Împacati (Efeseni 2:11-22)

Data trecută am văzut că Dumnezeu a făcut o serie de lucruri pentru noi datorită CONDIŢIEI NOASTRE în care ne AFLAM, iar DACĂ NU ÎNŢELEGEM CONDIŢIA NOASTRĂ în care am fost, NU VOM PUTEA ÎNŢELEGE CEEA CE DUMNEZEU A FĂCUT PT NOI!

Acesta este adevărul subliniat în acest al 2-lea capitol al epistolei către Efeseni.

Pavel explică mai întâi CUM ERAM (vs.1-3) noi înainte de Cristos, apoi CE A FĂCUT Dumnezeu pt noi în Cristos (vs.4-9) şi deci CINE SUNTEM acum în Cristos. (vs.10)

PACE! Acesta este unul din cele mai râvnite cuvinte ale vremurilor noastre! „Pace şi onoare!” au fost cuvintele prim-ministrului britanic Chamberlain, în septembrie 1938, când s-a întors de la conferinţa din Germania, unde crezuse că-l oprise pe Hitler din invazia sa. Totuşi, un an mai târziu, Hitler a invadat Polonia, şi astfel Marea Britanie a trebuit să declare război Germaniei... şi aşa s-a dus de râpă marele plan de pace al lui Chamberlain.

Se pare că majoritatea tratatelor de pace au căzut! Se estimează că între anii 1500 î.Cr. şi anuu 850 d.Cr. s-au încheiat 7500 de tratate sau „legăminte” de pace între diferite naţiuni, cu speranţa că vor aduce pace, dar niciunul din acestea nu au durat mai mult de 2 ani. Singurul „legământ veşnic” care a durat, durează şi va dura, este cel încheiat de Dumnezeul cel veşnic, pecetluit cu sângele lui Isus Cristos!

Pavel, în a 2-a parte a capitolului 2 din epistola sa către efeseni, le vorbeşte despre PLANUL DE PACE al lui Cristos, care constă în 3 faze importante: separarea, împăcarea şi unificarea.

1. SEPARAREA : Ce au fost Neamurile (vs.11-12)

În prima parte din Efeseni 2, Pavel prezintă salvarea păcătoşilor în general, dar în a 2-a parte Pavel prezintă cum Dumnezeu a salvat pe cei dintre Neamuri.

vs.11 - „De aceea, voi, care altădată eraţi Neamuri din naştere, numiţi netăiaţi împrejur de către aceia care se cheamă tăiaţi împrejur, şi care sunt tăiaţi împrejur în trup de mâna omului:”

Majoritatea celor convertiţi din Biserica din Efes făceau parte dintre Neamuri şi ei ştiau că în vechime (V.Testament) planul lui Dumenezeu de lucru a fost cu poporul Evreu.

Astfel evreii priveau de sus la cei dintre „Neamuri”, de la cei „circumcişi” la cei „necircumcişi”, având o atitudine pe care Dumnezeu niciodată nu a vrut ca ei să aibe!

De fapt, „semnul fizic” (circumcizia) pe care evreii îl aveau nu garanta nimănui că era credincios/salvat (Rom.2:25-29; Gal.5:6; 6:15)

Cei care îşi pun credinţa/încrederea în Cristos primesc o „circumcizie” spirituală făcută nu de mâini omeneşti” (Col.2:11)

Când Dumnezeu a ales pe Avraam, E a făcut o diferenţă între Evrei şi Neamuri, dar această diferenţă NU ca evreii să se laude cu ea, CI ca ei să fie un ajutor/ o binecuvântare pt Neamuri.

Gen.12:2-3 – „Voi face din tine un neam mare şi te voi binecuvânta; îţi voi face un nume mare şi vei fi o binecuvântare. 3 Voi binecuvânta pe cei ce te vor binecuvânta şi voi blestema pe cei ce te vor blestema; şi toate familiile pământului vor fi binecuvântate în tine.”

vs.12 – „aduceţi-vă aminte că în vremea aceea eraţi fără Hristos, fără drept de cetăţenie în Israel, străini de legămintele făgăduinţei, fără nădejde şi fără Dumnezeu în lume.”Cuvântul care descrie cel mai bine pe cei dintre „Neamuri” este „fără”:

„fără Cristos” – efesenii o aveau pe Diana căreia i se închinau şi nu ştiau nimic despre Cristos, înainte ca Pavel să le aducă Evanghelia. Pavel arată aici, că a fi fără Cristos este o stare tragică! „fără Cristos” înseamnă „pierdut, condamnat”.

o Acest lucru rămâne în picioare în ciuda eforturilor acelora care încearcă să demonstreze faptul că există mai multe „căi” spre Dumnezeu sau acceptabile la El.

Ioan 14:5-6 – „Doamne”, I-a zis Toma, „nu ştim unde Te duci; cum putem să ştim calea într-acolo?” 6 Isus i-a zis: „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.”

„fără cetăţenie” – Dumnezeu a chemat pe Avraam care L-a urmat, iar din el Dumnezeu a făcut o naţiune: ISRAEL, căreia i-a dat Legea Sa şi binecuvântările Sale. În această naţiune, cei dintre Neamuri nu puteau să intre – puteai deveni prozelit, dar cetăţenia era destinată doar celor care se năşteau evrei. Astfel, noi credincioşii de azi

o în/prin Cristos am devenit „cetăţeni ai cerului” Filipeni 3:20 - „Dar cetăţenia noastră este în ceruri, de unde şi aşteptăm ca Mântuitor pe Domnul Isus Hristos.”

„fără legăminte” – deşi binecuvântarea Neamurilor este inclusă în legământul lui Dumnezeu cu Avraam (Gen.12:1-3), Dumnezeu nu a făcut niciun legământ cu popoarele dintre Neamuri. „Neamurile” erau nişte „străini” (consideraţi „câini”, „păgâni”), iar evreii le aminteau asta cu orice ocazie posibilă. (Rugăciunea multor farisei era „Doamne, îţi mulţumesc că sunt evreu şi nu unul dintre Neamuri!”)

o Prin sângele lui Cristos am intrat într-un legământ nou cu Dumnezeu:Ieremia 31:33 – „Ci iată legământul, pe care-l voi face cu casa lui Israel, după zilele acelea, zice Domnul: Voi pune Legea Mea în lăuntrul lor, o voi scrie în inima lor; şi Eu voi fi Dumnezeul lor, iar ei vor fi poporul Meu.”

Luca 22:20 – „Tot astfel, după ce au mâncat, a luat paharul şi li l-a dat, zicând: Acest pahar este� legământul cel nou, făcut în sângele Meu, care se varsă pentru voi.” �Evrei 9:14-15 – „Cu cât mai mult sângele lui Hristos, care, prin Duhul cel veşnic, S-a adus pe Sine Însuşi jertfă fără pată lui Dumnezeu, vă va curăţi cugetul vostru de faptele moarte, ca să slujiţi Dumnezeului celui viu! Şi tocmai deeacea este El mijlocitorul unui legământ nou, pentru ca, prin moartea Lui pentru răscumpărarea din abaterile făptuite sub legământul dintâi, cei ce au fost chemaţi, să capete veşnica moştenire, care le-a fost făgăduită.” � „fără speranţă” – istoricii ne spun că peste lumea antică era un „nor de deznădejde” –

filosofiile erau „goale”, tradiţiile dispăreau, religiile erau neputincioase în a ajuta pe om în faţa morţii – oamenii erau dornici de a afla răspunsuri clare „de dincolo” care să le ofere speranţă şi mângâiere:

1 Tes.4:13-14 – „Nu voim, fraţilor, să fiţi în necunoştinţă despre cei ce au adormit, ca să nu vă întristaţi ca ceilalţi, care n-au nădejde. 14 Căci, dacă credem că Isus a murit şi a înviat, credem şi că Dumnezeu va aduce înapoi, împreună cu Isus, pe cei ce au adormit în El.”

„fără Dumnezeu” – cei dintre Neamuri, păgânii, aveau mulţi zei, destui, aşa cum Pavel descoperise în Atena (Fapte 17:16-23). Se spune că „era mai uşor să găseşti un zeu în Atena, decâ un om!” Indiferent cât de mulţi zei au păgânii, dar dacă nu-l au pe Isus Cristos, cel care ne poate împăca cu Creatorul, nu contează cât de religios, sau moral eşti.

Psalmul 115:2-8 – „Pentru ce să zică neamurile: „Unde este Dumnezeul lor?” 3 Dumnezeul nostru este în cer, El face tot ce vrea. 4 Idolii lor sunt argint şi aur, făcuţi de mâini omeneşti. 5 Au gură, dar nu vorbesc, au ochi, dar nu văd, 6 au urechi, dar n-aud, au nas, dar nu miros, 7 au mâini, dar nu pipăie, picioare, dar nu merg; nu scot niciun sunet din gâtlejul lor. 8 Ca ei sunt cei ce-i fac, toţi cei ce se încred în ei.”

Este important de înţeles DE CE au ajuns cei dintre Neamuri în această situaţie? Răspunsul este: AŞA AU VRUT! Pavel ne arată cu lux de amănunte CE A FĂCUT OMUL – în Romani 1:18-23 „18 Mânia lui Dumnezeu se descoperă din cer împotriva oricărei necinstiri a lui Dumnezeu şi împotriva oricărei nelegiuiri a oamenilor care înăbuşă adevărul în nelegiuirea lor.19 Fiindcă ce se poate cunoaşte despre Dumnezeu le este descoperit în ei, căci le-a fost arătat de Dumnezeu.20 În adevăr, însuşirile nevăzute ale Lui, puterea Lui veşnică şi dumnezeirea Lui se văd lămurit, de la facerea lumii, când te uiţi cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El. Aşa că nu se pot dezvinovăţi;

21 fiindcă, măcar că au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au proslăvit ca Dumnezeu, nici nu I-au mulţumit; ci s-au dedat la gândiri deşarte, şi inima lor fără pricepere s-a întunecat.22 S-au fălit că sunt înţelepţi, şi au înnebunit;23 şi au schimbat slava Dumnezeului nemuritor într-o icoană care seamănă cu omul muritor, păsări, dobitoace cu patru picioare şi târâtoare.............

ISTORIA nu ne arată că omul a început cu mulţi dumnezei (idoli) şi apoi, treptat a descoperit pe Dumnezeul adevărat! NU! Adevărul este că omul a ştiut adevărul de la început şi apoi treptat l-a părăsit! Este vorba de INVOLUŢIE nu de EVOLUŢIE! Acesta este ADEVĂRUL!

Astfel Dumnezeu a chemat pe Evrei, prin Avraam, ca prin ei să se reveleze Neamurilor ca fiind Adevăratul Dumnezeu. El a dat Cuvântul Său Evreilor şi în poporul acesta a venit Salvatorul/Mesia. Israel trebuia să fie lumina lumii, pentru ca toţi oamenii să ajungă la mântuire. Trist este faptul că Israel a ajuns ca Neamurile, lumina lor nemai strălucind în lume. APLICAŢIE: Aceasta este avertizarea pt Biserica astăzi, pt ca ea a fost chemată să fie „lumina lumii” şi

„sarea pământului” (Mat.5:13-16)„13 Voi sunteţi sarea pământului. Dar dacă sarea îşi pierde gustul, prin ce îşi va căpăta iarăşi puterea de a săra? Atunci nu mai este bună la nimic decât să fie lepădată afară şi călcată în picioare de oameni. 14 Voi sunteţi lumina lumii. O cetate aşezată pe un munte nu poate să rămână ascunsă. 15 Şi oamenii n-aprind lumina ca s-o pună sub obroc, ci o pun în sfeşnic, şi luminează tuturor celor din casă. 16 Tot aşa să lumineze şi lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune şi să slăvească pe Tatăl vostru care este în ceruri.”

2. ÎMPĂCAREA : Ce a făcut Dumnezeu pt Neamuri (vs.13-18)

vs.13 – „Dar acum,în Hristos Isus, voi, care odinioară eraţi depărtaţi, aţi fost apropiaţi prin sângele lui Hristos.” „dar acum” este paralel cu „dar Dumnezeu” din vs.4 – ambele ne vorbesc despre

intervenţia plină de har a lui Dumnezeu pentru păcătoşi.

Cuv. „vrăjmăşie” este cheie în această secţiune şi este vorba despre o DUBLĂ vrăjmăşie una între Evrei şi Neamuri (vs.13-15) şi una între păcătoşi şi Dumnezeu (vs.16-18)

vs.14-15 – „Căci El este pacea noastră care din doi a făcut unul şi a surpat zidul de la mijloc care-i despărţea, 15 şi, în trupul Lui, a înlăturat vrăjmăşia dintre ei, Legea poruncilor, în orânduirile ei, ca să facă pe cei doi să fie în El însuşi un singur om nou, făcând astfel pace!”

Aceasta face că avem aici cea mai mare MISIUNE/PLAN DE PACE din istorie: Isus Cristos nu numai că a împăcat pe evrei cu Neamurile, dar şi pe păcătoşi cu Dumnezeu, iar aceasta a realizat-o în Biserica Sa, prin TRUPUL Său pe cruce!

APLICAŢIE: evreii aveau „ziduri”- Legea, poruncile... Şi noi avem „zidurile” noastre faţă mulţi oameni care vin în mijlocul nostru: cei săraci,

cei de pe stradă, cei drogaţi, cei „ciudaţi”... CE-A FĂCUT CRISTOS este pt noi să luăm aminte!

vs.16 – „şi a împăcat pe cei doi cu Dumnezeu într-un singur trup, prin cruce, prin care a nimicit vrăjmăşia.” Termenul „împăcat” înseamnă „a aduce din nou împreună” - ex. soţul îndurerat doreşte să

se împace cu soţia care l-a părăsit; mama îngrijorată doreşte să se împace cu fiica fugită de acasă; păcătosul pierdut doreşte să se împace cu Dumnezeul său.

Păcatul este cel mai mare „separator/despărţitor” din lumea noastră. Când Adam şi Eva au păcătuit, ei au fost separaţi/despărţiţi de Dumnezeu! (Gen.3) N-a trecut mult, şi fii lor Cain şi Abel s-au despărţit, Cain ucigându-l pe fratele său Abel. (Gen.4) Astfel, pământul a ajuns să fie plin de vioenţă (Gen.6) şi judecata a fost singura soluţie! (Gen.7) Dar chiar şi după potop oamenii au continuat să păcătuiască şi au căutat să fie „de capul lor” (Gen.11), iar consecinţa a fost o altă judecată a lui Dumnezeu, oamenii fiind împrăştiaţi pe toată faţa

pământului. Atunci Dumnezeu a chemat pe Avraam, iar prin poporul care a ieşit din el (Israel), a venit Cristos în lume, iar prin jertfa Sa pe cruce a abolit vrăjmăşia şi separarea dintre Evrei şi Neamuri şi dintre păcătoşi şi Dumnezeu! – ex. perdelei din Templu care s-a rupt! (Mat.27:51)

vs.17 – „El a venit astfel să aducă vestea bună a păcii vouă, celor ce eraţi departe, şi pace celor ce erau aproape.” vs.18 - „Căci, prin El, şi unii şi alţii avem intrare la Tatăl, într-un Duh.”

Avem o progresie a păcii: Isus „este pacea noastră” (vs.14), El „a făcut pace” (vs.15) şi El „a adus vestea bună a păcii” (vs.17)

3. UNIFICAREA : Ce sunt Evreii şi Neamurile în Cristos (vs.19-22

Ideea de „unul” subliniază UNITATEA pe care Cristos a făcut-o în Biserica Sa: o „din doi a făcut unul” (vs.14)o „un singur om nou” (vs.15) o „un singur trup” (vs.16)o „un Duh” (vs.18)

APLICAŢIE:Există aşa de multe diferenţe între noi oamenii... şi astfel aşa de multe distanţe între noi, prejudecăţi pe care le avem unii despre alţii.

În ultimele versete din acest capitol, Pavel ne oferă trei imagini care ne ilustrează unitatea credincioşilor evrei cu cei dintre Neamuri. vs.19-20 – „Aşadar, voi nu mai sunteţi nici străini, nici oaspeţi ai casei, ci sunteţi împreună cetăţeni cu sfinţii, oameni din casa lui Dumnezeu, 20 fiind zidiţi pe temelia apostolilor şi prorocilor, piatra din capul unghiului fiind Isus Hristos.”

1. Un popor (vs.19a) - „Aşadar, voi nu mai sunteţi nici străini... sunteţi împreună cetăţeni cu sfinţii” Israel fusese poporul ales al lui Dumnezeu, dar ei l-au respins pe Răscumpărătorul lor şi au

suferit consecinţele. „Împărăţia” avea să fie luată de la ei şi dată altui popor!

Matei 21:43 – „De aceea, vă spun că Împărăţia lui Dumnezeu va fi luată de la voi şi va fi dată unui neam care va aduce roadele cuvenite.” Acest „neam” (popor) este BISERICA, şi este numită în NT „...o seminţie aleasă, o preoţie

împărătească, un neam sfânt, un popor pe care Dumnezeu Şi l-a câştigat ca să fie al Lui, ca să vestiţi puterile minunate ale Celui ce v-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată; 10 pe voi, care odinioară nu eraţi un popor, dar acum sunteţi poporul lui Dumnezeu; pe voi, care nu căpătaserăţi îndurare, dar acum aţi căpătat îndurare.”

Toţi credincioşii, indiferent de naţiunea din care fac parte, prin Cristos fac parte din „poporul sfânt” al lui Dumnezeu, fiind cetăţeni ai cerului!

Filipeni 3:20 - „Dar cetăţenia noastră este în ceruri, de unde şi aşteptăm ca Mântuitor pe Domnul Isus Hristos.”

2. O familie (vs.19b) – „(voi nu mai sunteţi) nici oaspeţi ai casei... oameni din casa lui Dumnezeu”

Prin credinţa în Cristos intrăm în FAMILIA lui Dumnezeu, iar Dumnezeu devine Tatăl nostru: pe pământ şi în cer (Efes.3:15)

3. Un Templu (vs.20-22) – „ca să fie un Templu sfânt în Domnul... ca să fiţi un locaş al lui Dumnezeu, prin Duhul”

În Genesa, Dumnezeu a „umblat” cu oamenii Săi (Gen.5:22,24), dar în Exod, Dumnezeu a „locuit” cu poporul Său, în „Cortul Întâlnirii” (Ex.40:34-38) până când Israel a păcătuit şi a făcut ca „gloria să plece” (1 Sam.4). Apoi Dumnezeu a locuit în Templul de la Ierusalim (1 Regi 8:1-11), dar, din nou Israel a păcătuit şi gloria lui Dumnezeu s-a depărtat (Ezec. 10:18-19). Slava lui Dumnezeu este văzută apoi în Fiul Său întrupat (Ioan 1:14), pe care oamenii l-au luat şi l-au ţintuit pe o cruce!

Astăzi, Dumnezeu locuieşte în Biserica Sa, prin Duhul Său, Templul lui. Căci, Dumnezeu nu locuieşte în temple omeneşti, făcute de mâinile omului, numite ele „biserici” sau „locaşe sfinte”

Fapte 7:48-50 – „Dar Cel Preaînalt nu locuieşte în locaşuri făcute de mâini omeneşti, cum zice prorocul: 49 „Cerul este scaunul Meu de domnie, şi pământul este aşternutul picioarelor Mele. Ce fel de Casă Îmi veţi zidi voi Mie, zice Domnul, sau care va fi locul Meu de odihnă? 50 N-a făcut mâna Mea toate aceste lucruri?…”

Dumnezeu locuieşte în inimile celor care se încred în Fiul Său Isus Cristos (1 Cor.6:19-20) şi în Biserica Sa, Trupul lui Cristos. (Efes.2:20-22)

1 Cor.6:19 – „Nu ştiţi că trupul vostru este Templul Duhului Sfânt care locuieşte în voi şi pe care L-aţi primit de la Dumnezeu? Şi că voi nu sunteţi ai voştri?”

Fundamentul Bisericii a fost pus de apostolii lui Cristos şi respectiv profeţii Noului Testament.

Fundaţia Bisericii este Isus Cristos (1 Cor.3:11), iar „piatra din capul unghiului” este tot El (Ps.118:22; Isa.8:14) – aceasta este piatra de bază care ţine clădirea închegată!

Isus Cristos este cel care ţine Biserica Sa închegată – iar în Biserică El a unit Evreii şi Neamurile împreună.

Imaginea aceasta era semnificativă şi pt evrei şi pt cei dintre neamuri: evreii se gândeau la Templul lui Irod de la Ierusalim, iar efesenii se gândeau la templul zeiţei Diana.

Ambele temple aveau să fie distruse, dar Templul lui Cristos care este Biserica, nu va fi distrus niciodată!

Mat.16:18 – „...voi zidi Biserica Mea, şi porţile Locuinţei morţilor nu o vor birui.”1 Petru 2:5 – „Şi voi, ca nişte pietre vii, sunteţi zidiţi ca să fiţi o casă duhovnicească, o preoţie sfântă şi să aduceţi jertfe duhovniceşti, plăcute lui Dumnezeu, prin Isus Hristos.”

APLICAŢII PERSONALE:

1. În primul rând, trebuie să te întrebi: „Ai experimentat tu, personal, harul lui Dumnezeu? Eşti încă mort spiritual? Eşti încă „departe”?... „străin”? ... „fără Dumnezeu”??? Ai primit pe Cristos ca jertfă de iertare pt păcatele tale şi este El Domnul tău? Dacă nu eşti sigur, acum este momentul să te încrezi în El, să recunoşti păcatul tău şi soluţia Sa, încrezându-te în Cristos ca Salvator şi Domn!

2. În al doilea rând, dacă eşti un credincios a lui Cristos, trăieşti tu în transformarea lui Dumnezeu, dezvoltând tot mai mult caracterul lui Cristos în tine? Dacă ai fost înviat din morţi, umbli tu în viaţa nouă? Dacă nu mai eşti în „vrăjmăşie” cu Dumnezeu, răspândeşti tu vestea bună a „păcii/împăcării” cu Dumnezeu?

Isus Cristos a murit şi a înviat pentru a face posibilă ÎMPĂCAREA cu Dumnezeu! Tu şi cu mine trebuie să trăim şi să răspândim aceast mesaj al împăcării cu Dumnezeu.

2 Cor. 5:18 ne spune că Dumnezeu ne-a dat „slujba împăcării” de a o prezenta oamenilor care nu îl cunosc şi sunt încă în război cu El.

„Şi toate lucrurile acestea sunt de la Dumnezeu, care ne-a împăcat cu El prin Isus Hristos şi ne-a încredinţat slujba împăcării; 19 că adică, Dumnezeu era în Hristos, împăcând lumea cu Sine, neţinându-le în socoteală păcatele lor, şi ne-a încredinţat nouă propovăduirea acestei împăcări. 20 Noi, dar, suntem trimişi împuterniciţi ai lui Hristos; şi, ca şi cum Dumnezeu ar îndemna prin noi, vă rugăm fierbinte, în Numele lui Hristos: împăcaţi-vă cu Dumnezeu!”

Ilustraţie:Un misionar predica într-o piaţă, iar unii oameni râdeau de el şi faceau mişto de el, pt că nu arăta prea prezentabil. Misionarul a răbdat un timp, iar apoi le-a zis: „Este adevărat că eu nu am păr frumos, pt că aproape am chelit. Nici dinţi frumoşi nu am, pt că nici pe cei care îi am nu-s ai mei... N-am nici o faţă faină şi nici haine frumoase nu îmi pot permite, dar ŞTIU UN LUCRU: AM PICIOARE FRUMOASE!” ... după care misionarul a citat cuvintele proorocului Isaia care spunea: „Ce frumoase sunt pe munţi picioarele celui ce aduce veşti bune, care vesteşte pacea, picioarele celui ce aduce veşti bune, care vesteşte mântuirea, picioarele celui ce zice Sionului: „Dumnezeul tău împărăţeşte!”

TU, AI PICIOARE FRUMOASE???