Efectul placebo

Efectul placebo

Placebo este un termen utilizat n cercetare pentru a desemna o substan inactiv sau o procedur utilizat ca element de control n experimente. Efectul placebo este mbuntirea msurabil, observabil sau care se resimte asupra sntii, care nu se atribuie unui tratament real n desfurare.Prin extensie, placebo este orice procedura terapeutica sau o component a acesteia despre care nu a fost demonstrat c administrarea sa ar produce o activitate fiziologica sau psihologic specific, menit s imbunatateasc starea de snatate a pacientului n cazul afeciunii tratate.Placebo poate fi: placebo inert, cnd se refera la o substanta inactiva farmacologic, cu un continut neutru. placebo activ, cnd se utilizeaz o pastila cu efecte farmacologice, dar care care nu este considerata de medic ca avand un efect specific in cazul respectivei afectiuni.Placebo poate fi considerat si un tratament sau procedura terapeutica (inclusiv chirurgicala) care la momentul administrarii era considerat eficace pentru respectiva situatie medicala, desi ulterior studiile au aratat lipsa sa de eficienta.Placebo reactiv este persoana care raporteaz un efect placebo.

Caracterele generale ale efectului placebo: substana administrat este inert farmacodinamic; efectul este simptomatic; durata efectului este, de regul, scurt; instalarea efectului este mai rapid dect a unei substane farmacodinamice active; aciune nespecific.

Efectul placebo poate fi de dou feluri:1. activ - cnd apar simptome adverse ce apar i in cazul medicaiei2. inactiv - cnd nu apar aceste simptome adverse

Fenomenul placebo n context terapeutic

Cuvntul placebo a cptat n timp o asociere direct cu remedii false folosite pentru nelare sau consolare. Un articol aprut n revista Lancet in anul 1956 (p. 321) concentreaz viziunea ce nc persista la acea dat chiar n lumea medicala: placebo era utilizat ca o ineltorie neduntoare, care nu aduce beneficii n tratarea afeciunii, justificarea utilizrii lui fiind nevoia de a crete ncrederea pacienilor c se vor nsntoi, atunci cnd diagnosticul era sigur i nici un tratament eficient nu mai era posibil.Articole clinice ca cel al lui Henry Beecher Puternicul Placebo (JAMA, 1955) ce sustineau faptul ca placebo poate determina schimbari obiective in functionarea fiziologica, unele dintre acestea putand depasi pe cele atribuite actiunilor farmacologice puternice au influentat perceptia asupra fenomenului placebo dar se loveau de lipsa identificarii mecanismelor prin care se putea comunica cu corpul. Descoperirea endorfinelor , progresele obtinute de Robert Ader si colegii in conditionarea sistemului imunitar la soareci, dezvoltarea domeniului Psihoneuroimunologiei, teoriile privind rolul expectatiilor (Irving Kirsch) sau a contextului socio-cultural (Arthur Kleinman, Robert Hahn, Daniel Moerman), studiile efectuate de F. Benedetti (placebo analgesia) sau Fuente-Fernandez (efectul placebo si boala Parkinson) au mentinut in cercurile academice interesul pentru subiectul placebo. Dincolo de asimilarea cu o arta, cu o forma de vindecare rituala in care cei suferinzi isi structureaza experienta bolii si vindecarii prin simboluri si metafore, efectul placebo este un fenomen dinamic, cu multiple variabile, in care factori ca personalitatea, cognitia, conditionarea influenteaza organismul uman prin mecanisme inca putin clarificate. Nu exista un consens in definirea termenilor de placebo si efect placebo, dar din variatele abordari existente se poate afirma ca Placebo este orice procedura terapeutica sau o componenta a acesteia despre care nu a fost demonstrat ca administrarea sa ar produce o activitate fiziologica sau psihologica specifica, menita sa imbunatateasca starea de sanatate a pacientului in cazul afectiunii tratate. Un exemplu clasic numit placebo inert se refera la o substanta inactiva farmacologic, cu un continut neutru. De asemenea, placebo poate fi si placebo activ, cum ar fi o pastila cu efecte farmacologice dar care care nu este considerata de medic ca avand un efect specific in cazul respectivei afectiuni. Placebo poate fi considerat si un tratament sau procedura terapeutica (inclusiv chirurgicala) care la momentul administrarii era considerat eficace pentru respectiva situatie medicala, desi ulterior studiile au aratat lipsa sa de eficienta.Surprinztor pentru o substant inofensiv, administrarea de placebo poate produce efecte secundare ce pot aprea sub forma dependenei de respectivul placebo, n special dac pacientul ajunge la convingerea interioar c respectivul medicament i este indispensabil. Placebo imit caracteristici obiective i culturale ale produsului pe care l reprezint: el imit relatia doz-rspuns a agentului activ (ex. dou pastile placebo au un efect mai bun dect o pastil, o capsul mai mare are un efect mai bun dect una mai mic , culoarea pastilei fiind i ea important); de asemenea, se pare c injeciile placebo produc un efect mai bun dect pastilele placebo.Convingerile pacientului reprezint un aspect dinamic, activ, semnificativ n cadrul complexului fenomen placebo, acest lucru incurajnd ideea c psihoterapia poate beneficia de efectul placebo poate mai mult dect alte terapii. Trebuie subliniat ins c psihoterapia nu este un placebo, o astfel de etichet putnd fi utilizat numai n acele situatii n care procedura psihologic aplicat nu are puterea intrinsec de a produce un efect dar, cu toate acestea, ea d rezultate exclusiv pe baza convingerii pacientului c va funciona.Efectul Placebo consta in efectul fiziologic si psihologic ce determina imbunatatirea starii de santatate a unui pacient in urma adminstrarii unui placebo. Efectul sau mai bine spus efectele produse de diversele forme de placebo sunt inca privite reticient in lumea medicala, ca fiind o inselatorie in practica terapeutica si un zgomot in cadrul testelor clinice. Dupa cum remarca Anne Harrington (Universitatea Harvard), efectul placebo este considerat simplist ca o fiziologie de nivel secundar care pluteste asemenea uleiului pe apa, la suprafata transformarilor fiziologice fundamentale asociate cu tratamentul activ. In realitate, el moduleaza tratamentele active precum si pe cele inactive farmacologic, jucand un rol atat in grupul activ (potentand efectul farmacologic) cat si in grupul de control al testelor clinice. Efectul placebo nu este sinonim cu raspunsul placebo. Raspunsul placebo sau efectul placebo perceput este orice schimbare ce are loc dupa administrarea unui placebo, schimbare ce se poate datora unor diversi factori (regresia catre medie, tratamente concomitente pe care pacientul nu a precizat ca le urmeaza, cursul natural al bolii, etc.). Adevaratul efect placebo este acea portiune din raspunsul placebo ce nu s-ar fi manifestat daca placebo nu ar fi fost administrat. De aceea in testele clinice trebuie sa existe pe langa grupul experimental si grupul-control caruia ii este administrat placebo un al treilea grup no-placebo caruia nu ii este administrat nici un tratament. Doar astfel, comparand si rezultatele dintre aceste grupuri, poate fi decis daca exista sau nu un efect placebo real. Din pacate, multe din testele clinice publicate in revistele de specialitate nu au grupul de control no-placebo, cu toate ca acest fapt nu este neaparat relevant in testarea eficacitatii noilor tratamente. Cu toate ca ramane in continuare controversata, existenta unui efect placebo in testele clinice capata tot mai multa acceptare, in special in cazul pacientilor cu dureri sau depresie, fapt datorat si progreselor in clarificarea mecanismelor bio-chimice implicate.Analgezia indusa prin placebo s-a descoperit ca activeaza in unele circumstante sisteme endogene opioide, inclusiv prin activarea anumitor regiuni ale creierului. Desi sistemele opioide endogene nu sunt singurele mecanisme implicate in analgezia placebo, putine detalii se cunosc despre raspunsul placebo mediat nonopioid, cum ar fi expunerea la un medicament ca ketorolac. Unul dintre cercetatorii care s-a remarcat prin studierea acestor aspecte este Fabrizio Benedetti (Universitatea Turin, Departamentul de neurostiinte, Italia), cercetarile sale aducand dovezi in favoarea existentei unor mecanisme fiziologice activate de factorii psihologici implicati in efectul placebo. Alti cercetatori au demonstrat ca influenta efectului placebo se extinde si asupra sistemul imunitar, endocrin, respirator, cardiovascular, asupra dependentei, anxietatii, depresiei, Parkinson-ului. Factorii psihologici sunt probabil vinovati ca determina indivizii sa raspunda deseori intr-o masura variabila printr-un efect placebo la pastile cu zahar administrate dar nu si la zaharul ce se gaseste in mancarea pe care o consuma zilnic. Analiza sistematica a studiilor efectuate privind efectul clinic provocat de culoarea pastilelor administrate (medicamente active, nu placebo) arata ca perceptiile oamenilor inflenteaza sanatatea: albastru este vazut ca depresiv iar culoarea portocaliu si rosu ca stimulante (De Craen si colegii BMJ, 1996). Spre exemplu, inainte de operatie, pentru linistire, barbatii se pare ca prefera pastile portocalii in vreme ce femeile prefera pe cele albastre. n dicionarul medical, acest fenomen este atributul acordat oricrui medicament prescris unui bolnav n scopul de a-i face plcere mai degrab dect a-i fi util. Acest medicament poate fi o substan de form farmaceutic, dar neutr din punct de vedere farmaco-dinamic, folosit n scop terapeutic experimental.Prima substan folosit ca Placebo este apa, numit pretenios aqua simplex, aciunea sa se bazeaz pe prestigiul profesional al medicului ce prezenta acest medicament ca fiind foarte bun. Odat cu creterea nivelului sociocultural al pacienilor ei nu au mai putut fi pclii uor, de aceea apa a trebuit s fie sterilizat, mbuteliat n fiole i administrat.Efectul Placebo a mai fost folosit n tratarea crizelor Charcot, ca i n cazul isteriilor funcionale. n urma injeciilor cu ap distilat, simptomele dispreau pentru o anumit perioad de timp. Astzi se folosesc mai rar aceste metode de tratament.Efectul Placebo a nceput s fie studiat tiinific pentru a i se gsi valoarea. n ultimii ani substanele Placebo au ajuns s fie utilizate pentru controlul comparativ al eficacitii produselor farmacologice. Numeroase substane psihotrope, care urmau s fie lansate n circuitul medical nu puteau fi verificate i validate sub raport farmacodinamic dect prin comparaie cu alte substane inerte din punct de vedere farmacologic i administrate n paralel.

Factorii de care depinde fenomenul Placebo sunt:

Bolnavul studiile au artat c unele persoane rspund prin manifestri clinice la administrarea unor substane neutre (persoanele placebosensibile sau placeboreactive reprezint 1/3 din totalul populaiei). Alte persoane nu prezint nici un fel de manifestri clinice la administrarea substanelor Placebo, ele fiind numite persoane placebononreactive i reprezint 2/3 din populaie.Boala cercetrile au demonstrat c efectul vizeaz indirect boala, substanele acionnd asupra simptomelor i nu asupra etiopatogenezei.Terapeutul i relaia sa cu pacientul o relaie pozitiv ntre cei doi ntrete efectul Placebo i invers. Efectul terapeutic al substanei depinde nu numai de ncrederea pacientului n medicamente ci i de ncrederea medicului n substana administrat.Spitalizarea prestigiul tiinific al unitii medicale, dotarea spitalului cu mijloace moderne, pregtirea profesional i renumele celor ce lucreaz acolo, sporesc fenomenul Placbo.