto-franco des-chis oricãrui trafic de mãrfuri. El se numãra, în 2003, printrelocalitãþile cele mai bogate din Egipt în ceea ce priveºte PNB-ul(Produsul Naþional Brut) pe cap de locuitor. Ismailiya, centru ad-ministrativ, a fost creat pentru a adãposti sediul companiei.Notorietatea îi este datã de grãdinile ºi de terenurile plantate cupalmieri, fiind astãzi o regiune agricolã aflatã în plinã creºtereeconomicã ºi demograficã. În sfârºit, Suez, port situat la extremi-tatea sudicã a canalului, cãtre Marea Roºie ºi cãtre Asia, „unde seîntâlnesc mirosul de colonie ºi nisipul”. Dupã cum spunea Loti, afost întemeiat pe locul unui sat medieval de pescari, ale cãrui urmesunt astãzi îngropate sub complexele industriale ºi petroliere.

Aceste trei oraºe mijlocii din Egipt reprezintã sinteza dintreOrient ºi Occident, nu atât prin forma lor, cât prin poziþionareageograficã. Întemeiate pe un dublu plan, ele poartã marca divizãriiîntre cartierele „ franco” ºi cele indigene. Primele se disting printr-oþesãturã cadrilatã în largi loturi, pe care se ridicã vile ºi alte cons-trucþii. Acestea sunt realizate în stilurile arhitectonice europene ºineoislamice, inspirate, în anii 1920, de modelul oraºelor-grãdini,dupã exemplul celui numit Port-Fuad, de pe celãlalt mal al cana-lului, în faþa lui Port-Said, „loc de întâlnire al tuturor naþiunilorlumii”.

Oraºele canalului ºi-au meþinut mult timp independenþa ºi aurezistat faþã de puterea centralã. Þinând seama cã au existat caadevãrate oraºe-stat înainte de naþionalizarea de dinainte de anul1956, acestea erau orientate mai mult cãtre lume ºi nu cãtre Cairo.

46

47

Administrarea lor era controlatã direct de compania canalului, careera foarte puternicã. Astfel, autogestiunea, cosmopolitismul, arhi-tectura hibridã ºi traseele urbane au conferit oraºelor respective ºilocuitorilor acestora o identitate specificã.

Totuºi, situate pe linia frontului, destinul lor este legat inevi-tabil de cel al naþiunii, marcând, începând din anul 1948, fron-tierele disputate ale teritoriului egiptean la porþile Sinaiului, râvnitde vecinul israelian ºi supus ordinii militare dupã ocupaþie. Acesteaerau ridicate la rangul de oraºe-martir dupã ce Port-Saidul a fostbombardat de coaliþia tripartitã (Anglia, Franþa, Israel) în anul1956, sau, mai ales, dupã ce populaþia lor a rezistat vitejeºte întimpul rãzboiului de uzurã cu Israelul, între anii 1967 ºi 1969, ºi atrebuit, în final, sã ia calea exilului. La reîntoarcere, în anul 1973,generaþia cosmopolitã de dinainte s-a pierdut printre populaþiilealogene, cel mai adesea originare din sudul Egiptului, venite sãrepopulaze oraºele canalului, sã „egiptizeze” locurile emblematiceale perioadei coloniale ºi sã îmbine accentul saidit cu o limbã dejabogatã în influenþe franceze, italiene, greceºti sau turceºti.

Urmele trecutului colonial se pierd, astãzi, în dezvoltãrileurbane neplanificate. Clãdirile tipice ale oraºelor canalului suntvetuste ºi condamnate la dispariþie rapidã, prioritãþile politice ne-fiind îndreptate câtuºi de puþin în direcþia protejãrii unui patri-moniu colonial controversat, ci cãtre dezvoltarea economicã,întreþinutã de oamenii de afaceri din Cairo ºi de guvern. Acesta dinurmã cautã sã lege oraºele canalului de resursele economice ale þãriiprin intermediul proiectelor de infrastructurã faraonice (porturi ºizone industriale, în principal), ce le remodeleazã din punct devedere al structurii ºi care corespund perfect cu preocupãrile libe-rale ºi naþionaliste ale elitei de la Cairo. Este vorba despre reorien-tarea bogatelor venituri cãtre economia egipteanã (ºi mai ales cãtrebugetul statului ºi conturile câtorva oameni de afaceri) dar, înacelaºi timp, ºi despre distrugerea completã a urmelor unui trecutcolonial stânjenitor.

Epopeea strãpungerii Istmului Suez

Studierea strãpungerii Istmului Suez afost unul dintre scopurile expediþiei dinEgipt conduse de Napoleon în anul1798. Dar savantul Jacques-Marie LePere a fãcut o eroare de triangulaþie ºia ajuns la un rezultat care dãdea odiferenþã de aproape 10 kilometri întreMarea Mediteranã ºi Marea Roºie,ceea ce complicã în mod considerabilproiectul ºi îi întârzie punerea înpracticã.

Dacã faraonii celei de-a XII-adinastii, cu 2000 de ani înaintea ereinoastre, ajunseserã deja sã uneascãcele douã mãri de-a lungul unui canalrudimentar cu apã, care lega diferitelebraþe ale Nilului, a fost totuºi nevoie sãse aºtepte anul 1869 pentru ca unadevãrat canal sã le lege. Energiilereunite ale inginerului Linant deBellefonds, ale Saint-Simonienilor,care se doreau a fi profeþii unei uniunirodnice între Orient ºi Occident, ºi aleviceconsulului Franþei în Egipt, Ferdi-nand de Lesseps, au relansat aven-tura, graþie susþinerii din parteaviceregelui Egiptului, Mehmet Ali, apoia fiului acestuia, Mehmet Said. Acestaa semnat, în anul 1854, o concesio-nare, dând lui Lesseps autorizarea dea strãpunge istmul ºi de a exploatacanalul dintre cele douã mãri. Lessepss-a confruntat cu ostilitatea brita-nicilor, care considerau Egiptul ca pepropriul lor domeniu de vânãtoare ºicare se temeau cã îºi vor pierde con-trolul asupra drumului cãtre India,apoi cu hotãrârea urmaºului luiMehmet Said, Ismail, de a interziceangajarea muncitorilor egipteni. În

aceste condiþii s-a recurs la angajareaa 15000 de muncitori veniþi din Italiaºi din Balcani ºi s-a îndreptat, în scurttimp, spre faliment. S-a ajuns, deasemenea, în aceste condiþii, sã serenunþe pânã ºi la statuia proiectatãde sculptorul Bartholdi, care era meni-tã sã marcheze intrarea în CanalulSuez, la Port-Said: o femeie þinând înaer o torþã, întruchipare a Egiptuluipurtând lumina Asiei. Mai târziu,Statuia Libertãþii se va regãsi la NewYork! Lucrãrile, începute în anul 1859,se vor încheia, cu toate acestea, zeceani mai târziu: unirea oficialã a celordouã mãri a avut loc la 15 august1869. Pentru inaugurarea canalului,realizatã de împãrãteasa Eugènie labordul iahtului Aigle, Verdi a compuscea mai cunoscutã operã a sa, Aida.Se uitã, într-o oarecare mãsurã, des-tinul straniu al lui Barthélemy deLesseps, unul dintre puþinii supravie-þuitori ai expediþiei lui Lapérouse, lãsatîn Kamceatka, înainte cu puþin timp deun naufragiu, care a stimulat perse-verenþa fiului sãu.

Lung de 164 km, acest canalconstruit la nivel, adicã fãrã ecluze,avea, la inaugurare, 8 metri adâncimeºi 20 lãrgime, ceea ce obliga vapoa-rele sã se îngrãmãdeascã în „gãrile”lui. Canalul nu a perturbat câtuºi depuþin drumurile comerþului mondial,rãmânând sub controlul francezilor ºienglezilor timp de 86 de ani, pânã lanaþionalizarea companiei, în iulie1956. Dupã o întrerupere determinatãde conflictul cu Israelul, canalul, re-deschis în anul 1975, rãmâne unadintre cãile maritime cele mai utilizatepe plan mondial ºi care asigurã omare parte a veniturilor Egiptului.

48

49

Alexandria, de la nostalgie la renaºtere

Alexandria, înseamnã, mai înainte de toate, nostalgia unuioraº care nu mai este. Perioadele de glorie ºi de prosperitate s-ausuccedat acolo cu vremuri mai puþin prospere: oraº întemeiat deAlexandru cel Mare, port înfloritor în epoca elenisticã, Alexandriaa fost o capitalã cosmopolitã de provincie romanã, care numãraaproximativ 500000 de locuitori. Oraºul s-a aflat în declin înperioadele disputelor cristologice din primul mileniu creºtin, apoial cuceritorilor arabi. Prosperitãþii alexandrine regãsite i-au puscapãt otomanii, în condiþiile unei Europe renãscute. CândNapoleon a debarcat la Alexandria, în anul 1798, oraºul nu numãramai mult de 5 – 7000 de locuitori.

„În anii 1870, Alexandria, micã Europã ratatã, nu era demnãdecât de câteva paragrafe incluse în ghidurile de cãlãtorie”, scrieistoricul Robert Ilbert. Dupã anul 1882, Alexandria îºi va regãsirolul sãu istoric de capitalã mediteraneanã ºi nu de port egiptean.„Oraº al Egiptului sau capitalã a alogenilor?”, parafrazându-l peistoricul Jacques Berque, „oraº în derivã” pentru poetul ConstantinCavafy, „capitalã a memoriei” pentru romancierul Lawrance Durrel– autorul cunoscutei opere Cei patru din Alexandria –, cosmopoli-tismul alexandrin este, astãzi, sortit pieirii ºi conservat numai înfantasmele cãlãtorilor dintr-un alt anotimp. Alexandria de astãzi afost inauguratã prin zâmbetul studiat al lui Nasser, afiºat în faþaîntregii lumi la 23 iulie 1956, când a anunþat naþionalizareaCanalului Suez. Oraºul este al doilea ca mãrime din þarã ºi, maiales, plãmânul sãu industrial începând din secolul al XIX-lea.Aceastã aglomerare urbanã impresionantã grupeazã 4,5 milioane deindivizi, într-o înlãnþuire de turnuri, uzine ºi antrepozite. Oraºulamorþit dupã exilul elitelor strãine a fost abandonat refugiaþilor dinoraºele Peninsulei Sinai, începând din timpul rãzboiului din anul1967, ca ºi celor care au migrat din sudul þãrii. Se spune cãAlexandria este ca un al doilea oraº al Saidului. Astãzi, el impresio-neazã prin dinamismul sãu. Nostalgiile cedeazã în faþa realismului

afacerilor. Guvernatorul îndeamnã iniþiativa privatã la acþiune. Noipromotori ºi noi antreprenori participã la progresul economic alregiunii. Demografia, portul ºi industria plaseazã oraºul în centrulschimburilor economice regionale.

Alexandria este un oraº în construcþie. Corniºa dublatã înlãrgime ºi-a redescoperit strãlucirea de odinioarã, reorganizareacirculaþiei în centrul oraºului protejeazã spaþiile verzi, în timp cefrancezii de la compania Veolia asigurã curãþenia arterelor prin-cipale. Frenezia caracterizeazã sectorul imobiliar, fondul funciar alultimului secol dispãrând în faþa blocurilor-turn cu birouri sauapartamente de lux. Deoarece fundaþiile noului oraº le înlãturã pecelelalte, patrimoniul îngropat câteodatã chiar ºi pânã la 12 metriadâncime nu rezistã în faþa sãpãturilor, sugestivã fiind imagineamarilor lucrãri de la Bibliotheca Alexandrina, ridicatã pe locul celeiantice, pecetluind definitiv urmele sale în beton.

„Proviniciile pãmântului arabilor, pe care le priveºti din afarãsau din interior, rãmân în mare parte terra incognita, ca ºi cum ceeace conteazã ar porni numai din partea statului sau din oraºele dereºedinþã”. Astfel, în ale sale Povestiri din provincia egipteanã, apãruteîn anul 2004, sociologul Fanny Colonna insista asupra importanþeiexplorãrii pãmânturilor Egiptului.

Efectul „Bilbao” al Bibliothecii Alexandrina

Soare-rãsare imobilizat la jumãtateadrumului, cilindru întrerupt de alumi-niu ºi de cãrþi, teatru de granit al cu-noºtinþelor... Bibliotheca Alexandrina

nu este departe de a suscita la fel demulte comentarii precum MuzeulGuggenheim construit la Bilbao deFrank Ghery, alt loc cultural gigantescaºezat în mijlocul unei zone portuareºi industriale abandonate. Dar, maimult decât acesta din urmã, prin

numele ºi amplasarea sa – la câþivametri de edificiul inaugurat dePtolemeu al II-lea acum 2290 de ani,incendiat în timpul invaziei lui IuliusCaesar –, biblioteca din Alexandria areambiþia de a întruchipa o renaºtere.

Gigantesca clãdire – 85000 m2 întotal – este nãscutã din imaginaþiaarhitecþilor norvegieni ai agenþieiSnohetta. Cu o înãlþime de 32 demetri, aceastã bibliotecã, a cãreifuncþionalitate l-ar face sã visezefrumos pe oricare cititor al BiblioteciiNaþionale a Franþei, este organizatã peºtiinþe, pe ºapte platforme, care se

50

51

afundã cãtre mare. Pe cea mai de jossunt gãzduite rãdãcinile ºtiinþelor,filozofia, istoria, limbile vechi ºi psiho-logia. Pe a doua, limbile ºi literaturile.Pe a treia, arta ºi stilurile artistice. Pe apatra, operele economice ºi de mana-gement. Pe a cincea, ºtiinþele umanisteºi women’s studies. Pe a ºasea, ºtiin-þele ºi tehnologia. Pe a ºaptea, noiletehnologii ale informaþiei.

În privinþa dimensiunii numerice,trebuie insistat asupra faptului cãaceastã nouã bibliotecã are aproape10 miliarde de pagini web ºi mii de orede înregistrãri audiovizuale accesibile.Tipãriturile rãmân în urmã, cãci, înciuda unei capacitãþi de depozitare de 8 milioane de cãrþi, Alexandrina nuposeda, la inaugurarea sa, în anul2002, decât 240000 de lucrãri ºi1800 de periodice. Foarte departe decele 28 de milioane de tipãrituri aleBibliotecii Congresului american, ca ºide cele 500000 de volume pe care leavea vechea bibliotecã a Alexandriei.

Întemeind, la începutul secolului alIII-lea î.e.n., aproape de palatul regal,

Templul ªtiinþelor ºi Muzelor, Ptolemeual II-lea dorea ca edificiul sã posede„toate operele scrise de umanitate”. Înacest scop, fiecare corabie care soseaîn port, se spune, trebuia sã predeatoate manuscrisele care se gãseau labord, pentru a fi copiate. Astãzi,Bibliotheca Alexandrina se doreºte a fi„o fereastrã a lumii cãtre Egipt ºi unaa Egiptului cãtre lume” ºi, mai ales, unloc al libertãþii ºi al întâlnirilor inedite.Autonomia sa politicã ºi financiarãeste protejatã printr-o lege specialã ºisingura instituþie culturalã adminis-tratã de un consiliu, în cadrul cãruiajumãtate dintre membri sunt de naþio-nalitate strãinã. Ceea ce, pe lângãfaptul cã depinde juridic numai depreºedinþia republicii, îi permite sãscape de cenzura religioasã. Cu condi-þia, totodatã, sã nu se îndepãrtezeprea mult de ceea ce ar suporta soþiapreºedintelui republicii, „naºã” a bi-bliotecii...

33

DDee llaa nniissiipp llaa ppiieerrddeerreeaa vveeddeerriiii......

Dupã ce se pãrãseºte valea, oraºele sale îngrãmãdite, câmpiasa înverzitã ºi fremãtând de activitãþi umane, se ajungeîntr-o altã lume de culori ºi de viaþã care se oferã vizita-

torului în mod direct.Chiar dacã Egiptul s-a construit pe baza acestei resurse

esenþiale pe care o reprezintã apele Nilului, nu trebuie sã se omitãbogãþiile deºerturilor sale, care ocupã 95% din suprafaþa totalã aþãrii, ºi ale litoralului, în jur de 2500 km de coaste scãldate deMediterana în nord, de la frontiera libianã în vest, pânã în Gaza ºiMarea Roºie în est, de la golfurile Suez ºi Aqaba, în nord, pânã înSudan în sud. Întinse, aride, ostile ºi foarte puþin populate, þinutu-rile sale deºertice au fost martorele apariþiei primelor mãnãstiricreºtine, în secolul al IV-lea. Apoi, pãmânturile acestea au fosttraversate, de la este la vest, de triburile arabe care au adus islamulîn secolul al VII-lea, din Peninsula Arabia pânã pe coasteleAtlanticului. Sahara („deºert”, în arabã) este pãmântul badu (adicãal „beduinilor”), al oamenilor deºertului care i-au inspirat pe orien-taliºtii din trecut ºi continuã sã-i fascineze pe occidentali, ca ºi pecontemporanii lor din Valea Nilului, în ochii cãrora ei întruchipeazão anumitã idee a autenticitãþii arabe din timpul profetului.

Regiuni de circulaþie ºi de schimburi prin excelenþã, greu decontrolat din cauza întinderii lor, a ariditãþii climatului ºi a unei

52

geografii ostile, deºerturile Egiptului sunt spaþii de frontierã supuseordinii militare. În afara zonelor urbanizate, acestea sunt plasate subtutela armatei ºi ocupã o funcþie geostrategicã de maximã impor-tanþã: la vest s-au jucat scene de bãtãlii cruciale în timpul celui de-alDoilea Rãzboi Mondial; la est Sinaiul a reprezentat teatrul ºi mizaa trei rãzboaie israeliano-arabe ºi rãmâne plasat sub un regimexcepþional de demilitarizare, în virtutea tratatului de pace semnat,în anul 1979, între Egipt ºi Israel.

Egiptul are trei regiuni deºertice mari, cu tradiþii culturale,dialecte ºi peisaje bogate ºi diverse, pe care companiile turistice, dinfericire, le-au explorat, deocamdatã, foarte puþin. Punct de legãturãîntre Africa ºi Asia, Sinaiul se întinde pe 61000 km2 ºi numãrã420000 de locuitori, dintre care trei sferturi sunt concentraþi înzona litoralului mediteranean, unde se cultivã curmali ºi mãslini.Între Marea Roºie ºi Valea Nilului, se aflã Deºertul Arab, sauoriental, mãrginit de Suez ºi Hallayb, la frontiera sudanezã. Acestaeste cel mai puþin populat, având 200000 de locuitori, pe osuprafaþã de 221000 km2. În sfârºit, la vest, între frontiera libianã ºiValea Nilului, de pe coastele mediteraneene pânã în Nubia, lafrontiera sudanezã, Deºertul Libian, sau occidental, cel mai întins,cu 671000 km2, numãrã 450000 de locuitori (în afara oazei Fayum).În total, puþin peste un milion de locuitori – beduini ºi cei migraþidin vale – trãiesc, aºadar, în deºerturile Egiptului.

Deºertul Libian ºi Mediterana

În deºertul occidental se gãsesc cinci mari oaze. Prima, Bahariya,este situatã la cinci ore distanþã de Cairo, legatã de capitalã printr-un drum asfaltat, de-a lungul unei cãi ferate dintr-un alt timp, carepermite transportul minereului de fier extras din subsolul regiunii.Bahariya numãrã aproape 30000 de locuitori, concentraþi mai alesîn oraºul Bawaty. La o primã privire, nimic pitoresc.

53

54

Singura stradã traverseazã insuliþe de case moderne fãrã trã-sãturi arhitectonice deosebite ºi, la intrarea în oazã, de clãdiripentru angajaþii administraþiei sau ai companiei miniere.

Jumãtatea de oazã Fayum,grãdinã a Egiptului

Fayumul este adesea descris ca unboboc de lotus pe care Nilul l-ar de-sena pe harta Egiptului. Populat deaproximativ 2,4 milioane de persoane,între care mulþi creºtini, pe o suprafaþãde 18000 km2, acesta este grãdinaEgiptului, unde sunt cultivaþi mãslini,citrice, legume, flori ºi trestie de zahãr.

În perioada Belle Époque, regeleFaruk ºi curtea sa veneau acolo sãvâneze raþe sãlbatice. Malurile lacului,considerate ca o staþiune de iarnã deprim rang, l-au gãzduit pe Churchill înanul 1945. Fayumul este formatã, îngeneral, din mai multe oaze, dar estevorba, mai curând, de o jumãtate deoazã. Într-adevãr, este legatã de Nilprintr-un braþ al fluviului, care se varsãîn depresiunea situatã la 45 de metrisub nivelul mãrii, Bahr al-Yusef, „Marealui Iosif”, numele personajului bibliccare ºtia sã interpreteze visurile ºicare i-a profeþit lui Faraon ºapte ani defoamete. Recoltele au fost pãstrateatunci în Fayum, dupã versiunea lo-calã a unei legende copte.

Fayumul este inevitabil legat delacul sãu legendar, Birkat al-Qarun,unde se pescuiesc soli (o specie decalcan), moluºte ºi mici creveþi ameþiþi,care rezistã în apele sale amare. Sespune cã faraonul Menes, care vânaîn terenul mocirlos al regiunii, numitatunci To-She, a fost salvat de uncrocodil uriaº. Astfel se va naºte cultulzeului-crocodil, Seth.

Astãzi, malurile sunt înþesate decafeterias. Egiptenii vin sã se scalde ºisã mãnânce peºte – fãrã sã ascultede sfaturi, lacul fiind poluat de apelecanalelor de irigaþii deversate acolo. Înschimb, pentru un scãldat în apelemai puþin tulburi, în plinã inimã a de-ºertului, Wady Rayan este un loc idilic,parc natural protejat. Berzele fac ooprire acolo, cu sutele, în drumul lordintre Africa ºi Europa, iar balenele ºi-au lãsat mai departe, în deºert, atuncicând acesta era încã ocean, schele-tele lor de acum fosilizate.

Fayumul nu se gãseºte pe hartaturismului internaþional. Totuºi, anti-cele sale vestigii, mai ales ptolemeiceºi copte, pãstreazã farmecul locurilornecunoscute, îngropate încã în nisipsau pierdute pe ºesuri. Doi ghizi pasio-naþi de Fayum, Neil Hewison ºi PierreGazio, vor însoþi cãlãtorul în afaradrumurilor bãtãtorite. Primul ºi-a alesreºedinþa într-un sat surprinzãtor,Tunis, situat în extremitatea lacului,dupã ce se pãrãseºte drumul în direc-þia deºertului. O oprire pentru sfaturi,mai ales pentru vizitarea olarilor sãi.Doamna Évelyne Porret, elveþianã, s-ainstalat în sat, în anii 1970, atuncicând nu era populat decât de câþivabeduini sedentarizaþi. Apoi, au venitde la Cairo ºi din alte pãrþi, atât pentrucomunitatea în sine, cât ºi ca urmarea unei mode, pictori, scriitori, universi-tari ºi chiar alþi olari, precum AhmadAbu Zayd. ªcoala de olãrie întemeiatãde Évelyne Porret prezintã ºi vinde lu-crãrile ucenicilor, toate realizate în sat.

Potrivit legendei locale, aceastã zonã îºi datoreazã destinulturistic unui mãgar: animalul ºi-a prins laba într-o micã deschizã-turã, deasupra unei ascunzãtori care adãpostea mai multe sute demumii, astãzi expuse în muzeu. Apoi, turiºtii nu au încetat sã so-seascã acolo, iar hotelurile s-au înmulþit; cãsãtoriile din ce în ce mainumeroase ale unor beduini cu turiste strãine le-au adus bogãþie ºiau bulversat aceastã comunitate de oazã, legatã de Cairo printr-undrum asfaltat în anii 1980. Pânã atunci, ea îºi câºtiga existenþa depe urma lucrãrii pãmântului. Pe sub arborii întinsei zone plantatecu palmieri al-Ganina se scurge necontenit o apã scoasã din puþuri,de la mai multe sute de metri adâncime ºi redistribuitã printr-omultitudine de mici canale, potrivit unor reguli care au fost stabiliteriguros de familiile care le exploateazã. De asemenea, apa sulfuroasãcu proprietãþi curative, care ajunge câteodatã la mai mult de 600C,dã renumele oazelor deºertului occidental, unde guvernul ar preferasã dezvolte turismul balnear.

Mai la sud, mica oazã Farafra rãmâne relativ ocrotitã de dau-nele unui turism avid de spaþiu. Dakhla ºi Kharga, oazele cele maisudice, erau popasuri importante pe Drumul celor Patruzeci de Zile(Dar al-Arbain), lung de mai bine de 1700 km. Altãdatã principalaaxã comercialã de la sudul la nordul Africii, pe aici erau trans-portate bogãþiile din Sudan (aur, piei, fildeº) dar, de asemenea, ºiscalvi, pânã la începutul secolului al XX-lea... Astãzi, Kharga, ceamai populatã dintre oaze, cu 80000 de locuitori, beduini ºi migranþidin zone vecine, este capitala guvernoratului Noua Vale, de undesunt administrate proiectele lui Toshka ºi programele de ameliorarea terenurilor din deºert.

Consecinþele unei dezvoltãri turistice necontrolate ºi puþinpreocupate de norme ecologice ameninþã ecosistemul de oazãdeoarece: anumite surse dau semne de epuizare. Astfel, apa nece-sarã irigaþiilor trebuie sã fie scoasã de la o tot mai mare adâncimedin pânza freaticã – în cazul în care sursele nu sunt „privatizate” deantreprenori pentru a construi, sã zicem, hoteluri cu piscinã. Întrealtele, explozia de safari (expediþii de vânãtoare de animale sãlbatice

55

mari) în maºini, de preferinþã marca Toyota, de care beduinii suntataºaþi (în Sinai, beduinii preferã Jeep-ul), pune în pericol siturilenaturale fastuoase ºi exclusive, mai ales în somptuosul Deºert Alb,între Bahariya ºi Farafra.

Pentru o rupere încã garantatã de lumea civilizatã, trebuie sãajungi la oaza Siwa, situatã la 70 km de frontiera cu Libia, undecomunitatea care vorbeºte un dialect de origine berberã a rezistatmult timp aplecatã asupra ei însãºi ºi, mai curând, îndreptatã spreþara vecinã atât de apropiatã. Siwa nu se comparã cu Egiptul agitatºi nici mãcar nu este comparabilã cu alte oaze ale deºertuluioccidental. Poate cã din acest punct de vedere cãlãtorii în cãutarede „autenticitate” o apreciazã în mod deosebit. De la sfârºitul anilor1990, ea s-a deschis turismului internaþional, ceea ce este bine, darºi foarte rãu, pe drumul cãtre cãutarea unui spirit beduin careconstituie mai mult un argument de marketing decât o preocupareîn domeniul patrimoniului. Oaza face, aºadar, obiectul unui planspecific de dezvoltare regionalã legat de înscrierea în cadrul circui-tului turistic a þãrmurilor mediteraneene. Acestea au fost, multtimp, o regiune de vilegiaturã balnearã pentru aristocraþia egip-teanã, care îºi avea cartierele de varã la hotelul Frumoasa Priveliºtede la Marsa Matruh, ºi cele de pe plajele de la Sidi Abderrahman,unde se mai pãstreazã încã acest parfum al vechiului regim, într-unloc unde marea este bleu-turcoaz, nisipul auriu ºi „Baia Cleopatrei”,piscinã de piatrã la mare, care se pare cã a fost utilizatã de reginã.Din anii 1970 speculanþii, cu binecuvântarea armatei ºi aguvernului, au betonat literalmente coasta. Satele turistice urmeazãunul dupã altul în continuu, astupând orice priveliºte cãtre mare.

Siwa ºi oracolul sãu legendar

Cea mai mare parte a locuitorilorSiwei, oazã situatã, cum menþionam,în apropierea frontierei cu Libia, la600 km vest de Nil, încã mai crede cu

tãrie cã Alexandru cel Mare esteîngropat în întinsa plantaþie de pal-mieri, numãrând circa 250000 dearbori, ce înconjoarã micul orãºel cucâteva mii de locuitori. Dacã oaza estecunoscutã astãzi pentru curmalii sãi,ea este celebrã încã din Antichitate,

56

Mai recent, între Marsa Matruh ºi al-Alamein, unde noulaeroport internaþional a inaugurat, în anul 2005, primele zboruricharter dinspre Europa, complexul de la Marina, legat de Cairoprintr-un drum expres, croit ex nihilo în deºert, a devenit locul celmai cãutat al aºa-numitei jet society egiptene, detronând din acestpunct de vedere plajele de la Agami, de la vest de Alexandria.Marina adunã, timp de câteva sãptãmâni pe an, pe cei mai maribogãtaºi ai þãrii. Nouã sau zece luni pe an, acest complex se întindepe 20 de kilometri, într-o succesiune de vile ºi de apartamente delux. Guvernul ar dori, de acum, sã atragã acolo o clientelãeuropeanã, mai ales pensionari, dupã modelul spaniol sau dupã celtunisian. Pentru a realiza aceasta, guvernul a numit în postul deministru al Locuinþei ºi al Construcþiilor, un post strategic, omulpotrivit: fostul ministru al Turismului, Ahmad al-Maghrabi, anteriorpreºedinte-director general al grupului Accor pentru Orientul

mai ales graþie zeului Amon, temut detoþi.

În anul 331 î.Hr., Alexandru celMare s-a dus, într-adevãr, la Siwa,pentru consultarea oracolului deacolo. Cu douã secole mai înainte,acelaºi oracol îi prezisese un destintragic lui Cambyse, fiul lui Cresus,regele Lydiei. Cambyse cucerise Egiptul,în anul 525 î.Hr. ºi îndepãrtase de petron cea de-a XXVI-a dinastie. El a vrutatunci sã continue expediþia decucerire, împãrþindu-ºi armata în treigrupe: o parte în Etiopia, alta înCartagina, iar Cambyse, în frunteacelei de-a treia, întãritã cu uncontingent de 50000 de oameni, apornit în direcþia Siwa, pentru a-i pe-depsi pe preoþii zeului Amon, care i-auprezis moartea violentã. Potrivit legen-dei, întreaga armatã a dispãrut în nisip,atunci când aceasta a pãrãsit oazaKharga pentru a se îndrepta spre Siwa.

Important han ºi piaþã de sclavi înEvul Mediu, oaza a rãmas, mult timp,cvasiindependentã: ea recunoºteaautoritatea sultanului otoman, dar nuplãtea tribut. În anul 1820, trupele luiMehmet Ali au ajuns acolo. Darîndepãrtarea geograficã a þinut-o multtimp izolatã, în condiþiile în care primulautomobil nu a apãrut decât în anul1917, iar drumul asfaltat care o leagãastãzi de oraºul cel mai apropiat,Marsa Matruh, la peste 300 km,dateazã din anii 1980. Fragilul echi-libru al acestui mic teritoriu a fostfoarte recent ameninþat de dezvolta-rea unui turism neprofesionist. Acolo,promotorii din Cairo doresc sã etaleze,din raþiuni de marketing evidente, oculturã siwi autenticã, potrivit imaginiipe care turiºtii strãini ºi ei înºiºi oconsiderã ca reprezentând tradiþiilebeduinilor.

57

Mijlociu. Acesta a proiectat, pânã în anul 2010 dezvoltareaultimelor zone nebetonate ale coastei mediteraneene, de la MarsaMatruh la Sallum, lângã frontiera cu Libia. Micul sat de beduini sedovedise sortit anonimatului. Pânã în martie 2006, în timpul uneieclipse totale de soare, când aceastã micã localitate a fost unuldintre punctele de observaþie cele mai bune de pe continentulafrican.

Deºertul Arab, dincolo de coastele mãcinate ale Mãrii Roºii

S-ar putea sã ne imaginãm cã betonarea coastelor spaniole saufranceze, de-a lungul anilor 1960 ºi 1970, ar fi avut valoare deexemplu ce nu trebuia urmat. Se uitã cã turismul constituie în Egipto rezervã strategicã, permiþând susþinerea unei economii atât defragile, dependente de venituri externe. Cuvântul de ordine la nivelnaþional este, în consecinþã, sã fie atraºi mereu cât mai mulþi turiºtistrãini, „cloºti cu ouã de aur”, care ajung sã se plictiseascã desiturile antice ºi preferã farniente la malul mãrii, în compoundssecurizate, conform normelor de confort ale societãþilor industria-lizate. Acesta ar fi, aºadar, destinul, programat de la începutul anilor1990, al coastelor Mãrii Roºii, de la Suez la Marsa Alam.

În împrejurimile localitãþii Ain Sukhna, situatã la douã oredistanþã de Cairo, la sud de Suez, pe o autostradã superbã, nouã,înmulþirea satelor turistice mai ales este orientatã cãtre cerereaegipteanã. În paralel, la Marina, pe coastele Mediteranei, undeînalta societate se mutã pentru mai multe sãptãmâni, este de bonton pentru cineva, pentru iarnã ºi pentru sfârºitul de sãptãmânã, sãaibã propriul sãu apartament pe þãrmul Mãrii Roºii. Mai la sud,începând de la portul industrial Safaga, locul devine înþesat decomplexe turistice, rãsãrite pe o limbã de pãmânt prinsã între mare,un drum cu traseul iremediabil rectiliniu ºi zonele înalte ale De-ºertului Arab. Cel mai cunoscut ºi mai „in” este cel de la el-Guna,gândit de proprietarul sãu, familia Sawiris, ca o „comunitate

58

turisticã” clasatã de magazinul Forbes printre primele 60 cele maibogate din lume. El-Guna nu numai cã s-a vãzut dotatã cu cele mailuxoase hoteluri pentru clientela internaþionalã iar reºedinþele auarhitecturã neoislamicã, atracþie indigenã chic pe care bogãtaºiiegipteni o obþin cu greu, la preþuri de neimaginat, dar are, deasemenea, ºi o ºcoalã internaþionalã, transport în comun, lãcaºuride cult, ferme, o fabricã agro-alimentarã. Acolo se produceau, pevremuri, bere ºi vin. Pe scurt, el-Guna ar fi un ersatz al unei socie-tãþi egiptene, precum o gândesc ºi trãiesc, la sfârºit de sãptãmânã,elitele sale politice ºi economice.

Astãzi, nu mai trebuie sã ne imaginãm aceste coaste caaproape neatinse de orice intervenþie umanã, pentru cã ele au fostmetamorfozate în mai puþin de 15 ani. Astfel, mai înainte, uniirefugiaþi din Sinai, dupã rãzboiul din anul 1967, se aºezaserã laHurghada, fãrã a tulbura cu adevãrat târguºorul de pescari ºi debeduini. În schimb, începând din anii 1990, în condiþiile unei cerericrescânde pe piaþa internaþionalã de turism ºi graþie a câtorva sutede milioane de dolari acordaþi de Banca Mondialã sectorului privatºi guvernului egiptean, proiectele de dezvoltare turisticã la scarãmare s-au înmulþit de-a lungul întregii coaste, acolo unde metrulpãtrat de teren se vindea cândva la preþul de un dolar.

Speculaþiile, cooptãrile ºi cârdãºiile au fost denunþate, în final,de Adunarea Poporului – Parlamentul – în anul 1993, ceea ce aconstituit pretextul înlãturãrii ministrului Turismului de la aceavreme, Fuad Sultan, un om cu experienþã în finanþe, trecut prinbirourile FMI-ului (Fondului Monetar Internaþional), unde a fostfoarte apreciat, dar socotit acasã, în Egipt, ca fiind un pic prealiberal faþã de gustul personalitãþilor etatiste din guvern. Scandalulnu a oprit nici sarabanda speculaþiilor ºi nici sutele de ºantiere deconstrucþii. Consecinþele: construcþiile de beton, turismul de masãºi creºterea demograficã au transformat profund micul portHurghada, care ºi-a dublat populaþia într-un deceniu, în statisticileoficiale, în care nu este înregistrat ºi afluxul real de mânã de lucrudin sectorul neoficial. Astfel, suk-ul (piaþã de mãrfuri aflatã sub

59

60

acoperiº în þãrile arabe) reprezintã investiþia comercianþilor sosiþidin Valea Nilului, mai ales de la Luxor. Mijloc de a compensa crizade pe piaþa turismului anilor 1990, dupã ce islamiºtii radicali ºi-auînmulþit atentatele împotriva turiºtilor în Valea Nilului. Cartierelepopulare au explodat începând dinspre centru, fãrã niciun fel deplanificare urbanã, determinând mari probleme de infrastructurã,mai ales de aprovizionare cu apã, pe care complexele hoteliere oconsumã fãrã scrupule. Pescarii preferã sã se reconverteascã înconducãtori de iahturi pentru turiºti, pe care îi prãdeazã pânã lapiele din cauza preþurilor, ºi distrug lanþul de corali care, pânãatunci, aducea reputaþia regiunii. De acum încolo, trebuie sã plecideparte pe mare pentru a gãsi zone naturale ocrotite. Se poate, deasemenea, pleca spre sud, la Berenice, un fost port roman din careau rãmas numai câteva ruine, sau pânã la Halayb, spre frontierã,zonã militarã interzisã strãinilor din cauza contenciosului teritorialcu vecinul sudanez.

Marsa Alam, nou pol de dezvoltare turisticã la scarã mare, nuera în anii 1990 decât o micã tabãrã pentru primirea câtorvaaventurieri înnebuniþi dupã scufundãri submarine. Înzestrat cu unaeroport internaþional din anul 2001, aceastã regiune cunoscutãpentru mangrove, pentru o faunã ºi o florã excepþionale are acumun trafic ridicat al charterelor ce umplu hotelurile ºi satele turisticecare se înmulþesc încontinuu. O oprire la Quseir vã va aminti câtde mult s-a schimbat regiunea de pe urma unei istorii bogate înrelaþii cu Peninsula Arabia, datoritã foarte prosperului port din EvulMediu ºi faptului cã zona reprezenta o porþiune a drumului de pele-rinaj cãtre Mecca, pe care locuitorii Vãii Nilului îl urmeazã chiar ºiastãzi. Dorindu-se restaurarea cetãþii ºi a vechiului centru al locali-tãþii, unde se poate sta într-o foarte frumoasã casã otomanã trans-formatã în hotel, imperative pentru protejarea patrimoniului, cuajutorul financiar al agenþiei USAID, au dat, în parte, dreptatefreneziei investitorilor.

Poate rãmâne de explorat de cãtre cãlãtor ºi Deºertul Arab.Turiºtii de la Marea Roºie îl traverseazã în vitezã, în convoaiele de

autocare ºi de maºini escortate de poliþie, pentru a ajunge cât mairepede la siturile arheologice ale anticei Thebe. Totuºi, acest deºertpuþin cunoscut etaleazã peisaje radical diferite faþã de cele ale rudeisale libiene. Înãlþimile ajung pânã la 2000 m faþã de nivelul mãrii.Nomadismul ºi pãstoritul rãmân acolo caracteristicile principale alepopulaþiei de beduini. Între Assuan ºi coastã, vizitarea mausoleuluilui Shaykh Shazly, întemeietorul uneia dintre cele mai importanteconfrerii sufite, poate fi pretextul unei expediþii în deºertul înãlþi-milor. Pe drum, veþi putea avea ºansa, poate, sã zãriþi câteva ibex(capre sãlbatice) sau sã mai întâlniþi beduini nomazi. O mare partedintre ei, de acum tentaþi sã se sedentarizeze în satele din ValeaNilului, dupã inundarea pãmânturilor lor din cauza barajului de laAssuan, sunt astãzi surghiuniþi în zona de pe plan secund, din cauzafreneziei turistice de pe malurile fluviului.

Sinai, „deºertul rãtãcirii”?

Între Asia ºi Africa, din Antichitate ºi pânã în poerioadacontemporanã, Sinaiul este un teritoriu pe unde s-a trecut sau undenu s-a aºezat nimeni, cu excepþia câtorva triburi arabe exilate cuturmele lor în locurile izolate din interiorul regiunii. „Deºert alrãtãcirii”: astfel denumeºte Biblia marele platou arid ºi neprimitorTih, din centrul peninsulei. Sinaiul este renumit printre vizitatoripentru importantele ºi interesantele sale locuri biblice, iar cãlãtoriicelui de-al XIX-lea veac ºi-au fãcut acolo iniþierea în cercetãrilemistice, inspirate de splendoarea dramaticã a peisajelor: „Cât defrumos este deºertul! Sufletul se mãreºte acolo. Precum pe marileînãlþimi, el intrã în contact direct cu locul sãu de origine; greutãþilevieþii nu mai existã, se pare cã întunericul se vede înlãturat ºi cãeternitatea este acolo”, spunea cuprinsã de admiraþie contesa deGasparin, în anul 1848.

Astãzi, puterea misticã a deºertului continuã sã-i fascineze ºisã-i atragã pe turiºtii din toatã lumea. Pe de altã parte, pentru occi-dentali, ansamblul de imagini care evocã Sinaiul nu trebuie sã

61

ascundã ceea ce se întâmplã acum în peninsulã. Atentatele de laTaba, din octombrie 2004 (aproape 70 de victime), ºi de la Dahab,din aprilie 2006 (19 morþi), ne reamintesc cu rapiditate trista realitate.

Peninsula Sinai se întinde de la coastele mediteraneene, înnord, pânã pe þãrmurile golfurilor Suez ºi Aqaba, în sud. Aºezareageograficã a fost ºi este, de altfel, dintotdeauna, un spaþiu strategicîntre Valea Nilului ºi vecinii din est, teritoriu disputat cu frenezie,teatrul mai multor conflicte cu Israelul în anii ’60 ai secolului trecutºi unde se joacã, de mai bine de douã secole, miza construcþieinaþionale egiptene.

Mehmet Ali a rãpit stãpânirii otomane controlul asupra acesteiregiuni, stabilind astfel graniþele orientale ale statului modernegiptean. Deschiderea Canalului Suez, în anul 1869, a plasatSinaiul în centrul jocurilor puterilor europene pentru controlulrutelor comerciale dintre Marea Roºie ºi Mediterana. Britanicii auobþinut, în anul 1906, alipirea peninsulei la vilayetul (denumirepentru regiunile administrative aflate în stãpânirea otomanilor)egiptean ºi o trasare oficialã a frontierelor cu Palestina, unde s-a pusîn practicã, progresiv, crearea unui viitor stat al evreilor.

Destinul Sinaiului a fost pecetluit, de asemenea, ca spaþiu-tam-pon, plasat în mod sistematic sub administraþie militarã: sub ceabritanicã mai întâi, care a realizat acolo un recensãmânt în anii1930 ºi a ajuns sã descopere zãcãminte de petrol; sub cea egipteanã,din 1948 pânã în 1967, atunci când armata administra, concomi-tent, Sinaiul ºi Fâºia Gaza, sub mandat internaþional; sub ceaisraelianã, de la sfârºitul rãzboiului din 1967, de la ocuparea lui detrupele Tsahalului (armata israelianã – n. tr.) pânã în anul 1982,anul retrocedãrii peninsulei cãtre egipteni, în virtutea tratatului depace semnat, în anul 1979, de Egipt ºi Israel, în urma acordurilor dela Camp David, din septembrie 1978. Sinaiul este, de atunci, o zonãdemilitarizatã, la frontierele cãreia staþioneazã o forþã multinaþio-nalã de observaþie, care nu este plasatã sub tutela OrganizaþieiNaþiunilor Unite, fiind formatã, în cea mai mare parte, din contin-gente americane. Guvernul egiptean vroia sã transforme Sinaiul

62

într-un spaþiu de recucerire teritorialã, trimiþând acolo cu miilelocuitori din Valea Nilului, cei numiþi „misryin”, sau egipteni.Repopularea peninsulei ºi „egiptenizarea” sa paºnicã trebuia sã-i dearolul de zid de apãrare faþã de vecinii palestinieni sau israelieni.Statul se angajase, de asemenea, sã reconstruiascã ºi sã dezvolteinfrastructura pe care israelienii, în cadrul unei politici a pãmân-tului pârjolit, o distruseserã în întregime înainte de plecarea lor deacolo. Astãzi, nordul Peninsulei Sinai prezintã o situaþie de subdez-voltare, care se adaugã securitãþii extrem de sensibile din cauzafaptului cã are frontierã comunã cu Gaza. Astfel, o treime dinpopulaþia de la al-Arish, capitala Sinaiului de nord, este de originepalestinianã; satele de frontierã sunt profund legate de Palestina,prin înrudiri tribale, familiale sau comerciale.

63

Mãnãstirile copte, un Egipt inedit

Începând din anii 1970, renaºtereacoptã, sub impulsul patriarhului Shenudaal III-lea, a redat viaþã mãnãstirilor. Înzilele de vineri ºi de duminicã, egip-tenii, copþi ºi câteodatã musulmani, seduc cu autobuzele cãtre cele maicunoscute: Wady Natrun, pe drumulcãtre Alexandria, ce reuneºte patrumãnãstiri, dintre care una, Sfântul

Macarie, cunoscutã mai cu seamãpentru viaþa sa intelectualã disidentãfaþã de patriarh.

„Eu nu sunt departe de lume, darnu stau în mijlocul lumii ºi lumea nuse regãseºte în mine”, îi declara unmonah egiptean lui Fanny Colonna,autoarea volumului Povestiri din pro-

vincia egipteanã (apãrutã la EdituraActes Sud, în anul 2004). Cuvinteleacestea demonstreazã cât se poate debine, în continuarea învãþãturilor sfin-þilor Pahomie ºi Antonie, doi dintre

întemeietorii monahismului egipteanla sfârºitul secolului al III-lea de dupãnaºterea lui Hristos, rolul cãlugãrilormãnãstirilor în lumea modernã, în re-nãscuta comunitate coptã de astãzi.Egiptul numãrã o mie de monahi, trãi-tori în mai multe zeci de mãnãstirirenãscute datoritã unei noi generaþiide cãlugãri, cei mai mulþi trecuþi prinuniversitãþi strãine, deoarece una din-tre îndatoririle fundamentale ale mo-nahismului este necesitatea instruirii.

De-a lungul perioadei sale de aur,între secolele al IV-lea ºi al VI-lea d. Hr.,raþionalismul intelectual din mãnãstiriºi din bibliotecile lor va fi dus pânã înEuropa, influenþând principalele ordinecãlugãreºti, mai ales pe cel benedic-tin. Munca monahilor copiºti va permitepãstrarea manuscriselor originare ºi adiferitelor limbi vorbite.

Totuºi, cuceritorul musulman, carea impus o dijmã mãnãstirilor începânddin secolul al VIII-lea, a determinatdeclinul vieþii monahale, cãlugãriitrebuind, printre altele, sã se apere de

Aceste legãturi existã de pe vremea Imperiului otoman, cândtrasarea frontierelor nu avea sens decât pentru un îndepãrtatadministrator. Acolo, un tren fãcea legãtura între Cairo, Ierusalim,Damasc ºi Istanbul, într-o regiune în care pãmânturile triburilorarabe se întindeau fãrã întrerupere, de la Suez pânã la Betleem.

Astãzi, Sinaiul de nord se numãrã printre cele mai sãraceregiuni ale þãrii. Promisiunile fãcute imediat dupã retragereaisraelianã, ºi a cãror realizare o aºteaptã ºi astãzi sinaiþii, lasã un gustamar. Desigur, în regiunile de coastã din nord, unde construcþia(neterminatã) a Canalului al-Salam, de la vest la est, ar trebui, într-un viitor incert, sã atingã frontiera cu Palestina, ambiþiile reale înmaterie de dezvoltare agricolã sunt manifeste. Dar, dupã ceproiectele au fost puse în practicã, de ele au beneficiat, în principal,marii investitori de la Cairo, care au preferat sã angajeze oameni dinValea Nilului, retrogradând populaþiile de beduini la condiþia decetãþeni de rangul al doilea, a fortiori dupã anul 2004 ºi dupãatentatele care au atins Sinaiul. Arestãrile numeroase ºi represiuneapoliþieneascã generalizatã, devenite fapte cotidiene pentru beduiniidin Sinai, neliniºtesc profund organizaþiile din domeniul apãrãriidrepturilor omului.

64

raidurile nomazilor arabi, în special întimpul stãpânirii mamelucilor, dinsecolul al XIII-lea ºi pânã în cel de-alXVI-lea. Câteva mãnãstiri care ausupravieþuit ºi-au ridicat întãrituri.Altele au fost abandonate treptat.Îngroparea providenþialã în nisip apermis conservarea arhitecturii unicerealizate cu cãrãmizi arse la soare,câteodatã decoratã cu fresce. Astãzi,unele mãnãstiri au fost restaurate,precum monumentul Sfântul Antonie,cea mai veche dintre mãnãstiri, înDeºertul Arab, la câteva ore de drumdinspre Cairo cãtre Hurghada. La 40 km

de acolo, Mãnãstirea Sfântul Paul afost întemeiatã în secolul al IV-lea, înamintirea primului pustnic ce a vieþuit60 de ani într-o peºterã ºi a fost hrãnitde un corb, care îi aducea, potrivitlegendei, în fiecare zi, câte o bucatãde pâine.

Atâtea locuri care dezvãluie unEgipt inedit, unde coabitarea întrereligii apare atât de simplã ºi denaturalã! S-ar putea citi despre acestsubiect foarte frumosul roman al luiBaha Taher, Mãtuºa Safya ºi

mãnãstirea, trama unei vendete dinregiunea Luxor.

În sudul peninsulei, mult mai puþin populat, recucerireateritoriului datoritã dezvoltãrii turismului a fost foarte pe larguºuratã în anii 1990 datoritã sprijinului Bãncii Mondiale (finan-þarea infrastructurii de bazã), relansat astãzi de Uniunea Europeanã.În zece ani, aceasta din urmã va investi în regiune o sutã demilioane de euro, destinaþi mai ales creãrii ºi administrãrii zonelornaturale protejate, având o preferinþã deosebitã pentru regiuneaSfânta Ecaterina ºi cunoscuta sa mãnãstire, drum de acces cãtreMuntele Sinai. Sinaiul de sud atrage mai mult de o treime dintrevizitatorii strãini în fiecare an. De la un numãr de 15 hoteluri în anii1990, s-a ajuns la aproape 350, dintre care douã treimi suntconcentrate la Sharm el-Sheik. Mai mult, este pentru miile detineri egipteni din Valea Nilului, licenþiaþi sau nu, toþi ºomeri, unpãmânt al migraþiei economice ºi, eventual, printr-o cãutatã cãsã-torie cu o strãinã, poarta cãtre Occident.

Guvernul spera ca aceste noi zone turistice sã fie ferite deviolenþele teroriste care au fãcut ravagii mult timp în Valea Nilului.Se uita cât de legatã este regiunea, istoric ºi organic, de vecinii sãi ºicât de îndreptatã cãtre est ºi nu cãtre capitalã. Conflictulisraeliano-palestinian se va încheia cu timpul, datoritã oboselii deo parte ºi de alta a frontierei, într-un context în care comunitãþilede beduini au fost, în mod sistematic, excluse de la dezvoltareaeconomicã dupã 25 de ani.

Guvernul ar dori, fãrã îndoialã, ca întregul Sinai sã aibãimaginea sudului peninsulei, practic golit de populaþiile autohtone,de mult timp prea stânjenitoare. Mãcar pentru ceea ce MinisterulTurismului a cãutat sã obþinã acolo investind masiv, în numeledezvoltãrii turismului, pe pãmânturi care aparþineau, de generaþii,triburilor locale de beduini. Aceste pãmânturi sunt, de acumînainte, supuse regulii betonului ºi complexului turistic integrat, alecãror rezervãri se fac la plecarea din Europa ºi unde accesul este, celmai des, interzis autohtonilor. Luaþi ca exemplu Sharm el-Sheik,mic port de pescari beduini, de câteva mii de locuitori în anii 1980.Cãutaþi astãzi acolo un beduin ºi veþi gãsi un om venit de la oraº,

65

purtând keffieh ºi gallabieh, oferindu-vã o ceaºcã de ceai de mentã,într-un decor de tip beduin îndoielnic. Sau chiar un prânz beduin,organizat în deºert, într-un cort beduin... fãrã beduini. Între pune-rea în scenã a turismului în sud ºi represiunea poliþieneascã din nord,situaþia beduinilor din Sinai demonstreazã cel mai bine raportulcomplex ºi ambivalent al egiptenilor cu istoria populaþiei þãrii lor.

Beduinii, cetãþeni de rangul al doilea?

Dupã ce triburile arabe au plecat sã cucereascã lumea ºi sãrãspândeascã islamul, ele au gãsit, în trecerea de la est la vest, Nilul,valea sa fertilã ºi populaþia coptã. Unele s-au aºezat acolo ºi auconvertit numeroºi autohtoni la noua religie; alþii ºi-au continuatdrumul, ajungând pânã pe þãrmul Atlanticului. Din când în când,dupã câteva secole de scufundare în zona berberilor ºi având învedere rãzboaiele intertribale, unele s-au reîntors cãtre est, auregãsit valea primitoare a Nilului ºi s-au aºezat acolo pentru maimult sau mai puþin timp. Aceste triburi de beduini au fãurit, de-alungul secolelor, comunitãþile þãrãneºti din Valea Nilului, mai alesîn Egiptul de sus. În regiunea Qena, un „regat” independent arab ºiprosper a fost constituit de triburile Hawara, la sfârºitul secolului alXVIII-lea. Triburile Beni Hilal, care se regãsesc pânã în Maghreb,au dominat mult timp regiunea situatã la vest de Assuan, undetriburile Bishara ºi Ababda din est au cunoscut, o vreme, momentullor de glorie, în regiunea întinsã din Valea Nilului pânã la MareaRoºie ºi în Sudan. În nordul þãrii, deºerturile ºi litoralul au fostocupate de triburi venite dinspre vest, cu influenþe berbere – laSiwa sau Marsa Matruh, unde stãpânesc astãzi Awlad Aly, urmaºeale celor Bani Hasan – sau de nomazi originari din Levant ºi dinPeninsula Arabia, triburile Tarabin, Sawarka, Muzanya, aºezate înSinai. Acolo existã 15 mari triburi, ale cãror teritorii istorice ºilegãturi organice se prelungesc pânã în Palestina, Israel, Siria,Iordania ºi Arabia Sauditã.

66

67

Istoria modernã a Egiptului acordã puþinã importanþã triburilorbeduinilor, cu excepþia atribuirii unui rol preamãrit în privinþaprimei perioade a islamizãrii. Trebuie amintit cã numeroase regiuniale Egiptului, mai ales în sud, au fost islamizate destul de târziu ºicã beduinii invadatori fuseserã mai curând vãzuþi de autohtoni ºi deputerea centralã ca necredincioºi, jefuitori ºi ucigaºi, pe care trebuiasã-i înfrunþi sau, mai bine, sã-i controlezi. Astfel, odatã cu realizareastatalã modernã, Mehmet Ali, acest albanez fondator al naþiuniiegiptene la începutul secolului al XIX-lea, va urmãri sã supunãodatã pentru totdeauna pe beduinii recalcitranþi ºi fãcãtori de releîn þarã. El le-a acordat pãmânturi ºi privilegii unora, i-a înrolat cuforþa pe bãrbaþi în armatã ºi a putut, de atunci, sã colectezeimpozitele. Naþiunea, la modul în care elita politicã de astãzicontinuã sã o promoveze, s-a debarasat, astfel, de asperitãþilebeduinilor, cel puþin la suprafaþã.

Totuºi, veþi gãsi beduini pânã la Cairo, în zonele industriale dela Maadi ºi de la Helwan, unde condiþiile impuse de societateaurbanã ºi necesitatea pãstrãrii unei limbi ºi a unei culturi unicatobligã tânãra generaþie la un mare salt identitar permanent, pe carel-a descris foarte bine în romanele sale Hamdy Abu Gulayl, el însuºifiu de beduin sedentarizat.

Beduinul rãmâne, în imaginarul de astãzi, cel care trãieºte îndeºert, poartã un turban în nuanþe de alb ºi negru, este crescãtor decapre, se deplaseazã cu cãmilele ºi trãieºte în izolare. Iatã cum vi-lva descrie un orãºean din Valea Nilului, aºa cum apare reprezentatîn filme ºi în serialele de televiziune, iar faptul nu se poate sã nu vãaducã aminte de imaginea cãutatã de ochii turistului contemporan,pe urmele orientalistului Volney, ca ºi când deºertul i-ar fiîncremenit pe aceºti bãrbaþi ºi pe aceste femei într-o lume arhaicã,care ar fi rãmas cantonatã într-o perioadã idealizatã. Realitatea estepuþin mai nuanþatã. Nomadismul ºi pãstoritul sunt, desigur, douãcaracteristici social-economice ale modului de viaþã ale oamenilordin deºert, dar sunt astãzi ameninþate de transformãrile societãþii ºimediului, în general. Beduinii nomazi reprezintã o parte redusã din

cadrul populaþiei þãrii, numãrându-se printre cele mai sãrace care seîntâlnesc pânã în Delta Nilului, unde ajung cu caprele lor, pe care leduc pe câmpuri la pãscut, uitaþi de administraþia de stat (mulþi nuau acte de identitate) ºi adesea implicaþi în comerþul clandestin detoate tipurile sau în cultivarea macului (mai cu seamã în Sinai).

Beduinii sunt astãzi sedentarizaþi în cea mai mare parte, fiindfuncþionari, negustori, muncitori, ºoferi sau ghizi turistici. Secãtui-rea resurselor naturale, urbanizarea crescândã a unor zone deºertice,aspiraþia cãtre o viaþã mai confortabilã, ºcolarizarea copiilor ºinecesitatea de a cãuta noi surse de existenþã au determinatsedentarizarea beduinilor, pe care autoritãþile centrale o încurajeazãîn mod deosebit. Mai ales în Sinai, în cadrul programelor al cãrorscop nemãrturisit este cel de întãrire a controlului asupra acesteipopulaþii. Mobilitatea lor transfrontalierã ºi ocupaþia israelianã aSinaiului i-au fãcut, într-adevãr, pe beduini subiectul suspiciunilor ºidiscriminãrii. Atentatele care s-au înmulþit în anii 2004 ºi 2005 înSinai au fãcut sã curgã multã cernealã în chestiunea statutuluibeduinilor în ansamblul naþiunii, readucând în dezbatere problemaintegrãrii lor. În ochii elitelor politice ºi economice, deºerturile sunt,înainte de toate, teritorii de cucerit, pe care armata le administreazãºi le controleazã. Discursurile oficiale le evocã, de altfel, atunci cândeste vorba despre aceste teritorii drept niºte „colonii spre populare”.

Astãzi, pentru beduini a vieþui în cadrul spaþiului naþionalpresupune fie surghiunirea la marginile societãþii ºi vieþii econo-mice, acceptând o pauperizare severã, într-un mediu deosebit deneprimitor ºi de deteritorat, fie integrarea, mai ales prin sedenta-rizarea în mediul urban, ceea ce poate însemna dispariþia, în viitor,a specificului ºi diversitãþii culturale a beduinilor. Fie, însfârºit,folclorizarea culturii beduinilor ºi punerea ei în scenã din raþiuni demarketing turistic.

68

44MMâânnddrriiaa eeggiipptteeaannãã::

iissttoorriiee,, ddeerriivvee ººii ddeerriivvaattee

Alchimie complexã, mândria egipteanã este, câteodatã,surprinzãtoare, având în vedere situaþia socialã, economicãºi geopoliticã a þãrii. Ea se întemeiazã pe suprapunerea a

douã trecuturi încã foarte prezente.Istoria anticã, pe de o parte: aproape toþi locuitorii se fãlesc cu

vechimea civilizaþiei egiptene ºi le place sã reaminteascã adepþilorrãzboiului civilizaþiilor ºi celor care dispreþuiesc regiunile din sud cãstrãmoºii lor – care nu sunt cu adevãrat înaintaºii lor, de vreme ceactualii egipteni sunt mai ales urmaºii arabilor – construiau pira-mide în vremea în care ai altora încã mai trãiau în colibe ºi peºteri.

Istoria recentã, pe de altã parte: Egiptul, una dintre puþineleþãri din Africa niciodatã colonizate în sensul clasic al cuvântului, acules fructele simbolice ºi materiale ale leadership-ului Lumii a Treiaºi a celui panarab al lui Nasser, puse în evidenþã prin conferinþaþãrilor nealiniate, de la Bandung, în anul 1955, prin „lovituraSuezului”, în 1956, ºi prin construirea marelui baraj de la Assuan.Egiptul mai pãstreazã ºi astãzi o influenþã considerabilã în lumeaarabã – Liga Arabã este, de altfel, prezidatã de fostul ministru alAfacerilor Externe, Amr Mussa –, mai ales prin intermediul tele-viziunii, producþiilor cinematografice ºi limbii pe care o propagã,adevãrat esperanto dialectal ºi diplomatic în regiune.

Aceastã mândrie, care oscileazã între orgoliu arab ºi semeþieegipteanã, este dualã. Mai puþin întemeiatã pe o identitate etnicã

69

decât pe importanþa ºi permanenþa unei istorii singulare, aceastarãmâne cel mai adesea la adãpost de tentaþiile rasiste sau de cele deretragere în interiorul comunitãþii ºi se exprimã mai curând cu unsurâs. Dar umilinþele ºi dominaþiile pe care Egiptul a putut sã le în-dure sunt, de asemenea, vectorul pasiunilor niciodatã stinse ºi al pro-clamaþiilor belicoase, mai ales la adresa Israelului ºi a Statelor Unite.

O origine faraonicã diluatã

Deºi majoritatea locuitorilor vã explicã faptul cã ei sunturmaºii vechilor egipteni, se cuvine ºtiut cã sângele faraonilor afost, de-a lungul timpului, foarte diluat. Pe la începutul mileniuluial III-lea î. Hr., Narmer a unificat regatele Egiptului de Sus ºiEgiptului de Jos. Capitala se gãsea atunci la Memfis, la 20 dekilometri sud de locul pe care se va ridica, mai târziu, oraºul Cairo.În 3000 de ani, treizeci de dinastii s-au succedat, înainte ca Egiptulsã cunoascã stãpânirile strãine, venite din Libia, din Nubia ºi dinPersia ºi care nu vor înceta pânã în anul 1952.

Timpurile faraonice ale Egiptului se împart în perioadele Rega-tului Vechi, Mijlociu ºi al Noului Regat. De-a lungul acestei ultimeperioade, Theba, actualul Luxor, a fost centrul religios ºi politic alregatului, pânã la ruptura pe care a reprezentat-o venirea la puterea lui Amenofis al IV-lea. Acesta din urmã a rupt relaþiile cu preoþiide la Karnak, a abandonat credinþa în zeii tradiþionali ºi a luatnumele de Akhenaton, adicã „slujitorul lui Aton”. A fãcut dinacesta din urmã discul solar, principalul, de fapt singurul zeu egip-tean, consacrând, în secolul al XIV-lea î. Hr., prima expresie cunos-cutã de monoteism din istoria umanitãþii. El a pãrãsit atunci Theba,împreunã cu soþia sa, Nefertiti, ºi s-a instalat la Tell el-Amarna, înEgiptul de Mijloc. Revenirea la vechea credinþã, care i-a urmat, vafi mai ales opera dinastiei Ramasizilor. Perºii ºi libienii au dominatapoi þara, de-a lungul câtorva secole, pânã la sosirea lui Alexandru,în anul 332 î.e.n.

70

Instalarea acestuia din urmã a fost uºuratã de detestareadominaþiei persane. Alexandru s-a proclamat faraon. La moartealui Alexandru cel Mare, unul dintre generalii sãi (diadoh), Ptolemeu,a preluat succesiunea tronului întemeind dinastia Ptolemeilor, careva dura trei secole. Ultima reprezentantã a acesteia, Cleopatra, s-aaliat cu Iulius Caesar, pentru a pãstra independenþa Egiptului. Dupãasasinarea împãratului roman, ea s-a cãsãtorit cu Marc Antoniu.Dar noul împãrat al Romei, Augustus, a învins, cu prilejul bãtãlieide la Actium, din anul 31 î.e.n., armatele celor doi. Sinuciderea cu-plului transmediteraneean a însemnat începutul stãpânirii romane,care va dura aproape ºapte secole (pânã la începutul campaniei decucerire arabã, în anul 638) ºi a fost însoþitã de rãspândireacreºtinismului în Egipt, mai ales dupã ce împãraþii romani auadoptat oficial noua religie, în anul 313, ºi dupã ce aceºtia au închistemplele „pãgâne” în întregul imperiu. Creºtinismul egiptean a rupt,totuºi, legãturile foarte repede cu Biserica romanã. Aflat în disputãcu aceasta din cauza dogmei monofizite, creºtinismul egiptean nurecunoºtea în Iisus Hristos decât natura divinã ºi nu pe cea divinã ºiumanã în acelaºi timp, aºa cum precizau canoanele Bisericii Romei.Biserica creºtinã din Egipt s-a transformat în Biserica Coptã, avândpropria ierarhie ºi rituri specifice, care se pãstreazã ºi astãzi.

În anul 642, arabii, noii stãpâni ai þãrii, au stabilit o tabãrãmilitarã la Fustat, cea de la care s-a pornit în construirea oraºuluiCairo. Ommeyazii din Damasc, apoi Abbasizii din Bagdad, nu s-auinteresat câtuºi de puþin de aceastã îndepãrtatã provincie faþã decapitala califatului ºi au construit puþine clãdiri, cu excepþia lui IbnTulun, a cãrui moschee este, astãzi, cea mai veche bijuterie din Cairo.

De la stãpânirea arabã la tutela francezã ºi la cea englezã

Oraºul Cairo nu a devenit cu adevãrat o capitalã arabã decâtîn vremea Fatimizilor, sosiþi din Africa de Nord, care au pus

71

stãpânire pe þarã în anul 969 ºi au dezvoltat urbanismul ºiarhitectura unei cetãþi noi – al-Qahira sau „Victorioasa”. Aceºtisuverani aparþineau unei ramuri ºiite distincte – cea a Ismaeliþilor– ºi nu s-au amestecat câtuºi de puþin în afacerile interne ale uneipopulaþii egiptene majoritar sunnite. Restabilirea la conducere aunui suveran sunnit a amânat lupta împotriva creºtinilor dinOccident.

În anul 1168, cruciaþii au intrat în Egipt, dar au fost opriþi înDelta Nilului, graþie ajutorului turcilor selgiucizi din Damasc.Aceºtia, sunniþi, i-au înlãturat pe foºtii lor aliaþi fatimizi. Noulstãpân al þãrii avea numele Salah-ad-Din al-Ayyub (Saladin). Vaîntemeia dinastia Ayyubizilor. Tot el a înconjurat oraºul Cairo cu unmare zid de apãrare ºi a înãlþat uriaºa fortãreaþã care dominã deatunci estul capitalei. Cairo a devenit atunci inima lumiimusulmane. Începând din anul 1250, de-a lungul a aproape treisecole, au domnit suveranii mameluci. Aceºtia proveneau dintr-ocategorie de soldaþi-sclavi turci, pe care Saladin i-a recompensatpentru faptele lor de arme cu atribuirea de pãmânturi. Unul dintreaceºtia, Qayt Bey, crescut ca sclav, a ajuns sã ocupe tronul ºi s-aaliat cu Veneþia, pentru a controla traficul cu mãrfuri dintre Orientºi Occident, de-a lungul unei epoci de aur ce va cunoaºtecrepusculul la sfârºitul secolului al XV-lea, când Vasco da Gama agãsit un nou drum spre Indii via Capul Bunei Speranþe.

Dominaþia otomanã, dintre anii 1517 ºi 1882 a marcatprovincializarea þãrii, impozitele ºi comerþul fiind acaparate deConstantinopol. La sfârºitul secolului al XVIII-lea, reîntoarcereamamelucilor a constituit pretextul expediþie lui Bonaparte, sositoficial sã-l susþinã pe sultanul otoman ºi neoficial pentru a contestabritanicilor controlul drumului cãtre Indii. Misiunea oficialã a fostdusã la bun sfârºit dupã bãtãlia de la Piramide, dar aventura neofi-cialã a eºuat dupã înfrângerea navalã administratã lui Napoleon deamiralul Nelson, la Abukir. Deºi administraþia otomanã a fostrestabilitã, ea a fost însã slabã ºi un locotenent din armata

72

sultanului, de origine albanezã, va profita de situaþie, câþiva ani maitârziu, dupã plecarea francezilor.

Acest albanez, Mehmet Ali, a obþinut titlul de paºã (guver-nator) al Egiptului, vasal fictiv faþã de Istanbul. El a întins o cursãºefilor mameluci ºi a masacrat cinci sute, cu prilejul unei sãrbãtoriorganizate, în anul 1811, pentru a sãrbãtori unitatea regãsitã.Considerat ca tatãl modernitãþii egiptene ºi al statului-naþiune, ela deschis þara cãtre influenþele europene: pregãtirea elitei politiceºi economice în Europa, importarea valorilor ºi a modelelor ad-ministrative (precum Codul napoleonian), participarea strãinilor înadministraþia de stat (de exemplu, Antoine-Barthélemy Clot-Bey,chirurg francez, chemat pentru a organiza serviciul sanitar). A con-tribuit, de asemenea, la consolidarea teritorialã a þãrii, mai ales printrecerea Sinaiului sub mandat egiptean, fapt care a stabilit, neofi-cial, frontierele orientale. Aceste realizãri, continuate de moºteni-torii sãi, au transformat radical faþa Egiptului odatã cu introducereaculturii bumbacului ºi cu industrializarea, prezente fiind ºitelegraful, poºta, cãile ferate. O modernizare încoronatã prinstrãpungerea Canalului Suez, în 1869. Din anul 1876, guvernulegiptean, aflat în faliment (mai ales din cauza costului CanaluluiSuez), a trecut, de fapt, sub tutela francezilor dar, mai ales, a engle-zilor, faþã de care se afla deosebit de îndatorat. În ciuda menþineriipe tron a urmaºilor lui Mehmet Ali, autoritatea a trecut, înrealitate, dupã anul 1882, în mâinile consulului Marii Britanii, LordCromer (1883–1907), ale cãrui trupe erau din ce în ce mai prezenteîn Egipt. Stãpânirea otomanã, fictivã, va fi, în cele din urmã, înlãtu-ratã în anul 1914, Egiptul devenind, oficial, un protectorat britanic.

Dominaþia strãinã a exacerbat naþionalismul egiptean crescândºi revendicarea independenþei, dorinþe întruchipate atunci depersonalitatea lui Saad Zaghlul, conducãtorul „revoluþiei din 1919”.Evenimentele au determinat exilul lui Saad Zaghlul, dar ºi creºtereapopularitãþii Partidului Wafd („Delegaþia”), pe care el îl condusese.Sub presiune popularã, britanicii s-au resemnat ºi au pus capãtprotectoratului. Egiptul a ajuns, aºadar, independent, în anul 1922,

73

fiind adoptatã o Constituþie ºi instalat un guvern. Însã era oindependenþã relativã, deoarece portofoliile Apãrãrii ºi AfacerilorExterne rãmâneau sub control britanic, iar teritoriile de graniþãerau ocupate, în continuare, de armata Majestãþii Sale. În realitate,monarhia egipteanã, în timpul regilor Fuad ºi Faruk, a devenit rapidnepopularã, fiind consideratã marioneta britanicilor.

Egiptul liber

În dimineaþa zilei de 26 ianuarie 1952, o manifestaþie deprotest reunea studenþi, muncitori, mici meseriaºi, dar ºi recruþi dinforþele de poliþie, dupã anunþarea, la cãderea serii în ziuaprecedentã, a înãbuºirii unei revolte apãrute în cazarmele dinregiunea Ismailiya, în apropierea Canalului Suez. Localul de cafe-concert Badia, în Piaþa Operei, a fost primul în care s-a deschisfocul. Au urmat cinemotograful Rivoli, barurile, hotelurile ºi restau-rantele, care au fost jefuite, devastate ºi ruinate. Armata egipteanãnu a intervenit decât dupã-amiazã, pe când oraºul Cairo încã ardea.Aceastã rãzmeriþã scotea în evidenþã, de fapt, revendicãrile popu-laþiei, victimã a dificultãþilor economice, exasperãrii generale faþãde un monarh pantagruelic ºi corupt, preocupat mai ales de maºinide curse, haosului din ministerele Partidului Wafd, determinat dedisensiuni, ºi respingerii prezenþei britanice, îndeosebi a poliþiei salepolitice. Poate pentru cã venea în contradicþie cu imaginea paºnicãºi „docilã” a poporului egiptean, construitã atât de guvernanþii sãicât ºi de ocupanþii strãini, incendiul de la Cairo a fost relativ ºtersdin memoria oficialã, cu toate cã acesta a constituit evenimentul cea declanºat revoluþia din 1952. Se producea astfel tabula rasaînainte de Nasser, tânãrul lider al unei organizaþii clandestine cecuprindea aproximativ 250 de ofiþeri, având drept obiectiv înlãtu-rarea unei monarhii slabe ce tolera orice umilinþã din parteastrãinilor ºi nu se jena de înfrângerea arabã în faþa Israelului, dinanul 1948. Aceastã insurecþie i-a presat sã grãbeascã miºcarea pe

74

Ofiþerii Liberi, care pregãteau în secret o loviturã de stat pentruanul 1955.

În ziua de 22 iulie 1952, regele Faruk, curtea ºi guvernul sãu segãseau la Alexandria. Nasser a declanºat operaþiunea, care a înce-put cu arestarea ºefului Statului-Major, generalul Farid. Numaigeneralul Neguib, atunci propulsat în fruntea statului, a fost suprinsde situaþie, el jucând un rol în cadrul acestei operaþiuni doar în fazafinalã a insurecþiei. În dimineaþa zilei de 23 iulie, un alt ofiþer dinmiºcarea Ofiþerilor Liberi, Anwar el-Sadat, a citit la radio textulredactat de Nasser:

Egiptul a ieºit acum din cea mai sumbrã perioadã din istoria sa,marcatã de corupþie, descompusã de instabilitate... El se aflã astãziîn mâinile unor oameni a cãror capacitate, integritate ºi patriotismpot sã vã insipre încredere... Armata reprezintã garantul interesuluinaþional: ea nu va tolera niciun act de violenþã sau de distrugere.

Printre oamenii care au preluat puterea, Nasser a fost unuldintre cei ce se împotrivea condamnãrii la moarte a regelui, trimisîn exil, la data de 26 iulie, la bordul iahtului sãu. Nasser vroia astfelsã demonstreze caracterul neviolent al revoluþiei aflate îndesfãºurare, chiar dacã el nu a ezitat sã aprobe executarea liderilormuncitorilor dintr-o uzinã din Alexandria, care confundau puterniclovitura de stat de la 23 iulie cu revoluþia rusã din anul 1917.

Este dificil sã determini culoarea politicã a unei miºcãripreocupate de clandestinitate ºi de dorinþa de a pãstra unitateaofiþerilor prieteni (al cãror spectru politic mergea de la comuniºti laFraþii Musulmani, trecând pe la naþionaliºtii puri ºi duri). În absenþaunei doctrine stricte ºi a unui program de acþiune explicitã fusesepreferat compromisul tacit. Principala legãturã dintre ofiþeri eraculoarea kaki a uniformelor ce le purtau ºi naþionalismul lor.

La doi ani dupã aceastã loviturã de stat militarã, generalulNeguib a fost înlocuit de Nasser, care va întruchipa mândriaEgiptului ºi a unei pãrþi a lumii arabe.

75

76

Oum Kalsum, „Steaua Orientului”

Douã imagini au captivat Egiptul prinvoce ºi prin cuvânt: Nasser ºi OumKalsum.

Devenitã muzã a regimului Nasser,Oum Kalsum a acordat bucuroasãinterviuri, în care povestea despre co-pilãria sa într-o familie þãrãneascãsãracã din Delta Nilului ºi despreascensiunea ei socialã, care întru-chipa visul Egiptului nasserian.

Nãscutã în anul 1904, într-un micsãtuleþ din Delta Nilului, dintr-un tatãimam la moscheea din localitate ºi omamã menajerã, ea a explicat maitârziu cã orãºelul retras al-Sinbillawaynera pentru ea marele oraº al lumii ºicã aºtepta noi veºti de acolo ca ºi cumar fi venit de la Londra, New York sauParis. Tatãl sãu cânta la ceremoniilecelebrate în satele din jur, acompaniatfiind adesea de fraþii lui Oum Kalsum.Dar, în timp ce îi recita din Coran, el adescoperit frumuseþea vocii fiicei sale,pe care a luat-o cu sine, pe jos, câteo-datã deghizatã în bãiat, pentru aînsufleþi ceremoniile prin cântecereligioase ºi prin câteva melodii dinrepertoriul popular. Familia a zãbovitmult timp în luarea unei decizii înprivinþa mutãrii la Cairo pentru a-i da oeducaþie muzicalã superioarã tinereice se dovedea foarte bine înzestratã înacest domeniu ºi care i-ar fi permis sãîmbrãþiºeze o carierã artisticã. În anul1923, Oum Kalsum a sosit la Cairo.Începând din 1934, a susþinut câte unconcert în fiecare primã zi de joi din

lunã ºi ºi-a înmulþit apariþiile în înaltasocietate, mai ales cã un unchi alregelui Faruk îºi pusese în gând sã ocãsãtoreascã. Prietenã atât cu regeleFuad, cât ºi cu succesorul sãu, Faruk,începând din anul 1936 ea ºi-a nego-ciat cu mare profesionalism apariþiileîn concerte ºi în filme. Cotitura de-terminatã de revoluþia nasserianã aînãlþat-o la rangul de imagine-simbol apanarabismului. Prietenã apropiatã alui Nasser, a cântat despre naþionaliza-rea Canalului Suez, despre reformaagrarã ºi despre barajul de la Assuan.Din 1956 pânã în 1973, unul dintrecântecele sale (Aceasta a fost demult,

o, suflet al meu) a fost ales ca imnnaþional.

Oum Kalsum a jucat un rol din ceîn ce mai important în viaþa publicã,evoluând, dupã înfrângerea din anul1967, în concerte naþionale ºi inter-naþionale, ale cãror venituri le-a donatguvernului. Sosirea sa la Sala Olympia,în anul 1967, a declanºat o adevãratãrãzmeriþã. Apogeul carierei cântãreþei,rolul ei de purtãtor de cuvânt al lumiiarabe, copilãria exemplarã alimentautoate fantasmele cu privire la viaþa saprivatã, extrem de protejatã.

„Vocea arabilor”, „PrivighetoareaDeltei”, „Maica popoarelor din Orient”,„Doamna”, „Steaua Orientului”: aces-tea sunt epitetele pentru Oum Kalsum,care au transformat-o în legendã chiardin timpul vieþii (a murit în anul 1975).Contrar obiceiului musulman, înmor-mântarea sa, demnã de cea a unui ºefde stat, a fost amânatã cu douã zile,pentru ca miile de admiratori sosiþi dinîntreaga lume arabã sã o poatã vedea.

„Rais”, figurã de prim-plan

Egiptul de astãzi a fost fãurit de Nasser, un om convins cãdestinul þãrii sale era inseparabil de cel al naþiunii arabe ºi cã eltrebuia sã joace, în cadrul acesteia, un rol de prim rang. Mândria pecare o afiºeazã oricare egiptean faþã de þara lui este modelatã defigura celui care a fost rais (ºef de stat – n. tr.), cu popularitateaancoratã în progresele reale, evidente chiar ºi astãzi, în nostalgiafaþã de o perioadã când Egiptul era luat în considerare în cadrulconcertului naþiunilor, dar ºi în prezentarea, mai ales în manualeleºcolare, a unei istorii oficiale ce nu abordeazã numeroasele pete albeale regimului. Totodatã, dacã figura oficialã a rais-ului pare sã seerodeze astãzi, fãrã îndoialã aceastã tendinþã se observã mai puþinîn privinþa autoritarismului sãu, politicii represive ºi greºelilor sale,dirijismului, socialismului ºi grijii sale faþã de poporul de jos. Acestecaracteristici ale politicii rais-ului nu se mai potrivesc cu imagineape care conducãtorii politici ºi economici actuali, de orientareliberalã, înþeleg sã o promoveze.

Cântecele lui Oum Kalsum exprimã încã cel mai bine rezulta-tele reale ale construcþiilor mitologice ce l-au încurajat pe Nasser,nãscut în anul 1918. „Fiu de poºtaº” din valea superioarã a Nilului,a cãrui meserie îl purta dintr-o localitate în alta. Nasser, urmaº alfellahilor (þãrani – n. tr.) ºi micilor funcþionari grãbiþi cãtre oraºeodatã cu modernizarea þãrii – a se citi în legãturã cu acest subiect:Journal d’un substitut de campagne égyptien, de Tawfiq al-Hakim –,putea pretinde cã întruchipa cele douã clase sociale dominante.

În luna noiembrie a anului 1935, Nasser fusese rãnit de unglonþ în timpul unei manifestaþii a miºcãrilor independentisteorganizate în faþa Casei Poporului. El a intrat apoi la AcademiaMilitarã, al cãrei regim se democratizase cu paºi mici în privinþaadmiterii ºi a reorganizãrii funcþionãrii sale. Aceste reforme au fãcutdin cariera militarã o supapã pentru elita claselor mijlociinaþionaliste, elitã care, peste 20 de ani, va constitui armãturaEgiptului nasserian. Devenit sublocotenent, Nasser a fost trimis la

77

Mankabad, în Egiptul de Sus, nu departe de Beni Morr, satul deunde era originarã familia sa. Aici i-a întâlnit pe Zakaria Mohieddin– pe care l-a desemnat ca succesor al sãu atunci când a fost tentatsã demisioneze în anul 1967 – ºi pe Sadat, cel care i-a urmat, defapt, în fruntea þãrii.

Nasser a fost, în materie politicã, un cameleon, înainte detoate animat de patriotism ºi de grija de a termina cu un regimmonarhic considerat responsabil de umilinþele suportate de Egipt.El mai avusese legãturi ºi cu Ahmed Hussein, a cãrui formaþiune s-a pretins, succesiv, neofaraonistã în anii 1920, panislamistã în anii1930 ºi fascizantã în anii 1940, ºi a rãmas apropiat de anumiþianimatori ai acestei miºcãri politice. Din respectiva formaþiune sevor recruta primii demnitari ai regimului instalat în anul 1952, aºacum au fost cazurile lui Fathi Radwan ºi Nurredin Taraf. Mai mulþitineri ofiþeri tovarãºi de-ai lui Nasser, obnubilaþi de naþionalism, ºi-auarãtat, în realitate, simpatia pentru Axã, posibilã învingãtoare aruºinosului (pentru ei) imperiu englez.

Nasser, numit instructor la ªcoala Militarã de la Abbasiya, afãcut cunoºtinþã cu un tânãr magistrat marxist, Ahmed Fuad. Estecel care va exercita o mare influenþã asupra lui. Naþionalismul ºimarxismul l-au marcat, aºadar, pe tânãrul ofiþer, sensibil deasemenea ºi la dezvoltarea miºcãrilor islamiste. Se uitã adesea,având în vedere severa politicã de represiune pe care a condus-oîmpotriva Fraþilor Musulmani, cã dupã ce a ajuns la putere, cãNasser aderase la mijlocul anilor 1940 la celulele create de aceiaºiorganizaþie în armatã. Nu era islamist, dar simpatizase totuºi cuFraþii Musulmani ºi se prezenta ca un naþionalist musulman. Tensiu-nile dintre naþionaliºti ºi islamiºti s-au înmulþit începând din anul1949, când ºeful de reþea al primilor a pãrãsit organizaþia Fraþilor,urmat de o zdrobitoare majoritate a membrilor celulelor acesteia.

Un nou rãzboi începuse la 15 mai 1948, odatã cu proclamareastatului Israel. Pe atunci tânãr comandant, Nasser a publicat opoveste a acestui „rãzboi din Palestina”, în care s-a înflãcãrat pentrucauza palestinianã, ºi-a afirmat scepticismul în privinþa aliaþilor

78

arabi ºi a expus dezamãgirea faþã de armata egipteanã, prostechipatã ºi prost comandatã. Rãnit de un glonþ, el se va bate, totuºi,cu curaj, în cursul unuia dintre rarele episoade glorioase ale armateiegiptene încercuite, cu câteva sute de soldaþi ºi ofiþeri aflaþi sub co-manda colonelului Taha. Nasser a preluat apoi comanda campanieiîmpotriva „armelor defecte”, fãcute responsabile de înfrângere ºi acãror achiziþionare frauduloasã a fost atribuitã anturajului regelui.

Dacã imaginea postumã a lui Nasser este dominatã de certi-tudinea misiunii þãrii în Lumea a Treia ºi în cea arabã, popularitatearais-ului ºi recunoºtinþa pe care egiptenii i-o mai aratã ºi astãzi seancoreazã în politica internã promovatã. Marcatã de un socialismheterodox, aceasta a permis aplicarea reformei agrare, deschidereaposibilitãþilor de avansare pe scara socialã, mai ales datoritãgratuitãþii studiilor universitare, ºi îmbunãtãþirea soartei celor maisãraci prin controlarea preþului chiriilor.

Pe plan economic, politica nasserianã s-a tradus prin naþiona-lizarea producþiei, fuga elitelor economice aºa-zis „strãine” ºidezvoltarea unui capitalism de stat, cu unele concesii fãcute totuºisectorului privat ºi întreprinderilor strãine în sectoarele cheie.Cazul producþiei de autoturisme, în cadrul cãreia un parteneriat afost încheiat cu firma Fiat, sau zona turismului, aducãtor de valutãnecesarã finanþãrii programelor naþionale. Inaugurarea, în anul1957, a primului mare hotel, Nile Hilton, proprietate de stat admi-nistratã de lanþul american, a dat ocazia organizãrii unei fastuoaseceremonii oficiale.

În acelaºi timp, Nasser întemeia o republicã fãrã pluralismpolitic, declanºa o politicã de represiuni masive – mai ales împotrivacomuniºtilor (în rândul lor o întreagã generaþie, întruchipatã descriitorul Sonallah Ibrahim, a cunoscut temniþele din deºert) ºi aFraþilor Musulmani, ai cãror conducãtori au fost închiºi ºi executaþidupã eºuarea tentativei de asasinat eºuate asupra lui Nasser, în anul1954. De fapt, începea sã-ºi consolideze controlul asupra societãþii,mai ales prin intermediul serviciilor secrete (muhabarrat) omni-prezente.

79

80

Un nuqat, adicã o glumã cu caracter politic, de care egipteniisunt îndrãgostiþi, povesteºte cã un om foarte credincios, dupã ce amurit, s-a dus direct în Rai. La intrare, i s-a cerut sã spunã în cecrede ºi, în loc de Dumnezeu, el a rãspuns solemn: „În Gamal AbdelNasser”. Cu uimire, a fost întrebat atunci care era cartea lui de cã-pãtâi ºi, în loc de Coran, el a spus cu voce tare: „Filozofia Revoluþiei,de Gamal Abdel Nasser”. Uimit, cãci îi cunoºtea credinþa, însuºiDumnezeu a venit, pentru a-i pune din nou întrebãrile. De aceastãdatã, bãtrânul a rãspuns „În Dumnezeu”, apoi „Coranul”. Din ce înce mai uimit, Dumnezeu l-a întrebat de ce nu a rãspuns la fel ºi laintrarea în Rai. Atunci, bãtrânul s-a apropiat de urechea lui ºi i-aºoptit: „Din cauza muhabarrat-ului”.

Pãrintele revoluþiei ºi al panarabismului

În Filozofia Revoluþiei, micã lucrare apãrutã în 1954, Nasser ºi-a prezentat linia de conduitã pe plan politic, conformã cu viziuneaîn legãturã cu locul þãrii sale în lume ºi cu viitorul care pãrea sã îifie fãgãduit. Nasser a aºezat, de fapt, Egiptul în trei cercuri con-centrice, cel arab, cel musulman ºi cel african. El trebuia sã-ºi coor-doneze acþiunile în funcþie de posibilitãþile oferite de fiecare dintreaceste trei direcþii. Astfel, a inventat panarabismul ºi a marcat, prininfluenþa sa, lumea afro-asiaticã, fiind un actor major al Conferinþeiþãrilor nealiniate de la Bandung din anul 1955, alãturi de Nehru ºide Zhou Enlai.

Prima acþiune: lovitura Suezului a marcat crearea mituluinasserian în Orient.

La data de 26 iulie 1956, ca rãspuns la refuzul Washingtonuluiºi Londrei de a finanþa construirea marelui baraj de la Assuan,Nasser a anunþat la radio naþionalizarea Companiei Canalului,instrument al imperialismului occidental. În faþa euforiei mulþimiiadunate la Alexandria, Nasser a izbucnit într-un râs rãsunãtor, pecare Vocea Arabilor, care emitea de la Cairo, l-a retransmis în lumea

întreagã, ca o tiflã lansatã din Lumea a Treia cãtre vechile putericoloniale.

Parisul, Londra ºi Tel-Aviv-ul s-au aliat pentru a-i da replica.Dar înfrângerea militarã promisã trupelor egiptene s-a transformatîn triumf politic pentru Nasser, dupã ce presiunile conjugate aleStatelor Unite, Uniunii Sovietice ºi Organizaþiei Naþiunilor Unitei-au constrâns pe europeni sã se retragã. Cetãþenii strãini, mai alesevrei, pânã atunci foarte numeroºi, a trebuit sã pãrãseascã þara ºicea mai mare parte a bunurilor acestora a fost confiscatã.

A doua acþiune: dorinþa de a face din oraºul Cairo capitalaarabismului.

81

Pe când Siria ºi Egiptul erau o singurã þarã

În anul 1958, Nasser s-a aflat într-osituaþie ineditã: un guvern strãin,juridic vorbind, cel al Siriei, îl ruga sã-lia sub sub protecþia sa. În luna februa-rie a aceluiaºi an, a fost proclamatãfuziunea Egiptului ºi Siriei în cadrulRepublicii Arabe Unite. Creareaacestei þãri (care nu a existat decâttrei ani) a fost legatã de contextulgreutãþilor manifeste în viaþa politicãinternã, care i-au împins pe socialiºtiisirieni – Partidul Baas –, apoi pe ºefulstatului, Shukri al-Kuwwati, sã se în-toarcã spre Egipt ºi cãtre conducãtorulsãu, mai cu seamã pentru cã ei setemeau de o preluare a puterii decãtre comuniºti. Dar, mai mult struc-tural, o uniune a acestor þãri arabe eraconsecinþa logicã a discursurilor luiNasser ºi care cunoscuse o serie depremise. Egiptul, Siria, Arabia Sauditãºi Iordania încheiaserã o alianþã mili-tarã, care fãcea din generalul egipteanAbdel Hakim Amer comandantul forþe-lor armate ale celor patru state.

Nasser fusese, totodatã, reticent, încãde la început, faþã de o uniune desprecare el se temea cã ar supãra UniuneaSovieticã. Or, aceasta îl finanþa ºi îlînarma. El nu a fost mai puþin liniºtitde tumultoasa viaþã politicã sirianã,dar pânã la urmã s-a lãsat înduplecatºi, la data de 1 februarie 1958, printr-odeclaraþie comunã, la Cairo ºi laDamasc, s-a anunþat crearea Repu-blicii Arabe Unite.

Întemeierea noului stat a fostsupusã unui referendum, la data de21 februarie, iar Nasser, desemnatpreºedinte al unei Republici ArabeUnite. Funcþionau un guvern central cupatru vicepreºedinþi (doi egipteni ºi doisirieni) ºi douã consilii executive, însãr-cinate fiecare cu administrareaProvinciei Nord (Siria) ºi, respectiv,Provinciei Sud (Egiptul).

Dar noul stat se va dovedi fragil.Cele douã provincii, separate geograficde adversarul israelian, de Liban ºi dePalestina, nu aveau nicio frontierãcomunã. Ele erau inegale ºi din punctde vedere economic, dar ºi demogra-fic, provincia Nord necunoscând pre-siunea demograficã a celei denumite

Nasser a susþinut miºcarea de eliberare algerianã, a determinatcrearea Organizaþiei de Eliberare a Palestinei – OEP. Yaser Arafat atrãit la Cairo, la sfârºitul anilor 1950, iar Egiptul a fost mandatat deONU sã administreze Fâºia Gaza. El a întemeiat un post de radioad-hoc – Vocea Arabilor – ºi ºi-a înmulþit tentativele de unificare alumii arabe. Astfel, Egiptul s-a unit, în anul 1958, cu Siria, cu carea format Republica Arabã Unitã, curând întregitã ºi cu Yemenul, învederea întemeierii Statelor Arabe Unite, o unitate fãrã viitor.Aceastã opþiune a arabismului a deschis calea alianþelor aºteptatede 80 de milioane de fraþi, dar a fãcut ca þara sã intre într-un joc alconcesiilor ºi arbitrajelor extrem de delicate ºi într-un rãzboipermanent cu Israelul.

A treia acþiune: Rãzboiul de ºase zile, o umilinþã militarãnaþionalã. În seara de 8 iunie 1967, la radio s-a anunþat cã Egiptulaccepta încetarea focului, dupã ce armata israelianã a cuceritfulgerãtor Fâºia Gaza, întregul vechi oraº Ierusalim, teritoriile dindreapta Iordanului ºi Înãlþimile Golan, ca represalii la închidereaStrâmtorii Tiran ºi a alianþei militare egipteano-iordaniene. În searade 9 iunie, Nasser ºi-a anunþat demisia, dar la 10 iunie, la dorinþapoporului, a revenit la putere. Aceastã artã de transformare aînfrângerilor în triumf i-a întãrit prestigiul în continuare, cu toatecã israelienii au ocupat în întregime Peninsula Sinai ºi au închis

82

Sud. Aceastã situaþie eterogenã s-atransformat în rupturã odatã cu întãri-rea centralismului în beneficiul Egiptului.Legile socialiste promulgate în anii1960 ºi 1961 nu au cruþat decât lalimitã specificitatea provinciei Nord,cãreia i-au fost impuse, într-o lunã,tarife generale ale preþurilor ºi planifi-carea economicã. Instituþiile de creditau fost naþionalizate, profiturile comer-ciale limitate ºi averile sirienilor dinstrãinãtate confiscate. La data de 16august 1961, Nasser ºi-a consolidat ºimai mult controlul, desfiinþând cele

douã comitete executive ale celordouã provincii, Nord ºi Sud, pe care le-a înlocuit cu un singur cabinet, cusediul la Cairo.

Aceastã nouã constrângere aprovocat la Damasc lovitura de stat dela 28 septembrie 1961, care a marcat,astfel, sfârºitul straniei entitãþi statale.Egiptul a pãstrat pentru sine denu-mirea oficialã de „Republica ArabãUnitã”, pânã în 1971, an în care aceas-ta a fost abandonatã în favoarea celeide „Republica Arabã Egipt”.

Canalul Suez, care nu va fi redeschis decât opt ani mai târziu. Dupãce Nasser a murit, în urma unei crize cardiace, în 1970, la vârsta de52 de ani, a doua zi dupã încetarea focului obþinutã în Iordaniagraþie negocierii, lumea arabã ºi întregul Egipt ºi-au manifestatsimpatia faþã de acest mare om.

Rezultatele reformelor sociale ºi economice începute de Nasserau fost foarte mult obstrucþionate de costurile financiare ºi umaneale rãzboaielor: împotriva Israelului, în primul rând, dar ºi împotrivaYemenului, un rãzboi uitat despre care a vorbit scriitorul SonallahIbrahim în Charaf. Acest episod de istorie a fost eliminat de bunãvoie din manualele egiptene. Totuºi, în Yemen, între anii 1962 ºi1967, pentru apãrarea unei republici pe care liderul „socialismuluiarab” nu vroia sã o lase sã fie strivitã, armata egipteanã s-acomportat ca una colonialã. Postul de radio Cairo a condamnatnelegiuirile comise de soldaþii egipteni.

Dacã Nasser a rãmas, alãturi de Nehru, figura marcantã amiºcãrii de nealiniere ºi a luptei de emancipare naþionalã a fostelorcolonii, dacã portretul sãu mai este purtat ºi astãzi la manifestaþii înnumeroase þãri arabe, câteodatã recuperat de integriºtii religioºi pecare toatã viaþa i-a combãtut, acestea se întâmplã poate pentru cãîn Egipt chiar imaginea oficialã a rais-ului s-a dezagregat.

În mod straniu, în iulie 2006, cei cincizeci de ani trecuþi de lanaþionalizarea Canalului Suez abia dacã au fost sãrbãtoriþi. Oabsenþã care nu s-a nãscut dintr-o remuºcare bruscã faþã deautoritarismul regimului patronat de Nasser – represiunea este unfapt cotidian în Egipt –, nici dintr-un acces de luciditate al uneipolitici externe marcate, desigur, de afirmarea þãrii pe planinternaþional, ca ºi de înfrângerile militare ºi de eºecul uniunii cuSiria. Accesele de indiferenþã ale memoriei oficiale provin mai multdin jena de a evoca astãzi acþiunile unui om politic socialist, dirijistºi preocupat de poporul sãu, într-o perioadã în care o lege din anul1992 a abolit condiþiile fixate pentru reforma agrarã nasserianã, iarrecurgerea din nou la naþionalizãri nu prea pare a fi pe gustulguvernului ºi al creditorilor sãi din cadrul fondurilor internaþionale.

83

Ceea ce nu l-a împiedicat, totuºi, pe preºedintele Mubarak de arevendica pentru sine o filiaþie de sintezã între Sadat ºi Nasser,pãstrând pentru el cultul personalitãþii preºedintelui, în virtuteaînsuºirilor sale cele mai „sociale”, ca sã nu zicem „socialiste”, ºidorind sã fie arbitru în disputa dintre stradã ºi guvern.

Sadat: sinuozitate pe linia politicã

Muzeul Poliþiei, în apropiere de moscheea Mehmet Ali, laCairo, cuprinde o încãpere stranie: Sala Asasinatelor. Locul amin-teºte de tentativele de asasinat împotriva lui Nasser, dar nu-l evocãpe cel reuºit împotriva preºedintelui Sadat. Un semn, printrealtele, cã Nasser a rãmas mult mai popular decât succesorul sãu.

La începutul, Sadat a afiºat voinþa de a accelera deschidereaþãrii, promovând, în acelaºi timp, liberalismul politic ºi economic.Prima etapã a programului, marcatã mai ales de eliberarea nume-roºilor opozanþi faþã de regimul lui Nasser, mai cu seamã a FraþilorMusulmani, ºi adoptarea unei noi Constituþii în anul 1971, va durapuþin ºi nu va rezista, totuºi, „rãzmeriþei foamei”, din ianuarie 1977,prefaþã a unei înãspriri a regimului. În schimb, infitah-ul, deschi-derea economicã, a permis transformarea þãrii, politicã în timpulcãreia banii din strãinãtate puteau sã fie învestiþi în þarã iar elitacomercialã ºi nemilitarã a fost instalatã în posturi-cheie. Aceastãelitã demonstra, câteodatã, capacitãþi surprinzãtoare de a se adaptade la un regim la altul. Ahmad Osman este, în acest sens, unexemplu: magnat al construcþiilor (Arab Contractors), el a avutnoroc atât în timpul britanicilor, cât ºi în timpul lui Nasser, care l-aplasat în fruntea companiei, naþionalizate atunci, responsabilã cucontractatele pentru construirea marelui baraj. În sfârºit, el adevenit ministru al Locuinþei ºi Construcþiilor în timpul lui Sadat.ªi-a cãsãtorit fiul cu fata preºedintelui. În acelaºi timp, emigraþia înþãrile Golfului a sute de mii de egipteni a permis reinvestireacapitalurilor acumulate de aceºtia în satele lor (dar a adus ºi o

84

interpretare mai riguroasã a islamului), contribuind la accentuareaa numeroase inegalitãþi, în vreme ce presiunea demograficã nuînceta sã creascã.

Odatã cu adoptarea Constituþiei din anul 1971, RepublicaArabã Egipt ºi-a regãsit numele pe care Nasser îl abandonase înfavoarea celui de Republica Arabã Unitã, mãrturie a recentrãriipoliticii externe a þãrii pe interesele naþionale. Acest viraj s-atradus, mai ales, prin plecarea numeroºilor „experþi” sovietici ºiprintr-o apropiere de Statele Unite. Dupã o ultimã tentativã de aobþine victoria asupra Israelului, împotriva cãruia ºi-a trimis trupelela 6 octombrie 1973, datã care a dat numele unor bulevarde, poduriºi oraºe, Sadat a obþinut, prin diplomaþie ºi prin susþinerea StatelorUnite, o retragere parþialã a israelienilor din Sinai. Ceea ce i-apermis sã ascundã eºecul operaþiunii din punct de vedere strictmilitar. Ca prim ºef de stat arab care s-a dus în Israel dupã creareaacestui stat, Sadat a pronunþat un discurs, rãmas celebru, la 20noiembrie 1977, în faþa Knessetului (Parlamentului israelian): „Eunu am venit aici pentru a cãuta o pace parþialã, care sã conste înîncheierea stãrii de beligeranþã de acum ºi sã determine, într-oetapã viitoare, reglementarea de ansamblu a problemei. Nu aceastaeste soluþia de fond care sã conducã la o pace permanentã”.Negocierile au avut ca rezultat semnarea, de cãtre Menahem Begin,Anwar el-Sadat ºi Jimmy Carter, a acordurilor de la Camp David,în 1978, care prevedeau retragerea Israelului din întregul Sinai, ºiau pregãtit tratatul de pace ce va fi semnat în anul urmãtor.

Dacã pacea a fost, în sfârºit, gãsitã între cele douã state,apropierea dintre Egipt ºi Israel i-a lãsat pe mulþi egipteni cu ungust amar. În 1981, dupã o nouã înãsprire a regimului, mai alesîmpotriva principalilor responsabili ai organizaþiilor islamiste, ca ºiîmpotriva ierarhilor Bisericii Copte ºi a personalitãþilor politicenasseriene, Sadat a fost asasinat de un comando de integriºti, latribuna oficialã, în timpul unei defilãri care comemora „victoria” dela 6 octombrie 1973.

85

„Trãdãtor”, „vândut” ºi „corupt” rãmân trei adjective care revinconstant atunci când este vorba despre Sadat, a cãrui popularitateîn exteriorul þãrii, legatã de semnarea pãcii cu Israelul, este aproapeegalã cu impopularitatea lui în interiror. Chiar dacã numaipragmatismul sãu, poate, le-a permis egiptenilor sã nu aibã soartaaltor popoare arabe. Pentru aceasta, Sadat s-a angajat într-o politicãspecificã, independentã faþã de lumea arabã ºi, de atunci, departede conflictul israeliano-palestinian care continua sã susciteranchiuna unei pãrþi a populaþiei, foarte preocupatã de condiþiapalestinienilor ºi încã furioasã din cauza umilinþei din 1967.

Ca urmare a abandonãrii panarabismului, Egiptul lui Mubarak,în ciuda unei mari pãrþi a opiniei publice din þarã, s-a angajat, în1991, alãturi de americani ºi de europeni în Irak, în timpulrãzboiului din Golf. Politica externã a lui Sadat a inaugurat mareaºi permanenta distanþã menþinutã ºi astãzi de cãtre guvernulegiptean, între politica proamericanã ºi relaþiile de pace rece cuvecinul israelian (tradusã prin schimburi economice strategice).Guvernul are o poziþie depãrtatã ºi faþã de vagul panarabism, careîºi are originea în stradã ºi în rândul unei pãrþi a elitei intelectualece nu a acceptat niciodatã acordurile de la Camp David.

Un partid minoritar dar semnificativ în peisajul politic, Misr-al-Umm („Egiptul, patria-mamã”), a fost creat în anul 2000 pentrua elimina arabismul din Egipt. Membrii sãi, care se prezintã ca fiindegipteni ºi nu arabi, doresc sã uite experienþele adesea nefericite alerelaþiilor interarabe. Opozanþii lui afirmã, în acelaºi timp, cã ar vreasã abandoneze arabismul, dorind sã se debaraseze ºi de islam, subpretextul cã unii musulmani extremiºti aderã la idei retrograde saucomit atentate. Tonul presei egiptene ºi marile adunãri populare –susþinând Intifada palestinianã, situându-se împotriva celui de-aldoilea rãzboi din Irak sau de partea miºcãrii Hezbollah atacat deIsrael în vara anului 2006 – atestã faptul cã arabismul nu esteperimat, cu toate cã tinde, câteodatã, sã se confunde cu compo-nenta sa religioasã.

86

Mici manevre ºi mari dependenþe: o geopoliticã fragilã

Chiar dacã egiptenii sunt mândri de istoria lor unicã, aceastanu trebuie sã mascheze fragilitatea celei mai populate þãri din lumeaarabã. În pierdere de vitezã pe plan geopolitic, þara nu dispune debogãþii ale subsolului comparabile cu vecinii saudiþi sau libieni, cutoate cã petrolul reprezintã un domeniu strategic pentru încasareasumelor în devize. Producþia agricolã ºi cea de þesãturi ale Egiptuluirãmân foarte vulnerabile. Egiptul se vede foarte des nevoit sãrecurgã la ajutorul extern, la veniturile obþinute de la miile de rezi-denþi ºi la cele din turism, el însuºi un domeniu vulnerabil, aºa cumindicã abandonarea siturilor arheologice ºi prãbuºirea economicã aþãrii dupã atentatele de la Luxor din 1997.

De fapt, Egiptul pare pradã a unei triple ambivalenþe.Cu Statele Unite, mai întâi, al cãrui principal aliat în regiune

este. Relaþiile cu americanii sunt însã puþin apreciate de o mareparte a populaþiei din cauza politicii lor în Orientul Mijlociu. Unantiamericanism împãrtãºit de majoritatea lumii intelectuale ºi aclasei politice. Deputaþii din Partidul Naþional Democrat (PND),formaþiune aflatã la putere, sunt, de asemenea, într-o cruciadãîmpotriva ONG-urilor „trãdãtoare”, care le permit þãrilor strãine sãse amestece în afacerile interne, dupã ce un ambasador american,aflat pe picior de plecare, a oferit un milion de dolari cãtre ºaseorganizaþii de apãrare a drepturilor omului. O fracturã latentã cares-a transformat în sciziune naþionalã, dupã ce, în 1991, Egiptul s-aalãturat Statelor Unite în timpul rãzboiului din Golf împotriva„ fraþilor” irakieni.

Ruptura între elitele economice întoarse cãtre Occident ºi oparte a tineretului nostalgic faþã de o lume arabã unificatã s-a fãcutdin nou simþitã odatã cu afluenþa egiptenilor ce cãutau sã plece dinBagdad la începutul rãzboiului din Irak. Subiect dureros pentru oputere care vãzuse deja, în urmã cu 20 de ani, o parte a tineretului

87

egiptean ducându-se sã lupte în Afganistan, sau în anii 1990, înBosnia.

Antiamericanismul provine, înainte de toate, dintr-o susþinerea palestinienilor, întruchipatã, la un moment dat, de succesulpungilor cu cartofi prãjiþi Abu Ammar – numele de luptã al lui YaserArafat – ornate cu portretul acestuia ºi cu sloganul „Dacã maicumperi, construieºti!”. Firma producãtoare promitea sã verse oparte a veniturilor obþinute cãtre palestinieni. Dar antiamericanis-mul se dovedeºte, de asemenea, constant alimentat din interior,rãmânând unul din rarele subiecte unificatoare ale unei societãþiprofund divizate.

O poziþie geopoliticã tulbure ce conþine ºi alte conuri deumbrã. Egipteanul Mohammed el-Baradei, director al AgenþieiInternaþionale pentru Energie Atomicã (AIEA), a fost acuzat cã arfi ascuns în mod voluntar anumite aspecte ale programului nuclearegiptean, profitând de poziþia sa. În septembrie 2006, anunþulconstruirii unei centrale civile, în parteneriat cu Statele Unite, cususþinerea AIEA, i-a neliniºtit pe cei care se gândeau cã guvernular putea avea un program secret de înarmare nuclearã.

O altã ambivalenþã priveºte relaþia cu Arabia Sauditã.Fondurile provenite din aceastã þarã ºi din alte state arabe din Golfsunt investite adesea atât pe coasta mediteraneeanã, cât ºi înproiectul Toshka, în Egiptul de Sus. Prinþul Ibn el-Walid, deexemplu, a oferit 10 milioane de dolari pentru construirea unui noucampus al Universitãþii Americane. Atitudinea Egiptului faþã deregimul wahhabit se dovedeºte ambiguã, nu numai pentru cã nume-roºi exilaþi egipteni au readus cu ei o concepþie riguroasã a islamu-lui, ci mai ales pentru cã cetãþenii strãini din þãrile din Golf, carecheltuiesc foarte mult, ajung adesea la Cairo ca pe un teren dejoacã, unde pot face ceea ce le este interzis la ei acasã: sã bea, sã sedistreze, sã frecventeze prostituate. Nevoia din ce în ce mai marede bani din Golf ascunde, aºadar, accentuat, o confuzie care seexprimã în forme paradoxale pentru un occidental. Se ajunge,astfel, în situaþia ca un portar egiptean sã explice turistului

88

occidental buna reputaþie a hotelului respectiv prin aceea cã nu are„arabi”. Termen care desemneazã, în Egipt, cetãþenii din þãrileGolfului.

Ultima ambivalenþã este cea întreþinutã de relaþia cu vecinulisraelian. În ciuda legãturilor apãrute în urma acordurilor de laCamp David, dar mai ales ca urmare a vastelor acorduri economice,îndeosebi în privinþa furnizãrii de gaze naturale, regimul egipteanpermite regulat presei ºi opiniei publice sã batjocoreascã „entitateasionistã”, modalitate idealã de abatere a atenþiei fracturilorendogene ale societãþii.

Aceastã triplã ambivalenþã exprimã mai ales slãbiciunea uneiþãri puternic dependente de resursele sale hidrologice pentru agri-culturã, energie ºi toate celelalte. În mod tradiþional, îngrijorãrilesunt specifice þãrilor situate în amonte, pe un fluviu cãruia Egiptulîi dominã gestionarea. Egiptul, avantajat, în privinþa Nilului, de-alungul perioadei de tutelã britanicã, face excepþie dar se teme derepunerea în discuþie a anomaliei istorice. El are, aºadar, tot inte-resul ca Etiopia – care nu utilizeazã, în acest moment, decât o micãparte a apelor Nilului trecãtor pe teritoriul propriu – sã rãmânãslabã ºi subdezvoltatã ºi sã nu poatã construi mari baraje pentru a-ºi dezvolta sistemul de irigaþii. Logicile dezvoltãrii celor douã þãrisunt, deci, contrdictorii, reprezentând o sursã de conflict potenþial.

Strãlucirea în lumea arabã

Mândria egipteanã nu se sprijinã numai pe un loc central înistorie în lumea arabã, ci ºi pe consecinþele acestei situaþii,exprimate prin strãlucirea culturalã a þãrii în diferite domenii:lingvistic, muzical – de la legendara Oum Kalsum la popularul AmrDiab –, cinematografic ºi al producþiei audiovizuale. În fiecare lunãde Ramadan, familiile arabe se reunesc în faþa televizoarelor, cuprilejul vizionãrii foiletoanelor produse cu aceste prilejuri în Egipt,care impun un mod specific de petrecere a timpului. Respectivelefoiletoane constituie un subiect de discuþie în familie sau la cafenea.

89

În timpul Ramadanului din 2001, Familia lui Hagg Metwalli, filmregizat de Nour al-Sherif, al cãrui subiect îl reprezintã istoria unuinotabil poligam, a devenit una dintre temele principale dedezbatere în cele mai diverse cercuri din societatea arabã.

Vârsta de aur a cinematografului egiptean pare totuºi îndepãr-tatã. În anul 1935, când a fost întemeiat Studioul Misr de TalaatHarb – cel care a fondat ºi Banca Egiptului – cineaºtii dispuneau deaparaturã sofisticatã ºi cinematograful devenise una dintre cele maiimportante industrii naþionale. S-a afirmat atunci o generaþie deactriþe: Amina Rizk, Layla Morad, Tahia Carioca, Oum Kalsum –care au jucat în prima producþie a studiourilor, Wedad – ºi, maitârziu, Yusra ºi Suad Hosni, Cenuºãreasa lumii arabe, întruchipatãde Zuzu, frumoasa studentã revoltatã a anilor 1960. La sfârºitulanilor 1950, cinematograful era a doua sursã de venit a þãrii, dupãCanalul Suez, iar studiourile produceau aproape 100 de filme pe an.Chiar ºi astãzi, când fiecare þarã arabã are propriul idiom dialectal,toþi îl înþeleg pe cel egiptean datoritã vizionãrii producþiilor cinema-tografice, cu toate cã acestea au scãzut din punct de vederecantitativ ºi calitativ.

Emisiunile de televiziune au luat locul cinematografului.Regimul a întreprins rapid acþiuni în domeniul tehnologiei audio-vizuale, considerând-o utilã atât ca propagandã, cât ºi ca mijloc deeducare a cetãþenilor ºi ca pârghie de influenþã regionalã. Au fostlansaþi, în 1998, sateliþii Nilesat 1 ºi Nilesat 2, primii sateliþi arabi.În 2002, regimul a terminat, în plin deºert, pe drumul cãtreAlexandria, construcþia proiectului faraonic Media City: pe 300 dehectare existã posibilitatea producerii a mai mult de 100 de lung-metraje pe an. Media City reprezintã mai ales o cetate de platouride filmat, fiind numitã o „cinecitta egipteanã”, unde se turneazã înlanþ programe destinate canalelor de televiziune arabe, din ce în cemai numeroase.

Influenþa culturalã egipteanã se face simþitã, de asemenea, ºiîn producþia de carte, cu toate cã aceasta supravieþuieºte graþie aureitrecutului ei. La mijlocul secolului al XX-lea, într-adevãr, producþia

90

egipteanã de carte strãlucea la scarã regionalã. În jurul anului 1960,Egiptul tipãrea trei sferturi dintre cãrþile arabe ºi exporta 60 – 80%dintre ele. Slãbitã de naþionalizarea din anii 1960, apoi restrânsãdrastic de sectorul de stat în anii 1970, producþia de carte tinde sãse refacã, într-un context modificat de sosirea noilor actori îndomeniu, de noile tehnologii ºi de noul public, având o evoluþiepozitivã: astãzi, se tipãresc mai multe cãrþi, mai atractive, relativbine vândute în raport cu situaþia din alte þãri arabe.

Politica egipteanã din domeniul cultural îndreptatã cãtreexportul spre restul lumii arabe îºi aduce contribuþia la menþinereamândriei egiptenilor, dar provoacã ºi reversul. În 1994 a fostreeditat unul dintre cele mai cunoscute romane ale lui Ihsan Abdal-Quddus, Ana hura (Sunt liberã, 1954), ulterior ecranizat. Sepovesteºte istoria Aminei, o tânãrã fatã revoltatã faþã de conven-þiile morale ºi sociale din lumea în care trãieºte. Însã la reeditare,manuscrisul a suferit mai multe corecturi. Astfel, dacã versiuneaoriginalã se încheia cu strigãtul „Sunt liberã!”, noua ediþie areadãugate cuvintele: „Ea îºi imagina, în propria-i ignoranþã, cã ma-riajul ar fi fost un obstacol ºi ducea o viaþã coruptã ºi depravatã, dincauza concepþiei sale eronate în privinþa libertãþii”. Maktabat Misr –o editurã care publicã literaturã arabã – a justificat aceste corecturiprin grija de a putea exporta cartea „într-o þarã din Golf” – sin-tagmã care desemneazã, de obicei, Arabia Sauditã, foarte prezentãîn finanþarea producþiilor de film ºi a serialelor produse în Egipt,motiv pentru care autocenzura, adesea, înlocuieºte cenzura.

Pentru cã Nasser aºezase Egiptul pe firmament, þara a suferitmai mult decât alte state de pe urma declinului idealului panarab.Chiar dacã îºi pãstreazã astãzi o aurã culturalã ºi istoricã specificã,þara-lider a lumii arabe a devenit o simplã putere regionalã, întrealtele.

91

92

Naþionalismul pervertit:foiletoane antisemite ºicântece antiisraeliene

Cel mai rãu revers al naþionalismuluiegiptean îl constituie un antisionismrãspândit, învecinat adesea cu antise-mitismul. Ultimul scandal în aceastãprivinþã a avut ca fundal un foiletonpopular, realizat ºi interpretat deMohammed Sobhi, actor ºi regizor derenume, Cãlãreþul fãrã cal. Intriga seînvârte în jurul tentativei unui ziarist,întruchipat de realizator, de a de-monstra cã Protocoalele înþelepþilor

Sionului ar fi autentice. Documentul –o falsã dare de seamã a reuniuniidemnitarilor evrei care ar fi complotatîn vederea dominãrii lumii, confec-þionat la începutul secolului al XX-leade rezidenþii din Franþa ai poliþieipolitice a þarului Rusiei – constituie oscriere clasicã a literaturii antisemite,încã vãzutã de o parte a lumii arabe cafiind autenticã. Din fericire, de aceastãdatã, s-au auzit voci discordante careau criticat scenariul, opiniile fiind pu-blicate mai cu seamã de cotidianelearabe tipãrite la Londra – ca al-Hayat –,sau venind dinspre organizaþiile egip-tene de apãrare a drepturilor omului,al cãror comunicat a condamnat „oriceincitare la urã bazatã pe diferenþele dereligie, de culoare a pielii sau de sex”.De asemenea, scriitori apropiaþi deputere s-au distanþat, ceea ce nu a

împiedicat ca foiletonul sã fie difuzatpânã la sfârºitul Ramadanului, fãrã sãfie, doar pentru atât, de neurmãrit, badin contrã. Calitatea artisticã a foileto-nului a fost la înãlþimea atitudinilorsale politice.

Dar nu este vorba nici de primul –ºi, din pãcate, fãrã îndoialã, nici deultimul derapaj al presei egiptene. Ladata de 28 octombrie 2000, cel maicitit cotidian al þãrii, al-Ahram, a reluat,fãrã a se distanþa, acuzaþia de crimãritualã, spunând cã evreii ar fi avutobiceiul sã ucidã copii pentru a ames-teca sângele acestora cu azima(matza) la sãrbãtoarea de Paºte. Acu-zaþie venind din Evul Mediu ºi care aservit drept pretext pentru numeroasepogromuri. Prelungind pânã în prezento veche calomnie, ziaristul afirma cãaceastã aºa-zisã lege religioasãevreiascã ar explica pretinse imaginicontemporane ale trupelor de ocupa-þie israeliene omorând copii: „Se înre-gistreazã numeroase cazuri în carecorpuri de copii palestinieni dispãruþisunt regãsite zdrobite, fãrã ca acesteasã mai aibã vreo picãturã de sânge”...

În alt domeniu, cântãreþul Chaabana cunoscut un mare succes la înce-putul celei de-a doua intifade palesti-niene. Unul dintre cântecele sale afost dedicat micului Mohammad,doborât în faþa camerelor de filmare.În altul, el cânta: „Urãsc Israelul, însãîmi place de Amr Mussa” (secretarulgeneral egiptean al Ligii Arabe).

55

PPiieettrree ddee aallttããddaattãã,, ttuurriissmm ººii nnaaþþiiuunnee:: ppoolliittiiccaa îînn ddoommeenniiuull ppaattrriimmoonniiuulluuii

Turismul nu constituie numai un sector de bazã în privinþalocurilor de muncã ºi a valutei. El reprezintã, de asemenea,mai ales oglinda care deformeazã imaginea modului în care

Egiptul este perceput în ochii altuia. Între istoria faraonicã ºiproiectele faraonice, imaginea pe care þara vrea sã o dea despre sineoscileazã, câteodatã, între vinovate indiferenþe ºi realizãri kitsch.Dar politica în domeniul patrimoniului construieºte ºi reconstruieº-te neostenit istoria unei epoci mãreþe.

Moºtenire faraonicã la toate nivelurile

În anul 2004, cel mai mare centru comercial al þãrii, City Star,a fost inaugurat chiar în cartierul rezidenþial Madinat Nasr, la vestde Cairo, spre aeroport: un complex întins pe câteva mii de metripãtraþi dedicat consumului pentru clasele înstãrite ce ºi-au gãsitnorocul în þãrile din Golf, au adus de acolo o serie de valoriwahhabite ºi, mai ales, gustul de a admira vitrinele într-un mediuconfortabil, cu aer condiþionat. Imensul complex, pe care arhitecþiifrancezi l-au gândit în scopul glorificãrii anticei civilizaþii a

93

94

Egiptului, este flancat de sfinx, de obeliscuri ºi de o piramidã desticlã în centru. În acelaºi cartier, noile clãdiri ale Ministerului deInterne ºi ale Fondului Social Egiptean – plasat sub bunãvoinþaprimei doamne a þãrii ºi însãrcinat sã administreze o mare parte aajutorului internaþional pentru dezvoltare, sunt, dupã modelul luiStar City, de o facturã arhitectonicã incontestabil „ faraonicã”.

Locul emblematic pentru a admira o construcþie de dimensiuniexagerate este, fãrã îndoialã, noua clãdire a Consiliului de Stat,austerã ºi impozantã. Se aflã situatã pe corniºa Maadi, unde putereacelei mai înalte instituþii de stat se manifestã prin formele con-strucþiei. Astfel, tânãrul arhitect egiptean a dorit ca aceasta sã seasemene cu un templu antic. Exemplele ar putea continua, fiind cuatât mai frapante cu cât se referã, cel mai adesea, la instituþiile-simbol ale puterii.

Avem în faþã o tendinþã neofaraonicã proprie nu doararhitecturii: berea egipteanã are mãrci precum Luxor sau Saqqara.Necesitãþile de marketing turistic internaþional au deschis largporþile rãspândirii gustului pentru Antichitate. Nu reprezintã onoutate, dar îl poate face pe un observator sã fie circumspect înprivinþa perspicacitãþii autoritãþilor de a reîntoarce egiptenilor,sistematic, presupusa moºtenire anticã, pentru a face din ea unbrand pe plan naþional. Într-adevãr, faraonul înseamnã pentrumusulmani – care reprezintã mai mult de 90% din populaþia þãrii –figura emblematicã a perioadei istorice denumite Jahiliya, întraducere Epoca ignoranþei, de dinainte de revelaþia coranicã; ofigurã de nelegiuit, întruchipând absolutismul, pe care profetul l-aînfrânt. Astfel, dacã egiptenii sunt, în general, mai degrabã mândride ruinele lor antice, aceastã mândrie este, înainte de toate, unefect prin ricoºeu al faptului cã lumea exterioarã vede Egiptul anticca pãrinte al civilizaþiilor, mai degrabã, decât ca o reprezentaresincreticã a naþiunii. Cãci, pentru un egiptean musulman ar fi lipsitde logicã sã-ºi revendice o origine faraonicã, în afarã de cazul încare ar fi un copt convertit. Pentru musulmani, asl, adicã „originea”,dateazã numai din perioada primilor cuceritori arabi islamici, veniþi

din Peninsula Arabia. În procesul asasinilor preºedintelui Sadat,binecunoscut pentru megalomania sa, unul dintre extremiºtiireligioºi care îl ucisese a exclamat, de altfel: „A fost ucis Faraonul!”.Mai mult, faraonismul a fost deja pe larg pus la încercare ºi secatimediat dupã independenþã, în anii 1920. Descoperireamormântului lui Tutankamon a inspirat, în vremea aceea, artadecorativã occidentalã, în timp ce elitele din Egipt îºi puneauîntrebãri în privinþa identitãþii egiptene. Faraonismul era prezentatatunci ca o alternativã secularã recunoscutã de alte naþiuni, în staresã permitã înscrierea trecutului antic în cadrul unei moºteniricomune împãrþite de toþi egiptenii.

95

Când Egiptul inspirãcinematograful occidental

Dupã apariþia cinematografului, sutede filme s-au inspirat din istoria ºicivilizaþia Egiptului antic. În anul 1899,Mélies a turnat prima versiune cine-matograficã a Cleopatrei. Aceasta l-ainspirat, în 1963, pe Mankiewicz, carea distribuit în rolul principal ºi în cel allui Iulius Caesar miticul cuplu ElizabethTaylor – Richard Burton.

Este evocatã poate mai puþin, darºi aceasta este o figurã emblematicãa Egiptului antic, mumia, care repre-zintã motivul unui gen cinematograficcu totul special: Ernest Lubitsch arealizat, în anul 1918, Ochii mumiei

Ma, primul film de groazã, gen pe careKarl Freund l-a consacrat, în 1932, cuMumia, reluatã în 1999 de StephenSommers.

Exceptând câteva perle redes-coperite, Egiptul antic a inspirat nu-meroase insuccese, multe filme deaventuri – Cele zece porunci, de Cecil

B. DeMille –, de vãzut pentru tratareaexoticã ºi etnocentricã a unui Egiptantic idealizat de 200 de ani dedescoperiri arheologice, de lecturibiblice ºi de povestiri de cãlãtorie.Turnarea Pãmântului faraonilor, deHoward Hawks, al cãrui scenariu a fostîncredinþat lui William Faulkner, nu afãcut excepþie, laureatul PremiuluiNobel pentru Literaturã fiind foarteignorant în privinþa Egiptului antic.

În cazul în care Egiptul contem-poran este evocat în producþii cinema-tografice, aceasta se face întotdeaunaprin prisma istoriei sale vechi ºi înbanalitãþile sale cele mai întâlnite, saufãrã a marca cel mai mic interespentru þarã, exceptând peisajele sale,în felul Morþii pe Nil, film dupã AgathaChristie. Menþionãm, în sfârºit, pentruamatori, filmul Cairo (1963), aparþi-nând unui gen hibrid, o producþieegipteano-britanicã în care poate firegãsitã frumoasa Faten Hamama ºiîn care arabii sunt, în general, foarterãi, iar oraºul Cairo, colcãitor.

Aceastã miºcare s-a exprimat, între cele douã rãzboaiemondiale, în arhitecturã (gãrile din Luxor ºi Ghizeh), picturã ºisculpturã (de exemplu, „Renaºterea Egiptului”, de MohammadMukhtar, lângã podul din apropierea Universitãþii din Cairo), darºi în literaturã (mai cu seamã prin operele de tinereþe ale lui NaguibMahfouz. Acest nedesluºit faraonism, circumscris, de fapt, în cadrulunui cerc restrâns de intelectuali ºi de oameni politici, a fost rapidsubminat de arabism ºi islamism. Patrimoniul antic rãmâne deci otrãsãturã distinctã ºi de prestigiu, înainte de toate destinat restuluilumii. Eºti forþat, practic, sã constaþi cã interesul locuitorilor pentrusiturile antice nu este debordant, nici mãcar încurajat, nefiindabordat decât în programele ºcolare. Totuºi, în urma atentatelor dela Luxor – în urma cãrora 58 de turiºti au fost masacraþi în faþaTemplului reginei Hatshepsut, în noiembrie 1997 –, preºedintele,calificând acest act ca un „dezastru naþional”, chema concetãþenii,împreunã cu muftiul Egiptului, sã viziteze în masã mai degrabãsiturile antice, decât sã meargã în pelerinaj la Mecca, pentru acompensa rãrirea turiºtilor occidentali. Siturile de la Luxor au fostatunci invadate cu adevãrat de un nou tip de turiºti, egiptenii,muncitori ºi angajaþi în administraþia publicã încolonaþi în grupuri,în numele interesului naþional. Se puteau citi atunci, în ziare,titluri, precum „Egiptenii descoperã patrimoniul lor antic”, ºimãrturiile „moºtenitorilor legitimi” cãrora prezenþa colonialã ºistrãinã le-a negat multã vreme dreptul de a privi aceste siturirenumite, ce par inepuizabile.

Arheologie naþionalã sau internaþionalã?

Egiptul este singura þarã din lume care are o ºtiinþã ce îi estedestinatã ei însãºi în întregime: egiptologia. Nu existã nici„mexicologie”, nici „nipologie”. Poate ar fi bine sã reamintim câtevatruisme, pe care cercetãtori în domeniu nu doresc sã le evoce:egiptologia este, în fundamentele sale, o ºtiinþã colonialã, în cadrul

96

cãreia s-a lucrat foarte mult în perioada dominaþiei puterilorocupante. Egiptologilor contemporani le place, fãrã îndoialã, sãcreadã cã ei sunt, de acum încolo, eliberaþi de aceastã istorie.Aceastã neînþelegere e veche. Ea provine din perioada în carestrãinii, egiptologi amatori sau oameni de ºtiinþã, anticari sautraficanþi de toate tipurile, socoteau orice comoarã descoperitã cape un bun prorpiu, pânã în momentul în care, din 1835, un decretdat de Mehmet Ali, inspirat de Champollion, reglementa comerþulcu antichitãþi ºi afirma dreptul inalienabil al Egiptului (adicã alkhedivului, viceregele) asupra patrimoniului sãu antic. Sentimentulde spoliere, împãrtãºit de mulþi, nu a dat semne de slãbire, totuºi,nici dupã primii ani de la obþinerea independenþei, ba din contrã.Rãmân sentimentul care priveºte proprietatea asupra bunurilor ºisiturilor antice, pe de o parte, ºi ºtiinþa egipteanã, pe de altã parte.

Se cunoaºte faptul cã în anul 1922 s-a descoperit mormântullui Tutankamon, de cãtre Howard Carter. Dar se uitã cã aceastãdescoperire a suscitat atunci revendicãri naþionaliste foarte puter-nice, care au mers pânã la cea de „naþionalizare” a mormântului.Carter a fost nevoit, în final, sã renunþe la partea „sa” din comoarã,în urma unui proces lung ºi agitat. Guvernul egiptean a organizat oprimã vizitã publicã la mormântul lui Tutankamon în martie 1924,ocazie pentru o manifestaþie naþionalistã de batjocorire în public aconsulului britanic.

Antichitãþile egiptene au jucat, începând din secolul al XIX-lea, un rol politic de prim rang. Egiptul khedivilor (1867–1914) îigratula pe consulii ºi pe oamenii politici strãini cu prestigioasecadouri. Nasser, fãcând apel la UNESCO pentru salvarea monu-mentelor din Nubia, a fãcut din aceasta un argument pentrupolitica sa externã. Operaþiunea de salvare, coordonatã de egipto-logul francez Christiane Desroches-Noblecourt, a permis Egiptuluilui Nasser sã menþinã legãturi oficioase cu guvernul francez,înrãutãþite din cauza Crizei Suezului, din anul 1956. Reapropiereadintre regimul lui Nasser ºi Franþa a fost, în final, pecetluitã în anul1966, cu ocazia expoziþiei „Tutankamon”, la Paris, organizatã la

97

98

Grand Palais. Expusã la Londra în anul 1971, aceeaºi expoziþie amarcat, de altfel, o nouã era diplomaticã în privinþa relaþiilor cufosta putere tutelarã.

Dincolo de utilizarea problemelor de egiptologie în politicã,occidentalii continuã, totuºi, sã domine aceastã disciplinã (franceziiau administrat Serviciul de Antichitãþi pânã în 1952). Egiptenii nuintrau în domeniul egiptologiei decât în mod excepþional. În 1923,atunci când þara îºi începea prima perioadã oficialã de indepen-denþã naþionalã, Ahmad Kamal, primul egiptolog egiptean(1851–1923) propunea ideea ca egiptenii sã se pregãteascã în acestdomeniu, astfel ca în viitor sã poatã prelua ei înºiºi gestionareaServiciului de Antichitãþi. Chiar directorul serviciului, FrançaisPierre Lacau, remarca faptul cã egiptenii nu arãtaserã, pânã atunci,

Disputa din jurul lui Kheops

Afacerea camerei lui Kheops a fost caun fel de probã în privinþa relaþiilorfranco-egiptene, pe fondul disputeiegiptologilor. În septembrie 2004, apã-rea la Fayard o carte a lui GillesDormion, egiptolog amator, Camera lui

Kheops. Acesta lansa ipoteza conformcãreia ar mai exista o camerã secretãîn inima marii piramide ºi cã ea arputea conþine, comoara ºi sarcofagulfaraonului din timpul Vechiului RegatEgiptean.

O apariþie editorialã care a antre-nat o confruntare puternicã, în presã,între Nicolas Grimal, pe atunci titularulcatedrei de egiptologie de la Collegede France, ºi Zahy Hawas, director alConsiliului Suprem al AntichitãþilorEgiptene. Nicolas Grimal, redactorulprefaþei lucrãrii lui Gilles Dormion, sus-þinea dorinþa acestuia din urmã de aface explorãri în Marea Piramidã, în

timp ce Zahy Hawas, personaj atotpu-ternic, a refuzat sã-i acorde permisiunea.

Nicolas Grimal l-a acuzat pe ZahyHawas, ale cãrui echipe efectuaucercetãri în Marea Piramidã, cã „faceceea ce nu vrea sã permitã altora”, întimp ce ultimul a rãspuns, conside-rând dorinþele de obþinere a autori-zaþiilor de explorare a interiorului MariiPiramide ca fiind o atitudine colonia-listã. „Noi nu putem permite tuturoramatorilor sã-ºi verifice ipotezele, sã-pând acolo în grabã. Credeþi cã ar fiautorizaþi amatori egipteni sã vinã înFranþa ºi sã sape la Notre-Dame dinParis pentru a-ºi susþine o teorie?”spunea demnitarul cairot. Dincolo decearta personalã ºi de confruntareadintre egiptologi, disputa în jurul luiKheops demonstreazã bine suspiciu-nea autoritãþilor faþã de cercetãtoriistrãini ºi faptul cã în istoria egipto-logiei autoritatea ºtiinþificã ºi ceapoliticã se împletesc adeseori.

decât un minimum interes pentru vestigiile lor antice. Kamal i-areplicat: „domnule Lacau, vreme de 65 de ani în care francezii auadministrat Serviciul de Antichitãþi, ne-aþi dat ocazia sã neintereseze?”.

Ahmad Kamal, format de Heinrich Karl Brusgh la ºcoalagermanã, intrase în echipa lui Gaston Maspero, la Muzeul dinCairo. Chiar dacã el era recunoscut pentru competenþele sale ºipentru rigoarea în muncã, totuºi a fost þinut la distanþã de cercurilede decizie ºi a trebuit sã aºtepte pânã în penultimul an al vieþiipentru a obþine aprobarea de a preda un curs de egiptologie laUniversitatea din Cairo. Traducând în limba arabã multe lucrãri, elºi-a adus o contribuþie însemnatã la deschiderea acestei disciplinecãtre publicul egiptean, fãrã sã poatã organiza o ºcoalã egipteanã îndomeniu. În restrânsul mediu intelectual al egiptologiei, numaiZahy Hawas, director al Consiliului Suprem de Antichitãþi Egiptene,a ajuns sã ocupe un loc important. Cea mai mare parte a acti-vitãþilor de cercetare sunt publicate în limbi strãine ºi dacã serviciulde antichitãþi coordoneazã numeroase sãpãturi, siturile cele maiimportante rãmân, în general, explorate de echipele strãine.

Nesfârºitul contencios al Egiptului cu lumea arheologicã sepoartã, mai ales, în jurul restituirii antichitãþilor zburate în muzeeleoccidentale, printre care cinci piese esenþiale: piatra de la Rosette laBritish Museum (preluatã de trupele britanice dupã înfrângereafrancezilor), bustul lui Nefertiti la Berlin (descoperit în anul 1912 deLudwig Borchardt), zodiacul de la Dendara la Luvru (adus în baga-jele generalului Desaix dupã expediþia lui Napoleon, apoi revândutlui Ludovic al XVIII-lea), statuia arhitectului Hemiunnu la Hildesheim(achiziþionatã în 1912 de un bogat colecþionar german), ºi bustulconstructorului piramidei lui Kefren la Boston (descoperit de egipto-logul american Georges Reisner). Cu ocazia celei de a 250-aaniversãri a prestigioasei instituþii British Museum, Zahy Hawas adojenit autoritãþile britanice, spunându-le: „Dacã Marea Britaniear dori sã-ºi refacã reputaþia, ar trebui sã propunã restituirea pietreide la Rosette, care reprezintã icoana identitãþii noastre egiptene”.

99

Pentru moment, Consiliul Suprem de Antichitãþi Egiptene apus la punct un serviciu de restituire a pieselor plecate spre alte zãriºi de detectare a punerilor în vânzare la licitaþie, mai ales peInternet. Chiar dacã legile egiptene interzic orice comerþ cu anti-chitãþi, totuºi aceasta nu a putut împiedica încãlcarea lor. Coope-rarea între poliþiile egipteanã ºi strãine s-a soldat cu dezmembrareamai multor reþele internaþionale de traficanþi, în cadrul cãrora aufost implicaþi înalþi responsabili egipteni, reuºindu-se astfel sã sepunã capãt vânzãrilor la licitaþie în strãinãtate. Pe de altã parte, decomerþul lucrativ continuã sã profite, în primul rând, muzeeleoccidentale. Muzeul Getty din Los Angeles este acuzat cã dispunede piese aduse din Egipt, în timp ce muzeul din Saint Louis esteameninþat cu procese de cãtre Egipt. Consiliul Suprem deAntichitãþi Egiptene va opera, de acum înainte, presiuni de omanierã simplã: dacã nu se fac restituiri, nu se dau permise pentrusãpãturi. Ceea ce pare sã dea roade. În anul 2005, Australia selãuda ca fiind prima þarã care a restituit vestigii arheologice,exemplu urmat de numeroase muzee europene.

ªi mai neobiºnuit a fost faptul cã Zahy Hawas a primit prinpoºtã o piesã sculptatã în alabastru, datând din epoca lui Sethi I,furatã de un turist american în anii 1950. Plin de remuºcãri înaintede moarte, acesta vroia probabil sã nu-ºi atragã blestemul faraonilorºi sã se împace cu regatul lui Osiris. În sfârºit, în noiembrie 2006,relaþiile diplomatice dintre Franþa ºi Egipt au atârnat de un fir depãr, din cauza vinderii unei statui a lui Ramses al II-lea, la licitaþie,pe internet, de un funcþionar de poºtã din regiunea Alpilor. Arestat,acesta a trebuit sã prezinte public scuze poporului egiptean.

În numele interesului ºtiinþific ºi al celui economic

În 1979, monumentele antice egiptene au fost înscrise deUNESCO pe lista siturilor aparþinând patrimoniului mondial.Egiptul, „um al-dunia”, pãrinte al civilizaþiei, devenise recunoscut

100

de comunitatea internaþionalã ca leagãn al umanitãþii ºi ca o marecivilizaþie. Imaginea turisticã a þãrii s-a bazat, în primul rând, pepatrimoniul antic, începând din secolul al XIX-lea. Aceastareprezintã o caracteristicã de la prima croazierã de pe Nil, în anul1869, care a marcat inaugurarea Canalului Suez ºi dezvoltareaturismului modern nãscocit de englezul Thomas Cook. Cu toate cã,astãzi, douã treimi din cei 9,5 milioane de turiºti contabilizaþi înanul 2006 preferã coastele Mãrii Roºii ºi aºa-numitul farniente. Darvisul Egiptului în domeniu rãmâne legãtura cu istoria anticã ºilegendarele sale monumente.

Siturile arheologice reprezintã, aºadar, o resursã economicãstrategicã în materie de dezvoltare turisticã însã amenajãrile ºiinteresele din domeniu nu sunt, în mod obligatoriu, în acord cupreocupãrile ºtiinþifice.

101

Legendara croazierã pe Nil

Cine nu a visat mãcar o datã la croazierade pe Nil? Un vis legat de Egiptul anticºi de descoperirile egiptologilor dinsecolul al XIX-lea. Croaziera reprezintã,astãzi, incontestabil, mijlocul cel maiconfortabil ºi eficace pentru vizitareamonumentelor din Valea Nilului ºi pen-tru descoperirea întinderilor egiptene.Agatha Christie a intrat în legendã cu alsãu roman Moarte pe Nil... Totodatã, pemãsura creºterii turismului de masã ºiapariþia unei flote de 300 de vapoare –adevãrate hoteluri ambulante, care oferãtot confortul necesar –, croaziera pe Nileste, poate, mai liniºtitã decât pare sã fifost în povestirile cãlãtorilor secoluluitrecut. De-a lungul perioadelor turisticeaglomerate, ecluza Esna, punct de tre-cere obligatoriu al croazierei clasice întreLuxor ºi Assuan, ia alura unei autostrãziaglomerate de plecãrile în vacanþã. La

Luxor, vapoarele se aliniazã de-a lungulfalezei pe grupe de câte cinci sau ºase, înzgomotul asurzitor al aparatelor de cli-matizare ºi în mirosul de pãcurã. Neîntrebãm ce ar fi zis Loti astãzi, dacã îniarna anului 1907, la întoarcerea de laLuxor, protesta faþã de „ºirul de vapoarecu turiºti, un fel de cazãrmi cu douã sautrei etaje care, începând din zilele noastre,infesteazã apa Nilului, de la Cairo pânãla cataracte, ºi ºuierã, iar dinamurile lorfac un intolerabil vacarm trepidant...”(Moartea Insulei Philae). Cu siguranþã,sunt depãrtate timpurile pe când contesade Gasparin, în anii 1850, plutea pe Nil,la bordul unei dahabeya – ambarcaþiunetradiþionalã cu douã catarge, dotatã cuvele, ce nu poate transporta decât maxi-mum 15 persoane. Croaziera de la Cairopânã la prima cataractã dura atuncicâteva sãptãmâni ºi se lãsa supusã vicisi-tudinilor naturii. Dacã vântul nu bãtea,ambarcaþiunea trebuia sã fie trasã cufrânghiile de pe maluri.

102

Cu mai mult de 7,5 miliarde de dolari venit anual în anul2006, turismul constituie, împreunã cu petrolul ºi cu veniturileaduse de Canalul Suez ºi de emigranþi, unul dintre principalelesectoare aducãtoare de venit în valutã ºi un sector cheie aleconomiei, care genereazã mai multe milioane de locuri de muncã.Guvernul sperã sã atragã, în 2010, 17 milioane de vizitatori anual,ceea ce presupune amenajãri importante, potrivite unei clienteleexigente. Guvernul se confruntã cu rezolvarea unei ecuaþii mai cuseamã periculoase. Protejarea patrimoniului, alegerea cãii dez-voltãrii socio-economice ºi a dezvoltãrii turistice scoate în evidenþãfaptul cã interesele nu sunt în mod obligatoriu convergente, mai cuseamã în zonele tradiþionale ale turismului cultural din ValeaNilului, unde lumea celor vii se confundã adesea cu cea a morþilor.Situl de la Luxor reprezintã, din acest punct de vedere, un exemplu:de generaþii, locuitorii au ales ca domiciliu locurile din siturilearheologice ºi pe cele din jurul lor. Satul originar de la Luxor a fostplasat în zona templului ºi pe malul vestic, în mijlocul necropoleithebane. Beduinii, sedentarizaþi, profitând de extinderea sãpãturilorarheologice ºi de dezvoltarea turismului, ºi-au construit casele dechirpici pe mormintele antice, ceea ce le-a favorizat accesul directla comorile îngropate, revândute apoi anticarilor ºi amatorilor.Ascunzãtoarea mumiilor regale, astãzi expuse în muzeul de la Cairo,

În cea de-a doua jumãtate a secoluluial XIX-lea, odatã cu sosirea vaporului ºia turiºtilor lui Thomas Cook – pe care îidetesta Loti –, croaziera pe Nil se realizamai rapid, cu siguranþã mai zgomotos,însã organizat ºi adaptat gustului bur-gheziei occidentale. Doamnele engle-zoaice puteau atunci sã urmeze cursuride picturã în acuarelã, în timp ce bãr-baþii conversau ºi fumau, instalându-secomod în ºezlonguri pe ponton ºiadmirând priveliºtea egipteanã ce sederula în faþa ochilor... În perioada LaBelle Époque, croaziera dura mai puþin de

trei sãptãmâni de la Cairo la Assuan.Astãzi, traseul clasic se realizeazã înpatru pânã la ºase zile, între Luxor ºiAssuan, având trei opriri pe traseu, laEsna, Edfu ºi Kom Ombo. În afarã decãile bãtãtorite, mai la sud, croaziera peLacul Nasser permite descoperireamonumentelor din Nubia scãpate dinfaþa apelor Marelui Baraj. În sfârºit,pentru nostalgicii perioadei La BelleÉpoque ºi ai cãlãtoriilor în Orientulsecolului trecut, dahabeya ºi vapoarelecu aburi au fost restaurate ºi plutesc dinnou pe Nil.

a fost astfel, „descoperitã” de Maspero ºi de echipa sa în 1881 dupã10 ani de explorãri de cãtre familia lui Abdel Rassul, din tribulHorubat, ai cãrei descendenþi încã mai relateazã cu mândrieaceastã istorie. De atunci înainte, comoara care îi motiva pelocuitorii colinelor necropolei thebane sã rãmânã pe loc ºi le asigurafoarte uºor accesul la unica resursã economicã a regiunii suntturiºtii. În 1946, Hassan Fathy, cunoscut arhitect, le-a construit un„sat modern”, al-Gurna al-Gadid, cu scopul de a elibera mormintelede aceºti localnici foarte stânjenitori. Operaþiunea a eºuat. Dupãintense bãtãlii ºi negocieri, soldate ºi cu mulþi morþi (în 1998,demolarea unei case a dus la decesul a patru persoane), autoritãþileau obþinut, la sfârºitul anului 2006, acordul locuitorilor de a pãrãsipoziþiile vechi fãrã a opune rezistenþã ºi fãrã a se confrunta cupoliþia.

Din cauza presiunii demografice a ultimilor ani ºi în absenþaoricãrei elementare infrastructuri, prezenþa locuitorilor în necropolea devenit o ameninþare pentru miile de morminte. Apele uzate sedeverseazã în sol ºi pericliteazã monumentele, unele dintre ele fiindfolosite ca gropi de gunoi. Mai precizãm cã locuinþele din cãrãmidãarsã la soare, în care oamenii ºi animalele trãiesc împreunã, nu aureprezentat niciodatã vreo valoare esteticã sau turisticã în ochiiautoritãþilor, fiind vãzute mai degrabã ca o imagine a înapoierii þãrii,care evident, nu se cuvin arãtate vizitatorilor strãini. Luxorul arurma, ca ºi alte numeroase situri antice, sã devinã, dupã denumireaoficialã, un „oraº-muzeu”, golit de o bunã parte a locuitorilor sãi,care îi prejudiciazã reputaþia. Astfel, un vast proiect de amenajãri,lansat de guvernul egiptean, supervizat de Programul NaþiunilorUnite pentru Dezvoltare ºi la care participã numeroºi creditoriinternaþionali ºi sectorul privat, urmãreºte transformarea radicalã aregiunii. Noul terminal al aeroportului de la Luxor, inaugurat îniulie 2005, permite primirea a aproximativ 7 milioane de turiºti pean. Douã noi oraºe sunt în fazã de proiect. Unul, New Theba, situatla nord de aeroport, la marginea deºertului, nu departe de un terende golf, este destinat sã primeascã locuitorii centrului oraºului

103

rugaþi sã pãrãseascã zona respectivã, administraþia ºi complexelerezidenþiale turistice. La sud, New Luxor ar trebui sã se dezvolte îndeºert ºi sã rãspundã exigenþelor de confort ºi de petrecere a tim-pului liber ale vizitatorilor strãini. Cât priveºte centrul Luxorului,acesta este un ºantier. Arheologii egipteni scot la luminã faimoasaAlee a Sfinxului, care leagã templul de la Karnak cu cel de la Luxorpe o distanþã de doi kilometri. Pentru aceasta va trebui sã facã sãdisparã o bisericã, postul de poliþie ºi numeroasele locuinþe a cãrorarhitecturã de dinainte de rãzboi reprezintã o mãrturie a istorieiurbane recente a oraºului. Templul de la Karnak este evacuat ºi delocalnici ºi de construcþiile moderne. Astfel, clãdirile Misiuniiarheologice franceze, prezente acolo de mai bine de o sutã de ani,vor fi demolate. Strada pieþei a fost în totalitate refãcutã, iarvânzãtorii ambulanþi, de acum interziºi. Strada gãrii este lãrgitãpentru a permite o panoramã fãrã obstacol a templului de la Luxorîncepând de la garã –mãrturie vagã a faraonismului anilor 1920 dinEgipt. Aceasta a fost restauratã luându-se prea puþin în considerareparticularitatea sa arhitecturalã. Pe malul vestic, bãrbaþii ºi femeilede pe muntele theban ºi-au pãrãsit, în final, locurile, pentru a lãsa onecropolã golitã de locuitorii sãi.

Valorificarea patrimoniului islamic

La data de 12 octombrie 1992, Egiptul, în special oraºul Cairo,a fost zguduit de un cutremur de pãmânt extrem de puternic, cares-a soldat cu moartea a sute de persoane ºi cu distrugerea, parþialãsau totalã, a numeroase clãdiri, dintre care multe din oraºul fatimid.Catastrofa a accelerat procesul de reamenajare a oraºului vechi, cuacea nefericitã ocazie fiind demonstrate în mod evident starea dedegradare a monumentelor ºi deteriorarea fostelor clãdiri pânãatunci locuite.

Sinistraþii au fost mutaþi în deºert, departe de locurile lor demuncã. Un mare numãr dintre clãdiri sunt înscrise în planul de

104

renovare a oraºului islamic Cairo, început de autoritãþi cu sus-þinerea UNESCO ºi a numeroase misiuni arheologice strãine. Lasfârºitul anilor 1990, acest Cairo islamic lãsa sã se vadã gunoaieleasaltând aºa-numitele sabils – vechi fântâni la care veneau cairoþiipentru a-ºi potoli setea ºi a participa la bãi rituale –, balcoaneletradiþionale în arhitectura arabã, denumite musharabieh, prãbu-ºindu-se, caii pãscând în zona palatelor aflate în ruinã. Proiectul derenovare pus în practicã, începând din anul 1997, de guvernulegiptean se tot amânase, în ciuda clasificãrii întocmite în anul 1979,conform cãreia oraºul fatimid Cairo era înscris în patrimoniulmondial al umanitãþii. Se dorea, de fapt, protejarea construcþiilorafectate de cutremurul de pãmânt ºi transformarea oraºului fatimid– care se întinde de la Universitatea al-Azhar la Piaþa Ataba – într-uncartier pietonal: vechiul pod, cu perspectivã unicã, va fi refãcut lamult timp dupã ce a fost distrus în urma construirii unui tunel ceajunge pânã în centrul oraºului.

Chiar dacã necesarã, renovarea a lãsat loc numeroaselorpolemici. Cineastul Asma el-Bakri s-a ridicat împotriva stãrii delucruri deznãdãjduitoare, în pelicula Cairo 2000, film cu þintãprecisã, afirmând cã ºantierele, adesea încredinþate mai ales antre-prizelor de construcþii apropiate puterii decât echipelor de specia-liºti, se aseamãnã mai mult celor de reconstrucþie decât celor derestaurare. Unele voci s-au fãcut auzite, de asemenea, pentru adenunþa riscul folclorizãrii unui cartier cât se poate de viu. Existãpericolul transformãrii lui în „Fatimidland” pentru turiºti, în careaºa-numitele mall-uri neo-islamice prevãzute cu aer climatizat începdeja sã ia locul dughenelor micilor meseriaºi, existente de mai multegeneraþii. Totuºi, chiar dacã aceste polemici au întârziat, în parte,reamenajarea oraºului fatimid, primele realizãri sunt mai degrabãconvingãtoare. Experienþa urbanã în domeniul patrimoniului ceamai reuºitã de pânã acum rãmâne, indiscutabil, cea a Parcului al-Azhar, marele cimitir fatimid, mai sus de universitate, ºi cea acetãþii lui Saladin. Situat pe un loc întins, acest parc reprezintãastãzi un adevãrat plãmân verde într-un oraº saturat de gazele arse,

105

care nu are nici pânã la treizeci de centimetri pãtraþi de spaþiuverde pe locuitor, deci cât o urmã de picior! Parcul oferã nu numaio panoramã excepþionalã asupra oraºului, cu sutele de minarete, ciºi grãdini, locuri de odihnã ºi de culturã, unde în zilele de varã, suntorganizate concerte, expoziþii ºi proiectãri de filme în aer liber.

Popularitatea parcului þine, de asemenea, ºi de integrarea luiîn cartierul de mai jos, Darb al-Ahmar. Centrul cultural reprezintãmândria cartierului, iar campaniile de sensibilizare faþã de proble-mele mediului înconjurãtor au permis o bunã participare locuitori-lor la gospodãrirea cartierului. Mecenatul pentru acest vast proiecteste Fundaþia Aga Khan, a cãrei politicã se întemeiazã pe o bunãarticulare între monument (o moschee sau un vechi monumentrestaurat) cu locuitorii ºi cu condiþiile lor de viaþã. Valorificareapatrimoniului islamic – moschei, vechi wikalat (caravanseraiuri) –constituie o modalitate de intervenþie în materie de reconstrucþieurbanã ºi de atragere a populaþiei sã participe la aceasta, dinmoment ce monumentele pãstreazã pentru locuitori o destinaþie ºiun sens contemporan.

Starea patrimoniului islamic al oraºelor de provincie pare multmai puþin o prioritate. Moschei ºi case vechi de la Rosette suntmãcinate de ape. În schimb, fortul Quseir, de la Marea Roºie, a fostredeschis publicului dupã restaurare, dezvãluind un loc ºi o istorieaparte, bogatã ºi pasionantã.

Cum trebuie conservat ºi expus patrimoniul?

Potrivit discursurilor oficiale, Egiptul cuprinde o treime dintresiturile antice din lumea de astãzi. Aceastã pãrere lasã loc îndoieliispecialiºtilor, dar determinã politici cuprinzãtoare de conservare apatrimoniului, în realitate preocupãri din motive de marketingturistic evidente, pe vechile ruine, unde abundã ºi dau pe dinafarãmagazinele Serviciului de Antichitãþi. Ea justificã proiectul deconstruire a unui nou mare muzeu naþional, unde vor fi expuse

106

aproximativ 100000 de piese antice. Aflat în fazã de construcþie decãtre o echipã internaþionalã de arhitecþi, finanþatã, în parte, princooperare cu japonezii, muzeul îºi are locul în plin deºert, pe drumulcãtre Fayum, departe de prãfuitul ºi populatul Cairo, aproape deaeroport, de noul oraº ªase Octombrie ºi de complexele hotelierede lux, de pe drumul dintre Alexandria ºi piramide. Cât despremuzeul centenar ºi haotic organizat din Piaþa Tahrir în centruloraºului Cairo, trebuie sã fie oricum restaurat, cu scopul de a oferinoi servicii vizitatorilor.

Încãrcãtura anticã a Egiptului a pus pe plan secund, pentrumult timp, celelalte sectoare ale patrimoniului naþional, care armerita atenþie din partea muzeografilor, chiar dacã mentalitãþileevolueazã încet. Muzeul Copt ºi cel de artã islamicã au fostrestaurate recent. Noul muzeu (aflat în construcþie) al civilizaþiiloregiptene, de la Fustat, susþinut de UNESCO, încearcã sã punã înevidenþã o istorie naþionalã comunã.

Adesea ca urmare a iniþiativelor individuale, câteodatã cufinanþare strãinã, þara cunoaºte o revitalizare a interesului, încãminor, pentru arta ºi tradiþiile populare. Inaugurarea MuzeuluiNubiei, de la Assuan, a reamintit, astfel, naþiunii populaþiile uitateale þãrii. În alte regiuni, supravieþuirea muzeelor etnografice þine decâteva acþiuni de bunãvoinþã. Singurul muzeu ºi centru de docu-mentare asupra culturii beduinilor, situat la al-Arish, în partea denord a Sinaiului, se vede condamnat la dispariþie în faþa unuiproiect de muzeu faraonic care nu-i intereseazã câtuºi de puþin pebeduini. Acesta susþine povestea oficialã despre mãreþia trecutuluiantic al naþiunii, concepþie la care se apeleazã ºi care este forjatã înmod constant, mai ales în provinciile îndepãrtate, tentate sã-ºirevendice regionalismul cultural.

107

108

66

VVuullnneerraabbiilliittaattee ººii pprroommiissiiuunnii

Primul recensãmânt din istorie al populaþiei a fost organizat înEgipt, foarte probabil în vremea faraonului Amenofis al III-lea(al nouãlea faraon al celei de-a optsprezecea dinastii,

1417–1379 î. Hr. – n. tr.). Egiptul modern cunoaºte o lungã istoriede mãsurãtori demografice, recensãmintele fiind efectuate, primulîn anul 1848, apoi la fiecare zece ani, în mod regulat, de la stabilireamandatului britanic în 1882, pânã în 2006. Astfel, se poate observaistoria populaþiei pe mai mult de 150 de ani, ceea ce, în afara þãrilorindustrializate ºi a Indiei, se întâmplã destul de rar.

Demografia egipteanã i-a scos din minþi de mult timp pestatisticieni ºi i-a neliniºtit pe economiºti. Totuºi, departe de previ-ziunile catastrofale din anii 1980, þara îºi încetineºte creºtereademograficã ºi se întrezãreºte chiar ºi un moment de stabilizare carear trebui sã punã capãt fantasmelor „demografiei galopante”.Totodatã, dupã statisticile Organizaþiei Naþiunilor Unite, cu 1,8%creºtere medie anualã, populaþia ar putea sã ajungã la 88 de mi-lioane de locuitori pânã în 2015, dintre care o treime va avea vârstade mai puþin de 15 ani. Interdependenþa dintre oameni ºi teritoriulocupat se vede catalizat în Egipt, de extrema puþinãtate a pãmân-turilor arabile ºi pentru construit. Fapt care deseneazã cu preciziecontururile zonelor populate, polarizãrile, precum ºi limitele sale.

109

Un nou-nãscut la fiecare 23 de secunde!

În Egipt, vine pe lume un nou-nãscut la fiecare 23 de secunde.Populaþia – 72,6 milioane de persoane, potrivit primelor rezultateale recensãmântului oficial din anul 2006, plus 2,8 milioane caretrãiesc în strãinãtate – reprezintã cam un sfert din totalul lumiiarabe. Existã dubii cã numerosul ei tineret va schimba, pe viitor,tendinþa de creºtere demograficã, într-o þarã ce se numãrã dejaprintre statele cu cea mai mare densitate a populaþiei. Dacãdensitatea medie a populaþiei atinge 72 de locuitori/km2, cifra nureflectã câtuºi de puþin realitatea unei „ foame de pãmânturi”, aunei lipse de spaþiu aflate în creºtere, într-o þarã unde zoneledeºertice reprezintã 95% din teritoriu. „Calificativul «foarte înalt»rezumã bine problemele analfabetismului, bunãstãrii, mortalitãþii,maladiilor ºi proporþiilor de creºtere demograficã. Toate foarteridicate, subminând dezvoltarea socialã ºi economicã”, declara, în1993, într-un moment al adevãrului, preºedintele Mubarak. Rais-ulhotãra, în octombrie, când þara se pregãtea sã fie gazda ConferinþeiNaþiunilor Unite pentru Populaþie ºi Dezvoltare (þinutã în 1994),înfiinþarea unui minister pentru populaþie ºi bunãstare familialã.Doi ani mai târziu, odatã stins reflectorul conferinþei ONU,ministerul a fost încredinþat unui simplu secretar de stat ºi anexatMinisterului Sãnãtãþii, semn al profundelor dificultãþi întâmpinate.

ªi totuºi, în Egipt, o micã revoluþie s-a produs când natalitatea– 3,3 copii, în medie, la o femeie, astãzi – a înregistrat o scãdere întimpul lui Mubarak. Nu a fost numai rezultatul voinþei guvernului,aºa cum s-a lãudat rais-ul în faþa reprezentanþilor OrganizaþieiNaþiunilor Unite ºi a creditorilor din partea fondurilor interna-þionale, pentru care stãpânirea creºterii demografice constituieadesea un criteriu tacit de apreciere.

În provincie, aceastã scãdere a putut, la limitã, sã beneficiezede aºa-numiþii „consilieri de la sate”, femei voluntare, licenþiate,provenite din localitãþile rurale unde acþionau pentru a încurajaalfabetizarea femeilor ºi planning-ul familial – mai ales în cazul în

care primii copii sunt fiice, explicându-li-se tinerelor mame cãnatalitatea nu trebuie sã creascã prin aºteptarea unui bãiat.

Scãderea ratei natalitãþii þine, înainte de toate, de creºtereanivelului de studii al fetelor, de progresele legate de contracepþie –un sfert dintre femeile mãritate, cãrora le era rezervat un astfel deprogram, recurgeau la metode contraceptive în 1980, iar astãzi,jumãtate dintre ele – dar, de asemenea, ºi de creºterea vârstei decãsãtorie, corolar al dificultãþilor economice, care amânã posi-bilitatea soþului sã dispunã de o locuinþã ºi sã aibã o situaþie de

110

Cum „sã locuiascã poporul”?

Politicile urbane din timpul lui Nasserau permis, o vreme, creºterea nu-mãrului locuinþelor sociale. În timpullui Sadat, guvernanþii au încredinþatsectorului privat construcþia ansam-blurilor de locuinþe, de preferinþãdestinate bogaþilor care visau la unamerican way of life, aºa-numitelecompound pãzite din noile oraºe pla-sate în deºert. De altfel, în þarã pro-blema locuinþelor populare a fostlãsatã mult timp iniþiativei particularea migranþilor din Golf, fãrã planificaresau control, apãrând ceea ce s-anumit „habitatul informal”. Însã, dinanii 1990, guvernul tinde sã reinves-teascã în sectorul locuinþelor popu-lare, construind în apropierea marilororaºe de provinvie, noi locuinþe pentrutineri, adesea sponsorizate de primadoamnã a þãrii. Astfel, la sud de Luxor,pe malul vestic, satul Suzanne

Mubarak a permis oferirea de locuinþecãtre tinerii licenþiaþi, spre mândriaguvernului. Casele sau clãdirile suntniºte cuburi de beton, aliniate într-o

zonã deºerticã, în care infrastructuraelementarã a lipsit mult timp. Con-strucþiile de imobile în deºert s-auaccelerat în urma cutremurului de pã-mânt din anul 1992. Astfel, înapropiere de Cairo, crearea unei zoneporeclite „Madinat al-Zalzal”, adicã„Oraºul Cutremurului”, a permis acoloinstalarea locuitorilor vechiului oraº. Înacest vechi oraº, planurile implicauevacuarea populaþiei pentru amena-jare turisticã ºi protecþie a patrimo-niului. La fel, în regiunea Luxor, trei noisate au fost construite de armatã,pentru a-i instala manu militari pelocuitorii nedoriþi ai necropolei thebaneîn cuburi de beton prea mici pentru aadãposti numeroasele familii, situatefoarte departe de locurile de muncã.

Noile zone cu locuinþe populare nuoferã nicio activitate economicãgeneratoare de locuri de muncã. Înconsecinþã, ele sunt rapid expusespeculaþiilor funciare, deoarece secautã sã se construiascã luxoase zonerezidenþiale secundare, ceea ce ledeturneazã de la obiectivul lor iniþial ºinu permit celor mai defavorizaþi sãaibã acces la o locuinþã.

111

naturã sã-i permitã sã-ºi întemeieze un cãmin. Creºterea vârstei decãsãtorie ºi apariþia celibatului prelungit, câteodatã definitiv, auzdrobit legãturile tradiþionale din familia arabã, care rãmân însã maiprolifice decât ale þãrilor vecine, chiar dacã numãrul celulelor debazã ale societãþii egiptene s-a redus considerabil în ultimii ani.Tranziþia demograficã, tardivã dar realã, nu gãseºte soluþii dintr-odatã pentru eliminarea constrângerilor pe care Egiptul, ca ºi alteþãri în curs de dezvoltare, trebuie sã le înfrunte în acest domeniu.Primele cifre ale recensãmântului efectuat în noiembrie 2006demonstreazã o uºoarã reluare a creºterii populaþiei – 2,2% înperioada 1996 – 2006 faþã de 1,8% în deceniul precedent – traduseprintr-o creºtere a urbanizãrii, prin concentrarea populaþiei în ValeaNilului, dar ºi prin dificultãþile unui numãr crescut de egipteni de aavea acces la un loc de muncã ºi la locuinþã. Dar evoluþia factoruluidemografic nu trebuie sã facã uitat faptul cã starea unei populaþiieste legatã, înainte de toate, de modalitãþile de redistribuire aresurselor ºi bogãþiilor ºi, deci, þine de mai mulþi factori, de laopþiunile politice la evoluþia societãþii ºi la cãile de dezvoltareeconomicã.

Lipsuri ºi transformãri economice

În 2006, economiºtii ºi guvernanþii egipteni, ale cãrordeclaraþii erau preluate de presã, clamau cã economia funcþioneazãbine. Toate rapoartele sunt unanime, iar cifrele par a proba acesteafirmaþii: inflaþia ajunge la 4–5%, o creºtere a Produsului InternBrut (PIB) de 7,5%, investiþii directe strãine (IDS) în creºtere –peste douã miliarde de dolari în 2006 (dintre care un miliardinvestiþi de Franþa, mai ales în sectorul bancar) –, cu toate cã nureprezintã decât 1% din IDS în lume. Deficitul bugetar a fost redusla mai puþin de 8% din PIB, iar exporturile sunt în creºtere. Dinpunct de vedere macroeconomic, mãsurile de încurajare adeschiderii faþã de exterior par sã dea roade.

Economia egipteanã în timpul lui Mubarak s-a situat mult timpla jumãtatea distanþei dintre dirijismul de stat al lui Nasser ºipolitica de deschidere („infitah”) atât de puternicã din timpul luiSadat. Luptele intestine, continue de la începutul anilor 1980, întreultraliberalii necondiþionaþi ºi etatiºtii înverºunaþi, par a-ºi fi gãsitsfârºitul odatã cu numirea unui nou guvern, în iulie 2004. Exitpentru vechea gardã, intrare în scenã a „tinerilor lupi”, apropiaþi deGamal Mubarak, fiul preºedintelui republicii. Aceºtia din urmã sunttoþi blindaþi cu doctorate obþinute în universitãþile americane celemai prestigioase. În posturile ministeriale cheie sunt plasaþi oameniproveniþi din lumea afacerilor (la agriculturã, transporturi, sãnãtate,turism, educaþie) sau din aripa zisã reformatoare a PartiduluiNaþional Democrat, aflat la putere (la finanþe, economie ºiinvestiþii). Condusã de prim-ministrul Ahmad Nazif, de atunci þaraurmeazã în mod hotãrât un drum liberal, cãruia observatorii îiatribuie ameliorarea situaþiei economice, chiar dacã o bunã parte apopulaþiei condamnã încã rezultatele inegale ºi haotice aleprecedentelor „ajustãri structurale”.

Dacã Produsul Intern Brut (PIB) al þãrii, de 305 miliarde dedolari în 2005, are o tendinþã crescãtoare comparabilã cu cea aArabiei Saudite (352 de miliarde de dolari), PIB-ul pe cap delocuitor (4317 dolari) în schimb, este incomparabil faþã de cel alstatului petrolifer din Golf (15229 de dolari) dar apropiat, maidegrabã, de cel al Marocului (4503 dolari), faþã de care rãmâne,oricum, inferior.

112

Turism sexual

Este neplãcut pentru o þarã care selaudã a fi una care a contribuit la crea-rea civilizaþiei de a fi, de asemenea,atât de evocatã de mass-media occi-dentalã ca o destinaþie a turismuluisexual, mai ales cel feminin, alãturi deþãri precum Kenya, Cuba, Sri Lankasau Ghana.

La Luxor, vechea capitalã thebanã,exemplu de destinaþie clasicã pentrueuropenele aflate în cãutare de tineridispuºi ºi disponibili, o sutã de femeibritanice locuiesc permanent. La opopulaþie de 200000 de locuitori,nicio problemã, s-ar putea reproºa.Acest fenomen, care s-a întins în toatezonele turistice ale Egiptului, în Sinai,la Marea Roºie ºi, recent, în oazele

Veniturile statului, precum ajutorul internaþional – 2 miliardede dolari provin, în fiecare an, din partea Statelor Unite, dintre care1,3 miliarde ca ajutor militar –, dar mai ales cele din turism (7,5miliarde în anul 2006) sunt insuficiente. Astfel, alãturi de cele pro-venite de la emigraþie (4,3 miliarde), de la taxele aplicate la tre-cerea prin Canalul Suez (3,3 miliarde) ºi din petrol (1,2 miliarde),nu sunt de ajuns pentru a acoperi deficitul public ºi nici pentru areduce datoria externã (în jur de 30 miliarde de dolari). De la 53 demiliarde de dolari în anul 1990, aceasta a fost, totuºi, redusã lajumãtate graþie creditorilor internaþionali, mai ales datoritã

113

occidentale, constituie acum subiectularticolelor din ziare, ceea ce face ca,în emisiunile de televiziune, sã sediscute despre pierderea valorilormorale ale societãþii egiptene.

Pentru cei interesaþi, care consimtla aºa ceva, ar fi, înainte de toate, nu-mai o chestiune de interese personalebine determinate: pe de o parte, da-mele europene îºi acordã dreptul laromantism ºi la aventurã, într-uncadru, atât de pãtruns de inspiraþie...;pe de altã parte, fudulul egiptean,adesea tânãr ºi puþin educat, darpoliglot ºi ºarmant, se dovedeºte,poate, mai puþin cinic decât pare.Relaþia cu o femeie independentã,indiferent de vârsta acesteia, suscitãîn mod necesar câteva întrebãri, atâttimp cât cãsãtoriile locale sunt, îngeneral, aranjate, plimbãrile în locurilepublice cu o femeie nu se fac, iar ra-porturile sexuale înainte de cãsãtoriesunt categoric interzise. Întâlnirea de-vine, în mod particular, rentabilã, dinmoment ce permite construirea uneicase sau chiar a unui hotel. În termenide dezvoltare, aceasta ar putea fi nu-mitã microcredit cu dobândã zero peduratã nedeterminatã, cu prelungirea

aventurii romantice pentru binefãcã-toare, în contrapartidã.

În schimb, sunt forme organizatede turism ºi de trafic sexual în Egipt,bazat pe exploatarea sãrãciei, profundinadmisibile ºi la care toatã lumeaînchide ochii: în primul rând, pedofilia,greu de evaluat, dar care, indiscutabilexistã. Ar trebui amintitã murdara isto-rie, nu prea îndepãrtatã în timp, a unuiconsul francez de la Alexandria, careexploata, în folosul propriu sau al antu-rajului sãu, copiii de la un orfelinat.Afacerea a scandalizat opinia publicã,dar ulterior a fost uitatã.

Prostituþia destinatã turiºtilor origi-nari din þãrile Golfului este fãþiºã ºifoarte bine organizatã: reþele de apar-tamente mobilate la Cairo, cãsãtorii vre-melnice, fãcute sã dureze doar o varã,cu o foarte tânãrã fatã, tineri studenþisau studente care se prostitueazã pen-tru un aparat portabil sau o bijuterie.

În sfârºit, hotelurile de pe coasteleMãrii Roºii, ai cãror turiºti sunt, înmajoritate, germani, la Hurghada, ºiruºi, la Sharm el-Sheik, abundã în„dansatoare” ucrainene ºi poloneze, înaºteptarea trecerii în Israel.

susþinerii de cãtre Egipt a coaliþiei internaþionale dupã invadareaKuweitului de Irak, în 1990. Aceastã mãsurã – acordul încheiat cuFMI ºi primirea de ajutoare financiare – au permis relansarea, pen-tru o vreme, a economiei, mai cu seamã prin privatizarea holdingu-rilor de stat moºtenite din era nasserianã ºi prin deschiderea pieþeipentru investiþiile strãine private. Dar creºterea economicã din anii1990 a fost una de scurtã duratã. Atentatul de la Luxor, din 1997, aafectat pe termen lung sectorul turistic, primul domeniu aducãtorde devize, iar criza financiarã asiaticã din acelaºi an a fãcut sã seclatine Bursa egipteanã. Consecinþele atentatului de la 11 sep-tembrie 2001 ºi instabilitatea regionalã au schimbat, la rândul lor,planurile de a veni în Egipt ale turiºtilor ºi investitorilor strãini.

Totuºi, potrivit statisticilor, egiptenii sunt astãzi mai bogaþi ºiaceasta în ciuda unei rate în creºtere a ºomajului (peste 10%) ºi aunei pieþe a muncii care se strãduieºte sã integreze, în fiecare an,600000 de nou intraþi, mai ales tineri licenþiaþi, pe care serviciulpublic nu îi poate absorbi. O piaþã a muncii pusã în dificultate prinmãsurile de ajustare stucturalã – fãcând sã rãsune astfel dangãtulde clopot pentru principiul instaurat de Nasser, potrivit cãruia oricelicenþiat putea obþine un loc de muncã.

Rãmân puþine posibilitãþi de supravieþuire pentru milioane deegipteni, care cumuleazã adesea mai multe locuri de muncã: dimi-neaþa, sunt funcþionari sau salariaþi în diferite meserii. Salariile suntderizorii, dar stabilitatea ºi asigurarea medicalã, cel puþin suntgarantate. Dupã-amiaza ºi seara, ei sunt ºoferi de taxi, vânzãtori laprãvãlii sau într-un bazar turistic ori muncitori într-o asociaþiefamilialã. Reþelele de solidaritate în cadrul cartierelor sau alfamiliilor se realizeazã mai ales prin intermediul unor asociaþii lacare se depun sume de bani (numite gamaiya, în limba arabãînseamnând „asociaþie”), ele fiind de fapt, sisteme de împrumut cudobândã zero, rãspândite în tot Egiptul, ce permit mai cu seamãcelor mai modeste gospodãrii sã obþinã banii necesari pentrucumpãrarea unui televizor, a unei maºini, sã achite cheltuielile deºcolarizare a copiilor sau sã înceapã o micã afacere.

114

Economia neoficialã – privatã – scapã, prin definiþie, de con-trolul statului, care a lansat, în anul 2006, o vastã campanie cuscopul de reda încrederea cetãþenilor ºi a-i determina sã-ºi achiteimpozitele. Dar cu ce argumente? Egiptul este plasat pe locul 72 din153 de þãri în privinþa corupþiei. Opoziþia egipteanã apreciazã cã, înprivinþa costurilor determinate de corupþie, acestea sunt mai maridecât datoria externã a þãrii, fiind estimate la aproximativ 40 demiliarde de dolari...

Cine profitã, în aceste condiþii, de creºterea economicã? Înmod special, cei care deja sunt bogaþi, suficient de numeroºi pentrua constitui o piaþã de consumatori aparte ºi suficient de puternicipentru a scãpa, dacã este nevoie, de justiþie. Ramy Lakah, om deafaceri care a rãscumpãrat publicaþia France Soir, a lãsat, astfel, înEgipt un „credit deschis” de 440 de milioane de dolari... În acesttimp, o mare parte a claselor mijlocii educate, care nu-ºi fac iluziiîn privinþa instituþiilor statului, suferã din cauza pauperizãrii.

Sãrãcie generalizatã ºi mari diferenþieri sociale

În iulie 2006, în timp ce întreaga lume ºi populaþia egipteanãîºi aveau ochii aþintiþi asupra rãzboiului din Liban, guvernul de laCairo suprima subvenþiile publice în sectoare considerate pânãatunci ca fiind de neatins: preþul litrului de benzinã la pompã ºi altransportului public creºteau cu 30%.

De la primele devalorizãri ale monedei naþionale, începând dinanul 2001, apoi de la scãderea ratelor de schimb, începând din anul2003, lira egipteanã a pierdut pânã la 60% din valoare, încãrcândfactura pentru importuri, de douã ori mai mare decât cea aexporturilor. Preþul litrului de ulei alimentar, în majoritate importat,a crescut cu 80%, în condiþiile în care prãjeala este de bazã înpracticile culinare. O nenorocire nu vine niciodatã singurã: gripaaviarã ºi dermatoza, care afecteazã bovinele din Egipt, determinãdublarea preþului cãrnii ºi al pãsãrilor de curte.

115

116

Subvenþiile la pâine, produs care reprezintã mai mult de 60%din alimentaþia zilnicã a egiptenilor, au fost, puþin câte puþin,reduse. Dar trebuia, totuºi, evitat conflictul, cãci amintirea„revoltelor pentru pâine”, din anul 1977, rãmânea puternicã.Strategia autoritãþilor, mai subtilã, a constat în reducerea calitãþiipâinii subvenþionate ºi înlocuirea acesteia, progresiv, cu o pâine maiscumpã, mai puþin subvenþionatã ºi de calitate acceptabilã. Îngeneral, serviciile publice s-au redus, datoritã dublului efect alimposibilitãþii unora dintre ele de a mai funcþiona ºi al loviturii decuþit date de oficinele private. Pentru prima datã din anul 1960,egiptenii au fost privaþi de vizionarea gratuitã a Campionatuluimondial de fotbal din anul 2006 pe canalul public de televiziune,drepturile de transmitere fiind cedate în exclusivitate unui postparticular care emite prin satelit, cu abonament extrem de scump.Astfel, a dispãrut ºi ultima plãcere acordatã gratuit membrilor ceimai defavorizaþi – al cãror numãr nu poate fi determinat cu precizie– din cadrul unei populaþii îndrãgostite de balonul rotund.

Imperiul Sawiris

Familia Sawiris întruchipeazã antrepre-norii vechiului regim reveniþi în forþã lachemarea lui Sadat, pentru a contribuila realizarea politicii „infitah”, adicã ladeschiderea economicã. În trei decenii,membrii familiei Sawiris au putut con-strui un adevãrat imperiu economic,care se întinde dincolo de frontiereleEgiptului. Unii îi prezintã ca fiind demniurmaºi simbolici ai unei alte comunitãþi,cea a membrilor familiei Suarés, fonda-tori, în anul 1898, ai Bãncii Naþionale aEgiptului, sau chiar ca niºte „capitaliºtipatrioþi”.

Imperiul de familie este condus deOnsy Sawiris, tatãl, fiecare dintre celetrei sectoare importante de activitate alegrupului fiind administrat de câte unul

dintre fiii sãi: turismul de cãtre Samih,telecomunicaþiile de Naghib, iar con-strucþiile de Nasef. Având o avere esti-matã la aproape 10 miliarde de dolari,Naghib Sawiris a fost clasat, în anul2007, de revista Forbes, pe locul 62 încadrul listei oamenilor cei mai bogaþi dinlume, tatãl ºi cei trei fii având împreunão avere estimatã la mai mult de 20 demiliarde de dolari.

Creºtin copt, fiul unui proprietar deterenuri din Egiptul de Sus, Onsy Sawiriss-a lansat, la început, în domeniul con-strucþiilor. În anii 1990, în contextulmãsurilor de liberalizare, activitãþile an-treprizei sale s-au diversificat în cadrul adouã sectoare-cheie, asigurându-ºi mo-nopolul în cadrul construcþiilor dinEgipt. Telefonia mobilã, a fost un altsector de activitate în care s-a implicat.Dominat de filiala grupului Mobinil, lider

Dacã statisticile oficiale fac caz, în anii 1990, de o reduceresubstanþialã a sãrãciei, care ar fi scãzut de la 20 la 17% în perioadacuprinsã între începutul ºi sfârºitul deceniului, trebuie spus cãaceste cifre sunt foarte contestate. Potrivit criteriilor avute învedere, sãracii ar fi, în realitate, între 10 ºi 27 de milioane.Regiunile rurale ale Egiptului de Sus sunt, în orice caz, cele maicuprinse de sãrãcie: acolo se concentreazã mai mult de 50% dintotalul populaþiei sãrace. Un raport publicat în anul 2006 deNaþiunile Unite estimeazã cã mai mult de 40% din populaþiaegipteanã trãieºte cu mai puþin de 2 dolari pe zi. În acelaºi raport,Egiptul este clasat, din punct de vedere al indicatorului dedezvoltare umanã (IDU), pe locul 111, din 173 de þãri, la acelaºinivel cu Vietnamul ºi cu Kirghizstanul.

Dacã mãsurile întreprinse de guvernul Nazif permit o relansarea creºterii economice ºi inspirã încredere lumii afacerilor, acestea îiafecteazã din plin pe cei din clasele mijlocii, mai cu seamã pe

117

în Africa ºi în lumea arabã, va fi unuldintre cei doi operatori aleºi de admi-nistraþia americanã în Irak, imediat dupãinvazia din martie 2003. Grupul a fost înstare sã rãscumpere cea de-a doua reþeaitalianã de telefonie mobilã. A urmatturismul internaþional, prin crearea unuicomplex turistic cu înfãþiºarea ºi ambiþiade a fi un oraº „ideal”, situat pe coasteleMãrii Roºii, el-Guna. Construit ex nihilo,acest oraº cuprinde hoteluri de lux denivel mondial ºi reºedinþe de vacanþã, pecare egiptenii bogaþi le obþin cu preþuriexorbitante, dar ºi un spital, ºcoli, centrede culturã, transport în comun, aeroportparticular, gestionat de compania aerianãa grupului, ºi primele fabrici de vin ºi debere. Ambiþiile familiei Sawiris în dome-niul turismului ajung mult dincolo defrontierele Egiptului, întinzându-se înlumea arabã (la Dubai) ºi chiar în Elveþia.

Grupul Orascom a învestit, pe de altãparte, în mass-media, prin intermediulcompaniei The Renaissance Company forCultural Production, care administreazãmai multe cinematografe ºi o societatede producþie ºi a lansat, în 2004, primulcanal irakian de televiziune prin satelit.Al-Misri al-Yawm, primul cotidian egip-tean particular independent, finanþat decei care posedã cele mai mari averi dinEgipt, printre care se numãrã ºi familiaSawiris. Puterea sa economicã, întruchi-patã de cele douã turnuri în stil futuristcare dominã Nilul lângã bãtrânul podImbaba, i-a permis sã se lanseze în arenapoliticã, atunci când preºedintele repu-blicii l-a desemnat pe unul dintre membriirespectabilei familii sã conducã Senatul.

funcþionari. Cu un salariu, în medie, de 500 de lire pe lunã (nuexistã salariu minim), aceºtia ºi-au vãzut puterea de cumpãrareredusã considerabil, pânã la nivelul la care predicatorul uneimoschei din Cairo a declarat cã nu le rãmâne, de acum înainte,decât ºansa sã devinã beneficiari ai zakat-ului, milostenia. Cu altecuvinte: de mers la cutila milei. Potrivit ONG-urilor ºi militanþilorpentru apãrarea drepturilor omului, mai mult de o treime dinpopulaþie ar fi privatã de serviciile elementare, îndeosebi claselecele mai vulnerabile: þãrãnimea, muncitorii, zilierii, femeiledivorþate...

Compromisul din timpul lui Nasser permisese dezvoltarea uneiînsemnate clase de mijloc, astãzi pe cale de pauperizare ºi aproapede revoltã. De acum înainte, Egiptul are un sistem economic ºisocial cu douã viteze. Pe de o parte, o minoritate foarte bogatã,beneficiara serviciilor avansate, care împarte beneficiile creºteriieconomice, iar pe de altã parte, majoritatea populaþiei fãrã acces laeducaþie, sãnãtate ºi la condiþii de trai decente.

Alfabetizare, ºcolarizare: speranþe ºi dezamãgiri

Cu toate cã destinul lui Taha Hussein rãmâne o „anomalie”sociologicã, ºcolarii egipteni îl au ca exemplu: scriitorul, nãscut orb,într-o familie sãracã dintr-un sat egiptean, la sfârºitul secolului alXIX-lea, a devenit, mulþumitã instrucþiei, unul dintre cei maicunoscuþi autori de limbã arabã ºi ministru al Educaþiei. Accesul laînvãþãturã al populaþiei nu a încetat sã se amelioreze, atingândniveluri superioare celor din þãrile vecine. Rata analfabetismului(mai mult de 40% din populaþie), cu siguranþã încã foarte mare,este un semn al marii inerþii, cãci pãstreazã memoria epocii în careun numãr mic de copii treceau prin ºcoalã. Printre generaþiilenãscute în anii 1970, mai mult de 70% ºtiu sã scrie ºi sã citeascã.

De la începutul secolului al XX-lea, guvernele egiptene auacordat o mare importanþã instrucþiei care, cel puþin pentru bãrbaþi,

118

a depãºit nivelul din alte þãri arabe, cu excepþia Libanului ºiPalestinei. Creºterea a fost rapidã, dar inegalitãþile au persistat înprivinþa distribuirii teritoriale ca ºi între sexe ºi grupe sociale.Numai 23% dintre femeile cu vârste de peste 15 ani au absolvitciclul secundar (liceul), 35% fiind din mediul urban ºi numai 13%din cel rural. Iar în anumite regiuni din Egiptul de Sus, mai puþinde 40% dintre femei sunt ºtiutoare de carte (faþã de 70% în mediulurban, mai ales în anumite cartiere din Cairo, Port-Said ºiAlexandria).

Nivelul cheltuielilor publice rezervate educaþiei reprezintã 4%din PIB – în Franþa – 7,7% dintr-un PIB de 15 ori mai ridicat.Aceasta explicã faptul cã sistemul public de învãþãmânt rãmânenesigur, cu clase supraîncãrcate, de câte 50 – 70 de elevi. O cincimedintre cele 32000 de ºcoli –numãr insuficient – au adoptat dejasistemul „zilei duble”, adicã al primirii unora dintre elevi dimineaþa,iar a celorlalþi, dupã-amiaza. În acest context, cursurile particulare,þinute de profesori, ale cãror salarii mediocre de funcþionari suntinsuficiente pentru a putea trãi, reprezintã o importantã sursã devenit pentru gospodãrie. De altfel, numai prin cursuri particulare sepot obþine medii bune, care sã garanteze admiterea în universitate.

La sistemul de instrucþie publicã se adaugã, acolo unde estedeficitar, reþeaua aºa-numitelor kuttab, mici ºcoli unde se învaþãpasaje din Coran ºi ai cãror elevi fruntaºi furnizeazã ºiruri deazhariºti în instituþiile de studii islamice subordonate Universitãþiial-Azhar.

Pe mãsurã ce se avanseazã pe scara socialã, dualitatea învã-þãmântului, privat ºi public, se face simþitã, de vreme ce univer-sitãþile particulare, mai ales strãine, cer taxe de înscriere pe carenumai un numãr limitat de familii ale celor ce dispun de bacalau-reat este în mãsurã sã le plãteascã. De exemplu, taxele de înscriereanuale la Universitatea Americanã de la Cairo depãºesc 10000 dedolari. Chiar dacã mai existã câteva instituþii publice prestigioase,pedagogia de acolo a rãmas bazatã pe metode didactice învechite

119

iar, câteodatã, ea pune la un loc formarea aptitudinilor ºi învãþareaprin repetare a regulilor.

La bacalaureatul din 2006, preºedintele Mubarak a intervenitpentru a reglementa cazul unei liceene în vârstã de 16 ani, obligatãsã repete examenul pentru cã a susþinut puternic, în una dintrescrierile sale, politica externã a Statelor Unite ºi a guvernuluiegiptean. Denunþatã de profesorul sãu, conform unei legi cu privirela studenþii care nu respectã „normele bunei-cuviinþe” în probelede examen, mediatizarea cazului ºi dezbaterea nãscutã asupralibertãþii de expresie i-au permis, în final, sã-ºi obþinã diploma.

Dacã ºcolarizarea avanseazã într-un mod inegal, dar vizibil,promisiunile în privinþa instrucþiei de masã par încãrcate dedezamãgire, sub efectul frustrãrilor materiale ºi al aºteptãrilor, careîi marcheazã pe tineri la sfârºitul studiilor ºcolare. În fiecare an,600000 de tineri licenþiaþi ajung pe piaþa muncii, ei fiind purtãtoriiconflictului puternic între generaþii, respectiv al radicalizãrii uneipãrþi a studenþilor.

Carnete de sãnãtate

În privinþa sãnãtãþii, comparaþia dintre Franþa ºi Egipt se poatedovedi elocventã. Egiptul are 40000 de medici, pe când în Franþapeste 200000. Farmaciile sunt de zece ori mai puþine în Egipt, undeexistã doar douã moaºe la o mie de locuitori (în Franþa – ºapte).Cheltuielile de sãnãtate în Egipt se ridicã la 220 de dolari pe cap delocuitor ºi pe an (faþã de 3000 de dolari în Franþa).

Ca urmare a loviturilor primite de pe urma planurilor deajustare structuralã, guvernul a încredinþat domeniului privatsarcina asistenþei pentru sãnãtate, fiind neglijate instituþiile publiceexistente. La începutul anilor 1990, Spitalul Qasr al-Ayni, imensãconstrucþie de pe malul Nilului, fruct al cooperãrii franco-egiptene,ºi-a privatizat cea mai mare parte a serviciilor. Un adevãrat simbol.Instituþiile publice, singurele structuri accesibile celor defavorizaþi,

120

sunt mai degrabã azile decât centre de tratament. În absenþaasigurãrilor sociale – dacã guvernul are intenþia sã punã în practicãun sistem de securitate socialã generalizat, nimeni nu are habarcum sã îl finanþeze –, marea majoritate a populaþiei se vede exclusãde la serviciile de îngrijire medicalã. Mai mult, recenta ºi foarterapida liberalizare a industriei farmaceutice a deschis caleamastodonþilor internaþionali din domeniu ºi a mãturat producþianaþionalã, mai ales pe cea de medicamente de bazã, al cãror preþmodic, mult timp subvenþionat, le permitea celor cu veniturimodeste sã se îngrijeascã, de bine de rãu.

Chiar dacã trãiesc mai mult, egiptenii, în marea lor majoritate,nu au, totuºi, o stare de sãnãtate bunã. Mortalitatea la naºtere esteîncã ridicatã, de 84 de decese la 100000 de nou-nãscuþi, faþã de 17în Franþa. Un copil din doisprezece moare, în Egipt, înainte de aîmplini vârsta de cinci ani, iar în mediul rural aceastã ratã ajunge launul din ºapte. Hepatita C, larg rãspânditã în anii 1970–1980 caurmare a utilizãrii seringilor nesterilizate în timpul campanieiîmpotriva bilharziozei, a atins aproape 20% din populaþie. Totodatã,þara se mândreºte cu o ratã relativ scãzutã a infecþiilor cu HIV(virusul imunodeficienþei dobândite) – subiect de discuþie, dincauza unei tendinþe de nedeclarare a nivelului real: 5300 depersoane afectate, în anul 2005, ºi 500 de decedaþi. Virusul setransmite, la nivele deloc de neglijat, prin transfuziile de sânge, încondiþiile în care sistemul sanitar rãmâne foarte învechit, în ciudaeforturilor recente pentru modernizarea lui. El este marcat descandaluri, precum cel izbucnit la începutul anului 2007 cu privirela sângele contaminat. Un om de afaceri, deputat din parteaPartidului Naþional Democrat în Adunarea Poporului, a fost acuzatcã ar fi furnizat Ministerului Sãnãtãþii pungi de plastic a cãrorcompoziþie chimicã ar fi determinat riscul de îmbolnãvire deleucemie.

Pradoxal, o minoritate poate sã-ºi ofere cele mai avansateservicii de sãnãtate, în instituþii particulare de nivel occidental,dotate cu personal de înaltã calificare. De altfel, mulþi stomatologi

121

ºi oftalmologi egipteni pleacã în þãrile Golfului, în Canada ºi înStatele Unite. Competenþa medicilor transformã Egiptul într-o„destinaþie medicalã” în dezvoltare, la acelaºi nivel cu Marocul ºicu Tunisia, unde preþurile unei coroane dentare, al operaþiilor dechirurgie esteticã sau al intervenþiilor cu laser se aflã la concurenþãcu cele din þara Nilului.

Destinaþie potenþialã pentru turismul medical, infrastructurade bazã continuã sã lipseascã cu totul pentru cea mai mare parte apopulaþiei. Dar nu numai pentru ea. În vara anului 2005, o tânãrãegipteanã aflatã în vacanþã la Marina, complex balnearmediteranean rezervat marii burghezii, a decedat în lipsa uneiîngrijiri medicale acordate la timp, spitalul cel mai apropiatgãsindu-se la Alexandria, la 100 de kilometri.

Sã pleci?

În lucrarea Un necredincios în Egipt, antropologul indianAmitav Ghosh, revine, dupã zece ani, în satul din Delta Nilului încare îºi realizase studiile ºtiinþifice la începutul anilor 1980. El adescris rapiditatea efectelor produse de emigrarea unui mare numãrde tineri în þãrile Golfului, dar ºi în Irak, pentru a face munca pecare oamenii concentraþi în rãzboiul împotriva Iranului nu puteausã le mai efectueze: invazia bunurilor materiale pânã în cele maiascunse locuri din zonele rurale, precum a fost cazul cu frigiderele,redistribuirea în câþiva ani a ierarhiilor sociale centenare, obsesiatinerilor de a merge la „muncã în strãinãtate”, în ciuda condiþiilorde trai dificile din þãrile care îi primesc.

Emigrarea a douã milioane de muncitori în þãrile din zonaGolfului a contribuit la ridicarea nivelului de trai în Egipt,bulversând structurile sociale odatã cu apariþia unei clase de noiîmbogãþiþi supranumite „infitahiyin” („ fructe ale deschiderii”).Aceasta a contribuit ºi la aducerea în Egipt a unui mod de viaþãreligios adesea mai riguros ºi, în egalã mãsurã, distrugãtor al

122

familiilor ºi al tinerilor care întruchipeazã reuºita ºi provoacãinvidia. Se povesteºte cã, dupã o victorie la fotbal a Egiptului asupraAlgeriei, egiptenii din Irak, ieºiþi în numãr mare pe strãzi pentru asãrbãtori evenimentul, i-au enervat atât de tare pe irakieni – pentrucare orice adunare era suspectã –, încât s-au nãpustit, unii chiar ºicu arme de foc, asupra acestor imigranþi, adesea subiect de dispreþ.

Declanºarea primului rãzboi din Golf a provocat o reîntoarcereprecipitatã ºi masivã, fãrã precedent în istoria migraþiei forþei demuncã, a tuturor egiptenilor care, pe baza unui acord bilateral dinanul 1975, emigraserã în Irak. Rãmãseserã acolo în ciuda ostilitãþiicrescânde faþã de ei dupã reîntoarcerea la vatrã a veteranilorrãzboiului dintre Iran ºi Irak – mulþi acuzându-i cã le-ar fi luatlocurile de muncã în timpul în care ei fuseserã plecaþi pe front. Numai puþin de 327000 de egipteni au fost atunci repatriaþi, cuavioanele ºi autocarele, doar în lunile august ºi septembrie 1990.

Satele egiptene, mai ales cele din deltã, sunt astãzi refãcute pebaza experienþei migranþilor. Cartierele poartã numele þãrii demigraþie, aºezãrile fiind împãrþite, de exemplu, în cartiere „saudite”ºi „italiene”. În timpul finalei Cupei mondiale la fotbal din anul2006, cartierele „italiene” erau în sãrbãtoare, precum cele din satulMit Nagui, la 120 de kilometri nord-est de Cairo, deoarece o miedintre cei 10000 de locuitori migraserã în Italia.

La începutul anilor 1990, Libia a devenit adresa de destinaþiepentru muncitorii egipteni. Un acord semnat în iulie 1990, înmomentul creºterii tensiunilor din Golf, a deschis egiptenilordreptul de a obþine terenuri în sudul Libiei. Dar tratatul a fost obombã cu efect întârziat iar acuzaþiile de rele tratamente s-auînmulþit. Controalele la frontierã au fost restabilite ºi, curând dupãaceea, desemnaþi ca „povarã economicã” de Kadhafi, în toamnaanului 1995, cei emigraþi au fost în masã expulzaþi, adesea încondiþii dramatice. Ceea ce nu a împiedicat un numãr mare deegipteni sã continue sã plece în Libia, „port” cãtre Europa, dupãcum o demonstreazã dramele petrecute regulat în timpul exiluluicladestin: 36 de tineri, originari din acelaºi sat din Deltã, au pierit,

123

în anul 2004, într-o barcã, în largul coastelor libiene. De la actelefalse pânã la plata cãlãuzelor, trecerea cladestinã între Libia ºi Italiaar costa, astãzi, aproximativ 12000 de lire egiptene.

În prezent, se estimeazã la aproape douã milioane numãrulemigranþilor egipteni în þãrile Golfului, mai ales în Arabia Sauditã.În alte pãrþi, aceºtia sunt în jur de 800000, mai ales în StateleUnite, Canada ºi Italia.

Via Libia, egiptenii sunt, în realitate, contingentul cel maiimportant pe lista aspiranþilor de a ajunge în Europa.

124

125

77

SSffâârrººiitt ddee ddoommnniiee??

Dupã ce preºedintele Sadat a fost asasinat, la 6 octombrie1981, Hosni Mubarak, vicepreºedinte, pânã atunci a ajunsîn fruntea Egiptului. Legea cu privire la starea de urgenþã a

fost imediat promulgatã. Decretatã în timpul lui Nasser, în anul1958, aceasta fusese ridicatã cu puþin timp înainte de succesorulsãu, în ianuarie 1981. Pauza a fost, aºadar, de scurtã duratã... ªidupã 50 de ani egiptenii încã mai trãiesc într-un regim în care estedecretatã starea excepþionalã. Aceasta oferã autoritãþilor poliþie-neºti ºi militare întreaga libertate de acþiune: arestãri ºi detenþiiarbitrare, ce încalcã pânã ºi regulile elementare de drept, curþimilitare atotputernice, la al cãror verdict de judecatã nu se poateface apel, interzicerea reuniunilor publice cu mai mult de cincipersoane, interzicerea colectãrii de bani (îndeosebi în cadrulacþiunilor de solidaritate)... Lista este lungã, iar ridicarea stãrii deurgenþã a devenit prima revendicare a miºcãrilor de opoziþie.

La preluarea puterii, Hosni Mubarak, a cãrui carierã a fost unamilitarã, era puþin cunoscut ºi foarte discret. O discreþie care i-afolosit, dupã deruta din 1967, cãci a fost numit în fruntea StatuluiMajor (1969), apoi în funcþia de comandant-ºef al armatei (1971).El a condus un escadron al forþelor armate aeriene în timpulrãzboiului din anul 1973, acþiune militarã care l-a consacrat ca eroual „victoriei” ºi l-a propulsat, în 1975, în funcþia de vicepreºedinteal þãrii.

La câteva sãptãmâni dupã asasinarea lui Sadat, AdunareaPoporului l-a consacrat pe Mubarak, în plen, ca ºef de stat, pentruun mandat de ºase ani, decizie confirmatã prin referendum încadrul cãruia rãspunsurile de „Da” au ajuns la 98,4%. Mandatul afost recâºtigat de Mubarak în anii 1987, 1993 ºi 1999 cu scoruri totatât de zdrobitoare. Aceasta pânã în momentul în care alegerileprezidenþiale au fost organizate pe baza sufragiului indirect: candi-datul trebuia sã obþinã douã treimi din voturile exprimate în Adu-narea Poporului, dupã care câºtigãtorul trebuia sã fie supus unuireferendum. Þinând cont de caracteristicile Parlamentului, dominatîn proporþie de 80–90% de partidul aflat la putere (Partidul NaþionalDemocrat), rezultatele alegerilor prezidenþiale nu au produsniciodatã vreo surprizã. Jumãtate dintre persoanele cu drept de votnu sunt înscrise, de altfel, pe listele de alegãtori, aceasta fiind unmotiv de manipulare: participarea alegãtorilor la urne nu depãºeºte15–20%. Corupþia este foarte mare.

Din anul 1981, în pofida unui timid proces de democratizare,preºedintele domneºte ca un stãpân absolut: portretele sale segãsesc amplasate la numeroase colþuri de stradã; mass-media localelaudã, în fiecare zi, acþiunile sale ºi pe cele ale echipei guverna-mentale: aici, inaugurarea unui proiect al preºedintelui, acolo,vizitarea unei ºcoli de soþia sa, Suzanne Mubarak etc.

Întreaga familie Mubarak este prezentã în viaþa publicã. Demult timp, fiul Alaa trecea drept omul de afaceri cel mai importantal þãrii. Orice nou proiect economic îi era atribuit lui, fie pe drept,fie pe nedrept. Începând din anul 2000, a venit rândul celui de-aldoilea fiu al preºedintelui sã fie propulsat în scenã. Gamal Mubarak,ºef al tinerei gãrzi a Partidului Naþional Democrat, de abia a îm-plinit vârsta de 40 de ani când a preluat direcþia comitetului political partidului, considerându-se apoi succesor al tatãlui sãu, a cãruistare de sãnãtate constituie un motiv de neliniºte. Omul ajuns la 80de ani (nãscut în 1928) ºi-a arãtat slãbiciunile în mai multe rânduri.ªi-a pierdut cunoºtinþa, în direct, în faþa camerelor de televiziune,în timpul deschiderii unei sesiuni parlamentare, în 2003. A fost

126

spitalizat, în Germania, în 2004, oficial pentru o hernie de disc.Cele douã tentative de asasinat asupra preºdintelui, în 1995, laAddis-Abeba, ºi în 2000, la Port-Said, puseserã deja chestiuneasuccesorului preºedintelui. Un fapt este sigur: preºedintele varãmâne la post „pânã la ultima suflare”, dupã propria sa declaraþie,în timpul prezentãrii urãrilor pentru anul 2007.

Fiul îºi va urma tatãl în funcþie, potrivit modelului pus înpracticã în Siria, Iordania ºi Maroc? Imaginea Egiptului, tânãrãdemocraþie, cu siguranþã ar avea de suferit, chiar dacã mezinulfamiliei se ºtie apreciat la Washington. O altã dificultate ar fi cealegatã de faptul cã tânãrul premier nu provine din rândurilearmatei, instituþie care stãpâneºte þara dupã 1952. Ideea nu vinenici pe gustul populaþiei. La reîntoarcerea campionului olimpicKaram Gaber, medaliat cu aur la Jocurile Olimpice de la Atena învara anului 2004, un imens afiº a fost plasat în mijlocul PieþeiTahrir, în inima capitalei. Campionul de lupte pozase alãturi de fiullui Mubarak. Episodul a generat proteste în presã ºi în rândurileopoziþiei. Afiºul a fost retras câteva zile mai târziu.

Dupã apariþia pe scena politicã a miºcãrii „Kefaya!” („Destul!”),în decembrie 2004, tabu-ul privind succesiunea prezidenþialã a fostînlãturat, obligând puterea sã facã mai degrabã câteva acrobaþiidecât concesii reale. Întrebarea a devenit: cum sã fie pãstrat unsistem politic ºi economic stabilit de peste 30 de ani, fãrã a-i afectafaþa democraticã în relaþiile cu creditorii din partea fondurilorinternaþionale, dar nici sã nu provoace mânia popularã, încondiþiile reformelor care au afectat din plin clasele mijlocii(funcþionari, tineri licenþiaþi...) ºi pe cei mai sãraci?

Monopol de stat, opoziþie în derutã

Oficial, Egiptul se mândreºte cu faptul cã are cel mai vechiparlament din regiune, întemeiat în 1877. Dar, în timpul dominaþieicoloniale, apoi în timpul mandatului britanic, începând din 1882,reprezentarea parlamentarã era o purã iluzie ºi dreptul de vot,

127

refuzat pentru majoritatea populaþiei. Dar asta nu conteazã: dacãviaþa parlamentarã nu reprezintã o garanþie pentru aplicarearegulilor elementare ale democraþiei, ea are, în Egipt, o îndelungatãistorie ºi a contribuit la structurarea peisajului politic contemporan.

Astãzi, în þarã existã 30 de partide politice. De douã ori maimulte decât în anul 1995. Sã tragem concluzia cã pluralismulapãrut în cadrul sistemului politic, blocat de un partid-statatotputernic, progreseazã? Cã democraþia este vizibilã la orizont? Înrealitate, creºterea numãrului partidelor aratã nu pluralismulsistemului ci, mai degrabã, deruta opoziþiei, redusã, de-a lungul azeci de ani, la un colþ înghesuit din Adunarea Poporului.

Formaþiunea politicã Wafd, moºtenitoare a luptei pentruindependenþã ºi a liderului sãu, Saad Zaghlul, reprezintã astãzidreapta liberalã. Conducãtorul, Noamane Gomaa, a obþinut 3% dinvoturi la alegerile prezidenþiale din 2005, un rezultat ce reflectã, înacest caz, certurile din sânul partidului ºi incapacitatea de a-imobiliza pe egipteni.

Taggamu („Adunarea”), formaþiune politicã creatã imediatdupã concesiile acordate de Sadat opoziþiei în 1976, reuneºtediferitele tendinþe ale stângii laice ºi, bineînþeles, pe comuniºti.

În sfârºit, Partidul Muncii a fost, multã vreme, singura forma-þiune politicã mobilizatoare, consolidatã de un program politic clar– „islamul este soluþia” –, conceput de intelectuali de marcã din toatedomeniile, cuprinzându-i chiar ºi pe copþi. Istoria acestui partiddemonstreazã greºeala, comisã adesea în Occident, cã ar trebuiinterpretat câmpul politic egiptean având în vedere clivajeledreapta/stânga sau laic/religios. Partidul Muncii a fost, la origine,de obedienþã marxistã, raliat la cauza proletariatului pânã în anii1970. Conducãtorii sãi s-au convertit atunci la islamism, îmbinând,în cadrul unui discurs de justiþie socialã, criticile virulenteîmpotriva guvernului ºi a corupþiei cu ideea apãrãrii islamului caproiect politic. Fiind o platformã de expresie politicã pentru FraþiiMusulmani (care trecuserã mai înainte pe la formaþiunea Wafd), afost interzis în 1999, odatã cu bisãptãmânalul sãu, al-Shaab.

128

129

Albert Cossery, maestru al glumelor politice

Una dintre cele mai bune introduceriîn universul politic ºi social al Egiptului,folositoare pentru a înþelege putereade a-l lua în derâdere ºi surâsul cuurme de ironie ºi de umor întâlnit lanumeroºi egipteni, constituie o cule-gere de zece scurte povestiri, scrise deun egiptean, pe nume Albert Cossery,exilat din anii 1950 în Franþa, unde alocuit, dupã sosire, în Saint Germain.

Ar fi pãcat sã te apropii de politicãîn Egipt fãrã sã-i cunoºti filozofia speci-ficã, exprimatã în aºa-numitele nukat

(glume), a cãror dirijare abilã are efectedistrugãtoare, cu un cost scãzut, înprivinþa contestãrii legitimitãþii unuiregim autoritar. Sunt nenumãrate glu-mele care circulã de la o cafenea laalta despre „sfânta familie”, cum suntdenumiþi, câteodatã, Hosni Mubarak,soþia sa, Suzanne, ºi fiul lor iubit,Gamal, prezentat ca posibil succesoral rais-ului.

Albert Cossery a utilizat acest simþal locuitorilor de luare în zeflemea,pentru a realiza una dintre operelespecifice ale literaturii egiptene, scrisãîn francezã. Ea se constituie într-olecturã esenþialã pentru a înþelegeEgiptul contemporan, chiar dacã auto-rul nu a mai revenit acolo de zeci deani ºi în pofida faptului cã operele saleau fost traduse doar recent în limbaarabã. Încetineala ºi amorþeala suntridicate la rang de valori supreme, cuscopul de a ruina edificiul construit de„tirani” ridicoli, care prea se iau în

serios. În Leneºii din valea fertilã,Cossery relateazã cuvintele pline deindignare ale unui tatã cãtre tânãrulsãu fiu, atunci când acesta tocmai sehotãrâse sã meargã sã munceascã înoraº: „Vrei sã munceºti? De ce? (...)Aºadar, tu vrei sã ne faci de ruºine!”.

Personajele se prefac a fi cu toþiiidioþi, ultim mijloc de supravieþuire, dea scãpa de o putere apãsãtoare ºi deun destin sumbru. Karim, personaj dinConstrângerea ºi luarea în derâdere,„ºi-a abandonat întreaga demnitate înraporturile cu mulþimea de oamenicare deþinea un mic sector al puterii.Trebuia sã facã pe imbecilul, sã searate mai prost decât aceºtia (...). Sã-ºi apere demnitatea în faþa unuipoliþist sau a oricãrui agent al puteriinu semnifica absolut nimic. În faþaunui câine turbat, singura atitudineinteligentã este fuga”.

În Cerºetori ºi Orgolioºi, locuitoriiunui sat preferã sã aleagã un mãgarcu patru picioare, pe nume „Barghut”,foarte respectat pentru cuminþenia sa,mai mult chiar decât primarul, mãgarcu douã picioare. Închiderea în sinepoate, astfel, sã ia forma nebuniei,aºa cum a fost în cazul lui Tareq,personajul din O ambiþie în deºert,care, foarte tânãr fiind, a hotãrât sãdevinã bufon, ca ºi cum s-ar fi decis sãdevinã medic sau avocat”. Bufoniibeneficiazã, într-adevãr, de circum-stanþe atenuante – se spune cã ei auaºa-numita baraka, iertare de la Dum-nezeu, ºi cã lor le este permis sã seexprime în deplinã libertate. Iarpersonajul este marcat de spiritul derezistenþã lipsit de orice romantism

130

Astãzi, cele douã principale partide de opoziþie autorizate,Wafd ºi Tagammu, s-au fãrâmiþat. Unii membrii au creat sciziuni,întemeind mici partide, însã multiplicarea numãrului acestora scadeîn ochii egiptenilor capacitatea opoziþiei de a propune o alternativãpoliticã.

În condiþiile slãbiciunii opoziþiei, partidul aflat la putere arputea sã mai aibã zile frumoase în faþã. Adeziunea politicã apopulaþiei nu se structureazã pe baza ideologiei – oamenii sunt maimult preocupaþi de situaþia economicã –, ci mai ales pe capacitateaunui lider sau a unui candidat de a oferi servicii comunitãþii sale:cartierului sãu, familiei sale, întreprinderii sale etc. Aºadar, de a fisuficient de apropiat de cercurile de decizie în angrenajul statului,de unde se împart resursele. Un stat care trebuie sã se întoarcã sãlucreze pentru refacerea rolului sãu în societate. Astfel, unelealianþe pot pãrea stranii, precum cea a susþinerii de cãtre PartidulNaþional Democrat a unui candidat al opoziþiei bine ancorat(istoric, familial) în comunitate, împotriva celui propriu. Astfel serealizeazã, pe cãi pieziºe, în mod inevitabil, acþiunile prin caremajoritatea egiptenilor pot sã practice democraþia, ceea ceîmpiedicã, pe scarã largã, aplicarea regulilor formale ale acesteia dinurmã. În asemenea condiþii, nu se poate însã vorbi despre fraudelepe care un astfel de sistem le favorizeazã, despre potenþialacoruptibilitate a oricãrui candidat, despre violenþa campaniilorelectorale (zece morþi în anul 2005) etc.

Preocupatã sã lase câteva supape deschise ºi sã nu piardãbunãvoinþa creditorilor internaþionali, puterea a încercat, cu unoarecare succes, sã taie opoziþiei craca de sub picioare, rãspunzândîn special unei revendicãri majore: reformarea Constituþiei. Maiîntâi, în faþa neliniºtii provocate de o eventualã succesiune

revoluþionar de a recunoaºte: „aº vreasã am puterea – iar aceasta este sin-gura mea ambiþie – sã mãrturisesc

lumii despre întregul meu dezgust ºiura mea, fãrã ca prin aceasta sã riscexpunerea la represalii”.

dinasticã, în primãvara anului 2005 s-a rãspuns cu reformareamodului de alegere a preºedintelui, fiind introdus scrutinul direct,cu mai mulþi candidaþi. Dar cea mai mare parte dintre aceºtia erau„oameni de paie”, în timp ce doar doi dintre ei veneau din parteaopoziþiei: candidatul formaþiunii Wafd, Noamane Gomaa, ºi cel dinpartea noului partid, al-Ghad („Mâine”), Ayman Nour, un tânãraparatcik ieºit din rândurile Partidului Naþional Democrat ºi trecutîn opoziþie. Acesta din urmã a constituit o surprizã, deoarece aobþinut 8% din voturile exprimate, dupã o campanie agitatã.Candidatul este supãrãtor, iar legãturile lui cu inteligentsia politicãamericanã nu sunt pe placul puterii. A fost condamnat la cinci anide închisoare pentru fraudã electoralã ºi pentru finanþarea ocultã apartidului sãu, în timp ce Mubarak se vedea ales încã odatã, în modconfortabil, preºedinte. În continuare, în primãvara anului 2007,Constituþia a fost supusã unei îmbunãtãþiri importante, fiindadoptate 34 de amendamente. Orice referire la socialism ºi lagestionarea de cãtre stat a producþiei au fost definitiv înlãturate.Dar mai neliniºtitor apare faptul cã s-au introdus douã amenda-mente care au determinat protestele opoziþiei ºi ale judecãtorilor, opãturã socialã relativ independentã faþã de puterea de stat. Primul,articolul 179, în relaþie cu o nouã lege referitoare la terorismtinzând sã se substituie celei a stãrii de urgenþã, acordã direct pre-ºedintelui republicii puterea de a-l aduce în faþa justiþiei pe oricaresuspect de terorism. Astfel, legea stãrii de urgenþã se transformã eaînsãºi într-un simplu articol al Constituþiei. Al doilea amendamentîl reprezintã articolul referitor la interdicþiile cu privire la formareapartidelor politice: este explicit sã se creeze un partid pe baze reli-gioase. Mesajul se adreseazã, bineînþeles, direct Fraþilor Musulmani,prima forþã politicã de opoziþie în parlament ºi în societateaegipteanã.

În martie 2007, s-a organizat în grabã un referendum cu privirela amendamentele aduse Constituþiei. O mascaradã care, pentru oclipã, ar fi trebuit sã neliniºteascã oficial Casa Albã. Preºedinteleegiptean va reuºi cu greu însã, sã-ºi prezinte din nou, într-o luminã

131

favorabilã, imaginea de democrat. În schimb, drumul rãmâne cutotul deschis pentru fiul sãu, Gamal, ca sã preia torþa, probabil pe caleaurnelor, în anul 2011, în cadrul unei succesiuni „dinastocratice”.

Când strada strigã „Kefaya!”

Deºi înºelãtoare, deschiderea democraticã se vede, în aceeaºimãsurã, legatã de dezvoltarea unei societãþi civile din ce în ce maivindicative ºi mai organizate. Miºcarea Kefaya! („Destul!”) a apãrutca urmare a mobilizãrilor împotriva restrângerii teritoriilor palesti-niene în anul 2002, apoi împotriva declanºãrii rãzboiului din Irak,în 2003 – primele mari manifestaþii de stradã pe care þara le-acunsocut dupã anul 1919 ºi prima revoltã independentistã.

Oficial creatã la 12 decembrie 2004, condusã mai ales dejudecãtori ºi de avocaþi organizaþi în asociaþii puternice, Kefaya!este o platformã pe care se regãsesc indivizi de toate curentele poli-tice, de la comuniºti la liberali ºi de la laici la Fraþii Musulmani.Participarea acestora din urmã s-a impus rapid, deoarece ei posedãreþelele cele mai întinse pe teren ºi a cãror capacitate de mobilizaredepãºeºte cu mult pe cea a partidelor oficiale ale opoziþiei sau aoricãrui alt reprezentant al societãþii civile.

La alegerile prezidenþiale din septembrie 2005, Fraþii Musulmaniau hotãrât sã nu îl înfrunte direct pe Mubarak. Frãþia, teoreticinterzisã însã toleratã, nu a obþinut niciodatã autorizarea de aîntemeia un partid care sã fie aripa sa politicã. Dar decizia de a nuîºi prezenta un candidat la primele alegeri prezidenþiale plurale,dacã nu pluraliste, o întorcea tacit cãtre susþinerea preºedinteluiMubarak, în schimbul unei anumite toleranþe a puterii în timpulalegerilor legislative în care mai mulþi candidaþi „ fãrã etichetãpoliticã” – în realitate ai Fraþilor – au fost aleºi, de atunci devenindprima forþã parlamentarã de opoziþie.

Retragerea Fraþilor Musulmani din cadrul platformei democra-tice Kefaya! ºi-a arãtat roadele. Cu toate cã reformarea Constituþiei

132

ºi a procesului electoral constituie nu numai un ºiretlic din raþiunide stat, ci ºi o victorie a aspiraþiilor democratice pe care le repre-zintã Kefaya!, miºcarea astãzi aratã slãbitã. În lipsa unui programpolitic comun, în afarã de dorinþa de înlãturare a regimuluiMubarak, în lipsa ancorãrii în societate ºi a mijloacelor demobilizare, platforma s-a destrãmat într-o mulþime de formaþiunimarginale ºi nu a putut sã declanºeze „revoluþia portocalie”, pe carespera sã o inspire.

Totodatã, ocolind anumite subiecte tabu din viaþa politicã, maiales abandonarea organizãrii de alte manifestaþii de stradã ºipunerea directã în cauzã a rais-ului – cel mai des, opoziþia nu acuzadecât guvernul –, Kefaya! a marcat o etapã importantã în luptaîmpotriva temerii cetãþenilor faþã de putere.

Ar trebui sã ne fie teamã de Fraþii Musulmani?

În timpul unei dezbateri televizate pe primul canal naþional, lasfârºitul anului 2006, cei implicaþi în discuþie trebuiau sã rãspundãla o întrebare care nu mai fusese pusã niciodatã atât de direct: „Artrebui sã ne fie teamã de Fraþii Musulmani?”. Dezbaterea a fostaprinsã, dar chestiunea nu a reuºit câtuºi de puþin sã fie tranºatã.

În urma alegerilor legislative din toamna anului 2005, frãþia apãtruns în mod remarcabil în arena politicã oficialã, obþinând 88din cele 454 locuri din parlament, pe când comisia partidelorpolitice refuza, pentru a nu ºtiu câta oarã, sã-i acorde autorizareade înfiinþare a partidului al-Wassat, o iniþiativã a tinerelor cadre aleFraþilor Musulmani, lansatã în 1996. Acest refuz s-a bazat, în special,pe faptul cã legea fundamentalã a þãrii interzicea formarea partide-lor politice pe bazã confesionalã. Fraþii sunt, potrivit formulei, pecât de consacrate, pe atât de neclare, „toleraþi, dar neautorizaþi”.Acest compromis schizofrenic traduce, în cazul respectiv, neliniºteadeterminatã de puterea frãþiei ºi imposibilitatea de a nega cã eareprezintã principala forþã de opoziþie faþã de regim, cu care o mareparte a societãþii se identificã.

133

Istoria relaþiilor dintre regim ºi Fraþii Musulmani a fosttumultoasã. În decembrie 1948, prim-ministrul el-Noqrashi, careinterzisese frãþia, a fost asasinat de unul dintre membrii acesteia.Douã luni dupã aceea, întemeietorul frãþiei (în 1928), Hassan al-Banna, a fost ºi el ucis. Dupã o perioadã de radicalizare ºi derepresiune în timpul lui Nasser, sosirea la putere a lui Sadat,îngrijorat de asigurarea unei susþineri politice proprii ºi de a seîmpotrivi forþelor politice de stânga, a marcat eliberarea a numeroºimembri ai Fraþilor Musulmani aflaþi în închisoare. Miºcarea s-aimplicat în rândul sindicatelor ºi studenþilor ºi a fãcut dinuniversitãþi un teren pentru acþiunile sale: sesiuni de studii, ajutorpentru studenþii fãrã bani, încurajarea femeilor sã poarte vãl. Fraþiiau renunþat la violenþã împotriva personalitãþilor ºi simbolurilorstatului. Ei au condamnat asasinarea ministrului Afacerilor reli-gioase, în anul 1977, tentativa de asasinat ratatã a Djihadului islamicasupra ministrului Informaþiilor, în 1993, ºi atentatul de la Luxor,în 1997, eveniment care a determinat, de altfel, anunþul cadreloraflate în închisoare ale organizaþiei Gamaat Islamiya de încetare aacþiunilor teroriste violente.

Sosind la putere în 1981, preºedintele Mubarak a înlãturat,într-o primã fazã, „compromisul istoric” stabilit de Sadat, în aceeaºiidee: întredeschiderea uºii frãþiei, pentru a-i pune în dificultate peislamiºtii radicali ºi pentru a evita o radicalizare a Fraþilor Musul-mani. El a permis creºterea influenþei acestora din urmã în societatedatoritã importantei activitãþi sociale desfãºurate de frãþie în mos-chei ºi în asociaþiile de caritate, precum ºi tolerarea strategiei lorcare viza integrarea în asociaþiile profesionale, în lipsa posibilitãþiiaccederii la o veritabilã reprezentare parlamentarã. Fraþii Musulmaniau obþinut, astfel, 30% din mandatele din cadrul consiliilor deadministraþie ale sindicatelor medicilor în 1984, apoi majoritateaacestora, în 1988, dupã care, în 1992, în cele ale farmaciºtilor ºiavocaþilor, iar Sayf el-Islam el-Banna, fiul întemeietorului frãþiei, afost ales secretar general. Dar aceastã dezvoltare s-a sfârºit prin adetermina neliniºtea autoritãþilor ºi, începând de la jumãtatea

134

anilor 1990, puterea egipteanã ºi-a luat puºca de pe umãr. Sindica-tul avocaþilor s-a vãzut pus sub protecþia autoritãþilor, alegerile dincadrul sindicatelor inginerilor au fost îngheþate, iar mai mulþimembri ai sindicatului medicilor au intrat în arest.

Fraþii Musulmani nu constituie o entitate omogenã ºi frãþia, acãrei amploare este ignoratã – se vorbeºte, uneori, despre 50000 deaderenþi –, cunoaºte divergenþe, mai ales între generaþii. E vorba înprimul rând de cele cu privire la strategia politicã pe care ar trebuisã o adopte – între tentaþia unui rãzboi deschis cu statul, aºa cumau fãcut grupãrile islamiste în Algeria, în anii 1990, ºi acceptareadefinitivã a unui compromis democratic ºi laic, cum s-a realizat înTurcia, la începutul anilor 2000.

Principiul unei participãri în cadrul sistemului politic, încontradicþie cu doctrina fondatorilor, care refuzau un astfel decompromis, pare, în orice caz, admisã de cei mai mulþi. Deoarecepartidele religioase erau interzise ºi având în vedere cã deciziile cuprivire la aceste formaþiuni politice, prezentate ca fiind inspirate dinreligie, riscau sã devinã incontestabile ºi incontrolabile, FraþiiMusulmani au încheiat diferite alianþe. În 1987, alianþa formatã cuPartidul Muncii le-a permis sã intre în parlament, cu sloganul„Islamul este soluþia”. În anul 2000, „candidaþii independenþi” auobþinut 27 de locuri ºi ºi-au îmbunãtãþit de patru ori rezultatul în2005, beneficiind de un vot amestecat: afirmare religioasã, dar ºivoinþa de a lupta împotriva corupþiei ºi atenþia acordatã ideilorsociale avansate. Chiar s-a vãzut, în Fayum, departe de confruntã-rile interconfesionale, cã o majoritate coptã a ales un frate musul-man, farmacist de profesie, având o excelentã reputaþie. Dar FraþiiMusulmani rãmân puþin clari în privinþa propriului program politic.Numeroºi sunt cei care doresc, dacã ar ajunge la putere, sã nu seschimbe mâine regulile pe care le respectã astãzi.

Puterea egipteanã continuã sã promoveze o politicã schim-bãtoare faþã de frãþie, care tocmai devenise, de fapt, prima forþã deopoziþie parlamentarã în urma alegerilor legislative din anul 2005.Anul 2006 a însemnat o intensificare a arestãrilor în rândul Fraþilor

135

Musulmani (presupuºi): Human Right Watch le-a estimat la aproxi-mativ o mie, între lunile martie ºi decembrie ale acelui an. Dar maiales conducãtorii frãþiei au fost direct vizaþi, ceea ce a însemnat ocotiturã. În decembrie 2006, 15 dintre ei au fost arestaþi, printrecare ºi Mohamad Khairat al-Chater, acuzat de spãlare de bani ºi deapartenenþã la o organizaþie interzisã (din anul 1954). Averiledepozitate în bãnci ale Fraþilor Musulmani au fost blocate, ceea ce adeterminat o scãdere neliniºtitoare a cursului Bursei: 21 de miliardede lire au fost atunci retrase de pe pieþele financiare de cãtreinvestitorii simpatizanþi ai frãþiei, mai ales de o serie de bãnciislamice.

Ar putea întruchipa Fraþii Musulmani, dupã modelul turcesc,integrarea în cadrul regulilor democraþiei parlamentare a unui islampolitic a priori moderat? Represiunea abãtutã asupra lor pare adetermina amânarea oricãrei posibilitãþi de „dialog naþional” atâtde scump, conducãtorilor politici ai þãrii. Dar este clar, numai înaparenþã.

ªi totuºi, chemarea cãtre un islam mai domolit tinde sã seînchege. Cu siguranþã, concepþiile polemice ale lui Tariq Ramadan,mezinul lui Hassan al-Banna ºi pãrinte al islamului politic adus lamodernitate, par cvasi-necunoscute în Egipt, probabil din motiveserioase, din moment ce sunt expuse într-un context cu totuldeosebit. În schimb, mai puþin cunoscut în Europa, fratele cel mical fondatorului frãþiei, Gamal al-Banna – care nu a fãcut parteniciodatã din organizaþia Fraþilor Musulmani dar s-a implicat înproblemele sociale ºi sindicale muncitoreºti din anii 1950 –reprezintã, pentru un numãr însemnat de intelectuali egipteni, unuldintre cei mai buni exegeþi ai textelor fondatoare ale islamului.Erudiþia sa, îmbinatã cu lunga experienþã politicã – la aproape 90de ani, a trecut prin toate frãmântãrile Egiptului contemporan – afost pusã în serviciul criticii cauzei islamiste, în opoziþie faþã deconfuzele reveniri ale radicalizãrii care continuã sã-i agite peislamiºti, atât în Egipt, cât ºi în lume.

136

Un teren sensibil la vocea islamului politic

În anii 1980, mulþi egipteni au revenit din þãrile Golfului, undeplecaserã pentru a munci, profitând de politica de deschidereeconomicã iniþiatã de Sadat. Aceºti emigraþi au adus în bagaje obogãþie financiarã de invidiat dar, de asemenea, ºi fundamen-talismul religios care s-a rãspândit în þarã. Este cu siguranþã necesarsã fie luatã în considerare aducerea în Egipt a valorilor wahhabitede cãtre aceºti emigranþi – mai ales portul vãlului de cãtre femeicare sã le acopere în întregime (niqab).

Totuºi, reducerea integrismului religios la un „islam al deºer-tului” importat ºi intolerant ar acredita teza liniºtitoare cã miºcãrilereligioase ce recurg la violenþã ar fi exterioare ca origine societãþiiegiptene. O ipotezã care subestimeazã faptul cã pe pãmânt egipteanexistã condiþii propice dezvoltãrii miºcãrilor integriste, ajungându-sepânã la terorism. Pot fi evocate: sentimentul compromisului al-Azhar,cea mai înaltã autoritate religioasã a islamului sunnit, cu un regimcorupt, represiunea masivã, fãrã discernãmânt, ºi indiferenþa faþãde suspecþii care, dupã umilinþele îndurate în posturile de poliþiesau în închisoare, adesea au furnizat contingentele cele maimotivate ale soldaþilor lui Dumnezeu, sentimentul de umilire în faþadominaþiei culturale a Occidentului, pe de o parte, ºi a celei mili-tare a Israelului, pe de altã parte. De asemenea ºi criza economicãºi pierderea oricãrei perspective sunt cauze care i-au determinat pemulþi tineri, adesea licenþiaþi, sã se orienteze spre o carierã integristã.Ayman al-Zawahiri, creierul egiptean al organizaþiei al-Qaida, ºi-adezvoltat la Cairo tezele despre djihad. Mohammed Atta, cel care apilotat unul dintre cele douã avioane îndreptate asupra turnurilorgemene din Manhattan la 11 septembrie 2001, era fiul unui avocatînstãrit din Cairo ºi fusese adept al marilor transformãri economiceºi culturale ale þãrii în anii 1980.

Printre apãrãtorii islamului riguros angajaþi pe calea teroris-mului, unii, „djhadiºtii juniori”, aparþin unui tineret care considerãcã nu are nimic de pierdut. Precum un bãiat dintr-o suburbie

137

muncitoreascã a oraºului Cairo, care s-a aruncat de pe podul ªaseOctombrie, în aprilie 2005, având asupra lui o centurã cu bombe.O jumãtate de orã mai târziu, logodnica ºi sora sa trãgeau asupraunui autocar cu turiºti, în apropiere de oraº, înainte de a sesinucide. Profilul beduinilor din Sinai, ale cãror maºini-capcanã auexplodat în cinci rânduri în staþiunile balneare din sudul peninsulei(între 2004 ºi 2006) se situeazã foarte aproape de islamiºtii radicali.Ei fac parte dintr-o tânãrã generaþie aparþinând clasei mijlocii, alecãror diplome, fãrã valoare pe piaþa muncii, nu le-au permis sã-ºiîndeplineascã visurile pãmânteºti. De la aceasta la a miza totul pepromisiunile cerului...

Atentatul de la Luxor, comis în 1997 împotriva turiºtilor ºiatribuit membrilor organizaþiei Gamaat Islamiya, miºcare apãrutã încampusurile universitare în anii 1970, a marcat paroxismul unuideceniu sângeros ºi explozia nebuloasei islamiste. Membrii organi-zaþiei Gamaat Islamiya au fost arestaþi, în urma unei represiuni fãrãmilã faþã de terorismul care ameninþa turismul. Au anunþat, dupãaceea, cã renunþau la acþiunile violente. Atentatele dintre anii2004 ºi 2006, la Cairo ºi în Sinai, au pus în discuþie, în mod direct,sentimentul cã Egiptul ar trebui sã stea la distanþã faþã de terorism,chiar dacã aceste acþiuni pãreau încã a fi realizate mai degrabã degrupuscule izolate, decât de reþele islamiste internaþionale, aºa cumsunt adesea prezentate în presã. Modul lor de operare aratã celpuþin trei probleme: tinereþea celor implicaþi, care cred cã nu maiau nimic de pierdut; influenþa conflictului israeliano-palestinianasupra societãþii egiptene; impactul djihadismului irakian asupraunui tineret cãruia îi lipsesc reperele. Pe aceastã temã, cu toate cãafacerea a fost, în mare parte, atenuatã, arestarea, în toamna anului2006, a resortisanþilor belgieni ºi francezi suspectaþi de a se pregãtiîn limba arabã ºi în mânuirea armelor în Egipt, înainte de a pleca laBagdad, a demonstrat cã Egiptul a putut sã devinã o zonã de tranzitpentru europenii islamiºti de origine arabã sau pentru cei convertiþi.

138

ONG-urile ºi apãrãtorii drepturilor omului, sub supraveghere

Vântul liberalizãrii politice din anii 1990 a fãcut sã se dezvoltenumeroase asociaþii civile, mai ales în domeniul apãrãrii drepturiloromului. Acestea din urmã au avut o apariþie remarcabilã în cam-pania electoralã din 1995, când au preluat iniþiativa supravegheriiscrutinului, operaþiune pe care au repetat-o ºi în 2000, ºi în 2005.

Pe de altã parte, în toate sectoarele societãþii s-au realizatinvestiþii ale ONG-urilor, avându-se la bazã, cel mai adesea, obiec-tive ambiþioase (lupta împotriva sãrãciei, poluarea etc.). ONG-urilepar capabile sã canalizeze interesul creditorilor internaþionali, caredoresc acolo actori independenþi faþã de structurile de stat. În 1999,o lege referitoare la finanþarea ONG-urilor a pus în discuþieindependenþa acestora, obligându-le înregistrarea pe lângã Minis-terul Afacerilor Sociale ºi interzicându-le primirea de fonduri dinstrãinãtate fãrã acordul acestui minister. De atunci, numeroaseasociaþii, sub presiune, au fost nevoite sã-ºi închidã porþile. Cea maiedificatoare este, cu siguranþã, povestea lui Saad Eddin Ibrahim,sociolog, fost profesor al doamnei Mubarak la Universitatea Ameri-canã din Cairo, ºi fondator al Centrului Ibn-Khaldun pentru pro-movarea democraþiei în þarã. Considerat mult timp un aparatcik alanilor 1990, un zelos promotor al proiectului oficial de democra-tizare, el va fi totuºi arestat în 2000 ºi încarcerat pentru mai multeluni. Cazul sãu a afectat, atunci, relaþiile dintre Washington ºi Cairo(omul este cãsãtorit cu o femeie resortisant american). Astfel,Ibrahim a declarat, la ieºirea din închisoare cã, în Egipt, existã olinie roºie pe care nu trebuie sã o depãºeºti. Problema este cã nu seºtie cam pe unde se gãseºte aceastã linie.

În context, chestiunea drepturilor omului nu a încetat sã pãtezerelaþiile dintre Egipt ºi comunitatea internaþionalã. Justificãrileputerii egiptene sunt, cel mai adesea, derizorii. Un consiliu naþionalal drepturilor omului a fost creat în 2004. O firmã doar de faþadã,din moment ce nu poate emite decât recomandãri, iar toþi membrii

139

140

sãi au fost numiþi cu aprobarea preºedintelui þãrii. Singurii doi membripuþin critici la adresa guvernului au fost îndepãrtaþi în 2007.

Presã ºi presiuni

Din 2004, mulþi gazetari au reuºit sãsarã peste douã interdicþii, topindcompromisul între presã ºi putere: sãcritice deschis preºedintele ºi armata.Tonul foarte incisiv al unor gazete –atacuri ad hominem, denunþare viru-lentã a corupþiei – nu este însoþit ºi decalitate. În schimb, reprezintã marcaunei libertãþi de opinie bine ancorate,chiar dacã prezenþa guvernamentalãrãmâne hegemonicã în producerea ºidifuzarea informaþiilor.

Trei dintre principalele cotidiene,al-Akhbar (cel mai vândut), al-Ahram

(cel mai vechi din lumea arabã, fondatîn anul 1877) ºi al-Gomhurriya (creatde regimul Nasser, în 1952), suntgazete guvernamentale, în care se facauzite, câteodatã, ºi voci disonante.Aproape 30000 de persoane lucreazã,la ordinele atotputernicului ministru alInformaþiilor, într-o clãdire identicã cucea a Casei Radio, situatã pe malurileNilului. În privinþa autocenzurii ºi a„recomandãrilor”, între URTE (Uniuneade Radio ºi Televiziune Egipteanã) ºiORTF (Oficiul de Radio ºi TeleviziuneFrancez), pãrintele radiourilor libere,nu existã comparaþie. URTE rãmânedeosebit de importantã într-o þarã încare analfabetismul atinge 50% dinpopulaþie. Aceste instituþii guverna-mentale de presã fac faþã prezenþeimass-media independente din punctde vedere financiar. Televiziunea na-þionalã rezistã cu greu concurenþeicanalelor de satelit, mai ales postuluial-Jazira, pe care toþi egiptenii îlurmãresc atunci când doresc sã aibã

informaþii credibile. Pe aceste canale,deci în mod ocolit, au aflat, pentruprima datã egiptenii despre necazurilede sãnãtate ale preºedintelui. Cana-lele naþionale s-au rezumat atunci sãrelateze informaþia, minimalizându-lepe cel cu privire la starea în care seafla ºeful statului.

În presa scrisã, gazetele de opo-ziþie sunt afiliate partidelor (al-Wafd,al-Ahaly, portavocea formaþiuniiTaggamu). Magazinele apar, în majo-ritate, în Cipru. Ele scapã astfel decondiþiile drastice impuse de creareaunei gazete, în afarã de cenzurã.Sãptãmânalul Cairo Times, cu un tonhotãrât independent, a înfruntat înmod regulat cenzura, pânã la dispa-riþie. Începând din 2004, au apãrut noigazete, precum Nahdet Masr ºi Masr

al-Yom. În înþelegere cu circuitele ofi-ciale, a fost creat, în 2006, un ziar destradã, Trotuarul, redactat într-o cafe-nea, fotocopiat, apoi distribuit gratuit,cu dispoziþia de a-l face sã treacã dinmânã în mânã.

Reales în funcþie, Mubarak nu arespectat angajamentele pe care ºi le-a asumat în 2004 cu privire la înlã-turarea articolelor referitoare la delic-tele de presã. Ba din contrã: mai mulþiziariºti au fost condamnaþi la pedepsecu închisoarea pentru defãimare. Auto-ritãþile au ºi responsabilitatea violen-þelelor asupra gazetarilor pe întreagaduratã a anului 2005, mai ales cuprilejul referendumului asupra Consti-tuþiei, în timpul cãruia zece ziariºtiegipteni ºi trei occidentali au fostagresaþi de militanþii Partidului Na-þional Democrat ºi de forþele desecuritate.

Tortura, specialitate localã

Potrivit Organizaþiei Egiptene pentru Drepturile Omului, 75de persoane au murit în urma torturilor suferite în posturile depoliþie între anii 2000 ºi 2005, din 263 de cazuri înregistrate înaceastã perioadã. O adevãratã specialitate, din moment ce Egiptuleste un teren privilegiat pentru tortura presupuºilor „teroriºtiislamici”. Human Rights Watch îl citeazã cu urmãtoarele cuvinte,într-un raport din anul 2005, pe un fost agent al CIA-ului (CentralIntelligence Agency): „Dacã doriþi un interogatoriu serios,

141

Bloggerii, în colimatorulputerii

Cu 14 milioane de utilizatori deinternet în 2005 ºi cu înmulþirea in-ternet-cafe-urilor, reþeaua ºi-a fãcutsimþitã rapid prezenþa în domeniulcomunicaþiilor. Blogurile, câteva zeci laînceputul aceluiaºi an, au ajuns un anmai târziu la câteva sute.

Într-un context politic agitat, bloggerul

s-a substituit rapid presei tradiþionale,introducând, astfel, în Egipt, un nou tipde activist: jurnalistul-cetãþean. Aceastãpracticã alternativã a informaþiei ºi-afãcut simþitã prezenþa mai cu seamãîn timpul sãrbãtorii Aid el-Fitr (sfârºitulRamadanului), în octombrie 2006, încursul cãreia tinere fete au fostagresate de bande de bãieþi în centruloraºului, fãrã ca poliþia sã intervinã.Imaginile incidentului, difuzate înreþea, au pus autoritãþile egiptene înîncurcãturã; presa oficialã a rãmasmutã faþã de aceastã întâmplare.Manal ºi Alaa, un tânãr cuplu debloggeri, pionieri ai genului, a fãcutînchisoare pentru a doua oarã, mai

multe sãptãmâni, în urma manifes-taþiei din 2006. Pe blog, ei publicau, înfiecare zi, jurnalul de închisoare, învreme ce comunitatea bloggerilor

egipteni se mobiliza pentru a denunþacazul de torturã asupra unui alt tânãrmilitant încarcerat în acelaºi moment.În sfârºit, la începutul anului 2007,imagini video postate pe internet auarãtat practici de torturã în posturilede poliþie egiptene, determinând an-chetarea ºi punerea sub acuzare apoliþiºtilor implicaþi în afacerea res-pectivã.

În schimb, tot la începutul anului2007, un blogger din Alexandria,Karim Amer, a fost adus în faþa justiþieiºi condamnat la patru ani de închi-soare – trei ani pentru insultã la adresaislamului ºi un an pentru insultãadusã preºedintelui þãrii. Arestãrile ºiintimidãrile îi ameninþã fãrã încetarepe internauþi ºi, de altfel, Consiliul deStat a autorizat guvernul sã blochezetoate site-urile care ar reprezenta unpericol pentru þarã. În 2006, asociaþiaReporteri fãrã Frontiere clasa Egiptulprintre „þãrile potrivnice internetului”.

trimiteþi-vã prizonierii în Iordania. Dacã vreþi ca ei sã fie torturaþi,trimiteþi-i în Siria. Dacã doriþi ca vreunul sã disparã pentrutotdeauna, trimiteþi-l în Egipt”.

Dacã þara a putut deveni una dintre destinaþiile CIA-uluipentru „ a interoga” deþinuþii suspectaþi de apartenenþã la al-Qaida,aceasta s-a realizat pentru cã Egiptul are o mare experienþã înmaterie. Torturarea folosind curentul electric, tãieturile, arderile cuþigara, dar ºi umilinþele sexuale ºi psihologice sunt aplicate în modcurent deþinuþilor, mai cu seamã la sediul Securitãþii Statului, înPiaþa Lazoghly din Cairo, ºi în unele comisariate de poliþie cureputaþie în acest sens, precum cel din cartierul Qasr al-Nil, undesute de islamiºti au fost brutalizaþi, somaþi cel mai adesea prin toatemijloacele sã mãrturiseascã ceea ce nu ºtiau, iar câteodatãsodomizaþi cu ciomegele.

Poliþia intrã rar în amãnunte ºi raziile afecteazã familii întregi.Se ajunge, deseori, ca anumite persoane sã nu mai revinã acasã, aºacum a fost cazul pentru mai multe familii de beduini nevinovaþi,dupã atentatele comise în Sinai, între anii 2004 ºi 2006. Curbatorturilor înregistrate ºi recunoscute, partea vizibilã a aisbergului,nu înceteazã sã urce.

Articolul 42 al Constituþiei stipuleazã cã „orice deþinut trebuiesã fie tratat într-o manierã care sã îi respecte demnitatea fiindinterzis sã-i aduci atingere, fizic sau psihic”. Egiptul a ratificat, deasemenea, Convenþia internaþionalã a Organizaþiei NaþiunilorUnite împotriva torturii, în anul 1986, care precizeazã clar cã stareade urgenþã – aflatã în vigoare în Egipt din anul 1981 – nu scuteºtestatul sã o respecte. Dar tortura rãmâne unul dintre subiectele pecare presa nu poate sã le abordeze fãrã riscuri.

În anul 2004, dupã moartea unei tinere însãrcinate în ºaseluni, într-o închisoare la sud de Alexandria, poliþia i-a împiedicatîn mod violent pe mai mulþi ziariºti, printre care se afla ºi o echipã ateleviziunii al-Jazira, sã ajungã acolo. Un episod ce demonstreazãmaniera în care puterea împiedicã activitatea organelor de presãrespectuoase faþã de realitatea din societatea civilã.

142

88EEggiippttuull ccrreeddiinnþþeelloorr::

rreelliiggiiee ddee ssttaatt ººii ccrreeddiinnþþãã ppeerrssoonnaallãã

Islamul din Egipt nu este monolitic ºi poate sã îmbine, câteodatãla aceeaºi persoanã, un mare umanism ºi o mare rigoare. ÎnEgipt se întâlnesc atât o formã de islam moderat, cât ºi cele ale

unui islam radical, precum cel de la moscheea al-Rahma, din Cairo,„vechi” loc integrist asociat cu organizaþia Gamaat Islamiya. Indi-ferent de culoarea islamului de la care se revendica, astãzi par foarteîndepãrtate vremurile în care Nasser putea sã afirme cã nu înþe-legea „niciodatã cum s-ar putea guverna numai pe baza Coranului”,refuzând sã creeze reguli de guvernare, pentru sine ºi pentru alþii,pe baza cãrþii sfinte a musulmanilor. Religia este prezentã în toatesectoarele vieþii sociale ºi constituie baza valorilor morale ºi sociale.Rãdãcinile laice ale regimului nasserian nu au rezistat câtuºi depuþin în faþa intensificãrii practicilor religioase ºi afiºãrii în public adogmelor, cu atât mai mult cu cât criza economicã determinapierderea altor repere.

Islamul în centrul societãþii

Cuvântul islam înseamnã „supunere” voluntarã ºi totalã faþã deDumnezeu. Rãdãcina cuvântului islam – s-l-m – este, de asemenea,cea pe baza cãreia s-a format cuvântul pace (salam).

143

144

Chiar dacã trebuie sã subliniem diversitatea islamului egiptean,credinþa musulmanã se exprimã în aceeaºi manierã de cãtre toþi,având la bazã respectarea celor „cinci stâlpi ai credinþei”:

- shahada, adicã mãrturisirea de credinþã: „Nu existã altDumnezeu decât Allah, iar Mahomed este profetul sãu”;

- sala, adicã rugãciunea, de cinci ori pe zi;- zakat, adicã milostenia faþã de cei sãraci;- siyam, adicã postul în luna Ramadan;- hajj, adicã pelerinajul la Mecca.În legãturã cu aceºti stâlpi ai credinþei existã momente, locuri

ºi imagini ale vieþii zilnice ale tuturor musulmanilor. Adesea, la sate,pe pereþii caselor, existã fotografii ca mãrturie, ca niºte scene dintr-ofrescã, privitoare la faptul cã un membru al familiei, care a fãcutpelerinajul la Mecca, a devenit hajj, dacã este bãrbat, sau hajja, dacãeste femeie.

De cinci ori pe zi, chemarea muezinului se aude peste tot înEgipt, invitându-i pe credincioºi la rugãciune. Dacã ai ajuns înEgipt dupã o absenþã de 10 sau 20 de ani, poþi constata, zi ºi noapte,mai ales la sate, amplificarea chemãrii la rugãciune, semn clar alcreºterii numãrului moscheelor, al concurenþei dintre ele ºi aldiversificãrii mijloacelor hi-fi de care dispun – a trecut deja cevatimp de când chemarea este amplificatã în mod sistematic. O supra-licitare ce demonstreazã una din evoluþiile cele mai importante pecare le-a cunoscut societatea egipteanã: posibilitatea de a ignoravremurile, în timp ce dispoziþiile religioase s-au redus profund înultimii cincizeci de ani. Aceastã prezenþã sonorã determinã plângeridin partea riveranilor, adesea în zadar, fiind, în realitate foarte dificilsã reduci vocea moscheei din cartier. O hotãrâre adoptatã în 2004de ministrul Afacerilor Religioase (Waqf) dar a cãrei aplicare esteamânatã mereu, având în vedere reticenþele, a determinat, tot-odatã, o mare tristeþe în rândurile a zeci de mii de muezini egipteni.Legea prevede ca o singurã chemare la rugãciune sã rãsune, din cele365 de minarete din Cairo, pe o singurã voce, cea a muezinuluimoscheei Ministerului Waqf, difuzatã în toate locaºurile de cult din

capitalã prin circuit radio centralizat ºi controlat. O decizie datã carãspuns la amestecarea supãrãtoare a chemãrilor muezinilor larugãciune. Aceastã hotãrâre a survenit în urma faptului cã, uneori,muezinii nu sunt punctuali, chemãrile nu încep în acelaºi timp ºi sesuprapun, unele reîncepând în momentul în care oamenii au venitsã se roage... Însã decizia i-a neliniºtit pe muezinii funcþionari aimoscheilor aflate sub controlul statului, ce se ºi vãd retraºi, pe vii-tor, în posturi mai puþin importante – pazã, organizare de cursuriparticulare, curãþenie –, ceea ce ar duce la pierderea prestigiului datde o funcþie despre care textele sfinte ale islamului spun cã va firecompensatã în ziua Judecãþii de Apoi. Aceastã hotãrâre i-aneliniºtit ºi pe muezinii din moscheile particulare, deoarece i-ararunca în ºomaj, chiar dacã mulþi dintre ei presteazã ºi o altã acti-vitate. Unii, anticipând aplicarea noii legi, au ales, de altfel, sã îºifoloseascã puterea ºi frumuseþea sunetelor coardelor vocale pentrua înregistra casete cu recitãri din Coran sau cu melodii laice.

În momentul chemãrii la rugãciune, fiecare credincios îºi alegemoscheea unde se roagã, în funcþie de diferite criterii: apropiereade casã, adeziunea la interpretãrile heterogene ºi mai puþinriguroase ale Coranului ºi ale hadith-ului (tradiþia despre „spusele”profetului, care nu au însã acelaºi statut cu textul revelat) de cãtreimami din anumite moschei, dar ºi dupã apartenenþa – ºi prestigiul –social(ã) ºi profesional(ã) a celor care frecventeazã unul sau altuldintre locaºurile de cult.

Deºi rugãciunea rãmâne de domeniul individului, ca ºi relaþiacredinciosului cu Dumnezeu – spre exemplu, Coranul nu te obligãsã te rogi la ore fixe ºi permite o oarecare flexibilitate, în funcþie deîmprejurãri –, postul de Ramadan se dovedeºte, în schimb, bogat înfestivitãþi sociale ºi de familie.

Ramadanul dureazã o lunã dar, din cauza faptului cã în islamcalendarul variazã de la un an la altul, nu cade în aceeaºi perioadãmereu, astfel cã începutul ei este anunþat de imamul de la mos-cheea al-Azhar. Trebuie recunoscut faptul cã ar fi imposibil sãdistingi, pe cerul negru ºi poluat al oraºului Cairo, semiluna care

145

marcheazã începutul Ramadanului. În 2006, un zvon a fãcut sãînceapã postul cu o zi mai devreme, iar concediile au fost acordatedupã acest calendar, semãnând o adevãratã confuzie naþionalã.Nevoia de a posti – nu trebuie nici sã mãnânci, nici sã bei ceva – întrerãsãritul ºi asfinþitul Soarelui transformã complet ritmul de viaþãdin Egipt, mai ales când aceastã lunã cade în timpul sezonului cald,zilele fiind foarte lungi. La cãderea serii, întreruperea postului – iftar –reprezintã un moment privilegiat, la care veþi fi invitat în modsistematic sã participaþi. În jurul moscheilor, în mari corturi multi-colore ºi la lumina lampioanelor de Ramadan – numite fannus –,sunt organizate „mesele de caritate” (maydat al-Rahma). Oameniide afaceri, deputaþii, actorii ºi dansatoarele concureazã în privinþanumãrului de mese pe care îl oferã în aceastã perioadã dezmoºte-niþilor sorþii, pentru a respecta cel de-al treilea stâlp al islamului,zakat-ul (milostenia). La începutul anului 2000, o întreagã polemicãs-a iscat în rândurile celor cu înalte funcþii religioase cu privire larisipa fãcutã de indivizi ale cãror activitãþi trec drept haram –pãcãtoase – precum dansul din buric. Douã dintre dansatoare, FifiAbdou ºi Sherihane, au fãcut mult timp din mesele de caritate ocompetiþie, fiecare oferind feluri de mâncare dintre cele maiscumpe, precum carnea de vitã sau creveþii.

Dacã Ramadanul rãmâne, teoretic, luna simplitãþii ºi a cre-dinþei în Dumnezeu, aceasta este, de asemenea, ºi o perioadã deadevãratã piaþã de consum, mai cu seamã în mediul urban ºi încapitala egipteanã. Cu trei sãptãmâni înainte, zahãrul, fãina ºicarnea de miel lipsesc din magazine, determinând efecte inflaþio-niste. Ministerul Dezvoltãrii Locale a trebuit sã formeze un oficiuspecial, deschis cu câteva sãptãmâni înainte de începerea Ramada-nului, pentru a înregistra plângerile în caz de epuizare a stocurilor.Aceasta reprezintã, de asemenea, o perioadã în care egiptenii seuitã foarte mult timp la televizor, rãmânând în cea mai mare parte azilei în faþa micilor ecrane. Ziua, canalele de televiziune difuzeazãpredici, emisiuni religioase ºi reþete culinare. De la asfinþitulSoarelui, atunci când se întrerupe postul, sunt aºteptate emisiunile

146

„mussalsal”, telenovele turnate înaintea Ramadanului ºi care adunãlaolaltã cele mai mari staruri.

Autoritatea religioasã de zi cu zi este imamul, cel care predicãîn moschee ºi exercitã o funcþie instituþionalizatã, sancþionatã prinrecunoaºterea de cãtre stat, din moment ce marea majoritate acelor 100000 de moschei din Egipt se aflã sub tutela sa. ªeiculînseamnã un termen mai mult onorific, ce se referã la o funcþiesocialã de mediator ºi de reper. Se apeleazã la ºeic atunci cândexistã nesiguranþã asupra a ceea ce este haram-ul – adicã cevainterzis – sau halal-ul – adicã cva permis, sau când ai nevoie deajutor ºi de sfat. Dacã ºeicul poate, câteodatã, sã conducã slujba ºisã þinã predica din ziua de vineri (zi de rugãciune) – el poate fiimam –, totuºi vorbim, înainte de toate, de cineva cãruia i se recu-noaºte autoritatea moralã, charisma ºi cunoaºterea foarte bunã atextelor religioase. Existã chiar ºi shayakha – femei ºeic – careîmpart cu dãrnicie sfaturi, respectate pentru ºtiinþa lor în domeniulteologic, simþul de a asculta ºi rolul de intermediere. Însã funcþia deimam nu le este accesibilã. În 2005, Amena Abdel-Wadud a scan-dalizat tot Egiptul, dupã ce aceastã tânãrã profesoarã de studiiislamice la Universitatea din Virginia ºi-a permis sã conducãrugãciunea de vineri la New York. Unele renumite ulemale, precumal-Tabari sau Ibn al-Arabi, ºi-au declarat totuºi acordul, în spiritulsecolului, conducerii rugãciunii de cãtre femei. Polemica nãscutãdin ceea ce a fost perceput ca o provocare feministã (Statele Uniteau fost acuzate ca fiind instigatoare), a relansat, totuºi, dezbatereacu privire la locul femeilor în cadrul autoritãþilor religioase, avândîn vedere mai ales exemplul lui Oum Waraqa, o femeie care cunoº-tea bine Coranul ºi profetul cerându-i sã fie imam pentru familia sa.

Graniþa dintre ceea ce este permis ºi ceea ce este interzis îºipune amprenta asupra faptelor de zi cu zi ºi îi plaseazã pe ºeici ºi peimami în centrul vieþii sociale. De altfel, o mare parte din ceea ce,în Europa reprezintã apanajul instituþiilor sociale, în Egipt esterealizat de instanþele religioase: protecþia socialã, înregistrareacãsãtoriilor – nu existã cãsãtorii civile –, educaþia, dar ºi aplicarea

147

legii. În acest din urmã domeniu, este vorba, în realitate, de treiniveluri.

Dreptul cutumiar este utilizat atât de musulmani, cât ºi decopþi, iar ºeicii joacã un rol determinant în stingerea unor litigii ºide a fi intermediari între fiu ºi tatã, soþ ºi soþie, dar ºi pentru ainterveni în reglementarea chestiunilor materiale, cum ar fi, deexemplu, cele referitoare la moºteniri sau la certurile dintre vecini.Recurgerea la un consiliu ad-hoc reunind oameni de vazã pe planlocal ºi personalitãþi respectate, convocat de imam sau de ºeic,adesea în incinta unei moschei, în saha, în prezenþa celor douã pãrþiaflate în litigiu, permit, mai ales, sã se evite o procedurã juridicãoficialã, în general, îndelungatã ºi scumpã. Hotãrârile consiliului,care trebuie sã ajungã la solh (iertare), permit evaluarea prejudi-ciului ºi au valoare juridicã dacã problema a fost înaintatã, ulterior,poliþiei sau unei curþi de justiþie. Dreptul civil a fost introdus pebaza Codului napoleonian de Mehmet Ali în perioada modernizãriiadministrative ºi industriale a Egiptului, la începutul secolului alXIX-lea. În sfârºit, ºaria, legea islamicã, în privinþa cãreia FraþiiMusulmani, foarte prezenþi în rândurile avocaþilor ºi judecãtorilor,vegheazã sã fie aplicatã riguros. La nivel jurisdicþional, precum ºi întermeni constituþionali, dreptul civil ºi cel religios au legãturi pe câtde strânse, pe atât de complicate. Articolul 2 al Constituþiei egip-tene era redactat astfel în 1980: „Islamul este religie de stat, arabalimba sa oficialã ºi principiile cuprinse în ºaria sunt sursa principalãa legislaþiei”. În realitate, acest articol suscitã interpretãri anta-gonice. În 1985, Înalta Curte Constituþionalã, cea mai importantãautoritate judiciarã egipteanã, a fost chematã sã se pronunþe asuprainterpretãrii date articolului 2 al legii fundamentale a þãrii. ÎnaltaCurte a stabilit atunci principiul conform cãruia nu este decompetenþa sa controlarea conformitãþii cu legea islamicã a legilorde dinainte de anul 1980 ºi a stabilit o separare între principiileabsolute ºi cele relative ale ºariei. Aceastã separare a devenit sursaunei continue neînþelegeri. Existã, aºadar, un conflict permanentîntre interpretarea legii ºi textele religioase considerate ca bazã

148

pentru lege, dar ºi între cele trei regimuri juridice care compunsistemul egiptean: cutumiar (veche moºtenire de la triburile arabe),civil (de origine francezã) ºi religios. Cu toate acestea, Înalta CurteConstituþionalã nu a declarat, pânã acum, niciodatã, un text delege ca fiind contrar articolului 2 al Constituþiei.

Funcþia moscheei acoperã toate sectoarele vieþii sociale ºi ar fi,adesea, greu sã faci distincþia, în practica islamului, între sferaprivatã ºi cea publicã. Cele 100000 de moschei din Egipt nu suntnumai lãcaºuri de cult, ci ºi spaþiul în care se desfãºoarã diferiteactivitãþi sociale: cursuri de informaticã, activitãþi pentru tineri,opere caritabile, dar ºi cursuri particulare ce compenseazã lipsurilesistemului de învãþãmânt public. Moscheea Mustafa Mahmud de laMohandesin, una din primele angrenate în vastele domenii aban-donate de serviciile de stat în anii 1970, asigurã îngrijirea pentru4500 de orfani ºi primeºte mai mult de 1200 de bolnavi pe lunã înspitalul sãu. Dar mai ales în domeniul educativ rolul moscheei ºi alislamului se manifestã pregnant. Prezenþa precoce a unui islamataºat activitãþilor zilnice ca ºi reprezentãrii globale a lumii, seexplicã atât prin componenta religioasã a sistemului ºcolar, mai alesîn sistemul public de instruire, care îi rezervã un sector distinct, câtºi prin lipsurile din învããmântul de stat. Chiar dacã kuttab-urile(cuvânt a cãrui rãdãcinã înseamnã „scriere”), adicã micile ºcoli încare se studiazã Coranul, constituite în sate ºi târguri la începutulsecolului al XX-lea, nu mai au monopolul ca instituþii de învãþã-mânt, totuºi ele rãmân vectori importanþi în Egipt pentru alfabeti-zarea populaþiei. În ciuda faptului cã numãrul lor s-a redusconsiderabil, ele sunt încã foarte prezente mai ales în regiunileavând ºi instituþii numite azharis – subordonate UniversitãþiiIslamice al-Azhar. În cadrul lor, dimineaþa se studiazã disciplinelelaice – aritmetica, limba arabã ºi gramatica –, iar dupã-amiaza, seface instrucþie religioasã. Între altele, starea sistemului naþional deeducaþie a fãcut ca mulþi egipteni sã recurgã la cursuri particularesau complementare pentru copiii lor, pe care numeroase moschei leoferã gratuit sau la un preþ scãzut.

149

Islamul: religie de stat

Pentru cã moscheea se aflã în centrul vieþii cotidiene ºideoarece religia este, în Egipt, nu numai expresia unei credinþe, ci ºiun mod de viaþã, instituþiile religioase sunt controlate, în parte, destat. De altfel, este vorba mai puþin, stricto sensu, de o încadrarepoliticã a religiei cât despre o adevãratã suprapunere, parþialã,legitimatã prin Constituþie, în condiþiile în care fiecare parte aansamblului social este legatã de alta. Dacã Ministerul Waqf are subtutelã marea majoritate a moscheilor din Egipt, portofoliile Edu-caþiei sau Afacerilor Sociale sunt, de fapt, rezervate oamenilorapropiaþi de autoritãþile religioase. În centrul acestui mecanisminstituþional se gãseºte moscheea al-Azhar, a cãrei universitate esterenumitã în întreaga lume musulmanã. Rectorul sãu reprezintã ceamai înaltã autoritate religioasã a islamului sunnit, ceea ce reprezintãun motiv de mândrie ºi o mizã politicã de rang înalt. Astfel, dupãreforma universitãþii islamice ordonate de Nasser în 1961, rectorulde la al-Azhar este numit de preºedintele republicii. Aceastã supra-punere parþialã a puterilor, ca ºi sensibilitatea politicã pe care oimplicã povara administrãrii prestigioasei universitãþi, face carectorul sã fie þinta extremiºtilor. La începutul anului 2004,declaraþia moderatã a rectorului de la al-Azhar, Mohammed SayyedTantaoui, pronunþatã în faþa ministrului de interne al Franþei,Nicolas Sarkozy, în legãturã cu legea francezã cu privire la inter-zicerea purtãrii vãlului în ºcoli, i-a adus critici puternice din parteasãptãmânalului egiptean al-Usbu. Publicaþia i-a cerut rectorului sãdemisioneze, apreciind cã „aceastã fatwa (aviz juridic), ca ºi altele,au determinat declinul rolului Universitãþii al-Azhar ca autoritatede referionþã pentru musulmani.

În realitate, forurile conducãtoare de la al-Azhar sunt ele înseledivizate în privinþa unor chestiuni sociale ºi de moralã carepreocupã societatea egipteanã. Academia de ªtiinþe Islamice, care aluat locul, în 1961, areopagului marilor ulemale, reprezintã bastio-nul conservatorilor în cadrul universitãþii, care a ajuns, în ultimii

150

ani, chiar sã interzicã mai multe cãrþi. Cu toate acestea, guvernulnu aplicã întotdeauna „recomandãrile” emise de Academia deªtiinþe Islamice a Universitãþii al-Azhar. Astfel, în 2003, lucrareaPorunci în dragostea femeilor, carte a lui Ahmad al-Shihawi, nu a fostinterzisã, cu toate cã al-Azhar o declarase necorespunzãtoare.Atunci, unde începe ºi unde se terminã puterea instituþiei al-Azharîn domeniu? În cadrul acestuia nu existã nici bazã legalã, nici odoctrinã clarã. În 1994, o curte de justiþie egipteanã a apreciat cãUniversitatea al-Azhar era singura autoritate cãreia MinisterulCulturii putea sã i se adreseze în probleme „referitoare la islam” –ceea ce putea sã acopere orice – ºi cã tot ea urma sã dea autorizaþiide difuzare pentru filme, cãrþi ºi casete cu subiecte religioase. Darnu este vorba decât despre un aviz emis de o curte ºi nu despre olege. În practicã, toate producþiile culturale sunt trecute prin sitãde instituþiile religioase, fie musulmane, fie copte.

Odatã cu radicalizarea unor grupãri islamiste în anii 1980,marcaþi de atentatele îndreptate împotriva turiºtilor, copþilor ºipoliþiºtilor, compromisul tacit existent în anii 1980 între putereaegipteanã ºi formaþiunile islamice nerecunoscute dar tolerate,precum Fraþii Musulmani, a fost rupt. Într-adevãr, în 1982, revistaFraþilor Musulmani, frãþie interzisã, a primit autorizaþia de publicare.Deschiderea scenei politice Fraþilor Musulmani via alegerile din1984 ºi 1987, a fost rezultatul unui pact implicit constând în a lepermite acestora sã ocupe domeniile pe care guvernul nu putea saunu vroia sã ºi le asume (de exemplu problemele sociale), darcombãtându-i cu putere pe islamiºtii mai radicali decât ei. Tendinþas-a inversat în anii 1990, când Fraþii Musulmani ºi radicalii dingruparea Gamaat Islamiya s-au aliat în lupta generalã împotrivaextremismului religios.

Începând din 1996, Ministerul Wafd a preluat sub tutela sacele 100000 de moschei din Egipt, dintre care unele deschiserecrutãrii tineretului, mai ales via cluburile afiliate, unde se puteaface sport ºi, cu deosebire, arte marþiale, activitate consideratãatunci ca îndoielnicã.

151

În 2002, o nouã serie de mãsuri a reglementat construireamoscheilor: depozit de garanþie de 50000 lire egiptene, suprafaþãminimã de 175 m2, interdicþia construirii a douã moschei la maipuþin de 500 de metri una faþã de alta... Aceste mãsuri, în aparenþãtehnice, vizau, în realitate, sã împiedice dezvoltarea micilor lãcaºuride cult incontrolabile la parterul imobilelor. Ceea ce statul egipteanconsiderã a fi o luptã contra fanatismului reprezintã, de fapt,controlul predicilor. Dacã imamul rãmâne, în teorie, liber sã-ºialeagã tema predicii, câteva au fost interzise iar altele au fãcutobiectul unor „recomandãri”. Supraveghetorii ministerului, în civil,în anumite moschei suspecte nu reprezintã o prezenþã rarã.

Practici religioase, între adaptare ºi inovaþie

Despre islamizarea Egiptului se vorbeºte mult, mai ales cã seobservã creºterea numãrului de femei purtãtoare de vãl ºi al celuide bãrbaþi purtãtori de barbã ºi de zbiba, adicã de rãni provocate dincauza frecãrii frunþii de covoraºul de rugãciune. Chiar dacã în 1980noul articol 2 al Constituþiei a fãcut din ºaria sursa principalã alegislaþiei ºi, în timpul Ramadanului, a fost interzisã vânzareaalcoolului pentru egipteni, chiar ºi pentru creºtini, iar consumareasa, proscrisã în cluburile de distracþii, þara prezintã încã un largspectru de practici religioase. Dacã islamizarea existã, miºcarea nuaratã totuºi, uniform: convieþuirea în locurile publice nu este câtuºide puþin pusã în cauzã, iar copþii îºi pot desfãºura activitatea,restricþii existând doar în privinþa codurilor de comportare însocietate ºi a semnelor exterioare referitoare la respectarea religiei.Se poate vorbi, mai mult decât despre islamizarea societãþiiegiptene, despre bigotism ºi despre conservatorism, ca ºi despre pre-siunea socialã, mai intensã astãzi decât cenzura din parteaautoritãþilor religioase. Dar aceastã restricþie nu împrumutã formesevere ºi convieþuieºte cu ceea ce politologul Patrick Haenninumeºte un „islam de piaþã”, în acelaºi timp riguros ºi modern.

152

153

Perspectiva preluãrii puterii temporale de conducãtoriispirituali islamiºti ºi catalogarea islamului ca utopie politicã suntastãzi, într-adevãr, puternic epuizate. În primul rând deoarece FraþiiMusulmani au plãtit pentru tentativa de cucerire a puterii. În acelaºitimp ºi pentru cã recurgerea la violenþã de cãtre o serie de grupãriislamiste, mai ales de cãtre Gamaat Islamiya în anii 1990, i-adiscreditat pe zeloºii ce doreau aplicarea riguroasã ºi imediatã aºariei. În acest context, au apãrut noi actori mai tineri ºi care nuurmeazã aceleaºi cursuri universitare obiºnuite unde merg autori-tãþile religioase. Întruchiparea acestui islam, în acelaºi timp strict ºimodern – care utilizeazã internetul, televiziunea, dialectul local maidegrabã decât limba literarã – este Amr Khaled, „predicatorullight”, aºa cum îl poreclesc detractorii sãi. El nu a absolvit Univer-sitatea al-Azhar ºi a „importat” pentru al sãu talk show televizat

Modernizare, diversificare ºi rentabilizare a predicilor islamiste

ªeicul Khaled al-Guindi, în vârstã de40 de ani, este un bãrbat bine: cos-tum la modã, barbã finã tãiatã scurt,alurã ademenitoare. El predicã într-unlimbaj simplu, cu succes ºi cu sponta-neitate, într-un mod care contrasteazãcu rigoarea limbajului clasic al ºeicilorde la al-Azhar, de neînþeles pentru ceimai mulþi, adesea suspectaþi cã nu arfi decât protavocea guvernului. Totuºi,dupã 20 de ani de predicã, Khaled al-Guindi a hotãrât sã demisioneze pen-tru o agitaþie ce i-ar fi pãtat onoarea:fiind vãzut ieºind dintr-o discotecã, els-a pronunþat pentru reîntoarcerea lapoligamie. Dupã aceea, s-a reconvertitîn chip fericit, susþinând cursuri via

satelit ºi prin telefonul islamic. Pentruunii „ºeicii shows”, a cãror principalã

figurã rãmâne Amr Khaled, întruchi-peazã o pervertire a transmiteriicuvântului divin, de care ei se înde-pãrteazã cu adevãrat în mod frecvent.Ultima modã în materie de predicãislamicã, este, într-adevãr, creºtereanumericã a predicatorilor specializaþi,în probleme de nutriþie, de familie saude sexualitate, ca ºi în teologie sau înprivinþa ºariei. Astfel, Abdel-BassetMohammad a devenit predicator înprobleme de dietã. ªeikh Ahmad al-Hifri, care nu este medic, recomandãtãmãduirea prin „aplicarea de ven-tuze”, iar Magda Amer, tânãrã predica-toare pentru burghezia cairotã, esteinteresatã de yoga (declaratã printr-ofatwa oficialã ca fiind activitate necon-formã cu islamul) ºi de reflexologie.Difuzate la început pe casete careanimau nopþile Ramadanului, acestepredici iau din ce în ce mai mult caleaInternetului.

154

metodele teleevangheliºtilor americani: spectacol, apropiere detelespectatori, voioºie, religie individualizatã ºi, la liberã alegere,accent pus pe pacea spiritualã interioarã, refuzarea academismului...Acest islam atrage, în mod special, o burghezie cairotã care sperãcã ar putea trãi în acord cu preceptele religioase, fãrã a abandonaconsumul mondializat, din moment ce regulile de urmat nu se opun,în final, modului de viaþã occidental decât în privinþa alcoolului ºisexualitãþii. Acest islam este rãspândit mai ales în aºa-numitele„saloane islamice” sau halaqat (cercuri). Reuniunile sãptãmânaleadunã, câteodatã, înalta societate femininã din Cairo în jurul uneipredicatoare, dupã modelul lui Suzie Mazhar, care a înþeles cã leatrãgea pe femeile ce nu ar fi ajuns niciodatã sã urmeze lecþii lamoschee.

În acest islam modernizat, însemnele religioase sunt rein-terpretate. Fularul, semn al „renaºterii islamului” în anii 1970, numai este purtat în special ca marcã a islamismului pur ºi nu se maivinde numai în faþa moscheilor, ci îl vezi expus ºi la prezentãrile ºiîn magazinele de modã, pãstrându-ºi, în continuare, ºi dimensiuneareligioasã. Nashid-ul, cântec religios moºtenit din sufism ºi readusîn atenþie de grupãrile islamiste în campusuri, la începutul anilor1970, se inspira din scrierile militanþilor închiºi pentru laude adusedjihadului sau intifadei. El se deschide astãzi cãtre alte teme ºi alteinstrumente, iar unele grupuri fac concurenþã muzicii pop egiptene,combinând romantismul cu entuziasmul patriotic pentru Palestinasau Irak. Cântãreþi precum Yusuf Islam, de cetãþenie britanicã,pentru care muzica pop este plasatã în serviciul lui Dumnezeu, dupãmodelul grupurilor de rap ºi de rock americane evangheliste, suntfoarte populari în Egipt.

Islamul burghez, mondializat ºi „light”, nu trebuie sã maschezedouã elemente. Pe de o parte, formele mai mult sau mai puþin persi-stente ale radicalizãrii, legate de „islamul deºertului”, wahhabismuladus din Arabia Sauditã, odatã cu reîntoarcerea muncitorilor egip-teni de acolo. Unii, dupã modelul scriitorului Gamal Ghitany,apreciazã chiar cã deschiderea Egiptului la acest islam reacþionar

155

Vãlul, la modã pentru toate

Creºterea numãrului de femei purtã-toare de vãl în Egipt este izbitoare ºiniqab-ul (mare vãl închis la culoare,acoperind corpul din cap pânã înpicioare), îmbrãcãmintea cerinþelorsalafiste, apar tot mai evidente înultimii ani. Vãlul intervine ca subiectde discuþie în mod constant: deexemplu, în 2004, televiziunea publicãegipteanã a declanºat scandal prininterzicerea apariþiei pe ecran a treiprezentatoare, dupã ce ele au începutsã poarte vãl.

În Coran, versetele care revin me-reu în discuþie în privinþa portuluivãlului sunt în numãr de douã: „O, pro-fetule! Spune soþiilor, fiicelor ºi fe-meilor credincioºilor sã se acopere cuvãl: pentru ele, acesta este cel maibun mod de a se face cunoscute ºi dea nu fi ofensate” (XXXIII, versetul 59 –sura Aliaþilor) ºi „Spune credincioase-lor sã nu-ºi arate podoabele, sã nu-ºidea jos vãlul de pe umeri” (XXIV,versetul 31 – sura Luminii). Precummajoritatea versetelor, ºi acestea potfi interpretate într-o manierã diferitã.Gamal al-Banna, fratele cel mic alîntemeietorului organizaþiei FraþilorMusulmani ºi autor al unei opere refe-ritoare la chestiunea vãlului, susþinecã respectivele versete nu cer musul-mancelor sã-ºi acopere pãrul, ci numaisã poarte îmbrãcãminte decentã. Uniimerg pânã la a afirma cã musulmanulcare îi impune unei femei sã poartevãlul nu îºi înþelege religia, cãci estezis în Coran: „Fãrã restricþie în religie”(II, versetul 256, sura Vacii).

Motivele pentru portul vãlului suntmultiple: recomandãrile venite de la

al-Azhar sau din partea unor pre-dicatori independenþi, constrângerilesociale în anumite meserii sau înanumite cartiere, „moda” unei bur-ghezii bigote, dar ºi autonomia,câteodatã foarte puternicã, a femeiipurtãtoare de vãl care, odatã „prote-jatã” de el, poate mai uºor sã seemancipeze din sfera familiei ºi sãacceadã la piaþa muncii sau în spaþiulpublic. Drept dovadã, vãlul se prezintãîn diferite forme ce pot fi considerateca un pluralism al vocilor într-o socie-tate unde dominaþia bãrbaþilor ºi ideo-logia privesc mai degrabã practicilesociale ºi economice decât pe celereligioase. Vãlul nu mai desemneazã oidentitate omogenã ºi nu mai con-stituie un semn univoc. Astfel, maga-zinul de lux Beyman a organizat, într-unluxos hotel din Cairo, o prezentare demodã pentru femei purtãtoare de vãl,care rivalizeazã în privinþa culorilor ºimanierelor originale cu purtarea fula-rului. Cele mai îndrãzneþe în aceastã„modã islamicã” sunt aºa-numitele„mohaggabate chic” (adicã „vãlurielegante”), acuzate, câteodatã, de aface joc dublu. Astfel, acestea permitascunderea pãrului pentru a scoate înevidenþã mai bine silueta. De ase-menea, se mai pot vedea la Cairo unfel de vãluri mai mici, în culori strã-lucitoare, asemãnãtoare cu un tip depantaloni mai strânºi pe corp, precumºi aºa-numitele tee-shirts, adicã un felde bluze mulate, cu mâneci scurte,care, suprapuse fiind într-un modanume, amintesc de moda europeanãde dezvãluire a buricului... fãrã sã îlarate.

este mai periculoasã pentru þarã decât orice putere strãinã. Pe dealtã parte, menþinerea formelor populare, adaptate la vechiletradiþii, dar reinterpretate.

Confrerii sufite, muled ºi practici religioase populare

Sufismul, tasawwuf în limba arabã, este o miºcare misticã aislamului, care s-a rãspândit din Persia, mai ales între secolele al IX-lea ºi al XII-lea. Sufismul a contribuit în special la creaþia artisticã,mai ales în materie de poezie, câtece ºi dansuri, tot atâtea „cãi”(„confrerie” se spune în arabã tariqa, acest cuvânt însemnând„drum” sau „cale”) care permit apropierea de Dumnezeu. Derviºiicare se învârt ameþitor, cunoscuþi în Europa, sunt adepþii unorforme de sufism dezvoltate în Siria, Turcia ºi Iran. În Egipt,cãlãtorul îi va întâlni pe vapoare ºi în hotelurile pentru turiºti.Practica nu are nimic foarte egiptean, chiar dacã ministrul Culturii,pentru plãcerea turiºtilor, folcloriºtilor ºi egiptenilor, a întemeiat,acum mai bine de zece ani, o trupã de derviºi ºi de muzicanþi pecare poþi sã-i admiri la Palatul Ghuriya din oraºul vechi la Cairo.Dacã spectacolul în sine nu are autenticitatea doritã, în schimb,muzicanþii, care dau un adevãrat regal, nu te lasã sã te plictiseºti.

Egiptul numãrã cincizeci de confrerii sufite recunoscute oficialde guvern, protejate de o lege specialã, care face referiri la membriilor ºi la administrarea bunurilor acestora. Unele sunt foarte vechi,fiind întemeiate pe baza învãþãturilor unui important personaj alistoriei islamului ºi au avut adesea un mare rol în rãspândireasufismului în anumite regiuni, chiar ºi dincolo de graniþele þãrii.Chiar dacã autoritãþile religioase ortodoxe islamice au consideratîntotdeauna conferiile ca fiind suspecte, acestea structureazã ºicontroleazã pe larg societatea egipteanã, mai ales în mediul rural.

În timpul muled-urilor (sãrbãtori populare), confreriile sufitedin Egipt se reunesc ºi adunã milioane de oameni, dupã un calendar

156

de festivitãþi care începe cu cea mai importantã dintre acestea,muled al-nabi, sãrbãtoarea naºterii profetului. Toate confreriiledefileazã în cartierul al-Azhar, într-o procesiune, zaffa, plinã deculoare, unde oamenii scandeazã numele profetului în ritmulbãtãilor de tamburine, în urma khalif-ului, ºef spiritual al confrerieicare, pânã nu demult, defila maistuos pe un cal pur-sânge arab. Înaceastã zi se mãnâncã dulciuri realizate în formã de figurine rozaliiºi lukum (o prãjiturã întâlnitã în Orient, fãcutã dintr-un aluat dulcearomat).

Egiptul ºi capitala sa pot fi strãbãtute de la un muled la altul, înafara cãrãrilor bãtãtorite. La Cairo, cel al lui Sayda Zaynab este celmai cunoscut, mai ales pentru noaptea cea mare, care încheiefestivitãþile. Timp de o sãptãmânã, în corturile confreriilor sedesfãºoarã zikr, învârtiri ameþitoare ºi euforizante ale zecilor detrupuri aliniate cu zecile, în ritmul cântecelor pentru glorificareaprofetului. Atunci sunt instalate taberele provizorii ale oamenilorsosiþi din întregul Egipt, manejurile colorate, venite parcã din alttimp, poligonurile de tir cu carabina, se organizeazã numere de circale femeii cu barbã, ale dresorului de ºerpi, ale înghiþitorului desãbii. Sãrbãtoarea lui Hussein, martir al islamului ºiit, adunã mii demusulmani ismaeliþi, sosiþi mai ales din Pakistan ºi recunoscuþidatoritã costumele lor tradiþionale. În Oraºul morþilor sunt înmor-mântaþi numeroºi sfinþi musulmani iar vizitarea morminteloracestora de muled constituie un motiv de consideraþie ºi ocazie deplimbare prin întinsul cimitir fatimid.

O personalitate care se sãrbãtoreºte de muled nu este obli-gatoriu întemeietoare a unei tariqa, ci poate fi cât se poate decontemporan. Muled-urile se organizeazã periodic, însã multe suntciudate: fostul ministru al Agriculturii, încã în viaþã, ºi-a construitun mausoleu în Deºertul Fayum ºi în fiecare an este celebrat muled-ulsãu! Fiecare oraº ºi sat din Egipt are sfântul sãu local. Acesta poatefi un personaj important al istoriei islamului, precum Sayd al-Badawyla Tanta, întemeietor al puternicei confrerii de la Ahmadyya, sauAbu Hajjaj la Luxor, fondator al oraºului, a cãrui procesiune

157

seamãnã izbitor cu cele ale sãrbãtorilor consacrate zeului Amon dinAntichitate. Dar cel sãrbãtorit poate fi ºi un om din popor, cãruiabaraka (mila lui Dumnezeu) i-a dat puteri extraordinare. Aceºti oa-meni, în general foarte sãraci, sunt, cel mai adesea, pãstrãtorii unorinterpretãri puþin ortodoxe în islam. Astfel, ºeicul Abu Gumsan(mort în anii 1980 ºi al cãrui muled este celebrat, în special,toamna), din satul Gurna, la vest de Luxor, se bucura de aprecierideosebite pentru puterile sale de înlãturare a sterilitãþii la femei ºipentru frazele spuse în mod direct ºi care nu respectau regulile.

Autoritãþile de la al-Azhar, ca ºi organizaþiile islamice, nusimpatizeazã câtuºi de puþin cu acest islam al poporului ºi prinpopor, ce ameninþa sã le scape de sub control ºi la care nu se alãturãdecât în privinþa principiilor generale avute în vedere pentru a leimpune. Sfinþii musulmani pot sã fie cinstiþi, de asemenea, ºi decopþi, cu propriile lor muled-uri, la care asistã ºi musulmanii. Muled-urile sunt legãturi esenþiale, în care existã schimburi intercomu-nitare, mai ales în sudul Egiptului, unde creºtinii ºi musulmanii îºicomemoreazã împreunã sfinþii respectivi. Aceste evenimenteamintesc faptul cã Egiptul reprezintã încã un pãmânt unde con-vieþuirea rãmâne încã posibilã, chiar dacã radicalii de toate tipuriledoresc sã aþâþe focul pe jãraticul animozitãþii interconfesionale.

Copþi ºi minoritãþi religioase în Egipt

Creºtinii din Egipt au numeroase motive sã fie mândri deistoria lor. Dupã Evanghelia lui Matei, Sfânta Familie s-a refugiat înEgipt, pentru a scãpa de furia lui Irod, iar astãzi se pot vizita anu-mite locuri renumite ale trecerii ei prin aceastã þarã. Unul dintre eleeste Biserica Sfântul Serghie, de la Cairo, locul unde Sfânta Familiea stat o vreme, sau la „Muntele Mâinii”, de la Jebal al-Teir, undePruncul a fãcut un miracol, oprind din rostogolire un bloc de piatrãpe care s-a întipãrit urma mâinii Sale.

158

159

Primele mãrturii despre existenþa creºtinismului în Egiptdateazã din secolul al II-lea. Rãspândirea noii religii a fost corolaruldezvoltãrii unei limbi specifice, cea coptã, la a cãrei scriere seutilizeazã alfabetul grecesc dar care cuprinde ºi semne hieroglifice.De altfel, concordanþele dintre alfabetul grecesc ºi hieroglife, de pepiatra de la Rosette, i-au permis lui Champollion sã descifreze limbavechilor egipteni. Pe aceastã bazã, copþii din Egipt se considerãpãstrãtorii acelei vechi moºteniri, într-o filiaþie exprimatã mai cuseamã printr-o limbã aparte, astãzi cu întrebuinþare esenþialmenteliturgicã.

Cuvântul copt este derivat din limba greacã, format pe bazaunui termen faraonic desemnând sanctuarul de la Memfis. Pentruarabii musulmani, termenul qubti îi desemneazã pe toþi creºtinii dinEgipt. Copþii au propria lor patriarhie, dupã Conciliul de la

Religia Egiptului antic:panteon ºi supravieþuiri

Se spune cã acele curmale gãsite întemplele de la Dendara ºi de laKarnak au virtuþi afrodisiace ºi cãvindecã impotenþa sexualã. La Karnak,uriaºul scarabeu de la intrarea situluiapei sacre este celebrat pentru astimula fertilitatea ºi se povesteºte cãfemeile din sat continuã sã vinãnoaptea în acele locuri. Aºadar, nutrebuie sã te mire sã vezi cã turiºtii seînvârt de ºapte ori în jurul scarabeuluisacru sau cã anumite persoane selungesc în sala coloanelor din templulde la Karnak, purtând lungi cãmãºialbe, mici glugi, psalmodiind într-unlimbaj ezotreric.

Legendele încã îi mai inspirã multpe misticii contemporani. Mult timp,un ghid din cartierul Piramidelor, care

de atunci a fãcut avere, putea des-chide camera sarcofagului noaptea, înschimbul câtorva mii de dolari, pentrugrupurile de adoratori ai lui Amon ºi aialtor zei antici. În afarã de folclorul depiaþã destinat turiºtilor în cãutare deaventuri mistice, influenþa Egiptuluiantic se menþine în practicile cât sepoate de contemporane, în care viaþaºi moartea, anticul ºi modernul seamestecã. Nu poate fi mai bine ilus-tratã aceastã proprietate a locurilordecât prin exemplul templului de laLuxor: în incinta anticã, se gãseºteridicatã pe fondaþiile unei biserici,moscheea sfântului întemeietor aloraºului, Abu Hajjaj, care potrivitlegendei s-a opus puternic faraonului.Zaffa muled-ului, a cãrui barcã de auraminteºte în mod incontestabil de ceaanticã a lui Amon, urmeazã caleaprocesiunii, aºa cum se poate admiraîn scenele gravate pe pereþii templului.

Chalcedon ºi dupã disputa monofizitã care, în anul 451, a marcatsepararea Bisericilor din Orient.

Copþii reprezintã astãzi, potrivit datelor oficiale, în jur de 6%din populaþia egipteanã, o cifrã pe care unii o contestã, cei pro-veniþi din comunitãþile expatriate susþinând cã aceºtia ar puteareprezenta aproape 15%. Muhammad Haykal, intelectual eminent,amintea cu vehemenþã, cu ocazia unui colocviu referitor laminoritãþile din lumea arabã, între care erau socotiþi ºi copþii, cãaceºtia „nu sunt o minoritate, ci o componentã de nedespãrþit aîntregului bloc uman ºi de civilizaþie ce îl constituie poporulegiptean”. Dupã promulgarea Constituþiei din anul 1923 ºi dupãrefuzul explicit al consiliului copþilor de a beneficia de o cotã dinlocurile din parlament ori de a înfiinþa un partid propriu, problemacetãþeniei egiptene, acordatã atât musulmanilor cât ºi copþilor,pãrea definitiv rezolvatã. Nu îºi înscrisese Partidul Wafd pe siglãbiserica ºi moscheea, într-o viziune unitarã a Egiptului indepen-dent? Miniºtri ºi prim-miniºtri de origine coptã au fãcut parte dinguvern înainte de revoluþie, iar consensul pãrea sã se menþinã, înciuda câtorva scrâºniri din dinþi faþã de discriminarea suferitã înîncercarea de a ajunge în posturi de rãspundere de-a lugul regimu-rilor succesive ale Egiptului independent, ºi mai ales dupã exilulpatriarhului Shenuda al III-lea, pãrinte al reînnoirii politice copte,care l-a înfruntat pe Sadat. În fine, puternica prezenþã a copþilor înafacerile economice ale þãrii par sã compenseze tãcerea lor politicã.

Totuºi, din anii 1990 ºi dupã înmulþirea conflictelor intercon-fesionale, mai ales a atacurilor organizaþiei Gamaat Islamiya împo-triva bisericilor ºi instituþiilor copte din sudul þãrii, fisura modeluluiunitar naþional nu a încetat sã se adânceascã, ridicând într-o ma-nierã spinoasã ceea ce este convenit a fi numitã, de acum înainte,„problema coptã” ºi punând în pericol ºi sacrosancta unitatenaþionalã. Desigur, Shenuda al III-lea i-a chemat pe copþi sã-lvoteze pe Mubarak la alegerile prezidenþiale din septembrie 2005.La rândul sãu, preºedintele egiptean a decretat, în 2004, ca sãr-bãtoarea de Crãciun a copþilor (7 ianuarie) sã fie, de atunci,

160

sãrbãtoare naþionalã. În 2005, el a autorizat reconstruirea bisericilordistruse ºi renovarea vechilor edificii, apoi ºi-a dat acordul pentrucrearea a douã canale de televiziune prin satelit copte. Numai cã îndecembrie 2004, o femeie coptã a fost „ridicatã” ºi „ forþatã” sã seconverteascã la islam, potrivit versiunii oficiale. Manifestaþia orga-nizatã pentru reîntoarcerea în sânul comunitãþii a degenerat înconfruntãri cu poliþia, care a arestat mai multe persoane. Afacereaa fãcut mare vâlvã, iar Shenuda al III-lea s-a retras la MãnãstireaWady Natrun, în semn de protest, ºi a cerut eliberarea celor arestaþi,sfârºind prin a o obþine. Mai puþin frecvente, problemele de conver-tire repun, de fiecare datã, problema echilibrului intercomunitar. Pe de altã parte, victoria relativã a Fraþilor Musulmani în alegerilelegislative din 2005 a determinat numeroase reacþii ale copþilor. Aºa a fãcut Milad Hanna, un intelectual egiptean renumit, careameninþa atunci cã-ºi „ face valizele” dacã Fraþii ajung la putere. LaAlexandria, în octombrie 2005, în plinã campanie electoralã,ciocnirile între cele douã tabere au pornit de la difuzarea unui DVDcu o piesã de teatru al cãrei subiect se referea la deziluzia unui tânãrde confesiune coptã convertit la islam, care a descoperit „violenþa”,„contradicþiile” ºi „minciunile musulmanilor”. Manifestanþii aucerut scuze din partea patriarhului Shenuda al III-lea, care a refuzatsã le acorde, iar rãzmeriþa s-a soldat cu trei morþi ºi 80 de rãniþi. Însfârºit, dacã extremiºtii au un mare interes sã aþâþe vechile animo-zitãþi interconfesionale, influenþa crescândã a copþilor expatriaþi,mai ales în Statele Unite (un raport despre situaþia copþilor emo-þionase Congresul american, care ameninþase atunci sã îngheþeajutoarele pentru dezvoltare acordate Egiptului), constituie unfactor de destabilizare, atât în sânul comunitãþii copte egiptene, câtºi în relaþiile cu puterea ºi cu musulmanii în general.

Egiptul numãrã, de asemenea, o micã comunitate armeanã, deaproximativ 10000 de oameni, care trãiesc la Alexandria ºi Cairo.Ea are biserici proprii, patriarhat, situat pe strada Ramses, ºcoliproprii, cluburi de distracþii, instituþii ºi o publicaþie, Arey. Prezenþaarmenilor în Egipt dateazã din epoca Fatimizilor, dar mai ales din

161

secolul al XIX-lea, în urma persecuþiilor suferite în Imperiulotoman, ceea ce a fãcut ca migraþia cãtre Egipt sã fie mai impor-tantã numeric. Relativ bine integratã în societatea egipteanã aepocii, pãstrându-ºi identitatea ºi limba, comunitatea armeanã a datnaþiunii egiptene un prim-ministru, Nubar Paºa, ºi a contribuit pelarg la evoluþia vieþii politice ºi economice a þãrii de-a lungul ulti-melor douã secole. Prezenþi în orfevrãrie ºi croitorie, armenii au fostºi pionierii comerþului cu tutun ºi ai artelor. Astfel, Arman ºi VanLeo au introdus fotografia în Egipt; Nubar, Hampar ºi Berberian auzãmislit generaþii de tipografi.

Numãrând 80000 de oameni la începutul secolului trecut,comunitatea evreiascã din Egipt avea dupã Al Doilea RãzboiMondial mai mult de 20000. Astãzi mai are doar 200. Unii, foarteactivi în politicã, au participat la luptele independentiste ºi la înte-meierea Partidului Comunist Egiptean. Mulþi au însufleþit viaþaculturalã ºi artisticã, mai ales în cinema. Începând din 1948, con-flictul israeliano-arab ºi naþionalismul exacerbat au pus în chestiuneprezenþa secularã a evreilor în aceastã þarã. Cei mai mulþi au fostnevoiþi sã-ºi facã bagajele dupã revoluþia din 1952. Cei care aurãmas, adesea din convingere naþionalistã, dupã modelul lui YusefDarwish, dispãrut în 2006, au cunoscut închisorile din vremea luiNasser. Astãzi, sinagoga nu mai primeºte deloc vizitatori, iar vechiulcartier evreiesc situat în apropiere de Ezzbekkya a mai pãstrat doarnumele harat al-yahud, „Strada evreilor”.

162

163

99

MMoorraavvuurrii,, ttrruupp ººii sseexxuuaalliittaattee

Primele douã întrebãri pe care le veþi pune egiptenilor vor fi,în ordine: sunteþi cãsãtorit? Apoi: aveþi copii? Familia, adeseanumeroasã (media naþionalã este de 3,3 copii la o femeie),

este într-adevãr pivotul vieþii sociale ºi întruchipeazã un ideal deviaþã. O serie de evoluþii recente îºi aduc contribuþia la fisurareaunui model fãcut rigid de cutume ºi de fiqh, jurisprudenþa musul-manã întemeiatã pe Coran ºi Sunna, ºi prezentat la cursurile deistorie de ulemale. Dreptul egiptean este întemeiat pe ºaria, mai alesîn privinþa familiei, un domeniu rezervat (ºi un drept incontestabil)pentru conservatorii religioºi.

Nunta se situeazã, în acelaºi timp, în centrul vieþii sociale ºi îninima modelului familial al egiptenilor. La þarã, nu sunt rare cazurileîn care ceremoniile se desfãºoarã pe durata unei sãptãmâni.Semnarea contractului de cãsãtorie (katb al-kitab) în prezenþamazun-ului (judecãtor islamic) pecetluieºte în mod oficial uniuneaa douã persoane ºi se face, în general, într-un cerc restrâns depersoane. Nunta este o sãrbãtoare în doi timpi, care se desfãºoarãde regulã pe durata a douã – trei zile. Momentele principale suntcele numite henna ºi farah (adesea miercurea ºi joia). În ziua dehenna, fiecare dintre soþi organizeazã o petrecere în familia sa. Ei sepregãtesc pentru marea searã, împreunã cu invitaþii. Aceasta estemai mult sãrbãtoarea miresei, ce se pregãteºte sã pãrãseascã familia

în care a crescut. În ziua de farah (a sãrbãtorii), tânãra soþie ajungeîn noua ei casã, petrecerea se aflã în toi, apoi tinerii cãsãtoriþi seretrag în apartamentul lor pentru a pecetlui definitiv uniunea dintreei, în timp ce invitaþii continuã sãrbãtoarea. La þarã, chiar ºi astãzi,batista albã pãtatã cu sângele tinerei (presupusã fecioarã, în cazcontrar femeile îºi iau mãsuri) este arãtatã de la fereastra camereimirilor, cu þipãturi emise de femei. A doua zi, dimineaþa, se desfã-ºoarã sabahiya, care încheie ceremonia de nuntã: invitaþii vin sãsãrbãtoreascã la locuinþa soþilor ºi li se oferã mâncare.

Dacã proaspãtul mire întâmpinã oarece dificultãþi în a-ºi onoraîndatoririle de soþ faþã de frumoasa lui aleasã, onoarea familiei estepusã în joc de-a lungul câtorva zile. Se cere atunci unei femei sãverifice dacã tânãra fatã este încã fecioarã. Practicã dintr-un alttimp, care tinde sã disparã dar care aratã în ce mãsurã constrân-gerile sunt importante ºi cât de mult pãstreazã Egiptul la tot pasulputernice tabuuri (precum cele referitoare la impotenþã sau la edu-caþia sexualã a tineretului înainte de cãsãtorie).

În înalta societate egipteanã, cãsãtoria reprezintã o afacereeconomicã, permiþând atât afiºarea bogãþiei, cât ºi a sferelor deinfluenþã ale familiilor mirilor. În aceste cazuri, nunþile sunt orga-nizate în marile hoteluri internaþionale ale capitalei sau în staþiunilebalneare la modã, ceea ce îl uluieºte, câteodatã, pe turist, joi seara,atunci când hotelul unde stã este ocupat de femei îmbrãcateelegant, iar muzica izbucneºte de peste tot. Însã dimensiuneaeconomicã ºi socialã a cãsãtoriei existã la toate nivelurile societãþii,fiind formalizatã prin caietul de nuqta (micile donaþii). Tot ceea cedau invitaþii la nuntã în bani sau cadouri este strict consemnat.Aceasta reprezintã însã un fel de împrumut pe termen nedeter-minat, cãci familia mirelui sau cea a miresei trebuie sã doneze, înschimb, o sumã sau un bun cel puþin egal cu ceea ce a primit, laviitoarea nuntã a familiei invitate... Obiceiul demonstreazã cum seconstruiesc legãturile de solidaritate între familii, oamenii îna-poindu-ºi unii altora obligaþiile. Nuqta se transmite copiilor, carevor deveni, la maturitate, la rândul lor, datornici ºi creditori...

164

165

Rotiþã importantã în cadrul angrenajului organizãrii sociale,scopul principal al cãsãtoriei rãmâne naºterea de copii, motivulextremei bucurii manifestate de egipteni la toate ceremoniile. Unadintre cele mai îndrãgite sãrbãtori este cea numitã Subu (denumirederivatã din cifra 7), þinutã atât de creºtini cât ºi de musulmani în aºaptea zi de la naºterea copilului: cântãri pentru copii, lumânãri,dulciuri (între care delicioase boabe de nãut îndulcite) ºi ritualuride alungare a sorþii nefaste, iar ºapte lucruri (orez, linte ºi altele)sunt date pentru îndepãrtarea spiritelor rele. Cea mai în vârstãdintre membrele familiei pune atunci copilul într-o pânzã de dan-telã, dupã ce o azvârle în aer de ºapte ori. Mama este cea care trecede ºapte ori pe deasupra un cuþit, pentru alungarea spiritelor rele.De fiecare datã, cea mai în vârstã, lovind puternic cu o barã dinbronz în pãmânt, dã un sfat copilului, precum „sã-þi asculþi mama,sã nu îl asculþi pe tatã!”, pe care toatã lumea îl repetã în cor.

Celibatul este considerat în Egipt un eºec social. El este legatde economia mariajului, din câte se pare: bãrbatul trebuie sã aibã olocuinþã, o mare parte a mobilei ºi aºa-numita chabka, adicã niºtebijuterii de aur, pe care le oferã logodnicei reprezentând un fel defond de ajutor pentru soþie, mai ales la þarã, unde ea nu are, îngeneral, un cont în bancã. Mariajul este o investiþie grea pentrucele douã familii ºi se realizeazã în urma unei perioade de ani întregide economii. O cãsãtorie obiºnuitã în mediul urban poate ajunge lacosturi de pânã la 10000 de euro.

Modelul familial ºi social egiptean rãmâne întemeiat pe unmariaj puternic. Fiecare om are, într-adevãr, datoria sã se cãsãto-reascã, fiindcã orice act sexual în afara mariajului – zina – este unpãcat de moarte. Dacã fecioria tinerei fete are o importanþã capitalãla musulmani, ea este consideratã astfel ºi de cãtre creºtini. Mariajulcvasigeneral implicã instituþii ºi practici sociale susceptibile sãreducã hazardul. Endogamia, pânã la un punct de înrudire dupãtatã mai mult sau mai puþin îndepãrtat, reduce – pentru a repluaexpresia demografului Philippe Fargues – „rolul hazardului, alpeþitorului nedorit, înlocuind o regulã socialã (luarea în cãsãtorie a

veriºoarei din partea tatãlui) cu un proces întâmplãtor (întâlnireasufletului pereche)”. Acest sistem matrimonial se regãseºte atât lamusulmani, cât ºi la creºtini, din moment ce zestrea ºi endogamia

166

Cãsãtoriile clandestine

În tradiþia islamului ºiit existã zawaj

mutaa, o cãsãtorie temporarã, al cãreitermen este fixat dinainte. Cu toate cãortodoxia sunnitã a declarat-o totalîmpotriva legii, ºi-a fãcut apariþia înEgipt mai ales din cauza bogaþilorvilegiaturiºti din Golf. Ei îºi aranjeazã,cu preþul câtorva dolari, un astfel de„angajament” cu tinere fete, pe operioadã de câteva sãptãmâni, maibine zis de câteva ore, în cadrul uneiprostituþii deghizate, ce le dã posibili-tatea sã evite poliþia de moravuri. Darcel mai frecvent tip de cãsãtoriicladestine în Egipt este cel denumiturfi. Deºi neînregistrat legal ºi rãmasascuns în familie, nu este, oficial,împotriva recomandãrilor din Coran,din moment ce are consimþãmântulliber exprimat al soþilor ºi semnãturaunui angajament, cel mai adesea înfaþa unor martori discreþi. Urfi fusesefolositã în timpul rãzboaielor arabo-israeliene pentru a permite vãduvelorsoldaþilor sã se recãsãtoreascã fãrã apierde dreptul de pensie de pe urmadefunctului. Astãzi este rãspândit încampusurile universitare din Egipt,fiind practicat de numeroºi studenþifoarte sãraci ca sã-ºi permitã o cãsã-torie adevãratã. Acest act simplu, pecare soþii îl semneazã declarându-seuniþi în faþa lui Allah ºi a profetuluisãu, constituie unul dintre puþinelemijloace care permit o viaþã amoroasãînainte de 35 de ani, când condiþiile

socio-economice fac imposibile cum-pãrarea unui apartament, organizareaceremoniei de nuntã costisitoare ºilivrarea zestrei necesare organizãriicãsãtoriei oficiale. Totul se complicã încazul în care contractul urfi a fost ruptdacã unul dintre soþi este promis defamilie altcuiva, dacã aleasa îºi pier-duse virginitatea sau dacã a rãmasînsãrcinatã. Contractul nu dã, de altfel,niciun drept femeilor ºi nici copiilornãscuþi dintr-o astfel de uniune,eliberarea unui certificat de naºterefiind condiþionatã de recunoaºtereapaternitãþii în cadrul unui mariajoficial. Acest sistem profund inegal ºidiscriminatoriu pentru femei a fost,totuºi, fisurat de Hind al-Hinawy, otânãrã care a avut curajul sã înfruntepublic unul dintre tabuurile cele maiputernice ale societãþii egiptene. Crea-toare de modã, provenitã din cadrulburgheziei intelectuale cairote, ea aajuns, în 2006, în urma unei lungiproceduri juridice ºi a unor dezbaterifurtunoase în presã – care au agitatîntreaga lume arabã – sã obþinã recu-noaºterea fiicei sale, nãscute dintr-ocãsãtorie de tip urfi cu fiul unuicunoscut actor egiptean. Dincolo depolemica referitoare la mariajul de tipurfi, cazul a fãcut sã aparã problemacrucialã a existenþei juridice a copiilornerecunoscuþi de tatãl lor ºi/saunãscuþi dintr-o uniune non-oficialã. Eaconstituie, de acum încolo, jurispru-denþã pentru cele 20000 de procesede paternitate pe care le cunoaºteEgiptul în fiecare an.

constituie o logicã coerentã în perspectiva unei acumulãri a bogã-þiei ºi a transmiterii bunurilor familiale, mai ales a pãmânturilor.Preferinþa acordatã legãturilor de sânge continuã sã existe, aºadar,în Egiptul contemporan, chiar dacã ridicarea nivelului de studii,urbanizarea ºi mobilitatea crescândã a populaþiei face sã se reducãacest tip de cãsãtorie.

Poligamia – cãreia islamul îi fixeazã limite: nu mai mult depatru soþii ºi numai dacã primele o acceptã pe una nouã ºi doardacã bãrbatul se obligã sã satisfacã nevoile fiecãreia dintre ele într-omanierã echitabilã – a scãzut odatã cu instrucþia ºcolarã, însã nuuniform. Sinuozitãþile curbei descreºterii poligamiei au câteodatãcauze uluitoare. Diminuarea poligamiei, în mod constant la mijloculsecolului al XX-lea, s-a atenuat în anii 1980, odatã cu reîntoarcereaemigranþilor din Golf, care aduceau cu ei modele matrimonialepoligame ºi mijloace financiare care le permiteau noi mariaje.Cãsãtoriile poligame, care rãmân minoritare, nu sunt, totuºi, atâtde simplu de corelat cu statutul social al bãrbaþilor, din moment cenu depãºesc 10% la scara societãþii, de la cadrele superioare ºi pânãla profesiuni obiºnuite.

Acest model familial încã încremenit a cunoscut fisuri, dar elenu corespund acuzaþiei, lansate de conservatorii de toate tipurile, aunei disoluþii a tradiþiei din cauza loviturii de baros cauzate demondializarea moravurilor ºi culturii dominate de Occident. Con-cubinajul ºi uniunea liberã, astãzi majoritare în Occident, suntmoduri de viaþã necunoscute în Egipt – ar fi imposibil pentru uncuplu de egipteni necãsãtoriþi sã împartã aceeaºi camerã de hotelsau un apartament, însã mariajul de tip urfi este o formã de ocolirea cãsãtoriei ºi se aseamãnã, într-o anumitã mãsurã, concubinajului,interzis de legea egipteanã.

Relaþiile în afara cãsãtoriei ºi micile aranjamente pentru ma-riaje temporare – care existã în tradiþia ºiitã, dar au fost întot-deauna condamnate în islamul sunnit – se explicã, în primul rând,printr-un factor endogen în societatea egipteanã: creºterea constantãa vârstei de cãsãtorie, din cauza dificultãþilor socio-economice ce

167

nu permit construirea de noi gospodãrii, obligându-i pe egipteni sãrecurgã la strategii sexuale ºi amoroase ocolitoare.

Progrese timide în privinþa drepturilor femeilor

Pânã nu demult, femeile egiptene care aveau copii cu strãini –mai ales cele atrase de bogaþii cetãþeni din Golf, sosiþi la Cairo sãfacã ceea ce le era interzis în þara lor – nu puteau sã transmitãnaþionalitatea egipteanã copiilor. Dreptul de sânge se aplicaexclusiv în linie paternã. În jur de 800000 de copii se gãseau atuncifãrã statut social, fãrã paºaport, fãrã posibilitatea de a fi primiþi înreþeaua învãþãmântului de stat ºi în instituþiile publice de îngrijire.O lege din 2004, permiþând femeilor sã transmitã ele înselenaþionalitatea egipteanã, sancþioneazã fãrâmiþarea modelului pa-triarhal, nevoit sã batã în retragere datoritã unor figuri emblematiceale feminismului egiptean, precum Hoda Sharawy, care ºi-a scosvãlul în anii 1930, ori, în zilele de astãzi, Nawal Saadawy ºi foartetânãra Hind al-Hinawy.

Fãrâmiþarea este, în primul rând, vizibilã ºi în privinþa dezvol-tãrii dreptului de recurgere la divorþ. Marele succes cinematrografical anului 2002, în Egipt, a fost Soþul concediat. Filmul are ca subiectnecazurile provocate de un soþ al cãrui neajuns, de nesuportat desoþia sa, era cel de a sforãi. Graþie unui avocat ingenios, soaþa aînceput o procedurã juridicã pentru a-l pedepsi pe zgomotosul soþºi a ajuns sã obþinã divorþul, pe baza khuli, o nouã dispoziþie juridicãintrodusã în lege cu doi ani mai înainte. Khul este un cuvântînseamnând „destituire” ºi stabileºte, într-adevãr, pentru femeiedreptul de a iniþia o procedurã de divorþ în faþa unui tribunal fãrãconsimþãmântul soþului ºi fãrã a avea motiv, dacã ea renunþã laavantajele materiale de care dispune. Divorþul nu devine real dinacel moment, deoarece judecãtorul propune o împãcare între pãrþiºi o obligã pe petentã la trei luni de aºteptare. La expirarea acestuitermen, în caz de eºec ºi dacã cei doi soþi au copii, se încearcã o a

168

169

doua împãcare, dupã discuþia cu un membru al familiei ales defiecare soþ. Dacã nici acesta nu reuºeºte, judecãtorul sfârºeºte prin apronunþa divorþul. Dispoziþia se înscrie în cadrul unei reforme maigenerale a legii cu privire la statutul social, din februarie 2000, careîl obligã astfel pe bãrbat sã pronunþe formula de divorþ în faþa unuijudecãtor sau a unui cleric, autorizat sã-l înregistreze.

Între þãrile arabe, Egiptul a fost una dintre primele care, în anii1920, a reglementat juridic mariajul, pentru a proteja, parþial,condiþia femeilor vizând modalitãþile de divorþ, pensia alimentarãdatoratã de soþ ºi pãstrarea copiilor. Evoluþiile au fost, în conti-nuare, timide pânã la adoptarea legii din anul 1979, cu privire lastatutul personal, cunoscutã sub numele de Legea Jinah al-Sadat,dupã numele soþiei preºedintelui de atunci al þãrii, iniþiatoarea ei.

Legea impunea, în primul rând, un contract scris, obligatoriuînregistrat de un mazun, notar însãrcinat cu problemele de cãsãtorieºi de divorþ, ºi se adapta situaþiei create de emigrarea a numeroºiegipteni în þãrile din Golf, în anii 1970, renunþându-se, de exemplu,la prevederea de abandonare a domiciliului conjugal pentru soþie încazul în care se gãsea în imposibilitatea de a-ºi însoþi bãrbatulemigrat. Aplicarea legii a fost blocatã în prevederile ei de bazã prindecizia Înaltei Curþi Constituþionale, în 1985, acþionând pe calejuridicã un compromis insuficient argumentat, potrivit cãruiajudecãtorul avea, în ultimã instanþã, puterea discreþionarã de adecide (cunoscut fiind faptul cã, în Egipt, corpul juridic este domi-nat de conservatori). Aceasta a durat pânã la revizuirea legii statu-tului personal, la începutul anului 2000.

Importantele evoluþii legislative în favoarea femeilor nu pri-vesc numai domeniul cãsãtoriei, din moment ce fiqh-ul – dreptulreligios ce condiþioneazã exercitarea unei activitãþi profesionale decãtre o femeie – a cunoscut, de asemenea, o îmbunãtãþire continuã,dar cu o autorizare din partea tutorelui legal – tatã sau soþ.

Întreruperea voluntarã a sarcinii rãmâne ilegalã în Egipt, darmedicii dispun de o marjã de manevrã pentru interpretarea celordouã principii ale islamului în aceastã privinþã. Primul autorizeazã

avortul dacã sarcina pune în pericol sãnãtatea mamei iar al doileastipuleazã cã numai din a treia lunã de sarcinã fãtul primeºte suflet.Un avort nu rãmâne, cu toate acestea, la îndemâna oricui ºi sepracticã, adesea, în condiþii de igienã precare. Destul de rar seacþioneazã pentru sensibilizarea faþã de contracepþie ºi de educaþiasexualã.

170

Afacerea Queen Boat

ºi ipocrizia cu privire la homosexualitate

În anul 2001, o razie a poliþiei a fostfãcutã pe Queen Boat, un vapor-disco-tecã ancorat pe Nil, cunoscut ca fiindlocul de întâlnire al comunitãþii gay dinEgipt. Deoarece homosexualitatea nureprezintã, juridic, un delict, Douãzeciºi unu de homosexuali egipteni au fostcondamnaþi la pedepse mergând de lacâteva luni la trei ani de închisoare pebaza unor pretexte pe cât de înºe-lãtoare, pe atât de diferite – atentat lamoralã, reuniuni sataniste. Ei au su-portat cele mai rele tratamente încursul detenþiei ºi au fost supuºioprobiului public, dupã ce cotidianulguvernamental al-Ghomoreyya a pu-blicat numele ºi fotografiile tuturoracuzaþilor, relatând cu complezenþãrezultatele „examenului anal” la careau fost supuse victimele descinderiipoliþiei. De atunci, principalele locuride întâlnire ale homosexualilor ºi-auînchis porþile, cei care au avut mijloaceau plecat în Europa, iar o unitate spe-cialã a poliþiei îi hãituieºte pe reþeuainternet, devenit ultimul refugiu al uneicomunitãþi care, potrivit site-uluiwww.gayegypt.com – gãzduit la Londra –,înregistreazã o arestare pe zi ºi trã-ieºte într-un climat de suspiciune

permanent. Mobilizarea internaþionalãîn aceastã privinþã a determinat ac-þiuni spectaculoase împotriva hãrþuiriicãreia homosexualii îi sunt þintã, darnu a reuºit înlãturarea condamnãrii însocietate a unei practici prezentate ca„occidentalã”, ignorându-se literaturaarabã dedicatã amorurilor masculine.Dezaprobarea moralã care înconjoarãhomosexualitatea este daterminatã ºide faptul cã organizaþiile de apãrare adrepturilor omului din Egipt, cu excep-þia notabilã a Centrului Hisham Mubarak,au strãlucit prin tãcere ºi prin absenþãîn apãrarea acuzaþilor, de teama în-depãrtãrii de opinia publicã.

Atitudinea împotriva homosexua-lilor egipteni reprezintã produsul în-deajuns de obiºnuit al unui regimautoritar, care dã astfel garanþiicomponentelor conservatoare alepopulaþiei, din jurul unor demnitarireligioºi ce pun înainte douã verseteale surei profetului, în care populaþiaSodomei este astfel mustratã: „Sãvâr-ºiþi acte carnale cu alþi bãrbaþi dinlume? ªi vã abandonaþi soþiile pe careDomnul le-a creat pentru voi? Nu sun-teþi decât un popor de pãcãtoºi!”. Darea mãrturiseºte o ipocrizie atât deputernicã, încât egiptenii fac distincþiadintre homosexualii pasivi – „adevã-raþii –, supuºi pedepsei, ºi cei activi –care n-ar fi adevãraþi – chiar dacã, dincauza interdicþiilor cu privire la

Progresele juridice nu au împiedicat, cu toate acestea, crimelede onoare ºi reticenþa faþã de discursurile cu privire la egalitateadintre sexe. Un caz demn de a fi cunoscut a fost cel al feministeiNawal Saadawy dupã ce a declarat cã pelerinajul constituie orãmãºiþã din pãgânism, cã portul vãlului nu însemna o obligaþie înislam ºi cã legea religioasã cu privire la moºtenire, care acordãbãrbatului dublul pãrþii acordate femeii, era nedreaptã. Atunci, unavocat a acþionat-o în justiþie pentru apostazie, procedurã devenitãposibilã pe baza unei legi coranice ce autorizeazã pe oricaremusulman sã dea în judecatã un coreligionar care defãimeazãislamul. În final, apostazia nu a fost recunoscutã, dar NawalSaadawy a fost silitã sã divorþeze de soþul sãu. Feminista egipteanãva fi din nou acþionatã în justiþie, în martie 2007, de Universitateaal-Azhar, din cauza unei piese de teatru criticate de ConsiliulIslamic al Cercetãrii. În sfârºit, progresele înregistrate nu au puscapãt în niciun fel mutilãrilor genitale ale femeilor.

Excizia: un tabu egiptean

În anul 2001, un film a determinat controverse. Secrete alefetelor are ca subiect istoria unei tinere studente de 16 ani, care ºi-aascuns sarcina faþã de familia sa. Imediat dupã naºtere, încã subanestezie, un medic cu exces de zel i-a realizat, fãrã permisiuneafamiliei, o extirpare chirurgicalã a clitorisului. Acest film esterezultatul unei dezbateri iscate în anul 1994, dupã ce, în perioadacând oraºul Cairo gãzduia Conferinþa Naþiunilor Unite pentruPopulaþie ºi Dezvoltare, canalul de televiziune american CNN adifuzat un documentar cu privire la excizia aplicatã unei fetiþe

171

sexualitate dinainte de cãsãtorie ºi afrustrãrii pe care o poate determinadupã aceea, mulþi au cunoscutexperienþe homosexuale. Cât despre

lesbianism, nimeni nu vorbeºte nimic,ceea ce nu înseamnã, în mod evident,cã nu ar exista.

egiptene. Deºi cu douã tãiºuri – susþinãtorii exciziei au profitat desituaþie pentru a vedea, în lupta împotriva practicii respective,rezultatul unui „complot cultural american” contra Egiptului –,mãrturia a avut meritul de a sparge tãcerea strict respectatã. Toateacestea s-au întâmplat cu toate cã o lege din anul 1959 interzicepersonalului medical sã practice excizia. Autoritãþile religioaseegiptene sunt împãrþite în privinþa subiectului, chiar dacã, întextele sacre, nu existã câtuºi de puþin vreo referire la excizie. Prac-tica este anterioarã islamului, necunoscutã în Peninsula Arabia,întâlnitã în þara de pe Nil atât la musulmani, cât ºi la creºtini ºi dusãcãtre Africa de Vest prin islamizarea acestor pãmânturi.

O cercetare a scos la ivealã cifre de neconceput – mai mult de95% dintre femei au suferit excizii –, chiar dacã aceasta rãmâne unsubiect cu o veridicitate ce nu poate fi stabilitã cu precizie din cauzamodalitãþilor de realizare ºi a eºantioanelor participante la sodaj.Oricum ar fi, Egiptul are unul dintre procentajele cele mai ridicatede pe continentul african, deoarece aproape 80% dintre femei ausuferit, fãrã îndoialã, o clitoridectomie, iar unele dintre ele extir-parea pe cale chirurgicalã a labiilor mici ºi mari, numitã ºi „exciziafaraonicã”. Mame, taþi ºi ºeici îºi trimit mingea de la unii la alþii,dupã ce autorirtãþile au început, timid, sã discrediteze asemeneapracticã.

Pentru a permite excizia, „argumentele” obiºnuite sunt: tãiereaclitorisului ar permite ca nou-nãscutul sã nu fie rãnit în timpulnaºterii, iar menþinerea lui ar împiedica femeia sã aibã un bãiat ºi,mai ales, ar fi cauza înflãcãrãrii sexuale a fetelor. Cu atât mai rãu,din cauza riscurilor. Cu atât mai rãu dacã lama bisturiului cu carese face operaþia, realizatã în cea mai mare parte a timpului de odaya, femeie recunoscutã pentru îndemânarea sa în materie denaºteri ºi de excizii, este refolositã fãrã a mai fi sterilizatã. Cu atâtmai rãu, cu cât 1200 de fetiþe egiptene mor, în fiecare an, ca urmarea acestui obicei.

În iulie 1996, ministrul Sãnãtãþii a promulgat, în sfârºit, undecret ce interzice practicarea exciziei în instituþiile publice sau

172

private, cu excepþia celor motivate de o cauzã medicalã, condam-nând ºi personalul non-medical practicant. Dar, pedepsind perso-nalul care practicã excizia, ºi nu excizia însãºi, legea, fãrã îndoialã, apermis nu atât limitarea acesteia, cât generalizarea clandestinitãþiioperaþiei. Se întâmplã mai ales în familiile ce nu por sã-ºi permitã,pe baza invocãrii unui motiv terapeutic, sã apeleze la un medic, cuun cost de cinci ori mai ridicat decât preþul cerut de o daya. Inter-diciþia însã nu este de ajuns ºi mijloacele puse în practicã pentru aschimba obiceiurile rãmân insuficiente. Totuºi, sloganurile, spotu-rile televizate ºi tentativele recente de a nu mai face din excizienumai o simplã „problemã a femeilor” ºi nici o chestiune pur sani-tarã, explicându-li-se, de asemenea, oamenilor cã plãcerea de carefemeile sunt lipsite este o pierdere ºi pentru ei, au început sã aibãefecte, timide, dar reale.

A vorbi despre sexualitate în Egipt

„Sexul este o bucurie interzisã, care se consumã pe ascuns;partajul, sau cãsãtoria, denaturarea în satisfacerea unei nevoi, obãtãlie nocturnã din care el trebuie tot timpul sã iasã învingãtor. Înafara faptului cã adversarul dumneavoastrã este mai puternic decâtvoi, cãci el are în avantajul lui excizia, timiditatea, tradiþiile,onoarea... Pãcãtoºi cum suntem, cu cât þinem întotdeauna sãcãsãtorim o fiicã inocentã ºi castã fãrã nici cea mai micã experienþãamoroasã, atunci când ºtim perfect cã dacã o fetiþã nu-ºi aratãfeminitatea în ºcoala primarã, la colegiu ea iubeºte un bãiat, faceamor în timpul liceului ºi jongleazã cu avortul la universitate, cuatât libidoul ei suferã de un serios blocaj”. În acest text scris deHamdy Abu Gulayl, intitulat Mici hoþii pe picior de plecare, totul estespus sau aproape spus cu privire la ipocrizia care înconjoarãsubiectul cel mai comun, pe care unii moraliºti conservatori ar dorisã îl înãbuºe, dar care, în schimb, face sã reaparã ºi mai mult lafiecare colþ de stradã.

173

De altfel, profetul nu a interzis niciodatã plãcerile trupeºti,chiar dimpotrivã, ºi este bine de reamintit cã trubadurii din secolulal XII-lea împrumutaserã arabilor concepþia lor despre amorulcurtenitor, etapã decisivã cãtre instaurarea pasiunii erotice însocietãþile occidentale. Genul erotic a fost, între altele, unul clasicîn literatura arabã, înlocuit astãzi de cinema, arte, dar ºi de mij-loacele de comunicare, precum televiziunea ºi telefonia mobilã.Aceasta din urmã a devenit primul mijloc de comunicare pe temeerotice, pe care circulã ultima glumã deocheatã sau, mai mult,imagini cu zbenguielile celebrei dansatoare Dina cu un renumit omde afaceri egiptean. Telefonul permite, mai cu seamã, pãstrareaanonimatului ºi ascunderea de ochii ºi de urechile indiscrete.Companiile de telefonie au înþeles foarte bine situaþia: pe plajã,unde douã tinere persoane utilizeazã telefonul mobil ca modalitatede a face sã fie trimisã, prin SMS, o scrisoare de dragoste în ciudapersoanelor rãu-voitoare.

Prin intermediul canalelor de televiziune prin satelit privatesau a Internetului, sexul ºi ansamblul de imagini ºi de discursurireferitoare la acesta s-au strecurat în cãminele egiptenilor. Astfel,aºa-numitele „dish”, cum sunt numite antenele parabolice de satelit,care s-au înmulþit pe acoperiºuri ca ciupercile dupã ploaie, foarteprobabil cã au revoluþionat lumea intimã a egiptenilor, rãspândindmai ales un gen – filmul porno. Despre acesta se vorbeºte cu vocejoasã; în zeflemea ºi din precauþie, este numit „film thaqafy” adicã„ film cultural”, cele mai faimoase producþii fiind cele difuzate decanalele turceºti sau franþuzeºti. Apoi vine internetul... Computerulnu este prezent, poate, în toate casele din Egipt, dar þara numãradeja, în 2005, paisprezece milioane de utilizatori, mai ales viainternet-cafe-uri, noile spaþii de întâlniri anonime, atât pe reþea(forumurile sunt, în mod special, apreciate), cât ºi în localurilerespective, care au, adesea, un spaþiu rezervat femeilor. Pãtrunde-rea, greu de cenzurat, a industriei pornografice în cãmineleegiptenilor a fãcut sã aparã întrebãrile populaþiei referitoare la unsubiect despre care nu se vorbeºte în piaþa publicã ºi pe care

174

175

programele educative nu îl abordeazã decât la limitã, doar înprivinþa reproducerii la animale.

Când morala religioasã cautãsã se impunã pe ecran

La mijlocul anilor 1990, muftiulEgiptului le-a somat pe dansatoare sã-ºi acopere trupurile etalate. La aceas-tã cerinþã, Fifi Abdou, încã sprintenã ºisenzualã la cele 50 de primãveri alesale, a sosit pe scenã îmbrãcatã dincap pânã în picioare într-un combi-nezon strâns pe corp, în culorile verdeºi argintiu, care lãsa sã se întrevadãaproape toate farmecele sale. Nadiaal-Guindy, la rândul ei, a continuat sãaparã în þinute lejere, în roluri detânãrã fecioarã, aºa cum ea nu maiera de mult timp, în vreme ce Yusra,actriþã idol a lui Yusef Chahin, a avutcâte ceva de împãrþit cu cenzurapentru o scenã „îndrãzneaþã”: spãla-rea rufelor aºezatã cu picioareledepãrtate, în faþa unui bazin, doar într-o cãmaºã de noapte foarte scurtã.

Astãzi, morala în imagini, pe miculºi pe marele ecran, nu mai are nevoiede o fatwa pentru a indica þinutavestimentarã permisã. Moralizareareligioasã generalã, efect al modei ºial condiþiilor pieþei, ºi-a fãcut treaba.Astfel, Hanane Turk, de obicei distri-buitã în roluri de tânãrã femeieemancipatã, a anunþat recent, prinintermediul presei, cã îºi reia vãlul.Dacã în anii 1970, câteva staruri decinema, pânã atunci cu farmeceleexpuse din plin, schimbau minijupa cuvãlul, tendinþa rãmânea marginalã.Astãzi, aceasta este un adevãrat feno-men. Cãci a te acoperi cu vãl nuînseamnã retragerea de pe ecrane, ba

din contrã. Cu mai mult de 70% dintrefemei purtãtoare de vãl în Egipt, dupãestimãri întemeiate (totuºi, nu existãnicio statisticã serioasã pe acestsubiect), este îndreptãþit sã se punãurmãtoarea întrebare: „cui foloseºtevãlul?”. Pe lângã producþiile puritaneîn care femeile sunt virtuoase ºiscenele cu sãruturi, trunchiate, câtevavoci rezistã încã, din fericire. Un filmcare a agitat bãncile parlamentuluiegiptean, Imobilul Yacubian, uimeºteprin subiectele pe care le abordeazã,mai ales hãrþuirea sexualã ºi, în-deosebi, homosexualitatea. Filmul luiOssama Fawzy, Bahebb al-Cima

(Iubesc cinema-ul), a fost cenzurat, nunumai pentru una dintre cele maifrumoase scene de dragoste, nici-odatã turnate pânã atunci în istoriacinematografului egiptean, ci ºi pentrucã exista o problemã legatã de religie,creºtinã în acest caz, pe un ton nuprea corect politic. În sfârºit, foartefrumoasele ºi recentele opere cine-matografice puþin luate în seamã nusunt mai puþin interesante din punctde vedere sociologic. În cadrul lor, suntabordate sexualitatea în cuplu, impo-tenþa, excizia, avortul, dreptul femeilorla divorþ... ªi apoi, dacã nu se merge lacinematograf, se poate butona acasã,de pe un post tv pe altul, pe canaleleprin satelit. Drãguþa Rubi îºi dezvãluieacolo performanþele sale de ciclistã,iar Hayfa, Diana ºi alte libaneze, protu-beranþele siliconate. Nimic nu estecenzurat, totul devine sugerat. Foarteputernic. Antreprenorii moralei au încãpâinea pe masã.

Canalele de televiziune acapareazã însã subiectul, într-omanierã din ce în ce mai directã. Pe un canal privat de televiziuneprin satelit, care îi difuzeazã, pe de altã parte, pe Amr Khaled ºi penumeroase ulemale oficiale, Heba Qutb, cu vãl la modã, medic ºiprima femeie sexolog din Egipt, rãspunde în direct apelurilortelespectatorilor, în cadrul emisiunii ei sãptãmânale, „Kalâm kabîr”(„Dialoguri serioase”), consacrate „sãnãtãþii sexuale”. Genericulemisiunii dã tonul, fãrã ocoliºuri: „Sex... sex... da, sex.... Ei, bine, sãvorbim despre acesta fãrã ruºine”. Cuvinte mai mult decâtsalvatoare într-o þarã unde cãsãtoriile adesea, încã mai suntaranjate ºi sunt nefericite din aceastã cauzã, virginitatea constituieo condiþie prealabilã, ce þine de interesul public, în caretraumatismul exciziei rãmâne o realitate, în care intervenþiilemedicale în caz de avort sau de reconstituire a himenului au regulistricte, bine stabilite, iar grupurile mixte, de bãrbaþi ºi de femei, înpublic, reprezintã un fapt de ruºine...

Un studiu a arãtat cã 72% dintre egiptenii întrebaþi au suferitde frigiditate sau de impotenþã, cã 36% dintre ei au relaþii sexualenumai odatã pe lunã ºi cã 93% cred cã viaþa sexualã se încheie la50 de ani la femei ºi la 60, la bãrbaþi. Oricare ar fi creditul acordatacestor cifre, impotenþa ºi frigiditatea sunt douã rele pe larg evocateîn Egipt, fie prin intermediul filmelor, de comedie ori tragice, fie,mai serios, prin intermediul dezbaterilor transmise de canalele deteleviziune prin satelit sau de posturile de radio. Atunci când Viagraa ajuns în Egipt, ea era produsul unei pieþe negre foarte active, undeun comprimat se negocia la preþul de 30 de euro. În pofida intrãriipe piaþã, în anul 2002, a pastilelor Viagra produse în Egipt, cu preþmai redus, care permiteau achiziþionarea lor ºi de cãtre egiptenii cuvenituri obiºnuite, pilula albastrã importatã este, în continuare, totatât de râvnitã. Nu cu mult timp în urmã, poliþia a descoperit, înantrepozitele unei fabrici de ceramicã, aparþinând unui cunoscutom de afaceri, mai multe tone de Viagra de contrabandã!

176

Ieºiri cu familia ºi dorinþe de consum

Atunci când primul local Mac Donald’s a fost inaugurat, înnoiembrie 1993, la Cairo, toatã lumea se îndoia în privinþarezistenþei lanþului american pe piaþa egipteanã. ªi totuºi, dintr-odatã, burger-ul halal a devenit un real succes, iar ieºirea la Mac Dos-a transformat într-un important loc de a lua masa cu alþii, înfamilie sau între prieteni, foarte rar de unul singur. Astfel, lanþurilede magazine fast-food s-au înmulþit, în anii 1990, apãrând în locuristrategice, simbolice: nu departe de piramide, în faþa Sfinxului saula Luxor, cu vedere cãtre templu.

Concomitent, s-au dezvoltat noi spaþii de consum, dupã modaamericanã: mall-urile. De facturã neoislamicã, pe malurile Nilului,World Trade Center, veteran al genului, este astãzi un imens spaþiucvasi-gol, încât ai putea crede cã ºi-a trãit momentul sãu de glorie.Situat în inima cartierului Bulaq, el marcheazã o primã etapã derepunere în valoare a centrului oraºului. I-a luat locul Arkadia, lacâteva sute de metri depãrtare, realizare a unui grup francezspecializat în construcþia de shopping mall-uri în întregul OrientMijlociu. Acestui grup i se datoreazã ºi floarea arhitecturii deconsum egiptene: City Star. Cel mai mare spaþiu comercial dinEgipt, inaugurat în anul 2004 ºi situat chiar în centrul MadinatNasr, cartier rezidenþial recent ridicat datoritã emigranþilor dinGolf, primeºte consumatorii pe mii de metri pãtraþi, cuprinzândlanþuri comerciale mondiale, zeci de magazine de lux, un imenssupermarket, un hotel ºi un cartier rezidenþial de cinci stele. CityStar este plin fãrã încetare. Aici se vine în familie, vinerea sau seara,sau în grupuri de tineri, deoarece mall-urile sunt, prin excelenþã,locuri de întâlnire ºi de atingeri uºoare, de schimburi de priviri ºi denumere de telefon. Un alt eveniment de marcã, în anul 2003,deschiderea primului hipermarket al unui lanþ francez, a introdus noiobiceiuri de consum în Egipt. Un lanþ englez celebru „îºi spãrsesedinþii” cu câþiva ani mai înainte ºi a trebuit sã-ºi facã bagajele subpresiunea agitaþiilor antisemite ºi a recesiunii economice. Un grup

177

francez, lider de necontestat în domeniu, s-a stabilit foarte bine înacel loc. Egiptenii veneau acolo, mai înainte, ca turiºti, îºifotografiau bebeluºul în caddy (cãrucioarele cu care se transportãmãrfurile cumpãrate – n. tr.) ºi se uitau. Astãzi, ei se aprovizioneazãcu produsele de strictã necesitate, cu zecile de kilograme, mai alesîn perioada promoþiilor de Ramadan.

Sport, societate ºi politicã

Locuri de întâlnire ºi de stabilire de legãturi în societate pentruburghezia egipteanã, cluburile sportive funcþioneazã în Egipt camici societãþi închise, adesea aparþinând unui corp profesional sauarmatei – însã întotdeauna sub controlul statului –, unde serealizeazã numeroase negocieri.

Guezira Sporting Club, cel mai vechi ºi cel mai de vazã, a fostîntemeiat la începutul secolului trecut de britanici ºi reuneºte,astãzi, crema societãþii egiptene. Situat pe Insula Zamalek, un felde plãmân verde în inima capitalei, acesta permite practicareagolfului ºi a cãlãriei. Concurenþa dintre cluburi nu se stabileºte atâtpe baza rezultatelor sportive ale echipelor, cât pe cea a prestigiuluipe care îl conferã membrilor sãi. Aderarea se face prin cooptare ºiprintr-o selecþie minuþioasã, iar cluburile „noilor îmbogãþiþi” s-auînmulþit în ultimii ani, în noile cartiere rezidenþiale din platouriledeºertice. Acolo se practicã sportul, dar mai cu seamã se consumã,se trãncãneºte la umbra arborilor, se negociazã câteva contracte demuncã... ºi se voteazã. Astfel, campaniile electorale pentru alegerilede preºedinte de club iau, în general, forma unui scrutin naþional:afiºele ºi pancartele anunþã în detaliu programele candidaþilor;dezbaterile animã taberele ºi vestiarele. Taxa de participare ºirezultatele sunt demne de un scrutin democratic.

În privinþa sportului, Egiptul trãieºte la ora fotbalului, împãrþitfiind între echipa Zamalek ºi rivala sa eternã, al-Ahly, douã cluburidin Cairo, încurajate de suporterii lor, numiþi zalmakawy ºi ahlawy.

178

În timpul unei partide între cele douã echipe, þara întreagã stã cusufletul la gurã timp de o orã ºi jumãtate. Clubul al-Ahly, cel maivechi din Africa, ºi-a sãrbãtorit centenarul, în 2007, ºi a câºtigatCupa Mondialã a cluburilor. Acest palmares, ca ºi câºtigarea, decãtre echipa naþionalã a faraonilor (cum este alintatã de suporteri),a Cupei Africii, în 2006, compenseazã cu greu decepþia produsã defaptul cã þara nu a fost aleasã pentru gãzduirea CampionatuluiMondial din 2010. Însã Egiptul are ºi talente fotbalistice care joacãîn strãinãtate: Mido, cel mai cunoscut, a jucat la OlympiqueMarseille, iar tânãrul Hossam Ghali, de la clubul Tottenham,întruchipeazã, astãzi, o generaþie fotbalisticã promiþãtoare.

În acelaºi timp, þãrii îi lipsesc din plin mijloacele pentru a-ºiforma atleþi de talie mondialã. Karam Gaber, campion de luptegreco-romane, a fost medaliat olimpic în 2004, dar nu a beneficiatniciodatã de susþinerea financiarã a federaþiei. A fost ºi cazul luiAhmad al-Barada, clasat cândva printre primii zece jucãtori desquash (tenis de perete) din lume. Sportul constituie în Egipt, capeste tot în lume, ºi o afacere politicã, iar sportivii, embleme pe careguvernul nu ezitã sã le exploateze, precum fotografia lui GamalMubarak cu Karam Gaber, expusã în Piaþa Tahrir, în plinã perioadãde controverse cu privire la succesiunea prezidenþialã.

179

180

1100CCuullttuurraa eeggiipptteeaannãã:: tteemmpplleeººii ddrruummuurrii ccuu oobbssttaaccoollee

Monopolul de stat egiptean în producþia de bunuri culturalepune problema marjei de manevrã a opoziþiei ºi pe cea aautonomiei sferei culturale. Între cãutarea de spaþii de

creaþie independente ºi nevoia de recunoaºtere socialã, între voinþade a fi consacrat de o instituþie ºi dorinþa de a fi eliberat de subtutela acesteia, artistul se expune unei dedublãri de personalitate.Aceastã schizofrenie se manifestã, mai cu seamã, în raportul cucenzura, în care se consimte sã se spunã cã menghina se slãbeºte,pentru a constata mai bine cã perechea sa, autocenzura, are zilefrumoase în faþã. Artistul egiptean încã pare învestit cu o atenþieparadoxalã, aceasta apãrând, câteodatã, la nivelul întregii bresle.Moºtenitor al unei misiuni politice – împotriva colonizatorilor, amodelelor culturale dominante –, el este avertizat sã-ºi urmezecãutarea universalitãþii artei fãrã a abandona, în acelaºi timp,revendicarea identitarã singularã, al cãrei depozitar este, voluntarsau involuntar.

De la scrib la scriitor: scrisul în vârful ierarhiei culturale egiptene

În octombrie 2003, Faruk Hosny, inamovibilul ministruegiptean al Culturii, ale cãrui cuvinte referitoare la vãl („un obiceiarhaic”, avea sã spunã în toamna anului 2006) ºi reacþiile virulente

pe care le-a determinat nu au antrenat revocarea sa, trebuia sãdecerneze, la a doua ediþie a premiului pentru creaþie romanescã,un cec de 100000 de lire pentru laureat, cu ocazia congresului cereunea întreaga comunitate a oamenilor de litere egipteni ºi arabi:scriitori, gazetari ºi critici literari. Dar acolo, surprizã generalã!Laureatul, Sonallah Ibrahim, a þinut un discurs deosebit de tãios ºia refuzat recompensa pentru cã era, potrivit lui, „acordat de unguvern care nu dispune de nicio credibilitate pentru a face unasemenea lucru”.

Gestul a fost curajos, într-un context în care scriitorii, din pri-cina activitãþilor „lucrative” în calitate de critici, de gazetari sau defuncþionari în domeniul culturii, întreþin cu statul raporturi mai multdecât pasionale ºi organice, încã din secolul al XIX-lea, din timpulmiºcãrii de renaºtere arabã (nahda), iniþiatã de Rifaa al-Tahtawi(1801–1873). Construirea modernitãþii egiptene implica necesi-tatea dezvoltãrii unei inteligentsia naþionale/naþionaliste, pecetluind,astfel, relaþia scrisului ºi scriitorului cu statul. Pânã astãzi, creaþiaromanescã a fost fãuritã pe aceastã tensiune dintre libertatea decreaþie ºi conformarea la regulile definite de stat în privinþa roluluiscriitorului ca mediator între politicã ºi societate. Din cauza istorieicoloniale ºi a luptelor pentru independenþã, scriitorul este un inte-lectual inevitabil angajat, reformist sau revoluþionar, potrivit perioa-dei, dar în mod indispensabil învestit cu misiunea de a schimbasocietatea. Ceea ce îl situeazã într-o poziþie cu dublu tãiº: faþã destat, pe de o parte, ºi faþã de societate, pe de alta, care are chiar ºiîn ziua de astãzi aproape 50% analfabeþi, un sistem educaþionaldeficitar ºi o lume a editãrii operelor literare pe larg controlatã destat ºi supravieþuieºte cu greu din punct de vedere economic maiales pentru cã hârtia, în principal importatã, este scumpã. Târgul decarte de la Cairo adunã, anual, un public numeros, dar acesta vine maiales pentru întâlnirile ºi discuþiile aprinse organizate acolo decâtpentru a descoperi producþia de la standurile librãriilor ºi editorilor.

Într-un asemenea context, succesele de public, precum a fostcel al Imobilului Yacubian, al romancierului Alaa al-Aswany, sunt

181

rare. Pentru a-ºi transmite mesajul cãtre publicul larg, romancieriiegipteni scriu scenarii de film (Naguib Mahfouz, Yusef Idris) sau deseriale de televiziune (Gamal Ghitany, Sayed Hegab, Abderrahmanal-Abnudy). Filonul romanului egiptean se vrea a fi atât realist, câtºi critic: descrierea lumii sociale, a bãrbaþilor ºi femeilor care ocompun. O ecuaþie dificil de rezolvat. Aºa cum a scris un specialistîn aceastã problemã, Richard Jacquemond: „Scriitorii noºtri suntpuntea de legãturã dintre sferele puterii ºi societate în ansamblu, eise gãsesc, ca sã zicem aºa, între ciocan ºi nicovalã”. Situaþie dejacomplicatã, care se îngreuneazã cu alte douã elemente – problemaidentitãþii ºi cea a relaþiei cu strãinãtatea. Ceea ce trimite înapoi înaceeaºi mãsurã la istoria prezenþei strãine, cât ºi la experienþaemigrãrii, dar de asemenea, într-un alt registru, la accesul la tradu-cere în strãinãtate (ºi deci la accesul reþelelor sale). Dacã literaturaegipteanã este încã puþin prezentã în rafturile librãriilor occiden-tale, traducerea unui roman are un impact fãrã precedent în sânulaceleiaºi societãþi literare egiptene.

Raportarea faþã de stat, raportarea faþã de strãinãtate, cãutareaidentitarã sunt, aºadar, trei elemente care lucreazã la creaþiaromanescã. Ea este, în plus, marcatã în Egipt de douã evenimentepolitice fondatoare pentru ultimele generaþii de scriitori. Bãtãliapierdutã cu Israelul, în 1967, a determinat, în parte, atitudinipolitice ºi, într-o mai micã mãsurã, opþiuni romaneºti ºi esteticedintre cele mai vechi (Sonallah Ibrahim, Baha Taher, IbrahimAslan, Khayry Chalabi, Muhammad el-Bisatie etc.).

Perioada rãzboiului din Golf a fost martora apariþiei unor tineriscriitori (generaþia 90, dupã cum au fost supranumiþi), carecuprinde, spre deosebire de generaþiile de dinainte, multe femei(Ahdaf Sueif, Miral Tahawy, May Telmissany, Iman Mersal, MonaPrince). Obþinând cvasiegalitatea în toate domeniile (prozã, poezie,teatru), ele exploreazã noi cãi literare, demonstreazã o mai micãpreocupare identitarã ºi ajung, rapid ºi fãrã complexe, în situaþia caoperele lor sã fie traduse în strãinãtate. Este un semn de schimbareºi de dispariþie a scriitorului-poet al naþiunii egiptene? Sau „clerul

182

183

literar”, care a compus multã vreme lumea literelor din Egipt, maiare încã de trãit în literaturã?

Cenzurã ºi creaþie: legãturi periculoase cu politica ºi religiaIdeea cã libertatea de expresie îºi gãseºte limitele în respon-

sabilitatea socialã a intelectualului, creator ºi educator, se înscrie în

Limba: o nouã disputã dintreconservatori ºi moderniºti

În anul 2004, Sherif el-Chubachi,viceministru al Culturii, a publicat ocarte intitulatã Trãiascã limba arabã,

jos cu Sibaway (renumit specialist îngramaticã din secolul al VIII-lea), carea relansat dezbaterea recurentã cuprivire la reformarea limbii, mai alespe cea referitoare la eliminareaformelor gramaticale arhaice.

Subiectul revine în mod regulat înatenþie cu privire la o apropiere întrecele douã variante ale aceleiaºi limbi– araba literarã ºi cea dialectalã –simultan prezente în Egipt, dar custatute diferite în societate, ºi mas-cheazã o tensiune socialã: sã scrii ocarte sau un articol „serios” în arabadialectalã reprezintã un fapt încã rãuvãzut. Potrivit viceministrului Culturii„araba literarã nu se mai potriveºtelumii de astãzi”. În cadrul acesteidezbateri, doctorii în legea coranicã,ulemalele, se situeazã mai curândîmpotriva reformei, pentru cã textulsacru apare scris în araba cea mailiterarã cu putinþã. Impunerea uneiforme epurate ºi simplificate a arabeiliterare ar fi, pentru aceºtia, în stare sãpunã în pericol citirea textelor reli-gioase, chiar dacã unii le rãspund cã,

se pãstreazã caracterul sacru alCoranului, indiferent de transformãrilelimbii. Propunerea nu a fost decâtultima dintr-o lungã listã de reformemai mult sau mai puþin radicale ºiaprofundate, începutã în 1936 cuproiectul folosirii caracterelor latine,dupã modelul politicii lingvistice lan-sate, în 1928, de Atatürk în Turcia. Daraceste reforme categorice eºuate nufac decât sã însoþeascã evoluþiilereale.

Scriitorul Yusuf Idris a fost, lamijlocul secolului al XX-lea, unul dintreprecursorii unei apropieri treptate dearaba literarã: „În scrierea mea,respect regulile de viaþã, nu pe celeale gramaticii”. El a fost un inovator înacest domeniu, prin crearea unei limbicorecte din punct de vedere grama-tical, care se citeºte, uneori, ca arabavorbitã (ammiyya), dar apare ca arabascrisã (fusha). Astãzi, o mare parte ascriitorilor egipteni combinã cele douãregistre, lãsând posibilitãþi deschiseutilizãrii celor douã forme în Egipt.Transpunerea, în prozã, dar de aseme-nea ºi în poezie, a procedeelor descriere jurnalisticã – mulþi dintre scrii-tori sunt ºi gazetari – a sfârºit prin afãuri o limbã arabã intermediarã, careintegreazã îndeosebi inovaþiile lingvis-tice contemporane, câteodatã împru-mutate din limbi strãine.

184

reprezentarea generalã în aceastã privinþã apãrutã în epoca nahda.Astfel, vocaþia scriitorului este de a trezi conºtiinþele ºi de a formagusturi. În limba modernã, ca ºi în cea clasicã, termenul adab are,întotdeauna, un dublu sens, moral (bunã-cuviinþã, cunoaºterearegulilor de convieþuire în societate, politeþea) ºi cultural (ansam-blul scrierilor sacre). În numele acestei legãturi semantice pereneîntre adab-ul din domeniul literar ºi adab-ul din cel moral, cenzoriide toate felurile continuã, astãzi, sã discrediteze operele literareconsiderate „necuviincioase” (qillat adab). Astãzi, temele referitoarela sex (primul roman al lui Sonallah Ibrahim, apãrut în 1966, fusesecenzurat din cauza câtorva rânduri despre masturbare, „obiceiascuns”, în limba arabã) sau la politicã determinã mai puþin decâtcele referitoare la religie dezlãnþuirea loviturilor de trãznet alecenzorilor.

Sistemul de cenzurã din Egipt este organizat în jurul unui felde lege, cea a libertãþilor diminuate: cu cât mediul de transmiterea ideilor ajunge la un public mai numeros, cu atât acesta este maicontrolat. Astfel, existã libertate maximalã pentru carte, care seadreseazã celui mai restrâns public (cenzura prealabilã a fost abolitãpentru producþia de carte în 1977), dar cea pentru presa cotidianãºi periodicã este relativã (pusã în practicã din 1982). Cea mai pu-þinã libertate existã pentru orice suport audiovizual (cinema, video,teatru), supus unei cenzuri prealabile a Ministerului Culturii, ceaminimalã fiind în domeniul radioului ºi televiziunii, monopol destat, în care funcþioneazã propria cenzurã. Aceasta din urmã de-monstreazã cã Ministerul Informaþiilor devine cu mult mai sever,inclusiv în privinþa producþiilor de ficþiune, cu toate cã acestcontrol a mai slãbit odatã cu apariþia noilor mijloace de comunicaretransnaþionale (Internet, satelit...).

Toate marile polemici egiptene în privinþa cenzurii s-aupolarizat mai puþin pe terenul moralei, cât mai ales pe cel al religiei.În anii 1990, controversele au luat o amploare fãrã precedent, dincauza creºterii puterii unui nou cenzor: Universitatea al-Azhar, carea apucat sã cucereascã o putere de intervenþie sistematicã în

câmpul intelectual, fãrã niciun fel de moderaþie, datoritã deþinerii,în domeniul spritual, în mod tradiþional, a autoritãþii în inter-pretarea doctrinei. Academia de Cercetãri Islamice, areopag alulemalelor ºi universitarilor, a cãrui competenþã în materie de

185

Naguib Mahfouz

În Egipt, gloria literarã se asociazã,adesea, cu cinematograful, aºa cum afost cazul lui Naguib Mahfouz, singurulscriitor din þarã care a obþinut PremiulNobel pentru literaturã. El s-a orientat,mai întâi, cãtre scrierea de scenarii,mai ales pentru cineastul Salah AbuSayf. Începând de la sfârºitul anilor1950, s-a consacrat numai romanelorºi nuvelelor sale, care vor face obiectula mai mult de 40 de adaptãri cine-matografice.

Naguib Mahfouz a fost, în acelaºitimp, un punct de referinþã literarã înlumea culturalã egipteanã ºi o figurãpopularã. În 1971, a obþinut statutulde „scriiitor la al-Ahram”, un fel desubvenþie permanentã, acordatã demarele jurnal guvernamental scriitori-lor cei mai talentaþi, cei mai cunoscuþisau celor oficiali, în schimbul unuieditorial sãptãmânal de câtevarânduri. În timp ce în Egipt NaguibMahfouz trecea drept o conºtiinþãcriticã ºi un cronicar incisiv con-temporan, el era, adesea, socotit înEuropa ºi în Statele Unite, mai alesprin intermediul Trilogiei sale, ca pic-torul strãduþelor ºi caselor colorate,înþesate ºi puþin demodate din Cairo.Aceastã construcþie a imaginii ca laÉpinal, a unui Mahfouz pictând Egiptulaprins ºi nãvalnic, nu confirmã ima-ginea de incisiv a celui care încã îºi pu-blica sãptãmânal cronicile în gazete, la

peste 90 de ani, pânã la moartea sa,în iulie 2006. Spre deosebire de ceamai mare parte a scriitorilor egipteni –ºi acesta este, poate, unul dintremotivele singularitãþii ºi superioritãþiisale literare –, Naguib Mahfouz nu ºi-a arãtat niciodatã poziþia politicã. El searãta preocupat sã nu facã valuri într-un câmp foarte polarizat – în carecoexistã scriitori „oficiali”, scriitoricomuniºti, scriitori supuºi islamului –,pentru a se consacra liniºtit scrisului.Astfel, s-a arãtat foarte deranjat atuncicând Universitatea al-Azhar a hotãrâtsã-i punã la index una dintre capo-dopere, Fiii Medinei, pe motiv cã ar fivrut, chipurile, sã concureze cu însãºicartea sfântã: romanul numãra 114capitole, numãrul surelor din Coran.Când cititorii ºi apãrãtorii sãi audenunþat acest atentat la libertatea deexpresie, Mahfouz a contestat maipuþin autoritatea Universitãþii al-Azhar

ºi dreptul sãu de cenzurã, decât mo-dul de percepþie al ulemalor faþã deromanul sãu. A acceptat veto-ul, astfelîncât romanul sãu nu mai se gãseºteîntr-o ediþie egipteanã, însã cele înarabã din þãrile vecine circulã dinmânã în mânã. Aceastã prudenþãpublicã nu l-a pus pe Mahfouz la adã-post de fanatici, dupã ce s-a declaratîn favoarea pãcii cu Israelul. În 1994,doi dintre aceºtia, executaþi un an maitârziu pentru cã s-au atins de „con-ºtiinþa Egiptului”, au ratat de puþinasasinarea scriitorului, rãnindu-l grav.

cenzurã se limiteazã, teoretic, la Coran ºi la antologia de hadith-uri(tradiþii), puþin câte puþin, îi concureazã pe „cenzorii laici”, cerândpoliþiei sã punã sechestru pe una sau alta din opere. Chiar dacãinterdicþiile în domeniul culturii nu sunt numai conservatoare ºichiar dacã autorul poate atunci sã sesizeze justiþia care, singurã,rãmâne competentã pentru a judeca pe fond. În practicã, jude-cãtorii nu îndrãznesc sã se opunã ulemalelor, astfel cã victimele,conºtiente de acest fapt, renunþã, cel mai adesea, sã se adresezejustiþiei. Dar cenzura oficialã nu trebuie consideratã singura carebântuie, în condiþiile în care cenzori autoproclamaþi (ulemaleindependente, avocaþi, parlamentari etc.) apeleazã la stradã îndiferite cazuri.

Artele plastice

La început, pictura egipteanã s-a executat în stil italian,francez, orientalist sau exotic. Artistul ºi-a îndreptat, mai întâi,cãtre sine privirea orientalistã a altuia, pentru a asimila tehnicile deartã ºi a reprezenta propria societate. Prima rupturã cu acestacademism învãþat la Facultatea de Arte Frumoase din Cairo s-arealizat în efeverscenþa naþionalistã din perioada interbelicã, înjurul a trei personalitãþi, Mahmud Said (1897–1964), MustafaNagui (1888–1956), convins „cã nu existã nimic altceva decâtmoºtenirea de neatins a strãmoºilor”, ºi Muhammed Mukhtar(1891–1934), sculptor egiptean care exprimã o cãutare a identitãþiicoagulatã între moºtenirea faraonicã ºi stilizarea figurilor poporuluiegiptean (þãran, femeie).

Regulile academismului au fost radical bulversate prinmiºcarea Artã ºi Libertate a lui Georges Henein (1914–1973), înlegãturã cu suprarealiºtii francezi, Ramses Yunan (1913–1966),Fuad Kamil (1919–1973) ºi Kamal al-Talmasani (1917–1967).Demersul a fost hotãrât angajat, invocând universalismul calibertate a artei, în opoziþie cu miºcarea de renaºtere (Nahda), care

186

proslãvea o reîntoarcere la identitatea arabã ºi egipteanã. „Noigândim cã orice tentativã de restrângere a artei moderne, cum arvrea unii, la un instrument în beneficiul unei religii, a unei rase saua unei naþiuni, aratã imbecilitatea sau deplasatã ironie. Noi nuvedem, în ceea ce ne priveºte, în aceste mituri reacþionare, decâtînchisori pentru gândire. (...) Arta nu poate decât sã refuze acestelimite artificiale” (Primul Manifest Artã ºi Libertate, 1939).

De atunci, pictura contemporanã în Egipt va oscila între doipoli: identitate versus universalitatea unei concepþii a artei ºi arolului artistului. În ambele cazuri, acesta din urmã s-a consacratiremediabil ca fiind unul angajat, ghid ºi purtãtor de cuvânt alsocietãþii, în lipsa schimbãrii. Astfel, în anii 1940 ºi în perioadaluptelor pentru independenþã, dezbaterea a fost, în mod „natural”,tranºatã, artistul devenind organic poet al identitãþii egipteneancorat pe pãmântul sãu, în special odatã cu întemeierea, deHusayn Yusuf Amin (1924–1990) ºi Abdel Hadi al-Gazzar(1925–1966), a Grupului Artei Contemporane, ai cãrui membri vorcunoaºte închisorile britanice. Traseul lor, precum cel al lui al-Gazzar, de origine modestã, se detaºeazã de cel al academiºtilormondeni ºi al suprarealiºtilor internaþionaliºti. Grupul Artei Con-temporane a umblat cu paºi mari prin cartierele populare ºi s-ascufundat în societatea egipteanã, al cãrei narator a devenit.Revoluþia din anul 1952 l-a încurajat pe artist în angajamentul sãufaþã de identitatea egipteanã. Hamed Abdalla, pictor prolific ºi ieºitdin comun, a acaparat, aºadar, la debutul sãu, domeniul cauzeiþãrãnimii egiptene, în momentul reformei agrare iniþiate de Nasser.ªi totuºi, el s-a desprins de acesta, coºtient de derivele nasseris-mului, ºi a ales, în 1956, exilul.

Astãzi, tânãra generaþie de artiºti trebuie sã cadã de acord cuo grea moºtenire de experienþe care, dacã nu au tranºat câtuºi depuþin dezbaterea identitate/universalitate, au lãsat un patrimoniubogat, ce poate fi vizitat la Muzeul de Artã Modernã, de curândrenovat. Ea mai trebuie sã cadã de acord ºi cu o (auto-)cenzurãsporitã din cauza creºterii conservatorismului de toate tipurile.

187

Chiar dacã Faruk Hosny, ministrul Culturii, este un pictor cu-noscut, modalitãþile sale de expresie artisticã sunt plasate în slujbaunui mecenat al statului, care constã, mai ales, în înãbuºirea vocilorpotenþial discordante ºi în a promova o artã acceptatã ºi confor-mistã. Iatã un punct de subminare în arta contemporanã egipteanã.Identitatea naþionalã, sau mai bine, arabã, rãmâne laitmotivul, saupoate singurul refugiu posibil, într-un proiect cu contururi maidegrabã neclare: „Viitorul artei în Lumea Arabã reprezintã oproblemã de identitate, care trebuie sã fie eliberatã de prejudecãþi.Este nevoie de dezvoltarea unui forum regional al artiºtilor, pentruºi prin ei înºiºi. Artiºtii, ca ºi naþiunile, nu se dezvoltã niciodatã înizolare”, afirma recent colectivul organizatorilor independenþi degalerii de artã de la Cairo.

Dezvoltarea fragilã a unei scene culturale independente

În anii 1990, climatul de liberalizare a fost favorabil apariþieiunei scene culturale dinamice ºi alternative, marcate în 2000 ºi în2001 de un festival model, al-Nitaq, care tindea atunci sãsolidarizeze mijloacele ºi energiile scenelor ºi galeriilor privateindependente ale centrului oraºului. Aceastã scenã trudeºte pentrua se menþine, de bine de rãu, prinsã între cenzurã, monopol de statºi constrângeri financiare ºi pentru a permite numeroºilor artiºtitineri sã se producã ºi sã expunã. Centrul oraºului Cairo, „tringhiulgrozãviei”, cum îl numeºte scriitorul Sonallah Ibrahim, cu cafe-nelele sale de pe trotuare (al-Bustan, al-Borsa), casele de editurã,cafenelele Riche sau Clubul grec, unde se reunesc artiºti ºi intelec-tuali ai locului, se dovedeºte, incontestabil, plãmânul creaþieiegiptene independente.

Galeria Mashrabya ºi Spaþiul Karim Francis constituie un loc decinste în a expune atât pentru tinerele talente, cât ºi pentru artiºtiiegipteni sau strãini cunoscuþi. Nu departe de Piaþa Talaat Harb,

188

189

Galeria Townhouse ºi-a deschis porþile într-o casã veche cu trei etajeºi cuprinde douã anexe, un vechi depozit reamenajat pentru con-certe ºi expoziþii, ºi o incintã complet rezervatã teatrului. În sfârºit,în Zamalek, pe renumita insulã pentru cartierele sale de lux, spaþiulcultural al-Saqqiya, gãzduit lângã pod, pe malul fluviului, este un locimposibil de ocolit al scenei culturale cairote. A fost numitã„independentã”, cãci ea nu depinde de finanþele guvernului, ci maimult de fondurile internaþionale de dezvoltare (Fondation Ford,Uniunea Europeanã) ºi de centrele culturale strãine, o altã formãde constrângere care apasã asupra creaþiei egiptene.

Muzicã popularã ºi muzicã cultã

Muzica poate fi auzitã în Egipt la orice colþ de stradã ºi în toatecasele. Luaþi un vapor cãtre Qanater, un parc ºi un punct deatracþie construit în apropierea barajului de la nord de capitalã ºiveþi constata cã traseul se va desfãºura într-o ambianþã disco, cuvolumul sonor dat la maximum, întreþinutã de firqa (grupe) detineri DJ, cântãreþi ºi muzicanþi, care interpreteazã ultimele melodiila modã transmise de canalele muzicale de televiziune prin satelit.Aceastã muzicã adaptatã pe plan local se difuzeazã în toatã lumeaarabã, cu toatã cã astãzi concurenþa libanezã pune la grea încercareindustria de divertisment egipteanã. Datoritã acesteia, Hakim ºiAmr Diab au devenit ambasadori ai muzicii egiptene ºi în afarafrontierelor regionale, fiind cunoscuþi ºi la Paris, Bombay ºi Londra.Muzica se doreºte, câteodatã, a fi politicã, având melodii pe ritmulfoarte baladi (popular) al lui Chaaban, un fost meseriaº (tocilar), alecãrui ultime albume sunt consacrate rãzboiului din Liban ºiIntifadei palestiniene. Sau naþionalistã ºi religioasã, atunci cândtrupele de interpreþi ºi interprete din Egipt cântã mãreþia ºi virtuþileislamului, în perioada Ramadanului.

Oraºul Cairo rãmâne inima producþiei muzicale arabe de toategenurile. Odatã cu întemeierea, în anul 1926, a Institutului deMuzicã Arabã, care gãzduieºte astãzi Muzeul Mohammed Abdel

Wahab, o somitate a muzicii arabe clasice, ºi cu organizarea primuluicongres al muzicii arabe în 1932, oraºul Cairo s-a afirmat ca o

190

Paºii falºi ai dansului orientalegiptean

În secolul al XIX-lea, cãlãtorii occi-dentali, obiºnuiþi cu baletul rigid, aufost surprinºi, datoritã aºa-numituluiraqs sharqi, sã descopere un dansatât de senzual, încât l-au botezat„dans din buric”, denumire pe careprofesioniºtii o refuzã, ei preferând sãvorbeascã despre „dans oriental”.

Nume foarte cunoscute de dansa-toare au fãcut sã viseze întregul Egiptîntre cele douã rãzboaie mondiale:Tahya Carioca Alexandrina, NagwaFuad, Naima Akef. Þinuta originalã –pantaloni bufanþi, vestã – era departede actualul sutien cu paiete, inspiratdin filmele americane, iar dansatoareanu trebuia cu orice preþ sã-ºi aratetrupul, erotismul fiind dat de joculvãlului ºi al dezvãluirilor. În anii 1960,moscheea al-Azhar a indicat un numãrde reguli privitoare la dansul oriental:croiala costumaþiei, interzicerea arã-tãrii buricului sau a feselor, obligaþiapentru dansatoare de a-ºi acoperiabdomenul cu o þesãturã de voal, deculoarea pielii. Sub preºedinþia luiSadat, Adunarea Poporului a hotãrât,de asemenea, sã interzicã specta-colele de dansuri orientale la televizor.Astãzi, guvernul interzice întemeiereaunui institut al dansului (totuºi, existãzeci de ºcoli private), sub pretextul cãun asemenea învãþãmânt ar fi contrarmoralitãþii, deoarece le determinã pefete sã-ºi etaleze trupurile în public.

Dezaprobarea moralã ºi socialãcare înconjoarã dansul oriental ºiriscul de a-ºi expune ruºinii familiile,

fac ca numãrul dansatoarelor sãscadã mult, astfel încât locul lãsatliber de egiptence a fost luat de fetevenite din Rusia, America Latinã ºichiar din Franþa, aºa cum a fãcutdansatoarea Kitty. Cea din urmã aparticipat la rãscoala dansatoarelorstrãine, dupã ce, în anul 2004, minis-trul Muncii ºi Imigraþiei le-a interzispracticarea meseriei respective. Laînceputul anilor 2000, o dezbatereaprinsã avea ca temã principalã faptulde a ºti dacã era sau nu un pãcatacceptarea meselor de Ramadan ofe-rite de starurile dansului, Fifi Abdousau Dina, acuzate cã trãiesc „îndezmãþ”. Fostul preºedinte al Univer-sitãþii al-Azhar a hotãrât cã a atrageastfel tineretul constituie un pãcat, înafarã de cazul în care aceste mese debinefacere ar fi fost oferite în stradã,tuturor oamenilor. Dar alþi oameni reli-gioºi susþineau cã ar trebui apãratdreptul acestor persoane „de moravuriuºoare” sã facã bine ºi sã încerce sã-ºi rãscumpere pãcatele prin „meselede binefacere”, prin care hrãnesc mi-lioane de egipteni în timpul Rama-danului.

Fetele egiptene, mai ales din me-diile sociale obiºnuite ºi din zonelerurale, practicã toate, sau aproapetoate, dansul. Reprezintã o modalitatede a strãluci în public, mai ales pentruo tânãrã aflatã în cãutarea unui logod-nic, în perioada nunþilor ºi a reuniu-nilor de familie sau a celor sociale. ªi totuºi, conservatorismul menþineproscrierea asupra dansului, chiar ºi întimpul reuniunilor de familie, pe motivcã afiºarea unui trup în miºcare ar fiindecentã pentru o femeie.

„coroanã strãlucitoare pe capul Orientului”, potrivit versului uneimelodii interpretate de Oum Kalsum. Astfel, devine posibil dialoguldintre genurile de muzicã moºtenite din tradiþia otomanã.Instrumentistul irakian la lãutã (oud), Nasser Shamma, care a trãitºi a învãþat la Cairo, a permanentizat aceastã moºtenire, ce s-a dorita fi, în acelaºi timp, fidelã moºtenirii clasice ºi deschisã multiplelorinfluenþe venite din zone întinse, din reginea Golfului pânã înSpania andaluzã.

Totuºi, aceastã „muzicã savantã”, denumitã „muzicã arabã” înperioada independenþei ºi a ideologiilor unificatoare, a ocultattradiþiile orale ºi pe cele rurale, al cãror patrimoniu conþine însã omare diversitate. De exemplu, ceea ce se numeºte mawal este oformã de improvizaþie, pe versurile unui poem în dialect, care seregãseºte în toate regiunile Egiptului ºi pe care trupele contem-porane îl redescoperã. Ar mai fi ºi cazul celei numite al-Warsha, careinterpreteazã o epopee cântatã în sudul þãrii, sau al formaþieiTannura, ansamblu de cântãreþi din Port-Said.

Operã în Cairo

La Cairo se gãseºte prima Operã construitã vreodatã în lumeaarabã ºi pe continentul african. Astfel, din secolul al XIX-lea, oraºulocupã un loc privilegiat în privinþa difuzãrii repertoriului clasiceuropean, în cadrul proiectului khedivului Ismail de modernizare aþãrii. Cu ocazia inaugurãrii Canalului Suez, Opera din Cairo a dat,în cartierul Ezbekkiya, o reprezentaþie cu opera Rigoletto de Verdi,ºi nu cu Aida, comandatã cu aceastã ocazie ºi care nu va fi adusã pescenã decât în anul 1872.

Europenii, ºi mai ales italienii în bel canto, dominau atunciviaþa muzicalã la Cairo ºi au continuat s-o facã pânã la revoluþia dinanul 1952. De atunci, bãtrâna Operã, simbol al vechiului regim ºial colonizãrii strãine, a fost abandonatã de regimurile politicesuccedate la putere ºi a dispãrut definitiv într-un incendiu, în 1971.

191

Cooperarea egipteano-japonezã a fãcut-o sã renascã, în 1988,pe Insula Zamalek, unde se întâlnesc, de acum înainte, muzicaarabã ºi repertoriul occidental. Aceasta permite, mai cu seamã,redinamizarea cântecului liric în Egipt. Din când în când, acolo sesusþin reprezentaþii ale primelor opere arabe, de Aziz al-Shawwan,care a compus Antar, în 1948, ºi Anas al-Wagud, în 1971, cu ocreaþie inspiratã dintr-un basm din O mie ºi una de nopþi. Traducerileîn arabã ale libretelor operelor Nunta lui Figaro ºi Don Giovanni deMozart permit descoperirea de cãtre marele public egiptean arepertoriului clasic dar, de asemenea, ºi sublinierea calitãþilortehnice ºi estetice, puþin explorate, ale limbii arabe în cântecul liric.Mai recent, Miramar, dupã romanul lui Mahfouz, i-a reunit pecompozitorul ºi dirijorul Sherif Moheiddin ºi pe poetul Sayed Hegab(el compune în dialect) într-o operã care îmbinã formele muzicalearabe ºi occidentale.

Mãrirea ºi decãderea cinematografiei egiptene

Pasiunea egiptenilor pentru cinematograf are o lungã istorie,care a început în anul 1896, la Alexandria, odatã cu prima proiecþiea unui film al fraþilor Lumière. Un an mai târziu ei au turnat ºasescurte filme despre Cairo ºi strãzile sale. De la 1900, oraºul Cairo s-a înzestrat cu prima salã de cinematograf, iar cele dintâi experienþeegiptene în acest domeniu au fost foarte scurte reportaje, de lafuneraliile liderului naþionalist Mustafa Kamel, în 1909, ºi despreplecarea caravanelor cu pelerini cãtre Mecca în 1912.

Cinematograful era, în acei ani, o pasiune a strãinilor trãitorila Cairo. O producþie italianã, din anul 1919, Doamna Loretta, a fostcea în care a jucat, în rolul principal, primul actor egiptean. Primulfilm de ficþiune egiptean, Pe pãmântul lui Tutankamon, a fost produsîn anul 1923. Suntem în anul de început al istoriei cinematografieirealizate în Egipt ºi de cãtre egipteni. Produs de un avocat dinCairo, de origine egipteanã, a fost turnat de Muhammad Bayumi,pionier al genului ºi figurã marcantã a anilor interbelici.

192

Totuºi, doar odatã cu întemeierea Studiourilor Misr, în 1936,cinematograful egiptean a cãpãtat o adevãratã dimensiune indus-trialã ºi internaþionalã. Proiectul realizãrii acestor studiouri s-a da-torat producãtoarei ºi actriþei Aziza Amir, care a turnat, în 1927,primul lung-metraj egiptean, Layla, unde ea juca rolul principal. Afost susþinutã de Talaat Harb, fondator al Bãncii Misr, al cãror obiec-tiv era construirea unui „Hollywood pe Nil”, la Imbaba. Primul filma fost produs de aceste studiouri în 1936, dupã care, în urmãtoriitreizeci de ani vor fi realizate acolo cele mai bune pelicule.

Genul principal al cinematografului egiptean, exportat înîntreaga lume arabã, rãmâne, incontestabil, „comedia romanticãmuzicalã”. Este cea care i-a permis mai ales interpretei OumKalsum sã se afirme, dar ºi tuturor actorilor ºi actriþelor sã facã ofrumoasã carierã, precum Layla Morad, Muhammad Abdel Wahabºi mulþi alþii. Revoluþia din anul 1952 nu a fãcut sã disparã acestgen, a cãrei figurã emblematicã o reprezintã Abdel Halim Hafez,datoritã înfãþiºãrii sale de îndrãgostit înfrigurat, mãcinat debilharziozã, rãul tuturor egiptenilor. Genului îi sunt specifice ºicântecele patriotice. Totuºi, realismul social de dupã rãzboi a datnaºtere unui gen care s-a impus rapid, susþinut de entuzismulnaþionalist ºi militant. Actriþele Nadia, Lubna Abdel Aziz, SoadHusny ºi Faten Hamama au adus pe ecran cauza femeilor egiptenede toate condiþiile. Aceastã perioadã fecundã a dat celebrele filmeegiptene, fiind anii unor mari puneri în scenã.

În acest context, capodopera lui Yusuf Chahin este, incon-testabil, Gara centralã (1958). O peliculã anterioarã cu titlul Fiulþãrii a fost prezentatã la Cannes în 1951. Mai pot fi amintite ºiPãmântul din 1969, anul producerii unicului film de lung-metraj allui Shady Abdel Salam, Mumia, o excepþie esteticã ºi poeticã încinematografia egipteanã. Henry Barakat a adus pe ecran nuvela luiYusef Idris, Pãcatul (1964), care abordeazã condiþiile de trai aleþãranilor în timpul vechiului regim, iar Salah Abu Sayf a turnatÎnceputul ºi sfârºitul (1960), film inspirat dintr-un roman al luiNaguib Mahfouz.

193

Cu toate acestea, naþionalizarea studiourilor ºi teatrelor în anii1960, a contribuit din plin la declinul calitãþii producþiei cinema-tografice egiptene, iar de atunci tehnicienii ºi producãtorii, cei maimulþi, „strãini”, evrei ºi italieni în mare parte, au fost nevoiþi sãpãrãseascã þara. Pe de altã parte, apariþia televiziunii a transformatindustria cinematograficã, însã calitatea producþiilor nu înceteazãsã se deterioreze. Astãzi, bugetele producþiilor sunt grevate deonorariile exorbitante ale actorilor (pânã la 3 milioane de lireegiptene pentru actorul de comedie Muhammad al-Henaydy). Dar,din momentul în care mijloacele financiare ºi profesionalismul s-aupus în slujba unui scop comun, aºa cum s-a întâmpolat în cazulproducþiilor Porþile închise (2000), Iubesc cinema-ul (2005) sauImobilul Yacubian (2006), cinematograful egiptean ºi-a regãsit oînfãþiºare demnã de a fi luatã în seamã.

Într-un context general de crizã economicã, Yusef Chahinrãmâne unul dintre puþinii care au putut menþine o producþie cine-matograficã de autor ºi de calitate. Poate ºi pentru cã, prin societateasa de producþie, el constituie, în peisajul cinematografic egiptean,un trust imposibil de evitat, ce poate sã se laude cu producþia sa ºicu formarea celor mai buni cineaºti contemporani din þarã (YussryNasrallah, mai ales). El a constituit însã ºi un monopol, dãunãtor,câteodatã, procesului de reînnoire a cinematografiei egiptene.

Noua generaþie se exprimã, de altfel, mai degrabã prin filmedocumentare (unde apariþiile a numeroºi realizatori le-au deschisaccesul acestora cãtre cea de-a ºaptea artã în formele ei derivate,cu un cost mai redus), decât prin lung-metraje, a cãror producþie afost lãsatã pe seama marilor corporaþii, larg finanþate de capitalurilearabe. Aºa este cazul grupului saudit Rotana, cu propriile canale deteleviziune prin satelit. Produce filme pentru marele public ºi arãscumpãrat patrimoniul cinematografic egiptean. Printre docu-mentariºti, se remarcã mai ales Atya al-Abnudy ºi Tahani Rached,al cãror ultim film, Fetele de acolo, a fãcut parte din selecþia oficialã,în afara concursului, în 2006, la Festivalul de la Cannes.

194

RReeppeerree ccrroonnoollooggiiccee

3100–332 î. Hr.: Egiptul faraonic.332–30 î. Hr.: Egiptul ptolemeic.30 î. Hr.–638: dominaþia romanã,

apoi bizantinã.642–1382: cucerirea arabã. Domnia

succesivã a Abbasizilor, Fatimi-zilor, apoi a Ayyubizilor.

1382–1517: dominaþia mamelucilor.1517–1882: dominaþia otomanã.1805–1849: domnia lui Mehmet Ali,

pãrintele Egiptului modern.1869: inaugurarea Canalului Suez.1882–1952: dominaþia britanicã. Ofi-

cial instaurat în anul 1914,protectoratul va fi înlãturat în1922, dar independenþa Egiptu-lui nu a fost decât formal ºiparþial asiguratã.

1928: crearea organizaþiei Fraþii Mu-sulmani, de Hassan el-Banna,asasinat în 1949.

23 iulie 1952: lovitura de stat aOfiþerilor Liberi ºi abdicarearegelui Faruk.

18 iunie 1953: proclamarea repu-blicii. Nasser devine preºedinteîn noiembrie 1954, dupã ce l-aînlãturat pe generalul Naguib.

aprilie 1955: Conferinþa de la Bandung.Apariþia miºcãrii de nealiniere,în cadrul cãreia Egiptul a jucatun rol central.

octombrie–noiembrie 1956: CrizaSuezului. Atac tripartit (Franþa,Israel ºi Marea Britanie) împo-triva Egiptului, ca urmare anaþionalizãrii Canalului Suez.

15 ianuarie 1957: naþionalizarea agen-þiilor comerciale, bãncilor ºi com-paniilor de asigurare strãine careoperau în Egipt.

21 februarie 1958: egiptenii ºi sirieniiau acceptat, prin referendum,crearea Republicii Arabe Unite(RAU). Trei zile mai târziu,Nasser ºi yemenitul Ahmad al-Badr au creat Statele ArabeUnite, prin cooptarea Yemenu-lui la RAU.

15 martie 1965: Nasser, ºef al parti-dului unic, a fost reales cu 99%din voturi.

5–11 iunie 1967: Rãzboiul de ªaseZile, încheiat cu o victorie to-talã pentru Israel. Egiptul apierdut Peninsula Sinai, iararmata israelianã s-a instalat pemalul drept al Cananlului Suez,închis de atunci navigaþiei.

septembrie – octombrie 1970: la moar-tea lui Nasser, în 28 septembrie,Anwar el-Sadat devine ºef alstatului. RAU, de care Siria s-aseparat din 1961, a fost înlocuitãde Republica Arabã Egipt.

6 octombrie 1973: Rãzboiul de la ªaseOctombrie (sau Rãzboiul deYoum Kippour). Presiunile so-vietice ºi americane au obligatEgiptul ºi Israelul sã realizeze oîncetare a focului.

ianuarie 1977: „Rãscoala pentru pâine”la Cairo ºi în mai multe oraºedin Egipt.

195

17 septembrie 1978: semnarea Acor-durilor de la Camp David întreEgipt ºi Israel, sub egida StatelorUnite. În acest an Sadat ºi omo-logul sãu israelian, MenahemBegin, au primit Premiul Nobelpentru Pace.

6 octombrie 1981: asasinarea luiAnwar al-Sadat de islamiºti.Hosni Mubarak, vicepreºedintedin 1975, i-a urmat în funcþie.Oficial preºedinte din 14 octom-brie 1981, mandatul sãu a fostreînnoit în 1987, 1993, 1999 ºi2005.

1990–1991: Egiptul s-a situat departea coaliþiei occidentale întimpul Rãzboiului din Golf; anu-larea unei pãrþi a datoriei þãrii.

12 octombrie 1992: cutremur puternicde pãmânt, care a fãcut multepagube.

1992–1997: atentate continue reali-zate de grupãrile islamiste radi-cale împotriva reprezentanþilorstatului, intelectualilor (FaragFoda în 1992, Naguib Mahfouzîn 1994), copþilor ºi locurilorturistice. Atentatul de la AddisAbeba împotriva preºedinteluiegiptean, în 1995, ºi cel de laLuxor, în 1997, în care 58 deturiºti ºi 4 egipteni ºi-au pierdutviaþa, reprezintã momente devârf ale acestor atentate.

2002–2003: mari manifestaþii destradã pentru susþinerea palesti-nienilor din teritoriile ocupate ºiîmpotriva rãzboiului din Irak.

7 octombrie 2004: atentatul de laTaba, soldat cu 30 de morþi.

12 decembrie 2004: apariþia oficialã agrupului „Kefaya!”, platformã aopoziþiei faþã de regim, care cerereforme politice.

23 iulie 2005: triplu atentat la Sharmel-Sheik, soldat cu aproape 70de victime.

7 septembrie 2005: primele alegeriprezidenþiale pluripartite, prinscrutin direct, în urma cãrorapreºedintele Mubarak a fost alesconfortabil pentru un nou man-dat de ºase ani.

decembrie 2005: alegeri legislative.Fraþii Musulmani au obþinut 88dintre cele 454 de locuri dinAdunarea Poporului, devenind,astfel, prima forþã de opoziþiefaþã de regimul aflat la putere.

24 aprilie 2006: atentatul de laDahab, soldat cu 20 de victime.

29 august 2006: moartea lui NaguibMahfouz, laureat al PremiuluiNobel pentru Literaturã în 1988,la vârsta de 94 de ani.

25 ianuarie 2011: începutul demon-straþiilor de stradã, care au dusla înlãturarea de la putere a pre-ºedintelui Hosni Mubarak.

11 februarie 2011: preluarea con-ducerii þãrii de cãtre ConsiliulSuprem al Forþelor Armate,condus de generalul MohamedHussein Tantawi.

20 martie 2011: organizarea unuireferendum pentru modificareaConstituþiei: egiptenii au votatîn favoarea unor amendamenteconstituþionale, precum cel cuprivire la limitarea mandatelorprezidenþiale la maximum douãde câte patru ani.

196

BBiibblliiooggrraaffiiee

Anwar ABDEL MALEK, Egiptul modern.Ideologie ºi renaºtere naþionalã, EdituraL’Harmattan, Paris, 2004.

Lucrare consacratã problemei construiriistatului modern egiptean, de la MehmetAli la ocupaþia britanicã (1815–1882).

Christophe AYAD, Geopolitica Egiptului,Editura Complexe, Bruxelles, 2002.

Prima operã de sintezã despre Egiptulcontemporan, scrisã de corespondentulcotidianului Libération în Egipt, în anii1990.

Munia BENNANI-CHRAIBI ºi OlivierFILLIEULE (coord.), Rezistenþã ºi protesteîn societãþile musulmane, Editura Presses deSciences-Po, Paris, 2003.

Operã pentru mai buna înþelegere a ceeace reprezintã „strada arabã” ºi pentru apricepe dinamismul societãþii civile înEgipt ºi în regiune, în ciuda grelelorconstrângeri care apasã asupra acesteia.

Jacques BERQUE, Egipt, imperialism ºirevoluþie, Editura Gallimard, Paris, 1967.

Operã de referinþã despre istoriacontemporanã a Egiptului, de la ocupaþiabritanicã, din 1882, pânã la incndiul de laCairo, din februarie 1952. De citit ca unroman captivant.

Alain BLOTTIÈRE, O cãlãtorie în Egipt: întimpul ultimilor regi, Editura Flammarion,Paris, 2003.

Album de fotografii din aceastã þarã, dedinainte de revoluþia din 1952, asupracãruia planeazã un parfum de nostalgiepentru Egiptul perioadei Belle Époque.

Alain BLOTTIÈRE, Oaza: Siwa, EdituraPayot, Paris, 2006.

O cãlãtorie în timp, în oaza Siwa, cea maicunoscutã ºi mai surprinzãtoare dintre oa-zele Egiptului, vizitatã de Alexandru cel Mare.

Christian CANNUYER, Egiptul copþilor,creºtinii de pe Nil, Editura Gallimard,„Découvertes”, Paris, 2000.

O istorie bogat ilustratã a creºtinismului înEgipt, de la predicile Sfântului Marcu, laAlexandria, în secolul I, pânã în zilelenoastre.

CEDEJ, Egiptul într-un secol, 1901–2000,Editurile Complexe, Cairo, Bruxelles, 2001.

Perspectiva asupra societãþii egipteneîntr-o perioadã de un secol, datoratãcolectivului de cercetãtori de la Centrul deStudii ºi de Documentare Economicã,Juridicã ºi Socialã, „CNRS” de la Cairo.

Rachida CHIH, Sufismul în cotidian.Confrerii din Egipt în secolul al XX-lea,Editurile Actes Sud, Sindbad, Arles, 2000.

Despre confreriile sufite în societateaEgiptului contemporan, de-a lungul istorieiacestora, riturilor, dar ºi rolului lor socialºi politic.

Fanny COLONNA, Povestiri despre Egiptulde provincie, o etnografie Sud/Sud, EditurileActes Sud, Sindbad, Arles, 2004

Cea mai frumoasã introducere posibilã înceea ce priveºte acest Egipt neglijat de ceicare vãd þara doar prin prisma capitaleisale foarte centralizatoare. De citit ca unroman sau ca o lecþie de etnografie.

Brian M. FAGAN, Aventura arheologicã înEgipt, Editura Payot, Paris, 2005.

De la Herodot pânã la savanþii luiNapoleon, opera evocã 2000 de ani defascinaþie occidentalã pentru Egiptul anticºi consecinþele în timp ale cuceririrlorcoloniale din secolul al XIX-lea.

Philippe FARGUES, Generaþii arabe. Alchimianumãrului, Editura Fayard, Paris, 2000.

Pentru a înþelege importanþa ºi mizademograficã în Egipt, prima þarã din lume

197

care a fãcut un recensãmânt al populaþiei,de fostul director al CEDEJ.

Marc FERRO, 1956, Suez, naºterea celeide-a Treia Lumi, Editura Complexe,Bruxelles, 2006.

Lecturã necesarã pentru a înþelegeevenimentul fondator al Egiptului contem-poran, inaugurat prin zâmbetul insolentpe care Gamal Abdel Nasser l-a afiºat înfaþa lumii occidentale.

Frédérique FOGIEL, Amintirile Nilului.Nubienii din Egipt în migraþie, EdituraKarthala, Paris, 2000.

Autorul, antropolog, evocã, în una dintrerarele opere consacrate problemei, istoriauitatã a nubienilor din Egipt dupã con-struirea marelui baraj.

Paul FOURNEL, Oameni din Cairo,Editura Seuil, „Fiction et Cie”, Paris, 2005.

O meditaþie în 500 de cronici scrise defostul ataºat cultural în Egipt, între anii2000 ºi 2003, pe de altã parte membrude frunte al grupului de scriitori deliteraturã experimentalã Oulipo (Ouvroirde Littérature Potentielle), creat în 1960.

Frank GODDIO, David FABRE ºiChristophe GERIGK, Comorile dispãruteale Egiptului, Editura Seuil, Paris, 2006.

Fotografii ºi texte despre comorilearheologice înghiþite de Golful Alexandriei,salvate recent de ape, mai ales datoritãmisiunii Lempereur, ºi expuse la GrandPalais, în 2006.

Amitav GOSH, Un necredincios în Egipt,Editura Seuil, Paris, 1994.

Celebrul scriitor indian a realizat studiiliterare ºi antropologice în delta egipteanãºi ne-a livrat o poveste, în acelaºi timp,exactã ºi cu haz.

Patrick HAENNI, Islamul de piaþã, EdituraSeuil, „Republica Ideilor”, Paris, 2005.

Un studiu care dezvãluie aspecte alemodernitãþii islamice, care repune închestiune toate grilele de lecturã simplistedespre evoluþia religioasã a Egiptuluicontempopran.

Patrick HAENNI, Ordinul caizilor, unireadisidenþei urbane la Cairo, Editura Karthala,Paris, 2005.

Lucrare necesarã pentru a înþelegecomplexitatea suburbiilor populare delângã Cairo, ale cãror structuri sociale ºipolitice depãºesc de departe întreagaimagine despre un islam radical.

Robert ILBERT, Alexandria, 1860– 1960,Editura Autrement, Paris, 1998.

Un rezumat al tezei de doctorat aautorului specializat în istoria Alexandrieiîn secolul al XIX-lea, întinsã pe câteva miide pagini.

Richard JACQUEMOND, Între scribi ºiscriitori. Domeniul literar în Egiptul contem-poran, Editura Actes Sud, Arles, 2003.

Operã de referinþã, admirabil scrisã,pentru înþelegerea literaturii egiptene ºilegãturile strânse dintre polititcã ºi scriereîntreþinute de scribii egipteni.

Jean LACOUTURE, Gamal Abdel Nasser,Editura Bayard, Paris, 2005.

Se mai poate citi ºi biografia luiChampollion, informatã ºi într-o limbã vie,scrisã tot de celebrul istoric ºi biograf.

Magda MEHDAWY, Bucãtãria egipteanãmodernã, Édition francaise, Cairo, 2006.

O operã ilustratã ºi practicã, pentru agrupa singuri ceea ce veþi întâlni încãlãtoria dumneavoastrã.

André RAYMOND, Cairo, EdituraCitadelle a Mazenod, Paris, 2000.

Tot ceea ce doriþi sã ºtiþi despre Cairo, dela cucerirea arabã pânã în zilele noastre,scrisã de un istoric celebru ºi exact.

Musa SARGA, Cãlãtoria în Egipt, antologiede cãlãtori europeni, de la Bonaparte laocupaþia englezã, Editura Robert Laffont,„Bouqins”, Paris, 2004.

O frumoasã antologie de texte celebre(Flaubert) ºi mai puþin celebre, de la Aus

Mehmed Alis Reich (1844) a prinþuluiPückler-Muskau la A Thousand Miles up

the Nile (1877) a Ameliei Edwards.

198

199

CCuupprriinnss

Cuvânt înainte / 9

1. Cairo, capitalã a Egiptului,„pãrintele civilizaþiei” / 12Oraºul modern Cairo, Parisul

Orientului / 14Febra construcþiilor ºi primii

zgârie-nori / 17Mogamma, un „castel”

kafkian / 18O mie ºi una de moschei:oraºul fatimid ºi otoman Cairo

/ 20Vechiul Cairo / 22Provocãri demografice:

între fantasme ºi realitate / 24Legalizarea urbanizãrii

neoficiale / 27Oraºele noi, în cucerirea

deºertului / 30

2. Nilul, delta ºi provinciileEgiptului / 32„Artera vieþii” sau cel mai

lung fluviu al lumii / 32Barajul de la Assuan, o

controversatã construcþie „ faraonicã” / 34

O þãrãnime pe cale de dispariþie? / 36

Mezzogiorno egiptean: realitate ºi stereotipuri ale „þãrii profunde” / 40

Delta Nilului, la ora chinezeascãsau la cea indianã / 43

Oraºele canalului de la Port-Said la Suez, sintezã între Orient ºi Occident / 46

Alexandria, de la nostalgie la renaºtere / 49

3. De la nisip la pierdereavederii... / 52Deºertul Libian ºi Mediterana

/ 53Deºertul Arab, dincolo de

coastele mãcinate ale Mãrii Roºii / 58

Sinai, „Deºertul Rãtãcirii”? / 61

Beduinii, cetãþeni de rangul al doilea? / 66

4. Mândria egipteanã: istorie,derive ºi derivate / 69O origine faraonicã diluatã / 70De la stãpânirea arabã la tutela

francezã ºi la cea englezã / 71Egiptul liber / 74„Rais”, figurã de prim-plan

/ 77Pãrintele revoluþiei ºi al

panarabismului / 80Sadat: sinuozitate pe linia

politicã / 84

200

Mici manevre ºi mari dependenþe:o geopoliticã fragilã / 87

Strãlucirea în lumea arabã / 89

5. Pietre de altãdatã, turism ºinaþiune: politica în domeniulpatrimoniului 93Moºtenire faraonicã la toate

nivelurile / 93Arheologie naþionalã sau

internaþionalã? / 96În numele interesului ºtiinþific

ºi economic / 100Valorificarea patrimoniului

islamic / 104Cum trebuie conservat ºi expus

patrimoniul? / 106

6. Vulnerabilitate ºi promisiuni/ 108Un nou-nãscut la fiecare

douãzeci ºi trei de secunde! / 109Lipsuri ºi transformãri

economice / 111Sãrãcie generalizatã ºi mari

diferenþieri sociale / 115Alfabetizare, ºcolarizare:

speranþe ºi dezamãgiri / 118Carnete de sãnãtate / 120Sã pleci? / 122

7. Sfârºit de domnie? / 125Monopol de stat, opoziþie

în derutã / 127Când strada strigã „Kefaya!” / 132Ar trebui sã ne fie teamã de

Fraþii Musulmani? / 133Un teren sensibil la vocea

islamului politic / 137ONG-urile ºi apãrãtorii

drepturilor omului, sub supraveghere / 139

Tortura, specialitate localã / 141

8. Egiptul credinþelor: religie de

stat ºi credinþã personalã / 143Islamul, în centrul societãþii / 143Islamul: o religie de stat / 150Practici religioase, între

adaptare ºi inovaþie / 152Confrerii sufite, muled ºi practici

religioase populare / 156Copþi ºi minoritãþi religioase în

Egipt / 158

9. Moravuri, trup ºi sexualitate

/ 163Progrese timide în privinþa

drepturilor femeilor / 168Excizia: un tabu egiptean / 171A vorbi despre sexualitate în

Egipt / 173Ieºiri cu familia ºi dorinþe de

consum / 177Sport, societate ºi politicã / 178

10. Cultura egipteanã: temple ºi

drumuri cu obstacole / 180De la scrib la scriitor: scrisul în

vârful ierarhiei culturale egiptene / 180

Cenzurã ºi creaþie: legãturi periculoase cu politica ºi religia / 183

Artele plastice / 186Dezvoltarea fragilã a unei scene

culturale independente / 188Muzica popularã ºi muzica cultã

/ 189Mersul la Operã în Cairo / 191Mãrirea ºi decãderea

cinematografiei egiptene / 192

Repere cronologice / 195

Bibliografie / 197