Educatia bazata pe dragoste versus educatia bazata pe frica

A fi parinte – un taram al intrebarilor fara raspuns O educatie ce dateaza din Evul Mediu Educatia bazata pe frica Renuntarea la pedeapsa Educatia pozitiva

Lumea din ziua de astazi se confrunta, in permanenta, cu un conflict in ceea ce priveste metodele de educatie folosite pentru copii. Zilnic, apar noi si noi statistici care arata o crestere ingrijoratoare a cazurilor de violenta in randul copiilor, de sarcini aparute la tinere fete, inca din adolescenta, de folosinta a drogurilor la varste din ce in ce mai fragede, de sinucideri la anii in care viata ar trebui sa fie cat mai placuta si linistita.

Astfel, parintii incep sa isi puna intrebari legate de modul de educatie vechi si sa se gandeasca daca nu cumva cele noi ar da rezultate mai bune. Nici una dintre metodele cunoscute pare sa nu mai dea rezultatele scontate si problemele copiilor de astazi par sa creasca din ce in ce mai mult si sa fie din ce in ce mai numeroase. Una dintre mentalitati e ca, un copil problematic este un copil caruia i s-au oferit sau i s-au permis prea multe. Alta mentalitate spune ca acestea sunt cauze al violentei impotriva copiilor, ale educatiei bazata pe tipete, batai si interziceri. Unii experti afirma ca problemele din lumea copiilor si adolescentilor de astazi sunt datorate schimbarilor negative din societate. Care dintre acestea sunt, insa, adevarate?

A fi parinte – un taram al intrebarilor fara raspuns

Asa cum spuneam si in articolul „Socializarea si adolescentii”, societatea are o pondere grea in randul factorilor care ne influenteaza atat personalitatea cat si raspunsurile pe care le dam in anumite probleme. Psihologia evolutionista, un domeniu nou care acapareaza pe zi ce trece din ce in ce mai multi adepti, ne spune ca felul nostru de a fi este mai mult o chestiune de factori

genetici decat de educatie. Inconstientul propriu ne spune ca vinovati sunt oricare altii, in afara de noi – de multe ori chiar copiii, indiferent daca varsta le permite sau nu sa aiba moralitate (subiect deicutat in articolul „Minciuna, moralitatea si varsta copilului”).

Din pacate, insa, radacina problemelor se gaseste acasa, chiar in metodele de educatie folosite de catre parinti. Desigur, atat societatea, cat si natura noastra ereditara au propria pondere (una foarte importanta, chiar) insa, asa cum muntii sunt modelati sub briza vantului, la fel si parintii au puterea de a ajusta, pe ici, pe colo, personalitatea si raspunsurile copiilor lor in fata problemelor vietii.

Problemele unui copil incep, in primul rand, acasa. De aceea, indiferent cat de benefica ar fi influenta societatii, rezolvarea se gaseste doar in caminul familial. Desi, uneori, ca parinte, crezi ca problemele societatii sunt cele care transforma un copil, in fapt, daca acesta va fi crescut dupa un model pozitiv, va putea el insusi sa schimbe societatea. Suna idealista aceasta ultima propozitie insa, sa aducem, in fata ochilor, o situatie ipotetica: ce fel de oameni credeti ca va atrage, in jurul sau, un om milos, cooperant, puternic si optimist?

O educatie ce dateaza din Evul Mediu

Astfel, prin raspunsul gasit la intrebarea de mai sus, putem da nastere unei noi idei: nu trebuie sa incercam sa schimbam societatea sau sa ne ferim copilul de actiunile ei ci, prin educatie, trebuie sa crestem un copil pregatit sa se adapteze ei si sa isi creeze propria societate. De aceea, pentru a face acest lucru, odata cu societatea in schimbare, trebuie si metodele educatiei sa se schimbe. Ce functiona odata, in cazul societatii vechi, este posibil ca acum sa nu fie decat un mare esec. Probabil ca aici se aplica, cel mai bine, si proverbul „Drumul spre Iad e pavat cu bune intentii”.

Desi societatea s-a schimbat mult, in ultimii doua sute de ani, observam cum parintii folosesc aceleasi principii ca cele ce se foloseau in Evul Mediu. In timp ce, in jurul nostru, pronuntam cuvinte mari, precum „democratie” sau „libertate”, acasa, limitam exact aceste drepturi copiilor nostri, extragandu-ne metodele de educatie dintre cele bazate pe frica si autoritate, pe ingradirea libertatilor si a gandirii.

Expresiile precum „Nu e voie”, „Nu face/ Fa asta!”, „Nu mai plange”, „Stai locului” sunt la ordinea zilei si sunt atat de comune incat nimanui nu-i trece prin cap ca acestea sunt atentari la insasi felul de a fi al unui copil, la libertatea lui. Desigur, am ridica o spranceana si am avea o reactie dura daca cineva ne-ar spune noua ca nu avem voie sa mergem acolo unde ne dorim sau daca ne-ar comanda sa facem sau sa nu facem un anumit lucru, insa ni se pare foarte normal ca, atunci cand esti copil, acest lucru sa faca parte din cotidian.

Din pacate, o astfel de abordare induce o confuzie in mintea copiilor, ii face sa devina inadaptati, in societatea de mai tarziu, si ii opreste in a lua cele mai bune decizii sau in a isi manifesta propriile dorinte. Ne dorim un viitor adult puternic si care sa lupte pentru drepturile sale, fara a se lasa calcat in picioare, insa il educam sa nu iasa din cuvantul nostru si sa nu exploreze situatiile care, din punctul nostru de vedere, prezinta un anumit risc. Ne dorim ca el sa fie cel mai bun intr-un domeniu, dar ii alegem noi drumul in viata, fara a ne pasa de ceea ce isi doreste el. (subiect discutat in articolul „Vreau sa-mi aleg singur cursul vietii”). Ne dorim ca el sa aiba o

viata mai buna decat a noastra, insa il educam dupa aceleasi principii dupa care am fost educati noi. Cu toate acestea, nu ne intrebam, niciodata, daca greseala nu vine de la noi si continuam sa dam vina pe el sau pe societate. Daca metoda veche pare sa nu dea nici un rezultat, nu ar fi, oare, timpul sa o schimbam?

Daca doresti un viitor adult care sa fie adaptat la societatea moderna, atunci educa-l folosind principii si metode moderne.

Educatia bazata pe frica

Metoda invechita de educatie, cea despre care spuneam in randurile de mai sus ca este gresita, se baza pe dominare, vina si frica. Copilul trebuie sa fie supus, in caz contrar fiind considerat „rau”/ „obraznic”, in speranta ca aceasta este metoda prin care se va obtine un om bun. El este certat si facut sa se simta vinovat la fiecare pas „gresit” pe care il face, in incercarea de a isi hrani curiozitatea si a isi raspunde la intrebarile despre lume pe care le are sau atunci cand jocul sau nu se conformeaza dorintelor parintilor. Este facut sa nu mai planga, atunci cand se simte suparat si frustrat. Este amenintat cu „injectia” daca nu sta cuminte, cu bataia daca nu doarme la pranz, ii sunt luate placerile daca nu invata pe cat ne-am dori noi, este asaltat de tipete daca pune intrebari intr-un moment in care suntem irascibili. Este santajat emotional daca doreste sa se faca altceva decat dorim sau daca personalitatea lui iese din tiparul pe care i l-am construit.

Copilul este invatat sa traiasca in frica: frica de a fi el, frica de a isi exprima opiniile, frica de a explora si a incerca, frica de a isi urma visul, frica de a contesta autoritatile, chiar si atunci cand este nedreptatit. Invata, inca din frageda pruncie, ca daca nu este supus („ascultator”), atunci este un om („copil”) rau. Ca daca are curajul de a indrazni, atunci ii vor fi luate privilegiile si iubirea celor dragi.

Te intreb, acum, privind din aceasta perspectiva, cum ti se pare acest model de educatie? Unul bun sau unul comod pentru tine?

Renuntarea la pedeapsa

Pedeapsa s-a impamantenit ca si metoda de educatie, in trecut, din lipsa de informatie si educatie. Generatiile anterioare erau conduse de catre oameni ce incercau sa subjuge popare intregi – dictatori – carora nu le pasa daca fac o nedreptate, atat timp cat isi indeplineau scopurile. Avem multe exemple de astfel de oameni in tara noastra, iar unul este, chiar, foarte recent. Omul simplu, de rand, a asociat puterea cu supunerea si, in inconstientul lui, s-a inradacinat adanc aceasta idee. Astfel, dorind sa fie in control, atunci cand vine vorba despre copilul sau, acesta a considerat ca prin supunere, lucrurile vor sta in fagasul lor.

Totusi, de atunci, vremurile s-au schimbat, iar oamenii au invatat ca au drepturi, ca nu pot permite ca cineva sa le calce si ca, in acest caz, se pot revolta. In ziua de astazi, tipetele unui parinte sau o comunicare autoritara a acestuia, nu atrage cu sine decat o cearta cu propriul copil si, intr-un final, pierderea controlului.

De asemeni, copiii nu mai raspund la amenintari. De cate ori nu am auzit parinti plangandu-se ca „orice i-ar face”, chiar daca ii interzic sa iasa afara sau sa se uite la televizor, copiii nu-i asculta? Asta se intampla pentru ca, intre timp, copiii au invatat sa se revolte. Desigur, poate nici nu intelegi de ce un copil s-ar revolta impotriva parintilor sai insa, cu siguranta, si tie ti s-a parut, cateodata, ca unele idei ale parintilor tai sunt absurde.

Spre deosebire de generatiile anterioare, copilul de astazi simte mult mai intens momentul cand i se calca libertatea, cand i se aplica nedreptatea pedepselor. Daca, pentru noi, acest lucru era normal, pentru ei – cei de acum – el intra in domeniul absurdului. Si, intr-un fel, au dreptate. Nu datorita incalcarii unor drepturi se fac revolutii? Nu asta este lectia pe care generatia noastra le-a predat-o tinerilor de azi?

Astfel, ca si concluzie, pedeapsa nu atrage dupa sine decat revolta si respingere, resentimente si racire (daca stam sa ne gandim, la fel simteam si noi fata de parintii nostri), insa, totul este resimtit la o intensitate mult mai mare si este contracarat.

Desigur, controlul parintilor, la varste fragede, este necesar pentru dezvoltarea psihica sanatoasa a copilului. Dar pentru ca acestia resping metodele vechi de castigare a controlului, atat de vehement, e timpul sa gasim noi metode – pe intelesul si placul lor – prin care sa ii tinem, atat cat trebuie (subiect tratat pe larg in articolul „Parinti si copii: momentul separatiei”) sub aripa parinteasca.

Nu sunt putini acei parinti ce recunosc ca pedeapsa – asa cum o intelegeau parintii nostri - nu mai functioneaza ca o metoda de educatie. Altii, se feresc sa aplice orice tip de pedeapsa, in incercarea de a construi o relatie functionala. Ambele situatii conduc la acelasi deznodamant: pierderea controlului parintesc. Acesta trebuie pastrat, totusi, prin el construindu-se un om sanatos psihic, pentru viitor. De aceea, vreau sa iti prezint o noua metoda de educatie.

Educatia pozitiva

Educatia pozitiva urmareste nu sa formeze copii ascultatori, asa cum face cea bazata pe frica, ci sa formeze copii increzatori, pregatiti pentru a face fata unei societati competitive, asa cum este cea din zilele noastre. Copii care sunt gata sa treaca prin foc pentru drepturile lor si carora nu le este frica sa paseasca pe teritorii noi sau sa-si manifeste vointa. Sunt convinsa ca te-ai gandit, deja, ca asta este ceea ce iti doresti si tu, pentru copilul tau.

Care este principiul de baza al educatiei pozitive? Motto-ul acesteia este „Copii increzatori, dar cooperanti”. Asa cum foarte putini dintre cei ce sunt parinti stiu, nu este nevoie sa elimini vointa copilului pentru ca acesta sa fie unul cooperant, ci doar sa gasesti metoda potrivita prin care sa faci asta. Prin educarea corecta a vointei si prin aplicarea unei educatii potrivite, fiecare copil va deveni doritor sa coopereze, cu siguranta. In acest sens, site-ul nostru va pregateste o serie de articole bazate pe principiile educatiei pozitive, dar si pe cele ale educatiei antreprenoriale, astfel incat acestea doua sa poata fi aplicate de fiecare dintre parintii noii generatii. De aceea, va recomandam sa creati cont pe forumul nostru pentru a fi abonati la newsletter-ul nostru, si a nu rata nici unul din aceasta serie foarte interesanta de articole.

Pe scurt, iata cateva dintre principiile educatiei pozitive, despre care vom discuta in articolele viitoare:

formarea sentimentelor de compasiune, cinste si onestitate respectarea regulilor fara a fi nevoie de amenintari formarea increderii in sine, a personalitatii de lider, a capacitatii de a fi stapanul

propriului destin evitarea caderii in inertie cooperarea si lipsa nevoii de razvratire

Suna, intr-adevar, minunat, sa iti poti educa fiul sau fiica sa devina un astfel de om, iar acest tip de educatie nu necesita, asa cum s-ar crede la o prima vedere, foarte mult timp din partea parintilor. Ea este conceputa in conformitate cu lumea aflata mereu in miscare si cu lipsa acuta a parintilor de timp, iar rezultatele ei nu intarzie a se lasa asteptate, nici ele. De aceea, va las o tema, voua, parintilor, pana cand cel de-al doilea articol din aceasta serie va fi publicat: incercati sa va feriti, pentru o saptamana, de metodele folosite in educatia veche si sa actionati conform principiilor din educatia pozitiva, iar la finalul acesteia sa analizati rezultatele. Sunt, ele, de bun augur? Astept si eu, cu nerabdare, sa le citesc in comentariile acestui articol si, de asemeni, sa va raspund altor intrebari.

Sursa: Educatia bazata pe dragoste versus educatia bazata pe frica - partea 2 http://www.7p.ro/default.aspx?PageID=1364#ixzz3W8ObzrHQ Comunitatea 7 Pitici: Despre Alimentatie, Crestere, Educatie Copii