LICEUL TEHNOLOGIC VERNEŞTI INSPECTOR GENERAL,Director, prof. MIRIŢESCU VIOREL prof. ENE DUMITRU

INSPECTOR ŞCOLAR PENTRU ACTIVITĂŢI EDUCATIVE,Prof. GEORGETA-PAULA MIHAI

Nondiscriminarea – conditie a convieturii in armonie

-Proiect educativ în domeniul educaţiei civice şi pentru cetăţenie democratică-

Coordonatori:Liceul Tehnologic Verneşti: prof. Croitoru Lucica

Prof. Barbu Roxana

Şcoala cu clasele I-VIII „Vasile Aldea Zoreşti”: prof. Damian Antonia

A. Descrierea proiectului Tipul activităţii: proiect educativ

Domeniul: educaţie civică şi pentru cetăţenie democraticăTemă generală: Educaţia globalăTema activităţii: NondiscriminareaModul de realizare: workshop-uri cu metode de educaţie nonformalăLocul de desfăşurare: Liceul Tehnologic Verneşti, jud. Buzău; Şcoala cu clasele I – VIII „Vasile Aldea” ZoreştiPerioada: 12-17 noiembrie 2012Grup ţintă: elevii claselor IX A, IX B, X A, X B din Liceul Tehnologic Verneşti şi elevii claselor V-VIII din Şcoala cu clasele I – VIII „Vasile Aldea” ZoreştiScop: Formarea comportamentului nondiscriminatoriu în cadrul grupurilor din care fac parte eleviiObiective specifice:O1. Să cunoască noţiunile de discriminare şi nondiscriminare;O2. Să îşi formeze un comportament nondiscriminatoriu;O3. Să manifeste spirit de echipă şi toleranţă în grupurile din care fac parte;O4. Să înţeleagă noţiunea de apartenenţă la un grup;O5. Să îşi formeze deprinderi de gândire critică şi să rezolve probleme în mod creativ.

B.Argument:Xenofobia, antisemitismul şi intoleranţa sunt probleme cu care ne confruntăm în ziua de

astăzi din ce în ce mai mult. Problemele rasismului şi ale intoleranţei au fost în capul listei de discuţii a celor 32 de

lideri politici, membrii ai Consiliului Europei, care s-au întîlnit în 1993 la Summitul de la Viena. Ei au hotărît un plan comun de acţiune care, împreună cu campania, viza cooperarea membrilor de stat în domeniul legislaţiei şi al educaţiei pentru a combate rasismul, xenofobia, anti-semitismul şi intoleranţa ( vezi Anexa 1 ). Campania e sprijinită în totalitate de cele 2 platforme europene pentru organizaţiile non-guvernamentale de tineret : CENIC şi ECB. E important faptul că aceste teme sunt răspândite în lumea întreagă, motiv pentru care UNESCO a hotărât ca anul 1995 să fie declarat “Anul internaţional al toleranţei”.

Activitatea urmăreşte să mobilizeze elevii pentru obţinerea toleranţei, egalităţii, demnităţii, drepturilor omului şi a democraţiei şi să ofere un stimul pentru anii următori. Astfel de ţinte nu pot fi atinse; sunt mai degrabă procese continue care necesită implicarea noastră a tuturor.

Tinerii nu pot înţelege propria lor poziţie şi astfel nici nu pot fi conştienţi de ea şi nu o pot controla fără a înţelege circumstanţele internaţionale şi naţionale din lumea care-i înconjoară. Educaţia interculturală poate uşura acest proces. Dorim prin această activitate să asigurăm materiale teoretice şi practice care să fie folosite de elevi, dar şi de profesori în educaţia informală.

Urmărim ca prin intermediul acestei activităţi elevii şi profesorii să răspundă la următoarele întrebări:

1. Cum putem corela/asocia experienţele, definiţiile şi practica noastră educaţională diferită?

2. Cât de tare va ajuta activitatea la combaterea cauzelor discriminării şi ale intoleranţei?

3. Cunoscând conceptele, teoria, ce acţiuni putem realiza pentru a combate discriminarea pe orice criteriu (de limbă, cultural, educaţional, etnologic)?

Cuvintele au putere. Cuvintele reprezintă valori. În funcţie de context cuvintele îşi pot schimba înţelesul, chiar dacă fac parte din aceeaşi limbă. Am încercat să explicăm contextele şi înţelesurile cuvintelor pe care le folosim.

C.Activităţi

Activitatea 1: Aspecte teoretice (12 noiembrie 2012)Realitatea societăţii în care trăim : Diferenţa

Oamenii sunt diferiţi din mai multe puncte de vedere şi pot fi deosebiţi cu ajutorul mai multor criterii: după gen, vîrstă, trăsături fizice, orientare sexuală, personalitete, hobby-uri, modul de viaţă, concepţii, etc. În cadrul acestui pachet ne concentrăm asupra diferenţelor culturale, sociale şi etnice.

Suntem preocupaţi de interacţiunea dintre oamenii diferiţi, dintre culturile şi modurile lor de viaţă şi de relaţiile dintre majorităţile şi minorităţile din societăţile în care trăim.

Punctele de vedere, ideile, valorile şi comportamentele diferite vor fi punctele de plecare în această muncă, şi vom încerca să ajungem la un rezultat comun. Prin interacţiunea diferenţelor e posibil să găsim noi soluţii şi să stabilim noi principii de acţiune. Toate acestea se bazează pe demnitate egală şi drepturi pentru toţi.

Astfel de probleme sunt mai clare dacă ne gîndim la cazurile oamenilor aparţinînd altor societăţi sau ţări, dar e necesar să ne preocupăm de ceea ce se întîmplă în propriul nostru spaţiu geografic. Ne considerăm diferiţi de cei ce s-au născut şi cei ce trăiesc în ţara noastră şi al căror stil de viaţă şi cultură diferă de ale noastre. Scopul nostru suprem e să descoperim cum putem face ca diferenţele acestea să ne fie de folos. De-a lungul istoriei, valuri de imigranţi au venit peste Europa şi azi, ea este căminul multor popoare diferite. Acest lucru ne face viaţa mult mai interesantă şi incitantă şi deasemenea mai complicată. Aceasta e realitatea sec. 21: trăim în societăţi multiculturale. Diferenţele dintre oameni nu sunt văzute ca bunuri , ele conduc mai mult spre suspiciune

şi respingere. Trăim într-o lume confuză. Uneori părem că devenim mai apropiaţi . Unii dintre noi

care avem acces la televiziunea prin satelit sau la internet, avem posibilitatea să contactăm persoane de pe cealaltă parte a planetei, în doar căteva secunde; totuşi distanţele dintre noi sunt foarte mari.

Nu ne bucurăm de aceste societăţi multiculturale precum ar trebui; ele sunt un fenomen care ne îmbogăţeşte cunoştinţele şi pe care nu ne putem permite să-l neglijăm. Din păcate , prezenţa oamenilor “diferiţi” într-o ţară poate duce la dezinteres şi indiferenţă dacă nu chiar la discriminare şi intoleranţă. Într-o societate, minorităţile sunt discriminate din toate punctele de vedere: al utilizării serviciilor publice, angajare, al respectării şi organizării politice, al accesului în instituţiile educative, etc.

Intoleranţa duce deseori la violenţă şi în cazuri extreme la conflicte armate. Conform Departamentului de cercetare a păcii şi conflictului din cadrul Universităţii Uppsala, Suedia, între 1989 şi 1994 au existat cel puţin 90 de conflicte armate în întreaga lume. Dintre acestea, doar 4 au fost între state, celelalte 86 au avut loc în interiorul statelor. Ele au inclus şi războie civile, conflicte etnice, politice, religioase şi teritoriale.

Aproape fiecare ţară s-a format prin îmbinarea mai multor culturi. În Europa, numai Islanda poate fi considerată o ţară mono-culturală. Şi chiar şi acolo lucrurile se schimbă.

Dacă diversitatea e caracteristică societăţilor în care trăim, atunci de ce nu-i tolerăm pe cei care sunt diferiţi de noi? Evident, nu există doar un singur răspuns la această întrebare şi nici acest pachet educaţional nu poate să ofere unul complet, luând în considerare toate aspectele care trebuie atinse. Totuşi, ne poate ajuta să clarificăm unele probleme ce apar pe parcursul explorării originii acestor “noi” societăţi multiculturale a căror apariţie nu a fost atît de neaşteptată pe cît pare.

Minorităţile în EuropaAtenţie! Minoritatea într-un loc poate fi foarte uşor majoritate în alt loc. ÎNTREBARE: Când o minoritate nu este minoritate?Când constituie o elită puternică?Sunteţi de acord? Minorităţile locale

Aproape în fiecare ţară există minorităţi “tradiţionale” :grupuri etnice care trăiesc acolo de secole dar care au caracteristici , obiceiuri şi felul de viaţă diferite de ale majorităţii. Pot fi date multe exemple;am dat şi noi câteva. Istoria Europei este supraîncărcată de mişcări expansioniste, de conflicte religioase şi militare. Toate acestea au provocat mutaţii de popoare şi de culturi. Cavalerii normanzi din secolul al XI-lea au reuşit să pună stăpânire pe teritorii îndepărtate ca Britania, Spani şi Sicilia;forţele Imperiului Otoman au dărâmat zidurile Vienei în 1529 şi în 1683;Lituania era cel mai mare stat al Europei în secolul paisprezece. (Trebuie să fim atenţi cu asemenea “evenimente “ istorice;de exemplu, cel mai mare stat european în secolul paisprezece poate fi considerat Polonia şi nu Lituania-acest fapt este şi azi un motiv de dispută. ) După cum observă Richard Hill , oraşul Ilok , în estul Croaţiei, este un exemplu al schimbării în timp:în 1992 populaţia număra 3000 de sârbi, un an mai devreme 3000 de croaţi, 500 de sârbi şi 1900 de slovaci descendenţi ai migratorilor din secolul al XIX-lea. În 1930 mulţi locuitori erau germani şi evrei. În perioada Imperiului Otoman Ilok era o aşezare musulmană. Şi înainte a fost catolică. ÎNTREBARE:Cunoaşteţi vreun oraş din apropiere cu o istorie asemănătoare?

CARE ESTE RĂSPUNSUL NOSTRU LA TOATE ACESTEA?Am văzut câteva aspecte ale societăţii în care trăim. În acelaşi timp suntem obligaţi să

convieţuim şi totuşi să trăim “separat”. Imaginea Europei s-a schimbat dramatic în ultimele decenii şi astăzi în societăţile multiculturale întâmpinăm mult mai multe probleme decât înainte. Un model demn de urmat

La simpozionul din 1993 care a pregătit Campania “toţi diferiţi-toţi egali” a fost prezentată noua cercetare care punea într-o lumină nouă provocările pe care le întâmpinăm. Această cercetare a respectat sugestia Belgiei ca populaţia să fie împărţită în patru grupări principale, şi anume:A:oameni care sunt deja conştienţi de problemele provocate de rasism şi care s-au implicat mai mult sau mai puţin în activităţile anti-rasiste(aproximativ 10%)B:aceia care sunt toleranţi, dar care nu s-au implicat(încă) în activităţile anti-rasiste(aprox. 40%)C:cei care au tendinţe rasiste, dar care nu comit acte rasiste(aprox. 40%)D:rasiştii care se manifestă deschis(aprox. 10%)Aceste valori reprezentative pentru Belgia nu sunt în mod obligatoriu valabile în întreaga Europă, dar activiştii anti-rasişti ai altor ţări confirmă faptul că aceste cifre sunt apropiate de estimările făcute de ei. Ei sunt de părere că în categoriile A şi D procentul tinerilor e mai mare.

TOŢI TRĂIM CU IMAGINIDupă cum am văzut identitatea unei persoane nu se poate rezuma doar la câteva

caractristici, deşi de multe ori tindem să luăm în considerare doar aspectele limită sau denaturate.

Aceasta se datorează faptului că răspunsurile diferitelor grupuri de oameni sunt rezultatul unui sistem complicat al puterii şi al relaţiilor sociale. pentru a putea găsi soluţiile potrivite trebuie să analizăm rolul stereotipurilor, al prejudecăţilor şi al etnocentrismului. Stereotipurile

Stereotipurile sunt de fapt credinţele şi modurile de gândire împărtăşite de un anumit grup de oameni. Stereotipul este un ansamblu de trăsături ce caracterizează un grup în funcţie de comportament, obiceiuri etc. Scopul stereotipurilor este de a simplifica realitatea:”aşa sunt ei”. Şefii sunt tirani;aceşti oameni sunt leneşi, ceilalţi punctuali;cei din partea aceea a oraşului sunt periculoşi-câţiva probabil că sunt, dar toţi?Uneori ne folosim de stereotipurile grupului căruia îi aparţinem pentru a fi crezuţi că suntem mai puternici decât alţii sau superiori lor. (sau poate pentru a ne scuza pentru greşelile noastre-“ce pot să fac?toţi suntem aşa”)Stereotipurile sunt bazate de obicei pe anumite contacte sau imagini acumulate în timpul şcolii, prin mass-media sau acasă, pe care le generalizăm pentru toţi cei ce au legătură cu ele. ÎNTREBARE:S-a afirmat că avem nevoie de stereotipuri pentru a supravieţui. Cât de utile credeţi că sunt ele?În limbajul actual e dificil să facem diferenţa între stereotipuri şi prejudecăţi. Prejudecăţile

Prejudecata este imaginea pe care ne-o facem despre o persoană fără a o cunoaşte cu adevărat. Prejudecăţile pot fi negative sau pozitive. Prejudecăţile fac parte din procesul nostru de socializare şi greu pot fi modificate sau eradicate. Deci este important să ştim că le avem. pentru a înţelege mai bine acest concept, puteţi încerca să vedeţi cât de bine vă cunoaşteţi prietenii. Avem prieteni potriviţi pentru diferite ocazii, cu care ieşim la un film, cu care ne plimbăm, care ne ajută la teme, cu care jucăm fotbal, sau cu care mergem la concerte. Ştim noi ce muzică le place prietenilor noştri cu care jucăm fotbal?Sau măcar bănuim?Să presupunem e ceva obişnuit şi uşor. Dacă e atât de simplu să facem presupuneri despre prietenii noştri, atunci vă închipuiţi cât de uşor îi putem judeca greşit pe cei pe care nu-I cunoaştem. ÎNTREBARE:De ce credeţi că prejudecăţile sunt greu de schimbat?

Prejudecăţile şi stereotipurile ne ajută să înţelegem realitatea;când realitatea nu corespunde prejudecăţilor noastre e mai uşor să interpretăm în alt fel realitatea decât să ne schimbăm prejudecata. Ele vin în completarea datelor pe care le deţinem. Siang Be demonstrează acest lucru punând publicul să asculte următorul pasaj:

“Maria a auzit maşina cu îngheţată venind pe stradă. Şi-a amintit de banii pe care îi avea de la ziua ei şi a dat buzna în casă. ”Acest pasaj se poate interpreta astfel:Maria e un copil, ea îşi doreşte îngheţată, fuge înăuntru să ia nişte bani ca să poată cumpăra îngheţata. Dar de unde reiese acest lucru?Încercaţi să schimbaţi unul din substantivele acestui pasaj(de ex. ”bani” cu “puşcă”) şi vedeţi ce se întâmplă. Xenofobia

Termenul provine dintr-un cuvânt grecesc ce înseamnă “teamă de străini”. Avem un exemplu clar de cerc vicios:Mi-e frică de cei ce nu sunt ca mine pentru că nu-i cunosc şi nu-i cunosc pentru că mi-e frică de ei. Xenofobia, ca şi rasismul şi discriminarea se datorează prejudecăţilor şi stereotipurilor, deşi la baza ei stau nesiguranţa şi frica de cel de lângă tine. Deseori această frică de cel de lângă tine se transformă în respingere, ostilitate sau violenţă împotriva locuitorilor altor ţări sau împotriva minorităţilor. Xenofobia a fost folosită de persoane importante şi puternice pentru a-şi “proteja”ţara de influenţele din exterior, după cum putem observa la fostul preşedinte Ceauşescu, dictatorul absolut al României, căruia îi plăcea să-l citeze pe poetul Mihai Eminescu:

“ Cel care este apropiat străinilorsă fie mâncat de câinicasa lui să fie atinsă de risipăiar numele lui să nu fie recunoscut. ” Intoleranţa

Intoleranţaă înseamnă lipsa de respect faţă de credinţele şi părerile altora. Aceasta se vede când cineva nu-i permite altcuiva să se comporte într-un anume fel sau să aibă păreri diferite de ale lui. Intoleranţă înseamnă că unii sunt excluşi sau respinşi din cauza credinţelor religioase, a sexului, a felului de a se îmbrăca sau de a-şi aranja părul. RasismulÎntrebare:Când aţi folosit sau aţi auzit pe cineva folosind termenul “rasist”?

Urmările rasismului sunt terifiante, chiar şi cuvântul rasism e înfricoşător. Nu e uşor de definit rasismul . Rasismul se bazează pe ideea că anumite abilităţi şi trăsături umane sunt determinate de rasă , şi că există rase superioare şi inferioare. pentru a accepta aceasta , trebuie să credem că există rase umane diferite.

Formele rasismului se schimbă de-a lungul timpului . Cel mai periculos este conceptul de superioritate –superioritatea unui grup de oameni faţă de altul. Dacă începem să credem asemenea lucruri, atunci înseamnă că sprijinim activ sau tacit:

Dacă ar trebui să creăm realităţi interculturale , am avea mult de lucrat la stimularea: atitudinilor noastre personale şi sistemelor de control şi de putere care sunt rezultate ale inechităţii

Comunicarea dintre culturi cere mult timp şi experienţă. Apropirea interculturală nu depinde numai de sufletul deschis ale poporului, ci şi de politicieni , care trebuie să adopte o serie de măsuri pentru a facilita acest proces. Fără a fi prea severi şi luând lista următoare ca model pentru comportarea noastră, observăm că totuşi e necesar să parcurgem anumite etape, cum ar fi: 1. Să acceptăm ideea că toţi suntem la acelaşi nivel;să acceptăm egalitatea drepturilor, valorilor şi a abilităţilor;înlăturarea rasismului şi a discriminării. 2. Să ne străduim să ne cunoaştem mai bine unii pe alţii;Să ne angajăm în discuţii unii cu ceilalţi, să cunoaştem culturile altor popoare, să fim interesaţi de ei, de modul lor de viaţă. 3. Să lucrăm împreună, să ne ajutăm reciproc. 4. Să comparăm şi să facem schimb de puncte de vedere, să experimentăm ideile altora, să acceptăm critica reciprocă, să ajungem să fim de comun acord, să luăm decizii împreună.

Un alfabet al acţiunilor pentru acest proiectA este pentru acţiunea anti-semitismB este pentru a fi informat C pentru a combate opresiunile, pentru cooperare şi grijăD pentru diversitate şi diferenţăE pentru egalitateF pentru festival, familie şi prietenieG pentru creştereH pentru umanitate şi combaterea homofobieiI pentru ÎNVĂŢAREA INTERCULTURALĂJ pentru dreptateK pentru perseverenţa încercării şi nerenunţareL pentru învăţarea altei limbi

M pentru a vă hotărîN pentru că nimeni nu e perfectO pentru a vedea opresiunileP pentru participarea în cadrul comunităţii localeQ pentru a pune întrebări şi a nu considera nimic de la sine înţelesR pentru respectarea celor diferiţiS pentru a începe acum T pentru toleranţăU pentru a fi unicV pentru a pune în valoare diferenţaW pentru formarea unei lumi mai corecteX pentru campania împotriva xenofobieiY pentru curajul de a fi tu însuţiZ pentru zebre, deoarece nu poţi spune nici că e albă , nici că e neagră

Activităţi (teme) practice: (activităţile vor fi adaptate în funcţie de nivelul de înţelegere al elevilor, ţinând cont că proiectul se adresează unor categorii de vârstă diferite)Activitatea 2 (13 noiembrie 2012)

ANTONIO ŞI ALISe spune că pentru a-ţi putea folosi creativitatea trebuie să fii singur. Aţi încercat vreodată să compuneţi o poveste cu 10 persoane sau mai multe în jur?Aveţi ocazia să încercaţi!Temele StereotipurileScopuri

Explorarea imaginii pe care o avem despre oamenii altor culturi, grupuri sociale etc. Să vedem cum aceste imagini condiţionează aşteptările noastre legate de oameni ce aparţin

altor grupuri Timpul 30 min. Numărul membrilor grupului 8-10. Notă:grupurile mai mari pot fi reîmpărţitePregătire O minge Foaie şi pix pentru observator O panoplie şi marker

Instrucţiuni 1. Oamenii trebuie să stea în cerc. 2. Unii dintre ei sunt observatori. Ei trebuie să stea înafara cercului şi să scrie povestea . 3. Membrii grupului vor compune împreună o poveste. Au nevoie de o minge. 4. Spuneţi:”Aceasta este povestea lui Antonio, un tânăr din Madrid”şi pasaţi mingea la un membru al grupului şi puneţi-l să continue cu următoarele câteva propoziţii, şi apoi să paseze mingea la altcineva. 5. Continuaţi în acest mod pentru ca povestea să fie scrisă în mod cooperativ. 6. după 10 sau 12 rotaţii cereţi mingea şi spuneţi:”Antonio îl cunoaşte pe Ali, un băiat marocan , care are şi el o poveste”şi pasaţi mingea înapoi în cerc pentru a se începe povestea lui Ali. 7. Desfăşuraţi activitatea în timp de10-15 minute.

Concluzii şi evaluare Cereţi observatorilor să citească notiţele pe care le-au făcut despre povestiri. Apoi cereţi membrilor grupului să spună cum au înţeles povestea vieţilor diferite ale celor doi , Antonio şi Ali, şi comentaţi legătura cu imaginile pe care noi le avem despre aceşti tineri din Madrid şi Maroc. Notaţi principalele observaţii pe panoplie. Întrebaţi de unde provin aceste imagini. S-a gândit cineva în aşa fel la Spania şi Maroc?De ce?De ce nu ?Sfaturi pentru animatorE cel mai bine dacă povestea e creată în mod spontan şi într-un ritm rapid. În acest caz observatorului îi va fi greu să noteze tot. Atunci poate să existe un al doilea observator sau se poate înregistra povestea pe o casetă. E important ca activitatea să fie prezentată la început ca o simplă creaţie a unei poveşti cooperative. Numele personajelor îi va îndruma pe membrii grupului spre tema pe care doriţi să o abordaţi. De exemplu, dacă doriţi să trataţi problema imigranţilor, alegeţi nume asociate în mod tradiţional cu majoritatea şi imigranţii. Dacă vreţi să vă referiţi la femei şi bărbaţi, alegeţi nume feminine şi masculine. Această activitate se potriveşte oriunde unde există discriminare , fapt evident din prima propoziţie a povestirii:”aceasta e povestea lui Frank, un tânăr homosexual”sau”Aceasta este povestea Mariei, care are un handicap fizic”;comparaţi povestea cu cea a unei persoane din clasa principală. Alternative1. Împărţiţi grupul în două subgrupe şi fiecare din ele să lucreze la o singură poveste. Apoi, comparaţi-le. Acest schimb are avantajul că participanţii nu se aşteaptă ca poveştile să fie comparate. Trebuie ca participanţii să fie împărţiţi la întâmplare în subgrupe. 2. Formaţi două subgrupe şi fiecare din ele să scrie o biografie sau un moment important din viaţa unui personaj al povestirii. Apoi comparaţi cele două. Sugestii Dacă vă plac poveştile şi surprizele citiţi”Poveştile lumii”Dacă Ali trăia în Antoniois cum s-ar fi simţit ca aparţinând minorităţii şi cum s-ar fi simţit Antonio în această ipostază?Încercaţi “Forţează cercul”

Activitatea 3 (14 noiembrie 2012)BALOANE

Pt a ne împlini visurile trebuie să înlăturăm piedicile. Împreună putem face ca visurile noastre să devină realitate. TemeleCele alese de grupScopuri

Crearea unei atmosfere plăcute în grup Observaţii legate de modurile în care se manifestă nedreptăţile, discriminarea şi

excluderea Îndemnarea grupului să acţioneze în mod pozitiv şi să urmeze activităţile

Timp20-30 min

Mărimea grupului10-40 persoanePregătire

2 baloane pentru fiecare participant 2 bucăţi de aţă(de 50 cm)pt fiecare Instrumente de scris Un set de etichete şi creioane Un spaţiu pentru notiţe Încăperea trebuie să fie destul de mare pentru ca participanţii să aibă loc să fugă în jurul ei

, iar în mijloc să nu existe scaune şi mese. Instrucţiuni 1. Participanţii trebuie să se gândească în câteva clipe în ce fel de societate ar dori să trăiască şi să prezinte una sau două trăsături ale acesteia 2. Să scrie cele două trăsături pe o etichetă şi să le lipească pe peretele pentru notiţe. 3. Acum, fiecare să se gândească la două lucruri, ”obstacole”, care îi împiedică să corespundă celor două trăsături ale societăţii ideale. 4. Împărţiţi instrumentele de scris, câte două baloane şi două bucăţi de aţă fiecăruia şi spuneţi-le să scrie pe baloane cele două “obstacole” cu litere mari.

5. Fiecare trebuie să spună cele două cuvinte pe care le-au scris pe baloane. 6. Spuneţi-le că acum au posibilitatea să elimine aceste două obstacole. Fiecare să-şi lege

câte un balon la fiecare picior. Când toată lumea e gata , spuneţi-le că pentru a elimina obstacolele trebuie să sară pe baloane pentru a le sparge. (Pt a fi şi mai mult haz şi spirit de competiţie, sugeraţi-le participanţilor să încerce să spargă baloanele celorlalţi în timp ce le apără pe ale lor. )

7. Daţi semnalul pentru începerea jocului. Concluzii şi evaluareÎncepeţi prin a-i întreba pe participanţi dacă le-a plăcut activitatea şi cum s-au simţit. Continuaţi cu întrebări ca: De ce există obstacole care sunt atât de greu de trecut?De unde provin? Credeţi că există oameni care întâmpină mai multe piedici decât alţii?Cine sunt aceia? Îi putem ajuta să le depăşească?Sfaturi pentru animatorActivitatea merge foarte bine mână în mână cu activitatea “Visuri”, deoarece sunt interesate de subiecte asemănătoare. Jucaţi “Baloane”după ce grupul a terminat de prezentat visurile fiecăruia. Jocul “Baloanele” este interesant datorită atmosferei distractive create de plăcerea spargerii baloanelor . Acest element trebuie să fie nelipsit. În loc de baloane puteţi folosi prezervative. Sunt mai greu de spart şi, astfel, dorinţa de a le sparge e mai incitantă. În unele grupuri folosirea prezervativelor reprezintă o încurajare pentru abordarea subiectelor tabu, cum ar fi sexul sau SIDA. Dar, aveţi grijă că în unele situaţii pot fi contra-productive. O formă simplă a acestei activităţi poate fi folosită pentru revigorarea grupului. SugestiiIdei pentru ce urmează să faceţi în mod concret vă vin pe parcurs. Un rezultat posibil poate fi plănuirea unei activităţi specifice care le-ar plăcea participanţilor pentru a colabora la “eliminarea piedicilor”. O altă soluţie ar fi munca pentru realizarea unui anumit aspect al societăţii ideale. Puteţi continua cu activitatea “Dragă prietene”, care vă oferă posibilitatea de a analiza şi mai profund părerile şi sentimentele referitoare la subiectele abordate.

Activitatea 4 (15 noiembrie 2012)DRAGĂ PRIETENE

Toţi avem păreri, idei şi sentimente pe care am vrea să le împărtăşim dar uneori ne este greu să vorbim despre ele. Scrierea unei scrisori poate fi o modalitate mai bună pentru a exprima ceea ce gândim. TemeCele legate de tema şedinţeiScopuri

Încurajarea participanţilor în exprimarea viziunilor şi a sentimentelor Promovarea empatiei şi a înţelegerii mai multor puncte de vedere despre o anumită temă Încurajarea participanţilor cărora le este mai greu să vorbească în faţa altora Începerea discuţiilor despre solidaritate, egalitate şi respect reciprocTimpulAceastă activitate ar trebui să se desfăşoare pe parcursul a unei zile sau două, şi să fie inclusă într-un program mai largPartea A:30 minPartea B:15 minPartea C:30minPartea D:45 min. Mărimea grupuluiDe la 5 la 30Pregătire Creioane şi hârtie Acces la xerox

InstrucţiuniPartea AAlegeţi doi sau trei participanţi şi cereţi-le să scrie o scrisoare unui alt membru al grupului despre un anumit subiect, De exemplu despre a aparţine minorităţii, despre rasism, Europa, nedreptate etc. Scrisorile trebuie să se termine cu o invitaţie la pentru răspuns, de exemplu “Ce credeţi despre aceasta?”, ”Mă puteţi ajuta?”, ”Care e părerea dumneavoastră?”Partea B La începutul şedinţei următoare cereţi-le delor ce au scris scrisorile să le citească grupului. Partea CCereţi-le celor cărora le-au fost adresate scrisorile să scrie răspunsurile. Partea DLa sfârşitul şedinţei sau la următoarea, trebuiesc citite răspunsurile date la scrisori. Concluzii şi evaluareÎntrebaţi-i pe cei care au scris scrisorile ce au învăţat din această activitate , şi apoi pe ceilalţi membri ai grupului ce au învăţat ascultându-i. Apoi continuaţi discuţia despre subiectele scrisorilor. Sfaturi pentru animatorAceastă activitate oferă posibilitatea de a se gândi în modul cel mai limpede la ceea ce simt sau ce vor să spună despre un subiect. Oferă de asemenea, celor care au dificultăţi în exprimarea orală posibilitatea de a contribui la discuţiile din cadrul grupului. În acest fel activitatea ajută la

crearea unor sentimente pozitive în grup şi favorizează înţelegerea personală. E utilă şi în cazurile când există conflicte în grup. Acest tip de exerciţiu se potriveşte oricărui fel de grup dar dă rezultate bune mai ales în grupurile internaţionale. Temele scrisorilor ar trebui să fie legate de scopurile şedinţei. De exemplu. dacă tema este “violenţa” atunci puteţi porni de la un eveniment recent , un conflict între grupurile de tineret, un atac violent asupra cuiva, un raid al poliţiei în tabăra ţiganilor sau migratorilorPartea A:Alegerea primilor care trebuie să scrie ar trebui făcută în funcţie de diversitatea grupului De exemplu, o persoană minoritară şi una majoritară;persoane aparţinând minorităţilor diferite;un bărbat şi o femeie;etc. E important ca cei care scriu scrisorile să se ştie care sunt , pentru a nu-şi scrie reciproc , ci să vizeze alţi membri ai grupului. Participanţii trebuie să ştie că scrisorile trebuie să fie cât mai personale posibil , dar în acelaşi timp trebuie lăsaţi să decidă singuri în ce fel să facă lucrul acesta. În acest caz “personal” înseamnă că participanţii să asocieze subiectele cu situaţia lor , sau că acestea li se potrivesc. /le sunt utile. . Activitatea presupune şi o dificultate, aceea că unii participanţi ar putea simţi că “nu pot scrie” . Ei trebuie să fie încurajaţi. E foarte folositor să daţi fiecărui membru al grupului fotocopii ale scrisorilor scrise în partea A. Sugestii Scrieţi despre ceva ce vă preocupă. Trimiteţi –le autorităţilor, politicienilor sau ziarelor locale corespunzătoare. Asiguraţi-vă că părerile dumneavoastră sunt cunoscute şi ajută la înfăptuirea schimbării. Nu e uşor să scrii scrisori. Poate fi foarte dificil să redai exact ceea ce vrei să spui, trebuie să-ţi alegi cu mare grijă cuvintele. Dacă sunteţi interesat puteţi încerca”Viitorul alb”, care este o activitate prin care se explorează originea cuvintelor şi cum, prin asocieri, li se poate schimba sensul .

Activitatea 5 (16 noiembrie 2012)VISURI

O caracteristică pa care toţi oamenii o avem este abilitatea de a visa şi de a ne imagina un viitor mai bun. Această activitate întăreşte simţul egalitaţii în cadrul grupului cu ajutorul împărtăşirii viziunilor şi a visurilor noastre. Teme Egalitatea mai presus de originea etnică şi culturală Solidaritate şi empatie între membrii grupului

Scopuri Accentuarea egalităţii în cadrul grupului Generarea solidarităţii şi a empatiei şi crearea unei atmosfere plăcute în grup Încurajarea cooperării Cunoaşterea reciprocăTimp1 orăMărimea grupuluiÎntre 6 şi 40Pregătire panoplie şi marker-câte un set pentru fiecare grup participantInstrucţiuni

1. Organizarea acestei activităţi va depinde de mărimea grupului. Dacă grupul e mediu(10 oameni)lucraţi cu el ca întreg. Dacă e mai mare faceţi grupe de câte 5-6.

2. Daţi-le cinci minute să reflecteze asupra viitorului –în termenii familiei, slujbelor, hobbiurilor, dezvoltării personale, drepturilor civile etc.

3. Apoi cereţi-le să-şi dezvăluie aspiraţiile şi visurile şi să argumenteze. ar trebui să scrie sau , de preferat să deseneze , trăsăturile comune pe un afişier , de exemplu faptul că au un servici, copii, casă etc.

4. Cereţi fiecărui grup să-şi prezinte desenele sau concluziile tuturor celorlalţi. 5. Continuaţi prin a le cere să menţioneze idividual sau pe grup , 3 lucruri care îi împiedică să-şi

atingă aspiraţiile şi 3 care lucruri concrete pe care ei, ca şi grup , le-ar putea face pentru a vedea o parte din visurile lor împlinită.

Concluzii şi evaluareÎncepeţi prin a-i întreba ce au simţit în timpul activităţii şi ce le-a plăcut.

Continuaţi cu alte întrebări: V-a surprins ceva? Consideraţi că toată lumea are dreptul de a-şi împlini aspiraţiile? Credeţi că unii au mai multe şanse decât alţii?Cine sunt aceştia şi de ce sunt favorizaţi;este

corect? Cum vă puteţi sprijini reciproc pentru a învinge piedicile şi pentru a vă îndeplini visurile?

Sfaturi pentru animatorActivitatea oferă grupului sau individului posibilitatea de a-şi exprima clar visurile sau de a găsi soluţii pentru a rezolva împreună lucrurile. Insistăm să specificăm această abordare colectivă pentru a depăşi deficienţele individuale, cum ar fi”Nu ştiu să fac asta sau asta”…”Nu am ceea ce-mi trebuie. . ”. Activitatea e mai eficientă dacă viziunile sunt asociate în mod creativ. Dacă participanţii întâmpină greutăţi la desenat puteţi folosi tehnicile colajului, folosind reviste vechi, foarfecă şi lipici. În mod alternativ puteţi invita persoane cărora să le prezentaţi viziunea dumneavoastră sub forma unei scurte piese(schiţă). Orice altă metodă prin care facilitează expresia creativă şi spontană este de preferat comunicării scrise sau orale. Dacă grupul este multicultural este mai uşor să faceţi referiri la rasism, xenofobie şi anti semitism. De altfel, întrebarea “Credeţi că toată lumea are dreptul de a-şi îndeplini visurile?”ar trebui să contribuie la direcţionarea discuţiei şi a reflecţiilor în acest sens. Sugestii Încercaţi activitatea “Baloane”pt a favoriza apariţia sentimentelor pozitive în grup. Gândiţi-vă la ceva concret pentru a se realiza ideile participanţilor făcute cunoscute în timpul activităţii sau planificaţi o altă şedinţă pentru a găsi soluţiile practice.

C.Evaluare:Evaluarea implementării proiectului se va realiza prin chestionare în primul rând, apoi

prin observarea directă a comportamentului elevilor în clasă şi în mediul în care trăiesc. Evaluarea prin observare directă se va întinde pe o perioadă lungă de timp – câteva luni – dar este exact ceea ce urmăreşte proiectul: schimbarea comportamentelor şi a ideilor preconcepute sau stereotipii.

D.Rezultate:

1.La nivel comportamental-înţelegerea termenilor de xenofobie, rasism, stereotipie, idee preconcepută, intoleranţă, discriminare;-comportamente nondiscriminatorii;-eliminarea stereotipiilor şi a ideilor preconcepute;-înlăturarea rasismului şi a xenofobiei;-însuşirea unui comportamentului tolerant.2.La nivel practic:-afişe nondiscriminatorii;-jurnalul proiectului (la finalul fiecărei activităţi desfăşurate, va fi scrisă o foaie de jurnal în care elevii vor nota ceea ce au învăţat, ce au făcut în ziua respectivă, cum li s-a părut activitatea şi aplicabilitatea ei în viaţa reală);-chestionare;