1

EFLORESCENTELE

Eflorescentele sunt o patina albicioasa ce poate aparea pe suprafata zidului, fie in timpul constructiei, fie

dupa definitivarea sa. Ele reprezinta depuneri saline si nu se confunda nici cu scurgerile de var nici cu

petele de mortar datorate neglijentei in lucru si neprotejarea zidului proaspat executat.

CE SUNT EFLORESCENTELE?

Formele cele mai comune sunt depunerile albicioase inestetice ce insa nu influneteaza negativ rezistenta

zidului si care dispar in mod normal in termen de un an de la formarea lor. Unicele forme de

eflorescenta ce pot avaria zidul sunt tratate separat in cele ce urmeaza.

Eflorescentele se datoreaza sarurilor solubile ce migreaza pe suprafata in momentul cand apa in care ele

sunt diluate se evapora. Ele nu se confunda cu petele de var ce raman pe suprafata zidului odata cu

evaporarea apei.

TERMINOLOGIA

Termenul eflorescenta nu se utilizeaza aici in sensul sau originar – comportamentul sarurilor solubile. O

sare se numeste eflorescenta cand, initial sub forma macrocristalizata, devine treptat prafoasa datorita

deshidratarii. Prin extensie, termenul de eflorescenta se refera la depozitul de saruri solubile, format

prin evaporarea apei din zidarie. Eflorescentele mai sunt denumite, in mod eronat, salnitrat; mai precis,

termenul respectiv indica un amestec de nitrat de calciu, magneziu sau potasiu, generat de catre

microorganisme din azotul organic si de catre compusi minerali din sol, ce migreaza in interiorul zidului

impropriu izolat. Formarea de salnitrat presupune eliberarea de substante organice amoniacale; acest

aspect, cu rare exceptii, nu se regaseste in lucrari executate in mod acurat si igienic. Salnitratul e o sare

agresiva pentru zidarie deoarece, odata intrata in zid, poate absorbi o cantitate mare de apa si deci sa

provoace daune mari, fie prin cresterea in volum ca urmare a hidratarii, fie prin riscul major in caz de

inghet.

ORIGINEA SARURILOR SOLUBILE

Eflorescentele comune deriva, in mare parte, din sarurile solubile continute in materialele cu care s-a

construit lucrarea.

2

Ciment si var

In compozitia varului si a cimentului Portland, sunt prezente saruri ce pot favoriza formarea de

eflorescente. Riscul e major in cazul cimentului de origine vulcanica, datorita prezentei insemnate de

sulfat de sodiu. Adezivii normali, ca cimentul Portland, prevad adesea, in faza de productie, un adaos de

ghips cu functie de reglare a prizei. Ghipsul, partial solubil, poate favoriza formarea de eflorescente de

sulfat de calciu. In mod normal insa, sulfatul de calciu prezent in mortarul cu ciment se fixeaza in cateva

ore sub forma de sulfoaluminat de calciu, insolubil in apa.

Eflorescentele se pot forma daca apa din mortar patrunde prea rapid in caramizi, introducand si sare.

Pentru a evita acest aspect, este esential sa se umezeasca adecvat caramizile, pentru ca acestea sa nu

mai absoarba apa din mortar si apa de amestec a mortarului sa fie in cantitate cat mai mica , deci sa se

utilizeze un mortar foarte virtos. Cand se decide asupra compozitiei mortarului, daca nu sunt cerinte

stricte privind rezistenta la compresiune, e preferabil sa se opteze pentru un tip de mortar cu cantitati

minime de ciment sau unul preconfectionat, hidrofug si antieflorescent, special pentru lucrari cu

caramida aperenta.

Nisipul si alte materiale inerte

Nisipul utilizat regulat pe santier provine din cariere si fluvii si, in mod normal, nu contine saruri, el fiind

de tip silicos si necalcaros. Este riscanta utilizarea nisipului de mare care, daca nu este spalat anterior de

niste specialisti, poate genera eflorescente saline. Pentru colorarea rosturilor, se folosesc o serie de

materiale inerte chimic; selectarea lor se face cu mare atentie, deoarece se pot comite erori grave, cum

ar fi adaugarea prafului de marmura (pentru rosturi albe) care, fiind de fapt carbonat de calciu,

genereaza eflorescente dificil de inlaturat.

Apa

Apa dulce, utilizata pentru amestecul de mortar, poate constitui o problema doar in cazul in care nu este

limpede sau s-a transportat in vase murdare. Apa, printre altele, nu trebuie sa fie foarte dura, adica prea

bogata in carbonat de calciu sau magneziu.

Aditivii chimici

In compozitia mortarului, se pot utiliza o serie de aditivi cu functie de antigel, plastifianta si care amana

priza, a caror compozitie chimica poate produce eflorescente. Utilizarea lor nu se recomanda; sunt

aproape inutili, avand in vedere cantitatea foarte mica de mortar raportata la cea a caramizii.

Substantele ce intarzie priza sunt absolut contraindicate in lucrarile cu caramida aparenta. Plastifianttii,

in mod normal, nu produc eflorescente, insa trebuie neaparat evitat uzul detergentilor domestici, ce

contin procente insemnate de sulfat de sodiu. Utilizarea aditivilor hidrofobi se evalueaza in fiecare caz in

parte, discutand cu producatorul materialelor ceramice.

3

Argila

Sarurile care, sub forma de impuritati, pot fi continute in argila cu care se produc materiale ceramice,

sunt de obicei sulfati de sodiu, potasiu, magneziu si calciu, mai rar carbonat de calciu si de magneziu.

Fenomenul se poate manifesta deoarece, piesele de caramida aparenta, la finalul ciclului de productie,

sunt de obicei introduse in apa pentru a evita formarea de depozite granuloase pe suprafata (orig.

calcinello-n.trad.). In general, eflorescentele datorate caramizilor au o durata limitata sau dispar chiar si

singure, sub efectul ploii. Este rara prezenta sulfatilor ferosi care pot da nastere la pete ruginii.

Alte cauze

Exista si alte posibilitati ca sarurile sa patrunda in zidarie, cum ar fi contactul dintre mortar si cenusa.

FORMAREA EFLORESCENTEI

Conditia esentiala o constituie prezenta simultana a apei si a sarurilor solubile. Apa dilueaza sarurile

solubile din caramizi si la transporta sub forma de solutie. Cand apa se evapora iar peretele s-a uscat,

solutia creste in concentratie pana cand sarurile devin depozit. Acest proces poate avea loc in mod

invizibil in interiorul zidului sau se poate observa pe suprafata acestuia. Cand sarurile nu sunt continute

in caramizi, ci in mortar, ele pot la fel sa apara pe suprafata peretelui deoarece apa, uscandu-se de

preferinta de-a lungul caramizilor ce sunt mai poroase decat mortarul, migreaza o data cu sarurile ce se

vor cristaliza. Este foarte dificil sa se prevada unde, cand si cum se va manifesta eflorescenta, toate

acestea depinzand de unii factori chimico-fizici; tipul de saruri, rata de uscare datorata vantului si

soarelui, gradul de saturatie al zidului etc. Ultimul factor mentionat este unicul ce poate fi controlat in

faza de executie.

4

REDUCEREA RISCULUI DE APARITIE A EFLORESCENTELOR

Acest risc nu poate fi complet evitat deoarece nu e posibila eliminarea totala a sarurilor din caramizi si

mortar si nici mentinerea celui din urma perfect; totusi, se poate controla si diminua cantitatea de apa

ce patrunde in zidarie in timpul si dupa executarea acestuia. Selectia materialelor si evitarea folosirii

aditivilor bogati in saruri constituie un bun punct de plecare; in orice caz, e esentiala protejarea

materialelor si a zidului terminat de patrunderea apei, adoptand in acest sens masuri si metode

arhitectonice adecvate.

Protejarea materialelor si a zidului proaspat executat

Materialele nu trebuie depozitate in contact cu solul, ci pe platforme si suporturi anume destinate.

Nisipul nu va fi descarcat direct pe sol, intr-un loc oarecare, ci intr-un spatiu prevazut cu un interior

adecvat. Zidul proaspat terminat va fi protejat de ploaie timp de cel putin 7 zile, cu ajutorul unor folii de

plastic sau cu copertine provizorii dispuse deasupra schelelor.

Particularitati ale proiectului si detalii de constructie

De elementele de mai sus depinde in mod esential posibilitatea formarii eflorescentelor.

5

Este ideala prezenta acelor elemente de protectie, tipice arhitecturii traditionale, ca stresinile sau

cornisele, capabile sa indeparteze apa de ploaie din apropierea zidului. De asemenea, zidul va fi protejat

si la baza, impiedicand absorbirea umiditatii din sol; fiind o problema ce dainuie de mult timp in istoria

constructiilor, exista astazi proiectanti si constructori extrem de atenti la impermeabilitatea fundatiei

unei cladiri. Lucrarile in caramida aparenta sunt printre cele mai rezistente la agentii atmosferici, chiar si

in absenta elementelor tipice din arhitectura traditionala: ploaia ce uda ocazional fatada nu poate, in

general, sa produca eflorescente, deoarece nu provoaca o saturatie completa a zidului in sine.

In schimb, in cazul zidurilor fara protectie superioara (ca unele ziduri de imprejmuire), a zonelor cu

cantitate mare de apa (ex. din cauza unei inclinari gresite a unui trotuar), zidaria poate fi saturata de

apa, ceea ce face situatia sa revina la momentul cand lucrarea era de-abia definitivata.

In mod succesiv, odata cu uscarea si evaporarea, unele saruri solubile vor migra catre partea vizibila a

zidului.

EXAMINAREA SI RECUNOASTEREA EFLORESCENTELOR

Intai de toate, se va examina daca eflorescentele se datoreaza uscarii unui zid nou construit sau

procesului de saturatie cauzata de ploaie sau de umiditatea din sol. Pentru a determina tipul de sare

eflorescenta, se pot opera urmatoarele verificari:

- Aderenta eflorescentelor la caramizi, adica daca depozitul de sare se lipeste de suport sau,

dimpotriva, se risipeste la cel mai mic contact.

- Gustul, adica daca, la contactul cu limba, depozitul are gust sarat sau amar.

- Solubilitatea eflorescentei in apa si, in caz negativ, in solutie de acid clorhidric

- Reactivitatea chimica: daca, la varsarea de acid clorhidric pe eflorescenta, aceasta are sau

nu reactie efervescenta (fierbere urmata de spuma).

6

TRATAMENTUL EFLORESCENTELOR

Tratamentul se decide exclusiv dupa determinarea tipului de eflorescenta. In general, e vorba despre

saruri ce dispar sub actiunea agentilor atmosferici. In acest caz, se poate evita orice tratament si se

asteapta ca ploaia sa indeparteze depozitele sau se poate realiza imediat o curatire cu o perie simpla

moale si apa curata. NU se foloseste niciodata peria de sarma; aceasta avariaza finisajul zidariei.

Tratamentele cu apa si acid clorhidric pot fi aplicate doar pe eflorescentele de sulfat de calciu si de

carbonat de calciu (insolubile in apa), verificand simultan daca nu sunt prezente si alte tipuri de sare (de

vanadiu, ce ar putea ramane fixate astfel pentru totdeauna). Exista si alte tratamente specifice pentru

saruri mai rare, ca cel mentionat anterior. In caz de dubii, se recomanda consultarea unui specialist.

EFLORESCENTE ALBURII

Din examinarile de mai sus, e posibil sa se precizeze tipul de sare ce a generat eflorescenta; de obicei,

sunt indicate caracteristicile principale ce permit recunoasterea sarurilor ce dau nastere la cele mai

comune tipuri de eflorescente alburii.

Sulfatii de sodiu si de potasiu (sulfati alcalini) - cand eflorescenta:

a) este prafoasa, ramificata in ace cristaline sau daca se prezinta ca o pelicula si in flori cristaline.

b) e foarte solubila in apa

c) are gust sarat

sulfatii alcalini, in cantitati mici, nu necesita de regula tratamente speciale deoarece dispar treptat, sub

actiunea intemperiilor. Totusi, pot fi inlaturati cu o perie moale si o clatire cu apa. Originea lor se afla in

caramida, in mortar sau in apa de amestec a mortarului. Cauza poate fi si externa, cum ar fi condensul

sulfuric de la un cos de fum incorect izolat. Originea clasica a sulfatului de sodiu este in nisipul marin

incorect spalat sau in apa sarata, toate acestea cu un continut ridicat de clorura de sodiu.

Sulfatul de magneziu – cand eflorescenta::

a) si b) are aceleasi caracteristici ca si sulfatul de sodiu si cel de potasiu

c) are gust amar

eflorescenta dispare in timp daca apare in cantitati mici; se recomanda contactarea unui specialist daca

prezenta e majora, deoarece rezultatul este inestetic. Originea sa ar putea fi caramida.

Sulfatul de calciu – cand eflorescenta:

a) e foarte aderenta

b) nu e solubila in apa

c) nu are gust

d) e solubila in acid clorhidric, fara reactie efervescenta

sulfatul de calciu poate fi inlaturat prin tratarea cu o solutie de acid clorhidric. Originea sa este caramida,

mortarul sau apa de amestec a acestuia (pentru o determinare corecta, e nevoie de analize da

laborator).

7

Carbonatul de calciu – cand eflorescenta:

a) apare ca un invelis subtire

b) nu e solubila in apa

c) are reactie efervescenta la contactul cu acid clorhidric (fierbere urmata de spuma)

Eflorescenta calcaroasa isi poate avea cauza fie in caramida insasi, fie in mortar, insa in mod distinct:

daca se datoreaza caramizii, eflorescenta se manifesta inainte de punerea in opera, pe cand, daca

originea se afla in mortar, eflorescenta apare ulterior. Cand peretele s-a uscat bine, daca o simpla

periere nu a suficienta, carbonatul de calciu poate fi indepartat cu o solutie de acid clorhidric.

In cazul materialelor ceramice, se poate intampla ca o parte de var sa ramana neamestecat (sau

particule de var nestins) in interiorul materialului. Daca produsul e expus la o umiditate puternica

imediat dupa coacerea sa, se poate manifesta fenomenul de eflorescenta. In schimb, daca aceasta

umiditate nu se aplica, varul se carbonateaza lent in inetriorul ceramicii si, fiind insolubil in apa, nu va

cauza nici o problema. In cazul mortarului, insa, cimentul si varul hidraulic, in timpul prizei, elibereaza

solutie de var, ce va fi absorbit de catre ceramica. Daca procesul de uscare este lent, varul poate ajunge

la suprafata, unde se va transforma (in contact cu aerul) in carbonat de calciu, insolubil in apa.

Cloruri de sodiu si potasiu – cand eflorescenta:

a), b) c) e d) are aceleasi caracteristici cu sulfatii de sodiu si de potasiu, cu care poate fi usor

confundata; remediile sunt aceleasi.

Printre sarurile alcaline, clorurile sunt mai rare decat sulfatii si pentru o recunoastre sigura, sunt

necesare analize chimice. Originea clorurii de sodiu o reprezinta adezivii, nisipul marin incorect spalat,

pamantul murdar din zona de depozitare si apa ce iese din sol. Clorura de poatsiu provine, de obicei,

exclusiv din adezivi.

Greu de identificat este insa clorura de calciu (ea necesita o analiza de laborator), ce produce

eflorescenta prin prezenta ei in mortar si in aditivul antigel. Sarurile descrise mai sus pot sa se manifeste

simultan, ceea ce face dificila recunoasterea. In acest caz, se recomanda ca examinarea sa fie facuta de

catre un specialist, cu ajutorul analizelor de laborator.

EFLORESCENTE COLORATE

Efloresecentele sunt, in majoritatea cazurilor, alburii si, rar, colorate. Sarurile ce pot produce

eflorescente colorate sun de obicei trei: de crom, de fier si de vanadiu. E necesar insa sa nu se

catalogheze drept eflorescenta eventualele colorari particulare ale zidului, deoarece adesea e vorba de

false probleme, datorate frecvent unor alte cauze.

Sarurile de vanadiu: produc pete de intensitate variabila a caror culoare, adesea in evolutie, variaza de

la verzui la galben si, uneori, brun. Identificarea lor necesita examene de laborator, chiar daca la fata

locului se poate face un test cu acid E.T.D.A. (etilen-diammino-tetracetic). Daca aplicarea acestui acid

transforma sarea colorata intr-o compozitie incolora, probabil e vorba de sarea de vanadiu. Originea

acestor saruru poate sta in materialul ceramic. Un remediu simplu consta in tratarea chimica a petelor

cu acid E.D.T.A., in scopul decolorarii lor. Aplicarea poate fi efectuata cu o perie moale, repetand

operatiunea de cateva ori, la intervale de 15 minute.

Sarurile de crom: produc pete similare celor ale sarurilor de vanadiu. Recunoasterea poate fi realizata

prin analize de laborator. Originea lor poate sta in materialul ceramic sau in ciment. Remediul trebuie sa

fie studiat dinainte, chiar daca tratarea cu acid E.D.T.A. pare sa aiba efect de decolorare.

8

Sulfatul de fier: produce pete rosiatice, vizibile in zona rosturilor. Recunoasterea presupune analize

chimice. Petele nu se vor confunda cu cele probabil produse de catre elemente de fier neprotejate

prezente in zona zidului in cauza, sau de catre cuie batute in scopul intinderii firelor de referinta si uitate

pe fatada. Originea sulfatului de crom poate fi gasita in materialul ceramic, pentru a carui fabricatie s-a

utilizat argila cu un continut de pirita care, in conditii speciale de coacere, poate cauza formarea

sulfatului de fier. Remediul pentru aceste pete rosiatice consta in spalarea ci acid osalic, urmata de

clatirea partilor tratate.

TRATAMENTUL EFLORESCENTELOR IN INTERIORUL LUCRARII

Un caz particular in tratamentul eflorescentelor il reprezinta lucrarile cu caramida aparenta aflate in

interiorul cladirilor, cum ar fi semineele. Cum aceste cazuri nu pot sa se bazeze pe actiunea agentilor

atmosferici, e mereu nevoie de o actiune de curatire. Daca sarurile sunt solubile in apa, dupa o periere

lejera, se poate interveni cu o pompita de genul celora pentru udarea plantelor de apartament.

Suprafata poate apoi fi uscata cu un material absorbant, ce insa trebuie mereu inlocuit pentru a nu

transfera sarurile dintr-o zona in alta. Acest tratament poate provoca adesea pete pe suprafata, astfel ca

e mai indicat, inainte de interventie, sa se faca o proba pe o portiune mica, verificand astfel eficienta

actiunii.

EFLORESCENTE FALSE

Daca petele se prezinta sunt forma de scurgeri sau de urme gri foarte aderente, mai ales in apropierea

marginii caramizii, e foarte probabil sa fie vorba de: o scurgere de mortar, datorata neglijentei in lucru,

sau de o scurgere de var cauzata de protejarea inadecvata a zidului impotriva ploii sau de apa provenita

din turnarile de beton.

RECEPTIA MATERIALELOR

Inainte de punerea in opera sau de alegerea materialelor de lucru, se pot efectua o serie de probe

simple, fara a recurge la suportul tehnic specializat. Aceste probe pot fi realizate fie pe unele materiale

ce vor fi utilizate (cum ar fi nisipul sau caramizile), fie pe esantioane realizate dinainte.

CONCLUZII

Formarea eflorescentelor nu poate fi eliminata total deoarece se datoreaza sarurilor regasite, in mai

mare sau mai mica masura, in materialele folosite in constructie. Este imposibil sa se prevada riscul de

formare a eflorescentelor si, dat fiind numarul mare de variabile in joc, nu exista o solutie mereu

valabila. De fapt, se poate intampla ca doua materiale puse impreuna, de exemplu un tip de caramida cu

un tip de ciment, sa nu dea nastere la eflorescente; insa, daca se inlocuieste numai cimentul, fenomenul

poate aparea, la fel ca si in cazul schimbarii tipului de caramida. Mai mult, aceleasi materiale, puse in

opera in mod diferit si in conditii climatice distincte, se pot comporta diferit din punct de vedere al

eflorescentelor. O alta variabila e reprezentata de conditiile climatice; umiditatea favorizeaza formarea

eflorescentelor deoarece, prelungind durata de uscare, permite sarurilor sa intre plenar in solutie si,

astfel, sa migreze catre exterior. Riscul general poate fi redus tinand cont de compozitia materialelor,

evitand utilizarea de aditivi improprii si, in special, dat fiind faptul ca prezenta apei e necesara in

formarea eflorescentelor, se va impiedica intrarea apei in profunzimea zidului.

9

SFATURI

� In mare parte din cazuri, fenomenul e tranzitoriu; se rezolva de la sine prin actiunea

agentilor atmosferici, fara tratament special.

� Fenomenul presupune existenta sarurilor solubile in materialele folosite.

� Eflorescenta se poate manifesta doar daca sarurile s-au diluat in apa si astfel migreaza

catre exterior odata cu evaporarea apei.

� Cu cat zidul ramane mai mult timp ud, cu atat mai puternica va fi disolutia sarurilor.

� Nu se recomanda utilizarea de substante ce intarzie priza (in prepararea mortarului) si

de aditivi chimici antigel.

� In cazul mortarului, se recomanda utilizarea de plastifianti produsi special.

� Daca zidul nu trebuie sa aiba o rezistenta foarte mare, ci este doar de decor, se va

utiliza un mortar cu continut mai redus de ciment.

10

ν Inainte de folosire, materialele trebuie protejate si nu asezate direct pe sol, pentru a

nu le murdari sau pune in contact cu substante nedorite.

ν Pentru a reduce riscul de formare a eflorescentelor, utilizati mortar special pentru

lucrarile cu caramida aparenta, preamestecat sau preconfectioant.

ν Izolati lucrarea cu materiale drenante, pentru e evita patrunderea apei bogate in

saruri. Trotuarele si pavarile de podea de pe terasa trebuie sa aiba inclinari

adecvate.

ν Calibrati cu atentie caracteristicile arhitectonice relativ la materialele folosite.

ERORI

ν Utilizarea de materiale inerte calcaroase, cum ar fi praful de marmura. Daca exista

suspiciuni ca nisipul contine calcar, se va varsa deasupra lui putin acid clorhidric:

daca reactia este efervescenta, nisipul NU se va utiliza.

ν Neprotejarea zidului de infiltrarile de apa.

ν Neasigurarea drenajului adecvat al apei de ploaie, de exemplu in cazul zidurilor de

imprejmuire, a trotuarelor sau a podelelor pavate.

ν Umezirea, in timpul lucrului, a caramizilor cu apa murdara sau nefinisarea corecta a

rosturilor.

ν Utilizarea de mortar inadecvat lucrarilor in caramida aparenta.

Toate drepturile rezervate. Este interzisa publicarea sau reproducerea sub orice forma (electronica, mecanica, fotocopiere), precum si transmiterea oricaror

parti din acest text fara acordul autorului.