„Educatia inseamna imblanzirea unei flacari, nu umplerea unui vas”1

O sclipire dilatata se refracta intr-o scanteietoare picatura efemera de ploaie, o lacrima amara de soare. Oglindind exhaustivul univers, orice crampei de lumina parca acum iti conureaza in suflet o silueta uniforma. Din potriva, viata nu este construita din ritmul iambic a chicotelor de soare, a zambetelor condensate in sipotul raurilor, a sperentei impletita in razelelor crepusculare ale blandei luni. Acesta reprezinta forta ce imbina contrastele,puterea ce disipa cadenta si ce mistuie haosul din noi insine. Pentru a oferi tuturor oamenilor accesul la spectrul melodios al cunoasterii, ce imbiband tesatura tainica a timpului, croieste un drum impletit din metafore subtile de-a lungul vietii, trebuie sa valorificam dreptul la educatie. Dar, educatia inseamna imblanzirea unei flacari, nu umplerea unui vas cu apa.

Aceasta flaca lautrica, cu care ne-am nascut, arde perpetum consumand emotii puternice, trairi absolute si ganduri metafizice. Fara a fi modelata, acesta flacara aprinde si arde absurd cu intuneric totul in jurul nostru transformandu-ne lumea intr-un auster abis. Daca dam expresie aspiratilor si curiozitatilor noastre, spargand clestarul faurit din nedeslusite intrebari ale acestui topos al misterului inclinat spre absolut, vom reusi sa potolim acest foc mahnit. Prin urmare, o persoana ce nu a avut acces la infinitul orizont sidefiu al cunoasterii, ranile adanci si intepatoare ale necunoasterii si ignorantei ii vor sculpta un viitor crud din notele aspre ale deceptiei, din mici junghi ascutite ale nepasarii si din murmurul tainic al neincrederii. Dar daca ne apropiem de lumina calda si securizanta a cunoasterii, aceasta ne va purifica sufletul , cristalizand mici nestemate arginate de curiozitate in ochi, ce ne vor arata bucuria incriptata atent in fiecare lucru pamantesc. Astfel, focul ce arde aievea in noi insine se va metamorfoza intr-o scanteie ce ne va incalzi sufletul calauzindun-ne calea. Orice om ce s-a apropiat de cunoastere, a putut simti cum se cufunda in vis, contempland universul si simti starea de reverie a acestuia, cum toate vietuitoarele tind spre un arhetip, perfectonadu-se doar prin educatie.

Totodata, educatie nu reprezinta doar asimilarea informatiilor ci cea ce poti aplica cu ajutorul lor. Astfel legile fizice si chime ce ne guverneaza, ideile ce ne inspira, comportamentele ce le desprindem si regulile fundamentale se revarsa asemenea celui mai abundent deluviu al cunoasterii asupra noastra, condensandu-si stropii in nenumarate informatii. Dar daca captam aceste idei fara a le transforma in prinipii ferme dupa care sa ne conturam viata nu vom putea evolua.

In cele din urma, trebuie sa ne amintim de cei ce nu au putut avea sansa de a patrunde in lumina azuriea a cunoasterii. Acesti oamenii invaluiti in tacere nu pot vedea un farama de veselia in jurul lor, nu pot deslusi freamatul din jur si li se dezvaluie numai aschii de durerein jur. Noi cei ce avem accesul la invatatura trebuie sa il impartasim cu cei ce nu au avut acest noroc pentru ca educatia nu este o abilitate dobandita in timpul vietii, ea este viata insasi

1.„Educatia inseamna imblanzirea unei flacari, nu umplerea unui vas”- Socrate