Educatia Pentru Dezvoltare Durabila - Laura Ciolan

UNIUNEA EUROPEANĂ

GUVERNUL ROMÂNIEI MINISTERUL MUNCII,

FAMILIEI ŞI PROTECŢIEI SOCIALE

AMPOSDRU

Fondul Social European

POSDRU 2007 - 2013

Instrumente Structurale 2007 - 2013

spatiu despatire

OIPOSDRU Centrul Municipiului

Bucureşti de Resurse şi Asistenţă Educaţională

Axa prioritară: 1. „Educaţia şi formarea profesională în spijinul creşterii economice şi dezvoltării societăţii bazate pe cunoaştere” Domeniul major de intervenţie: 1.3. “Dezvoltarea resurselor umane în educaţie şi formare profesională” Titlul proiectului: „Consilieri şcolari mai bine pregătiţi pentru elevii de gimnaziu” – program de formare continuă de specialitate de tip „blended learning” Cod contract: POSDRU/87/1.3/S/63906

Beneficiar: Centrul Municipiului Bucureşti de Resurse şi Asistenţă Educaţională

Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin

Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea

Resurselor Umane 2007-2013 1

E D U C AȚ I A P E N T R U D E Z V O L T AR E D U R AB I L Ă Ș I E G AL I T A T E A D E Ş AN S E

T E M A 1 . A U T O : L E C T O R U N I V . D R . L A U R A C I O L A N

CE ESTE EDUCATIA PENTRU DEZVOLTARE DURABILĂ?

EDUCAŢIA ŞI DEZVOLTAREA DURABILĂ A SOCIETĂŢII

Obiective:

-Să definească conceptul de ”dezvoltare durabilă”;

-Să analizeze principalele concepte cheie ale educației pentru dezvoltare durabilă

(EDD);

-Să reflecteze asupra stategiei europene în direcția dezvoltării durabile;

-Să explice în ce consta stategia României în domeniul EDD.

REPERE TEORETICE:

CE ESTE EDUCATIA PENTRU DEZVOLTARE DURAB ILĂ?

Dezvoltarea durabilă este un concept dinamic, având o multitudine de dimensiuni și

interpretări. Pe de o parte este văzut ca un proces de schimbare permanentă, foarte

legat de contextul local, nevoile și priorități zonale. Mulți specialiști nu se limitează la

o singură definiție a acestui concept, fapt ce conduce firesc la conștientizarea

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU


POSDRU 2007 - 2013


spatiu despatire








problematicii la care ne referim. Iar această problemă se numește nevoia de a

asigura un viitor durabil popoarelor lumii și planetei Pământ.

Pentru a da curs acestui deziderat, este nevoie de existența unei cooperări

internaționale extinse, o gestionare foarte atentă a procesului, implicare politică și

multă energie și dedicare.

Conceptul de dezvoltare durabilă a apărut în 1980 ca răspuns la nevoia de a realiza

un echilibru între progresul economic și social, pe de o parte, și grija față de mediu

și gestionarea resurselor naturale, pe de altă parte. De-a lungul anilor, conceptul de

dezvoltare durabilă a câștigat mulți adepți, demonstrându-și dimensiunea globală.

De aceea, comunitatea mondială a realizat faptul că o examinare mai îndeaproape a

noilor date și noilor interrelații și interdependențe dintre mediul înconjurator și

problemele socio-economice, de tipul sărăcie și subdezvoltare, este foarte necesară,

constituind în același timp și o mare provocare.

Un document care a devenit celebru în cadrul preocupărilor pentru dezvoltarea

durabilă l-a reprezentat Agenda 21 locală. Acest document s-a născut în cadrul

Conferinței de la Rio – Conferința Mondială pentru Mediu și Dezvoltare (1992). Este

vorba de un program de acțiune pentru o dezvoltare durabilă de mare amploare și

intensitate, care are ca principii directoare următoarele:

Persoanele au dreptul la o viață sănătoasă și productivă în armonie cu natura;

Dezvoltarea din secolul nostru trebuie să țină cont de nevoile mediului și de

dezvoltarea generațiilor prezente și viitoare;

Țările au dreptul suveran de a exploata propriile resurse, dar fără a cauza rău

mediului ambiental dincolo de frontierele proprii;

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU


POSDRU 2007 - 2013


spatiu despatire








Națiunile trebuie să dezvolte legi internaționale pentru a oferi protecție în fața

posibilelor activități care cauzează probleme mediului înconjurător.

Acolo unde există amenințări de daune ireversibile, nu trebuie să se folosească

incertitudinea științifică pentru a amâna implementarea de măsuri eficiente pentru

prevenirea degradării ambientale;Pentru a obține o dezvoltare durabilă, protecția

mediului trebuie să constituie o parte integrantă a procesului de dezvoltare, și nu se

poate considera ca element izolat. Este esențială eradicarea sărăciei și reducerea

inegalităților între standardele de viață din diferite părți ale lumii pentru a putea vorbi

de o reală dezvoltare durabilă și pentru a satisface nevoile majorității persoanelor.

Popoarele trebuie să coopereze pentru conservarea, protecția și restaurarea

sănătății și integrității ecosistemului planetei. Tările dezvoltate recunosc

responsabilitatea pe care o au în căutarea internațională a dezvoltării durabile față

de presiunile pe care societățile le impun mediului ambiental global.

Tările trebuie să reducă și să elimine modelele de dezvoltare, de producție și de

consum care un se bazează pe principiile dezvoltării durabile.Chestiunile

ambientale se dezvoltă mai bine cu participarea tuturor cetățenilor interesați.

Națiunile trebuie să faciliteze și să sprijine conștiința și participarea publică punând

informațiile ambientale la dispoziția tuturor.Țările trebuie să promoveze legi eficiente,

și să creeze legi naționale asupra obligațiilor legale pentru toate victímele

contaminării și altor daune cu caracter ambiental. Tările ar trebui să evalueze

impactul ambiental al activităților propuse;Tările ar trebui să coopereze pentru

promovarea unui sistem economic internațional deschis care să contribuie la

creșterea economică și dezvoltarea durabilă în toate țările;

Politicile ambientale nu trebuie să se folosească ca mijloc de constrângere a

comerțului internațional.În principiu cine poluează trebuie să asume costul

poluării.Dezvoltarea durabilă presupune o mai bună cunoaștere științifică a

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU


POSDRU 2007 - 2013


spatiu despatire








problemelor globale. țările trebuie să își împărtășească această cunoaștere ca și

tehnologiile inovatoare pentru a îndeplini obiectivele durabilității.

Participarea completă a femeilor este esențialp pentru a obține o dezvoltare durabilă.

Se necesită de asemenea si creativitatea, idealurile și valorile tinerilor și cunoștințele

grupurilor indigene.

Participarea completă a femeilor este esențială pentru a obține dezvoltarea

Pentru a pune în practică aceste principii este nevoie de mijloace și de politici

coerente pentru mediul natural. Aceste principii ale Agendei 21, trebuie să stea la

baza adoptării la nivel local a măsurilor corespunzătoare contextului economic și

social al fiecărei tări.

Conceptul de dezvoltare durabilă a luat naștere acum 30 de ani, ca răspuns la

apariția problemelor de mediu și a crizei resurselor naturale, în special a celor legate

de energie. Practic, Conferința privind Mediul de la Stockholm din 1972 este

momentul în care se recunoaște că activitățile umane contribuie la deteriorarea

mediului înconjurator, ceea ce pune în pericol viitorul Planetei.

Câțiva ani mai târziu, în 1983, îşi începea activitatea Comisia Mondiala pentru Mediu

și Dezvoltare (WCED), după o rezoluție adoptată de Adunarea Generală a Națiunilor

Unite. În 1985 era descoperită gaura din stratul de ozon de deasupra Antarcticii și,

prin Convenția de la Viena, s-a început căutarea unor soluții pentru reducerea

consumului de substanțe care dăuneaza stratului protector de ozon care înconjoară

Planeta.

În 1987, la un an de la catastrofa de la Cernobâl, în cadrul Raportului WCED de la

Brundtland a fost formulată cea mai citată definiție a dezvoltării durabile:

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU


POSDRU 2007 - 2013


spatiu despatire








“Dezvoltarea durabilă este cea care urmărește nevoile prezentului, fără a

compromite posibilitatea generațiilor viitoare de a-și satisface nevoile lor”.

Termenul de dezvoltare durabilă a început să devină, însă, foarte cunoscut abia

după Conferința privind mediul și dezvoltarea, organizată de Națiunile Unite la Rio

de Janeiro în vara lui 1992, cunoscută sub numele de “Summit-ul Pamântului”. Ea a

avut ca rezultat elaborarea mai multor convenții referitoare la schimbările de climă

(reducerea emisiilor de metan și dioxid de carbon), diversitatea biologică

(conservarea speciilor) și stoparea defrișărilor masive. Tot atunci a fost elaborată și

Agenda 21 - planul de susținere al dezvoltării durabile.Înţelesul conceptului de

durabilitate a cunoscut o extindere puternică în direcţia unui "triunghi magic al

durabilităţii", care cuprinde, pe lângă echilibrul ecologic, şi coordonatele "securitate

economică" şi "echitate socială". Protecţiei mediului ambiant, la toate nivelele sale –

de la cele locale şi până la cele globale –, i s-au adăugat şi unele obiective de

natură socială şi economică. Din această cauză, claritatea terminologiei a avut de

suferit, fapt care l-a motivat pe actualul director executiv al programului de mediu

ONU (UNEP), fost ministru al mediului german, Klaus Töpfer, să declare

următoarele: "Atunci când cineva nu mai ştie ce să spună, vorbim despre o

“dezvoltare durabilă'."

“Cheia pentru o definiţie funcţională a durabilităţii ecologice este înţelegerea faptului

că nu trebuie să constituim de la zero comunităţi umane durabile, ci că le putem croi

după modelul ecosistemelor din natură, care sunt, în fond, comunităţi durabile de

plante, animale şi microorganisme. După cum am văzut, cea mai importantă calitate

a Pământului rezidă în capacitatea sa de a menţine viaţa. De aceea, o comunitate

umană durabilă trebuie să fie constituită astfel încât stilul ei de viaţă, precum şi

tehnologiile şi structurile ei comerciale, economice şi fizice să menţină natura şi

viaţa, nu să le distrugă. Comunităţile durabile îşi dezvoltă modelele de viaţă în timp,

într-o interacţiune permanentă cu alte sisteme vii, umane şi non-umane.

http://www.unep.org/

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU


POSDRU 2007 - 2013


spatiu despatire








Durabilitatea nu presupune ca lucrurile să nu se schimbe. Ea nu este un proces

static, ci unul dinamic, de evoluţie comună." [din: Fritjof Capra, Verborgene

Zusammenhänge. Vernetzt denken und handeln - în Wirtschaft, Politik, Wissenschaft

und Gesellschaft, Bern ş.a. 2002, p. 298]

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU


POSDRU 2007 - 2013


spatiu despatire








EDUCAŢIA ŞI DEZVOLTAREA DURABILĂ A SOCIETĂŢII

Educaţia este un fenomen social care a apărut o dată cu societatea umană şi care a

suferit pe parcursul dezvoltării societăţii o serie de modificări esenţiale. Astfel, de la

acţiunea empirică de pregătire a tinerei generaţii pentru viaţa socială şi până la

acţiunea fundamentată ştiinţific din epoca modernă, educaţia a parcurs un drum

lung, devenind o ştiinţă autentică, cu statut şi legităţi proprii.

În a doua jumătate a secolului XX, Coombs şi Ahmed (1974) au structurat ansamblul

activităţilor de instruire şi educaţie în trei tipuri sau forme ale educaţiei; a) educaţia

formală - care cuprinde totalitatea influenţelor şi acţiunilor organizate şi sistematice,

gradate cronologic şi elaborate în cadrul unor instituţii specializate, în vederea

formării personalităţii umane; b) educaţia nonformală - care cuprinde totalitatea

influenţelor şi acţiunilor organizate în mod sistematic, în. afara sistemului formal al

educaţiei (extraşcolare, paraşcolare şi perişcolare); c) educaţia informală - care

include totalitatea influenţelor neintenţionate, eterogene şi difuze, prin care fiecare

persoană dobândeşte cunoştinţe, abilităţi şi aptitudini din experienţele sale zilnice

(Th. J. La Belle, 1982).

Cele trei forme ale educaţiei îşi pot dovedi eficienţa în dezvoltarea personalităţii

tinerilor şi pot contribui la dezvoltarea durabilă a societăţii numai prin inter-

condiţionare şi interdependenţă în contextul educaţiei permanente. Acest lucru i-a

condus pe unii teoreticieni contemporani ai educaţiei (Ph. Cooms, P. Lengrand, Th.

La Belle şi alţii) să adopte o concepţie holistică în abordarea problematicii educaţiei.

Potrivit concepţiei holistice, frontierele dintre cele trei forme ale educaţiei nu sunt

rigide, între ele existând relaţii de interdependenţă şi întrepătrundere. Astfel,

educaţia formală va avea de câştigat dacă va reuşi să integreze creator multe din

influenţele specifice educaţiei nonformale şi informale. Pe de altă parte, acumulările

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU


POSDRU 2007 - 2013


spatiu despatire








educaţiei formale pot contribui, într-o mare măsură, la dezvoltarea şi eficacitatea

celorlalte două modalităţi - nonformală şi informală.

În perspectiva concepţiei holistice asupra educaţiei, educaţia formală reprezintă

etapa iniţială a educaţiei permanente, iar aceasta se suprapune pe dimensiunea

întregii existenţe a individului. Potrivit principiului organizatoric şi filosofic al

educaţiei permanente, educaţia începe o dată cu naşterea individului şi devine o

dimensiune a existenţei sale pe durata întregii vieţi. Educaţia permanentă este

destinată să permită fiecărui individ „să-şi dezvolte personalitatea pe durata întregii

vieţi prin munca sa sau prin activităţile sale" (R. H. Dave, 1973). Printre condiţiile sau

factorii care impun necesitatea educaţiei permanente în societatea contemporană se

numără; a) revoluţia ştiinţifică şi tehnică din a doua jumătate a secolului XX, care a

dus Ia „explozia" cunoaşterii şi, în acelaşi timp, la o mare perisabilitate a

cunoştinţelor; b).noile mutaţii din viaţa social-economică, politică şi culturală, care au

dus la schimbări profunde în statutul socio-profesional al oamenilor prin deplasarea

forţei de muncă spre sectorul secundar, terţiar (servicii), iar în ultima vreme spre cel

cuaternar (cercetare); c) explozia demografică şi schimbările în structura

demografică, acestea din urmă având drept consecinţă o creştere a populaţiei

vârstnice; d) creşterea timpului liber, fenomen ambivalent care poate fi atât o sursă

de progres şi bunăstare, cât şi o cauză de regres şi depreciere socială; e)

multiplicarea profesiunilor;,f) evoluţia fără precedent a tehnologiilor de vârf etc.

Obiectivele educaţiei permanente se plasează pe coordonatele esenţiale ale

finalităţilor educaţiei. In linii mari, ele sunt următoarele: a) dobândirea unor metode şi

tehnici flexibile cu privire Ia organizarea, conducerea şi evaluarea procesului de

muncă şi al conduitei în vederea adaptării şi integrării individului în viaţa socială; b)

stimularea şi cultivarea unei atitudini pozitive, libere şi creative prin asimilarea

limbajelor ştiinţei, artei, tehnicii şi muncii; c) îmbogăţirea sistematică şi continuă a

cunoştinţelor generale şi profesionale; d) adaptarea pregătirii. profesionale şi a

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU


POSDRU 2007 - 2013


spatiu despatire








calificării la schimbările şi mutaţiile tehnico-ştiinţifice şi profesionale; e) dezvoltarea

responsabilităţii personale şi a solidarităţii; f) cultivarea unor relaţii de prietenie,

colaborare şi respect cu alte popoare; g) stimularea optimismului oamenilor şi a

capacităţii de a lupta contra lipsurilor, scepticismului şi intoleranţei; h) stimularea

dorinţei de a învăţa continuu şi cultivarea unei atitudini deschise, favorabilă

schimbării, inovaţiilor şi creativităţii; i) dobândirea unor tehnici şi deprinderi de

autoeducaţie (tehnica de a învăţa şi investiga singur, deprinderea de a reînvăţa şi

reinvestiga singur sau în echipă) etc.

Principiul educaţiei permanente a determinat şi determină în continuare o

reconsiderare a întregii concepţii cu privire la şcoală, educaţie şi învăţământ. In

contextul noilor condiţii şi mutaţii din societatea contemporană, şcoala trebuie să-şi

modifice concepţia despre propria activitate educativă şi, în perspectiva cerinţelor

viitorului, ea trebuie să-l pregătească pe elev pentru a avea o concepţie adecvată

faţă de autoeducaţie şi autoînvăţare. La autoeducaţie se ajunge treptat, în procesul

educaţiei formale, prin utilizarea metodelor activ-participative de instruire şi

deplasarea accentului spre munca independentă a elevului. Dacă în primele etape

ale educaţiei predomină dirijarea din partea profesorului, treptat, cooperarea şi

munca independentă conduc spre autoeducaţie, autocontrol şi autoreglaj

educaţional.

Prin urmare, autoeducaţia devine posibilă pe baza educaţiei. în general, ea devine

funcţională la vârsta adolescenţei, când elevul, reuşind să-şi interiorizeze valorile

socio-culturale, devine capabil să participe efectiv Ia propria sa formare şi

dezvoltare. Procesul de accelerare a schimbărilor din societatea contemporană

impune abordarea educaţiei şi autoeducaţiei şi din perspectiva exigenţelor viitorului.

În sens prospectiv, menirea şcolii va fi aceea de a-l învăţa pe individ „să-şi decidă

viitorul, contribuind în egală măsură la dezvoltarea celorlalţi şi la propria dezvoltare"

(E. Joiţa, 2003, p. 23). Anticiparea viitorului, într-o perspectivă ştiinţifică, constituie o

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU


POSDRU 2007 - 2013


spatiu despatire








necesitate a omului contemporan pentru a găsi soluţii eficiente în rezolvarea

problemelor pe care le ridică viaţa. Prin urmare, se pune tot mai acut problema

reconceperii prospective a educaţiei, ale cărei obiective şi metode trebuie căutate în

viitor.

După opinia lui J. Delors (2000), educaţia trebuie organizată în jurul a patru piloni ai

cunoaşterii: a) a învăţa să ştii (dobândirea instrumentelor cunoaşterii); b) a învăţa să

faci (relaţionarea cu mediul înconjurător); c) a învăţa să trăieşti împreună cu alţii

(cooperarea cu alte persoane, participarea la activităţile umane); d) a învăţa să fii

(rezultă din primele trei) (J. Delors, 2000, p. 69).

În concluzie, în epoca contemporană există două principii fundamentale care sprijină

eforturile factorilor care urmăresc sporirea coerenţei şi eficienţei procesului de

instrucţie şi educaţie: principiul educaţiei permanente şi principiul orientării

prospective a educaţiei. Ele pot contribui la corelarea activităţii didactice cu celelalte

tipuri de activităţi de învăţare, sporind astfel eficienţa celei dintâi şi asigurând

unitatea acţiunilor şi influenţelor exercitate asupra elevilor.

In ultimele decenii ale secolului XX, oamenii de ştiinţă, oamenii politici şi

responsabilii diverselor sectoare ale vieţii sociale au identificat un nou tip de

probleme, care se impuneau din ce în ce mai mult atât prin caracterul lor grav şi

presant, cât şi prin dimensiunile lor regionale şi globale. Este vorba de probleme ca:

deteriorarea mediului înconjurător,

caracterul limitat al resurselor naturale,

ritmul galopant al creşterii demografice în anumite zone ale lumii etc.

Spre sfârşitul secolului trecut s-au descoperit şi conexiunile dintre aceste probleme,

ajungându-se la concluzia că ele nu pot fi neglijate de către factorii responsabili din

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU


POSDRU 2007 - 2013


spatiu despatire








ţările lumii contemporane. Spre exemplu, s-a constatat că dezvoltarea nu mai este

posibilă fără pace, că pacea nu poate fi reală fără respectarea drepturilor omului şi

asigurarea libertăţilor fundamentale ale acestuia, că, la rândul lor, aceste libertăţi şi

drepturi nu sunt posibile în condiţii de mizerie, foamete şi analfabetism.

Aceste evoluţii au dus, în cele din urmă, la introducerea conceptului de

„problematică a lumii contemporane" (S. Rassekh, G. Văideanu, 1987). Conceptul

respectiv s-a impus şi pune în lumină caracteristicile general-comune ale acestei

problematici, care se impune atât comunităţilor naţionale, cât şi grupurilor sociale şi

persoanelor individuale. Pe ansamblu, problematica lumii contemporane prezintă:

• Caracter universal, în sensul că nici o ţară şi nici o regiune de pe glob nu se poate

plasa în afara acestei problematici;

• Caracter global, în sensul că ea afectează toate sectoarele vieţii sociale,

constituind o sursă de probleme deschise şi, deseori, de dificultăţi atât pentru sfera

vieţii materiale, cât şi pentru cea a vieţii spirituale;

• O evoluţie rapidă şi greu previzibilă, în sensul că oamenii se văd puşi în faţa unor

situaţii complexe pentru care nu sunt pregătiţi, în faţa unor situaţii pentru care nu au

metode sau soluţii adecvate;

• Caracter pluridisciplinar, respectiv prezenţa unor conexiuni puternice şi

numeroase; în faţa acestor demersuri epistemologice, oamenii fiind tentaţi să

folosească demersuri unidisciplinare şi nu pluridisiciplinare, se văd dezorientaţi;

• Caracter prioritar şi presant, în sensul că presiunile exercitate asupra comunităţii

mondiale şi asupra fiecărei comunităţi naţionale sunt puternice, ele cerând

răspunsuri prompte, multă ingeniozitate şi deseori eforturi financiare importante.În

încercarea de a răspunde la aceste imperative ale lumii contemporane, sistemele

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU


POSDRU 2007 - 2013


spatiu despatire








naţionale de educaţie şi responsabilii educaţiei s-au situat pe două poziţii opuse.

Astfel, o încercare de răspuns o constituie poziţia celor sceptici, care consideră că

sistemele de educaţie nu au şi nu pot avea un rol important în pregătirea lumii de

mâine şi în construirea unui viitor mai bun. Pe această poziţie se situează cei care

consideră că şcoala ar fi în declin, cum ar fi Ivan Ilich şi Alvin Toffler. Primul dintre ei

a lansat cunoscuta teorie a deşcolarizării societăţii, în timp ce A. Toffier susţine că,

în viitor „se va învăţa mai mult în afara clasei... durata studiilor obligatorii se va

scurta" ...etc. (A. Toffier, 1983)

Cea de a doua poziţie, pe care se situează majoritatea specialiştilor contemporani,

susţine puterea educaţiei şi capacitatea acesteia de a contribui cu resursele sale

specifice la construirea viitorului. Fără îndoială, educaţia nu poate rezolva singură

totalitatea problemelor lumii contemporane, dar nu este posibilă soluţionarea

temeinică şi durabilă a problemelor actuale fără contribuţia sistemelor educative. în

acest sens, precizăm că din ce în ce mai mulţi specialişti contemporani tratează

educaţia drept unul din factorii capabili să contribuie la crearea unei societăţi mai

bune. Printre aceştia se numără şi M. Haaveisrud (1983), care susţine că „interesul

pentru rolul educaţiei în ameliorarea vieţii de astăzi, în lumina unei societăţi viitoare

măi bune, trebuie să se exprime în conceptualizarea acestei încrederi sub formă de

programe axate pe valorile educaţiei de mâine" (Cf. xxx. Psihopedagogie, 1998, p.

20).

Prin urmare, dezvoltarea lumii contemporane depinde, într-o mare măsură, şi de

modul în care educaţia poate să satisfacă cerinţele acestei dezvoltări. Răspunsurile

educaţiei la problemele lumii contemporane se situează pe două planuri: a) lărgirea

ariei şi conţinuturilor educaţiei; b) inovaţiile în conceperea şi realizarea educaţiei.

Noile tipuri de conţinuturi sau „noile educaţii" reprezintă un prim tip de răspuns al

sistemelor educative la imperativele problematicii lumii contemporane. Conform

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU


POSDRU 2007 - 2013


spatiu despatire








denumirilor care figurează în programele UNESCO, noile educaţii sunt următoarele:

educaţia relativă la mediu, educaţia pentru pace, educaţia pentru participare şi

democraţie, educaţia economică şi casnică modernă, educaţia pentru drepturile

omului, educaţia pentru schimbare şi dezvoltare, educaţia în materie de populaţie

sau demografică, educaţia pentru comunicare şi mass-media, educaţia pentru o

nouă ordine economică internaţională etc.

Educaţia pentru pace şi cooperare. Această componentă a noilor educaţii îşi

propune să transmită elevilor o cultură a păcii, să le formeze aptitudinile şi atitudinile

civice de abordare a problemelor sociale prin dialog şi participare efectivă.

Cooperarea este un tip de interacţiune care poate antrena două sau mai multe

persoane cu scopuri comune. Din punct de vedere practic, educaţia pentru pace

corespunde unui ansamblu de activităţi educative ce se întinde „de la simpla

menţionare în clasă a nivelurilor diferite ale conflictului şi ale problemelor

internaţionale până la integrarea mai comprehensivă « cercetării, predării activităţii la

toate nivelurile procesului educativ, care are drept scop pregătirea oamenilor în

vederea participării la consolidarea unei lumi mai drepte şi a unei ordini sociale în

care violenţa directă sau structurală este redusă pe cât posibil" (M. Stephen, 1983,

p. 292).

Concepută în acest mod, educaţia pentru pace se constituie ca o educaţie a

atitudinilor şi mentalităţilor, a conduitei în societate, şcoala şi familie, precum şi ca o

educaţie a sentimentului şi ideii de solidaritate umană. Ea presupune dezvoltarea

unor atitudini superioare şi formarea oamenilor în vederea evitării conflictelor şi a

promovării dialogului constructiv, cultivarea receptivităţii şi flexibilităţii, a respectului

faţă de valori, faţă de sine şi faţă de alţii, a capacităţii de a identifica puncte comune

şi de a respecta diversitatea situaţiilor de mediu şi a stilurilor de viaţă individuale şi

de grup.

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU


POSDRU 2007 - 2013


spatiu despatire








Educaţia pentru democraţie şi participare. Ea şi-a dobândit un loc aparte în

curriculum-ul naţional din mai multe ţări, întrucât aceasta poate fi o aplicaţie a

educaţiei pentru drepturile omului, vizând pregătirea elevilor pentru participarea şi

afirmarea lor pe plan organizatoric şi relaţional. Prin participare, elevii îşi pot exprima

opţiunile în domeniile educaţiei, culturii, producţiei, timpului liber sau sportului şi pot

deveni, totodată, coparticipanţi la propria formare. Participarea se manifestă prin

acţiuni de cooperare, prin dialoguri şi prin fuziune moral-afectivă; ea creează

solidaritate în spaţiu, dezvoltă dorinţa de a deveni partener, de a se racorda la valori

şi de a inova. în procesul de instrucţie şi educaţie, stimularea comportamentului

participativ înseamnă trecerea de la achiziţia pasivă şi conformistă la acţiunea

transformatoare, trecerea de la „a învăţa" la „a învăţa să fii şi să devii". Cu alte

cuvinte, stimularea comportamentului participativ al elevilor înseamnă pregătirea lor

„pentru a face faţă situaţiilor, pentru a le crea, dobândind dorinţa de angajare şi

acţiune, de a interacţiona satisfăcător, iată finalităţile educaţiei pentru participare şi

democraţie" (A. Neculau, 1985).

În concluzie, participarea corelează pozitiv cu coeziunea, încrederea reciprocă,

respectul faţă de om şi de realizare. Solicitarea la participare înseamnă

implementarea principiilor democraţiei în comportament, în muncă şi viaţă, iar

învăţarea democraţiei presupune cultivarea gândirii independente, a iniţiativei,

imaginaţiei şi solidarităţii.

Educaţia economică şi casnică modernă. Este bine cunoscut faptul că realităţile

economice se răsfrâng în mod determinant asupra individului şi colectivităţii, fapt

pentru care ele au un rol important în formarea omului. Cerinţele economice

determină calificarea forţei de muncă şi, în acelaşi timp, ele impun atitudini şi

orientări productive în toate sectoarele activităţii sociale. Iniţierea elevilor în teoria şi

practica economică facilitează dobândirea conştiinţei şi conduitei economice ca

fundament al unei vieţi echilibrate şi al unei integrări sociale eficiente.

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU


POSDRU 2007 - 2013


spatiu despatire








De asemenea, cunoaşterea şi înţelegerea faptelor economice de către elevi conduce

la formarea unei atitudini pozitive faţă de muncă şi bunuri, a spiritului de cooperare şi

respect faţă de muncă şi a capacităţii de participare directă la dezvoltarea

economică a societăţii. în sfârşit, pregătirea economică a elevilor pentru viaţa .

individuală şi iniţierea lor în problematica economiei casnice constituie un prim pas

în direcţia formării capacităţii de autogestiune.

Educaţia pentru drepturile omului. Această componentă a „noilor educaţii" se

întemeiază pe principiile „Cartei Naţiunilor Unite", ale „Declaraţiei universale a

drepturilor omului" şi ale pactelor internaţionale cu privire la drepturile omului. Ea

acordă aceeaşi importanţă drepturilor economice, sociale, culturale, politice şi civile,

precum şi drepturilor individuale şi colective ale oamenilor.

Ca organism mondial de educaţie, subordonat ONU, UNICEF-ul are un rol

fundamental în promovarea politicii de protecţie socială a copilului, în promovarea

drepturilor copilului şi, în cadrul acestora, a dreptului la educaţie. ^Din perspectiva

acestei orientări adoptate de către UNICEF, educaţia trebuie să încurajeze atitudinile

de toleranţă, de respect şi solidaritate inerente drepturilor omului, să informeze

despre drepturile omului, să suscite o înţelegere şi o conştientizare care să

întărească angajarea universală în favoarea acestor drepturi. Principalele drepturi şi

responsabilităţi pe care trebuie să ie promoveze şcoala contemporană sunt

următoarele: a) drepturi civile şi politice - dreptul de exprimare liberă a gândirii şi a

opiniilor, dreptul de a participa la luarea deciziilor; b) drepturi economice, sociale şi

culturale - dreptul la educaţie, dreptul la sănătate, dreptul la muncă; c) drepturi de

solidaritate - dreptul la viaţă, dreptul la un mediu sănătos etc; d) responsabilităţi

sociale, economice şi culturale - cunoaşterea şi sporirea patrimoniului cultural-

ştiinţific naţional, precum şi al umanităţii, participarea la dezvoltarea economică,

socială şi culturală a poporului etc. (Declaraţia drepturilor şi responsabilităţilor

tinerilor, 1985).

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU


POSDRU 2007 - 2013


spatiu despatire








Educaţia pentru schimbare şi dezvoltare. Ea are drept obiectiv responsabilizarea

şi pregătirea individului pentru afirmare şi adaptare, întrucât dezvoltarea potenţialului

uman determină succesul sau eşecul dezvoltării sociale. Prin urmare, educaţia

pentru schimbare şi dezvoltare vizează formarea şi cultivarea capacităţilor de

adaptare eficientă şi responsabilă a personalităţii umane la condiţiile schimbărilor

sociale din ultima vreme.

La începutul secolului XXI, omenirea se află în faţa unor schimbări profunde,

complete şi radicale. în asemenea condiţii, a interveni pentru schimbări înseamnă, în

acelaşi timp, şi a planifica schimbarea, iar şcoala este considerată un loc central al

schimbării. De aceea, pedagogul francez G. Berger cere educatorului un

comportament deschis spre schimbare, precum şi o atitudine corespunzătoare

utilizării unui comportament inovator.

Educaţia în materie de populaţie sau demografică. Această componentă a „noilor

educaţii" vizează cultivarea responsabilităţii civice a indivizilor şi comunităţilor sociale

faţă de problemele specifice populaţiei, cum ar fi: densitatea, migraţia, creşterea şi

scăderea, structura profesională, sexul, condiţiile de dezvoltare naturale şi sociale

situate în context global, regional, naţional şi local. Datorită unei rate crescute a

natalităţii şi a unei rate scăzute a mortalităţii realizate prin progresele medicinei,

precum şi prin acţiunea unor factori de natură cultural-religioasă, în unele regiuni ale

lumii creşterea demografică este galopantă, fenomen care împiedică ţările

respective să se dezvolte economic şi care antrenează serioase probleme de

malnutriţie şi de educaţie. Din asemenea motive este necesară educaţia tinerelor

generaţii în materie de populaţie.

Educaţia pentru comunicare şi mass-media. Ea presupune formarea şi

dezvoltarea capacităţii de valorificare culturală a informaţiilor furnizate de presă,

radio şi televiziune, dezvoltarea spiritului critic şi înţelegerea corectă a scopurilor

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU


POSDRU 2007 - 2013


spatiu despatire








urmărite, precum şi a mijloacelor care trebuie folosite pentru atingerea acestor

scopuri. Elevii trebuie să aibă o atitudine selectivă faţă^de ceea ce le oferă diversele

mijloace de comunicaţie, în funcţie de interesele şi nevoile lor, în sensul că aceste

mijloace să le aducă un plus de cunoaştere şi informaţie pe direcţia dezvoltării

personalităţii lor.

Din perspectiva educaţiei pentru comunicare şi mass-media se pune problema

intervenţiei factorilor educaţionali în conştientizarea de către elevi a importanţei

mass-media, în alegerea emisiunilor de radio şi televiziune, precum şi în selectarea

informaţiei din presa scrisă.

Fără îndoială, lista „noilor educaţii" nu se încheie aici. Unii autori mai adaugă şi

altele, cum ar fi: educaţia pentru tehnologie şi progres, educaţia nutriţionistă,

educaţia comunitară, educaţia interculturală etc. Proliferarea „noilor educaţii"

creează însă dificultăţi autorităţilor în ceea ce priveşte includerea lor în planurile de

învăţământ. în şcoala contemporană s-au conturat în prezent două strategii în

vederea rezolvării acestei probleme: a) prima strategie vizează promovarea unor noi

modele consacrate diferitelor educaţii mergând până la crearea unor noi discipline

mai cuprinzătoare (educaţia civică, educaţia cetăţenească, educaţia globală etc); b)

a doua strategie presupune infuzia de elemente noi în conţinuturile tradiţionale,

strategie adoptată în multe ţări, inclusiv în ţara noastră.

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU


POSDRU 2007 - 2013


spatiu despatire








EDUCATIA PENTRU DEZVOLTARE DURABILA: REALITĂȚI ȘI

PROVOCĂRI ACTUALE

În prezent, în ciuda entuziasmului manifestat faţă de EDD, s-a înregistrat un progres

relativ redus. Motivele sunt multiple, de la absenţa conştientizării, la lipsa unei viziuni

sau politici coerente, lipsa finanţării, până la problemele de la nivel local. Sintetizăm

în continuare cîteva dintre principalele provocări pe care EDD trebuie să le facă față

în prezent:

Creşterea conştientizării: educaţia pentru dezvoltare durabilă este vitală

Structurarea şi plasarea educaţiei pentru dezvoltare durabilă în curriculum.

Decizia introducerii unei noi materii în curriculum, sub denumirea de educaţie

pentru dezvoltare durabilă, sau de a reforma întreaga programă educaţională,

pentru a include implicit EDD, ţine de fiecare ţară. A preda despre EDD, fără a le

oferi elevilor ocazia de a experimenta în comunitate ce înseamnă dezvoltarea

durabilă, rămâne un demers abstract. Acolo unde EDD se îmbină deja cu programe

de educaţie formală şi informală desfăşurate la nivelul comunităţii de diverse

organizaţii reprezentante ale societăţii civile, EDD va fi mai uşor implementată, iar

sistemul formal de învăţământ nu va fi atât de intens afectat. În schimb, în

comunităţile unde EDD rămâne strict o materie din curriculum, fără corespondenţă în

viaţa respectivei comunităţi, se impune o reproiectare a curriculumului.

Legătura cu teme existente: Reforma educaţiei şi viabilitatea economică. În

ultimii ani, sistemele educaţionale din întreaga lume au fost criticate pentru

incapacitatea lor de a ţine pasul cu realităţile unei lumi caracterizată prin continuă

schimbare şi progres tehnologic, dar şi prin noi provocări şi situaţii de criză. Ţinând

cont de acest lucru, EDD trebuie să aibă legătură cu priorităţile reformei

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU


POSDRU 2007 - 2013


spatiu despatire








educaţionale şi să demonstreze, de pildă, legătura dintre dezvoltare durabilă şi

bunăstarea pe termen lung a fiecărei naţiuni.

Complexitatea conceptului de dezvoltare durabilă. Întrucât conceptul de

dezvoltare durabilă include mai multe semnificaţii (stabilitate financiară, respect faţă

de mediu, durabilitate), transmiterea şi definirea sa sunt dificile. De aceea, pentru a

avea succes la nivel naţional, campaniile de informare şi educaţionale trebuie să

conţină mesaje simple şi memorabile.

Dezvoltarea unui program de educaţie pentru dezvoltare durabilă cu

participarea comunităţii. EDD e specifică fiecărei ţări şi, mai mult, fiecărei

comunităţi. De aceea, formele de guvernare naţională şi locală, alături de societatea

civilă, trebuie să stabilească ce cuprinde EDD, în funcţie de nevoile reale ale

comunităţii respective. Acest lucru înseamnă o încercare de predicție a condițiilor

sociale, economice și de mediu ale viitorului apropiat și îndepărtat ale comunității

Angajarea disciplinelor tradiţionale într-un cadru transdisciplinar. Educaţia

pentru dezvoltare durabilă este prin natura sa o abordare holistică şi

transdisciplinară care depinde de concepte şi instrumente analitice dintr-o varietate

de discipline, astfel încât devine dificil de predat într-un curriculum divizat.

Împărţirea responsabilităţii (ministere, oameni de ştiinţă, profesori,

comunitate)

Construirea capacităţii umane. Trebuie să folosim abilităţile deja existente.

Dezvoltarea unei politici publice. Pentru a avea succes, educaţia pentru

dezvoltare durabilă trebuie susţinută prin elaborarea unor politici publice de către

structurile autorizate din cadrul statelor.

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU


POSDRU 2007 - 2013


spatiu despatire








Dezvoltarea unui climat creativ, inovativ şi în care se pot asuma riscuri.

Profesorii trebuie să simtă că au susţinerea administraţiei, dacă părinţii şi membrii ai

comunităţii le vor critica iniţiativele. Trebuie să dezvoltăm şi să implementăm politici

care să le asigure şcolilor şi profesorilor suportul de a introduce teme controversate

şi metode pedagogice inovative.

Promovarea durabilităţii în cultura populară. Se consideră că este cea mai

dificilă provocare. De exemplu, un principiu al dezvoltării durabile este că ratele de

folosire a resurselor regenerabile nu ar trebui să depăşească rata lor de regenerare.

Totuşi, multe societăţi susţin o cultură a obiectelor de unică folosinţă care consumă

mult mai rapid decât poate înlocui resursele precum copacii şi combustibilii fosili.

APLICATII PRACTICE

VIOLENȚĂ, PACE, ÎNȚELEGERE

Intimidarea este o formă de violenţă interpersonală între tineri şi este utilizată

ca mijloc pentru a se simţi mai puternici, chiar dacă acest lucru îi afectează pe alţii.

Voi știți de cazurile unor elevi care intimidează alți elevi?

Ce soluții există?

În afară de intimidare, există multe forme de violenţă interpersonală: violenţa

legată de droguri şi alcool, violenţa bandelor, prostituţia forţată, sclavia, violenţa în

şcoli şi violenţa legată de rasism sunt toate manifestări ale violenţei interpersonale,

care afectează viaţa noastră şi pe cea a multor altor oameni. Unele dintre aceste

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU


POSDRU 2007 - 2013


spatiu despatire








forme de forme de violenţă îi afectează pe tineri în mod specific – violenţa bandelor,

violenţa în şcoli şi violenţa rasistă, de exemplu.

Ce acțiuni puteți întreprinde dacă sunteți victima unui astfel de

incident?

Ce acțiuni puteți face dacă sunteți martorii unui episod de violență

îndreptat împotriva cuiva?

COMENTAȚI, ARGUMENTAȚI PRO SAU CONTRA

„La fel cum «războaiele încep în minţile oamenilor», pacea începe în

minţile noastre. Aceleaşi specii care au inventat războiul pot inventa şi

pacea. Responsabilitatea este a fiecăruia dintre noi.”

“Violenţa nu este niciodată justificată, nici măcar împotriva celor mai

violenţi oameni”.

Cum se pot pune in aplicare temele de educatie pentru dezvoltare

durabilă în comunitatea sau în ţara voastră...? Enumerați 5 acțiuni

concrete.

Puteţi identifica exemple locale, din comunitatea voatră, efecte

negative pe care acțiunile de dezvoltare nedurabilă le-au avut asupra

localității voastre? De exemplu, ce impact au proiectele de construcţii

rutiere sau industria minieră sau alte dezvoltări asupra mediului din

apropierea locului în care trăiţi?

Vă puteţi gândi la motivele pentru care un mare procentaj de

analfabeţi sunt femei? De ce se întâmplă acest lucru? Enumerați 5

motive.

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU


POSDRU 2007 - 2013


spatiu despatire








Ce poate fi făcut pentru a pune capăt violenţei împotriva femeilor şi

fetelor?

Este educația o soluție pentru oprirea violenței împotriva femeilor? În

ce fel?

Ce ar însemna pentru omenire un viitor în care oamenii s-ar afla în

război și popoarele nu s-ar înțelege?

Scrieți o definiție personală a educației pentru dezvoltare durabilă.

Citiți dezbaterile UNESCO despre educația pentru un viitor durabil.

Cum se leagă viziunea UNESCO despre un viitor durabil cu definiția

construită de voi?

DEZBATERE ÎN GRUP.

Exercițiul are ca rol dezbaterea în grup cu privire la probleme specifice

EDD.

Fiecare grup de-a lungul a 20 de minute trebuie să completeze tabelul

„cum este lumea noastră astăzi?”, dezbătând asupra problemelor

economice, sociale şi medio-ambientale ale lumii şi ce s-ar putea face

pentru a face faţă acestor noi provocări.

În fiecare tabel vor apărea câte 3-4 opţiuni. Se pot folosi diferite

imagini, precum cele prezentate mai jos, pentru a sugera diferite teme.

După cele 20 de minute, întregul grup se dispune în cerc şi începe să

dezbată în comun. Un grup începe cu o opţiune relaţionată cu o temă

în concret, şi celelalte grupuri pot adăuga ceea ce au dezbătut.

Persoana responsabilă de curs va sistematiza informațiile asupra

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU


POSDRU 2007 - 2013


spatiu despatire








problemelor prezentate şi se va responsabiliza cu propunerea de noi

teme.

Dezbaterea poate dura între 40 şi 50 de minute

Probleme economice

Probleme sociale

Probleme medio-ambientale

Ce putem face?

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU


POSDRU 2007 - 2013


spatiu despatire








Imagini care se pot prezenta pentru a deschide discuţia în grup

Grupul 1:

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU


POSDRU 2007 - 2013


spatiu despatire








GRUPUL II

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU


POSDRU 2007 - 2013


spatiu despatire








GRUPUL III

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU


POSDRU 2007 - 2013


spatiu despatire








UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU


POSDRU 2007 - 2013


spatiu despatire








MATERIALE AUDIO-VIZUALE

Comentați următoarele filme documentare

THE STORY OF STUFF

Prima parte:

http://www.&outube.com/watch?v=LgZ&78uwvxk&feature=related

A doua parte:

http://www.&outube.com/watch?v=dHIO0in4vtg&feature=related

A treia parte:

http://www.&outube.com/watch?v=TgAU6ZdK4hU&feature=related

TEMA 2

LOCUL EDUCATIEI PENTRU DEZVOLTARE DURAB ILĂ IN SISTEMUL

EDUCATIONAL ACTUAL

Obiective:

-Să analizeze principalele concepte cheie ale educației pentru dezvoltare durabilă

(EDD);


-Să explice în ce consta stategia României în domeniul REPERE teoretice.

REPERE TEORETICE.

http://www.youtube.com/watch?v=LgZY78uwvxk&feature=related

http://www.youtube.com/watch?v=dHIO0in4vtg&feature=related

http://www.youtube.com/watch?v=TgAU6ZdK4hU&feature=related

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU


POSDRU 2007 - 2013


spatiu despatire








Folosit pentru prima oară în 1987 la Adunarea Generala a Naţiunilor Unite, conceptul

de „dezvoltare durabilă” a fost analizat şi extins constant, astfel încât între 1987 şi

1992 a fost inclus în cele 40 de capitole ale Agendei 21, cu un accent special în

capitolul 36 asupra educaţiei pentru dezvoltare durabilă (capitol intitulat „Promovarea

educaţiei, conştientizării publice şi formării”).

Dacă majoritatea mişcărilor educaţionale erau iniţiate de profesioniştii din domeniu,

de această dată ideea educaţiei pentru dezvoltare durabila a fost promovată şi

susţinută de persoane din afara comunităţii educaţionale, specializate mai ales în

economie socială şi politică. Astfel, forurile economice şi politice internaţionale

(Naţiunile Unite, Organizaţia pentru Dezvoltare şi Cooperare Economică, Organizaţia

Statelor Americane) au subliniat în mod clar educaţia ca element esenţial pentru

obţinerea durabilităţii. Conceptul a fost implementat, însă în multe ţări au început

să se contureze situaţii problematice derivate din următoarea particularitate:

educaţia pentru dezvoltare durabilă e proiectată de reprezentanţi ai minsterelor de

mediu şi sănătate, deci de persoane aflate în afara comunităţii educaţionale, dar

livrarea trebuie făcută de profesori.

Educaţia pentru dezvoltare durabilă, alături de toate proiectele extracurriculare ale

ultimilor 20 de ani (educația pentru cetățenie, educația globală, educația ecologică,

educația pentru sănătate, educația interculturală și educația pentru pace) folosesc

metodologii similare, plecând de la premisa reinterpretării conceptului de „educație”.

Pe scurt, se renunță la educație ca simplă transmitere de cunoștințe și se

accentuează înțelesul de bază al latinescului „educare” („să extragi întregul potențial

al învățaților”); educaţia pentru dezvoltare durabilă își propune orientarea tinerilor în

lumea în continuă schimbare de azi, globală și plină de provocări și incertitudini,

ajutându-i să conștientizeze relațiile complexe și cunoașterea fundamentată local

(identificare de nevoi, resurse, etc. la nivel local). Principalele concepte și principii

folosite în educaţia pentru dezvoltare durabilă sunt:

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU


POSDRU 2007 - 2013


spatiu despatire








Educaţia pentru dezvoltare durabilă este centrată pe elev. Procesul educaţional

pleacă de la elev (de la ideile, valorile şi perspectivele sale), considerat a fi un agent

activ în construirea propriei cunoaşteri. Dacă în vechea paradigmă problemele erau

abstracte, iar profesorii erau cei care ofereau soluţia, acum elevii colaborează în

grupuri, identifică şi definesc problemele (cunoaşterea ca şi construct social), se

confruntă cu dileme si „întrebări legitime” şi inventariază multitudinea de soluţii

posibile, conştienţi că nu există un răspuns standard, gata formulat. Abordarea

centrată pe elev contribuie la cresterea stimei de sine a acestuia și poate fi folosită

de asemenea pentru a preda temele de bază.

Educaţia pentru dezvoltare durabilă este conectată cu vieţile reale ale copiilor

şi ale comunităţilor în care aceştia trăiesc. EDD nu e abstractă şi impersonală, ci

presupune o „cunoaştere contextualizată”, abordând teme relevante pentru

comunitatea din care face parte elevul şi legându-le de cunoştinţele mai generale,

tipice manualelor clasice. Elevii, alături de ONG-urile, instituţiile şi întreprinzătorii

locali, contribuie astfel la construirea unei atitudini sociale comune. Cunoaşterea

este în acest fel rezultatul unui proces colectiv şi social, iar profesorul are rolul unui

actor care îşi ajută elevii să îşi înţeleagă locul/rolul într-un mod mai critic.

Educaţia pentru dezvoltare durabilă este orientată către viitor. EDD crede cu

tărie într-o lume mai bună şi încearcă să promoveze vizualizarea unui viitor durabil şi

satsifăcător la nivel individual şi global. Adolescenţii învaţă să aibă încredere în

imaginile lor despre viitor (chiar dacă aceastea contrazic valorile societăţii actuale) şi

în rolul activ pe care îl pot juca pentru creşterea „calităţii vieţii”, întrucât dezvoltarea

nu ţine numai de resursele materiale şi de creşterea economică. Se pune de

asemenea accentul pe diversitate, pe lărgirea imaginii personale despre lume, pe o

perspectivă interculturală ce facilitează înţelegerea între diversele culturi.

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU


POSDRU 2007 - 2013


spatiu despatire








Educaţia pentru dezvoltare durabilă este orientată către acţiune. Cunoaşterea

în absenţa acţiunii îşi pierde din valoare; de aceea, acţiunea este un concept cheie

în EDD. Prin implicare, prin acţiune, elevii aduc schimbarea în propriile lor vieţi şi

conectează informaţiile de propriile experienţe, emoţii, valori, conferindu-le astfel

sens. În plus, acţiunea le permite elevilor să îşi construiască activ competenţele

necesare adaptării la o societate în permanentă schimbare, să gestioneze autonom

şi conştient incertitudinile şi provocările.

Educaţia pentru dezvoltare durabilă dezvoltă gândirea critică. Pentru a face

faţă bombardamentului informaţional din diverse surse (informaţii cu titlul de

„obiective”, dar adesea contradictorii), adolescenţii trebuie să poată gândi conştient,

să treacă dincolo de „adevărurile supreme”, putând astfel în viitor să facă alegeri ca

cetăţeni autonomi, activi şi responsabili. EDD susţine gândirea critică şi schimbarea

perspectivei, care îl ajută pe elev să exploreze lumea în mod creativ şi optimist.

Pentru a colabora la dezvoltarea durabilă, elevii trebuie să privească planeta cu

„celălalt ochi”.

Educaţia pentru dezvoltare durabilă se bazează pe valori. EDD promovează

analiza, negocierea şi construirea valorilor. Ce înseamnă libertatea pentru fiecare

dintre noi? Unde se termină libertatea unui individ și începe libertatea celuilalt? Care

e diferența dintre echitate și egalitate în distribuția resurselor? Transmiterea pur

informaţională, mecanică a valorilor duce la o falsă înţelegere a acestora şi la o

schimbare comportamentală de scurtă durată, inautentică. Drept urmare, şi în

România, la fel ca în multe ţări, există adesea o discordanţă între „valorile declarate”

(respectul şi conservarea mediului, toleranţă şi respect pentru diferenţele culturale)

şi „valorile practicate” (prea puţini reciclează, discriminarea îşi spune încă prea mult

cuvântul). Adolescenţii sesizează această diferenţă şi au o disponibilitate intrinsecă

de a reflecta asupra ei, aspect încurajat prin EDD.

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU


POSDRU 2007 - 2013


spatiu despatire








Educaţia pentru dezvoltare durabilă acceptă provocarea pe care complexitatea

o ridică. Complexus în latină înseamnă că lucrurile sunt legate laolaltă, că sunt

interconectate, iar EDD propune o viziune sistemică. EDD respinge cauzalitatea

unică şi reducţionismul abordării dominante de „raționalitate tehnică îngustă” care

determină multe probleme sociale și dezastre de mediu. Cauzele multiple și efectele

multiple sunt regula și excepția, la fel ca și incertitudinea procesului. Natura găseşte

soluţii non-lineare, aleatorii şi imprevizibile. Conștientizarea acestor limite nu trebuie

să blocheze acțiunea, ci solicită abilitatea de a acționa în fața incertitudinii, de a face

față riscului și imprevizibilului din situații concrete, în timp ce menține totuși controlul.

Educaţia pentru dezvoltare durabilă solicită participarea. EDD promovează

participarea autentica şi implicarea elevilor în acţiunile şi învăţarea lor. Atitudinea de

responsabilitate împărţită şi de participare activă poate fi învăţată în cadrul grupului,

adolescenţii învăţând să colaboreze pentru a realiza activitățile, cu ajutorul ocazional

și orientarea profesorilor. Exerciţiile practice de la clasă nu se axează pe asertivitate

şi influenţă, ci pe ascultarea opiniilor celuilalt, pe exprimarea punctelor de vedere

fără a le impune asupra altora, pe flexibilitate şi negociere. Procesul necesită sprijin

şi din partea autorităţilor publice si a comunităţii, care trebuie să legitimeze în mod

explicit aceşti paşi participatorii.

Schimbări ale profesorilor şi şcolilor din perspectiva educaţiei pentru

dezvoltare durabilă. Schimbarea propusă de EDD presupune schimbare de

mentalităţi şi schimbare organizaţională. Asistăm la o redefinire provocativă a

statusurilor de elev şi de profesor, precum şi a ideilor despre învăţare şi metodologia

învăţării. EDD le solicită profesorilor competenţe suplimentare pe lângă formarea lor

iniţială, le solicită activism şi colaborare cu colegii (EDD nu poate fi redusă la o

singură materie), cu ONG-urile şi comunitatea locală. Profesorul nu mai este doar un

„depozit de cunoştinţe”, ci devine un agent activ, responsabil pentru contextul de

învăţare creat, un mentor şi un facilitator. EDD le cere profesorilor să încurajeze

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU


POSDRU 2007 - 2013


spatiu despatire








independenţa în gândire a copiilor, să aibă încredere în abilitatea lor de formula

problematici semnificative, să răspundă nevoilor acestora cu atenţie şi sensibilitate.

Procesul nu e deloc facil şi necesită abilitatea profesorului de a gestiona

incertitudinea, schimbând încrederea în sine a profesorului de la cunoașterea

materiei către competențele metodologice. Responsabilitatea pentru învăţare este

împărţită cu elevii, astfel încât e necesar ca profesorul să mențină echilibrul între

“predarea controlului” și gestionarea situației.Apar noi dileme: Unde se oprește

independența profesorului și unde începe independența elevului? “

Schimbarea organizaţională necesară pentru o EDD se reflectă și în regulile de

evaluare, managementul școlii, prânzul la școală, activitățile de recreere, obiceiurile

sanitare, relația profesor-părinte etc.

Abordarea școlii ca întreg” datează de 10 ani și presupune implicarea tuturor

participanților la educație în această schimbare de paradigmă. EDD încearcă să

aducă la un numitor comun valorile sociale declarate cu cele practicate, să

construiască şi consolideze coerenţa între politicile educaţionale şi realitatea

profesorilor manageri şcolari.

Ideile avansate în acest suport de curs nu sunt în niciun caz uşor de transpus în

practică. Politicile actuale de descentralizare demonstrează însă că dezvoltarea

durabilă va putea fi realizată numai împreună. Şcoala nu se limitează numai la

transmiterea de informaţii, la cunoaşterea cognitivă golită de sens şi semnificaţie

socială, ci îi poate educa pe tineri pentru a fi cetăţeni responsabili, autonomi şi activi,

competenţi din punct de vedere social. Şcolile pot deveni astfel adevărate centre

comunicaționale care să-i implice pe tineri in acțiuni care sa le ateste calitatea de

„cetaţeni ai lumii”, ai aceleiaşi planete. “Asemeni altor concepte importante precum

echitae și justiție, durabilitatea poate fi predată atât ca destinație (ceva la care să

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU


POSDRU 2007 - 2013


spatiu despatire








țintești) cât și ca o călătorie (nu există un itinerariu prestabilit)” . (New Zealand

Parliamentary Commissioner for the Environment, 2004)

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU


POSDRU 2007 - 2013


spatiu despatire








STRATEGIA EDUCAŢIEI PENTRU DEZVOLTARE DURABILĂ LA

NIVELUL UNIUNII EUROPENE

În martie 2005, la Vilnius, a fost adoptată strategia europeană cu privire la

dezvoltarea durabilă. Uniunea Europeană se pune se acord asupra căteorva principii

comune precum: solidaritatea, egalitatea şi respectul reciproc dintre oameni, dintre

ţări şi dintre generaţii. Europa a înțeles că pentru o dezvoltare sănătoasă trebuie să

fie o regiune caracterizată prin vitalitate economică, justiţie, coeziune socială,

protecţia mediului şi managementul resurselor naturale, pentru a putea să satisfacă

nevoile generaţiei prezente fără compromiterea capacităţii viitoarelor generaţii.

Educaţia, pe lângă faptul că este un drept al omului, este o premisă pentru obţinerea

dezvoltării durabile şi un instrument esenţial pentru o bună administrare, pentru

adoptarea unor decizii în cunoştinţă de cauză şi promovarea democraţiei. De aceea,

educaţia pentru o dezvoltare durabilă poate ajuta să transforme perspectiva noastră

în realitate. Educaţia pentru dezvoltare durabilă dezvoltă şi îmbunătăţeşte

capacitatea indivizilor, a grupurilor, a comunităţilor, organizaţiilor şi a ţărilor de a,

gândi şi a acţiona în favoarea dezvoltării durabile. Ea poate genera o schimbare în

mentalităţile oamenilor, potenţând capacitatea acestora de a crea o lume mai sigură,

mai sănătoasă şi mult mai prosperă, îmbunătăţind astfel calitatea vieţii. Educaţia

pentru o dezvoltare durabilă oferă o abordare critică, un grad sporit de conştientizare

şi puterea de a explora şi dezvolta noi concepte, viziuni, metode şi instrumente.

1. SCOPURILE ȘI OBIECTIVELE STRATEGIEI EUROPENE PENTRU

DEZVOLTARE DURABILĂ

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU


POSDRU 2007 - 2013


spatiu despatire








Scopul acestei Strategii este de a încuraja statele europene să dezvolte şi să

încorporeze EDD în propriile sisteme de educaţie formală în toate disciplinele

relevante, în educaţia non-formală şi informală. Aceasta va dota oamenii cu

cunoştinţe şi competenţe privind dezvoltarea durabilă, făcându-i mai competenţi şi

încrezători, sporind oportunităţile acestora de acţiune pentru o viaţă productivă şi

sănătoasă, în armonie cu natura şi cu preocupările pentru valorile sociale, egalitatea

sexelor şi diversitatea culturală.

Obiectivele acestei strategii, care vor contribui la atingerea scopului, sunt:

Să se asigure că politicile, reglementările şi cadrul operaţional susţin educaţia pentru

dezvoltare durabilă

Să se promoveze dezvoltarea durabilă prin intermediul educaţiei formale, non-

formale şi informale;

Să se asigure formarea profesorilor pentru dobândirea competenţelor necesare

pentru a include dezvoltarea durabilă în activitatea de predare;

Să se asigurare accesul la instrumentele şi materialele adecvate pentru educaţia

pentru dezvoltare durabilă;

Să se promoveze cercetarea în domeniul educaţiei pentru dezvoltare durabilă;

Să se consolideze cooperarea în domeniul educaţiei pentru dezvoltare durabilă la

toate nivelurile.

2. PRINCIPIILE EDUCAŢIEI PENTRU DEZVOLTARE DURABILĂ LA NIVEL

EUROPEAN

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU


POSDRU 2007 - 2013


spatiu despatire








Este necesar să fie luată în considerare evoluţia semnificaţiei dezvoltării durabile.

Dezvoltarea unei societăţi durabile ar trebui, prin urmare, să fie văzută ca un proces

de învăţare continuă, explorând problemele şi dilemele, ale căror răspunsuri şi

soluţii se pot schimba pe măsură ce experienţa noastră se îmbogăţeşte.

Obiectivele educaţionale ale educaţiei pentru dezvoltare durabilă ar trebui să includă

cunoştinţe, aptitudini, capacitatea de înţelegere, atitudinea şi valorile.

Educaţia pentru dezvoltare durabilă se dezvoltă în continuare ca un concept larg

şi cuprinzător, reunind aspecte interconectate referitoare la mediu, la probleme

economice şi sociale. Educaţia pentru dezvoltare durabilă lărgeşte conceptul de

educaţie a mediului, care cuprinde un număr din ce în ce mai mare de subiecte

legate de dezvoltare. Educaţia pentru dezvoltare durabilă cuprinde, de asemenea,

diverse elemente de dezvoltare şi alte forme specifice de educaţie. Prin urmare,

educaţia mediului ar trebui elaborată şi completată cu alte domenii de educaţie, într-

o abordare integrată către o educaţie pentru dezvoltare durabilă.

Temele cheie ale dezvoltării durabile includ, printre altele: reducerea sărăciei,

îndatoririle cetăţeneşti, pacea, etica, responsabilitatea, în contextul local şi global,

democraţia şi guvernarea, justiţia, securitatea, drepturile omului, sănătatea,

egalitatea dintre sexe, diversitatea culturală, dezvoltarea rurală şi urbană, economia,

modelele de producţie şi de consum, responsabilitatea civică, protecţia mediului,

managementul resurselor natural, diversitatea biologică şi a naturii. O raportare la

teme atât de diverse în educaţia pentru dezvoltare durabilă necesită o abordare

globală.

Odată cu implementarea educaţiei pentru dezvoltare durabilă trebuie acordată

atenţie următoarelor domenii: îmbunătăţirea educaţiei de bază, reorientarea

educaţiei către dezvoltarea durabilă, sporirea gradului de conştientizare publică şi

promovarea trainingului.

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU


POSDRU 2007 - 2013


spatiu despatire








Educaţia pentru dezvoltare durabilă trebuie să susţină respectul pentru

înţelegerea diferitelor culturi şi să-şi aducă contribuţiile lor. Rolul autohtonilor trebuie

recunoscut, precum şi calitatea de parteneri în procesul dezvoltării programelor

educaţionale. Cunoştinţele tradiţionale trebuie apreciate şi păstrate ca parte

integrantă a educaţiei pentru dezvoltare durabilă.

Elevii şi studenţii, la orice nivel, trebuie încurajaţi să folosească gândirea şi

reflecţia sistemică, critică şi creativă, deopotrivă în context local şi global.

Acestea sunt condiţii prealabile pentru acţiunile pentru dezvoltarea durabilă.

Educaţia pentru dezvoltare durabilă este un proces ce se desfăşoară de-a lungul

întregii vieţi, începând din copilărie până la educaţia de nivel superior şi cea a

adulţilor şi trece dincolo de educaţia formală. Ca valori, stilurile de viaţă şi atitudinile

sunt stabilite de la o vârstă fragedă, rolul educaţiei având o importanţă deosebită

pentru copii. Intrucât învăţarea are loc pe măsură ce ne asumăm diferite roluri în

viaţă, educaţia pentru dezvoltare durabilă trebuie să fie considerată un process

desfăşurat pe parcursul întregii vieţi. Educaţia pentru dezvoltare durabilă trebuie

să pătrundă în programele de învăţare de la toate nivelurile, inclusiv în formarea

profesională, formarea formatorilor, formarea continuă a factorilor de decizie.

Educaţia la nivelul învăţământului superior trebuie să contribuie în mod

semnificativ la educaţia pentru dezvoltare durabilă, la dezvoltarea cunoştinţelor şi

competenţelor corespunzătoare.

Educaţia pentru dezvoltare durabilă trebuie să ia în considerare diversele

circumstanţe locale, naţionale şi regionale, precum şi contextul global, în căutarea

unui echilibru între interesele globale şi cele locale.

Educaţia pentru dezvoltare durabilă ar putea, de asemenea, să contribuie la

dezvoltarea zonelor rurale şi urbane, prin creşterea accesului la educaţie şi prin

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU


POSDRU 2007 - 2013


spatiu despatire








îmbunătăţirea calităţii acesteia Acest lucru ar reprezintă, în primul rând, un beneficiu

pentru locuitorii din mediul rural.

Un element central al dezvoltării durabile şi deci, vital pentru educaţia pentru

dezvoltare durabilă, îl reprezintă faptul că se adresează dimensiunii etice, inclusiv

problemelor de echitate, solidaritate şi interdependenţă în cadrul generaţiei prezențe,

precum şi între generaţii. De asemenea, ea se adresează relaţiilor dintre oameni şi

natură, relaţiilor dintre săraci şi bogaţi. Responsabilitatea este inerentă în etică şi

devine o chestiune practică pentru educaţia pentru dezvoltare durabilă.

Experienţa de viaţă şi muncă ar trebui să pătrundă în educaţia pentru dezvoltare

durabilă formală, dincolo de sala de clasă. Formatorii implicaţi în educaţia pentru

dezvoltare durabilă joacă un rol important în facilitarea acestui proces şi în

încurajarea dialogului dintre elevi şi studenţi, pe de o parte şi autorităţi şi societatea

civilă, pe de altă parte. În acest mod, educaţia pentru dezvoltare durabilă reprezintă

o oportunitate pentru educaţie pentru a depăşi izolarea sa faţă de societate.

Educaţia pentru dezvoltare durabilă implică iniţiative pentru dezvoltarea unei

culturi a respectului reciproc în comunicare şi luarea deciziilor, îndreptând atenţia, nu

doar spre transmiterea de informaţii, ci şi spre facilitarea învăţării participative. Prin

urmare, educaţia pentru dezvoltare durabilă ar trebui să fie recunoscută pentru

contribuţia ei la elaborarea politicilor şi luarea deciziilor în mod interactiv şi integrat.

Rolul educaţiei pentru dezvoltare durabilă în dezvoltarea şi intensificarea democraţiei

participative ar trebui, de asemenea, luat în considerare, în particular, ca o

contribuţie în rezolvarea conflictelor în societate şi aplicarea justiţiei, inclusiv prin

Agenda Locală 21.

Educaţia pentru dezvoltare durabilă necesită cooperare şi parteneriat între

multiplii factori de decizie. Actorii principali includ: guvernele şi autorităţile locale,

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU


POSDRU 2007 - 2013


spatiu despatire








sectorul educaţional şi cel ştiinţific, sectorul sănătăţii, sectorul privat, industria,

transportul şi agricultura, comerţul şi sindicatele, mass-media, organizaţiile non-

guvernamentale, diverse comunităţi, cetăţenii şi organizaţiile internaţionale.

Educaţia pentru dezvoltare durabilă ar trebui să promoveze acorduri multilaterale

de protecţie a mediului şi acorduri internaţionale relevante legate de dezvoltarea

durabilă.

3. IMPLICAŢIILE EDUCAȚIEI PENTRU DEZVOLTARE DURABILĂ

ÎN SISTEMELE NAȚIONALE DE EDUCAŢIE

Educaţia pentru dezvoltare durabilă impune o reorientare a sistemului curent,

bazat exclusiv pe oferirea de informaţii, către unul bazat pe tratarea de probleme

şi identificarea soluţiilor posibile. Aşadar, educaţia ar trebui să îşi menţină

focalizarea tradiţională pe disciplinele individuale, şi, în acelaşi timp, să „îşi deschidă

uşile” faţă de examinarea multi- şi inter-disciplinară a problemelor apărute în situaţii

reale. Acest lucru ar putea avea un impact asupra structurii programelor de

învăţământ şi asupra metodelor de predare, fiind necesar ca pedagogii să nu mai fie

exclusiv transmiţători, iar elevii să nu mai fie doar receptori. În schimb, atât formatorii

cât şi cei care învaţă ar trebui să formeze o echipă.

Instituţiile de învăţământ din sistemul formal joacă un rol important în

dezvoltarea capacităţilor de la vârste fragede, oferind cunoştinţe şi influenţând

atitudinile şi comportamentul. Este important să se asigure o bună cunoaştere în

ceea ce priveşte dezvoltarea durabilă de către toţi elevii şi studenţii, iar aceştia

trebuie să fie conştienţi de efectele deciziilor ce contravin unui proces de dezvoltare

durabilă. O instituţie de învăţământ, în întregul ei, inclusiv elevii, studenţii, profesorii,

directorii şi părinţii, ar trebui să urmeze principiile dezvoltării durabile.

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU


POSDRU 2007 - 2013


spatiu despatire








Este importantă sprijinirea activităţilor de educaţie informală şi non-formală pentru

dezvoltare durabilă, deoarece acestea sunt un complement esenţial al educaţiei

formale, inclusiv în cazul formării adulţilor. Educaţia pentru dezvoltare durabilă non-

formală are un rol special, deoarece este mai des centrată pe cel format, pune

accent pe participare şi promovează învăţarea pe tot parcursul vieţii. Educaţia

informală la locul de muncă adaugă valoare atât angajaţilor, cât şi angajatorilor. Prin

urmare, cooperarea între actorii implicaţi în diversele forme de educaţie pentru

dezvoltare durabilă ar trebui recunoscută şi încurajată.

Pentru succesul educaţiei pentru dezvoltare durabilă, este extrem de important

ca formatorii să beneficieze de o pregătire iniţială şi de formări ulterioare

corespunzătoare, precum şi de oportunităţi de a-şi împărtăşi experienţa cu alţi

colegi. Printr-o cunoaştere temeinică a conceptului de dezvoltare durabilă, precum şi

a aspectelor specifice domeniului lor de activitate, formatorii pot fi mai eficienţi şi pot

fi un exemplu de urmat de către elevi. Formatorii pot fi mai eficienţi şi pot deveni

exemple de urmat, printr-o cunoaştere sporită a proceselor de dezvoltare durabilă şi

în special, a aspectelor de dezvoltare durabilă la locul de muncă . Pregătirea ar

trebui, de asemenea, să fie strâns legată de cele mai recente descoperiri în

domeniul dezvoltării durabile.

În educaţia pentru dezvoltare durabilă, procesul de predare-învăţare este

considerabil îmbunătăţit atât prin utilizarea materialelor didactice de calitate cât şi

prin asigurarea disponibilităţii acestora. Astfel de materiale didactice nu sunt însă

disponibile în toate ţările. Aceasta reprezintă o problemă atât în educaţia formală, cât

şi în educaţia non-formală şi informală. Prin urmare, ar trebui făcute eforturi susţinute

pentru elaborarea şi multiplicarea acestor materiale. Ar trebui încurajată coerenţa

dintre materialele didactice folosite în educaţia formală şi cele folosite în educaţia

non-formală, iar provocarea o reprezintă asigurarea relevanţei acestora din

perspectiva DD precum şi obţinerea lor facilă la nivel local.

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU


POSDRU 2007 - 2013


spatiu despatire








Pentru a fi eficientă, educaţia pentru dezvoltare durabilă ar trebui:

Să fie abordată în doua moduri:

a) prin integrarea temelor educaţiei pentru dezvoltare durabilă în toate disciplinele,

programele şi cursurile relevante; şi

b) prin oferirea de discipline, programe şi cursuri specifice educaţiei pentru

dezvoltare durabilă;

Să se concentreze pe oferirea de experienţe de învăţare semnificative care să

promoveze comportamentul durabil, inclusiv în instituţiile de învăţământ, la locul de

muncă, în familie şi comunitate;

Să promoveze cooperarea şi parteneriatele dintre membrii comunităţii educaţionale

şi alţi factori de decizie. Implicarea mai mare a sectorului privat şi a celui

industrial în procesele educaţionale va ajuta elevii să fie pregătiţi pentru

progresul tehnologic rapid şi schimbările în condiţiile de muncă. Activităţile de

învăţare desfăşurate în strânsă relaţionare cu societatea îi vor ajuta, de asemenea,

să dobândească experienţă practică;

Să ofere o imagine asupra problemelor de mediu la nivel global, regional, naţional şi

local, utilizând abordarea “ciclului de viaţă” şi punând accent nu numai pe impactul

asupra mediului, ci şi asupra implicaţiilor sociale şi economice, şi referindu-se atât la

mediul natural cât şi cel modificat de om;

Să folosească o varietate de metode educaţionale adaptate persoanei care învaţă şi

orientate spre participare, proces şi spre găsirea de soluţii. În afară de metodele

tradiţionale, acestea ar trebui să includă, printre altele, discuţii, planificări

conceptuale şi perceptuale, interogări filozofice, clarificări ale valorilor, simulări,

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU


POSDRU 2007 - 2013


spatiu despatire








scenarii, modelări, jocuri de rol, folosirea tehnologiei comunicaţiilor şi informaţiei ,

sondaje, studii de caz, excursii şi educaţie în mijlocul naturii, metoda proiectului ,

analiza bunelor practici, experienţa la locul de muncă şi rezolvarea de probleme;

Să fie susţinută de materiale didactice relevante, cum ar fi: publicaţii metodologice,

didactice şi pedagogice, manuale, ilustraţii, broşuri, studii de caz, analize ale bunelor

practici, resurse audio şi video.

Guvernele vor trebui să sprijine educaţia non-formală şi informală, deoarece

este esenţial a avea cetăţeni şi consumatori informaţi pentru aplicarea măsurilor

privind sustenabilitatea, inclusiv a prevederilor Agendei locale 21, prin alegerile şi

acţiunile acestora.

Educaţia non-formală şi informală, inclusiv programele de informare a publicului,

ar trebui să urmărească furnizarea unei mai bune înţelegeri a legăturilor dintre

problemele sociale, economice şi de mediu, în context global şi local, incluzând şi o

perspectivă în timp. Comunităţile, familia, mass-media şi ONG-urile sunt actori

importanţi în informarea publicului în privinţa dezvoltării durabile.

Organizaţiile non-guvernamentale (ONG-urile) sunt importanţi furnizori de

educaţie informală şi non-formală, fiind capabile să implementeze procese de

informare a cetăţeanului, precum şi să integreze şi să transforme cunoştinţele

ştiinţifice în informaţii uşor de înţeles. Rolul lor de mediatori, între guvern şi public, ar

trebui recunoscut, promovat şi sprijinit. Parteneriatele dintre ONG-uri, guvern şi

sectorul privat ar adăuga o valoare considerabilă educaţiei pentru dezvoltare

durabilă.

Mass-media este o forţă importantă în a influenţa preferinţele şi stilul de viaţă al

consumatorilor, în special în cazul copiilor şi tinerilor. Provocarea constă în a

mobiliza know-how-ul şi canalele de distribuţie ale mass-media pentru a transmite

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU


POSDRU 2007 - 2013


spatiu despatire








informaţii demne de încredere şi mesaje-cheie privind aspectele legate de

dezvoltarea durabilă.

Toate sectoarele forţei de muncă pot contribui la asigurarea sustenabilităţii

dezvoltării la nivel naţional, regional şi global. O componentă principală în educaţia

pentru dezvoltare durabilă o reprezintă crearea de programe specializate de

pregătire care să ofere specialiştilor şi factorilor de decizie informaţii şi competenţe

prin care să contribuie la dezvoltarea durabilă .

Prin urmare, formarea profesională şi formarea continuă joacă un rol foarte

important şi ar trebui să fie disponibile tuturor factorilor de decizie şi specialiştilor, în

special celor cu rol în planificare şi management. Formarea profesională şi formarea

continuă ar trebui să urmărească acumularea cunoştinţelor şi informarea privind

dezvoltarea durabilă. Educaţia continuă are două arii principale de activitate: (a)

îmbunătăţirea cunoştinţelor şi competenţelor; şi (b) furnizarea de noi competenţe

necesare în cadrul diverselor profesii şi situaţii. Formarea continuă este unul dintre

domeniile care ar beneficia de pe urma cooperării dintre sectorul educaţional, factorii

de decizie şi comunitate în general.

Programele de pregătire ar trebui să cuprindă temele principale ale dezvoltării

durabile, dar în acelaşi timp trebuie să ia în consideraţie nevoile diferitelor profesii

precum şi relevanţa acestor teme în raport cu diferitele domenii de muncă. Se va

acorda o atenţie deosebită disciplinelor legate de principala responsabilitate în

cadrul unei profesii şi de efectele acesteia asupra economiei, societăţii şi mediului.

Pentru ca educaţia pentru dezvoltare durabilă să devină parte dintr-un plan de

schimbare către o societate mai durabilă, educaţia însăşi trebuie sa fie supusă

schimbării. Cercetarea care ar putea contribui la educaţia pentru dezvoltare durabilă

ar trebui încurajată. Este nevoie de o cooperare mai bună şi de parteneriate între

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU


POSDRU 2007 - 2013


spatiu despatire








factorii de decizie din cercetare şi cei implicaţi în procesele de dezvoltare,

mergând de la identificarea problemelor la răspândirea şi folosirea noilor descoperiri.

Rezultatele eforturilor de cercetare și dezvoltare ar trebui sa fie communicate tuturor

actorilor la nivel local, regional şi global, şi să fie încorporate în diferite componente

ale sistemului educaţional, în experienţă şi în practică.

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU


POSDRU 2007 - 2013


spatiu despatire








APLICATII PRACTICE SI EXERCITII

MUNCA ŞI COPIII1

Este un joc de roluri referitor la următoarele aspecte:

respectarea la locul de muncă a drepturilor reproductive;

discriminarea femeilor la locul de muncă.

Copiaţi scenariul pe o tablă sau pe o bucată mare de hârtie sau pe hârtia de

flipchart.

Instrucţiuni

Activitatea presupune un joc de roluri despre problema respectării la

locul de muncă a dreptului femeii de a alege când să aibă copii. Organizaţi un

scurt brainstorming despre drepturile reproductive ale femeii, astfel încât

participanţii să înţeleagă termenul.

Se împart participanţii în grupuri mici (maximum 5 persoane într-un

grup).

Se citește cu voce tare următorul fragment care este scenariul de

bază pentru jocul de roluri:

1 Exerciţiu preluat din Repere/ Compass - manualul de educație pentru drepturile omului.

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU


POSDRU 2007 - 2013


spatiu despatire








„Maria este şomeră de aproape un an şi încearcă din răsputeri să îşi

găsească un loc de muncă. Cu 10 zile în urmă s-a dus la un interviu pentru slujba pe

care şi-o visa. Era exact ce căuta! Totul a mers bine şi i s-a oferit postul respectiv.

Firma i-a cerut să se întâlnească cu dl Ionescu, responsabilul cu gestionarea

resurselor umane, pentru a semna contractul.

La interviu discutase deja care îi sunt îndatoririle şi alte aspecte legate de

post. În momentul în care Maria era gata să semneze contractul, dl Ionescu i-a spus

că există o altă condiţie pentru ocuparea acestui post, şi anume să semneze o

declaraţie că nu va face un copil în următorii doi ani.”

Fiecare subgrup are la dispoziţie 20 de minute pentru a găsi un final al

poveştii şi pentru a-l transforma într-un joc de roluri. Jocul de roluri ar trebui să

înceapă cu întâlnirea dintre Maria şi dl Ionescu şi nu trebuie să dureze mai mult

de cinci minute.

Invitaţi fiecare subgrup să îşi prezinte jocul de roluri. Păstraţi

comentariile pentru etapa de raportare.

Raportare şi evaluare

Se începe cu o rundă de reacţii din partea fiecărui subgrup despre modul în

care şi-au organizat jocurile de roluri şi solicitaţi comentarii din partea celorlalţi

participanţi. Discutaţi în continuare despre implicaţii şi despre cum trebuie reacţionat

faţă de discriminarea de acest tip.

A fost cineva surprins de situaţie? O astfel de situaţie se petrece în ţara

voastră?

Cum s-au hotărât grupurile asupra finalului?

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU


POSDRU 2007 - 2013


spatiu despatire








Au fost realiste finalurile? Care au fost elementele pozitive şi cele

negative referitoare la modul în care Maria a rezolvat situaţia, în

diversele variante? Cât de greu este să fii hotărât în astfel de situaţii, şi

nu agresiv sau supus?

În România, ce drepturi au femeile însărcinate?

De ce vrea compania să îi impună Mariei o astfel de condiţie? Este

corect? De ce da? De ce nu?

A fost încălcat vreun drept al omului? Dacă da, care?

Dacă Maria ar fi bărbat, i s-ar întâmpla acelaşi lucru? De ce da? De ce

nu?

În ce mod văd bărbaţii această situaţie altfel decât o văd femeile?

Ce credeţi că se poate face pentru a promova şi proteja drepturile

reproductive ale femeii?

Sfaturi pentru moderatori

În funcţie de grup, îi puteţi împărţi pe participanţi în subgrupe mixte sau simple

(adică grupuri formate doar din bărbaţi sau doar din femei). Alegerea unor grupuri

simple conduce adeseori la finaluri mai productive şi la discuţii mai ample.

Participanţii s-ar putea să nu fie familiarizaţi cu termenul „drepturi reproductive” şi să

fie nevoie să le daţi câteva indicaţii pentru a înţelege contextul. Încercaţi să le

atrageţi atenţia participanţilor asupra următoarelor elemente:

Drepturile reproductive includ:

dreptul de a se bucura de o relaţie sexuală plăcută şi împlinită, fără

teama de a contracta o boală;

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU


POSDRU 2007 - 2013


spatiu despatire








dreptul de a alege să ai sau să nu ai copii;

dreptul de a primi educaţie sexuală.

Discuțiile pot scoate la iveală aspecte controversate legate de avort şi dreptul

femeii de a alege, în raport cu dreptul fetusului de a trăi. Acesta este un subiect

foarte important. Este în mod special relevant pentru educaţia privind drepturile

omului, pentru că le cere participanţilor să fie deschişi, să lase deoparte

stereotipurile şi prejudecăţile şi să îşi folosească deprinderea de a gândi critic. Este

o bună ilustrare a complexităţii evidente a drepturilor omului. Dacă acest subiect

apare, îl puteţi păstra pentru o dezbatere separată .

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU


POSDRU 2007 - 2013


spatiu despatire








3. BARIERA LINGVISTICĂ2

Materiale: formularele printate si pixuri pentru participanți

Instrucţiuni

Lăsaţi-i pe participanţi să se apropie, dar nu îi salutaţi şi nici nu daţi semne

că remarcaţi prezenţa lor. Nu le spuneţi nimic despre ceea ce urmează să

se întâmple.

Aşteptaţi câteva minute peste ora stabilită şi abia apoi distribuiţi fiecărui

participant copia după cererea de azil şi câte un pix.

Spuneţi-le că au la dispoziţie 5 minute să completeze formularul, dar nu le

spuneţi nimic altceva. Ignoraţi toate întrebările şi protestele. Dacă vreţi să

comunicaţi ceva, vorbiţi în altă limbă (sau într-o limbă inventată) şi folosiţi

gesturi. Păstraţi nivelul de comunicare la minim. Nu uitaţi că problemele

refugiaţilor nu vă privesc, sarcina voastră este să le distribuiţi formularele şi

să le adunaţi la sfârşit.

Pe cei care au întârziat primiţi-i pe un ton sec (de exemplu, „Ai întârziat. Ia

formularul ăsta şi completează-l. Mai ai câteva minute la dispoziţie.”)

După expirarea celor 5 minute, adunaţi formularele fără să zâmbiţi sau să

aveţi vreun contact personal.

Strigaţi un nume din formularele completate şi spuneţi-i persoanei

respective să vină în faţă. Uitaţi-vă la formular şi inventaţi ceva despre felul

în care a fost completat formularul, de exemplu, „Nu ai răspuns la

2 Exerciţiu preluat din Repre/ Compass - manualul de educație pentru drepturile omului.

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU


POSDRU 2007 - 2013


spatiu despatire








întrebarea 8!” sau „Văd că ai răspuns „nu” la întrebarea 6. Se respinge

cererea de azil.” Spuneţi-i persoanei respective să plece. Nu intraţi în

discuţie. Mergeţi mai departe şi chemaţi o altă persoană în faţă.

Repetaţi procedeul de mai multe ori. Nu este nevoie să analizaţi toate

cererile, ci continuaţi până când participanţii îşi dau seama ce se întâmplă.

În final, ieşiţi din rol şi invitaţi-i pe participanţi să discute cele întâmplate.

Raportare şi evaluare

Întrebaţi-i la început pe participanţi cum s-au simţit în timpul activităţii şi apoi

continuaţi cu o discuţie despre ce s-a întâmplat şi ce au învăţat.

Cum s-au simţit participanţii completând un formular neinteligibil?

A fost o simulare realistă a experienţei unui solicitant de azil?

Credeţi că în ţara voastră solicitanţii de azil sunt trataţi corect atunci

când completează o cerere de azil? De ce? De ce nu?

Ce consecinte are refuzul cererii de azil pentru solicitant?

Au fost vreodată participanţii în situaţia de a nu cunoaşte limba şi de a

se afla în faţa unui funcţionar, de exemplu, un funcţionar de poliţie sau un

controlor de bilete? Cum s-au simţit?

SFATURI PENTRU MODERATORI

Este o activitate uşor de coordonat: singurul lucru care vi se cere este să fiţi

„dur”, serios şi birocratic. Situaţia critică în care se află refugiaţii nu vă interesează;

sunteţi aici ca să vă faceţi meseria. Problema este că mulţi oameni nu vor să aibă

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU


POSDRU 2007 - 2013


spatiu despatire








refugiaţi în ţara lor. Ofiţerii de imigrări au ordinul de a-i analiza pe toţi refugiaţii şi de

a-i lăsa să intre doar pe cei care au acte de identitate şi care au completat corect

formularele de cerere. Deseori, refugiaţii nu stăpânesc limba ţării în care solicită azil

şi li se pare extrem de dificil să completeze formularele. De asemenea, se află într-o

stare de emotivitate şi de teamă. Le este greu să înţeleagă în special de ce le sunt

respinse cererile atât de des şi nu înţeleg care sunt motivele respingerii.

FORMULAR PENTRU CERERE DE AZIL

1. Családi és utónév

2. Дата і месца нараджзння

3. Viimeisin osoite

4.

5. Eпàууελμa ή κύριa aпaσχόληση

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU


POSDRU 2007 - 2013


spatiu despatire








6. Başvuran kişiye eşlik eden refakatçi

veya yakinlarinin isimleri

7. Meio e local de entrada no país

8. Ghaliex titlob ghall-azilju?

9. Свидетельство преследований, на основании

Которьіх составлено заявление

10. Avez-vous déjà présenté une demande d’asyle auparavant?

Veuillez donner des détails sur les pays, les dates et les motifs.

11. Dali imate rodnini ili poznanici vo ovaa zemja? Ako imate, navedete gi iminjata i

adresite

12.

Notă: Această activitate este adaptată după Donahue, D., Flowers, N., The

Uprooted, Hunter House Publishers, 1995

Dezbatre despre filmul documentar

LA MARCHÉ DE LA FAIM

http://video.google.com/videopla&?docid=-7738550412129841717#docid=-

5914217661345184722

http://video.google.com/videoplay?docid=-7738550412129841717#docid=-5914217661345184722


UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU


POSDRU 2007 - 2013


spatiu despatire








INTREBARI SI EXERCITII DE REFLECTIE

1. Dialogaţi în grupuri mici sau perechi despre importanţa şi motivele pierderii

diversităţii culturale. Trebuie să se ia în considerere pentru rezolvarea sarcinii

următoarele situaţii:

exaltarea formelor culturale (religiose, etnice…) considerate ca “superiore” sau

“adevărate”, ceea ce conduce la considerarea lor în opoziţie cu altele generând

conflicte sociale, mișcări de “curăţire etnică”…;

opoziţia pluralismului lingvistic a populaţiilor autohtone sau a grupurilor migatorii,

generând eşecul şcolar şi înfruntări sociale;

impunerea sistemelor educational tuturor copiilor, în cadrul aceloraşi forme

culturale, modele exclusive;

bogăţia pe care o presupune diversitatea experesiilor culturale;

2. Expuneţi, în concepţia dumneavoastră, ce se poate înţelege prin dezvoltare

durabilă.

3. Indicaţi câteva caracteristici prin care modelele de consum ale societăţilor

dezvoltate pot dăuna DD.

TEMA 3. STRATEGIA EDUCAŢIEI PENTRU DEZVOLTARE DURABILĂ

ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ ŞI ROMÂNIA

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU


POSDRU 2007 - 2013


spatiu despatire








Obiective:


-Să explice în ce consta stategia României în domeniul EDD

DIRECTIVE ALE IMPLEMENTĂRII LOCALE A STRATEGIEI EDUCAŢIEI

PENTRU DEZVOLTARE DURABILĂ

Pornind de la principiile generale stabilite de strategia mondială pentru dezvoltarea

durabilă, fiecare stat își adaptează aceste linii generale la realitățile locale și își

stabileste strategiile de acțiune corespunzătoare.

Acest proces de adaptare si de adoptare ține cont de o serie de direcții precum cele

menționate în continuare:

Fiecare ţară este responsabilă pentru implementarea acestei strategii. Pentru a

include perspectivele dezvoltării durabile în procesul educaţional, va fi necesară o

puternică susţinere politică la toate nivelele de decizie guvernamentală. În acest

scop, se recomandă ca ţările să traducă această strategie în limba/limbile lor

oficială(e) şi, după caz, în cele ale minorităţilor, să o distribuie autorităţilor relevante,

şi să desemneze o zonă de focalizare/punct central de coordonare.

Implementarea efectivă a strategiei presupune ca prevederile acesteia să fie

integrate în strategiile de planificare, investiţii şi management ale statului şi ale

autorităţilor locale pentru toate nivelurile de educaţie şi pentru toate instituţiile şi

organizaţiile educaţionale. În acelaşi timp, implementarea strategiei ar trebui să fie în

acord cu, şi să beneficieze de pe urma altor iniţiative relevante statale, bilaterale şi

multilaterale. Instrumentele legale, economice şi de comunicare trebuie adaptate la

particularităţile statului. Prin urmare, ţările vor implementa prevederile strategiei după

cum este cazul, raportându-se la propriul cadru legislativ, politic şi operaţional.

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU


POSDRU 2007 - 2013


spatiu despatire








Statele ar trebui să-şi identifice obligaţiile existente în privinţa comunicării,

educaţiei, participării şi informării publicului ce izvorăsc din tratatele internaţionale

asupra mediului, pentru a le aborda într-un mod coerent în cadrul educaţiei pentru

dezvoltare durabilă.

Sectorul educaţional cuprinde un spectru larg de actori cu sisteme de

management diferite de la ţară la ţară. El este, de asemenea, adaptat pentru

oameni de vârste diferite şi aflaţi în diferite momente ale vieţii. Provocarea constă în

a aborda şi a implementa reforma necesară în elaborarea politicilor şi cadrul

operaţional al sectorului educaţional, pe bază de încredere, incluziune şi

subsidiaritate, precum şi de a încuraja auto-evaluarea. Este important ca cei

responsabili de educaţia formală, non-formală şi informală să coopereze cu alte

autorităţi relevante ale statului pentru implementarea acestei strategii.

Cooperarea, împărţirea responsabilităţilor şi conducerea tuturor structurilor

relevante ale statului ar trebui recunoscute şi consolidate, ca mecanisme

importante pentru o bună guvernare. În special ministerele educaţiei şi mediului

ar trebui să coopereze şi să preia conducerea în iniţierea şi încurajarea integrării

aspectelor referitoare la dezvoltare durabilă în politicile de educaţie formală, în

programele şi curriculumul la toate nivelele, şi să evalueze implementarea strategiei.

Este, de asemenea, necesară o cooperare strânsă şi cu alte autorităţi publice şi

factori de decizie, în special cu autorităţile responsabile pentru sectorul economic.

Este nevoie de un mecanism de coordonare pentru implementarea strategiei la

nivel statal, precum şi pentru schimbul de informaţii şi stimularea parteneriatelor

dintre diverşi actori. O opţiune ar fi înfiinţarea unei „platforme naţionale de educaţie

pentru dezvoltare durabilă”, eventual sub tutela consiliilor pentru dezvoltare durabilă

sau alte structuri relevante care să reunească specialişti din diverse sectoare de

activitate.

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU


POSDRU 2007 - 2013


spatiu despatire








Planurile de implementare naţionale (statale) ar trebui să servească drept element

de bază/central pentru implementare. Ţările trebuie să se decidă în privinţa unui

organism care va fi responsabil pentru elaborarea planului naţional de implementare.

Planul naţional de implementare ar trebui elaborat utilizând o abordare

participativă. Prin urmare, toți factorii de decizie relevanți ar trebui să fie implicați.

Planul trebuie să ia în considerare situaţia curentă din ţară. Recunoscând faptul că

statele ar putea dori să îşi stabilească propriile priorităţi şi calendarul propriu pentru

implementare, în acord cu propriile nevoi, politici şi programe, prevederile acestui

capitol pot servi drept ghid pentru stabilirea planului de implementare. Planurile

naţionale de implementare ar trebui să abordeze: obiective, activităţi, măsuri, o

schiţă de plan temporal (calendar), mijloace de implementare şi instrumente de

evaluare.

1. ARII ŞI DOMENII DE ACŢIUNE ÎN IMPLEMENTAREA

STRATEGIEI DE EDUCAŢ IE PENTRU DEZVOLTARE DURABILĂ

Implementarea cadrului general al strategiei educaționale pentru DD are în vedere

următoarele arii și domenii de acțiune:

Politicile, cadrul legislativ şi operaţional precum şi curriculumul ar trebui să

includă şi să sprijine educaţia pentru dezvoltare durabilă. Acţiunile principale

pentru a obţine această susţinere ar putea fi: adoptarea cadrului pentru educaţia

pentru dezvoltare durabilă la toate nivelurile de educaţie; stimularea cooperării

interdepartamentale şi dintre factorii de decizie, incluzând stabilirea unor mecanisme

consultative, acolo unde este cazul; integrarea principiilor dezvoltării durabile în

programele de studiu şi în cursuri speciale la toate nivelele învăţământului superior,

în special în pregătirea iniţială a profesorilor; îmbunătăţirea ofertei şi

managementului privind facilităţile educaţionale referitor la dezvoltarea durabilă şi

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU


POSDRU 2007 - 2013


spatiu despatire








consolidarea legăturilor dintre ştiinţele naturale, economice, politice şi sociale în

cadrul studiilor/cursurilor interdisciplinare, multidisciplinare şi specializate. Ar trebui

să existe un echilibru între studiile/cursurile interdisciplinare şi cele specializate.

Ar trebui încurajată îmbunătăţirea informării publicului privind dezvoltarea

durabilă atât în şi prin instituţiile de învăţământ cât şi în şi prin alţi factori:

comunitate, familie, massmedia şi ONG-uri.

Competenţele profesionale şi cunoştinţele privind dezvoltarea durabilă ar

trebui îmbunătăţite permanent, fiind astfel, parte din procesul de învăţare continuă

a persoanelor, inclusiv pentru cei care lucrează în sectorul administraţiei publice,

sectorul privat, industrie, transport şi agricultură. Va exista mereu o necesitate pentru

sporirea cunoaşterii şi introducerea de competenţe noi pentru a da mai multă

substanţă conceptului de dezvoltare durabilă, multe domenii de expertiză fiind în

continuă dezvoltare.

Acţiunile principale ar putea fi: oferirea de oportunităţi de studiu al dezvoltării

durabile prin educaţie continuă pentru specialişti, inclusiv pentru cei din

management, planificare şi mass-media; încurajarea şi sprijinirea activităţilor

comunitare de informare în privinţa DD; dezvoltarea cooperării cu ONG-urile şi

sprijinirea activităţilor lor educaţionale; promovarea cooperării dintre instituţiile de

învăţământ formal şi organizaţiile ce furnizează educaţie informală şi non-formală;

încurajarea mass-media în a informa publicul larg despre dezvoltarea durabilă şi în a

dezbate problemele legate de acest domeniu.

Cadrele didactice, factorii de conducere şi decizie de la toate nivelele de

învăţământ trebuie să îşi îmbunătăţească cunoştinţele privind educaţia pentru

dezvoltare durabilă pentru a putea oferi, la rândul lor, sprijin şi consiliere în acest

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU


POSDRU 2007 - 2013


spatiu despatire








domeniu. Prin urmare, sunt necesare eforturi de dezvoltare a competenţelor în acest

domeniu, la toate nivelurile educaţiei formale cât şi non-formale.

Acţiunile principale ar putea fi: stimularea dezvoltării de competenţe privind

cunoaşterea aspectelor legate de dezvoltarea durabilă pentru personalul din

educaţie, inclusiv pentru cei cu funcţii de conducere; elaborarea de criterii pentru

validarea competenţelor profesionale legate de educaţia pentru dezvoltare durabilă;

introducerea şi dezvoltarea de sisteme de management pentru dezvoltare durabilă în

cadrul instituţiilor de învăţământ formal şi al activităţilor de educaţie non-formală;

includerea noţiunii de dezvoltare durabilă în programele de pregătire iniţială şi

continuă pentru cadrele didactice de la toate nivelurile de învăţământ; şi încurajarea

diseminării experienţei de către formatori, atât din sistemul educaţiei formale cât şi

din cel non-formal.

Este necesară crearea de materiale didactice pentru educaţia pentru

dezvoltare durabilă la toate nivelurile de învăţământ, atât pentru cursurile

generale cât şi pentru educaţia specializată, sau pentru studiul personal, aceste

materiale trebuind, de asemenea, adaptate condiţiilor şi necesităţilor/nevoilor locale.

Acţiunile principale pentru realizarea acestui obiectiv ar putea fi: stimularea

elaborării şi producţiei de materiale didactice – preferabil redactate în limba locală –

pentru formatori, pentru cei care învaţă şi pentru cercetători, de la toate nivelurile de

învăţământ şi formare; încurajarea dezvoltării şi utilizării resurselor electronice,

audio, video şi multimedia, precum şi a mijloacelor vizuale, atât în procesul de

predare-învăţare cât şi în diseminarea informaţiilor; înlesnirea accesului la resurse şi

informaţii legate de educaţia pentru dezvoltare durabilă, prin Internet şi alte mijloace

electronice; asigurarea coerenţei dintre materialele folosite în educaţia formală şi

cele folosite în educaţia non-formală şi informală, elaborarea de strategii de

diseminare în acest domeniu.

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU


POSDRU 2007 - 2013


spatiu despatire








Există o necesitate acută pentru activităţi de cercetare şi dezvoltare în diverse

domenii ale educaţiei pentru dezvoltare durabilă, cum ar fi: metode eficiente de

predare, instrumente de evaluare, formarea atitudinilor şi valorilor, dezvoltarea

instituţională/şcolilor şi implementarea tehnologiei informaţiei şi comunicării.

Activităţile de cercetare şi dezvoltare asupra educaţiei pentru dezvoltare durabilă

trebuie să ofere în mod continuu o bază pentru dezvoltarea acestui tip de educaţie.

Rezultatele eforturilor de cercetare şi dezvoltare ar trebui diseminate actorilor de

la nivel local, regional şi global, şi încorporate în diversele componente ale

sistemului educaţional.

Acţiunile principale pentru realizarea acestui obiectiv ar putea fi iniţierea şi

promovarea cercetării în domenii cum ar fi: conţinutul educaţiei pentru dezvoltare

durabilă şi metodele de învăţare şi predare; efectele economice ale educaţiei pentru

dezvoltare durabilă şi stimulentele pentru acest tip de educaţie; modalităţile de

includere a conceptelor dezvoltării durabile în cadrul diferitelor discipline, cu accent

pe cercetarea ce prezintă simultan diferitele dimensiuni ale dezvoltării durabile;

indicatori şi instrumente de evaluare specifice educaţiei pentru dezvoltare durabilă;

diseminarea rezultatelor cercetărilor şi furnizarea exemplelor de bună practică.

2. EVALUAREA ŞI CALENDARUL IMPLEMENTĂRII STRATEGIEI DE

EDUCAŢIE PENTRU DEZVOLTARE DURABILĂ

Pentru a evalua implementarea strategiei, trebuie stabilit un calendar/program, şi

trebuie stabiliţi indicatori. Determinarea oamenilor să acţioneze în favoarea

dezvoltării durabile este o problemă de calitate a educaţiei şi a rezultatelor formării

acestora. Introducerea aspectelor privind dezvoltarea durabilă în toate formele şi la

toate nivelurile educaţiei este un proces de lungă durată, de aceea rezultatele pot fi

măsurate numai după o perioadă mare de timp. Implementarea Strategiei trebuie

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU


POSDRU 2007 - 2013


spatiu despatire








privită ca un proces continuu. Totuşi, pentru a înlesni evaluarea progresului, se

propun trei faze pentru implementare:

Faza I (până în 2007): bazele temeinice ale iniţierii implementării: este recomandat

ca fiecare ţară să identifice ceea ce este deja realizat corespunzător prevederilor

strategiei. Aceasta ar include: o analiză a politicilor actuale, cadrul legal şi

operaţional, mecanismele financiare, activităţile educative, şi, de asemenea,

identificarea oricăror obstacole sau lipsuri. Ar trebui luate în considerare acţiuni

remediale pentru prevenirea punctelor slabe precum şi elaborarea unui plan naţional

de implementare . Ar trebui elaborate metode de evaluare şi indicatori, în special cei

calitativi, pentru implementarea educaţiei pentru dezvoltare durabilă. La conferinţa

“Mediul pentru Europa”, miniştrii pot demonstra angajamentul privind strategia, pot

sărbători succesele obţinute, pot prezenta problemele întâmpinate şi preocupările,

precum şi progresul privind aplicarea strategiei naţionale.

Faza II (până în 2010): Implementarea prevederilor strategiei ar trebui să fie în

desfăşurare. În acest sens, ţările trebuie să analizeze progresul făcut în

implementarea strategiei naţionale şi să o revizuiască, dacă este cazul.

Faza III (până în 2015 şi după această dată): ţările trebuie să fi făcut un progres

considerabil în implementarea educaţiei pentru dezvoltare durabilă.

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU


POSDRU 2007 - 2013


spatiu despatire








STRATEGIA NAŢIONALĂ PENTRU DEZVOLTARE DURABILĂ A

ROMÂNIEI. ORIZONTURI 2013 – 2020 – 2030

Elementul definitoriu al acestei Strategii Naţionale este racordarea deplină a

României la o nouă filosofie a dezvoltării, proprie Uniunii Europene şi larg

împărtăşită pe plan mondial – cea a dezvoltării durabile.

Se porneşte de la constatarea că, la sfârşitul primului deceniu al secolului XXI, după

o tranziţie prelungită şi traumatizantă la democraţia pluralistă şi economia de piaţă,

România mai are de recuperat decalaje considerabile faţă de celelalte state membre

ale Uniunii Europene, simultan cu însușirea şi transpunerea în practică a principiilor

şi practicilor dezvoltării durabile în contextul globalizării. Cu toate progresele

realizate în ultimii ani, este o realitate că România are încă o economie bazată pe

consumul intensiv de resurse, o societate şi o administraţie aflate încă în căutarea

unei viziuni unitare şi un capital natural afectat de riscul unor deteriorări ce pot

deveni ireversibile.

Prezenta Strategie stabilește obiective concrete pentru trecerea, într-un interval de

timp rezonabil şi realist, la modelul de dezvoltare generator de valoare adăugată

înaltă, propulsat de interesul pentru cunoaștere şi inovare, orientat spre

îmbunătăţirea continuă a calităţii vieţii oamenilor şi a relaţiilor dintre ei în armonie cu

mediul natural.

Obiective strategice pe termen scurt, mediu şi lung sunt:

Orizont 2013: Încorporarea organică a principiilor şi practicilor dezvoltării durabile în

ansamblul programelor şi politicilor publice ale României ca stat membru al UE.

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU


POSDRU 2007 - 2013


spatiu despatire








Orizont 2020: Atingerea nivelului mediu actual al ţărilor Uniunii Europene la

principalii indicatori ai dezvoltării durabile.

Orizont 2030: Apropierea semnificativă a României de nivelul mediu din acel an al

ţărilor membre ale UE din punctul de vedere al indicatorilor dezvoltării durabile.

Îndeplinirea acestor obiective strategice va asigura, pe termen mediu şi lung, o

creştere economică ridicată şi, în consecinţă, o reducere semnificativă a decalajelor

economico-sociale dintre România şi celelalte state membre ale UE. Prin prisma

indicatorului sintetic prin care se măsoară procesul de convergenţă reală, respectiv

produsul intern brut pe locuitor (PIB/loc), la puterea de cumpărare standard (PCS),

aplicarea Strategiei creează condiţiile ca PIB/loc exprimat în PCS să depaşească, în

anul 2013, jumătate din media UE din acel moment, să se apropie de 80% din media

UE în anul 2020 şi să fie uşor superior nivelului mediu european în anul 2030.

Se asigură, astfel, îndeplinirea obligaţiilor asumate de România în calitate de stat

membru al Uniunii Europene în conformitate cu Tratatul de aderare, precum şi

implementarea efectivă a principiilor şi obiectivelor Strategiei Lisabona şi Strategiei

pentru Dezvoltare Durabilă reînnoite a UE (2006).

Textul este structurat în 5 părţi:

Partea I prezintă cadrul conceptual, defineşte noţiunile cu care se opereaza, descrie

principalele repere ale Strategiei pentru Dezvoltare Durabilă reînnoite a UE (2006),

stadiul actual al procesului de elaborare a indicatorilor de bază ai dezvoltării durabile

şi masurile relevante întreprinse de România în perioada de pre- şi post-aderare.

Partea II conţine o evaluare a situaţiei actuale a capitalului natural, antropic, uman şi

social din România. Această abordare este conformă cu ultimele recomandări (mai

2008) ale Grupului de Lucru combinat al Oficiului de Statistica al UE (Eurostat),

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU


POSDRU 2007 - 2013


spatiu despatire








Comisiei Economice ONU pentru Europa (UNECE) şi Organizaţiei pentru Cooperare

şi Dezvoltare Economică (OCDE) privind măsurarea performanţelor dezvoltării

durabile în funcţie de evoluţia celor patru forme de capital.

Partea III înfaţişează o viziune de perspectivă, stabilind obiective precise pe cele trei

orizonturi de timp, urmărind strict logica provocărilor cheie şi a temelor inter-

sectoriale, aşa cum sunt formulate în Strategia pentru Dezvoltare Durabilă a UE

reînnoită.

Partea IV analizează problemele specifice cu care se confruntă România şi

stabileşte ţinte pentru accelerarea procesului de trecere la modelul de dezvoltare

durabilă, concomitent cu reducerea şi eliminarea decalajelor existente în raport cu

nivelul mediu de performanţă al celorlalte state membre ale Uniunii Europene.

Partea V conţine recomandări concrete privind modalităţile de funcţionare ale

cadrului instituţional menit sa asigure implementarea, monitorizarea şi raportarea

asupra rezultatelor Strategiei Naţionale pentru Dezvoltare Durabilă revizuite.

Propunerile ţin seama de experienţa şi practicile statornicite în celelalte state

membre ale UE și vizează adoptarea unor soluţii novatoare, adaptate la condiţiile

specifice ale României, privind responsabilizarea autorităţilor publice şi implicarea

activă a factorilor sociali în realizarea obiectivelor dezvoltării durabile. În completarea

obiectivelor ce derivă din strategiile, planurile şi programele naţionale de dezvoltare,

Strategia stabileşte direcţiile principale de acţiune pentru însuşirea şi aplicarea

principiilor dezvoltării durabile în perioada imediat următoare:

• Corelarea raţională a obiectivelor de dezvoltare, inclusiv a programelor

investiţionale, în profil inter-sectorial şi regional, cu potenţialul şi capacitatea de

susţinere a capitalului natural;

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU


POSDRU 2007 - 2013


spatiu despatire








• Modernizarea accelerată a sistemelor de educaţie şi formare profesională şi de

sănătate publică, ţinând seama de evoluţiile demografice nefavorabile şi de impactul

acestora asupra pieţei muncii;

• Folosirea celor mai bune tehnologii disponibile, din punct de vedere economic

și ecologic, în deciziile investiţionale din fonduri publice pe plan naţional, regional şi

local și stimularea unor asemenea decizii din partea capitalului privat; introducerea

fermă a criteriilor de eco-eficienţă în toate activităţile de producţie sau servicii;

• Anticiparea efectelor schimbărilor climatice şi elaborarea atât a unor soluţii de

adaptare pe termen lung, cât şi a unor planuri de măsuri de contingenţă inter-

sectoriale, cuprinzând portofolii de soluţii alternative pentru situaţii de criză generate

de fenomene naturale sau antropice;

• Asigurarea securităţii şi siguranţei alimentare prin valorificarea avantajelor

comparative ale României în privinţa dezvoltării producţiei agricole, inclusiv a

produselor organice; corelarea măsurilor de creştere cantitativă şi calitativă a

producţiei agricole în vederea asigurării hranei pentru oameni şi animale cu cerinţele

de majorare a producţiei de biocombustibili, fără a face rabat de la exigenţele privind

menţinerea și sporirea fertilităţii solului, biodiversităţii şi protejării mediului;

• Necesitatea identificării unor surse suplimentare de finanţare, în condiţii de

sustenabilitate, pentru realizarea unor proiecte şi programe de anvergură, în special

în domeniile infrastructurii, energiei, protecţiei mediului, siguranţei alimentare,

educaţiei, sănătăţii şi serviciilor sociale;

• Protecţia şi punerea în valoare a patrimoniului cultural şi natural naţional;

racordarea la normele şi standardele europene privind calitatea vieţii să fie însoţită

de revitalizarea, în modernitate, a unor moduri de vieţuire tradiţionale, în special în

zonele montane şi cele umede.

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU


POSDRU 2007 - 2013


spatiu despatire








Obiectivele formulate în Strategie, în urma dezbaterilor la nivel naţional şi regional,

vizează menţinerea, consolidarea, extinderea şi adaptarea continuă a configuraţiei

structurale şi capacitaţii funcţionale ale capitalului natural ca fundaţie pentru

menţinerea și sporirea capacităţii sale de suport faţă de presiunea dezvoltării sociale

şi creşterii economice şi faţă de impactul previzibil al schimbărilor climatice.

Prezenta Strategie propune o viziune a dezvoltării durabile a României în

perspectiva următoarelor două decenii, cu obiective care transcend durata ciclurilor

electorale și preferinţele politice conjuncturale.

În paralel cu urmărirea aplicării prevederilor prezentei Strategii, mecanismele

executive şi consultative vor începe, încă din anul 2009, un proces de re-evaluare

complexă a documentelor programatice, strategiilor şi programelor naţionale,

sectoriale și regionale pentru a le pune de acord cu principiile şi practicile dezvoltării

durabile şi cu evoluţia dinamică a reglementarilor UE în materie. Tot în acest cadru

se va elabora punctul de vedere al României şi contribuţia sa în cadrul procesului de

revizuire a Strategiei pentru Dezvoltare Durabilă a UE.

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU


POSDRU 2007 - 2013


spatiu despatire








ACTIVITATI PRACTICE

ACŢIONÂND LA NIVEL LOCAL3

Concluzia comisiei mondiale de Mediu și Dezvoltare a fost că avem nevoie de

o nouă abordare a dezvoltării. Comisia Mondială a denumit-o “dezvoltare durabilă”.

Mesajul dezvoltării durabile poate fi rezumat în 3 teme:

Totul este conectat cu totul.

Calitatea vieții umane este la fel de importantă ca și dezvoltarea

economică.

Nu poate exista o dezvoltare economică pe termen lung fără să

acordăm atenție acordată dezvoltării umane și calității mediului.

E important să nu uităm că aceste idei despre dezvoltare durabilă nu sunt noi.

Aceste idei sunt centrale în cultura și valorile care au asigurat modalități de viață

durabile în comunitățile indigene și în fermele din multe zone ale globului timp de mii

de ani.

Având în vedere faptul că aceste idei nu sunt noi și sunt deja puse în practica

în multe părți de pe glob, este posibil să schimbăm direcția spiralei descendente a

dezvoltării nedurabile într-o spirală ascendentă a durabilității. Sursa: United Nations

Environment Programme.

Cum se poate face acest lucru?

3 Preluat și adaptat din manualul on-line postat pe site-ul UNESCO, Teaching and learning

for sustainable development.

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU


POSDRU 2007 - 2013


spatiu despatire








Aceasta este o întrebare importantă pentru guverne, școli, comunități, familii

și indivizi. Cu toții putem juca un rol în inversarea spiralei descendente și în a ajuta

omenirea să aleagă drumul către un viitor durabil.

Unul dintre motive este faptul că temele dezvoltării durabile nu sunt doar teme

globale, ele au și manifestări locale și naționale și trebuie să identificăm nivelul la

care acțiunile noastre pot fi cele mai adecvate.

Scale de acțiuni

a) Identificați exemple globale, naționale și locale ale celor 9 teme majore.

Populație

Încălzire globală

Sărăcie

Diminuarea biodiversității

Poluare industrailă

Consum inegal

Boală și malnutriție

Investiții mari în înarmare

Statut social și economic scăzut al

femeilor

Teme pentru acasă

Alegeți 3 exemple de modalități inovative pe care oamenii din diverse părți ale

lumii le folosesc pentru a rezolva problemele de la nivelul comunității din care

fac parte.

Reflectati asupra următoarei chestiuni derivate din EDD:

În ce măsură creșterea demografică poate fi considerată o problemă pentru

atingerea DD?

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU


POSDRU 2007 - 2013


spatiu despatire








Reflectati asupra următoarei chestiuni derivate din EDD:

Care ar fi în concepţia dumneavoastră consecinţele puternicelor dezechilibre

între diferitele grupuri umane?

În ce măsură acestea pot fi menţinute pe timp nelimitat?

Este știut faptul că schimbarea climatică este unul dintre aspectele actuale ale

Planetei. Cum credeți că se poate stopa schimbarea climei? Care ar fi

modalitățile prin care se poate acționa la nivelul comunității și a scolii dvs?

Vizionați următorul film și comentați în grup.

http://www.youngvoicesonclimatechange.com/teachers.php

TEMA 4

EDUCAȚIA PENTRU DEZVOLTARE DURABILĂ-DOMENIU

INTERDICIPLINAR

Obiective

-Să descrie contribuțiile fiecărui nivel educațional la EDD

http://www.youngvoicesonclimatechange.com/teachers.php

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU


POSDRU 2007 - 2013


spatiu despatire








-Să reflecteze asupra principalelor tendințe în EDD

- Să manifeste o atitudine pozitivă față de provocările actuale în domeniul EDD

1. Direcții majore ale educaţiei pentru dezvoltare durabilă

Educația pentru dezvoltare durabilă are patru direcţii majore:

Promovarea şi îmbunătăţirea educaţiei primare

Reorientarea educaţiei actuale la toate nivelurile pentru a adresa dezvoltarea

durabilă

Dezvoltarea conştiinţei şi a înţelegerii publice a durabilităţii

Pregătire şi dezvoltarea abilităţilor pentru lumea muncii

PROMOVAREA ŞI ÎMBUNĂTĂŢIREA EDUCAŢIEI PRIMARE

Educația pentru dezvoltare durabilă promovează accesul la educaţia permanentă de

calitate şi a oportunităţilor de învăţare pentru toţi oamenii, indiferent de ocupaţia sau

condiţiile lor de viaţă.

Conţinutul şi durata educaţiei primare diferă considerabil în lume. Accesul la

educaţia primară rămâne o problemă pentru mulţi, mai ales persoane de sex feminin

şi adulţi analfabeţi. Totuşi, simpla reducere a analfabetismului nu va genera

progrese în direcţia dezvoltării durabile. În schimb, educaţia primară trebuie să se

concentreze asupra împărtăşirii cunoştinţelor, abilităţilor, valorilor şi perspectivelor în

cadrul educaţiei permanente în aşa fel încât să încurajeze medii şi contexte durabile

de viaţă. Această abordare a EDUCAȚIA PENTRU DEZVOLTARE DURABILĂ

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU


POSDRU 2007 - 2013


spatiu despatire








sprijină de asemenea participarea publică şi luarea de decizii la nivelul comunităţii

care, la rândul lor, ajută comunităţile să atingă obiectivele durabile.

1.2. REORIENTAREA EDUCAŢIEI ACTUALE LA TOATE NIVELURILE

PENTRU A ADRESA DEZVOLTAREA DURABILĂ

Educația pentru dezvoltare durabilă solicită reorientarea multor politici educaţionale,

programe şi practici actuale pentru a viza cunoştinţele sociale, de mediu şi

economice, abilităţile, perspectivele şi valorile inerente durabilităţii.

Regândirea şi revizuirea educaţiei de la creşă până la universitate pentru a include

un accent clar asupra dezvoltării cunoaşterii, abilităţilor, perspectivelor şi valorilor

legate de durabilitate este importantă pentru societăţile actuale şi viitoare. Aceasta

implică o regândire a curriculelor actuale în termeni ai obiectivelor şi conţinuturilor

pentru a dezvolta o înţelegere transdisciplinară a durabilităţii sociale, economice şi

de mediu. Solicită de asemenea o regândire a abordărilor recomandate şi

mandatate ale predării, învăţării şi evaluării astfel încât să fie cultivate abilităţile de

învăţare permanentă. Acestea includ abilităţi pentru gândirea creativă şi critică,

comunicare orală şi scrisă, colaborare şi cooperare, managementul conflictului,

luarea deciziilor, rezolvarea de probleme şi planificarea, folosirea adecvată a TIC şi

cetăţeniei practice.

1.3. DEZVOLTAREA CONŞTIINŢEI ŞI A ÎNŢELEGERII PUBLICE A

DURABILITĂŢII

Progresul în direcţia durabilităţii presupune ca sporirea conştiinţei globale a

aspectelor sociale, economice şi de mediu să fie transformată în înţelegerea

cauzelor determinante şi dezvoltarea viziunilor locală, naţională şi globală cu privire

la ce înseamnă să trăieşti şi să munceşti durabil.

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU


POSDRU 2007 - 2013


spatiu despatire








Astfel, atingerea obiectivelor dezvoltării durabile presupune educaţia comunitară

extensivă şi o media responsabilă, dedicată cetăţeniei informate şi active. Aceasta

include educarea oamenilor în direcţia promovării pattern-urilor de consum şi

producţie durabile. În aceasta, media poate juca un rol important.

1.4. PREGĂTIRE ŞI DEZVOLTAREA ABILITĂŢILOR PENTRU LUMEA MUNCII

Dezvoltarea durabilă depinde de furnizarea şi programe de pregătire specializate

pentru a asigura faptul că toate sectoarele societăţii au abilităţile necesare pentru a-

şi realiza munca într-o manieră durabilă.

Toate sectoarele forţei de muncă pot contribui la durabilitatea locală, regională şi

naţională. Mediul de afaceri şi industria sunt astfel locaţii cheie pentru pregătirea

vocaţională şi profesională continuă astfel încât toate sectoarele forţei de muncă să

deţină cunoaşterea şi abilităţile necesare pentru a lua decizii şi a-şi desfăşura munca

într-o manieră durabilă.

2. TEME FUNDAMENTALE ALE EDUCAŢIEI PENTRU DEZVOLTARE

DURABILĂ

Educația pentru dezvoltare durabilă împărtăşeşte multe teme comune cu Educaţia

pentru toţi şi Deceniul alfabetizării al ONU. Aceste teme includ:

Reducerea sărăciei

Egalitatea între sexe

Promovarea sănătăţii

Conservarea şi protejarea mediului

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU


POSDRU 2007 - 2013


spatiu despatire








Transformarea rurală: educarea populaţiei rurale

Drepturile omului

Înţelegerea şi pacea interculturală

Producţia şi consumul durabile

Diversitatea culturală

Tehnologiile informatice şi de comunicare (TIC)

REDUCEREA SĂRĂCIEI

Reducerea sărăciei prin dezvoltare economică adecvată este unul dintre pilonii

principali pe care trebuie clădită dezvoltarea durabilă. Educația pentru dezvoltare

durabilă recunoaşte importanţa muncii în colaborare cu educaţia primară şi eforturile

în direcţia alfabetizării (EFA şi UNLD) ca şi cu sistemele de Educaţie tehnică şi

vocaţională astfel încât această perspectivă globală asupra dezvoltării devine norma.

Toate cele trei iniţiative ar trebui să susţină educaţia care recunoaşte complexitatea

sărăciei şi necesitatea eradicării sale şi respinge perspective potrivit căreia educaţia

este doar un mijloc de creştere a veniturilor.

Reducerea sărăciei este centrală pentru toate Obiectivele de dezvoltare pentru noul

mileniu care recunosc importanţa aspectelor de gen, educaţie, sănătate şi protecţia

mediului pentru dezvoltarea durabilă umană. Aceasta face egalitatea între genuri,

sănătatea şi protecţia resurselor să constituie o bază pentru dezvoltarea socială şi

economică.

UNESCO identifică următoarele teme ca fiind cele mai importante pentru

umanitate astăzi:

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU


POSDRU 2007 - 2013


spatiu despatire








Creșterea rapidă a populației globului și schimbarea distribuției acesteia

Existenta în continuare a sărăciei răspândite la nivel global

Presiunile în creștere care sunt puse pe mediul natural

Încălcarea democrației și a drepturilor omului precum și creșterea numărului

de conflicte și a violenței

Situaţia e cu atât mai dificilă şi provocativă cucât temele subliniate mai sus de

UNESCO sunt strâns interconectate, astfel încât niciuna nu poate fi analizată sau

abordată independent de celelalte. De pildă, în funcţie de context, violenţa poate fi

atât cauză, câtşi consecinţă a sărăciei. La fel, numărul tot mai mare de locuitori ai

planetei solicită la maxim ecosistemele, iar oamenii îşi pun tot mai pregnant

amprenta asupra mediului (prin activităţi care în final determină deşertificarea,

poluare, folosire nechibzuită a reurselor, etc). E important să înţelegem că pentru a

găsi răspunsuri şi soluţii pentru aceste probleme din „realitatea obiectivă”, trebuie

înainte de toate să existe o transformare la nivel psihologic, întrucât modul în care

oamenii gândesc despre aceste probleme (cunoştinţele) şi modul în care se

raportează la ele (credinţe, atitudini, valori) sunt esenţiale. Sursă: UNESCO (1997)

Educating for a Sustainable Future: A Transdisciplinary Vision for Concerted Action,

paragraph 24

SPIRALA DESCENDENTĂ A DEZVOLTĂRII NEDURABILE

Sursă: United Nations Environment Programme

Condițiile de viață pentru mulți oameni din lume sunt departe de a fi bune. Deși

producția economică globală totală este enormă, mare parte din ea este distribuită

inegal. De ex, primii 20% dintre oameni ca venituri (cei care locuiesc în Nord) trăiesc

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU


POSDRU 2007 - 2013


spatiu despatire








bine în general, în timp ce marea majoritate a oamenilor din Sud trăiesc în mare

sărăcie. În fapt, primii cei mai bogați 3 oameni din lume depășesc prin averile lor

cumulate producția anuala a celor 600 de milioane dintre cei mai săraci locuitori ai

pământului. Astfel, pentru mulți oameni din lume există o spirală descendentă a

standardelor de viață care se înrăutățesc și a calității mediului în scădere. Spirala

descendentă a dezvoltării nedurabile nu este rezultatul unui singur factor, ci al

interacțiunii repetate a mai multor probleme (lucru recunoscut Raportul Comisiei

Mondiale pentru Mediu si Dezvoltare al Națiunilor Unite cunoscut si sub numele de

Raportul Brundtland după numele domnului ,Gro Harlem Brundtland din Norvegia,

președintele comisiei. Până recent, plante era o lume mare în care activitățile umane

și efectele ei erau împărțite clar în națiuni și în arii mari de îngrijorare (mediu,

economic, social). Aceste delimitări au început să se dizolve. Acest lucru este mai

ales valabil în cazul diferitelor crize globale care au atras atenția publică mai ales în

ultimul deceniu. Nu este vorba de crize separate: criza mediului, criza dezvoltării și

criza energiei. Toate sunt o singură criză. (Sursa: World Commission on

Environment and Development (1987) Our Common Future, Oxford University

Press,Oxford, p. 4).

Comisarii au declarat că această concluzie i-a determinat să se concentreze pe o

singură temă centrală: multe curente de dezvoltare prezente au ca efect

vulnerabilizarea și sărăcirea unui număr tot mai mare de oameni și în același timp

degradează mediul natural. Astfel, spirala descendentă a dezvoltării durabile poate fi

inversată doar prin acțiuni care să vizeze în mod simultan obiective sociale,

economice și de mediu: Nici o strategie pe termen lung pentru eradicarea sărăciei nu

poate avea succes în confruntarea cu forțele mediului care promovează eroziunea

persistentă a resurselor naturale de care cu toții depindem. Și nici un program de

protecție a mediului nu poate înainta în mod decisiv fără a îndepărta presiunea

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU


POSDRU 2007 - 2013


spatiu despatire








zilnică a sărăciei care îi determină pe oameni să nu țină cont de viitor în așa măsură

încât eșuează în a proteja baza de resurse necesare pentru propria lor supraviețuire

și pentru bunăstarea copiilor lor. Sursă: Dowdswell, E. (1995) Editorial, Our Planet,

7(2), p. 2.

REALITĂȚI GLOBALE

Ne confruntăm cu multe provocări ale dezvoltării durabile. Din cei peste 6 miliarde de

locuitori ai planetei, 4.6 miliarde locuiesc în țările în curs de dezvoltare din emisfera

sudică. Dintre aceștia mai mult de 850 de milioane sunt analfabeți, 1 miliard nu au

acces la surse de apă adecvate și 2.4 miliarde nu au acces la mijloace sanitare

minime. 325 de milioane de băieți și fete nu merg la școală, 11 milioane de copii sub

vârsta de 5 ani mor în fiecare an (30.000 pe zi) din cauze care pot fi prevenite. 1.2.

miliarde de oameni trăiesc cu mai puțin de 1$ pe zi, iar 2.8 miliare cu mai puțin de 2

$ pe zi. Este vorba de mai aproape 2/3 din populația globului. Sărăcia însă nu este

limitată doar pentru zona sudică. Astfel, în țările industrializate din emisfera nordică

130 de milioane au venituri mici, 34 de milioane sunt șomeri, 15 % dintre adulți sunt

analfabeți.

Sărăcia absolută se bazează pe ceea ce este considerat a fi o cerinţă minimă pentru

supravieţuire. Prin această definiţie, se admite faptul că există standarde minime sub

care oamenii pot fi incluşi în categoria „săraci”. Una dintre cele mai des utilizate

măsuri este nivelul venitului: dacă venitul persoanei sau al familiei scade sub un

anumit nivel, considerat a fi nivelul minim necesar pentru un nivel de trai decent,

atunci persoana sau familia este considerată săracă.

În sărăcia relativă, statutul unui grup specific este definit şi măsurat în raport cu alţii

din acelaşi mediu, comunitate sau ţară. În consecinţă, o persoană considerată

săracă în lumea dezvoltată poate avea, de fapt, un venit mai mare decât o persoană

considerată înstărită într-o ţară mai puţin dezvoltată. Sensul sărăciei depinde de

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU


POSDRU 2007 - 2013


spatiu despatire








obiceiurile, standardele şi valorile din fiecare ţară şi regiune a lumii. În acest mod,

există şi o dimensiune culturală a percepţiei a ceea ce constituie sărăcia.

Paradoxal, creşterea economică a unei ţări nu înseamnă în mod necesar şi

reducerea sărăciei (acest lucru e valabil şi la nivelul planetei, aşa cum am menţionat

mai devreme, discutând despre distribuţia inegală a producţiie economice golbale).

Există ţări în care, deşi s-a înregistrat o oarecare creştere economică, sărăcia nu a

dispărut. Sărăcia nu este nicidecum ceva static, ci un fenomen cu nenumărate

faţete, în funcţie de criteriul de analiză discutat. Astfel putem vorbi despre sărăcia

rurală sau urbană, permanentă sau temporară. În ultimii ani este menţionată tot mai

des „feminizarea sărăciei”, adică o predominanţă a numărului de femeie printre

săraci, situaţie care are legătură, între altele, cu consecinţele determinate de sex ale

sărăciei.

Din păcate, blamarea socială a celor săraci se întâmplă în continuare, luând forma

unei prejudecăţi exterm de răspândite, care are drept consecinţă excluderea

acestora: săracii sunt aşa pentru că le covine sau nu se străduiesc suficient, sunt

leneşi şi iresponsabili. În acest mod nu numai că sunt încălcate drepturile omului (a

trăi demn), dar este refuzată orice urmă de responsabilitate socială pentru situaţia lor

şi, mai ales, pentru viitorul lor (este în fapt o altă modalitate de a spune că nu se

poate face nimic pentru ei).

În Declaraţia Mileniului (septembrie 2000), comunitatea mondială s-a angajat să

eradicheze sărăcia, asumându-şi obiectivul de a reduce la jumătate numărul celor al

căror venit era mai mic de 1 milion de dolari SUA pe zi până în anul 2015.

Obiectivul 1 îşi propune să reducă la jumătate numărul celor care trăiesc cu mai

puţin de un dolar pe zi, să creeze de locuri de muncă pentru toţi, în special femei şi

tineri şi să reducă la jumătate numărul celor afectaţi de foamete.

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU


POSDRU 2007 - 2013


spatiu despatire








Între 55% şi 75% din populaţia cu vârsta de lucru are un loc de muncă în cele mai

multe regiuni, cu excepţia Africii de Nord şi a Asiei de Vest unde femeile au cea mai

scăzută rată de angajare, sub 25%.

Creşterea preţului la alimente este un alt factor care afectează cel mai tare oamenii

săraci care nu îşi produc propriile alimente. Preţurile crescute pentru aceste produse

limitează posibilităţile celor săraci de a se hrăni, dar şi de a obţine alte bunuri şi

servicii esenţiale, inclusiv educaţie şi acces la sistemul sanitar.

Conflictele şi creşterea numărului de refugiaţi lasă oamenii fără case şi îi aruncă în

sărăcie. Impactul devastator al conflictelor este vizibil şi în creşterea considerabilă a

numărului de refugiaţi. Peste 42 de milioane de oameni sunt, în prezent, dizlocaţi din

cauza conflictelor şi a persecuţiilor, în interiorul sau în afara graniţelor propriei ţări.

Africa Sub-Sahariană şi Asia de Vest înregistrează cel mai mare număr de refugiaţi.

Cele mai multe progrese în reducerea numărulu i de cazuri de copii subnutriţi au fost

înregistrare în Asia de Est, între 1990 şi 2006.

Africa Sub-Sahariană deţine cele mai triste recorduri în privinţa sărăciei, a numărul

de refugiaţi, a lipsei locurilor de muncă. Progresele cele mai lente în reducerea

subnutriţiei la copii se regăsesc, de asemenea, în ţările din această regiune. Asia de

Sud înregistrează peste jumătate din cazurile mondiale de copii subnutriţi.

Pentru mai multe detalii legate de indicatorii pentru îndeplinirea obiectivelor de

dezvoltare a mileniului puteți consulta suportul de curs „Lumea mea în creștere”

realizat de Asociația pro Democrația.

EGALITATEA ÎNTRE SEXE

Aceasta formează baza pentru unul dintre obiectivele EFA şi este elaborată în una

dintre cele 12 strategii EFA. Adunarea generală a identificat-o de asemenea ca fiind

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU


POSDRU 2007 - 2013


spatiu despatire








unul dintre motivele pentru stabilirea UNLD. In planul WSSD al implementării,

egalitatea de gen este văzută atât ca un scop cât şi ca o pre-condiţie pentru

dezvoltarea durabilă. Egalitatea de gen în educaţia formală este de asemenea

obiectivul primar pentru Iniţiativa de educare a fetelor a ONU (UNGEI).

Toate aceste iniţiative accentuează nevoia de abordări şi materiale adaptate în

funcţie de gen şi pentru integrarea perspectivelor de gen în toate activităţile

educaţionale.

Egalitatea de gen reprezintă un scop central pentru dezvoltarea durabilă, în care

fiecare membru al societăţii îi respectă pe ceilalţi şi joacă un rol prin care îşi pot

împlini potenţialul. Scopul mai extins al egalităţii de gen are legătură cu întreaga

societate, astfel încât educaţia şi toate celelalte instituţii sociale trebuie să contribuie

pentru atingerea sa.

Discriminarea pe bază de sex e adesea adânc înrădăcinată. În multesocietăţi

femeile poartă povara responsabilităţii asigurării hranei şi creşterii copiilor, sunt

excluse din familie, deciziile comunităţii le afectează şi nu au decât un acces redus

sau chiar inexistent la producerea unui venit.

Problematicile de gen trebuie aşadar integrate în planificarea educaţională – de la

planificarea infrastructurii la dezvoltarea materială şi procesele pedagogice.

Implicarea totală şi egală a femeilor este crucială asigurării unui viitor durabil.

Egalitatea sexelor reprezintă un nivel egal de emancipare, participare şi vizibilitate a

celor două sexe în toate sferele vieţii publice şi private. Egalitatea sexelor nu trebuie

considerată ca opusul diferenţei dintre sexe, ci mai degrabă a inegalităţii dintre sexe.

Scopul este de a promova deplina participare a femeilor şi bărbaţilor în societate.

Egalitatea sexelor, la fel ca şi drepturile omului, trebuie obţinută, protejată şi

încurajată.

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU


POSDRU 2007 - 2013


spatiu despatire








Rolurile sexelor depind de un context socio-economic, politic şi cultural special şi

sunt afectate de alţi factori, inclusiv rasa, originea etnică, clasa, orientarea sexuală şi

vârsta. Rolurile sexelor se învaţă şi variază în şi între culturi. Spre deosebire de

sexul biologic al unei persoane, rolurile sexelor se pot schimba.

EXEMPLE DE ÎNCĂLCĂRI ALE DREPTURILOR FEMEII

Violenţa în familie. Am putea spune, fără a exageram, că violenţa în familie este un

fapt des întâlnit. Cea mai frecventă formă de violenţă împotriva femeii, violenţa în

familie a fost (iar în unel situaţii continuă să fie) un tabu, un lucru despre care ştim cu

toţii, dar despre care nu discutăm(„rufele murdare se spală în familie”); prin urmare,

multă vreme statul şi sistemul judiciar nu s-au amestecat în această problematică.

Violenţa în familie nu înseamnă numai o violare a integrităţii fizice şi psihologice a

femeilor, ci şi o încălcare flagrantă a drepturilro omului, un delict. Cele mai multe

victime ale violenței în familie sunt femei și copii. Conform datelor deţinute de

Agenţia Naţională pentru Protecţia Familiei, și publicate pe site-ul ministerului Muncii

în semestrul I 2009 s-au înregistrat 6.386 cazuri de violenţă în familie, reprezentând

o creştere de 17,15 % faţă de semestrul I 2008, an în care s-a înregistrat un număr

de 5.451 victime ale violenţei în familie. Datele acestea au însă o valoare pur

orientativă, întrucât în România o mare parte a cazurilro de violenţă domestică nu

sunt declarate, deci nu apar înregistrate nicăieri.

Traficul de femei şi fete. Deşi nu este un fenomen recent, traficul de persoane a

înregistrat o amploare considerabilă în ultimile zeci de ani, iar sclavia sexuală a

ajuns să fie una dintre activităţile criminale cu cea mai rapidă dezvoltare lqa nivel

golbal. Cauzele traficului de fiinţe umane împărrtăşesc aceeaşi trăsături, indiferent

de ce regiune a planetei am vorbi: sărăcia şi lipsa de educaţie, dorinţa şi tentaţiile

unei vieţi mai bune. Facilitat de tehnologia în continuă dezvoltare şi de ritmul

accelerat al globalizării, procesul afectează anula milioane de femei, copii şi bărbaţi,

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU


POSDRU 2007 - 2013


spatiu despatire








care devin victime ale traficului de carne vie în întreaga lume, în condiţii cu nimic

diferite de sclavie.

În anul 2009, în România, în SIMEV (Sistemul Integrat de Monitorizare a Victimelor

Traficului de Persoane) au fost implementate 780 de victime ale traficului de

persoane. Distribuţia victimelor identificate pentru perioadele anuale 2004-2009

continuă să păstreze ritmul descendent manifestat din perspectiva cantitativă a

fenomenului traficului de persoane. În timp ce amploarea fenomenului în 2005

ajungea la 2551 de victime ale traficului de persoane identificate, începând cu 2006

ritmul descendent se face simţit cu identificarea unui număr mai mic, respectiv 2285

de victime pentru ca în 2007 şi 2008 numărul acestora să ajungă la 1780 respectiv

1240. (Raportul pe 2009 al Agenției Naționale Împotriva Traficului de Persoane).

Chiar dacă eforturile susținute ale tuturor specialiștilor au dus la diminuarea acestor

cifre, ănsuși faptul că statul roman a înființat o astfel de structura demonstrează

larga răspândire a fenomenului căruia de cele mai multe ori îi cad victim femeile și

copii. Potrivit aceluiași raport “Principala modalitate de exploatare a victimelor

identificate în 2009 a fost exploatarea sexuală a femeilor care are loc primordial pe

stradă, în cluburi sau locuinţe private în 41% din cazuri, în timp ce traficarea prin

munca forţată (exploatarea în agricultură, construcţii sau alte sectoare de activitate)

are loc în 40% din cazurile identificate. Astfel, în acest an s-a înregistrat o creştere

procentuală a victimelor traficate în scopuri sexuale şi o diminuare procentuală a

celor exploatate prin munca forţată faţă de anul 2008.”(ANITP, 2009, p.2)

Guvernele naţionale s-au angajat să promoveze egalitatea sexelor în formularea

tuturor programelor şi politicilor guvernamentale. Acestea au identificat următoarele

12 domenii critice de preocupare: sărăcia, educaţia şi formarea, sănătatea, violenţa

împotriva femeilor, conflictele armate, economia, puterea şi adoptarea de decizii,

mecanismele instituţionale pentru egalitatea sexelor, drepturile omului, mass-media,

mediul şi tinerele fete.

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU


POSDRU 2007 - 2013


spatiu despatire








PROMOVAREA SĂNĂTĂŢII

Aspectele legate de dezvoltare, mediu şi sănătate sunt strâns legate, reflectând

legăturile complexe dintre factorii sociali, economici, ecologici şi politici care

determină standardele de viaţă şi alte aspecte ale bunăstării sociale care

influenţează sănătatea umană. O populaţia sănătoasă şi medii sigure de viaţă sunt

pre-condiţii importante pentru dezvoltarea durabilă. Totuşi, educarea multor copii şi

tineri din lume este compromisă de condiţii şi comportamente care subminează

bunăstarea fizică şi emoţională.

Foametea, malnutriţia, malaria, poliomielita şi infecţiile intestinale, abuzul de droguri

şi alcool, violenţa şi agresiunile fizice, sarcinile neplanificate, HIV/SIDA şi alte boli cu

transmitere sexuală constituie doar o parte din problemele cu care ne confruntam şi

care au implicaţii enorme pentru sănătate. Planul WSSD de implementare, EFA şi

UNLD adoptă educaţia pentru sănătate în vederea atingerii obiectivelor lor, şcolile

fiind nu doar centre de învăţare academică, dar de asemenea medii de sprijin pentru

oferirea de educaţie şi servicii pentru sănătate.

Problematicile dezvoltării, mediului şi sănătăţii sunt strâns îmbinate – stare de

sănătate deficitară împiedică dezvoltarea economică şi socială. Foamea, malnutriţia,

malaria, bolile transmise prin apă, abuzul de alcool şi droguri, violenţa şi jignirile,

sarcinile neplanificate, HIV şi SIDA şi alte infecţii transmise sexual sunt doar câteva

dintre problemele care prezintă implicaţii enorme pentru sănătate. Educaţia şi

informaţiile medicale de bază reprezintă modalităţi puternice de a determina

schimbarea comportamentală. Mediul şcolar trebuie să fie şi el sigur şi sănătos.

Şcolile nu trebuie să funcţioneze doar ca centre pentru învăţare academică, ci şi ca

centre de întâlnire care să ofere servicii şi o educaţie de bază pentru sănătate, în

colaborare cu părinţiişi comunitatea.

Inegalitatea şi sărăcia se află la rădăcina unei sănătăţi precare, precum şi a

deceselor în rândul săracilor şi a oamenilor marginalizaţi. Prima cauză de deces

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU


POSDRU 2007 - 2013


spatiu despatire








în întreaga lume, potrivit Raportului mondial privind sănătatea, este cea care

corespunde numărului 259.5: sărăcia extremă. S-a creat un cerc vicios: sărăcia

cauzează boală, care, la rândul ei, duce la o sărăcie şi mai mare.

Ca niciodată înainte, cifrele deceselor şi îmbolnăvirilor poartă faţa nedreptăţii şi

inegalităţii: 75% din populaţia lumii trăieşte în ţări în curs de dezvoltare şi reprezintă

numai 8% din piaţa farmaceutică a lumii.

Aşa cum am spus şi în alte paragrafe, nu mai asistăm în prezent la o singură

problemă, distinctă de toate celelate, ci la o adevărată criză globală. De aceea,

problemele de sănătate sunt legate inerent de problemele de mediu, de practicile de

producţie şi consum. Astfel, calitatea aerului respirat, apa pe care o bem, a solului

cultivat, toate se reflectă în starea noastră de sănătate.

Dintre Obiectivele de dezvoltare ale mileniului, obiectivele 4, 5, 6 vizează

îmbunătățirea stării de sănătate a populației, influențată direct de nivelul de sărăcie,

boala fiind un factor care la rândul lui menține sărăcia. Astfel, Obiectivul 4 -

Reducerea mortalităţii infantile, se referă la faptul că cele mai frecvente cauze ale

mortalităţii infantile – pneumonie, pojar, malarie – pot fi prevenite cu uşurinţă prin

îmbunătăţirea serviciilor sanitare, a vaccinărilor şi a folosirii plaselor de ţânţari tratate

cu insecticide. Cât despre subnutriție, eradicarea sărăciei ar putea fi o soluție.

Obiectivul 5 vizează îmbunătățirea sănătății materne prin accesul la servicii medicale

antenatale, dar și prin educarea pentru folosirea mijloacelor contraceptive pentru a

scădea numărul de gravide adolescente. Obiectivul 6 din Obiectivele de Dezvoltare

ale Mileniului, strâns legate de strategia pentru dezvoltare durabilă se referă la

combaterea HIV/SIDA, malariei şi a tuberculozei.

Datele sunt grăitoare:

7.000 de tineri sunt infectaţi zilnic cu HIV/SIDA

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU


POSDRU 2007 - 2013


spatiu despatire








5.500 de oameni mor zilnic de SIDA

11,8 milioane de tineri au această boală

33 milioane de oameni erau infectaţi, în 2007, cu HIV. Majoritatea lor

trăiesc în Africa Sub-Sahariană

15 milioane de copii şi-au pierdut unul sau ambii părinţi din cauza

acestei boli

1,7 milioane de oameni au murit de tuberculoză în 2006

Un milion de oameni mor anual din cauza malariei

Diferențele dintre emisfere, potrivit Human Development Report 2001- UNDP sunt

prezentate în tabelul următor:

In Sud ... In Nord...

Sănătate

Oameni fără acces la surse de apă îmbunătățite:

968 milioane (1998)

Oameni fără acces la sanitație de bază: 2.4 miliarde

(1998)

Oameni care trăiesc cu HIV/SIDA: 34 milioane

(2000)

Oameni care mor anual din cauza poluării aerului

din interior: 2.2 milioane (1996)

Copii sub 5 ani care au sub greutatea normală: 163

milioane (1998)

Oameni cu venituri mici (mai

puțin de 50% din venitul

mediu): 130 milioane (1999)

Oameni subnutriți: 8 milioane

(1996–98)

Oameni care trăiesc cu

HIV/SIDA: 1.5 milioane (2000)

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU


POSDRU 2007 - 2013


spatiu despatire








Copii sub 5 ani care mor anual din cauze

prevenibile: 11 milioane (1998)

Venituri mici

Oameni care trăiesc cu mai puțin de 1 $ pe zi: 1.2

milioane (1993 US$)

Oameni care trăiesc cu mai puțin de 2 $ pe zi: 2.8

milioane (1998)

ACTIVITĂȚI PRACTICE SI EXERCIȚII PENTRU ACASA

Căutați imagini cu victimele foametei din Somalia. Ce legătură există

între acțiunile noastre în Europa și ce se intamplă acolo?

Cautați informații despre o persoană recunoscută pentru implicarea

sa în dezvoltare durabilă.

Care au fost principalele sale motivații de a se implica?

Căutați informații despre o personalitate care s-a remarcat în lupta

împotriva rasismului.

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU


POSDRU 2007 - 2013


spatiu despatire








Exercițiu de imaginație: Tocmai ai fost promovat pe o pozitie managerială în

cadrul unei companii care produce haine. Afli cu surprindere că într-una dintre

fabrici, situată în Bangladesh, lucrează copii sub 14 ani. Te confrunți cu

următoarea dilemă: știi că astfel încalci drepturile copiilor, pe de altă parte

localnicii ți-au spus că acei copii vor muri de foame dacă nu mai au

posibilitatea să lucreze în fabrica ta. Ce decizi să faci și de ce?

TEMA 5

IMPLEMENTAREA OBIECTIVELOR DECENIULUI EDUCAȚIEI PENTRU

DEZVOLTARE DURABILĂ (DEDD)

Obiective

-Să descrie contribuțiile fiecărui nivel educațional la EDD


- Să manifeste o atitudine pozitivă față de provocările actuale în domeniul EDD.

Conservarea şi protejarea mediului

Nu poate exista o dezvoltare economică şi socială pe termen lung pe o planetă

secătuită de resurse. Educaţia pentru a dezvolta o înţelegere extensivă a

interdependenţelor şi a fragilităţii sistemelor ecologice planetare şi a bazei de

resurse naturale de care depinde bunăstarea oamenilor se află în centrul educației

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU


POSDRU 2007 - 2013


spatiu despatire








pentru dezvoltare durabilă. Resursele prioritare identificate de Summit-ul mondial al

dezvoltării durabile includ: apa, energia, locuirea, agricultura şi biodiversitatea –

aspecte care au fost definite la Johannesburg ca Agenda WEHAB. „Alfabetizarea cu

privire la mediu” depinde de o astfel de înţelegere – şi EFA şi UNLD sunt centrale

pentru dezvoltarea capacităţii pentru o astfel de educaţie. De asemenea presupune

capacitatea de a identifica cauzele determinante ale ameninţărilor la adresa

dezvoltării durabile şi a valorilor, motivaţiilor şi abilităţilor de a le adresa.

Educaţia relativă la mediu (educaţia ecologică). Aceasta este cea mai bine

structurată componentă nouă a educaţiei, care dispune deja de tradiţii în unele ţări

europene, cum ar fi Elveţia, Germania şi Danemarca. Ea îşi propune să-l conducă

pe elev, adică pe viitorul cetăţean, spre formarea unui punct de vedere obiectiv

asupra realităţii înconjurătoare, să-l incite la participare, astfel încât să devină

conştient de viitor şi de faptul că viaţa generaţiilor viitoare depinde într-o mare

măsură şi de opţiunile sale.

In ultimele decenii ale secolului XX, oamenii de ştiinţă şi liderii politici au admis

necesitatea de a proteja mediul înconjurător. Ei au constatat că intensificarea

utilizării unor produse toxice şi deversării deşeurilor de acest tip, acumularea

deşeurilor menajere, industriale, nucleare şi toxice etc. au influenţe negative

puternice şi pun în pericol patrimoniul genetic al plantelor, animalelor şi oamenilor.

Agresiunea omului asupra mediului natural şi artificial, (de exemplu, războaiele şi

oraşele, industrializarea şi megalopolisurile) este datorată cel mai frecvent luptei

pentru existenţă şi se adaugă, în mod fatal, catastrofelor naturale (E. Joiţa, 2003, p.

17).

Obiectivele generale ale educaţiei relative la mediu au fost precizate de Conferinţa

interguvernamentală de la Tbilisi (1977), desfăşurată sub egida UNESCO, unde s-a

subliniat că educaţia relativă la mediu trebuie să urmărească dezvoltarea gradului de

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU


POSDRU 2007 - 2013


spatiu despatire








conştiinţă şi a simţului responsabilităţii tuturor oamenilor faţă de mediu şi problemele

sale. Cu alte cuvinte, „oamenii trebuie să dobândească cunoştinţele, atitudinile,

motivaţia, angajarea şi instrumentele necesare pentru a acţiona, individual şi în

colectiv, în vederea soluţionării problemelor actuale şi prevenirii apariţiei unor noi

probleme."

Prin urmare, obiectivele educaţiei ecologice vizează, în egală măsură, cunoştinţele,

achiziţia de atitudini, clarificarea valorilor şi demersul practic. într-o asemenea

perspectivă, în procesul educaţiei, elevul trebuie ajutat: a) să înţeleagă faptul că

omul este inseparabil de mediul său şi că efectele negative ale acţiunilor sale se

răsfrâng asupra lui însuşi; b) să obţină cunoştinţe de bază necesare soluţionării '

problemelor mediului său; c) să judece responsabilităţile individuale şi colective, să

se angajeze în obţinerea cooperării pe linia rezolvării unor probleme; d) să dezvolte

instrumente de analiză, reflecţie şi acţiune pentru a înţelege, preveni şi corecta

neajunsurile provocate mediului (acţiuni' concrete, dar şi reflecţie aprofundată asupra

soluţiilor preventive şi de perspectivă).

Conservarea şi protejarea mediului se referă la faptul că nu este posibil să separi

mediul – deşerturile, pădurile sau spaţiul verde al oraşelor – de oameni şi de

drepturile omului, în special de aspectele de dezvoltare şi justiţie socială. Acest lucru

nu este adevărat numai în Africa, ci şi în alte părţi, inclusiv Europa. Mediul şi oamenii

au o relaţie cu dublu sens: toate activităţile umane au un impact asupra mediului, iar

mediul are un impact asupra vieţii umane. Un exemplu este „efectul de seră”. 300 de

ani de utilizare a petrolului, cărbunelui şi gazelor naturale pentru alimentarea

dezvoltării industriale în întreaga lume au contribuit semnificativ la încălzirea globală.

Evenimentele climatice catastrofale ulterioare la care am fost martori în ultimii ani

afectează oamenii de pe întregul glob. Cu toate acestea, oamenii din ţările bogate,

care au o mare responsabilitate pentru emisiile de dioxid de carbon, au o mai mare

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU


POSDRU 2007 - 2013


spatiu despatire








capacitate de a se proteja împotriva „dezastrelor naturale” decât cei care trăiesc în

ţările în curs de dezvoltare .

Exemple de modalități în care intervenția omului distruge echilibrul naturii și se

repercurtează tot asupra supraviețuirii individului:

Terenul agricol care a fost otrăvit cu mine antipersonal în timpul

războaielor şi care devine o ameninţare pentru securitatea umană;

Oamenii care obligaţi de sărăcie să folosească îngrășăminte chimice

care distrug solul ceea ce duce la deşertificare şi la o creştere a sărăciei;

Accidentul de la Baia Mare, care a cauzat mai întâi poluarea cu cianide

a râului Someş, apoi a Tisei şi în final a Dunării.

Alunecările de teren ca o consecință a inundațiilo din ultimii ani din România

au legătură și cu defrișările massive care au fost realizate în țara noastră în

ultimii 15 ani.

Utilizăm mediul pentru a ne aproviziona cu materii prime în vederea dezvoltării, dar

şi ca un coş de gunoi pentru aruncarea reziduurilor. Totuşi, în acelaşi timp, pentru a

susţine viaţa, trebuie să ne asigure temperaturi stabile, oxigen în aer şi apă curată.

Trăim pe un glob finit, unde totul este conectat la altceva, de exemplu prin lanţuri

trofice, apă şi cicluri geologice. Există o oarecare rezilienţă naturală, dar întreruperea

gravă a acestor cicluri, de exemplu prin poluare, practicile agricole inadecvate,

proiectele de irigare sau pescuitul excesiv destabilizează echilibrul natural.

Obiectivul 7 dintre obiectivele de dezvoltare ale Mileniului se referă la asigurarea

sustenabilității mediului înconjurător. Din suportul curs Lumea mea crește aflăm că:

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU


POSDRU 2007 - 2013


spatiu despatire








Dioxidul de carbon (CO2) produs de arderea combustibililor fosili

reprezintă mai mult de jumătate din totalul emisiilor de gaze cu efect de

seră care produc schimbările climatice

Emisiile de CO2 au crescut cu 30%, între 1990 şi 2005, la nivel global

Zonele arctice, insulele mici, regiunile de deltă din Africa şi Asia şi

continentul african sunt cele mai expuse efectelor încălzirii globale

Implementarea cu succes a Protocolului de la Montreal a dus la

reducerea cu 96% a folosirii substanţelor care distrug stratul de ozon

21 milioane de kilometri pătraţi de uscat şi apă au devenit zone

protejate în 2007

Doar 0,7% din suprafaţa totală a oceanelor este protejată

7,3 milioane de hectare de pădure au fost defrişate anual, între 2000 şi

2005

Un sfert din populaţia lumii nu are acces la nicio formă de canalizare

1,2 milioane de oameni nu au acces la apă potabilă sigură

Pădurile joacă un rol esenţial în combaterea schimbărilor climatice, conservă

biodiversitatea, solul şi resursele de apă şi pot întări activităţile economice locale şi

naţionale. Aria totală a pădurilor destinate conservării biodiversităţii a crescut cu 96

milioane de hectare, începând cu 1990, ajungând la o zecime din suprafaţa

mondială. Suprafaţa pădurilor destinate protecţiei solului a crescut cu 9%, între 1990

şi 2005, cu peste 50 milioane de hectare.

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU


POSDRU 2007 - 2013


spatiu despatire








Consumul de apă s-a dublat faţă de rata de creştere demografică în secolul trecut.

Africa de Nord, Asia de Vest, regiuni din China şi India sunt puternic afectate de

diminuarea resurselor de apă.

Conferinţa Naţiunilor Unite privind schimbările climatice de la Kyoto, din 1997, ţările

industrializate s-au angajat în mod special să îşi reducă emisiile de gaze cu efect de

seră. S-a negociat mult cu privire la scutirile acordate ţărilor industrializate şi s-a

criticat mult eficienţa finală şi onestitatea acordului final. Asia de Sud-Est a

înregistrat o creştere a emisiilor de CO2 cu 82%, între 1990 şi 2005, în timp ce

emisiile de CO2 din ţările membre ale Comunităţii Statelor Independente au scăzut

cu 38%, între 1990 şi 2005, ceea ce dovedește că schimbări pot fi făcute.

„Salvarea lumii stă în inima omului, în puterea omului de a reflecta, în

blândeţea omului şi în responsabilitatea umană. Suntem încă sub amprenta credinţei

distrugătoare şi deşarte că omul este punctul culminant al creaţiei şi nu numai o

parte a ei şi că, în consecinţă, totul îi este permis. Încă nu ştim cum să punem

moralitatea înaintea politicii, ştiinţei şi economiei. Suntem încă incapabili de a

înţelege că singurul fundament al acţiunilor noastre – dacă vrem să fie morale – este

responsabilitatea. Responsabilitatea este mai presus de familie, ţară, firmă, succes.”

Vaclav Havel.

Perspectivele privind mediul în educația pentru dezvoltare durabilă, acoperă

câteva teme majore, reflectând diverse obiective şi audienţe, incluzând:

Apa. Dintre toate moleculele vieţii, niciuna nu este atât de omniprezentă

precum apa. Celule noastre sunt 70% apă. Cea mai mare parte a moleculelor

esenţiale ale vieţii se dizolvă şi sunt transportate rapid de apă. Dacă am putea

reduce populaţia lumii la un sat de 100 de persoane, din acel sat 16 persoane ar

trebui să trăiască fără o sursă de apă potabilă? (www.miniature-earth.com). Dacă

http://www.miniature-earth.com/

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU


POSDRU 2007 - 2013


spatiu despatire








tendinţele actuale continuă, 2 din 3 oameni vor suferi de deficite moderate spre

severe de apă până în 2025.

Modificări climatice. Încălzirea globală este o problemă „modernă” –

complexă, implicând întreaga lume şi complicată de problematici dificile precum

sărăcia, dezvoltarea economică, creşterea populaţiei. educația pentru dezvoltare

durabilă oferă un cadru pentru creşterea şi promovarea învăţării active; oferă

modalităţi inovative de încadrare a problematicii schimbărilor climatice, astfel încât

să aibă un sens în viaţa de zi cu zi a oamenilor şi să traducă simpla conştientizare

pasivă în preocupări active şi schimbare comportamentală.

Educaţia pentru Dezvoltare Durabilă caută să le dea indivizilor posibilitatea

de a lua decizii informate şi de a acţiona responsabil, în prezent şi în viitor. Educarea

privind modificările climatice construieşte abilităţile şi atitudinile necesare chestionării

modului în care gândim, valorilor pe care le adoptăm şi deciziilor pe care le luăm în

contextul dezvoltării durabile. Creşterea conştientizării privind dezvoltarea durabilă

presupune aspecte precum impactul activităţilor umane asupra sistemelor planetare,

controlul gazelor de seră, folosirea terenurilor şi a energiei, patternurile de consum,

poluare şi transport.

Biodiversitatea. Educaţia pentru Dezvoltare Durabilă abordează

biodiversitatea, axându-se pe problematicile interconectate ale biodiversităţii şi ale

mijloacelor de existenţă, agricultură, zootehnie, silvicultură, pescuit, etc.

Deceniul oferă şansa unei mai bune înţelegeri a modului în care consumul îşi

lasă impactul asupra biodiversităţii la nivel local şi global; de asemenea, îi

sensibilizează pe tineri în privinţa rolului şi responsabilităţii lor în acest proces,

pentru a progresa astfel în dezvoltarea resurselor umane, educaţiei şi formării, cu

scopul prevenirii distrugerii şi pierderii habitatului, dispariţiei speciilor şi poluării.

Prevenirea dezastrelor. Unul dintre aspectele cruciale ale dezvoltării durabile

este diminuarea efectelor distructive ale dezastrelor naturale asupra oamenilor şi

societăţilor. Educaţia reprezintă un element esenţial în strategiile de reducere a

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU


POSDRU 2007 - 2013


spatiu despatire








riscului de dezastre. Acest lucru solicită educarea tuturor sectoarelor societăţii

asupra practicilor de reducere a dezastrelor bazate pe aplicarea progresului ştiinţific

şi tehnologic. Educaţia pentru reducerea dezastrelor este un exerciţiu

transdisciplinar care are drept obiectiv dezvoltarea cunoştinţelor, abilităţilor şi

valorilor care le vor oferi oamenilor de toate vârstele, indiferent de nivel,

oportunitatea asumării responsabilităţii pentru clădirea unui viitor mai sigur şi durabil.

Nu mai poate exista dezvoltare socială sau economică pe termen lung pe o

planetă sărăcită. A învăţa societatea cum să se poarte responsabil faţă de mediu

reprezintă nucleul educaţiei pentru dezvoltare durabilă.

Bazându-se pe mai bine de 30 de ani de experienţă în educaţia ecologică,

educaţia pentru dezvoltare durabilă trebuie să continue să sublinieze importanţa

abordării aspectelor ce ţin de resursele naturale (apă, energie, agricultură,

biodiversitate) ca parte a unei agende mai extinse a dezvoltării durabile. În special,

educația pentru dezvoltare durabilă trebuie să încurajeze noi comportamente pentru

protejarea resurselor naturale ale lumii.

TRANSFORMAREA RURALĂ: EDUCAREA POPULAŢIEI RURALE

Provocarea educaţiei de a servi la transformarea rurală este una dintre temele

principale ale demersului Educaţiei pentru toţi. Problemele sărăciei şi deprivării în

zonele rurale şi translatarea lor în mediul urban nu pot fi rezolvate prin prevenirea

urbanizării şi menţinerea locuitorilor în zone rurale. Mai degrabă, multe dintre

programele EFA şi Obiective pentru noul mileniu solicită o atenţie specială situaţiei

populaţiilor rurale În ciuda urbanizării rapide, trei milioane sau 60% dintre oamenii

din ţările în curs de dezvoltare şi jumătate din populaţia lumii, încă trăiesc în zone

rurale. Trei pătrimi din populaţia săracă, cei care câştigă mai puţin de un dolar pe zi,

trăiesc în zone rurale.

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU


POSDRU 2007 - 2013


spatiu despatire








Unul din cinci copii din sud încă nu urmează şcoala primară şi, în timp ce statisticile

rural-urban asupra educaţiei sunt sărace, multe ţări raportează că neparticiparea la

şcolarizare, abandonul şcolar, analfabetismul în rândul adulţilor şi inegalităţile de gen

în educaţie sunt mult mai mari în zonele rurale, la fel ca şi sărăcia. Disparităţile

urban-rural în investiţiile în educaţie şi în calitatea educaţiei sunt foarte răspândite şi

trebuie abordate. Locuitorii şi zonele rurale nu sunt omogene şi, pentru ca educaţia

să fie relevantă, trebuie ca aceasta să răspundă la diversitatea situaţiilor rurale.

Activităţile educaţionale trebuie să fie conectate la nevoile specifice ale comunităţii

rurale astfel încât abilităţile dobândite să valorifice oportunităţile economice, să

îmbunătăţească durata de viaţă şi să amelioreze calitatea vieţii. Este necesară o

abordare educaţională multi-sectorială implicând toate vârstele şi educaţia formală,

non-formală şi formală.

Dezvoltare rurală. În ciuda urbanizării rapide, trei miliarde de oameni sau 60% din

populaţia din ţările în curs de dezvoltare, adică jumătate din populaţia lumii, trăiesc

încă în zone rurale. Educaţia şi formarea profesională sunt esenţiale în abordarea

sărăciei rurale şi în asigurarea unei dezvoltări durabile în aceste părţi ale lumii.

În timpul Summit-ului de la Johannesburg, FAO (Food and Agriculture Organization)

şi UNESCO au lansat împreună o nouă iniţiativă de parteneriat privind Educaţia

pentru Persoanele din Mediul Rural (Education for Rural People - ERP) pentru a

răspunde acestei preocupări tot mai mari. Prin intermediul susţinerii cauzei

(advocacy) la nivel internaţional şi prin sprijin tehnic acordat ţărilor respective,

această iniţiativă are drept obiective:

- Creşterea accesului la educaţia de bază pentru persoanele din mediul rural.

- Îmbunătăţirea calităţii educaţiei de bază în zonele rurale.

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU


POSDRU 2007 - 2013


spatiu despatire








- Sprijinirea capacităţii naţionale de a planifica şi implementa educaţia de bază într-o

manieră care să răspundă nevoilor de învăţare ale persoanelordin mediul rural.

Ca drept de emancipare, educaţia este principalul vehicul prin care adulţii şi copiii

marginalizaţi din punct de vedere economic şi social se pot ridica din sărăcie şi pot

obţine mijloacele de a participa pe deplin la viaţa comunităţii. Educaţia joacă un rol

important în emanciparea femeilor, salvarea copiilor de munci exploatatoare şi

periculoase şi de exploatarea sexuală, promovarea drepturilor omului şi a

democraţiei, protecţia mediului şi controlul creşterii populaţiei. Din ce în ce mai mult,

educaţia este recunoscută ca una dintre cele mai bune investiţii financiare pe care le

pot face statele.

Sărăcia este unul dintre factorii care agravează considerabil situaţia. Educaţia

primară este dificil de urmat pentru copii săraci şi marginalizaţi social sau pentru

copii din mediul rural. În 32 din 40 de ţări, rata de şcolarizare este mai mare în

mediul urban decât în cel rural. Fetele sunt cele mai expuse riscului de abandon

şcolar din cauza sărăciei, a faptului că frații mai mici le rămân în grijă, datorită

inegalității din tre sexe sau, în unele cazuri, din cauza căsniciilor timpurii.

DREPTURILE OMULUI

Fără respect pentru drepturile omului nu va exista o dezvoltare durabilă – această

perspectivă emerge din Planul de implementare WSSD şi unul dintre aceste drepturi

este cel la o educaţia primară de calitate, din care face parte alfabetizarea. Nu este

doar vorba de exersarea unui drept individual, ca adult sau copil, de a fi educat, ci de

a ajunge la un punct în care societăţile văd împlinirea acelui drept ca o dezvoltare

durabilă sine qua non. Această abordare comună ar trebui să informeze formularea

politicilor la nivel naţional, acordând o atenţie deosebită implicării în sistemul

educaţional a unei abordări bazate pe drepturi.

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU


POSDRU 2007 - 2013


spatiu despatire








„Dacă vi se pare că educaţia costă mult, încercaţi ignoranţa”. Anonim

„Educaţia apără mai bine libertatea decât o armată.”Edward Everett

Educaţia „… este atât un drept al omului în sine, cât şi un mijloc indispensabil

de a realiza alte drepturi ale omului.

ÎNŢELEGEREA ŞI PACEA INTERCULTURALĂ

Multe oportunităţi pentru educaţie şi dezvoltare umană durabilă sunt subminate de

lipsa toleranţei şi înţelegerii culturale, pe care este fondată pacea. Agresiunile şi

conflictele care rezultă provoacă tragedii umane, copleşesc sistemele de sănătate,

distrug case, şcoli şi adesea comunităţi întregi şi conduc la creşterea numărului de

alienaţi şi refugiaţi. Obiectivele alfabetizării şi EFA nu pot fi realizate în astfel de

condiţii. Educația pentru dezvoltare durabilă caută să construiască abilităţi şi valori

pentru pace în mintea umanităţii, aşa cum susţine cartea UNESCO.

Încălcări frecvente ale drepturilor omului au loc în timp de război, iar secolul XX este

plin de astfel de episoade. Chiar Europa, nu mai departe de acum un deceniu

traversa o situație de război în Balcani, iar tensiunile interetnice și conflictele care au

la bază diferețe culturale alimentează și astăzi buletinele de știri.

În timpul războaielor sau conflictelor armate de orice natură (tensiuni interetnice,

comflicte ce au la bază diferenţe culturale) sunt încălcate frecvent drepturile omului.

Unele dintre aceste situaţii continuă şi după încheierea conflictului, iar noi trebuie să

înţelegem că pacea nu înseamnă o rezolvare bruscă tuturor problemelor, ci mai mult

de-atât. Pacea presupune nu doar reconstruirea economică şi dezvoltarea

structurilor ţărilor/ regiunilor respective, cât mai ales o „reconstruire” socială,

prespupuen a-i învăţa pe oameni să trăiască din nou împreună.

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU


POSDRU 2007 - 2013


spatiu despatire








Într-o situaţie de război, părţile implicate în conflict îşi văd drepturile economice şi

sociale încălcate (economia ţării distrusă, piaţa neagră, pierderea locului de muncă

sau a locuinţei, etc.), precum şi drepturile politice şi civile (dreptul la viaţă este

ameninţat, precum şi dreptul de a nu fi torturat sau dreptul la integritate fizică, etc.).

Consecinţele pe termen scurt şi lung ale unui conflict violent în ceea ce priveşte

încălcarea drepturilor omului sunt devastatoare şi lasă urme adânci la nivel uman și

social.

Statisticile şi informaţiile de mai jos ilustrează costul violenţei în termeni umani şi

monetari.

1. În Bosnia şi Herţegovina, în ciuda Acordurilor-cadru generale de pace, între

850 000 şi 1,2 milioane de oameni au fost strămutaţi pe plan intern sau trăiesc ca

refugiaţi; aproximativ 17 000 de oameni sunt încă raportaţi dispăruţi.

2. 800 000 de oameni au murit în trei luni în timpul războiului din Ruanda din

1994.

3. Numărul total al oamenilor care au murit în timpul primului război mondial a

fost 8 538 315.

4. În anii ’90, războaiele civile au ucis 5 milioane de oameni în întreaga lume.

5. 500 de milioane de arme de calibru mic sunt în circulaţie în întreaga lume.

6. În anii ’90, războaiele şi conflictele interne au forţat 50 de milioane de oameni

să îşi părăsească casele.

7. 800 de decese pe lună se datorează minelor antipersonal (minelor de teren).

8. În 1995, 53 de milioane de oameni – unul din 115 oameni de pe planetă – au

fost nevoiţi să îşi părăsească casele, fie fiind strămutaţi în altă regiune a ţării, fie

devenind refugiaţi.

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU


POSDRU 2007 - 2013


spatiu despatire








VIOLENŢĂ INDIRECTĂ

Aproximativ 17 milioane de oameni mor anual din cauza lipsei de medicamente.

Aproximativ 24 000 de oameni mor zilnic din cauza foamei. Aceasta înseamnă o

persoană la fiecare 3,5 secunde. Peste 30 000 de copii mor zilnic în principal din

cauza unor boli care ar putea fi prevenite. Violenţa nu lasă numai urme fizice, ci şi

emoţionale asupra oricărei persoane care a participat fie direct, fie indirect la situaţii

conflictuale, cum ar fi războaie sau situaţii de violenţă interpersonală, de exemplu

violenţă în familie. Aceste urme pot provoca traume pe termen lung care nu sunt

vizibile. Acestea sunt imposibil de estimat din punctul de vedere al costurilor

financiare, dar costul uman este foarte ridicat.

PACE ŞI SECURITATE UMANĂ

Pacea şi securitatea sunt fundamentale demnităţii umane şi dezvoltării. Dezvoltarea

durabilă a oricărei culturi e întotdeauna pusă în pericol de insecuritate şi conflict.

Tragediile umane au drept urmare supraagolmerarea sistemelor de sănătate,

distrugerea caselor, a şcolilor şi adeseori a întregii comunităţie, precum şi un număr

tot mai mare de persoane dezrădăcinate şi de refugiaţi. Educaţia pentru o dezvoltare

durabilă joacă un rol cheie în promovarea valorilor păcii.

PRODUCŢIA ŞI CONSUMUL DURABILE

Stilurile de viaţă şi modurile de a trăi durabile sunt centrale pentru depăşirea sărăciei

şi conservarea şi protejarea bazei de resurse naturale. Metodele durabile de

producţie sunt necesare în agricultură, silvicultură, pescuit şi manufactură. Utilizarea

resurselor trebuie minimizată şi trebuie redusă poluarea. De asemenea, este nevoie

de reducerea impactului social şi asupra resurselor al obiceiurilor de consum pentru

a asigura disponibilitatea echitabilă a resurselor pentru toţi cetăţenii. Educaţia şi

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU


POSDRU 2007 - 2013


spatiu despatire








pregătirea pentru producţie şi consum durabile depind de alfabetizare şi educaţia

primară.

Urbanizare durabila. Oraşele sunt nucleele principale în care au loc schimbările

socio-economice. Globalizarea şi democratizarea au crescut importanţa rolului pe

care oraşele îl joacă în procesul dezvoltării durabile. Jumătate din populaţia planetei

locuieşte acum în zonele urbane, iar cealaltă jumătate devine tot mai dependentă de

oraşe datorită progresului economic, social şi politic.

Cu siguranţă că zonele urbane aduc posibile ameninţări dezvoltării durabile. Luând

însă decizii responsabile, oraşele conţin şi oportunităţi promiţătore pentru progresul

social şi economic şi pentru îmbunătăţiri privind mediul, la nivel local, naţional şi

global.

Consum durabil. Alegerile pe care le facem azi ca şi consumatori îşi vor pune

impactul asupra modului în care oamenii vor trăi mâine. Consumul durabil

presupune consumarea bunurilor şi serviciilor fără a face rău mediului sau societăţii.

A avea un stil de viaţă ce ţine cont de dezvoltarea durabilă înseamnă în esenţă

depăşirea sărăciei şi conservarea şi protejarea bazei de resurse naturale pentru

toate formele de viaţă.

Oamenii trebuie să înţeleagă că maniera noastră de a prodice şi de a consuma au

efecte directe asupra dezvoltării durabile. Achiziţionarea unui produs este mai mult

decât un simplu gest şi presupune de fapt cumpărarea condiţiilor de muncă a celor

care au realizat produsul respectiv, condiţiile de fabricare şi de reciclare ale acestui

produs şi deci, implict, impactil. Pe crae produsul îl are asupra mediului.

Consumatorul, prin alegerile informate pe care le face, poate acţiona direct asupra

dezvoltării durabile.

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU


POSDRU 2007 - 2013


spatiu despatire








Din păcate, în prezent produsele ecologice sunt extrem de costisitoare, ceea ce

influenţează negativ consumul efectiv. Aşa cum arată articolele din lucrările de

specialitate, cota de piata a produselor alimentare biologice in total produse

alimentare europene nu reprezinta la nivelul anului 2002 decat 0,2% din consumul

de carne de porc si 2,3% din consumul de fructe (sursa:

http://www.tribunaeconomica.ro/index.php?id_tip_categorie=1&&id_categ=8&id_revi

sta=8427&id_nr_revista=221&mod=arhiva).

Educația pentru dezvoltare durabilă promovează spiritul civic responsabil şi luptă

împotriva impactului social asupra resurselor, impact pe care îl au obiceiurile de

consum ale unui stil de viaţă nesustenabil.

2.9. Diversitatea culturală

„Diversitatea noastră este puterea noastră colectivă” a fost modul în care Declaraţia

de la Jonahnnesburg a subliniat importanţa acestui concept. Planul de implementare

WSSD se concentrează asupra protecţiei biodiversităţiii ca o componentă esenţială

şi un indicator al dezvoltării durabile, în cadrul contextului mai larg al diversităţii

culturale. Pentru UNLD, recunoaşterea şi analiza diversităţii culturale şi lingvistice

este o premisă pe care este construit designul programelor de alfabetizare –

abordarea „alfabetizării” este definită, în parte, de diferenţe în pattern-urile culturale

ale învăţării şi în utilizarea limbajului. Un aspect-cheie al diversităţii este respectul

pentru cunoaşterea indigenă şi alte forme de cunoaştere tradiţionale, utilizarea

limbilor indigene în educaţie şi integrarea perspectivei indigene asupra lumii şi

perspectivei asupra durabilităţii în programele de educaţie de la toate nivelurile.

În ultimii ani, diversitatea culturală, ca factor de dezvoltare socială comunitară, a

devenit un element central al politicilor şi strategiilor culturale. Acceptarea şi

îmbăţişarea diversităţii culturale, oricare ar fi forma ei (diversitate etno-rasială,

diversitate lingvistică, etc) înseamnă nu numai respectarea diferenţelor culturale sau

http://www.tribunaeconomica.ro/index.php?id_tip_categorie=1&&id_categ=8&id_revista=8427&id_nr_revista=221&mod=arhiva

http://www.tribunaeconomica.ro/index.php?id_tip_categorie=1&&id_categ=8&id_revista=8427&id_nr_revista=221&mod=arhiva

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU


POSDRU 2007 - 2013


spatiu despatire








a patrimoniului cultural pentru a asigura unitatea socială, ci şi lupta activa împotriva

excluziunii şi intoleranţei. Declaraţia Universală UNESCO privind Diversitatea

Culturală din 2001, adoptată de 185 de state membru, reprezintă primul instrument

internaţional al cărui obiectiv este păstrarea şi promovarea diversităţii culturale şi a

dialogului intercultural.

“Diversitatea noastră atât de mare . . . este puterea noastră colectivă.” (Declaraţia

de la Johannesburg, 2002)

Educaţia trebuie să respecte diversitatea. Valorile, cunoştinţele, limbajele şi viziunile

asupra lumii asociate culturii pre-determină modul în care problematicile educației

pentru dezvoltare durabilă sunt gestionate în contextele naţionale specifice.

Educația pentru dezvoltare durabilă are drept scop promovarea învăţării, respectând

cunoaşterea locală şi tradiţională; de aceea, încurajează folosirea limbilor indigene

în educarea şi integrarea viziunilor asupra lumii şi perspectivelor privind dezvoltarea

durabilă în programele educaţionale de orice nivel.

Conservarea culturii este legată de dezvoltarea economică. Turismul şi demersurile

culturale pot risca să transforme cultura într-o marfă pentru străini. Culturile trebuie

respectate ca fiind contextele vii şi dinamice în care oamenii îşi găsesc valorile şi

identitatea.

Cunoaşterea locală. Cunoaşterea şi limbile indigene sunt depozitare ale diversităţii

şi resurse cheie în înţelegerea mediului şi în folosirea acestuia în cel mai bun mod.

Sunt astfel încurajate şi promovate specificul, obiceiurile şi valorile culturale locale.

Cunoaşterea indigenă e importantă şi pentru dimensiunile sociale şi economice ale

dezvoltării durabile.

2.10. Tehnologiile informatice şi de comunicare (TIC)

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU


POSDRU 2007 - 2013


spatiu despatire








Toate trei iniţiativele văd TIC ca un instrument util pentru învăţare şi expresie.

Problema curentă este extinderea accesului la TIC şi dezvoltarea utilizării sale

pentru a ameliora educaţia primară. Cadrul de acţiune Dakar subliniază dilema că

utilizarea extensivă „poate tinde să sporească disparităţile, să slăbească legăturile

sociale şi să ameninţe coeziunea culturală”. Această dilemă se aplică de asemenea

şi promovării alfabetizării şi educația pentru dezvoltare durabilă sensibile la context

şi include întrebarea care se referă la cum utilizarea TIC se leagă de instrumentele

tradiţionale de învăţare (creion-hârtie, cretă şi predare orală, de ex.). Aceasta este o

arie în care cauza comună trebuie susţinută prin includerea perspectivei locale

asupra lucrurilor în modul cum ar trebui folosită TIC.

Ca urmare a unei consultanţe de amploare, UNESCO a întocmit o Schemă

Internaţională de Implementare (SII) pentru Deceniu. SII este un punct de referinţă

pentru toţi actorii implicaţi în DEDD şi se axează în primul rând asupra modului în

care naţiunile îşi pot implementa obiectivele DEDD.

Implementarea DEDD se va focaliza asupra următoarelor secţiuni:

Advocacy (reprezentarea unei cauze) şi clădirea unei viziuni

Consultaţie şi proprietate

Parteneriat şi reţele

Dezvoltarea abilităţilor şi formare

Cercetare şi inovaţie

Tehnologiile informaţiei şi comunicării

Monitorizare şi evaluare

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU


POSDRU 2007 - 2013


spatiu despatire








STRATEGIILE DEDD

Rolul UNESCO şi sarcinile statelor membre sunt definite de cel patru obiective

majore ale educația pentru dezvoltare durabilă: îmbunătăţirea calităţii educaţiei de

bază; reorientarea programelor educaţionale; dezvoltarea conştiinţei şi înţelegerii

publice; oferirea de formare/instruire.

Educația pentru dezvoltare durabilă îşi are rădăcinile în istoria a două domenii de

interes distincte ale Naţiunilor Unite – educaţia şi dezvoltarea durabilă. Multe pietre

de hotar au marcat călătoria către dezvoltarea durabilă. Deşi se acorda o oarecare

atenţie problemelor sociale şi economice, accentul cădea mai ales asupra impactului

ecologic al dezvoltării tot mai mari şi nerestricţionate. Din 1987 cănd dezvoltarea

durabilă a început să fie susţinută, Adunarea Generală a Naţiunilor Unite a analizat

conceptul paralel de educaţie pentru susţinerea dezvoltării durabile.

Educaţia pentru Dezvoltare Durabilă presupune:

- preocupări la toate nivelurile educaţionale şi în toate contextele sociale

(familie, şcoală, locul de muncă, comunitate);

- le permite celor care învaţă să dobândească abilităţile, capacităţile, valorile

şi cunoştinţele necesare susţinerii dezvoltării durabile

- încurajează cetăţenii responsabili şi promovează democraţia, permiţându-le

indivizilor şi comunităţilor să se bucure de drepturile lor şi să-şi îndeplinească

responsabilităţile

- oferă conţinut şi instrumente educaţionale fundamentale pentru a le permite

indivizilor să supravieţuiască, să-şi dezvolte pe deplin capacităţile, să trăiască şi să

muncească demn, să participe total la dezvoltare, să-şi îmbunătăţească calitatea

vieţii, să ia decizii informate şi să continue să înveţe (World Declaration on Education

for All, Jomtien, 1990, Art. 1, para. 1.)

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU


POSDRU 2007 - 2013


spatiu despatire








ACTIVITĂȚI PRACTICE ȘI EXERCIȚII

CINE FACE CE?4

Tehnica

• Cereţi-le elevilor, în cadrul unei sesiuni de brainstorming, să propună acţiuni

ce pot fi derulate individual sau colectiv pentru a promova şi sprijini obiectivele

educației pentru dezvoltare durabilă și mai precis pentru educarea populației rurale.

• Odată ce clasa/grupa a dezvoltat o listă de activităţi posibile, grupaţi-le pe

categorii, împreună cu elevii, după cum urmează:

Cotidiene (Acţiuni zilnice) Educative (Conştientizare) De lobby (Exercitare a

presiunii)

• Revedeţi lista şi diferențiați acțiunile care pot fi derulate de către indivizi de

cele care pot fi derulate de către clasă/grupă sau chiar de întreaga instituţie de

învăţământ.

• Examinaţi lista de acţiuni posibile şi discutaţi dacă acestea sunt viabile.

Acţiuni posibile:

4 Preluat din manualul “Lumea mea crește” redactat de Asociația Pro Democrația.

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU


POSDRU 2007 - 2013


spatiu despatire








• Creaţi/reproduceţi afişe cu şi despre educația pentru dezvoltare durabilă şi

afişaţi-le pe holurile instituţiei de învăţământ.

• Redactaţi şi publicaţi un articol în revista școlii cu scopul de a ridica gradul

de conştientizare comunitară asupra obiectivelor educației pentru dezvoltare

durabilă.

• Căutaţi şi discutaţi posibile exemple de bune practici legate de acțiunea

comunitară în legătură cu teme și obiective ale dezvoltării durabile.

• Organizaţi o “Zi Fără …… “ pentru a atrage atenţia asupra nevoilor copiilor

din lumea în curs de dezvoltare sau a copiilor din mediul rural care nu beneficiază de

toate șansele pe care copiii din mediul urban le pot avea.

Semnalaţi și discutați pe forum care sunt diferitele tipuri de conflicte care

pot avea originea în impunerea intereselor şi valorilor particulare?

TEMA 6

COMPONENTE DIDACTICE ALE EDUCAȚIEI PENTRU DEZVOLTARE

DURABILA

Obiective:

- Să descrie contribuțiile fiecărui nivel educațional la EDD

-Să dezvolte o atitudine favorabilă față de principalele teme derívate din EDD,

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU


POSDRU 2007 - 2013


spatiu despatire









ESD este mai mult decât o bază de cunoştinţe legate de mediu, economie şi

societate. De asemenea, are de a face cu însușirea de abilități, perspective şi valori

care să ghideze oamenii în căutarea unor forme durabile de viață, să participe într-o

societate democratică și să abordeze forme de viață durabile. EDD, de asemenea,

implică studierea problemelor locale si globale, când este cazul. după caz. Prin

urmare, aceste cinci componente (cunoştinţe, aptitudini, perspective, valori şi

probleme) trebuie incluse într-un program academic formal astfel încât să vizează

durabilitatea. Pentru cele mai multe şcoli nu este suficient ca prográmele curriculares

ă adauge mai multe elemente de studiu, ci este necesară reorientarea a ceea ce

există deja pentru ca aceste aspecto să devină puncte de reper pentru o educație

cares ă se bazeze pe principiile dezvoltării durabile.

Iata cum se prezintă aceste elemente și cum pot fi incluse într-un program

educațional.

CUNOȘTINTE

DD se ocupă de mediul înconjurător, economie și societate. Ca atare, este nevoie de

cunoștințe de bază de științe naturale, științe sociale și umaniste pentru a înțelege

principiile DD, cum pot fi implementate, valorile pe care le implică și care sunt

ramnificările pe acre le presupune. Cunoașterea bazată pe disciplínele tradiționale

esre suportul EDD.

Scopul comunității în crearea de programe academice de EDD este acela de a

selecta cunoștințele necesare penrtu a da răspuns problemelor sustenibilității.

Aceasta înseamnă că în afară de a abandona téme centrale care au fost abordate

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU


POSDRU 2007 - 2013


spatiu despatire








de-a lungul unei lungi perioade de timp se impune și includerea unor noi teme

actúale. În acest proces rolul comunității este unul important.

Un este vorba doar de preluarea unor date brute despre ceea ce ne interesează ci și

de a face o evaluare, chiar într- o formă intuitivă a terenului în care ne aflăm.

Cunoștințele se pot obține, conjugînd ambele forme de studiu: pe de o parte făcând

apel la surse de documentare iar pe de altă parte din discuții cu cei ce lucrează în

teritoriu. Astfel aflăm cine sunt sau pot fi actorii cheie ai programului nostru

educațional, putem prevedea conflicto, iniția colaborări viitoare, valorifica resurse

(sociale, economice, ambientale și culturale) pe care să ne putem baza de- alungul

programului.

Ca atare putem considera că valorificarea resurselor locale și implicarea principalilor

actori locali este importantă în această etapa de obținere de cunoștințe.

Toată această informație organizată în mod adecvat va representa un instrument

fundamental car ene va permite stabilirea obiectivelor concrete ale programului intr.-

o formă logică și în contact cu realitatea.

Linii directoare ale DD

Pentru identificarea unei base de cunoștințe cares ă răspundă obiectivelor DD,

este necesară în primul rând stabilirea de obiective clare și concise.

Herman Daly, autor al For the Common Good: Redirecting the Economy toward

Community,the Environment, and a Sustainable Future (pentru binele común:

redirecționând economía spre comunitate, mediu înconjurător și viitor

sustenabil) oferă 3 condiții pentru o societate durabilă:

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU


POSDRU 2007 - 2013


spatiu despatire








Rata de utilizare a resurselor regenerabile de energie să nu

depăşească ratele de regenerare.

Rata de utilizare a resurselor non regenerabile să un depăşească

rata de dezvoltare resurse înlocuitaore regenerabile.

Rata de emisii poluante să nu depăşesc capacitatea de asimilare a

mediului.

Alţi autori cred că pacea, dreptatea şi corectitudinea sunt necesare pentru o

societate durabilă.

Donnella Meadows, autoarea Limits to Growth l(limitele creşterii) prezintă

aceste orientările generale de a restructura sistemul global spre durabilitate.

Minimizarea utilizării resurselor non-renovabile;

Împiedicarea eroziunii resurselor regenerabile.

Utilizarea tuturor resurselor cu maximă eficienţă.

Încetinirea creșterii exponențiale a populației și a capitalului fizic.

Monitorizarea stării resurselor, mediului natural, şi bunăstării

oamenilor.

Îmbunătăţirea timpul de răspuns pentru stresul ambiental

Julian Agyeman, Asistent universitar la Universitatea Tufts, interpretează că DD

pune un mare accent pe necesitatea de a: asigura o mai bună calitate a vieţii

pentru toți, într-un mod corect şi echitabil, în timpul în care trăim cu limítele

ecosistemelor care ne susţin. "Comunităţile ar trebui să aleagă obiectivele de

dezvoltare durabilă, care sunt adecvate şi relevante din punct de vedere

cultural, care să reflecte condiţiile de viaţă locale şi nevoile prezente şi viitoare.

În timp, cele mai importante principii directoare pentru prográmele academice

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU


POSDRU 2007 - 2013


spatiu despatire








vor face parte din perspectivele locale.

OBIECTIVELE

Ca în orice demers educațional, și în cazul EDD formularea obiectivelor trebuie să

îndeplinească condiții de validitate:

- Formularea obiectivelor trebuie să fie clară şi precisă. Nu este necesar să se

folosească fraze complicate, dacă nu se articulează direcția în care vrem să

mergem.

- Scopul formulat trebuie să fie real şi realizabil şi trebuie să ținem cont atât

resursele disponibile cât și de timpul pe care îl avem la dispoziție.

ABILITĂȚILE

Pentru a avea succes, EDD trebuie să meargă dincolo de predarea-învățarea

problemlor cu care se confruntă societatea globală. EDD trebuie să ofere abilitățile

practice cares ă permită cetățenilor să continue să se formeze după terminarea

studiilor formale, să-și câștige viața într-o manieră sustentabilă și să aibă un stil de

viață care să aibă la bază DD. Lista următoare prezintă câteva dintre abilitățile de

care elevii vor avea nevoie când vor fi adulți. aceste abilități au în vedere cele trei arii

de dezvoltare: ambientală, economică si socială.

Capacitatea de a comunica în mod eficient (oral şi scris).

Capacitatea de a gândi în sistem (ştiinţele naturale şi sociale).

Capacitatea de a gândi în timp - de a face previziuni

Capacitatea de a gândi critic despre problemele importante

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU


POSDRU 2007 - 2013


spatiu despatire








Capacitatea de a separa numerele, cantităţile, calitatea şi valoarea.

Capacitatea de a trece de la conştientizare,de la cunoştinţe la acţiune.

Capacitatea de a coopera cu alţii.

Capacitatea de a folosi aceste procese: să cunoască, să investigheze, să

acţioneze , să conecteze, să imagineze, să evalueze şi să aleagă.

Capacitatea de a dezvolta un răspuns estetic pentru mediu înconjurător

(McClaren, 1989).

În plus, elevii trebuie să înveţe abilităţi care îi ajută să gestioneze şi să interacţioneze

cu mediul local. Aceste competenţe relevante la nivel local ar putea include însușirea

capacităților de:

Reciclare a materialelor

Culegerea de plante sălbatice, Pregatiti-va pentru reciclarea materialelor.

Recoltarea de plante sălbatice, fără a compromite regenerarea lor viitoare şi

producţia.

Folosirea apei din surse necontaminante.

PERSPECTIVELE

EDD prespune perspective importante pentru înțelegerea temelor globale și a celor

locale în context global. Fiecare temă are un trecut și un viitor. A vedea rădăcinile

fiecărei teme și a face predicții asupra posibilelor tendințe de viitor reprezintă o bază

pentru EDD. De asemenea considerarea unei teme din perspectiva tuturor grupurilor

interesate este esența EDD. Pe de o parte aceasta creeaza posibilitatea de a avea o

înțelegere intra si inter/națională. Acestă înțelegere este esențială pentru a crea un

ambient de cooperare cares ă promoveze DD. În continuare detaliem o lista cu

principalele perspective asóciate DD. Elevii trebuie să înțeleagă că:

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU


POSDRU 2007 - 2013


spatiu despatire








- problemele sociale si ambientale se schimbă cu timpul și au un trecut și un viitor.

- problemele ambientale globale contemporane sunt relaționate și interrelaționate

únele cu altele;

- este importantă cunoașterea comunității pentru a înțelege chestiunile locale într-un

context global

- este necesară alternarea diferitelor pincte de vedere înainte de luarea unei decizii

sau emiterii unei judecăți de valoare;

- tehnologia și știința un pot rezolva singure problemele societății actúale;

- când persoane cu diferite interese și profiluri interacționează, intră în competiție

valori economice, religioase și sociale.

-indivizii, în afară de a fi cetățeni ai comunităților lor locale, sunt cetățeni globali.

- deciziile individuale ale consumatorilor și alte acșiuni afecteză extragerea

resurselor și proceselor de manufactură în locuri îndepărtate;

- în luarea deciziilor pe termen lung este nevoie să se acționeze cu prudență pentru

a un se produce daune sociale și ambientale și mai mari, maia les atunci când

evidențele știinșifice sunt incomplete sau nerelevante. (sursa: Rosalyn Mckeown,

2002).

VALORILE

Valorile sunt și ele parte importantă a EDD. În anumite culturi, valorile se învață în

mod deschis în școală. În alte culturi, fără îndoială, deși valorile nu se predau în mod

evident, se exemplifică, se explică, se analizează și se discută în situații reale de

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU


POSDRU 2007 - 2013


spatiu despatire








viață. În ambele situații, înțelegerea valorilor este parte esențială a viziunii asupra

lumii și a perspectivelor pe care le avem unii despre ceilalți. Înțelegerea propriilor

valori, ale societății în care se trăiește, dar și a valorilor îmbrățișate de către ceilați,

se transformă într-o parte fundamentață a DD. Două tehnici comune: clasificarea

valorilor și analiza de valori- rezultă a fi utile pentru a fi utilizate în componenta

axiologică a EDD.

În EDD, valorile dezvoltă diferite roluri în planul de studii. În anumite proiecte de

EDD, elevii adoptă animite valori ca rezultat direct al procesului instructiv-educativ.

În alte cultura, studierea relațiilor dintre societate și mediu face ca elevii să adopte

valori derívate din studiul individual. Există însă și cultura în care se promovează

cercetarea și în care elevii ajung să valorizeze curiozitatea și chestionarea

permanentă. În societățile democratice, elevii dezvoltă de asemenea valori

împărtășite despre procésele democratice, participarea comunității în luarea

deciziilor, voluntariat și justiție social. Fiecare dintre aceste perspective contribuie la

scopul final al DD.

Cetățenia mondială: etica globală pentru DD.

În anumite țări, școlile îi învață pe elevi valorile religioase și ética religiei

dominante. În alte țări însă acest lucru un se produce. Comunitatea

Internațională Bahá, a elaborat următoarea declarație de principii etice care

sprijină DD: ”Principalul scop cu care se confruntă comunitatea mondială în

demersul de a implementa Programul 21, se referă la posibilitatea de a realiza

investiții financiare, tehnologice, umane și morale necesare pentru DD. Aceste

resurse vor fi disponibile doar atunci când popoarele lumii vor fi capabile să

dezvolte un simț de respponsabilitate profund pentru destinul Planetei si pentru

bunăstarea întregii familia umane”.

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU


POSDRU 2007 - 2013


spatiu despatire








“Acest simț al răspunderii poate să se producă doar când vom fi conștienți de

unicitatea umanității și va fi posibil doar prin intermediul unei viziuni unificatoare

a unei societăți mondiale pacifice și prospere. Fără această etică globală, lume

un va putea să se transforme în participantă activă și constructivă a dezvoltării

mondiale. Cetățenia mondială…include o constelație de principii, valori,

atitudini și comportamente pe care lumea un trebuie să le asume pentru a

realiza DD. Cetățenia mondială…încurajează dezvoltarea unui patriotism

sănătos și legitim, insistă la existența unei lealități mai ample, a unei iubiri

pentru umanitate ca un tot unitar. Fără îndoială, un implică abandonarea

lealităților legitime, suspendarea diversității culturale, abolirea autonomiei

naționale sau impunerea uniformității. Marca sa distinctivă o reprezintă unitatea

în diversitate. Cetățenia mondială include principii derivate din justiția socială și

economic în interiorul națiunilor și între acestea; luarea deciziilor fără asumarea

posturilor contrare la toate nivelurile societății și voința de a face sacrificii

pentru binele comun. Alte fațete ale cetățeniei mondiale- sunt acelea care

promovează onoarea și demnitatea umană, înțelegerea și dorința de a servi și

se pot deduce din cele deja menționate. Nu se va putea stabili un model durabil

de dezvoltare dacă relațiile sociale, politice și economice se caracterizează prin

lipsă de unitate, antagonism sau provincialism”

Sursă: www.youthexchange.net

Justiția socială reprezintă altă arie de studiu care implică latura axiologică. Justiția

socială, considerată parte centrală a EDD în majoritatea tărilor, include satisfacerea

nevoilor umane de bază și preocuparea pentru drepturile, demnitatea și bunăstarea

persoanelor. Include respectul pentru tradițiile și religiile altor societăți și culturi și

promovează empatia pentru condițiile de viață ale altor popoare. Durabilitatea

ecologică și conservarea resurselor se consideră parte a justiției sociale.

http://www.youthexchange.net/

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU


POSDRU 2007 - 2013


spatiu despatire








Conservarea resurselor reprezintă un punct major în acest sens. Chestiunile de

justiție socială relaționate cu preservarea resurselor (de exemplu: combustibili fosili,

păduri seculare, diversitatea speciilor) se transmit generațiilor viitoare. Acest proces

este cunoscut ca echitate intergenerațională.

Valorile se învață în școală și este nevoie ca ele să reflecte valorile societății în

mijlocul căreia se află școala, iar când se consideră necesar se pot adăuga opiniile

membrilor comunității. Atunci, paleta completă de valori, influențate de tradițiile

locale, de grupurile aborigene, de populațiile etnice, imigranți, religii, medii de

comunicare și cultura populară va ieși la lumină și va fi luată în considerare pentru a

fi inclusă în EDD. În afară de asta, cei care sunt responsabili cu luarea deciziilor cu

privire la constitușia programei de studii vor decide dacă trebuie să includă aceste

valori pentru a ajuta comunitatea să dobândească obiectivele sale de DD.

Scrisoare către planeta Pământ

Scrisoarea către Pământ este o sinteză a valorilor, principiilor și asipirațiilor

împărtășite de către din ce în ce mai multe femei, bărbați și organizații în

întreaga lume. Redactarea acestei scrisori a fost una dintre sarcinile Întâlnirii

pentru Pământ. Scrisoarea a fost scrisă ca urmare unor consultări

internaționale exhaustive de-a lungul multor ani. În momentul de față,

scrisoarea este dată spre cunoaștere prin intermediul organizațiilor din

sectoarele societății din toată lumea și consideră că:

”Avem nevoie urgentă de o viziune comună asupra valorilor de bază pentru a

oferi un fundament etic pentru comunitatea mondialp emergentă. Ca atare,

putem afirma că următoarele principii constituie un standard común care să

ghideze și să evalueze comportamnetul indivizilor, organizatiilor, firmelor,

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU


POSDRU 2007 - 2013


spatiu despatire








guvernelor și instituțiilor transnaționale”:

I. Respectul și grija pentru comunitate

1. Respecatrea Pământului și a vieții în toată diversitatea sa;

2. Grija pentru viață

3. Construirea societăților democratice cares ă fie corecte, participative,

durabile și pacifice;

4. Asigurarea abundanței și frumuseții Pământului pentru generațiile actúale și

viitoare

II. Integritate ecologică

5. Protejarea si restbilirea integrității sistemelor ecologice ale Pământului cu

special interés pentru diversitatea biologicp și a proceselor naturale care suțin

viața.

6. Evitarea daunelor ca cel mai bun mijloc de protecție naturală, iar când

cunoștințele sunt limitate aplicarea principiului de precauție;

7. Adoptarea modelelor de producție, consum, și reproducere cares ă asigure

capacitățile regenerative ale Pământului, drepturile omunlui și bunastarea

comunității.

8. Avansarea în studiul durabilității ecologice și promovarea schimbului deschis

și aplu de aplicare a cunoștințelor dobândite

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU


POSDRU 2007 - 2013


spatiu despatire








III: Justiție socială și economică

9. Eradicarea sărăciei ca un imperativ etic, social și ambiental;

10. Să se asigure că tóate instituțiile economice la tóate nivelurile promovează

dezvoltarea umanp într-o formă echitabilă și durabilă;

11. Afirmarea egalității și echității de gen ca precondiție pentru DD și

asigurarea accesului universal la educație, sănptate și oportunități economice;

12. Apărarea drepturilor tuturor, fără discriminare, prin a avea un mediu natural

și social care să sprijine demnitatea umană, sănătatea corporală și bunăstarea

spirituală oferind specială atenție drepturilor popoarelor indigene și minoritare;

IV: Democrație și pace

13. sprijinirea instituțiilor democratice la tóate nivelurile și oferirea de

responsabilitate și transparență în fața legii, ăn procesul de exercitare a puterii,

participarea incluzivă în luarea deciziilor și accesul la justiție;

14. Integrarea în procesul educației formale și a învățării de-a lungul întregii

vieți a cunoștințelor, valorilor și competențelor pentru obținerea unui forme

durabile de viață.

15. Tratarea tuturor ființelor vii cu respect și considerație.

Sursă: www.youthexchange.net .Studiu de caz

http://www.youthexchange.net/

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU


POSDRU 2007 - 2013


spatiu despatire








O SECRETARĂ CAPABILĂ5

Maria, o tânără din America Latină, s-a mutat recent în Statele Unite

împreună cu soţul ei. Având o pregătire şcolară mai redusă, Maria s-a angajat ca

secretară. După câteva luni, şeful ei a remarcat că era conştiincioasă şi inteligentă, a

discutat cu ea despre posibilitatea urmării unor cursuri de contabilitate, care i-ar oferi

Mariei accesul la posturi cu un grad mai mare de responsabilitate şi mai bine plasate

în ierahia organizaţiei.

Maria e de acord cu aceste propuneri, iar şeful îi lasă o broşură despre

cursurile pe care le-ar putea urma. Cu toate acestea, ea nu face nimic, în ciuda

întrebărilor ocazionale ale şefului. Trei luni mai târziu, şeful se satură de aşteptat şi o

chestionează pe Maria privind motivele pentru care nu s-a decis încă pentru vreun

curs. După multă foială şi priviri în jos, Maria îi spune că ei îi place slujba actuală.

Şeful nu înţelege de ce cineva nu ar profita imediat de o astfel de oportunitate, iar în

opinia lui Maria e o speranţă pierdută. Simte că a făcut tot ce putea şi nu se mai

interesează de Maria.

ÎNTREBĂRI

Povestirea de mai sus a fost relatată din punctul de vedere al şefului. Prin ce

etape ale şocului cultural credeţi că trece Maria în timpul acestui episod? Dar şeful

ei? Recunoaşte el aceste etape şi trăieşte chiar şi el şocul cultural?

DISCUŢIE

În opinia şefului ei, cuvintele Mariei par a-i contrazice acţiunile. A fost de

acord să urmeze cursurile, dar nu a făcut nimic în legătură cu asta. Acest lucru l-ar fi

5 Preluat din Gert Jan Hofstede, Paul B. Pedersen, Geert Hofstede, 2002, Exploring culture. Exercises, stories and syntetic cultures, Intercultural Press.

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU


POSDRU 2007 - 2013


spatiu despatire








putut determina pe şef să suspecteze că existau aspecte pe care nu le cunoştea în

legătură cu situaţia respectivă şi ar fi putut folosi un pic de tact. Atunci când a

întrebat-o de ce nu şi-a ales un curs, Maria a devenit atât de agitată, încât şeful a

observat. Acela era un semn sigur că ceva o deranja. Cu toate acestea, el a ratat

ocazia de a-i pune mai multe întrebări şi de a face ca această secretară capabilă să

fie şi mai valoroasă pentru organizaţia sa. Probabil chiar mai rău, şeful nu şi-a dat

seama că greşise, iar dacă avea prejudecăţi în privinţa emigranţilor, cu siguranţă că

această întâmplare nu i le-a spulberat.

Dacă şeful ar fi făcut un efort, ar fi putut observa că Maria nu-şi dorea de fapt

un post mai înalt, pentru că o astfel de promovare ar fi fost foarte neobişnuită în ţara

din care provenea, iar acest lucru o tulbura. Şeful ar fi putut observa de asemenea

că Maria nu l-a putut refuza direct, dar că absenţa unor demersuri era modul ei de a

spune „nu” fără a-l insulta. El ar fi putut găsi o modalitate de a o valoriza mai mult pe

Maria fără a o speria sau cel puţin o modalitate prin care să o facă să se simtă mai

competentă în slujba actuală.

În această povestire, Maria nu a observat puntea către noua cultură, aşa cum

a făcut Rui cu colega sa de la doctorat. Povestea o lasă pe Maria în etapa de

dezorientare a şocului cultural. Nu știe ce a greşit. E foarte frustrată că şeful e furios

pe ea, deşi ea lucrează din greu şi cu atâta sârguinţă, şi nu poate discuta deschis cu

el despre asta. Este posibil să înceapă să nutrească sentimente ostile faţă de şeful

ei şi faţă de noua sa ţară.

În această istorisire vedem cum lipsa conştientizării interculturale îl poate

afecta un numai pe un emigrant, dar și pe cei care lucrează cu emigranţi sau, la un

nivel mai general, pe cei care acţionează ca manageri în medii multiculturale.

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU


POSDRU 2007 - 2013


spatiu despatire








TEMA 7. STRATEGII DIDACTICE ALE EDUCAȚIEI AMBIENTALE

Obiectiv

-Să construiasca o propunere metodologica derivata din EDD

CEI CINCI STÂLPI AI EDUCAȚIEI PENTRU DEZVOLTARE DURABILĂ

Educația pentru dezvoltare durabilă sprijină cinci tipuri fundamentale de a

învăţa in scopul de a oferi educaţie de calitate şi să încurajăm dezvoltarea umană

durabilă – a învăţa să ştii, a învăţa să fii, a învăţa să trăieşti împreună, a învăţa să

faci, a învăţa să te autotransformi şi să transformi societatea

A ÎNVĂŢA SĂ ŞTII

Cunoştinţe, valori şi abilităţi pentru respectarea şi căutarea cunoaşterii şi

înţelepciunii:

A învăţa să înveţi

Dobândirea plăcerii pentru învăţare de-a lungul vieţii

Dezvoltarea gândirii critice

Dobândirea instrumentelor pentru înţelegerea lumii

Înţelegerea conceptelor şi problematicilor dezvoltării durabile

Educaţia pentru Dezvoltare Durabilă:

Recunoaşte natura în permanentă schimbare a conceptului de dezvoltare

durabilă.

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU


POSDRU 2007 - 2013


spatiu despatire








Reflectă nevoile în continuă creştere ale societăţilor.

Recunoaşte că împlinirea nevoilor locale are adesea efecte şi consecinţe

internaţionale.

Abordează conţinutul, contextul, problematicile globale şi priorităţile locale.

A ÎNVĂŢA SĂ FII

Cunoştinţe, valori şi abilităţi pentru bunăstarea personală şi familială:

A se vedea pe sine ca actor principal în definirea unor rezultate pozitive

pentru viitor

Încurajarea descoperirii şi experimentării

Dobândirea valorilor împărtăşite universal

Dezvoltarea propriei personalităţi, identităţi de sine, cunoaşterii de sine şi

împlinirii personale

A fi capabil să acţionezi cu o mai mare autonomie, judecată şi

responsabilitate personală


Se bazează pe principiile şi valorile subiacente dezvoltării durabile.

Are de-a face cu bunăstarea tutror celor trei domenii ale dezvoltării durabile

– mediu, societate şi economie.

Contribuie la dezvoltarea completă a unei persoane: minte şi corp,

inteligenţă, sensibilitate, apreciere estetică şi spiritualitate.

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU


POSDRU 2007 - 2013


spatiu despatire








A ÎNVĂŢA SĂ TRĂIEŞTI ÎMPREUNĂ

Cunoştinţe, valori şi abilităţi pentru pace şi cooperare internaţională,

interculturală şi comunitară:

A participa şi colabora cu ceilalţi în societăţi tot mai pluraliste şi

multiculturale

Dezvoltarea înţelegerii faţă de alţi oameni şi istoria, tradiţiile, credinţele,

valorile şi culturile lor

A tolera, respecta, primi cu deschidere, îmbrăţişa şi chiar celebra diferenţa

şi diversitatea oamenilor

A răspunde constructiv la diversitatea culturală şi la diferenţele economice

din lumea întreagă

A fi capabil să faci faţă unor situaţii de tensiune, excludere, conflict, violenţă

şi terorism


Este interdisciplinară. Nicio disciplină nu poate pretinde educația pentru

dezvoltare durabilă doar pentru sine, însă toate disciplinele pot contribui la educația

pentru dezvoltare durabilă.

Construieşte capacitatea civilă pentru luarea de decizii în comunitate,

toleranţă socială, management ecologic, forţă de muncă adaptabilă şi calitatea vieţii.

A ÎNVĂŢA SĂ FACI

Cunoştinţe, valori şi abilităţi pentru implicarea activă în ocuparea

productivă a forţei de muncă şi relaxare:

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU


POSDRU 2007 - 2013


spatiu despatire








A fi şi un actor şi un gânditor

A înţelege şi a acţiona asupra problematicilor de dezvoltare durabilă

globale şi locale

A dobândi formare profesională şi tehnică

A aplica în viaţa de zi cu zi cunoştinţele învăţate

A fi capabil să acţionezi creativ şi responsabil în propriul mediu


Este relevantă local şi adecvată din punct de vedere cultural.

Trebuie să devină o realitate concretă pentru toate deciziile şi acţiunile

noastre zilnice.

Înseamnă construirea unei lumi durabile şi sigure pentru fiecare dintre noi.

A ÎNVĂŢA SĂ TE AUTOTRANSFORMI ŞI SĂ TRANSFORMI SOCIETATEA

Cunoştinţe, valori şi abilităţi pentru modificarea atitudinilor şi stilurilor

de viaţă:

colaborarea pentru o societate fără discriminare (de gen sau de orice alt

fel)

dezvoltarea capacităţii şi voinţei de integrare a stilurilor de viaţă durabile

pentru noi înşine şi pentru ceilalţi

promovarea comportamentelor şi practicilor care minimizează amprenta

ecologică asupra lumii din jurul nostru

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU


POSDRU 2007 - 2013


spatiu despatire








a avea respect faţă de Pământ şi viaţă în toată diversitatea ei

a acţiona pentru dobândirea solidarităţii sociale

promovarea democraţiei într-o societate în care predomină pacea


integrează valorile inerente dezvoltării durabile în toate aspectele învăţării

încurajează schimbările comportamentale pentru a crea o societate mai

viabilă şi dreaptă pentru fiecare

îi învaţă pe oameni să reflecteze în mod critic asupra propriilor comunităţi

le dă oamenilor şansa de a-şi asuma responsabilitatea pentru crearea unui

viitor durabil de care să se bucure.

EXERCIŢII TRANSVERSALE

Realizaţi designul unui program educaţional ( un curs opţional de exemplu)

pentru elevii din ciclul primar care să trateze problematica DD.

Care ar fi abordarea metodologică a unui astfel de curs? (Multidisciplinară,

interdiciplinară, disciplinara, alta…)

Evaluaţi fincare unitate curriculară din programa didactică actuală pentru a

vedea care este relevanţa acesteia pentru viaţa de zi cu zi şi obiectivele de

durabilitate ale comunităţii în care se afla şcoala / gradiniţa.

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU


POSDRU 2007 - 2013


spatiu despatire








Realizaţi o propunere de proiect de DD pe care să îl implementaţi în şcoala

dumneavoastră şi analizaţi împreună cu colegii care sunt oportunităţile şi

obstacolele pe care un astfel de proiect le-ar întâmpina în colectivul din care

faceţi parte.

Dezbateți următorul articol apărut de curând în presa:

http://www.evz.ro/detalii/stiri/romania-isi-bate-joc-de-ariile-protejate-

879061.html

MATERIALE AUDIO-VIZUALE

Comentați următoarele documentare :

THE STORY OF STUFF

Prima parte:

http://www.&outube.com/watch?v=LgZ&78uwvxk&feature=related

A doua parte:

http://www.&outube.com/watch?v=dHIO0in4vtg&feature=related

A treia parte:

http://www.&outube.com/watch?v=TgAU6ZdK4hU&feature=related

http://www.youtube.com/watch?v=LgZY78uwvxk&feature=related

http://www.youtube.com/watch?v=dHIO0in4vtg&feature=related

http://www.youtube.com/watch?v=TgAU6ZdK4hU&feature=related

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU


POSDRU 2007 - 2013


spatiu despatire








PLE MARCHÉ DE LA FAIM

http://video.google.com/videopla&?docid=-7738550412129841717#docid=-

5914217661345184722

RESURSE INTERNET

Earth Charter. http://www.earthcharter.org

Paris21. 2000. A Better World for llhttp://www.paris21org/betterworld/home.htm

Smart Growth for Tennessee Towns and Counties: A Process Guide.

http://eerc.ra.utk.edu/smart.htm

UNESCO. Teaching and Learning for a Sustainable Future.

http://www.unesco.org/education/tlsf

Departamento de Energía de los Estados Unidos. Energ& Information

Administration. http://www.eia.doe.gov/emeu/international/contents.html

ÎNTREBEBĂRI STRATEGICE

Indivizi, familii și grupuri din comunități sunt cele mai potrivite structuri de a

gestiona problemele globale în manifestările lor locale, de la nivelul comunității. La

acest nivel, profesorii, școlile și elevii pot învăța pentru a construi un viitor durabil.

Primul pas în învățarea acestor abilități este să formulăm întrebările potrivite,

întrebările care pot conduce la un plan de acțiune către schimbare. Întrebările

strategice sunt o tehnică foarte valoroasă pentru obținerea acestui rezultat.

Întrebările strategice sunt o formă de abordare a schimbării dezvoltată de

Fran Peavey, un lucrător social pentru schimbare din America de Nord. Schimbarea

determină uneori emoții inconfortabile precum negarea, frica și rezistența. Ea



http://www.earthcharter.org/

http://eerc.ra.utk.edu/smart.htm

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU


POSDRU 2007 - 2013


spatiu despatire








stimulează totuși și apariția unor idei inovatoare. Întrebările strategice ajută la

integrarea noilor idei și strategii în dezvoltarea comunităților astfel încât oamenii să

experimenteze emoții pozitive în legătură cu schimbarea.

Intrebarile strategice pot fi impartite in sase categorii. Acestea avansează

de la întrebări introductive la întrebări mai dinamice și reflexive. Aceste 6 familii de

întrebări sunt:

Întrebări observaționale

Întrebări legate de schimbare

Întrebări emoționale

Întrebări de sprijin

Întrebările legate de viziune

Întrebările de acțiune personală

Sursă. Adaptat după Peavey, F. (1994) By Life's Grace: Musings on the Essence of

Social Change, New Society Publishers, Philadelphia, pp. 86-111.

Întrebările strategice îi ajută pe oameni să descopere propriile lor soluții la

problemele cu care se confruntă. Întrebările strategice au fost folosite, de exmplu, în

India pentru a identifica strategii de îmbunătățire a calității apei din Gange. Localnicii,

în parteneriat cu guvernul, au descoperit noi modalități pe care chiar ei le pot pune în

practică pentru a curăța fluviul .

Atunci când se folosește tehnica întrebărilor strategice, oamenii lucrează în perechi,

unul îndeplinind rolul de vorbitor, iar celălalt de ascultător.

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU


POSDRU 2007 - 2013


spatiu despatire








Mai jos găsiți un set al celor șase tipuri de întrebări strategice și o serie de

‘întrebări prompte” pentru fiecare dintre ele.

Pentru a începe, alegeți una dintre temele locale pe care le-ați identificat în

tema pentru acasă sau în cadrul exercițiului de ora trecută. Puteți să alegeți tema

care vă preocupă cel mai mult. E important să formulați tema folosind termenii unei

probleme locale, tangibile, reale care vă preocupă pe voi și pe ceilalți membri ai

comunității. De exemplu:

O formulare prea generală: “Mă preocupă viitorul tinerilor”.

O formulare mai adecvată pentru că este specifică este: „Mă preocupă viitorul

tinerilor din orașul meu care par să nu-și găsească un loc de muncă după ce termină

școala”

O formularea prea generală este:”'Mă îngrijorează faptul că prea mulți copaci

sunt tăiați în întreaga lume”

O formulare mai adecvată pentru că este specifică este: „Mă preocupă

planurile consiliului local de a tăia copacii de pe strada principala pentru a lărgi

bulevardul cu încă două benzi””Întrebări de observare

De exemplu:

Ce știi despre tema asta?

Cum ai aflat despre ea?

Ce alți oameni sunt îngrijorați de această temă?

În ce fel această problemă afectează orașul tău/ comunitatea ta?

ÎNTREBĂRI EMOȚIONALE

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU


POSDRU 2007 - 2013


spatiu despatire








De exemplu:

Ce simți în legătură cu această temă?

Această temă ți-a afectat starea emoțională? Dar pe a altora? Cum

crezi că i-a afectat?

Ce simți în corpul tău atunci când vorbești despre tema asta?

ÎNTREBĂRI LEGATE DE VIZIUNE

De exemplu:

Ce înseamnă această temă în viața ta?

Cum ar putea fi situația schimbată astfel încât lucrurile si fie așa cum îți

dorești tu?

ÎNTREBĂRI LEGATE DE SCHIMBARE

De exemplu:

De ce anume ar fi nevoie pentru ca situația prezentă să se schimbe

așa cum ți-ai dori?

Ce exact trebuie schimbat?

Cum s-ar putea produce aceste schimbări? Denumiți cât mai multe

lucruri posibile.

ÎNTREBĂRI DE SPRIJIN

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU


POSDRU 2007 - 2013


spatiu despatire








De exemplu:

De ce anume ar fi nevoie pentru ca tu să participi la această

schimbare?

Ce ai vrea să faci și ar putea fi util în obținerea acestor schimbări?

Ce sprijin ar trebui să obții pentru a produce schimbarea dorită?

ÎNTREBĂRI DE ACȚIUNE PERSONALĂ

De exemplu:

Cu cine ar trebui să vorbești?

Cum poți strânge mai mulți oameni la o întâlnire la care să discutați

această chestiune?

Sursa: Adaptat după Peavey, F. (1994) By Life's Grace: Musings on the Essence of

Social Change, New Society Publishers, Philadelphia, pp. 86-111.

Cea mai bună modalitate de a evalua eficiența întrebărilor strategice, este să

le folosiți. Există 3 modalități în care puteți face acest lucru:

a) scrieți răspunsurile la aceste întrebări;

b) scrieți întrebările și faceți împreună cu un coleg un exercițiu de întrebări

strategice;

c) puteți să scrieți răspunsurile voastre la aceste întrebări și apoi să faceți

împreună cu un coleg un exercițiu de întrebări strategice.

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU


POSDRU 2007 - 2013


spatiu despatire








Analizați-vă experiența de a folosi întrebările strategice răspunzând la

următoarele întrebări.

Ce credeți despre procesul întrebărilor strategice? De exemplu : A

fost dificil? Ați simțit că a fost o modalitate autentică de comunicare?

De ce?

Acest proces vă ajută să vă simțiți mai încrezător în legătură cu

viitorul?

Vă simțiți ceva mai bine pregătit să vă angajați într-o activitate

locală de schimbare pentru dezvoltare durabilă după ce ați

experimentat procesul întrebărilor strategice ?

Cum ar putea acest proces al întrebărilor strategice să fie

încorporat în practica dumneavoastră de predare și/ sau în folosul

comunitatii dvs?

EXPLORAREA LEGĂTURILOR6

Exercițiul de mai jos vă oferă posibilitatea să explorați legăturile dintre numeroase

probleme sociale, economice și de mediu cu care se confruntă oamenii astăzi. Unele

dintre aceste realități globale sunt prezentate în diagrama de mai jos. Vă rugăm să

6 Preluat și adaptat din manualul on-line postat pe site-ul UNESCO, Teaching and learning for

sustainable development.

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU


POSDRU 2007 - 2013


spatiu despatire








imprimați o copie a diagramei deoarece veți avea nevoie de creion și hârtie pentru

această activitate. Înmânați-le elevilor fișele de lucru.

Diagrama prezintă nouă teme globale majore. Vă rugăm să desenați o linie între

oricare două teme pe care le considerați ca fiind legate.

Populație

Încălzire globală

Poluare industrială

Sărăcie

Diminuarea biodiversității Boală și

malnutriție

Cheltuieli cu înarmarea

Statut social și economic scăzut al femeilor

Consum inegal

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU


POSDRU 2007 - 2013


spatiu despatire








Descrieți care este motivul pentru care credeți că aceste două teme sunt legate.

Puteți să dați un exemplu cum se întâmplă acest lucru? Acum, pornind de la a doua

temă pe care ați identificat-o, desenați o linie către o altă temă cu care credeți că

aceasta e relaționată. Și de această dată vă rugăm să descrieți cum sunt aceste

doua teme legate. Continuați să faceți astfel de legături, până ce ați epuizat toate

legăturile posibile dintre teme.

Analizați legăturile pe care le-ați făcut răspunzând la următoarele întrebări:

Câte legături ați stabilit?

Credeți că unele legături sunt mai importante decât altele? Care sunt

acelea? De ce?

În ce fel aceste legături afectează modul în care problemele acestea

trebuie gestionate?

Care este ideea principala pe care o desprindeți din acest exercițiu?

O SCRISOARE DIN VIITOR7

Ce s-ar întâmpla dacă generațiile din viitor ar putea să ne vorbească? Ce ne-ar

spune? Ce ne-ar putea cere să facem pentru ei dacă noi i-am putea auzi?

Ar fi îngrijorați de reportajele pline de știri deprimante pe care le citim în ziare și le

vedem la televizor în fiecare zi? Conflicte, războaie, neînțelegeri în creștere între

diferite grupuri etnice, culturale și religioase, sărăcie, foamete. Multimilionari

înfloritori și evenimente mondene de lux în timp ce milioane de oameni trăiesc cu

mai puțin de un dolar pe zi. Încălcarea drepturilor femeii, ale refugiaților și copiilor,

7 Preluat și adaptat din manualul on-line postat pe site-ul UNESCO, Teaching and learning for

sustainable development.

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU


POSDRU 2007 - 2013


spatiu despatire








toate într-o perioadă despre care se presupune că este mai democrată. Creșterea

numărului de inundații și uragane datorită încălzirii globale. Distrugerea pădurilor

tropicale. Specii care dispar pentru totdeauna. Orașele se sufocă și se aglomerează,

oceanele sunt pline de petrol și deșeuri. Sau ar vedea că ne străduim să

îmbunătățim calitatea mediului, să reducem sărăcia globală, să avem grijă de cei

neprivilegiați și să creăm condițiile pentru pace și nu pentru război? Ce ne-ar spune

ei nouă astăzi? Ne-ar mulțumi pentru că încercăm să ne trăim viețile astfel încât să

le asigurăm descendenților noștri - generațiile viitoare – un mediu curat și sigur

precum și acces la resursele de care au nevoie pentru a crește calitatea vieții?

O scrisoare din viitor a ajuns la noi

Înainte de a o citi, gândiți-vă la ceea ce credeți voi că ar spune.

Ce ar crede generațiile viitoare în legătură cu modul în care astăzi, omenirea are

grijă de moștenirea pe care o lasă? Care credeți că ar fi principalul mesaj al acestei

scrisori?

Folosiți jurnalul de învățare ca să descrieți ce simt față de noi generațiile

viitoare și ce mesaj ne-ar transmite.

Acum citiți scrisoarea din viitor.

O scrisoare din viitor

Vă mulțumim pentru că ne citiți mesajul de peste generații, de la noi, cei ce

locuim pe această minunată planetă la multe decenii după voi. De obicei nu suntem

ascultați de cei din generațiile voastre, deci vă mulțumim pentru disponibilitatea de a

asculta și punctul nostru de vedere. Deși trăim într-un secol foarte diferit de cel în car

trăiți voi, și noi muncim, ne jucăm vorbim, mâncăm, râdem, sperăm, plângem,

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU


POSDRU 2007 - 2013


spatiu despatire








cântăm, învățăm, ne gândim și ne întrebăm. Voi trăiți într-un moment de cotitură

pentru dezvoltarea umanității. Voi faceți câteva dintre cele mai importante alegeri din

istoria umanității. Epoca voastră este marcată de potențialități atât pozitive cât și

negative, atât de noi și importante încât abia le puteți înțelege. Prin politicile voastre

publice și prin viețile de zi cu zi, oamenii din zilele voastre au foarte multă putere

asupra destinului omenirii. Desigur, alegerile voastre sunt foarte importante pentru

noi, pentru că beneficiem sau suferim în mod direct de pe urma lor. Ne bucură să

vedem că vă pasă atât de mult de binele generațiilor viitoare. Acest lucru ni-l dorim

cel mai mult de la voi: să vă pese de noi, de bunăstarea noastră, să țineți cont de

nevoile noastre așa cum faceți și cu nevoile voastre. Vă admirăm și vă mulțumim

pentru că vă gândiți și la nevoile noastre. Noi prețuim trecutul și pe predecesorii

noștii. Vă iubim și vă respectăm. Sperăm ca voi și copii voștrii, care acum sunt în

școlile de la voi vor continua să se gândească la noi și să ne respecte. E adevărat

că uneori suntem frustrați și furioși pentru că vă asumați riscuri enorme care ne-ar

putea afecta viitorul și că uneori vă comportați cu noi într-o manieră nechibzuită,

egoistă și lipsită de iubire. La un nivel profund însă, simțim o legătură puternică cu

voi, pentru că cu toții suntem participanți la procesiunea nesfârșită de generații care

se întinde peste secole. Cu toții împărtășim o iubire pentru casa noastră – minunata

planetă denumită Pământ, care are o viață și o geografie atât de bogată și

diversificată. Speranța și încrederea noastră sunt ca societatea de la începutul

mileniului III să facă tot ce este posibil pentru a-i ajuta pe oameni să simtă o legătură

puternică cu întreaga umanitate, cu planeta și formele ei diferite de viață, precum și

cu generațiile viitoare. De aceea suntem fericiți că Națiunile Unite au declarat că

2005 – 2014 este deceniul educației pentru dezvoltare durabilă și atât de mulți

profesori țin ore de DD. Sursa: Această scrisoare este o secțiune scurtă și adaptată

din cartea on-line Un mesaj de la Generațiile viitoare unde găsiți o copie a întregii

scrisorii.

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU


POSDRU 2007 - 2013


spatiu despatire








Enumerați trei mesaje foarte importante pentru voi pe care le-ați desprins din

Scrisoarea din Viitor.

Vă așteptați ca scrisoarea să fie atât de optimistă? De ce?

SĂ NE IMAGINĂM VIITORUL PE CARE NI-L DORIM8

TEHNICA

• Discutaţi cu elevii/studenţii diferenţa dintre prezicerea şi previzionarea

viitorului. Prezicerea sugerează un demers speculativ (ghicitul în cafea), în timp ce

previzionarea implică verificarea tendinţelor şi conturarea viitorului în funcţie de

aceste tendinţe.

• Cereţi-le elevilor/studenţilor să deseneze o linie pe care să marcheze diferite

evenimente din trecut. Bifurcaţi linia în două direcţii: una a viitorului preferat şi una a

viitorului probabil, ambele cu o extindere în timp de 10 ani. Linia viitorului preferat ar

trebui să conțină detalii cu privire la societatea sau lumea pe care şi-o doreşte

elevul/studentul. Pe linia viitorului probabil solicitaţi elevilor/studenţilor să precizeze

detalii importante ale societăţii viitoare aşa cum se aşteaptă ei să fie.

• Întrebaţi-i pe elevi/studenţi ce ar trebui făcut pentru a reduce distanţa dintre

cele două linii prin mutarea liniei reprezentând viitorul probabil către cea a viitorului

dorit. Care sunt obstacolele şi cum pot fi acestea depăşite?

8 Preluat din manualul “Lumea mea crește” redactat de Asociația Pro Democrația.

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU


POSDRU 2007 - 2013


spatiu despatire








• Solicitaţi-le elevilor/studenţilor (împărţiţi pe grupuri de lucru) să identifice opt

obiective specifice ce pot contribui la îmbunătăţirea lumii pentru a ajunge la viitorul

dorit. Scopurile noastre sunt:

Reducem / diminuăm Eliminăm / eradicăm /

ştergem

Sporim / mărim

• Facilitaţi discuția grupurilor, compararea şi adaptarea rezultatelor, în scopul

consolidării unei singure liste de obiecte.

• Revedeţi şi discutaţi listele de obiective ale elevilor/studenţilor.

ALTE EXERCITII

Concurs de idei: Găsiți o acțiune cât mai simplă prin care să contribuiți la

protecția mediului.

Alcătuiți o hartă cu tomberoanele de reciclare din oraș.

Alcătuiți și puneți în aplicare un plan prin care clasa /

școala voastră poate fi angajată într-un plan de dezvoltare durabilă.

(exemple de acțiuni: să se stingă lumina de la toaletă dacă nu e nimeni acolo,

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU


POSDRU 2007 - 2013


spatiu despatire








în clasă să fie aprinsă doar când este nevoie, închizi monitorul și computerul

când nu lucrezi la el etc.)

TEMA 8. SECVENȚELE METODOLOGICE ÎN PROGRAMAREA UNUI

DEMERS DE EDD

Obiective:

-Să analizeze principiile didactice ce stau la baza construcției unui program

educațional de EDD

-Să descrie care sunt caracteristicile componentelor unui program educațional de

EDD

METODOLOGIA EDUCAȚIEI AMBIENTALE

O dată ce am abordat atât diagnosticul cât și obiectivele programului, cu alte cuvinte

am răspuns la întrebări precum: În față cărei probleme ne aflăm? Ce dorim să

obținem?, trecem la formularea altei întrebări nu mai puțin importante:cu ce

metodologie vom lucra?

EDD în ciuda faptului că are încă o viață destul de scurtă, cel puțin sub această

denumire, deține un corp teoretic solid și o metodologie care îl sprijină. Cum am

văzut deja, numeroase instituții, au dezvoltat experiențe, inițiative și linii de cercetare

în domeniu, care au permis crearea unui corp teoretic important. Asta nu înseamna

ca EDD este un domeniu static, ci dimpotrivă, vastul și complexul conținut, în care se

intersectează diferite abordări conceptuale și metodologice este supus în

permanență îmbunătățirilor și completărilor.

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU


POSDRU 2007 - 2013


spatiu despatire








Fără îndoialp, punerea în practică a unui program de EDD presupune o manieră de

acțiune care se deosebește prin anumite elemente pe care le vom detalia în

continuare:

Importanța mediului apropiat

Gândirea participanților

Cunoaștem ceea ce ne înconjoară din cărți?

Mediul înconjurător este o chestiune care ne privește pe toti.

Educația în valori. Valoarea educației.

Aceste principii metodologicenu sunt exclusive pentru EDD, ci sunt comune și altor

demersuri în care educația propune formarea persoanelor și abordarea relațiilor cu

mediul social și natural, urmărind un model mai corect și mai responsabil.

Importanța mediului apropiat

Dacă nu putem pune la îndoială că EDD are ca obiective prioritare dobândirea de

atitudini și comportamente pro/ambientale din partea destinatarilor săi, nu mai puțin

important este faptul cp resursele metodologice care se pun în joc trebuie să

răspundă acestui deziderat.

Maxima: Gîndește global, acționează local! De multe ori citată, nu este atât de

adevărată. În felul acesta orice program de EDD trebuie să aibă ca punct de plecare

mediul înconjurător imediat, înțeles nu doar din punct de vedere fizic sau biologic, ci

mai ales din punct de vedere ecologic, social și cultural. Înțelegerea acestui principiu

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU


POSDRU 2007 - 2013


spatiu despatire








fundamental și încorporarea lui în obiceiurile de zi cu zi sunt primii pasi spre un viitor

de succes în demersul nostru educativ.

În acest fel nu trebuie abordate intervenții educaționale care pleacă de la scenarii

globale, oricât de preocupante ar fi acestea. O simplă analiză a realității locale

trebuie să fie punctul de plecare al activității pe care o propunem. De pildă ar fi puțin

eficient să abordăm problema rezidurilor dacă centrul de interes nu este orașul în

care ne aflăm, sau ar fi nepotrivit să abordăm tema ploii acide dacă efectele nu sunt

usor de constatat la scală locală. O formă de apropia chestiuni ambientale

destinatarilor nostri este să o facem incepând de la propriile lor întrebări, problemele

cu care se confruntă sau despre care aud vorbindu-se și care au efecte imediate

asupra lor. Este ceea ce numim: cunoașterea semnificativă.

Ceea ce gândesc participanții

Strâns legat de cunoasterea semnificativă, trebuie să vorbim de constructivism ca

strategie metodologică pentru EDD. Mediul înconjurător în sens larg, cum deja știm,

este o realitate complexă în care concepte precum: sisteme, subsisteme, interelații,

rețele și diversitate sunt fundamentale pentru a putea înțelege materia de care

vorbim și pentru a putea acționa în consecință. Iar această diversitate și

complexitate este percepută într-o formă foarte diferită de fiecare dintre noi și la

diferite niveluri de profunzime. A ști ce crede- simte- stie fiecare dintre participanți

asupra unei teme, ne ajută să contribuim la înțelegerea eu, să facem ca propunerile

pe care le oferim să fie mai ușor interiorizate și să ne completăm formarea lor.

Cunoaștem ceea ce ne înconjoară din cărți?

Dacă obiectivele pe care le stabilim sunt strâns legate de domeniul afectiv nu doar

cognitiv și de mediul apropiat, este evident că cea mai bună apropiere posibilă de

obiectul de studiu va fi cel care ne va permite un contact direct cu acest mediu.

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU


POSDRU 2007 - 2013


spatiu despatire








Aceasta ne duce la nevoia de a folosi o metodologie activă, care să se bazeze pe

auto/descoperire și pe experiment, care să îi facă pe participanți să se apropie de

mediul lor într/o manieră multisenzorială. Aceasta va face posibilă adoptarea unei

cunoașteri nu doar raționale ci și afectivă a mediului indispensabil pentru generarea

de atitudini proambientale. Empatia cu mediul este primul pas pentru a ne implica în

ceea ni se întâmplă.

Mediul înconjurător este o chestiune care ne privește pe toti

Alt principiu metodologic al educatiei ambientale este intim legat de obiectivele

generale pe care dorim să le atingem. Munca noastră la educatori este orientată

către formarea persoanelor și a comunităților pentru colaborarea în rezvolvarea

conflictelor ambientale între om și mediul înconjurător. Pentru a face progrese în

această direcție este important să adoptăm o atitudine participativă pe care să o

transmitem destinatarilor programelor de formare. Ca atare este important ca

metodologia să fie mereu orientată nu atât pe conținutul pe care dorim să-l

transmitem ci pe acțiune.

Educația în valori. Valoarea educației

Alte aspecte cruciale ale EDD se referă la faptul că nu se abordează doara specte

conceptuale sau procedurale. EDD este, o educatie in valori și atitudini, și acestea

se transformă într-un leitmotiv care impregnează toate activitățile pe care le punem

în practică. Din punct de vedere metodologic este necesar să se analizeze cum ar

putea să influențeze lucrul cu valorile asupra practicii educative pe care o dezvoltăm.

Trebuie să adoptăm un model metodologic special? Trebuie să explicităm valorile la

care facem referire de-a lungul sesiunilor formative?

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU


POSDRU 2007 - 2013


spatiu despatire








În realitate, atitudinile și valorile pro-ambientale, la fel ca toate celelate, se

dobândesc dupa un proces îndelungat de interiorizare a informației pe care o

obținem prin intermediul simțurilor (nu doar cea strict cognitivă). Acest proces poate

să se dezvolte în diferite forme în diverse persoane, depinzând de multe variabile,

între care menționăm: mediul familiar, experiențele anterioare, receptivitatea,

personalitatea, etc. Acesta face ca nicio activitate sau program pe care îl propunem,

oricât ar de bine pregătit, nu va asigura achiziționarea imediată a anumitor atitudini

sau valori. Fără îndoială este necesară recurgerea la anumite intervenții educative

pentru a pregăti terenul pentru o viitoare modificare a atitudinilor ambientale ale

educatorilor. În general, toate demersurile metodologice insistă asupra necesității

schimării valorice, în mod concret se referă la următoarele idei:

Educatorul este un model pentru elevi. Comportamentul și obiceiurile pe care le

manifestă acesta influențează asupra comportamentului celorlați, la fel ca și

afirmațiile sale sau comentariile pe care le face.

Participarea activă a destinatarului în procesul de predare-învățare este un

mijloc important pentru a lucra cu valrile sau cu atitudinile în activitatea de la

clasă. Este nevoie să se programeze momente pentru ca la nivel individual și

colectiv, elevii să poată să reflecteze, să dezbată, să decidă asupra diferitelor

teme și asupra acțiunii lor viitoare.

Programarea activităților trebuie să permită elevului să clarifice propriile sale

postura atât individuale cît și colective cu privire la chestiunile ambientale

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU


POSDRU 2007 - 2013


spatiu despatire








abordate.

O altă formă de lucru cu atitudinile se referă la propierea congnitivă, dar și

afectivă a persoanelor și entităților cares ă dezvolte inițiative pro-ambientale de

o manieră altruistp și solitară cu mediul. Un tip de activități interesante în acest

sens pot fi cele care facilitează întâlnirea periodică cu membrii ai ONG-urilor

sau participarea în proiecte de ameliorare și sensibilizare ambientală.

Alți factori care trebuie luați în considerare se referă la faptul că dacă se

demonstrează o atitudine activă este mai usor de interiorizat ansamblul

valorilor.

Programarea de activități trebuie să facă posibilă exprimarea ideilor proprii ale

participanților cu privire la tema tratată.

Realizarea de activități de EDD trebuie să facă posibilă realizarea de către

participanți a activităților de intervenție cooperativă în mediu, firește adaptat

posibilităților fiecăruia.

În concluzie putem considera că un punct important este apropierea afectivă cu

mediul local, un doar din punct de vedere natural ci și social și cultural. Este

foarte posibil ca acestă cunoaștere și apreciere a diversității să reprezinte cheia

unui demers educațional de succes.

SECVENȚE METODOLOGICE ÎN PROGRAMAREA UNUI DEMERS DE

EDD

Activitățile prevăzute într-un program de EDD nu pot fi alese la întâmplare. Una

dintre prioritățile unui bun program trebuie să fie o adecvată organizare a acțiunilor

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU


POSDRU 2007 - 2013


spatiu despatire








cu intenția de a aborda diferitele obiective în maniera cea mai potrivită pentru

fiecare grup si tematică.

Diferiții autori au dezvoltat o serie de propuneri metodologice pentru a aplicarea lor

în programele de EDD. Toate pleacă de la o schemă comună și pot atinge diferite

niveluri de detaliu, în acord cu programa și cu preferințele echipei profesorale care

este implicată în realizarea lor.

Sureda & Colom Jiménez Armesto

&

Laliena

Hungerford &

Peyton

Rico Vercher

Descoperire Motivație Motivație

Cunoaștere Culegere de

informații

analizarea

informațiilor

Elemente de

ecologie

devoltare

conceptuală

Terminologia

Planul de lucru

Documentarea

Observatia

Experimentarea

Expresie Interpretare

concluzii

Cercetare

Evaluare

Sistematizare

produse

evaluare

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU


POSDRU 2007 - 2013


spatiu despatire








Transformare Participare Competențe

acționale

Produse

evaluare

Critică Comunicare

Analizând aceste propuneri se poate observa că în termeni generali, toate abordările

folosesc un poces logic în momentul în care își propun să promoveze valorile

dezvoltării durabile destinatarilor lor. Diferențele între unele și altele se pot considera

ca o matrice, adaptată domeniului concret căruia i se adresează.

Plecând de la propunerile anterioare, un posibil model integrator ar arata în felul

următor:

Motivare/ Sensibilizare

Cercetare/ Cunoaștere

Reflecție/Critică

Acțiune/Comunicare

În definitiv, un program de EDD trebuie să înceapă printr-o activitate de motivare și

sensibilizre a destinatarilor săi, captivandu-le atenția cu tema ce se va aborda pentru

a obține acord asupra temelor ce vor urma. Pentru aceasta, se porneste de la

întrebările cursanților, cu activități de ”Spart gheața” care să câștige interesul și

atenția acestora și să-i motiveze spre acțiune.

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU


POSDRU 2007 - 2013


spatiu despatire








Succesul unui program de EDD se bazează în mare parte pe motivația

participanților. După ce se demonstrează interes pentru o problemă trebuie să se

construiască activități care să permită cunoașterea acesteia pornind de la cercetarea

autonomă a acesteia. Citirea, luarea de notițe, cercetare, cunoașterea cauzelor,

originii și a consecinșelor acestei probleme. Analiza integrală a tuturor punctelor de

vedere posibile este determinantă.

După acestă etapă, critica și reflecția, valorizarea a ceea ce s-a cercetat, provocarea

de întrebări asupra a ceea ce s-a descoperit recent, în așa fel încât să se promoveze

achiziționarea de valori sau cel puțin o atitudine critică asupra realității sunt alte

etape la fel de importante.

În cele din urmă, un program de EDD nu are obiect daca nu ca un rezultat al său nu

s-a produs o transformare a mediului, plecând de la acțiune și de la comunicare.

Acesta cu scopul ca elevii să acționeze pentru a ameliora atât contextul local cât și

cel global și pentru a disemina rezultatele în fața restului comunității.

Sugerîm în continuare câteva activități sau grupuri de activități care se pot realiza

relaționându-se cu pasii metodologici descriși:

Faze Exemple de activități

Motivație/ sensibilizare Folosirea unui eveniment, a

unei conversații, a unui

conflict...care poate apărea

într-un grup.

lectura unei povestri, a unei

știri.

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU


POSDRU 2007 - 2013


spatiu despatire








observarea multisenzorială a

mediului

o iesire, o vizită ...

o problemă detectată în mediul

apropiat (stradă,cartier, sat,

etc.)

Cercetare/ cunoaștere elaborarea de chestionare

realizarea de interviuri

consultarea bibliografiei

culegerea de materiale

relationate

realizarea de consultari simple

cu specialisti

reconstruirea proceselor prin

intermediul desenelor,

imaginilor, organizând fraze....

clasificarea informației

Reflecția/ critica Expunerea și comentariul

datelor

dezbateri in jurul realității

observate

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU


POSDRU 2007 - 2013


spatiu despatire








jocuri de simulare și de rol

formularea ipotezelor

texte colctive care să rezume

informație culeasă

texte individuale sau pe echipe

manifestând opinii personale si

posibile alternative

Acțiune/ comunicare Comunicarea concluziilor se

poate face prin desen, joc de

rol, etc

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU


POSDRU 2007 - 2013


spatiu despatire








STUDIU DE CAZ

STUDENT ÎNTR-O ȚARĂ STRĂINĂ9

Rui este un student dintr-o ţară din Sudul Europei care a studiat pentru

doctorat în Europa de Nord timp de şase luni. Aceasta este povestea lui.

A DOUA ZI DE DUPĂ PETRECERE

Încă îmi amintesc cum mă aflam în avion, gata să-mi încep noua viaţă. Eram

entuziasmat la gândul de a veni în această ţară şi de a-mi face prieteni noi. Odată

ajuns însă la universitate, primele săptămâni au fost în cea mai mare parte umplute

de aspecte practice. A trebuit să-mi găsesc o cameră, să cumpăr cărţi, ş.a.m.d. Mă

aşteptasem să primesc mai mult ajutor pentru problemele astea. Coordonatorul meu

de doctorat era mereu absent, plecat în călătorii în străinătate sau în diverse şedinţe.

Apoi, treptat, în următoarele săptămâni am început să am senzaţia că oamenii erau

reci. Mi se părea că în timpul zilei nu aveau timp pentru nimic altceva în afara

muncii. Contactul cu persoanele din clădirea în care locuiam era distant şi superficial

şi nu ştiam ce să fac să schimb asta. Cel mai plăcut eveniment al săptămânii era

telefonul dat acasă sâmbăta seara.

Apoi unul dintre studenţii de la doctorat s-a însurat şi m-a invitat la petrecerea

de nuntă. A fost grozav. Am avut ocazia să cunosc oamenii de la birou şi multe alte

persoane şi ne-am distrat foarte bine. M-au învăţat cum se dansează la ei, iar eu i-

am învăţat cum se dansează la noi. La final m-am îndreptat spre casă gândindu-mă

9 Preluat din Gert Jan Hofstede, Paul B. Pedersen, Geert Hofstede, 2002, Exploring culture. Exercises, stories and syntetic cultures, Intercultural Press.

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU


POSDRU 2007 - 2013


spatiu despatire








„Acum ştiu cum să-mi fac prieteni în ţara asta.” Dar a doua zi se purtau ca şi cum

nimic nu s-ar fi întâmplat! M-au salutat ca de obicei, trecând unii pe lângă alţii pe

coridor, dar apoi şi-au văzut de treabă! M-am simţit rece şi singur. Cu ce greşisem?

Îmi arătau că la urma urmei nu eram decât un străin?

Nefericirea trebuie să se fi citit pe figura mea, pentru că, după câteva zile, una

dintre studentele de la doctorat cu care dansasem a venit şi m-a întrebat dacă era

ceva în neregulă. I-am povestit, iar ea mi-a explicat că acest comportament era

firesc şi că oamenii făceau o deosebire clară între timpul de lucru şi timpul lor

personal. Conversaţia m-a făcut să mă simt un pic mai bine. De atunci, am mai

discutat uneori despre aceste lucruri, iar eu şi cu ea, împreună cu alţi câţiva, am

devenit prieteni buni. Acum îmi e bine. Se pune mult accent pe efiență aici, iar

lucrarea mea a progresat mult. Am remarcat că oamenii îşi fac timp să discute

despre conţinutul muncii mele dacă le cer asta. Simt totuşi, în continuare, că oamenii

de aici nu se bucură suficient de viaţă şi mi-e dor de căldura de acasă.

ÎNTREBĂRI

Rui a trecut prin cel puţin primele patru din cele cinci etape ale şocului

cultural: luna de miere, dezorientarea, iritabilitate şi ostilitate, şi adaptare şi integrare.

Puteţi recunoaşte aceste etape în text?

DISCUŢIE

La început, când abia a sosit, Rui era clar în etapa lunii de miere. Era dornic

de aventură, dar nu anticipa posibilele probleme. Cu siguranţă nu s-a gândit la

posibilitatea că oamenii de aici ar fi diferiţi de cei de-acasă.

Curând, Rui a început să simtă că ceva era în neregulă. Nu primea nici

orientarea la care se aşteptase, nici nivelul de contact personal de care avea nevoie

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU


POSDRU 2007 - 2013


spatiu despatire








cu coordonatorul său. Treptat, a început să se simtă dezorientat şi inadaptat:

”Oamenii erau reci”, „Nu ştiam ce să fac să schimb asta.” Sentimentele acestea s-au

intensificat şi mai mult după petrecerea de nuntă, când aşteptările sale pline de

speranţă de a-şi face noi prieteni nu s-au adeverit. Acesta este stadiul iritabilităţii şi

al ostilităţii.

Studenta la doctorat care i-a observat suferinţa şi a discutat cu el despre

acest lucru l-a ajutat să iasă din izolare. E posibil ca unii dintre cititori să se fi

interesat întâmplător despre starea unui emigrant şi să se fi confruntat dintr-o dată

cu o izbucnire emoţională de amploare. Acesta e un semn că persoana respectivă

să află într-o etapă de confuzie şi are nevoie de ajutor. În cazul de mai sus, Rui avea

acum pe cineva cu care putea interacţiona şi care-l putea ajuta să-şi integreze

experienţa. Putea să-şi ventileze frustrările referitoare la noua ţară, fără să se teamă

că prietena lui s-ar fi supărat. Rui se află acum în etapa de adaptare şi integrare.

Când vorbeşte despre situaţia actuală, Rui începe să întrezărească anumite

avantaje în legătură cu noua sa ţară şi să înţealeagă care e comportamentul

adecvat: „Organizarea muncii este eficientă”, „...când le cer asta.” Îi este totuşi dor

de casă. A ajuns acum în etapa integrării.

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU


POSDRU 2007 - 2013


spatiu despatire








ALTE EXERCIȚII

Faceți o listă cu acțiunile pe care le întreprindeți în mod obișnuit într-o zi

(de când vă treziți, până seara). Identificați care este impactul fiecăreia dintre

ele asupra mediul. Cum puteți să le modificați pe cele care nu conduc spre o

dezvoltare durabilă? Alegeți o acțiune pe care să o realizați diferit în fiecare zi.

Faceți un plan pentru un proiect de dezvoltare durabilă: stabiliți-vă clar ce

vă determină să-l realizați și ce vreți să obțineți, planificați, împărțiți-vă

sarcinile, implementați proiectul, analizați rezultatele (ex: plantarea a 20 de

copaci în curtea școlii; colecta de haine pentru un orfelinat din apropiere etc)

Căutați informații despre trei epurări etnice care au avut loc pe alte

continente decât Europa.

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU


POSDRU 2007 - 2013


spatiu despatire








Căutați informații despre numărul….

o Copiilor care mor de malnutriție într-un an

o Familiilor care trăiesc fără niciun fel de venit

o Suprafețele de pământ defrișate într-o lună

DEZBATERE

Ce se poate face pentru a avansa către o societate bazată pe DD?

Ce tip de măsuri ar trebui să se

adopte pentru a se pune capăt

problemelor actuale ale planetei şi

pentru a obţine DD?

Realizaţi o primă enumerare care să

permită discutarea lor posterioară în

plen.

Una dintre măsurile la care, în mod

logic se face referie pentru obţinerea

unei DD. constă în introducerea noilor

tehnologii într-o manieră mai

adecvată.

Care ar fi caracteristicile unor astfel de

tehnologii?

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU


POSDRU 2007 - 2013


spatiu despatire








Care ar fi principiile pedagogice are ar

putea ajuta la DD?

Realizați un inventar al acestora și

discutați în grup

Ce ar putea face fiecare persoană la

nivel individual pentru “salvarea

Planetei”?

Ce efect pot avea comportamentele

individuale, micile schimbări în stilul

nostru de viaţă şi în ce constă aportul

educaţiei la acest proces de

schimbare?

REALIZARE DE HARTĂ CONCEPTUALĂ

DD ŞI DREPTURILE OMULUI

Enumeraţi care ar trebui să fie în opinia dumneavoastră, drepturile umane

fundamentele şi contribuţia lor la DD?

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU


POSDRU 2007 - 2013


spatiu despatire








Elaboraţi o “hartă conceptuală” care să cuprindă o viziune globală a

aspectelor prezentate în acest curs şi care să demonstreze strânsa legătură

între problemele tratate şi măsurile propuse pentru a se atinge DD.

Harta conceptuală se poate realiza folosind programul informatic

CmapTools (http://cmap.ihmc.us/) care se poate obţine de la următoarea

pagină web : http://cmap.ihmc.us/download/

Exemplu de hartă conceptuală:

-

TEMA 9

http://cmap.ihmc.us/

http://cmap.ihmc.us/download/

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU


POSDRU 2007 - 2013


spatiu despatire








ȘANSE EGALE – CONCEPT, FINALITATE ȘI DIRECȚII DE DEZVOLTARE

OBIECTIVE GENERALE:

Dezvoltarea capacității de intelegere a conceptului șanselor egale

Identificarea direcțiilor de dezvoltare a educației și a consilierii din perspectiva șanselor egale

Obiective specifice. La finele acestei teme, cursanții vor fi capabili să:

definească conceptul ”egalitate de șanse”

identifice direcții generale de evoluție a aplicarii principiului șanselor egale

analizeze documente de politici educaționale din perspectiva principiului șanselor egale

identifice tipurile de discriminări la nivel social și educațional.

9.1. Egalitate de șanse- definire

Principiul egalităţii de șanse și gen reprezintă unul dintre drepturile naturale ale omului și face obiectul jurisprudenței statelor, impunând acestora o afinitate pentru egalitate în toate sferele de aplicabilitate a legislației lor. Egalitatea este un scop în sine, un drept fundamental recunoscut şi promovat de Uniunea Europeană și asumat de România, o etapă importantă pentru dezvoltarea forței de muncă și o condiţie esenţială pentru creşterea gradului de coeziune socială atât la nivel european, dar mai ales, la nivelul ţării noastre.( pg. 3 Analiză pe baza cercetării naționale privind egalitatea de șsanse și gen România, 2011 “Împreună pentru informarea, conștientizarea și promovarea egalității de șanse și gen) Egalitatea de șanse reprezintă un concept relativ recent menționat în lucrările de specialitate. Acesta reflectă o realitate educațională pe care fiecare participant la procesul de învățământ și la dezvoltarea individului trebuie să se raporteze. Se regasesc în lucrările reprezentative diferite definiri ale conceptului. ”Nivelul de egalizare a şanselor preşcolarilor, elevilor, studenţilor, absolvenţilor etc. poate atinge două stadii diferite care reflectă conţinutul acţiunilor de democratizare angajate în cadrul sistemului de învăţământ:

a) egalizarea şanselor de acces la instruire, tipică procesului social de democratizare cantitativă a învăţământului, care asigură doar condiţiile juridice, formale, pentru "intrarea în sistem", în principiu, în orice treaptă şcolară/postşcolară şi universitară/postuniversitară;

b) egalizarea şanselor de reuşită în activitatea de instruire, tipică procesului social de

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU


POSDRU 2007 - 2013


spatiu despatire








democratizare calitativă a învăţământului, care vizează asigurarea condiţiilor pedagogice necesare pentru optimizarea raportului dintre "intrarea în sistem" - calitatea activităţii didactice/educative - "ieşirea din sitem". valorificabil în termeni de evaluare formativă/continuă în orice treaptă şcolară/postşcolară şi universitară/postuniversitară.”(Cristea, S.,1998 ,pg.146)

Exercițiu:

La nivel național se remarcă o preocupare constant privind egalitatea de șanse și

legiferarea acestui principiu care să piună bazele reorientării educației și a societății

actuale. In acest sens, lansăm provocarea de a realize un exercitiu de analiză si

reflecție de grup asupra celor mai importante documente legislative din România.

Identificați cel puțin două astfel de documente, analizați conținutul lor detaliat și

conturați un document asemănător care să revendice rolul consilierului școlar în

respectarea egalității de șanse.

Strategia Naţională în domeniul protecţiei şi promovării drepturilor copilului 2008-2013

Strategia Naţională în domeniul protecţiei şi promovării drepturilor copilului, denumită în continuare Strategie, se desfăşoară pe perioada 2008-2013, datorită necesităţii cuprinderii întregii problematici a drepturilor copilului în toate sectoarele care vizează copilul în societatea românească, fapt care nu s-a mai realizat până înprezent la o asemenea dimensiune. Obiectivul general al Strategiei Mobilizarea resurselor necesare, responsabilizarea factorilor relevanţi şi asigurarea unui parteneriat eficient în vederea protecţiei şi respectării drepturilor copilului, precum şi a îmbunătăţirii condiţiei copilului şi valorizării sale în societatea românească. În definirea şi implementarea prezentei Strategii, Guvernul României reafirmă cu tărie interesul special şi prioritatea acordată copiilor prin continuarea reformei pe un palier superior, trecând de la accentul pe protecţia copilului aflat în dificultate la protecţia drepturilor tuturor copiilor. Printre actele juridice internaţionale care au stat la baza elaborării legislaţiei româneşti în domeniu, inclusiv a Strategiei prezente, se numără, printre altele, următoarele:

Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi a protocoalelor adiţionale la această convenţie, ratificată prin Legea nr. 30/1994;

Carta socială europeană revizuită, adoptată la Strasbourg la 3 mai 1996, ratificată prin Legea nr. 74/1999;

Convenţia cu privire la drepturile copilului, ratificată prin Legea nr. 18/1990, republicată;

Protocolul facultativ la Convenţia cu privire la drepturile copilului, referitor la vânzarea de copii, prostituţia copiilor şi pornografia infantilă, semnat la NewYork la 6 septembrie 2000, ratificată prin Legea nr. 470/2001;

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU


POSDRU 2007 - 2013


spatiu despatire








Convenţia Consiliului Europei privind lupta împotriva traficului de fiinţe umane, adoptată la 3 mai 2005, deschisă spre semnare şi semnată de România la Varşovia, la 16 mai 2005, ratificată prin Legea nr. 300/2006;

Convenţia europeană asupra cetăţeniei, adoptată la Strasbourg la 6 noiembrie 1997, ratificată prin Legea nr. 396/2002;

Convenţia de la Haga din 25 octombrie 1980 asupra aspectelor civile ale răpirii internaţionale de copii, ratificată prin Legea nr. 100/1992.

Convenţia europeană asupra recunoaşterii şi executării hotărârilor în materie de încredinţare a copiilor şi de restabilire a încredinţării copiilor, adoptată la Luxembourg la 20 mai 1980, ratificată prin Legea nr. 216/2003;

Convenţia Organizaţiei Internaţionale a Muncii nr. 182/1999 privind interzicerea celor mai grave forme ale muncii copiilor şi acţiunea imediată în vederea eliminării lor, adoptată la cea de-a 87-a sesiune a Conferinţei Generale a Organizaţiei Internaţionale a Muncii la Geneva la 17 iunie 1999, ratificată prin Legea nr. 203/2000;

Memorandumul de înţelegere dintre Guvernul României şi Organizaţia Internaţională a Muncii privind eliminarea muncii copilului, semnat la Geneva la 18 iunie 2002, aprobat prin Hotărârea nr. 1156/2002;

Convenţia Organizaţiei Internaţionale a Muncii nr. 105/1957 privind abolirea muncii forţate, ratificată prin Legea nr. 140/1998;

Convenţii ale Organizaţiei Internaţionale a Muncii, ratificate prin Decretul nr. 83/1975;

Convenţia Naţiunilor Unite împotriva criminalităţii transnaţionale organizate, a Protocolului privind prevenirea, reprimarea şi pedepsirea traficului de persoane, în special al femeilor şi copiilor, adiţional la Convenţia Naţiunilor Unite împotriva criminalităţii transnaţionale organizate, precum şi a Protocolului împotriva traficului ilegal de migranţi pe calea terestră, a aerului şi pe mare, adoptate la New York la 15 noiembrie 2000, ratificată prin Legea nr. 565/2002;

Recomandarea nr. 19/2006 a Consiliului de Miniştri a Consiliului Europei către statele membre, referitoare la politicile care vizează susţinerea parentalităţii pozitive;

Recomandarea nr. 5/2005 a Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei privind drepturile copiilor instituţionalizaţi;

Recomandarea nr. 1286/1996 a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei privind o strategie europeană pentru copii;

Rezoluţia nr.97/1996 Consiliului Europei şi a reprezentanţilor guvernelor ţărilor membre în cadrul Consiliului privind Egalizarea Şanselor pentru Persoanele cu Handicap;

Regulile standard ale ONU privind egalizarea şanselor pentru persoanele cu handicap adoptată cu ocazia celei de a 48-a sesiuni din 20 decembrie 1993.

La baza Strategiei stau următoarele principii(pg. 14-15): 1. Promovarea şi respectarea interesului superior al copilului. Acesta este principiul primordial şi de aceea, el trebuie să stea la baza tuturor acţiunilor care îl privesc pe copil, înţeles ca persoană cu drepturi şi responsabilităţi, căruia i se acordă prioritatea cuvenită în toate aspectele vieţii sale de către părinţi, reprezentanţi legali, precum şi alte persoane fizice

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU


POSDRU 2007 - 2013


spatiu despatire








sau juridice cu care interacţionează. Strategia promovează activităţi care converg prioritar către respectarea tuturor drepturilor copilului, român sau străin, pe teritoriul României.

2. Universalitatea, nediscriminarea şi egalitatea de şanse. Prezenta strategie asigură respectarea şi promovarea drepturilor tuturor copiilor prevăzute în Convenţia cu privire la drepturile copilului, ratificată prin Legea nr. 18/1990, republicată, fără nici o discriminare indiferent de rasă, culoare, sex, limbă, religia, de opiniile politice sau alte opinii, naţionalitate, apartenenţa etnică sau originea socială, de situaţia materială, de gradul şi tipul unei deficienţe, statutul la naştere sau de statutul dobândit, de orientarea sexuală, de dificultăţile de formare şi dezvoltare sau de alt gen ale copilului, ale părinţilor sau reprezentanţilor legali. Respectarea acestui principiu asigură tuturor copiilor oportunităţi şi drepturi egale. 3. Primordialitatea responsabilităţii părinţilor. Prin afirmarea/recunoaşterea acesteia se doreşte schimbarea accentului de pe responsabilitatea statului paternalist pe aceea a familiei, cu precădere a părinţilor, titulari de drepturi şi obligaţii faţă de copiii lor. 4. Abordarea sistemică, subsidiaritatea şi solidaritatea. Statul intervine atunci când resursele familiale şi comunitare nu au satisfăcut sau au satisfăcut insuficient nevoile copilului. În România, sistemul de protecţie a copilului funcţionează descentralizat la nivelul judeţelor, respectiv al sectoarelor municipiului Bucureşti. Prezenta strategie continuă întărirea capacităţii instituţionale atât a Direcţiilor Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului, aflate în subordinea consiliilor judeţene, respectiv a consiliilor locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti, cât şi a Serviciilor Publice de Asistenţă Socială de la nivelul municipiilor şi oraşelor şi a persoanelor cu atribuţii de asistenţă socială de la nivelul comunelor. Strategia asigură cadrul instituţional şi prefigurează instrumentele necesare întăririi coeziunii sociale şi mobilizării comunităţilor locale pentru crearea şi susţinerea serviciilor comunitare. 5. Intervenţia intersectorială şi interdisciplinară. Abordarea problematicii drepturilor copilului se realizează prin colaborarea şi coordonarea intervenţiilor tuturor factorilor responsabili, în contextul integrării acestei probleme în politicile sociale, familiale, educaţionale, de sănătate şi altele. 6. Promovarea parteneriatului. În toate tipurile de activităţi prezenta strategie promovează realizarea de parteneriate de o mare diversitate între instituţii, între instituţii şi profesionişti, între profesionişti, între profesionişti şi beneficiari etc. Acest fapt presupune participarea, cu drepturi şi obligaţii clar definite, în scopul permanent de a apăra drepturile copilului, ale tuturor actorilor care acţionează direct sau indirect în acest domeniu. 7. Asigurarea transparenţei, participării şi consultării. Strategia prezentă este rezultatul unui larg proces de consultare, în mod transparent şi consecvent, cu toţi actorii sociali relevanţi, inclusiv cu membrii societăţii civile. Implementarea sa se va realiza, de asemenea, în mod transparent, printr-o politică activă de informare şi participare a societăţii civile alături de instituţiile guvernamentale, în vederea realiz ării obiectivelor. Totodată, principiul transparenţei va fi prezent şi în procesul de utilizare a fondurilor.

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU


POSDRU 2007 - 2013


spatiu despatire








8. Asigurarea stabilităţii, continuităţii şi complementarităţii. Copilul are nevoie de un mediu familial stabil iar serviciile oferite pentru el şi familia sa trebuie gândit astfel încât să se asigure continuitate şi complementaritate, respectiv serviciile trebuie să fie disponibile în orice moment al vieţii lui şi în sprijinul autonomiei la vârsta adultă, precum şi să acopere diversitatea nevoilor sale specifice. Acelaşi lucru trebuie să fie valabil şi pentru copilul separat de părinţi, iar profesioniştii să aibă în vedere găsirea de soluţii cu caracter de permanenţă. 9.2. Egalitate de șanse la nivel european și național

Studiile recente de specialitate alocă tot mai mare importanţă schimbării în educaţie produsă sub impactul achiziţiilor şi tradiţiei pedagogice, a problematicii lumii contemporane şi viitorului, căci "viitorul comandă prezentul" -o expresie ce aparține sociologului G. Văideanu.

Promovarea noilor dimensiuni ale educaţiei se face încă din perioada preşcolarităţii. Se impune ca educatoarea să cunoască toate aceste provocări ale lumii contemporane şi să-şi proiecteze şi evalueze propriile demersuri pedagogice astfel încât să găsească strategia optimă de răspuns.

Educaţia s-a extins nu doar ca perioadă a şcolarităţii; ea cuprinde acum întreaga existenţă şi se bazează pe relaţia dintre şcoală şi sfera muncii, ca motivaţie pentru studiu.

Problematica ştiinţelor educaţiei în contextul larg al evoluţiei actuale vizează câteva puncte strategice:

a) democratizarea reală a învăţământului, ceea ce presupune:

- flexibilitatea structurilor;

- diversificarea conţinuturilor;

- contextualizarea modurilor de invăţare şi adecvarea la obiectivele propuse;

- îmbunătăţirea calităţii vieţii şcolare;

- creşterea nivelului material şi cultural al colectivităţii;

b) sporirea eficienţei învăţării de tip şcolar şi valorificarea maximală a timpului afectat acesteia;

c) transformarea educaţiei permanente în realitate socio-pedagogica;

d) promovarea viziunii prospective în procesul educatiei;

e) relaţia optimă între schimbare şi continuitate.

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU


POSDRU 2007 - 2013


spatiu despatire








Înţelegem ca cea mai importantă sarcină a educaţiei este de a ne "învăţa cum să învăţăm". Deci, educaţia nu reprezintă doar o serie de procese de modelare a potenţialului uman.

Dar cunoaşterea şi relaţiile sociale au atins un înalt grad de diversificare şi complexitate astfel incât "sistemul educational a devenit o victimă naturală a trei suferinţe: surplusul de cunoaştere, anacronismele şi nepotrivirile: (King, A., Schneider, B., 1993, pp. 164).

Amploarea fără precedent a schimbărilor au reclamat cu stringenţă soluţii viabile solicitate sistemelor de învăţământ.

“Noile educaţii” sau noile tipuri de conţinuturi “sunt răspunsuri ale educaţiei la sfidările lansate de problematica lumii contemporane (…), sunt soluţii specifice care s-au conturat în cadrul UNESCO pătrunzând în curriculum-ul din multe ţări: educaţia ecologică, educaţia pentru pace etc.” (Văideanu, G.,1998, pp.8).

Diferitelor schimbări li s-a răspuns cu educaţii specifice. Lista acestora este deschisă, iar conţinuturile în plină îmbogăţire şi restructurare. Studiile întreprinse de ONG-uri şi UNESCO au avansat mult în conturarea şi implementarea noilor educaţii sau conţinuturi. Se înregistrează însă un decalaj între recomandările rezultate din studii şi practica educaţională. Mulţi factori de decizie nu consideră încă suficient de stringentă această problematică a lumii contemporane, nesituând-o ca o sursă relevantă în stabilirea conţinuturilor învăţământului.

Exercitiu:

Construiți un alt tip de reprezentare grafică a relației dintre realitatea social sic ea educațională în așa fel încât, în centru, să se situeze consilierul școlar.

9.3. Egalitate de șanse – tipuri de discriminări

PROVOCĂRILE

LUMII

CONTEMPORANE

CONSTRUIREA UNOR

POSIBILE STRATEGII DE

ACŢIUNE ALE

EDUCAȚIEI

RĂSPUNSURI ALE

SISTEMELOR

EDUCATIVE -

DIVERSIFICAREA

CÂMPULUI

EDUCAŢIONAL-

CONSILIERUL ȘCOLAR

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU


POSDRU 2007 - 2013


spatiu despatire








Recunoaşterea şi respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului constituie o premisă esenţială a afirmării şi dezvoltării individului, dar şi o condiţie a menţinerii şi promovării unei cooperări internaţionale.

Ca acţiune educativă cu conţinuturi şi scopuri specifice, bine determinate, această formă a educaţiei, cu vocaţie internaţională, urmăreşte cultivarea respectului faţă de om.

Un factor important al promovării educaţiei în spiritul respectului pentru drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului îl reprezintă implicarea atât a învăţământului de toate gradele, cât şi a educaţiei extraşcolare, a familiei ş.a. La baza formării profesionale trebuie să stea o cultură generală umanistă.

Această dimensiune a educaţiei vizează cunoaşterea şi conştientizarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului stipulate în documentele oficiale naţionale şi internaţionale.

Problema exercitării efective a drepturilor omului a devenit cel puţin tot atât de importantă ca şi cea a consacrării şi recunoaşterii lor.

În acest context al schimbărilor sociale și al schimbărilor la nivel de individ se pune accent tot mai acut pe o ”pedagogie a diferențierii”. Aceasta s ereferă în mod deosebit la:

A nega diferențele, a ascunde divergențele/a permite celuilalt sa fie diferit,când niciunul nu se simte amenințat de alteritatea celuilat

A deveni partener deplin înseamnă: trecere de la reacție la relație, de la improvizație la coerență, de la amatorism la profesionalism

Ai da voie unui copil să știe cine este, în toate situațiile de viață, în prezența oricărui adult, iată miza educației

Studiu de caz Analizati și dezbateți următoarea situație socială din România. Identificați modalități de eliminare a acestor discriminări în educație. Demers științific de investigare a palierului social reprezentat de egalitatea de șanse și gen, realizat la cererea consorțiului de parteneriat al proiectului “Împreună pentru informarea, conștientizarea și promovarea egalității de șanse și gen”, Pentru a fi tratat egal și pentru a beneficia de aceleași drepturi și libertăți cetățenești presupune să învățăm să ne respectăm ca indivizi, să ne evaluăm comportamentul social și să acceptăm evaluările celor din jur. Analizând punctele de vedere exprimate de indivizii chestionați, putem afirma că fenomenul discriminării este prezent în România, iar consecințele acestuia se răsfrâng asupra categoriilor sociale defavorizate. Acest lucru reprezintă o problemă delicată, lucru reliefat și de neîncrederea tot mai pregnantă a românilor că viitorul le poate transforma radical societatea.

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU


POSDRU 2007 - 2013


spatiu despatire








Discriminarea a fost și este încă prezentă atât în mediul urban, cât și în mediul rural. Cel mai bine simt acest lucru femeile care se confruntă încă cu mentalitatea patriarhală a societății, care le plasează pe aceasta în mijlocul gospodăriei și în slujba copiilor. Pe de altă parte, constatăm faptul că nivelul/ condiţiile de trai au făcut din pensionari categoria care se descurcă cel mai greu în societate, fiind în același timp în topul celor mai discriminate ramuri sociale. Persoanele cu handicap nu beneficiază de ajutorul necesar, deși din perspectiva românilor, sunt cea mai discriminată categorie. Astfel în opinia societății această categorie este tolerata și nimic mai mult. În realitate, însă, soarta acestor persoane este foarte grea, un număr foarte mic de persoane cu diverse tipuri de handicap, ușor sau sever, reușesc să-și găsească un loc de muncă adaptat abilităților de care dau dovadă.

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU


POSDRU 2007 - 2013


spatiu despatire








Nu este ușor în România nici să faci parte din anumite minorități naționale. Datele arată că romii sunt cu mult mai discriminați decât maghiarii. Românii ar dori să aibă mai degrabă vecini unguri în detrimentul celor de etnie romă. Situația șomerilor este de asemenea precară. Cauzele financiare îi transformă pe aceștia într-o altă categoriile asupra căreia se răsfrânge discriminarea. Șomerii, indiferent de gen, sunt tot mai vulnerabili în fața fenomenului discriminării, cu atât mai mult dacă trec de prima tinerețe. Dacă au trecut pragul vârstei de 40 de ani, aceștia devin subiect al fenomenului discriminării multiple, fiind discriminați pe motivul absenței unui loc de muncă dar și pe motivul vârstei. Comparativ cu șomerii ce nu se mai află la prima tinerețe, persoanele tinere au mai multe posibilități de reintegrare pe piața muncii și se pot orienta relativ ușor către un alt domeniu profesional. La polul opus, percepuți ca având traiul cel mai bun și lipsit de dificultăți, se situează bărbații, cu atât mai multe beneficii având dacă sunt și tineri. Statisticile demonstrează că discriminarea nu este aproape deloc resimțită de aceștia și că a fi bărbat în România înseamnă a avea avantajul de a fi preferat la angajare, de a nu duce grija gospodăriei și a îngrijirii copiilor și dacă este posibil de a beneficia și de o pensionare mai rapidă.

În sinteză normele recomandate educaţiei de aceste documente internaţionale se referă la:

asigurarea şanselor egale la educaţie şi dezvoltarea deplină a potenţialului individual pentru toţi copiii, indiferent de sex, rasă, religie, limbă, nevoi speciale;

asigurarea asistenţei şi îngrijirii necondiţionate din partea adultului, familiei, comunităţii, serviciilor sociale;

asigurarea respectului faţă de copil, ceea ce implică şi asigurarea dreptului la liberă expresie şi decizie; Dincolo de aceste documente internaţionale, care reprezintă o sursă de definire a drepturilor

fundamentale ale copiilor, ce trebuie respectate şi pe parcursul procesului educaţional, trebuie avută în vedere şi o altă perspectivă de analiză a acestor drepturi, aceea a valorilor fundamentale pe care le propagă, valori ce ţin de:

autodisciplină, autocontrol, responsabilitate;

cultivarea stimei de sine, a respectului de sine;

respectarea egalităţii şanselor, a demnităţii, a sensului valorii, a dreptăţii în educaţie;

respect, politeţe, toleranţă, colaborare, încredere, onestitate;

perseverenţa, trăirea satisfacţiei muncii; Recunoaşterea fiecăreia dintre aceste valori propagate în procesul educaţional implică

exprimarea ei ca un drept al copilului.

Bibliografie :

Crișan, Al.,(coord) (2006) Patru exercitii de politica educationala". București: Ed. Humanitas.

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU


POSDRU 2007 - 2013


spatiu despatire








Ciolan, L. (2000) Paşi către şcoala interculturală. Bucureşti: Corint.

Ciolan, L. (2008) Învățarea integrată. Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar. Iași: Polirom.

Cristea, S. (1998) Dicționar de termeni pedagogici. București.Editura Didactică și Pedagogică.

Dasen, P.; Perregaux, Ch.; Rey, M. (1999) Educaţia interculturală. Experienţe, politici, strategii. Iaşi: Polirom.

* * * Dicţionar de sociologie (coord.: C. Zamfir; L. Vlăsceanu) (1993) Bucureşti: Editura Babel.

Elkin, Fr.; Handel, G. (1997) The child and society. The process of socialization. New York: Random House.

Convenţia ONU cu privire la drepturile copilului, 1990. *** (2000) PETI: Educaţie Timpurie Individualizată/Ghid pentru educatoare. UNICEF-CNETIF, Chişinău.

King, A.; Schneider, B.(1993)

Prima revoluţie globală. O strategie pentru supravieţuirea lumii, Editura Tehnică, Bucureşti,.

Moldovan, Ramona. (2007). “Autocunoaştere şi dezvoltare personală. Ghid pentru consiliere şi orientare”. Cluj-Napoca: Editura Sinapsis.

Joiţa, E. (coord.),(2003) Pedagogie şi elemente de psihopedagogie şcolară, Editura Arves, Craiova. Macavei, E.,(2002) Pedagogie. Teoria educaţiei, Editura Aramis, Bucureşti. Stanciu M.,(1999) Reforma conţinuturilor în învăţământul preuniversitar. Cadru metodologic, Editura Polirom, Iaşi. Văideanu, G. UNESCO – 50 Educaţie, Editura Didactică şi Pedagogică, R.A.,

Bucureşti, 1996;

Văideanu, G. Educaţia nouă şi noile educaţii, în Paideia, nr.1/1998, pp. 7-9;

””” Strategia Naţională în domeniul protecţiei şi promovării drepturilor copilului 2008-2013

TEMA 10

EGALITATEA DE ȘANSE : SOCIALIZARE ȘI PARTICIPARE

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU


POSDRU 2007 - 2013


spatiu despatire








Obiective generale:

Dezvoltarea capacității de intelegere a provocărilor contemporane din perspectiva educației și a consilierii în școlă

Identificarea direcțiilor de dezvoltare a educației și a consilierii din perspectiva schimbărilor sociale și a individulu

Obiective specifice. La finele acestei teme,cursanții vor fi capabili să:

identifice direcții generale de evoluție a școlii și societății în noile contexte educaționale;

raporteze procesul de socializare la actul consilierii și al educației;

analizeze documente de politici educaționale din perspectiva procesului de învățămât și a consilierii;

identifice tipurile de discriminări la nivel social și educațional.

10.1. Noi realități ale vieţii cotidiene. Provocări din perspectiva șanselor egale

Cel mai profitabil punct din care poate pleca o analiză legată de egalitatea de șanse, cu

reflectare specială în spațiul educațional, considerăm că este viața cotidiană, cu provocările

și tendințele sale manifeste în societatea contemporană.

Diversitate, interdependenţă, schimbare, incertitudine, dinamism, globalizare. Cu toţii

recunoaştem aceste realităţi, dar constatăm că, de cele mai multe ori, sunt destul de puţine

măsurile întreprinse pentru a-i sprijini pe oameni, şi mai ales pe tineri, să găsească

modalităţi de răspuns la aceste provocări ale lumii contemporane.

Pe lângă oportunitățile numeroase și uneori surprinzătoare pe care le pot crea, aceste

caracteristici pot provoca, în egală măsură, efecte mai puțin dezirabile etic și social:

discriminare, marginalizare, inechitate, stigmatizare.

Până nu demult, mai ales în ţările din zona Europei Centrale şi de Est (dacă ne referim doar

la spaţiul european), tinerii erau crescuţi sub dominaţia valorilor naţionaliste şi etnocentrice;

anii îndelungaţi în care acest gen de „cultură socială” s-a instaurat şi încetăţenit nu pot fi

depăşiţi fără eforturi semnificative. În fond, experienţa diversităţii, sub orice aspect al ei, a

reprezentat şi încă reprezintă o problemă centrală pentru toată omenirea.

Diversitatea culturală este un concept amplu, extins, ca și realitatea pe care încearcă să o

reprezinte. Nu ne referim aici doar la grupuri etnice care interacționează mai profund sau

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU


POSDRU 2007 - 2013


spatiu despatire








mai superficial, care sunt în relații strânse sau în conflicte, dar aducem în discuție un întreg

evantai de realități socio-culturale care ne îndreptățesc să ne considerăm cetățeni ai unei

lumi cosmopolite:

Circulația tot mai accentuată a oamenilor din localități / zone / țări diferite și stabirea lor definitivă sau temporară în altele, corelată cu procesele migraționale;

Expații – angajați ai companiilor multinaționale care își schimbă relativ frecvent locul de muncă și merg pentru a servi interesele angajatorului în alte țări decât în cele de origine;

Metisajul cultural – fenomenele accentuate de împrumut cultural, de integrare sau chiar fuziune a unor elemente culturale. Un exemplu banal ar fi modul în care au pătruns la noi, de exemplu, Halloween sau Vallentine’s Day…

Integrările geopolitice și articularea unor culturi de intersecție, super-puse culturilor naționale, creații mai mult sau mai puțin coerente și fundamentate, dar care ne reglează o parte din viață… Să ne gândim la Uniunea Europeană și la implicațiile participării la acest spațiu geo-politici, economic și cultural. Se vorbește deja cu lejeritate despre o cultură comună europeană și despre o identitate sau cetățenie europeană.

Toate aceste procese socio-cultirale de transformare pot avea, după cum simplu se poate

estima, atât ”câștigători”, cât și ”pierzători”. De aceea, e foarte importnat să ne preocupe

acceptarea și practicarea socială a unor principii etice care să prevină inechitățile de orice

fel.

Interculturalitatea, aşadar, nu mai este nicidecum un nou tip de discurs pedagogic care ţine

de modă, ci reflectarea unei realităţi efective, care exercită presiuni şi vine cu provocări în

faţa educaţiei. Lumea în care trăim este caracterizată de diversitate şi a învăţa să trăim în

diversitate şi să o valorizăm ca pe o resursă pentru dezvoltare devine un imperativ.

Abordarea interculturală în educaţie pleacă de la ideea că o mai bună înţelegere între

oameni este posibilă. Ea e vrea a fi un antidot al rasismului, xenofobiei şi al altor forme de

excludere. Se înscrie în căutarea unei logici a păcii, care se doreşte fi una dintre verigile

active în sfera educativă. Ea are pretenţia de a participa, în şcoală, la crearea colectivă a

unui spaţiu cultural care acceptă, inserează, reelaborează semnificaţiile culturale ale

membrilor diferitelor comunităţi în contact. Aceasta nu se mulţumeşte să realizeze o

constatare a trăsăturilor asemănătoare şi diferite, ci caută să formuleze anumite semnificaţii

noi, împărtăşite de toţi.

(Ch. Perregaux, în P. Dasen et.al, 1999, p. 125)

Principalele surse ale afirmării diversităţii în România de după 1989 au fost (şi încă sunt):

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU


POSDRU 2007 - 2013


spatiu despatire








Etnia: sentimentul apartenenţei la un grup etnic, cu o cultură specifică şi uneori cu limba şi religie specifice.

Genul: ca reacţie la una dintre cele mai întâlnite şi – în acelaşi timp – cele mai ignorate forme de discriminare. Au apărut mişcări de emancipare şi contestare a modului tradiţional de percepere a relaţiilor dintre bărbat şi femeie, a status-rolurilor asociate celor două sexe.

Religia: rezultatul libertăţii religioase adoptat ca rezultat al trecerii la democraţie, cel puţin în discursul politic şi în textele legislative. Aici e vorba atât de manifestarea diversităţii religioase (posibilitatea diferitelor culte de a exista şi a se manifesta), dar în primul rând de deschiderea faţă de latura spiritual-religioasă a vieţii culturale în general, suprimată şi trecută sub tăcere în regimul comunist.

Orientarea sexuală: adoptată mai întâi, după îndelungi şi aprinse dezbateri la nivel politic şi public, a început, încet dar sigur, să fie acceptată de către publicul larg. Există încă o preferinţă socială pentru ca diversitatea de acest tip să nu fie prea vizibilă şi mulţi o consideră încă o boală sau ca pe un „exotism”... Dar simplul fapt că existenţa ei este cunoscută, discutată şi, în cele din urmă, acceptată constituie paşi înainte....

Subculturile: având la bază elemente criteriale atât de diverite, oferă un întreg spectacol al diversității. Fie că e vorba de muzică, de apartenența la o generație, de stil vestimentar, de pasiuni și hobby-uri, de asocieri profesionale sau de cine știe ce alte criterii, grupurile socio-culturale se articulează și dau viață unor lumi întregi, care te pot primi sau exclude, valoriza sau ignona etc.

Spectacolul diversităţii emergente în diferite arii ale scenei sociale a fost şi este încă, de

multe ori, acompaniat de anxietate şi teamă datorită ameninţării invizibile a identităţii

noastre, considerată normală, datorită acceptării sau – mai mult – încurajării acestor

manifestări considerate până nu demult marginale.

E limpede că nu e simplu să pui în discuţie, sau chiar să zdruncini, modelul uman al

majorităţii dominate, adânc înrădăcinat în istorie, tradiţii şi ideologii dominante. Să ne

gândim numai la celebrul Făt Frumos – model al copilăriei, şi la modul în care el reprezintă,

până la urmă, imaginea idealizată a majoritarului. La modul în care el devine un erou tocmai

pentru faptul că, de-a lungul călătoriilor sale, îi învinge pe cei diferiţi, pe „ceilalţi”...

Eroul legendar e creditat de multe ori cu șanse inițiale mai mici, dar el recuperează

miraculos pe parcurs și reușește....

Aventura aceasta a descoperirii diversităţi este un proces în plină derulare, cu toate

sincopele şi fluctuaţiile sale fireşti. Să ne gândim doar la exemplul romilor şi la situaţia lor în

ţările Central şi Est Europene: este evidentă o trecere de la omisiune şi accentuarea

diferenţelor la includere şi sublinierea rolului diversităţii ca resursă pentru îmbogăţirea

culturală reciprocă.

Chiar dacă la nivel social mai sunt de făcut progrese semnifcative în ceea ce privește

integrarea și participarea egală în societate a unor grupuri socio-culturale precum romii,

trebuie să menționăm progresele semnificative înregistrate în România în ultimii ani.

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU


POSDRU 2007 - 2013


spatiu despatire








Corelarea dintre voința politică (asumată sau impusă de opțiunile de politică externă) și

creșterea spectaculoasă a mișcării concomitente de emancipare și de afirmare culturală a

romilor din România au condus la o prezență activă, constantă și consistentă a romilor la

treburile publice locale și naționale, la abordarea coerentă și instituționalizată a problemelor

etniei și, nu în ultimul rând, la investiții de o mare anvergură în proiecte destinate romilor sau

comunităților de romi.

Agenția guvernamentală specializată pentru problemele romilor (Agentia Națională pentru

Romi) la nivel executiv, Alianța Civică a Romilor din România (ACRR) la nivelul asociației de

ONG-uri, dar și existența în unele universități a departamentelor de limba romani, sunt

exemple concludente ale abordării instituționalizate și a prezenței vizibile în spațiul public a

problematicii roma.

Mai sunt multe de întreprins, însă, în opinia noastră, România se află între țările care au

reușit progrese notabile în comparație cu celelalte țări din regiune în ceea ce privește

abordarea problemelor romilor.

EXERCIŢIU:

Încercaţi să comparaţi cea ce ştiaţi despre romi înainte de 1989 şi ceea ce ştiţi acum. De unde provin posibilele informaţii suplimentare?

Identificaţi câteva elemente care fac parte din cultura şi tradiţiile romilor din comunitatea dvs. şi pe care le înţelegeţi şi le apreciaţi. Care sunt motivele pentru care vă plac aceste elemente? Cât de asemănătoare / cât de diferite sunt ele cu unele elemente le culturii şi tradiţiilor dvs.?

Interculturalitatea este un proces care se petrece la intersecţia culturilor, a oamenilor care

fac să trăiască aceste culturi. Acest proces se bazează pe relaţii deschise de interacţiune,

schimb şi recunoaştere mutuală, respectând valorile, tradiţiile şi modurile de viaţă ale

fiecăruia.

Principiul care stă la baza acestui proces este că nu există fiinţe superioare şi fiinţe

inferioare, oameni care sunt buni sau răi în sine, sau, cu atât mai mult, culturi mai bune şi

culturi fără valoare. Cultura este un ansamblu de sensuri şi semnificaţii, de valori subiective

care conferă coeziune unui grup şi permite membrilor acestuia să împărtăşească o anumită

viziune comună despre lume şi viaţă.

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU


POSDRU 2007 - 2013


spatiu despatire








Dincolo de cultura proprie, pe care o configurăm ca urmare a apartenenţei noastre, voite sau

date, la anumite grupuri, nu sunt anti-culturi, subversive şi expansive, care o pot suprima pe

a noastră. Sunt pur şi simplu culturi diferite, configurate pe alte coordonate de timp, spaţiu,

istorie, structuri organizatorice, oameni etc. Tratamentul egal devine, în acest context, un

principiu de bază al funcționării sociale normale.

10 .2. Socializarea şi procesele identitare

Socializarea

Succesul social şi profesional al fiecărui individ este condiţionat, într-o bună măsură, de

capacitatea sa de a „funcţiona” în cultura în care s-a născut sau în cea în care trăieşte.

Fiecare dintre noi luăm viață într-o cultură, dar nu de fiecare dată ea rămâne dominantă şi

determinantă pe tot parcursul vieţii: schimbările de domiciliu, imigraţia, companiile

multinaţionale etc. sunt variabile care sunt tot mai frecvent prezente în viaţa omului

contemporan şi care îi influenţează semnificativ evoluţia.

Învăţarea normelor şi regulilor de bază, explicite sau implicite ale grupului / societăţii în care

trăim reprezintă, aşadar, vectorul integrării socio-culturale.

Odată cu evoluţia sa spre umanizare, copilul se maturizează bio-psihic şi se socializează

cultural.

Fiecare cultură transferă membrilor săi sistemul valoric de bază. Copiii învaţă cum să

înţeleagă şi să utilizeze semnele şi simbolurile ale căror înţelesuri se pot schimba

arbitrar de la o cultură la alta. Fără acest proces, copilul nu va fi capabil să existe

într-o cultură dată. Pentru a da un exemplu banal, imaginează-ţi ce s-ar întâmpla

dacă copiii nu ar înţelege semnificaţia luminii roşii a semaforului…” (Pachet

educaţional, …, p.27)

Procesul acesta complex prin care copilul învaţă să funcţioneze în societatea şi cultura de

apartenenţă sau în orice altă cultură, prin transferul care se realizează de la generaţiile

adulte către cele tinere în primul caz, respectiv de la „cei integraţi” către cei care sunt „în

curs de integrare”, se numeşte socializare.

Procesele de socializare se produc șa intersecția dintre dezvoltarea / viața personală, cea

socială și cea profesională ale individului.

Să vedem în continuare câteva definiţii ale socializării, pentru a înţelege mai bine acest

proces. Socializarea, potrivit diverşilor autori, presupune:

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU


POSDRU 2007 - 2013


spatiu despatire








Dobândirea de valori şi practici care aparţin unei culturi prin participarea la cultura

respectivă. (G. Hofstede, 1996, p. 296)

Transmiterea şi însuşirea unor modele cultural-normative prin intermediul cărora indivizii

dobândesc conduite socialmente dezirabile şi îşi însuşesc procedurile sau regulile necesare

pentru a putea dezvolta acţiuni dezirabile, „normale”, predictibile pentru aşteptările

colectivităţii. (S. Rădulescu, 1994, p.236-237).

Poate fi definită ca fiind procesul prin care învăţăm căile (modurile) potrivit cărora putem

funcţiona în interiorul unei societăţi sau grup social dat. (Fr. Elkin, G. Handel, 1987, p.4)

Proces psiho-social de transmitere – asimilare a atitudinilor, valorilor, concepţiilor sau

modelelor de comportare specifice unui grup sau unei comunităţi în vederea formării,

adaptării şi integrării sociale a unei persoane.

În acest sens, socializarea este un proces interactiv de comunicare, presupunând dubla

considerare a dezvoltării individuale şi a influenţelor sociale, respectiv modul personal de

receptare şi interpretare a mesajelor sociale şi dinamica variabilă a intensităţii şi a

conţinutului influenţelor sociale. (L.Vlăsceanu, în Dicţionar de sociologie, 1993, p. 555).

Ca proces interactiv de relaţionare cu lumea înconjurătoare, socializarea presupune, aşadar,

o dublă deschidere:

· Socializarea: integrare socială, învăţarea culturii, achiziţionarea elementelor socio-culturale ale mediului apropiat;

· Individualizarea: adaptarea cerinţelor sociale la structura proprie a personalităţii, cultivarea elementelor individuale specifice etc.

Există o serie întreagă de factori sau agenţi care contribuie la procesul de socializare, unii

dintre ei având un rol determinat: familia, şcoala, mass-media, grupurile de „egali” etc.

Familia şi şcoala sunt doi vectori esenţiali în procesul de socializare şi putem spune că

uneori mesajele transmise de aceste două instanţe de socializare nu se află în concordanţă

şi echilibru. Valorile, normele, comportamentele şi atitudinile încurajate de familie nu se fală

întotdeauna în concordanţă totală cu cele transmise de şcoală. Mai mult, aceste două

instituții sunt cele de la care pornesc decalajele și inegalitatea de șanse pentru copii,

evoluția și dezvoltarea lor ulterioară fiind puternic influențate acum.

EXERCIŢIU:

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU


POSDRU 2007 - 2013


spatiu despatire








a) Identificaţi astfel de cazuri, de comportamente încurajate de familie, dar mai puţin agreate la nivelul şcolii sau invers. Care credeţi că este cauza? Consideraţi că unele instanţe ale socializării ar trebui să fie considerate prioritare în raport cu altele?

b) Identificaţi şi alţi factori care contribuie la socializarea copilului de vârstă şcolară şi încercaţi să explicaţi modul în care acţionează aceştia. (de exemplu, influenţa aşa-numitelor găşti).

c) Exemplificați cum familia și școala pot institui / perpetua inegalitatea de șanse, analizând mai ales două aspecte: șansele de acces egal și șansele de tratament egal.

Există o multitudine de moduri în care instituţia şcolară contribuie la procesul de socializare.

Cultura şi climatul şcolii în ansamblu şi mai ales climatul clasei de elevi au un rol cheie, mai

ales în primii ani ai şcolarităţii. Vom da aici doar două exemple de „lucruri care se întâmplă

în clasă” şi care influenţează socializarea elevului și, prin aceasta tratamentul egal aplicat

acestora: curiculum-ul ascuns şi evaluările.

a) Curriculum-ul ascuns

Prezent în literatura de specialitate şi sub alte denumiri, cum ar fi curriculum neintenţionat,

curriculum subliminal,, curriculum-ul ascuns desemnează ceea ce elevii învaţă în mod

neintenţionat, în cea mai mare parte din modul în care se structurează cultura şi climatul

şcolii, dar şi acele mesaje ne-explicite din curriculum care reproduc cultura majoritară,

promovează anumite valori, atitudini, introduc un anumit tip de dezirabilitate socială.

Utilizarea timpului, alocarea spaţiilor şi a resurselor, sprijinirea unor anumite tipuri de

activităţi, politicile şi practicile disciplinare etc. reprezintă elemente ale curriculum-ului

ascuns.

Curriculum-ul ascuns se referă, aşadar, la acele practici şi rezultate ale şcolarizării care, deşi

nu sunt explicite în materialele curriculare sau în politicile educaţionale, par să constituie o

parte regulată şi foarte eficientă a activităţii şcolare.

„Practicile educaţionale tratate ca parte a curriculum-ului ascuns includ abilităţile grupale,

relaţia profesor – elev, regulile şi procedurile din clasă, conţinutul implicit al textelor din

manuale, diferenţieri de rol în funcţie de sex ale elevilor şi structurile de recompensă în

clasă. Rezultatele (ieşirile) în mod tipic considerate ca fiind ale curriculum-ului ascuns includ

socializarea politică, obedienţa, docilitatea, învăţarea valorilor şi normelor culturale,

dezvoltarea atitudinilor faţă de autoritate şi întărirea distincţiilor de clasă.”(International

Enciclopedia…, 1991, p.2177-2178).

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU


POSDRU 2007 - 2013


spatiu despatire








De multe ori, ceea ce se învață în cadrul acestor elemente de curriculum ascuns, tocmai

pentru că ține de partea informală, ne-declarată a vieții școlare, este mai puternic decât ceea

ce se învață ”din cărți”… Fenomele interacționale dintre elevi și modalitatea în care aceștia

se acceptă, se resping, se respectă sau își negociază stima și statutul, relațiile dintre cadrele

didactice și elevi în termeni de tratamente egale, de modalități și instrumente de impunere a

autorității, de promovare a unor anumite valori și norme, precum și modul în care se învață

și conținuturile învățării în sine, toate aceste elemente menționale sunt potențiale purtătoare

de curriculum ascuns, de mesaje, ssimboluri, semnificații care contribuie indirect și

predominant neintenționat la formarea tinerilor.

EXERCIŢIU :

Încercaţi să identificaţi elemente de curriculum ascuns în manualele

cu care lucraţi, mai ales în cele de limba şi literatura română şi

istorie. În ce măsură sunt ele reprezentative pentru toţi elevii cu care

lucraţi? Analizaţi combinaţiile de text şi imagine care pot sugera şi

alte mesaje decât cele evidente, explicite. Cum este astfel

influențată respectarea principiului șanselor egale?

Cercetările au demonstrat că, chiar dacă în programele şcolare sunt promovate valori cum

ar fi efortul şi reuşita individuală, cooperarea, dezvoltarea unor comportamente pozitive de

relaţionare şi comunicare socio-culturală, atitudinea critică etc., acestea se lovesc de

practicile concrete din clasa de elevi, unde procesul se derulează sub autoritatea de multe

ori rigidă a instituţiei şi – în ultimă instanţă – a profesorului, care induce comportamente de

dependenţă, obedienţă, acceptare necritică a cunoştinţelor, valorilor şi atitudinilor,

transmiterea unor stereotipuri culturale.

Curriculum-ul ignorat/exclus reprezintă ceea ce a fost lăsat pe dinafară, fie cu intenţie, fie

neintenţionat. Eisner numeşte acest curriculum curriculum-ul nul/zero (engl.: null curriculum).

Un exemplu relevant îl poate constitui omiterea, în studiul istoriei, a elementelor consistente

legate de etnia romilor, sau unele elemente mai puţin morale ale vieţii unor mari

personalităţi. „Puterea” acestui curriculum este dată tocmai de absenţa sa…

b) Evaluările

Mediul clasei este unul în care copiii sunt în permanenţă evaluaţi într-o varietate de moduri:

prin comentarii şi aprecieri ale profesorului, prin judecăţi proprii sau ale colegilor, prin note,

premii, testări etc. Procesul de evaluare contribuie la socializarea elevilor în cel puţin trei

moduri (cf. Fr. Elkin; G.Handel, 1987, p. 156-157):

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU


POSDRU 2007 - 2013


spatiu despatire








· Evaluările devin importante în ceea ce priveşte dezvoltarea sinelui; acesta din urmă se transformă ca urmare a diferitelor aprecieri care-l situează pe elev mai aproape sau mai departe de valorile promovate de şcoală (societate). Astfel, elevii ajung să se (auto-)cunoască şi să se aprecieze ca fiinţe sociale care pot aspira la anumite oportunităţi viitoare, la anumite poziţii etc.

· Prin procesele de evaluare elevii câştigă o reputaţie academică e afectează modul în care îi tratează profesorii. Elevii care sunt percepuţi pozitiv de către profesor sunt etichetaţi corespunzător şi se bucură de diferite avantaje: empatie, toleranţă, note mai bune, afecţiune, „iertarea” unor greşeli…

· Evaluările repetate duc la formarea unei „cărţi de vizită” a elevului care poate servi ca „bilet de intrare” (sau de…refuz) pentru diferite oportunităţi viitoare. Progresul către treapta următoare este cel maia adesea condiţionat de sancţionarea pozitivă a unor activităţi desfăşurate anterior.

Modul în care elevii sunt evaluaţi creează imaginea publică a acestora, mai întâi la nivelul

clasei, apoi în şcoală şi – de cele mai multe ori – dincolo de zidurile acesteia. Iar această

imagine publică influenţează foarte mult aşteptările pe care ceilalţi le au faţă de ei şi, în

ultimă instanţă, propriile aşteptări şi aspiraţii.

O soluție care pare a compensa potențialele efecte nedorite ale evaluării o reprezintă

utilizarea mai extinsă a metodelor alternative de evaluare, care nu mai sunt atât de

competitive și de centrate pe măsurarea performanței de moment, cât pe conceperea

evaluării ca parte integrantă a procesului de învățare și pe marcarea progresului și a

efortului de învățare depus de elev pe o perioadă mai lungă de timp și în raport cu un

evantai mai bogat de deprinderi și competențe.

Metodele alternative sau complementare de evaluare contribuie la realizarea în mai bună

măsură a ceea ce în literatura de specialitate se cheamă evaluare autentică.

Pentru a fi efectivă şi autentică, evaluarea trebuie să fie însă un proces continuu, parte integrantă a învăţării, în măsură să le ofere elevilor şi profesorilor oportunităţi de reflecţie şi de perfecţionare continuă.

Evaluarea autentică respectă o serie de principii ( cf. A.M. Meinbach; A. Fredericks; L. Rothlein, 2000, p.67):

· Este o activitate de cooperare între elevi şi profesori. Evaluarea, cu alte cuvinte nu este ceva ce li se aplică elevilor, ci ceva ce se aplică împreună cu elevii.

· Oferă oportunităţi elevilor pentru a prelua responsabilitate asura propriei învăţări. Atunci când sunt direct şi activ implicaţi în evaluarea, elevii devin mai puţin dependenţi de rpofesor şi de feedback-ul acestuia.

· Respectă copilul, păstrează şi întăreşte stima de sine a fiecărui copil.

· Trebuie utilizată pentru a îmbunătăţi instruirea / învăţarea şi pentru a marca progresul. Evaluare nu înseamnă doar atribuirea unor scoruri numerice (note, punctaje etc.) pentru achiziţiile academice.

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU


POSDRU 2007 - 2013


spatiu despatire








· Oferă elevilor şi profesorilor prilejul de a examina procesul de învăţare, de a reflecta aupra lui şi de a face modificările necesare acolo unde este cazul.

· Creează posibilitatea ca elevii şi profesorii să lucreze împreună în perspectiva aceloraşi scopuri / obiective curriculare, definite pe termen scurt sau lung.

Identitatea

Identitatea este o noţiune foarte importantă care se află în strânsă relaţie cu socializarea.

Construcția identității, prin diversele tipuri de interacțiuni care o generează, este un proces

cu semnificații speciale din perspectiva egalității de șanse. Important este faptul că

identitatea nu este dată; ea este un proces continuu, de articulări succesive, contextualizate.

Toate ipostazele în care se poate afla individul contribuie la definirea propriei identităţi.

Răspunsurile pe care ni le dăm la întrebări de genul Cine sunt? Ce sunt? Cu cine mă

asemăn? De cine mă deosebesc? Depind în foarte mare măsură de contextul mai larg în

care încercăm să dăm un răspuns și de modul în care diversele răspunsuri sunt evaluate și

acceptate social.

Discuţia despre identitate în contextul diversităţii culturale capătă noi valenţe. Vorbim de o

dinamică a articulărilor identitare, de identităţi multiple chiar, care ne configurează

personalitatea şi care ne ghidează gândirea şi acţiunile.

EXERCIŢIU:

Identificaţi câteva grupuri socio-culturale care au avut/au un rol

important în definirea identităţii dvs.

Încercaţi să asociaţi rolurile importante ale vieţii dvs. cotidiene

(părinte, frate, profesor, coleg etc.) cu grupuri şi procese identitare.

Căutând să precizeze raporturile dintre social şi individual în dinamica articulărilor identitare, Turner (în W. Doise et.al, 1996, p. 46):

1. un nivel supraordonat, care trimite la identitatea speciei umane, la fiinţa umană şi diferenţele dintre aceasta şi alte specii.

2. un nivel intermediar, al definirii propriei persoane ca membru al unui grup; este vorba de o identitate socială bazată pe similitudinile existente în interiorul grupului şi diferenţele dintre grupul propriu şi celelalte grupuri.

3. un nivel subordonat, al definirii propriei persoane ca fiinţă singulară, unică; identitatea este bazată acum pe comparaţii şi raportări interpersonale în interiorul grupului de apartenenţă.

Există o permanentă procesualitate între: a) cine şi ce simţi tu că eşti b) cine şi ce le spui celor din jur că eşti

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU


POSDRU 2007 - 2013


spatiu despatire








c) cine şi ce spun ceilalţi că eşti d) ceea ce crezi / înţelegi tu că spun ceilalţi despre tine.

Principiul reciprocităţii, conform căruia trebuie să dai, dar să şi primeşti, nu se verifică de

fiecare dată. Se întâmplă de multe ori ca cei majoritari, doar pentru motivul că sunt mai

mulţi, să-şi impună obiceiurile, limba, moda sau alte preferinţe, considerate „normale” şi

legitime. „Copii care aparţin unor culturi minoritare vin în contact la o vârstă foarte mică cu

lipsa reciprocităţii. Oamenii care aparţin majorităţii fac cunoscut, prin cuvinte sau priviri, că ei

sunt mai săraci, sau prea mici, sau prea mari, prea coloraţi sau prea blonzi…”. Toate aceste

comportamente şi atitudini influenţează percepţiile interpersonale şi modul în care se

configurează şi evoluează diferitele aspecte ale identităţii.

EXERCIŢIU:

Care sunt principalele elemente ale diversităţii culturale din

comunitatea dumneavoastră care consideraţi că influenţează

configurarea identităţii tinerilor?

Există etichetări şi atitudini de marginalizare prezente la nivel social,

care se reflectă asupra elevilor?

Bibliografie

Bennet, M.J., Towards ethnorelativism: A development model of intercultural sensitivity. In:

Education for the intercultural experience (ed.: M. Paige), Yarmouth, ME: Intercultural Press.


Ciolan, L. (2008) Învățarea integrată. Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar. Iași:

Polirom.

Dasen, P.; Perregaux, Ch.; Rey, M. (1999) Educaţia interculturală. Experienţe, politici,

strategii. Iaşi: Polirom.

* * * Dicţionar de sociologie (coord.: C. Zamfir; L. Vlăsceanu) (1993) Bucureşti: Editura

Babel.

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU


POSDRU 2007 - 2013


spatiu despatire








Elkin, Fr.; Handel, G. (1997) The child and society. The process of socialization. New York:

Random House.

Hofstede, G. (1996) Managementul structurilor multiculturale. Software-ul gândirii. Bucureşti:

Editura Economică.

Meinbach, A.M.; Fredericks, A.; Rothlein, L. (2002). The complete guide to thematic units:

creating the integrated curriculum. Ediţia a 2-a. Norwood: Christopher-Gordon Publishers,

Inc.

* * * (1998) Pachet educaţional. Idei, resurse, metode şi activităţi pentru educaţia

interculturală informală a tinerilor şi adulţilor. Timişoara: Institutul Intercultural.

Potolea, D.; Ciolan, L. (2003) Teacher education reform in Romania: a stage of transition. În:

Institutional approaches to teacher education within higher education in Europe: current

models an new developments (eds.: B.Moon; L.Vlasceanu; L.C.Barrows). Bucharest:

UNESCO-CEPES.

Rădulescu, S.M. (1994) Homo sociologicus. Raţionalitate şi iraţionalitate în acţiunea umană.

Bucureşti: Casa de Editură şi presă Şansa S.R.L.

* * * (1991) The International Encyclopedia of Educatinal Sciences (eds.: T.Husen, T.

Neville). Oxford: Pergamon Press.

TEMA 11

INTERCULTURALITATE ȘI EGALITATE DE ȘANSE

Obiective generale:

Dezvoltarea capacității de intelegere a conceptului de interculturalitate

Identificarea direcțiilor de dezvoltare a educației și a consilierii din perspectiva interculturalității


UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU


POSDRU 2007 - 2013


spatiu despatire








definească conceptul ”interculturalitate”

identifice direcții generale de evoluție a aplicarii principiului interculturalității

analizeze situații de bune practici educaționale din perspectiva principiului interculturalității

identifice tipurile de schimbare la nivelul școlii, profesorului și a consilierului

11.1. Învăţarea interculturală

Educatorul care practică o pedagogie interculturală va profita efectiv de prezenţa elevilor de origini diferite pentru a re-valoriza cultura lor de origine şi a-i sensibiliza, în acelaşi timp, pe ceilalţi la diversitatea culturală, dar va evita să impună o oarecare identificare, va evita stereotipiile, prezentarea culturilor în mod static. (P. Dasen et. al., 1999, p. 39).

Principiile interculturale ale învăţării se concentrează asupra unor elemente precum:

· deschiderea faţă de alteritate · respectul activ pentru diferenţele culturale · înţelegerea reciprocă · oferirea de oportunităţi egale · lupta împotriva discriminării

Comunicarea dintre culturi diferite poate părea paradoxală, ne-naturală, de vreme ce ea presupune recunoaşterea celuilalt atât ca asemănător, cât şi ca diferit.

În acest sens, Ouellet (1991) arăta că educaţia interculturală poate fi proiectată astfel încât să dezvolte:

· o mai bună înţelegere a culturilor în societăţile moderne · o mai bună capacitate de comunicare între oamenii care aparţin unor culturi diferite · o atitudine mai flexibilă faţă de contextul diversităţii culturale din societate · o mai bună capacitate de participare în interacţiunile sociale în medii socio-culturale

diverse

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU


POSDRU 2007 - 2013


spatiu despatire








În ciuda multiplelor schimbări de anvergură care au caracterizat sistemul românesc de învăţământ în ultimii ani, o latură foarte importantă a vieţii şcolii rămâne încă insuficient adaptată şi insuficient atinsă de iniţiativele inovatoare: cultura şi climatul şcolii. Este ceva mai puţin palpabil decât curriculum-ul sau manualele şcolare, dar, de multe ori, cu o influenţă mai mare, în special asupra formării valorilor şi atitudinilor.

Practicile socio-profesionale şi interacţionale din şcoală sunt nucleul dur al laturii menţionate şi situarea lor în direcţia impusă de principiile de mai sus este esenţială pentru a face posibilă abordarea interculturală a învăţării.

Stadiile de dezvoltare personală a tânărului corespund, conform lui M.J. Bennet (1993) anumite trepte în dezvoltarea sensibilităţii interculturale. Gradul de complexitate în capacitatea copilului de a opera cu diversitatea culturală evoluează de la etnocentrism la etnorelativism.

Stadiile etnocentrice Stadiile etnorelative

Negarea

Izolare

Separare

1. Acceptarea Respect pentru diferenţele comportamentale

Respect pentru valorile diferite

Apărarea Denigrare

Superioritate

2. Adaptarea

Empatie

Pluralism

Minimalizarea Universalism

Dimensiune internaţională

3. Integrarea

Evaluarea contextuală

Marginalitate constructivă (proprie)

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU


POSDRU 2007 - 2013


spatiu despatire








Stadiile etnocentrice şi etnorelative ale lui Bennet

EXERCIŢIU:

Imaginaţi-vă că sunteţi „ora 12” pe cadranul unui ceasornic. Cât de aproape sau cât de departe aţi dori să fie de dvs.

a) un homosexual b) un musulman c) un rom d) un sârb e) un călugăr

Care sunt motivele apropierii/distanţei la care i-aţi plasat pe cei de mai sus? Cum aţi reacţiona dacă cineva care aparţine unei alte culturi v-ar plasa la o distanţă maximă de el?

11.2. O altă școală- ”școala tuturor”

Provocarea pentru educaţie constă în a răspunde la întrebarea: cum pot fi transformate diferenţele culturale în resurse pentru procesul de învăţare?

Învăţarea interculturală este o experienţă subiectivă care vizează cel puţin patru aspecte:

1. Învăţarea despre alte culturi, înţelegerea elementelor fundamentale ale culturilor diferite de propria cultură – dimensiunea cognitivă

2. conceperea procesului de învăţare în perspectivă deschisă, interculturală (a nu le furniza elevilor un singur mod de raportare la realitate şi de interpretare a acesteia din perspectiva‚ majoritarului) – dimensiunea motivaţionalatitudinală

3. învăţarea din perspectiva celuilalt, ca proces empatic, de situare‚ în afara’ propriei culturi de origine – dimensiunea afectivă

4. învăţarea caleidoscopicăinterculturalitatea ca identitate, identitatea multiplă şi flexibilă, contextualizarea gândirii şi acţiunii – dimensiunea acţională

Criteriile realizării cu succes a educaţiei interculturale în şcoală au fost identificate de Batelaar după cum urmează: 1. Crearea unei balanţe între diferitele scopuri ale educaţiei (de calificare, culturale, sociale,

de dezvoltare personală); 2. Asigurarea unor oportunităţi de comunicare şi cooperare între grupuri heterogene; 3. Asigurarea de şanse egale în ceea ce priveşte participarea la interacţiunile din clasă:

a) crearea unor condiţii care să le permită tuturor copiilor să participe la procesul educaţional;

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU


POSDRU 2007 - 2013


spatiu despatire








b) atenţia acordată cunoştinţelor şi aptitudinilor fiecărui copil (o abordare a procesului educaţional centrată pe inteligenţele multiple);

4. Reflectarea în curriculum-ul şcolar a realităţilor specifice unei societăţi multiculturale (nu este etnocentric, ci global);

5. Prezentarea informaţiilor din mai multe perspective, diferite, pentru a stimula gândirea critică şi conştiinţa diversităţii.

(Towards an equitable classroom; Cooperative Learning in Intercultural Education in Europe, IAIE, 1998)

Învăţarea este un proces de asimilare a unor cunoştinţe, de formare a unor deprinderi şi competenţe. Dar, în acelaşi timp, învăţarea este un proces social, care se produce într-un anumit context şi care are ca scop formarea unor valori şi atitudini care să permită convieţuirea şi care să-i ofere fiecăruia posibilitatea de a se simţi „acasă”. Învăţarea interculturală îi poate sensibiliza pe tineri în acest sens şi îi poate pregăti mai bine pentru o lume pentru care se pare că noi, adulţii, încă nu suntem suficient de bine pregătiţi…

Avantaje ale introducerii unei perspective interculturale în școală:

· O abordare interculturală face învăţarea mai interesantă şi mai relevantă pentru viaţa

cotidiană a elevilor

· O abordare interculturală le oferă elevilor posibilitatea de a împărtăşi informaţii legate de propria identitate (cine sunt, cum trăiesc, ce este important pentru ei şi familiile lor)

· O abordare interculturală le oferă elevilor o oglindă în care să se privească şi o

fereastră deschisă prin care să-i poată vedea pe ceilalţi

· O abordare interculturală le oferă elevilor alte lentile prin acre să vadă istoria şi societatea

· O abordare interculturală încurajează respectul şi cooperarea şi sprijină coeziunea

comunitară şi socială

Criterii pentru o școală interculturală:

· Crearea unei balanţe între diferitele scopuri ale educaţiei (de calificare, culturale,

sociale, de dezvoltare personală);

· Asigurarea unor oportunităţi de comunicare şi cooperare între grupuri heterogene;

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU


POSDRU 2007 - 2013


spatiu despatire








· Asigurarea de şanse egale în ceea ce priveşte participarea la interacţiunile din clasă;

· Crearea unor condiţii care să le permită tuturor copiilor să participe la procesul educaţional;

· atenţia acordată cunoştinţelor şi aptitudinilor fiecărui copil (o abordare a procesului educaţional centrată pe inteligenţele multiple);

· Reflectarea în curriculum-ul şcolar a realităţilor specifice unei societăţi multiculturale (nu este etnocentric, ci global);

· Prezentarea informaţiilor din mai multe perspective, diferite, pentru a stimula gândirea critică şi conştiinţa diversităţii.

Bibliografie

Bennet, M.J., Towards ethnorelativism: A development model of intercultural sensitivity. In: Education for the intercultural experience (ed.: M. Paige), Yarmouth, ME: Intercultural Press.





Elkin, Fr.; Handel, G. (1997) The child and society. The process of socialization. New York: Random House.

Hofstede, G. (1996) Managementul structurilor multiculturale. Software-ul gândirii. Bucureşti: Editura Economică.

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU


POSDRU 2007 - 2013


spatiu despatire








Meinbach, A.M.; Fredericks, A.; Rothlein, L. (2002). The complete guide to thematic units: creating the integrated curriculum. Ediţia a 2-a. Norwood: Christopher-Gordon Publishers, Inc.

* * * (1998) Pachet educaţional. Idei, resurse, metode şi activităţi pentru educaţia interculturală informală a tinerilor şi adulţilor. Timişoara: Institutul Intercultural.

Potolea, D.; Ciolan, L. (2003) Teacher education reform in Romania: a stage of transition. În: Institutional approaches to teacher education within higher education in Europe: current models an new developments (eds.: B.Moon; L.Vlasceanu; L.C.Barrows). Bucharest: UNESCO-CEPES.

Rădulescu, S.M. (1994) Homo sociologicus. Raţionalitate şi iraţionalitate în acţiunea umană. Bucureşti: Casa de Editură şi presă Şansa S.R.L.

* * * (1991) The International Encyclopedia of Educatinal Sciences (eds.: T.Husen, T. Neville). Oxford: Pergamon Press.

TEMA 12

PARTICIPANȚII LA EDUCAȚIE (PROFESORI, CONSILIERI, ELEVI ȘI PĂRINȚI) ÎN

RESPECTAREA PRINCIPIULUI ȘANSELOR EGALE LA EDUCAȚIE ȚI CONSILIERE

Obiective generale:

Dezvoltarea capacității de intelegere a conceptului șanselor egale

Identificarea modalităților de aplicare a educației și a consilierii din perspectiva șanselor egale


UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU


POSDRU 2007 - 2013


spatiu despatire








Delimiteze conceptul ”egalitate de șanse” din pespectiva participanților la educație;

identifice direcții generale de aplicare a principiului șanselor egale în educație și consiliere;

analizeze situații educaționale din perspectiva principiului șanselor egale.

12.1. Profesori, consilieri, elevi și părinți în respectarea principiului șanselor egale la educație

“Egalitatea de gen trebuie să constituie un obiectiv central al oricărei democraţii care doreşte să ia masuri ca opiniile femeilor şi bărbaţilor să se bucure de aceeaşi greutate şi influenţă. A milita pentru drepturi reale pentru femei înseamnă să tindem către o societate care să dea dovadă de generozitate şi de o toleranţă care poate crea drepturi cetăţeneşti depline şi egale pentru toţi.”

Glenys Kinnock - membră a Parlamentului European

Egalitatea de șanse în educație reprezintă un deziderat la fel de actual și în contextual al schimbărilor sociale la care asistăm. Asaltul informațional,” revoluția digitală”, discrepanțele economice și fluctuațiile pieței muncii sunt doar câteva dintre cele mai importante caracteristici ale societății de azi. Sunt situații cu care se confruntă orice individ dar, în aceeași măsură sunt și provocări la cre trebuie să fie pregătit să le răspundă. Problema nu constă în identificarea acestor provocări și încadrarea lor în categorii de probleme, ci în identificarea acelor programe educaționale care să ajute individul să-și formeze capacități, deprinderi și comportamente specifice integrării sociale optime.

Toate aceste caracteristici ale societății actuale determină o modificare relevantă a problematicii privind situațiile de risc la care sunt supuse unele categorii sociale. Apar situații frecvente de discriminare socială, de nerespectare a drepturilor omului, de barieră în exercitarea anumitor comportamente.

În contextual menționat, un rol major îl are educația, instituția de învățământ și reprezentanții acestora în formarea unor personalități deschise la schimbare având capacități de acceptare a diversității. Participanții la educație: profesori, elevi, consilieri școlari, părinți vor fi preocupați și de respectarea tuturor drepturilor, de asigurarea unui climat pozitiv favorabil învățării și integrării copiilor.

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU


POSDRU 2007 - 2013


spatiu despatire








Din persectiva profesorului, a părintelui, a elevului și a consilierului școlar se pot menționa o serie de intervenții și acțiuni în sensul sublinierii respectării principiului șanselor egale în educație. Ceea ce este comun tuturor acestor participanți la educație este o serie de recomandări și direcții de intervenție:

Respectarea drepturilor omului este poate cel mai important principiu de acțiune și intervenție educațională. O școală deschisă spre acceptarea tuturor indivizilor reprezintă indicatorul unor schimbări calitative în managemetul instituțional, în comportamentul profesorilor, în conștiința socială;

Realizarea și aplicarea unor documente de politici publice care să susțină diversitatea pe principiul șanselor egale;

Realizarea și aplicarea/ monitorizarea unor programe educaționale consecvente principiului amintit anterior;

Existența unor demersuri reale de identificare a celor mai importante situații de risc social și educațional pentru elevii din medii dezavantajate sau cu nevoi de consiliere psihopedagogică;

Necesitatea formării cadrelor didactice din învățământul obligatoriu în consens cu drepturile omului și ale copilului. Acestea să fie abilitate să organizeze un process de învățământ aplicând cerițele individualizării și diferențierii în dezvoltare.

La acestea, se adaugă principiile generale ale organizării şi funcţionării educației:

- principiul educaţiei globale şi individualizate exprimă obligaţia de a dezvolta toate calităţile personalităţii umane, în ansamblu, fără a pierde din vedere dimensiunea unicităţii acesteia, a nevoilor şi potenţialului propriu;

- principiul asigurării integrale a drepturilor copilului exprimă compatibilizarea cu cerinţele mondiale de educaţie – respectarea tuturor drepturilor copilului;

- principiul asigurării serviciilor sociale pentru copiii aflaţi în situaţii speciale – asigură respectarea şanselor de acces la educaţie şi acelor copii care provin din medii sociale defavorizate, copii care se află în întreţinerea unui singur părinte sau a altor persoane, copii cu nevoi speciale;

- principiul cooperării cu familia şi cu comunitatea locală – reflectă necesitatea de a instaura o colaborare reciprocă cu aceste instituţii din convingerea că educaţia, ca demers singular, nu poate să ofere strategii de răspuns la complexitatea provocării lumii contemporane;

- principiul asigurării respectului faţă de copil din toate punctele de vedere – ca entitate, ca individ, care are nevoie de ocrotire, îngrijire şi educaţie. Exercitiu: Identificați și argumentați alte categorii de principii care pot constitui un fundament în realizarea educației în școala/ instituția pe care o reprezentați.

Cadrele didactice şi-au asumat rolul de promotori ai schimbării, au acceptat noile exigenţe şi principii în organizarea şi desfăşurarea procesului instructiv-educativ.

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU


POSDRU 2007 - 2013


spatiu despatire








Nu intenţionăm să relevăm în paginile prezente regulamentul de funcţionare a instituţiei de învăţământ, ci doar să realizăm o succintă descriere a celor mai importante aspecte/demersuri/tendinţe în organizarea şi funcţionarea acesteia din perspectiva respectării pricipiului șanselor egale la educație:

Implicarea școlii în „spațiul social, cultural, economic al comunității” și construirea unei oferte educaționale deschisă la colaborarea reală cu reprezentanții comunității locale.

Acceptarea conceptului de „interculturalitate” în proiectarea și monitorizarea programelor educaționale destinate copiilor pornind de la cele mai elementare drepturi ale omului: accesul la educație și șanse egale de educație.

Formarea unei atitudini și a unei concepții generale a personalului din școală

de acceptare a schimbării. Managementul schimbarii este cel mai eficient în contextul unei societăti în plină evoluție a informației. Managerul de școală trebuie să fie o dovadă a deschiderii la schimbare, a diversificării opțiunilor pedagogice, sociale, culturale.

Luarea deciziei devine un atribut al tuturor managerilor de clasă si de instituție de învățământ. Subliniem importanța conștientizării acestui atribut( încă insuficient acceptat și valorificat) al cadrelor didactice în ideea individualizării educației în functie de clasă și de fiecare copil in parte.

Spațiul de educație schimbă perspectiva de aplicare a conținuturilor învățării,

apropiindu-le de intențiile copilului. Spațiul de joacă este un factor de motivare, de sprijin al învățării dacă este construit în funcție de specificul clasei, al finalităților, al conținuturilor.

Documentele care revendică organizarea şi funcţionarea învăţământului reflectă tendinţele care se înregistrează la nivel mondial în sistemele de învăţământ, în strânsă corelaţie cu transformările complexe ale societăţii contemporane.

Dezvoltarea individului la cel mai înalt nivel pe care îl poate atinge (în toate planurile) este un scop care guvernează organizarea procesului instructiv-educativ. Depăşind tendinţa de a ne centra pe conţinuturi şi rolul cadrului didactic în actul predării-învăţării, educaţia vizează copilul-elevul cu potenţialităţile sale şi cu nevoile proprii de dezvoltare. Procesul de învăţământ este concentrat în jurul copilului.

Diferenţierea şi individualizarea învăţării nu trebuie privită doar ca o lozincă, ci trebuie reflectată în toate acţiunile cadrului didactic, în mentalitatea sa, în atitudinile sale faţă de copil.

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU


POSDRU 2007 - 2013


spatiu despatire








Diferenţierea şi individualizarea curriculară „presupune un ansamblu de acţiuni organizate şi sistematice ale cadrului didactic, ce au ca scop identificarea nevoilor educaţionale individuale sau ale unor subgrupuri din grupul-clasă şi crearea unui context educaţional care să vină în întâmpinarea acestor nevoi.” (A. Glava, C. Glava, 2002, pag. 86)

Diferenţierea şi individualizarea curriculară are la bază următoarele aspecte:

identificarea în fază incipientă a copiilor cu cerinţe educative speciale; derularea unor programe educaţionale individualizate care să elimine rămânerile în

urmă în dezvoltarea copilului; iniţierea şi conducerea unor acţiuni de asistenţă psihopedagogică, medicală, care să

completeze programul educaţional individualizat; promovarea principiului şanselor egale de dezvoltare din perspectiva unicităţii

fiecărui copil

Între factorii educației, familia este considerată ca factor prioritar și primordial deoarece, în ordinea firească a lucrurilor, educația începe din familie unde se formează “ceea ce este mai valoros pe lume – omul de caracter”, după cum afirmă Loisel. Este deja o realitate că pentru marea majoritate a copiilor, grădinița este cel de-al doilea factor care exercită influențe puternice asupra formării personalităţii lor, primul fiind familia. Una dintre trăsăturile specifice educației în familie este afectivitatea sporită. Fără îndoială că orice cadru didactic trebuie să imprime activității sale educaționale și o componentă afectivă, dar, când e vorba de părinți, aceasta este mult mai pronunțată, chiar și atunci când, din prudență aceștia nu o afișează: copilul o simte, iar aceasta îi conferă un sentiment de securitate.

Influențele educaționale la care este supus copilul încă din primii ani de viață se dovedesc a fi deosebit de relevante pentru tot parcursul vieții și mai ales asupra personalității. În acest sens, subliniem importanța părinților asupra devenirii copilului, a comportamentelor pe care le oferă ca model acestuia, a situațiilor de educație în care îl implică pe copil încă de la început.

Elementele culturale specifice modului în care se trăieşte copilul îşi pun amprenta asupra dezvoltării emoţionale, cognitive şi sociale a acestuia. Contextul cultural este foarte adesea neglijat în atunci când se analizează dezvoltarea copilului; rolurile părinţilor şi mai ales modul de exercitare a acestor roluri, chiar dacă au elemente puternice de similaritate, diferă semnificativ de la o cultură la alta. Părinţii, dar şi toţi ceilalţi care sunt implicaţi în îngrijirea copiilor trebuie să-i iniţieze pe aceştia în labirintul dezirabilităţii sociale, dezirabilitate exprimată – implicit sau explicit – de societatea respectivă.

1. Părinţii sunt primii educatori ai copiilor. Ei ştiu foarte multe lucruri despre copiii lor şi acest lucru trebuie respectat şi utilizat de cei ce lucrează în domeniul învăţământului, în vederea consolidării parteneriatului cu familia.

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU


POSDRU 2007 - 2013


spatiu despatire








2. Persoanele care lucrează în educație dezvoltă, la rândul lor, noi cunoştinţe despre copil în contextul programelor organizate de învăţare, care, la rândul lor, trebuie împărtăşite cu părinţii pentru a consolida parteneriatul menţionat anterior.

3. Există o multitudine de modalităţi în care persoanele care lcurează în învăţământ, pot contribui la crearea parteneriatelor cu părinţii: vizitele la domiciliu, discuţiile informale cu părinţii, crearea unor grupuri de suport din care să facă parte profesori, consilier școlar şi părinţii.

4. Apare, de multe ori, o ruptură sau o divergenţă între ceea ce se întâmplă acasă şi programele de educaţie ca urmare a diferitelor percepţii şi interpretări prezente de ambele părţi. De multe ori, profesorii consideră că părinţii nu sunt suficient de educaţi sau că nu ştiu suficiente lucruri despre educaţia copilului lor. Părinţii pot privi cadrul didactic/ consilierul școlar ca pe cineva care e expert în domeniu şi ca atare nu mai sunt interesaţi să se implice la rândul lor...

5. Termenul parteneriat este definit ca relaţia sau alinţa dintre colegi care lucrează îmreună pentru aceeaşi cauză. Partenerii pot avea cunoştinţe, abilităţi şi competenţe diferite, dar important e să le canalizeze pentru beneficiul copilului. Cele două părţi trebuie să se respecte reciproc, ca instanţe complementare de educaţie. Nevoile copilului pot fi cel mai bine adresate atunci când cele două părţi colaborează eficient.

6. Activitatea formativă pe care o realizează cadrul didactic la clasă implică un înalt grad de responsabilitate profesională și civică. Complexitatea sarcinilor ce-i revin precum și conștiința responsabilității sale, ridică în fața cadrului didactic/ consilierului școlar problema asigurării relației dintre școală și familiile copiilor. Relația școală-familie nu se poate constitui în fapt fără asigurarea unei condiții de bază fundamentale, cunoașterea familiei de către cadrul didactic/ consilierul școlar, a caracteristicilor și potențialului ei educativ.

Investigarea mediului familial al elevului cere efort din partea profesorului/ a consilierului școlar, tact și competențe profesionale deosebite. În vederea dezvoltării armonioase a copiilor, importantă este și comunicarea intrafamilială, climatul de bună înțelegere între părinți. Ședinţele cu părinţii sunt prilejuri pentru a-i informa pe aceștia referitor la modul cum se comportă copilul lor cu ceilalți copii, în grupul de joacă, la lecții. Dialogul cu familia susținut în cadrul ședințelor cu părinții, este un prilej deosebit, pentru professor/consilier școlar de a face schimb de idei și sugestii cu părinţii, de a discuta probleme educative, modalități de abordare a elevului.

Cadrele didactice dețin un rol important în promovarea dezvoltării intelectuale şi sociale a copiilor în anii lor de formare.

Cadrele didactice joacă un rol cheie în determinarea perspectivelor de dezvoltare ale copiilor. În instituţiile de învățământ, profesorii oferă instrumentele şi mediul necesar pentru o dezvoltare globală a copiilor.

Profesorii pot acţiona ca facilitatori sau antrenori, folosind prezentări pentru toată clasa sau instruiri individuale pentru a ajuta copiii să înveţe şi să aplice concepte în diferite domenii, cum ar fi știință, matematică sau în comunicare. Cadrul didactic planifică, conduce și evaluează activitățile. Cadrele didactice observă şi evaluează copiii în funcție de

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU


POSDRU 2007 - 2013


spatiu despatire








performanţă şi potenţialul acestora. Se cere utilizarea unor metode noi de evaluare. De exemplu, ei pot oferi asistenţă suplimentară unde este nevoie de ajutor, întâlniri cu părinţii şi personalul instituției pentru a discuta despre progresele sau de probleme personale ale copilului.

A ajuta copiii şi familiile lor să se pregătească pentru trecerea de la o etapă la alte de educație implica un grad mare de planificare, precum şi o analiză atentă a nevoilor specifice copiilor şi familiilor. Relaţia dintre familie şi profesorul elevului este o realitate de necontestat în sprijinirea rezultatelor pozitive la şcoală. Furnizarea de activităţi de învățare și consiliere care cultiva aceste relaţii este o parte importantă a adaptării copilului. Atât familia cât şi şcoala va beneficia de schimb de informaţii în mod regulat. Uneori, familiile au nevoie de îndrumare și consiliere în probleme de sănătate, probleme de familie, precum și probleme de ordin social. Aceste lucruri ajută la conectarea familiei cu şcoala și contribuie la promovarea implicării școlii în viața familiei. Un excelent mod de a construi legături este de a organiza întâlniri cu familia, cadrele didactice participante la educația copilului cât și profesorul consilier, etc. pentru a socializa și a se familiariza.

Acestea pot include probleme comportamentale, cognitive, sociale și emoţionale. Consilierii şcolari pot ajuta pentru a minimiza aceste provocări prin recunoaşterea potenţialului factorilor de stres şi prin oferirea de servicii şi intervenţii care să implice toate părţile interesate: copiii, părinți, cadre didactice.

Iată câteva strategii pentru a ajuta elevi să facă faţă schimbărilor:

punerea la dispoziție a unor materiale scrise cu privire la regulamentul şcolar, politici, proceduri, implicarea părinţilor, clase, abilităţi de studiu, precum şi alte detalii;

furnizarea unor informaţii de bază pe site-ul școlii. Aceasta ar putea include un tur virtual al şcolii, procedurile de înscriere pentru noii elevi, precum şi alte materiale;

programe de orientare care pot include activităţi care dezvoltă competenţele sociale ale copiilor şi de a promova un sentiment de comunitate;

furnizarea de informaţii cu privire la modalităţile în care pot ajuta la adaptarea elevului, la situaţii noi întâlnite în şcoală nouă.

Exercitiu: Realizați un tablou al celor mai relevante comportamente didactice pe care profesorul le dezvoltă în școală în vederea aplicării principiului șanselor egale la educație.

12.3. Câteva sugestii de activități privind aplicarea principiului șanselor egale la educație și consiliere

Pentru a asigura șanse egale subiecților (elevilor), se impune participarea și implicarea în maniere diverse a tuturor categoriilor de factori interesați (stakeholderi):

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU


POSDRU 2007 - 2013


spatiu despatire








profesori, consilieri școlari și părinți. Fiecare are roluri și poate aduce contribuții specifice la procesul menționat, prin implicarea în activități și folosirea de instrumente cum sunt ceele descries mai jos.

Comunicarea cu părinţii are un rol important în debutul școlar al copiilor și în procesul de educaţie şi se poate realiza prin:

1. Şedinţe cu toţi părinţii unei clase, care:

au loc de două ori pe semestru, la începutul şi la finalul semestrului; la cererea părinţilor sau a conducerii, pot fi organizate mai mult de două şedinţe pe

semestru; subiectele abordate sunt stabilite de către managerul clasei; au ca scop discutarea unor aspecte generale legate de organizarea activităților,

politicile educaţionale ale şcolii, probleme administrative, probleme specifice colectivului de elevi etc.;

pot include pe agendă şi participarea directorului şcolii, a profesorului consilier, a profesorilor clasei etc.

Ședințele cu părinții sunt utile pentru rezolvarea problemelor organizatorice și administrative ale clasei, dar pe lângă acestea este util să se lucreze și altfel cu părinții, pentru o comunicare eficientă și pentru dezvoltarea colaborării școală – familie.

2. Caietul de comunicări pentru părinţi, prin care :

se transmit aprecierile cadrelor didactice privind activitatea la clasă şi în şcoală, comportamentul sau alte aspecte legate de elev;

se solicită de către părinţi ajutorul cadrelor didactice sau al conducerii şcolii în rezolvarea unor probleme legate de copil;

se transmit informaţii legate de activităţi/evenimente din viaţa clasei/şcolii.

Părinţii au obligaţia să citească şi să răspundă comunicărilor făcute prin caietele de comunicari.

3. Consultaţii periodice individuale cu părinţii, care:

au loc într-un interval orar anunţat de managerul clasei/consilierul școlar; au ca scop discutarea unor probleme specifice copilului, legate de activitatea la

clasă, progresul şcolar, nevoi de instruire şi sprijin, atitudini şi relaţionare în cadrul gupei de elevi, în familie etc.;

se finalizează, în unele cazuri, prin planuri comune de acţiune, acorduri, concluzii care se asumă prin semnătura părintelui şi a managerul clasei/consilierul școlar;.

4. Convorbiri telefonice cu profesorii şcolii, în condiţiile impuse de aceştia:

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU


POSDRU 2007 - 2013


spatiu despatire








fiecare professor/consilier școlar va stabili zilele/ora când poate fi sunat de părinţi ; pentru situaţii de urgenţă părinţii îi pot suna pe profesori şi în afara orelor/zilelor

stabilite.

5. Corespondenţă pe mail:

se face de la secretariat/conducerea şcolii către toţi părinţii şcolii/clasei pe probleme de interes general ;

se face de la secretariat/conducerea şcolii/profesori către un părinte pe probleme specifice unui copil ;

se face de la managerul clasei/consilierul școlarcătre toţi părinţii clasei pe probleme de interes general pentru clasă ;

se face de la învăţător/ diriginte către un părinte pe probleme specifice unui copil.

6. Evenimente speciale:

Activitățile care au caracter interactiv și care conțin și aplicații cu caracter ludic, cele care au ca obiectiv implicarea din partea părinților, cadrelor didactice și din partea copiilor, sunt activități care asigură integrarea cu succes și ulterior reușita școlarilor.

Serbările școlare în care părinții au rolul lor și nu sunt simpli spectatori reprezintă un cadru adecvat care facilitează socializarea copiilor și a adulților. Uneori, în cadrul acestor întâlniri, cadrele didactice pot propune activități în care părinții și copii să inverseze rolurile. Prin schimbul de roluri între copii și părinți se urmărește identificarea imaginii pe care părinții o au despre copiii lor și pe care, la rândul lor, copiii o au despre părinți. Adulții pot descoperi și învăța foarte multe de la copii dacă sunt puși împreună în situații de învățare, ludice și creative.

Excursii/tabere școlare în care părinții sunt invitați să participe și să se implice în organizarea acestora.

Voluntariat la care copiii să participe împreună cu părinții și cu profesorii lor.

Idei pentru a promova echitatea între sexe în şcoli şi în afara acestora:

1. O piesă de teatru/scenetă despre echitatea de gen în şcoală; 2. O plimbare sau un eveniment sportiv la care să participe atât fete cât și băieți; 3. Analiza unor cărţi pentru observarea apariției celor două genuri; 4. Documentarea despre oameni importanți care favorizează echitatea între sexe în

viața profesională, socială și personală; 5. Discuții individuale cu părinţii pe tema dimensiunii de gen; 6. Joc de rol 7. Realizarea unor afișe sugestive care încurajează echitatea genurilor; 8. Planul de activităţi cross-vârstă pe echitatea între sexe; 9. Un proiect de cercetare pe tema prejudecății de gen 10. Realizarea unui calendar cu evenimente prezentate de personalități de ambele

genuri;

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU


POSDRU 2007 - 2013


spatiu despatire








Prezentăm în continuare o posibilă modalitate de intervenție din partea consilierului școlar în a diminua situația discriminării de gen a copiilor. Acestea sunt doar sugestii de intervenție care pot să sufere modificări și îmbunătățiri în funcție de specificul problemei, de competența celui care organizează acțiunile, de gravitatea cazului.

Nivel de vârstă: Educația timpurie a copilului

Obiectiv: Extinderea alegerii carierei, fără limitări de gen.

Materiale: coli mari de hârtie, lipici sau pastă, creioane, markere, foarfece, reviste sau orice alte materiale care pot fi tăiate şi folosite pentru acest proiect;

Partea întâi: Cereţi elevilor să împărtăşească ceea ce știu despre locurile de muncă ale părinţilor/tutorilor. Acceptați toate răspunsurile şi faceți o listă cu răspunsurile lor pe hârtie sau pe tablă. Copiii vor decupa din reviste fotografii cu locuri de muncă/cariere. Apoi vor face un colaj prezentându-și familiile la lucru (lucru în echipă sau pe perechi).

Partea a doua: Uitați-vă la colajul făcut de copii și discutați cu ei despre varietatea locurilor de muncă pe care familiile lor le fac. Asiguraţi-vă de faptul că atât bărbaţii cât şi femeile fac mai multe tipuri de muncă/cariere. După discuţii, elevii vor primi o bucată mare de hârtie şi vor desena un autoportret în centru.

Partea a treia: Distribuirea de autoportrete şi reviste. Spuneţi elevilor că trebuie să decupeze din reviste meserii/profesii pe care și-ar dori să le facă atunci când vor fi adulți și să le lipească de jur împrejurul autoportretului. Priviți la sfârșit toate lucrările și expuneți-le cu titlul "Viitoarea mea profesie".

Nivel de vârstă: Clasele primare

11. Găsirea unor poveşti în care cele două genuri să nu fie discriminate; 12. Un program pentru a "învăţa băieţii de azi să fie taţii de mâine"; 13. Concurs de muzică care promovează echitatea; 14. Felicitari pentru analiza stereotipurilor ; 15. O bibliografie nondiscriminatorie de cărţi pentru copii ; 16. Workshop sau întâlnire referitoare la egalitatea între sexe; 17. Analiză TV, radio şi presa scrisă pentru corectitudinea vis-a-vis de gen; 18. Discuții cu părinții despre gen în munca lor şi în viața de familie; 19. Discuții cu copiii despre anatomia umană și viața sexuală; 20. O poveste cu un protagonist de sex feminin;

Exercițiu: din lista sugestiilor prezentate, optați pentru trei dintre variantele de actiuni educaționale de consiliere și dezvoltați un plan de realizare în detaliu pentru nivele diferite de varstă școlară.

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU


POSDRU 2007 - 2013


spatiu despatire








Obiectiv: Recunoaşterea stereotipurilor de gen.

Materiale: O tablă mare;

Activitate: Împărţiţi elevii în grupuri de câte doi.. Fiecare copil își va intervieva partenerul. Spuneți-le să solicite următoarele întrebări:

1. Care este numele tău? 2. Care este activitatea ta preferată? Descrieţi-o!.

Partea întâi:

Fiecare pereche de elevi va veni în față şi-l va prezenta pe partenerul lui. Elevii vor ține o evidenţă a activităţilor preferate de fete şi de băieţi.

Partea a doua:

Întrebaţi-vă elevii dacă ei pot vedea diferenţe între activităţile aflate pe cele două liste. Dacă este aşa, să le discute. Cereţi clasei să discute de ce cred ei ca listele nu sunt aceleaşi. Cereţi clasei să identifice activităţile din fiecare coloană care sunt, de obicei, "activităţi pentru băieți" sau sunt, de obicei, "activități pentru fete".

Întrebări discuţie:

1. De ce băieţii şi fetele fac uneori activităţi diferite? 2. Unde aflăm că băieţii şi fetele ar trebui să facă activităţi diferite? 3. Este bine pentru băieţi să facă activităţi care sunt considerate a fi, în principal, pentru

fete? De ce / de ce nu? Argumentați-vă răspunsul. 4. Este bine pentru fete să facă activităţi care sunt considerate a fi, în principal, pentru

băieţi? De ce / de ce nu? Argumentați-vă răspunsul. 5. Ce este părtinirea de gen? 6. De ce este important şi util să încercăm noi activităţi, pentru a extinde ceea ce

facem?

Închidere: Pentru a încheia discuţia, cereți fiecărui elev să numească o activitate pe care nu o face în prezent, dar probabil ar încerca. S-ar fi bucurat dacă ar fi fost născut de sex opus?

Dacă este o activitate pe care ar dori să o încerce acum, încurajaţi-i să facă acest lucru!

Exercitiu: Pe baza exemplelor amintite anterior, realizați în parteneriat cu alți colegi o astefel de activitate. Identificați în detaliu întrebările, cazurile concrete și modalitățile de intervenție.

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU


POSDRU 2007 - 2013


spatiu despatire








Fișa de observare reprezintă o modalitate de cunoaştere corectă a elevului în vederea înţelegerii lui şi a organizării unor activități eficiente, aceasta implicând o prelucrare a datelor obţinute prin investigaţii, pentru formularea unor concluzii și pentru aprecierea obiectivă a tuturor factorilor implicaţi în dezvoltarea globală a copilului.

Copilul şi mediul său alcătuiesc o unitate dinamică în interiorul cărora se definește procesul de dezvoltare, pe două direcții:

prin procesul de socializare, prin care copilul asimilează experienţa socială;

prin procesul de individualizare, de structurare specifică a caracteristicilor de personalitate; Cunoaşterea copilului se realizează prin intermediul procesului de învăţământ,

mediul preșcolar și școlar reprezentând pentru aceștia un mediu de viaţă şi de muncă în care formele de solicitare condiţionează exprimarea unor aptitudini sau moduri de conduită dintre cele mai variate.

Observarea conduitei copilului constituie un procedeu în aprecierea personalităţii, manifestarea acestuia fiind spontană, personală. Cunoașterea copilului prin această metodă nu este condiţionată de numărul faptelor înregistrate, ci de corecta lor interpretare. Aceste informaţii urmează a fi prelucrate, comparate, analizate.

Organizarea informaţiei din fişa de observație prezintă un avantaj pentru cunoaştere şi îndeplineşte rolul de direcţionare a activităţii de cunoaştere a copilului. Rolul fișei de observație este de factor dinamizant al procesului de învăţământ.

În alcătuirea fişei se ține cont de următoarele aspecte care sunt esențiale:

considerarea unitară a personalităţii copilului;

cercetarea variabilelor de personalitate în interdependenţa lor, distingerea caracteristicilor dominante de personalitate, de mediu şi de educaţie;

abordarea unui punct de vedere dinamic şi funcţional în explicarea procesului de formare a copilului.

Aceste aspecte însoțite de metodele de studiere a trăsăturilor de personalitate ale copiilor impun principalele caracteristici ale fişei psiho-pedagogice:

fişă de concluzii, deoarece conţine rezultatele prelucrării informaţiei, realizează cunoaşterea prin înregistrarea şi ordonarea datelor;

aspectul sintetic, priveşte copilul multilateral: fiziologic, psihologic, pedagogic şi social;

evidenţiază elementul personal: evidențiază ceea ce este diferenţiat de ceea ce este comun, ceea ce este permanent de ceea ce este accidental, explică persoana prin dominantele sale psihologice, pedagogice, sociologice;

conţine date din analiza procesului de adaptare, integrare, familie, şcoală, societate, urmăreşte copilul în procesul de formare, sesizând modul de manifestare a anumitor trăsături;

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU


POSDRU 2007 - 2013


spatiu despatire








permite acţiuni formative deoarece conţine indicaţii asupra direcţiilor de intervenţie prin procesul instructiv-educativ cât şi date referitoare la orientarea şcolară;

poate fi completată şi utilizată de orice cadru didactic cu pregătire psihologică, în mod special de către consilierul școlar. Cunoscând particularităţile individuale, cadrul didactic va şti să adapteze strategia

didactică la acestea, să diversifice activitățile instructiv-educative având în vedere structura lor concret - individuală.

Bibliografie :



Cristea, S. (1998) Dicționar de termeni pedagogici. București.Editura Didactică și Pedagogică.



Convenţia ONU cu privire la drepturile copilului, 1990. *** (2000) PETI: Educaţie Timpurie Individualizată/Ghid pentru educatoare. UNICEF-CNETIF, Chişinău.

Moldovan, Ramona. (2007). “Autocunoaştere şi dezvoltare personală. Ghid pentru consiliere şi orientare”. Cluj-Napoca: Editura Sinapsis.

Văideanu, G. UNESCO – 50 Educaţie, Editura Didactică şi Pedagogică, R.A.,

Bucureşti, 1996;

Văideanu, G. Educaţia nouă şi noile educaţii, în Paideia, nr.1/1998, pp. 7-9;

””” Strategia Naţională în domeniul protecţiei şi promovării drepturilor copilului 2008-2013

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU


POSDRU 2007 - 2013


spatiu despatire








Bibliografie generală

1. *** Declarația UNESCO de la Johanesburg, 2002.

2. *** Declarația universală UNESCO privind Diversitatea culturală, 2001

3. *** http://www.cnr-unesco.ro/ro/articol.php?id=36.

4. *** http://www.dadalos.org/nachhaltigkeit_rom/grundkurs_1.htm

5. *** ONU, Comitetul de politică a mediului, strategie UNECE a educaţiei

pentru dezvoltare durabilă, Vilnius, 17-18 martie 2005.

6. *** Parliamentary Commissioner for the Environment, New Zealand, 2004.

7. *** Planul de acţiune de la Dakar, UNESCO, 2000

8. *** Planul de implementare, Summit-ul mondial privind dezvoltarea

durabilă, Naţiunile Unite, 2002.

9. *** Rezoluția 57/254 pentru înființarea Deceniului Națiunilor Unite ale

Educației pentru Dezvoltare Durabilă, ONU, 2002.

10.*** UNESCO, 1997, Educating for sustainable future: a transdisciplinary

vision for concerted Action.

11.*** UNESCO, 2006, Teraching and learning for sustainable development,

http://www.unesco.org/education/tlsf/index.htm

12.*** World Commision on Environment and Development “our common

future”, Oxford University Press, Oxford, 1987.

13.*** World, Declaration on Education for All, Jomtien, 1990.

14.*** Earth Charter. http://www.earthcharter.org

15.*** Paris21, 2000, A Better World for.http://www.paris21org/betterworld/

home.htm

16.*** Smart Growth for Tennessee Towns and Counties: A Process Guide.

http://www.eerc.ra.utk.edu/smart.htm

http://www.unesco.org/education/tlsf/index.htm

http://www.earthcharter.org/

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU


POSDRU 2007 - 2013


spatiu despatire








17.*** Departamento de Energía de los Estados Unidos. Energ& Information

Administration .http://www.eia.doe.gov/emeu/international/content.htlm

18.*** Dicţionar de sociologie (coord.: C. Zamfir; L. Vlăsceanu),1993,

București, Editura Babel.

19.*** ,1998, Pachet educaţional. Idei, resurse, metode şi activităţi pentru

educația intercultural informal a tinerilor și adulților.Timișoara,Institutul

Intercultural.

20.*** , 1991, The International Encyclopedia of Educatinal Sciences, (eds.

T. Husen, T. Neville), Oxford,Pergamon Press.

21.*** , 2000, PETI: Educaţie Timpurie Individualizată /Ghid pentru

educatoare,UNICEF – CNETIF, Chișinău.

22. *** Strategia Naţională în domeniul protecţiei şi promovării drepturilor

copilului, 2008 – 2013.

23. Asociația Pro Democrația, 2009, Lumea mea crește.

http://www.apd.ro/files/proiecte/suport de curs-Lumea crește.pdf

24. Bennet, M. J., Towards ethnorelativism: A development model of

intercultural sensitivity. In: Education for the intercultural experience (ed. M.

Paige),Yarmouth, ME: Intercultural Press.

25. Bruntdland, G.H., 1987, Viitorul nostru comun – Raport la Comisia

Monndială pentru Mediu și Dezvoltare.

26. Capra,Fr.,2002,Verbargene Zusammenhänge,Vernetzt denken und

handeln, in*** Wirtschaft, Politic, Wiesenschaaft und Gesellschaft, Bern,

2002.

27. Ciolan, L. ,2000, Paşi către şcoala interculturală. Bucureşti: Corint.

28. Ciolan, L., 2008, Învățarea integrată. Fundamente pentru un curriculum

transdisciplinar.Iași:Polirom.

http://www.apd.ro/

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU


POSDRU 2007 - 2013


spatiu despatire








29. *** Convenţia ONU cu privire la drepturile copilului, 1990.

30. Cristea, S. ,1998, Dicționar de termeni pedagogici. București.Editura Didactică

și Pedagogică.

31.Crișan, Al.,(coord) , 2006 , Patru exercitii de politică educational, București,

Editura Humanitas.

32. Dasen, P.; Perregaux, Ch.; Rey, M. (1999) Educaţia interculturală. Experiențe,

politici, strategii.Iași:Polirom.

33. Dave, R.H., 1973, Education permanente et programmes scolaires, Hamburg,

UNESCO.

34. Delors, J., 2000, Comoara lăuntrică. Raportul către UNESCO al Comisiei

Internaționale pentru educație în secolul XXI, Iași, Polirom.

35. Donalnie, D., Flowers, N., 1995, The UprootedHunter, House Publisher.

36. Elkin, Fr.; Handel, G., 1997 The child and society. The process of

socialization, New York: Random House.

37. Hofstede, G. 1996, Managementul structurilor multiculturale. Software-ul

gândirii. Bucureşti: Editura Economică.

38. Hofstede, G., J., Pedersen, P.B., Hofstede, G., 2002, Exploring culture.

Exercises, stories and syntetic cultures, Intercultural, Press.s

39. Joiţa, E. (coord.),2003,Pedagogie și elemente de psihopedagogie școlară,

Craiova, Editura Arves.

40. King, A.; Schneider, B.,1993,Prima revoluţie globală. O strategie pentru

supraviețuirea lumii, București, Editura Tehnică.

41. La Belle, Th. J., 1982, Formal, Nonformal and Informal Education. A

Holistic Perspective on Lifelong Learning, în Revue Internationale de

Pedagogie, vol. 28, nr.2.

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU


POSDRU 2007 - 2013


spatiu despatire








42.Macavei, E.,2002 , Pedagogie. Teoria educației, Editura Aramis, Bucureşti.

43.Meinbach, A.M.; Fredericks, A.; Rothlein, L. 2002, The complete guide

to thematic units: creating the integrated curriculum. Norwood: Christopher – Gordon

Publishers, Inc.

44. Moldovan, R.,2007, Autocunoaştere şi dezvoltare personală. Ghid pentru

consiliere și orientare.Cluj – Napoca, Editura Sinapsis.

45.Peavey, F., 1994, By Life’s Grace: Musings on the Essence of Social

Change, Philadelphia, New Society Publishers.

46. Potolea, D., Ciolan, L., 2003, Teacher education reform in Romania:a

stage of transition. În: Institutional approaches to teacher education within

higher education in Europe: current models an new developments ( eds. B.

Moon; L. Vlăsceanu ; L.C. Barrows ), Bucharest : UNESCO – CEPES.

47. Rassekh, S., Văideanu, G., Les Contenus de l’education d’ici l’an 2000.

Syntese mondiale, Paris, UNESCO.

48. Rădulescu, S.M. ,1994, Homo sociologicus. Raţionalitate şi iraţionalitate

în acțiunea umană: Casa de Editură și Presă Șansa S.R.L.

49. Stanciu M., 1999 , Reforma conținuturilor în învățământul preuniversitar.

Cadru metodologic,s Editura Polirom, Iaşi.

50.Toffler, A., 1983, Al treilea val, Bucuresti, Ed. Politică.

51.Văideanu,G.Educaţia nouă şi noile educaţii, în Paideia, nr.1/1998, p.7-9.

52. Văideanu, G. UNESCO – 50 Educaţie, Editura Didactică şi Pedagogică,

R.A., Bucureşti, 1996.

Educatia Pentru Dezvoltare Durabila - Laura Ciolan

Documents

Transcript of Educatia Pentru Dezvoltare Durabila - Laura Ciolan