Liceul Tehnologic Nicolae Bălcescu - Flaminzi în parteneriat cu : Casa Corpului Didactic Botosani Asociatia Cultural-Sportiva Trei Generatii Inspectoratul Şcolar Judeţean Botoşani

NUMARUL 4. MAI 2016

EDIȚIA a IV-a

MAI 2016

Coordonatori revista:Bibliotecar - documentarist prof. Grosu VioricaProfesor limba română Fegher Augustina FeliciaInspector - prof. Manolache Ciprian

Tehnoredactori :Grosu VioricaStefănucă Mihaela Botez Lucian

MOTIVAREA PROIECTULUI

Provocarea acestui demers didactic a apărut din „nevoia” noastra în

calitate de cadre didactice de a nu ne da bătuti în faţa viziunii

aproape fataliste a inapetenţei pentru lectură a tinerilor: credem

sincer, că e o falsă concurenţă între carte, pe de o parte şi calculator

şi internet , pe de altă parte. Credinţa noastră sinceră este că

lectura poate cuceri foarte mult teren, dacă profesorul găseşte

strategia adecvată şi puntea de comunicare cu elevul.

Cunoaşterea conceptelor operaţionale nu este suficientă pentru

o bună aprofundare a fenomenului literar.

Fără a minimaliza şi, chiar, fără a exclude dintre sursele de

lectură calculatorul, ne-am propus o mai bună apropiere a elevului de

carte, creând o atmosferă de competiţie, dar fără „trauma” produsă

de notare.

Scopul nostru este acela de a-l transforma pe elev într-un

adevărat consumator de lectură, conştient de valoarea şi importanţa

cărţii în desăvârşirea personalităţii lui, de rolul pe care-l ocupă carte

în relaţionarea cu lumea din jur, cu restul universului.

COORDONATORI PROIECT :

Prof. Fegher Augustina

Documentarist-prof. Grosu Viorica

ECHIPA DE PROIECT:

Prof. Chelariu Cristina

Inv. Guraliuc Marinela

Ed. Matrescu Niculina

Notă: Autorii lucrărilor individuale răspund în totalitatede conținutul, corectitudinea și autencitatea materialelor.

De-a lungul vremii mulţi scriitori au definit şi arătat cu multă prisosinţă influenţa pe care o exercită asupra educării omului, cartea. Astfel, Miron Costin spunea despre cititul cărţii ,, …că nu este alta mai frumoasă şi mai de folos în toată viaţa omului zăbavă decât cititul cărţilor” ,iar Alexandru Vlahuţă că este un fel de S.O.S. al sufletului. Drumul citirii unei cărţi nu are sfârşit. Cartea îţi oferă posibilitatea să te opreşti mai multă vreme asupra unui pasaj, să te întorci la altul pe lângă care ai trecut în grabă, dar la care simţi nevoia să revii după ce ai terminat-o, să reiei cartea oricând doreşti. În societatea actuală, în care informatizarea pune stăpânire pe un număr tot mai mare de activităţi şi oameni, se poate observa că se citeşte din ce în ce mai puţină literatură. Principalul motiv invocat este lipsa timpului liber, care există totuşi atunci când este vorba despre televizor, jocul pe calculator, navigare pe internet etc. Lectura este pusă adesea la colţ şi pe motiv că nu aduce mari beneficii, că este pierdere de timp. Lucrurile nu stau tocmai aşa şi, la o simplă analiză, se pot evidenţia numeroase argumente în favoarea lecturii. Pe lângă faptul că dezvoltă gustul elevilor pentru citit, lectura le satisface dorinţa de a cunoaşte viaţa, oamenii şi faptele lor, contribuie într-o măsură însemnată la îmbogăţirea cunoştinţelor elevilor, la formarea unui vocabular activ, bogat şi colorat, la educarea sentimentelor morale şi estetice. Pentru a forma buni cititori de cărţi şi pentru a cultiva gustul pentru lectură, colaborez cu părinţii elevilor spre a-i avea în ajutor pentru îndrumarea lecturii suplimentare a celor mici; mediul familial poate stimula elevii în lecturarea cărţilor specifice vârstei lor. Acelaşi rol important îl are biblioteca din cadrul şcolii. Elevii trebuie să fie învăţaţi cum să împrumute cărţi de la biblioteca şcolii, cum să le păstreze în timpul cănd le citesc, fără să îndoaie foile, fără să desfacă la refuz fasciculele, dându-le peste cap, fără să facă însemnări pe paginile cărţii, vor fi îndrumaţi să folosească semnul de carte. Încă de la sfârşitul clasei I, este bine ca elevii să afle despre carte că este o comoara fără de preţ, în care unii oameni îşi adună cele mai frumoase gânduri pentru ca alţii să le poată folosi în voie; cartea este învăţătorul care te conduce la bine, te face să te bucuri, să râzi şi să plângi. Copilul în general este lipsit de încredere în forţele lui. Efortul pe care îl face în primele clase pentru a parcurge câteva pagini este uriaş. Adulţii uită de obicei acest lucru, de aceea nici nu-i acordă la timp atenţia cuvenită. Învăţătorul şi părinţii trebuie să sesizeze acest moment dificil din viaţa psihică a micuţului, pe jumătate înspăimântat de tainele scrisului, pe jumătate crispat de efortul făcut pentru descifrarea unor semne atât de curioase şi pline de mister. Uneori elevul nu are la îndemână cărţile cele mai potrivite cu vârsta, preocupările şi preferinţele lui, alteori indiferenţa mediului înconjurător faţă de lectură determină această atitudine. În astfel de cazuri intervenţia învăţătorului este necesară, el va indica lista lecturilor pe care elevul le va citi mobilizându-l în vederea canalizării sale spre o lectură plăcută şi interesantă. De asemenea va lua legătura cu părinţii acestuia cerându-le să-l

Lucrări simpozion

aducă lângă ei, de câte ori au posibilitatea şi să îi citească ei până la un punct, iar de acolo să-l lase singur pe copil să observe ce s-a întâmplat mai departe în povestea respectivă. Să-l pună să citească cu voce tare, pentru a şti despre ce este vorba în fragmentul citit de acesta, iar după aceea să poarte discuţii despre conţinutul povestirii, să scoată în evidenţă calităţile personajului pozitiv, să scitice personajul negativ. Este deosebit de important , ca elevul să înţeleagă bine ceea ce citeşte, apoi să fie în măsură să analizeze, să deosebească ceea ce este bun, util, instructiv şi educativ de ceea ce este rău, inutil, dăunător, ca în final să-şi poată formula clar o opinie despre cartea citită. Cartea bine aleasă poate fi un bun tovarăş într-o călătorie, într-o zi de odihnă la munte sau la mare, sau în orele de destindere petrecute la bunici. Cartea este un prieten care nu deranjează pe nimeni, nici nu plictiseşte, nici nu cere condiţii speciale pentru a fi citită. Este suficient să avem dragoste de carte , s-o avem la noi, s-o deschidem şi s-o citim. Ce cred elevii despre lectură? Nu putem generaliza, dar din păcate, cei mai mulţi considerăcă n-au nevoie de cărţi. Copiii din clasele primare citesc, îndemnaţi de părinţi şi de învăţătoare, lecturile suplimentare recomandate de program a şcolară - basme, poveşti de Ispirescu, povestiri de Creangă, poezii de Arghezi, Eminescu, Elena Farago, Otilia Cazimir. Concluzia e clară: computerele şi televiziunile au devenit inamicii publici ai lecturii şi situaţia este cu atât mai gravă cu cât ne referim la copii şi tineri, care sunt abia la început şi trebuie să-şi formeze o anumită cultură. În ciuda concurenţei audio-vizualului, lectura răm âne ,,o formă a fericirii” (J. L. Borges); între o lectură şi o vizionare există diferenţa de perform anţă intelectuală. Formarea unor cititori pasionaţi este un câştig fundamental pentru elevi, făcându-i capabili să descopere, prin efort propriu, ,,un imens tezaur de informaţie, de experienţe umane, de modele morale, de emoţii şi sentimente.” (,,M etodica predării limbii române la clasele I-IV”, Ion Şerdean, EDP, Bucureşti, 1991). Prof. Inv.primar PISNEI DANIELA

,,Suntem prietenii cărţii’’

Prof.înv.primar:Andrei Elena, Şc. Gimnazială nr 2 Buftea

,,Astăzi cartea nu mai este pentru toţi copiii o făgăduinţă, o bucurie, o călătorie prin suflete,

gânduri şi frumuseţi"( T. Arghezi)

Interesul pentru citit nu vine de la sine, ci se formează printr-o muncă a factorilor educaţionali

(familie, grădiniţă, şcoală), o muncă ce presupune răbdare, perseverenţă, implicare.

Când gustul pentru lectură, cultul pentru carte s-au format din primii ani de şcoală, acestea rămân

pentru toată viaţă o obişnuinţă utilă. Dacă lectură elevilor este sistematic organizată şi îndrumată, ţinându-

se seama de particularităţile de vârstă şi individuale ale elevilor, interesul pentru carte şi lectură creşte.

Prin proiectul,,Sunem prietenii cărţii’’ ne-am propus să găsim modalităţi şi tehnici care să contribuie

la stimularea interesului elevilor pentru lectură. Interesului copiilor pentru lectură poate creşte cu mai

multă uşurinţă dacă activităţile se desfăşoară în biblioteci, muzee sau case memoriale pentru că aici se

oferă posibilitatea contactului direct cu lumea cărţilor , cu spaţial şi atmosfera de lucru a celor care au

aşternut pe hârtie creaţiile lor.

Scopul general e: cultivarea interesului pentru lectură prin apropierea copiilor de biblioteca şi

editură , contactul cu opere literare de mare valoare sub îndrumarea competentă a bibliotecarilor şi a

cadrelor didactice, formarea deprinderilor de lucru cu cartea şi cu mijloacele de informare la bibliotecă;

încurajarea lecturii ca mijloc de relaţionare între copii şi cadre didactice, copii şi părinţi, copii şi

reprezentanţi ai bibliotecilor/editurilor; apropierea părinţilor de bibliotecă şi carte prin intermediul copiilor

şi achiziţionarea de cărţi pentru minibiblioteca personala a şcolarilor.

Obiectivele propuse: cultivarea interesului pentru lectură prin îmbunătăţirea relaţiei şcoală-

bibliotecă, dirijarea şi controlul lecturii în afară clasei de către cadrele didactice împreună cu părinţii şi

bibliotecarii, cunoaşterea modului de comportare a unui cititor într-o biblioteca,cunoaşterea alcătuirii unei

cărţi (coperta, titlu, autor, pagini, numerotarea, etc.),achiziţionarea de cărţi de la Editura Arthur, formarea

deprinderilor de lucru cu cartea, cunoaşterea unei biblioteci de nivel european, stimularea creativităţii

copiilor în exprimarea orală şi scrisă, cultivarea sentimentelor de preţuire şi dragoste faţă de frumuseţea şi

armonia limbii române, faţă de creţiile literare.

Cele mai plăcute şi interesante activităţi au fost: ,,La ceainărie’’( elevii au făcut pereche cu părinţii şi,

servind câte un ceai, au lecturat şi discutat despre opera citită), ,,Carnavalul personajelor’’care a constat în

joc de rol, „Cartea, comoară de învăţături”( am accesat biblioteca virtuală Mihai Sadoveanu), “Ziua Cărţii”-

23 aprilie-au fost prezentate scurte istorii despre tipar, cărţi, biblioteci şi urmează ,,Florile copilăriei’’-

creaţii literare şi,,Mica mea bibliotecă’’-evaluarea cărţilor achiziţionate, excursie la casele memoriale ale

scriitorilor I.L.Caragiale şi Nichita Stănescu.

Concluzii: învăţarea activă prin proiectul ,, Suntem prietenii cărţii’’e importantă pentru elevi prin

insuflarea, încă de mici copii, a dorinţei şi a plăcerii de a se afla în lumea minunată a lecturii.

Bibliografie:

- M. Daniel, Educaţie pentru educaţie,

Ed.ALMA MATER, Sibiu, 2006

ÎMBUNĂTĂŢIREA COMPETENŢELOR DE LECTURĂ

Prof. Bălăşanu Liliana Nicoleta Liceul Tehnologic ,,Nicolae Bălcescu” - Flămânzi

Termenul de competenţe se referă la o combinaţie de deprinderi, cunoştinţe, aptitudini şi

atitudini, şi includ disponibilitatea de a învăţa în completarea la „a şti cum”. Competenţele cheie reprezintă un pachet multifuncţional, transferabil de cunoştinţe, abilităţi

şi atitudini de care au nevoie toţi indivizii pentru împlinirea şi dezvoltarea personală, incluziunea socială şi găsirea unui loc de muncă. Acestea trebuie să se fi dezvoltat la sfârşitul educaţiei obligatorii şi trebuie să acţioneze ca fundament pentru învăţare ca parte a educaţiei pe tot parcursul vieţii.

Cele opt domenii ale Competenţelor cheie sunt: Comunicarea în limba maternă;

Comunicare în limbi străine; Competenţe în matematică şi competenţe elementare în ştiinţe şi tehnologie;

Competenţe în utilizarea noilor tehnologii informaţionale şi de comunicaţie; Competenţe pentru a învăţa să înveţi; Competenţe de relaţionare interpersonală şi competenţe civice; Spirit de iniţiativă şi antreprenoriat; Sensibilizare culturală şi exprimare artistică.

Comunicarea în limbamaternă

Comunicarea este abilitatea de a exprima şi interpreta gânduri, sentimente şi fapte atât pe cale orală, cât şi scrisă (ascultare, vorbire, citire şi scriere), şi de a interacţiona într-un mod adecvat în cadrul întregii game a contextelor sociale şi culturale – educaţie şi instruire, la serviciu, acasă sau în timpul liber.

Competenţe pentru a învăţa să înveţi

„A învăţa să înveţi” cuprinde disponibilitatea de a organiza şi reglementa propria învăţare, atât individual, cât şi în grup. Aceasta include abilitatea de a organiza eficient timpul, de a rezolva probleme, de a achiziţiona, procesa, evalua şi asimila noi cunoştinţe, şi de a aplica noile cunoştinţe şi deprinderi într-o varietate de contexte – acasă, la serviciu, în educaţie şi instruire. In termeni mai generali, ,,a învăţa să înveţi” contribuie puternic la managementul traseului profesional.

Pentru clasele V-VIII, la orele de limba română sunt alocate minimum două secvenţe în structura lecţiei pentru alfabetizare în înţelegerea textului. În toate ariile curriculare s-au introdus secvenţe care duc la alfabetizare în înţelegerea textului specific. De asemenea, câţiva ani la rând, a fost introdusă obligativitatea ,,momentului ortografic", inclusiv la clasele de liceu.

Factorii care influenţează performanţa elevilor în domeniul lecturii, evidenţiaţi de studiul PIRLS 2006 (Progress in International Reading Literacy Study) sunt: Locul lecturii în programul şcolar;

Organizarea demersului didactic în ceea ce priveşte predarea/învăţarea citit – scrisului; Formarea cadrelor didactice; Diversitatea suporturilor de lectură, a materialelor didactice; Varietatea abilităţilor şi strategiile de lectură pe care elevii sunt solicitaţi să le folosească; Utilizarea diverselor strategii pentru a determina elevii să exprime reacţii proprii la textele citite; Funcţionarea bibliotecii şcolare şi a bibliotecii clasei; Accesul la calculator şi la Internet; utilizarea software-urului educaţional pentru dezvoltarea competenţelor de citire;

Absenteismul; Atitudinea familiei faţă de lectură. A) Activităţile de stimulare a lecturii: A.1 Acţiuni care ţin de importanţa acordată lecturii în curriculum: ora de lectură distinctă în orarul săptămânal; secvenţe didactice de 15 - 20 de minute în cadrul orelor de curs din trunchiul comun; ca activităţi de sine stătătoare, în cadrul orelor din trunchiul comun, în lecţii care presupun învăţarea pe bază de proiect. A.2 Acţiuni care vizează importanţa acordată lecturii în afara orelor de curs: ca activităţi extracurriculare, ca activităţi complementare în cadrul Programului ,,Şcoala după şcoală”

B) Organizarea demersului didactic în ceea ce priveşte predarea/învăţarea citit - scrisului: etapa de evocare / anticipare; etapa de construire a sensului; etapa de reflecţie/consolidare. C) Formarea cadrelor didactice D) Diversitatea suporturilor de lectură : Elevul trebuie să aibă cărţi de dimensiuni diferite, cu font adaptat vârstei şi imagini sugestive, albume, enciclopedii, dicţionare, reviste, bandă desenată, cărţi în format electronic; texte literare/ texte nonliterare (reţete, instrucţiuni de folosire a unor obiecte, reguli privind desfăşurarea unor jocuri, afişe etc.). E) Utilizarea diverselor strategii pentru a determina elevii să exprime reacţii proprii la textele citite: elevul cititor este încurajat să îşi formeze capacitatea de a reflecta, de a-şi dezvolta creativitatea şi gândirea critică; abilităţi de comprehensiune literară (identificarea ideilor principale, ordonarea cronologică a evenimentelor, identificarea relaţiei cauză – efect etc.); abilităţi de comprehensiune prin deducţii (a identifica ideile implicite, a anticipa rezultate, a identifica trăsături de caracter etc.); abilităţi de comprehensiune evaluative (a distinge între fantastic şi real, a distinge între fapte şi opinii etc.); abilităţi de organizare (a ordona evenimente, a clasifica idei, personaje etc.). F) Funcţionarea bibliotecii şcolare şi a bibliotecii clasei: Sala de clasă trebuie să fie un mediu bogat şi stimulativ pentru achiziţii lingvistice; Aşezarea în bănci – pentru a încuraja lectura; Înscrierea copiilor la biblioteca şcolii; Monitorizarea accesului la biblioteca şcolară. G) Accesul la calculator şi la Internet Redactarea de texte, realizarea de tabele, grafice simple, corelarea textelor cu imaginile, căutarea de informaţii etc. H) Absenteismul influenţează negativ performanţele elevilor în domeniul scrisului si cititului atitudinea familiei faţă de lectură; fiecare cadru didactic, în întâlnirile periodice cu părinţii, va promova importanţa lecturii în mediul familial, încurajarea părinţilor de a acorda atenţie bibliotecii de acasă, mediului creat pentru stimularea lecturii, modelului pe care familia îl oferă; percepţia pe care elevul o are despre sine; dorinţa de a şti, motivaţia; respectul pentru fiecare elev;

atractivitatea activităţilor de la clasă. Lectura trebuie să îndeplinească mai multe calităţi: ritm adecvat, astfel ca toată

povestirea să fie străbătută în timpul stabilit. Expresivitate şi intonaţie afectivă - respectarea pauzelor logice şi gramaticale cu sublinierea accentelor necesare. Consecinţele citirii expresive: trezeşte interesul, curiozitatea în rândul elevilor, receptarea mesajului fiind mai uşor de înţeles, apar sentimente şi emoţii deosebite.

Povestirea orală - se foloseşte frecvent la clasele mici. La clasa I şi a II- a după lecturare urmează povestirea integrala a învăţătorului, ca model, apoi povestirea elevilor care poate fi integrală sau parţială.

Calităţile povestirii: prezentarea să fie model, să evidenţieze în mod clar momentele subiectului, să accentueze logic şi gramatical întâmplările esenţiale şi psihologice cu urmările lor, să fie expuse în mod teatral, pe cât posibil, fapt care măreşte gradul de receptare.

Consecinţele povestirii: dezvoltă deprinderile de citire conştientă, fluentă, expresivă, educă atenţia prin toate calităţile ei, formează deprinderi de povestire logică, de exprimare clară, de argumentare şi justificare a părerilor, stimulează părerile afective, dezvoltă capacitatea de a discerne, stimulează dorinţa de a citi şi de a expune colegilor cele citite. Importanţa jocului literar: stimulează imaginaţia şi spiritual creator, solicită activitatea de gândire, posibilitatea de sistematizare, de selectare, de comparare, conduce la dezvoltarea memoriei voluntare. Stimulează procesele psihice, formează o gândire corectă la elevi, consolidează deprinderi de exprimare orală. Povestirea în lanţ a unei cărţi cunoscute de toţi elevii dă posibilitatea verificării temeiniciei lecturii şi oferă posibilitatea găsirii unor ,, pedepse literare”: recitarea unei poezii, ghicitori, proverbe, zicători, etc. Activităţi cu cartea: organizarea expoziţiei de carte, şezătoarea literară, medalionul literar. Şcoala dirijează după principii ştiinţifice lectura, supraveghează efectuarea ei, dar deprinderea lecturii se formează nu numai în şcoală, ci şi în familie. Bibliografie: Alexandru Gheorghe, Metodica predării limbii şi literaturii române, editura Gh. Alexandru, Craiova, 2003; Coarcă Alina Daniela, Formarea interesului pentru lectură la clasele primare, Învăţământul primar nr.6/2006; Competenţele cheie pentru Educaţia pe tot parcursul vieţii , Cadru european de referinţă, Noiembrie 2004.

LECTURA PARTICULARĂ A ELEVILOR DIN CICLUL PRIMAR

Prof. înv. primar Dobai Marinela Şcoala Gimnazială Gîlgău-Almaşului

Activitatea de lectură a elevilor nu poate fi limitată la ceea ce se realizează în orele

special destinate acestui scop. Realizarea integrală a obiectivelor înscrise în programa şcolară,

la fiecare din clasele I-IV, chiar dacă reprezintă încheierea unui proces în care elevii şi-au

format în linii generale capacitatea de a se orienta într-un text citit, de a-i înţelege mesajul, nu

constituie pentru ei decât deschiderea porţilor care le permite intrarea liberă în lumea

fascinantă a cărţii din care, practic, nu vor mai ieşi toată viaţa. Făcând această afirmaţie avem

în vedere că unul din obiectivele fundamentale ale lecturii, ca disciplină şcolară la clasele

mici, o constituie formarea şi cultivarea gustului pentru citit, pentru lectură la elevi, iar cartea

trebuie să devină „prietenul” lor nedespărţit.

Mai mult decât oricare din tehnicile audio-vizuale prin care sunt vehiculate valorile

culturii, lectura cărţii oferă celui care o parcurge, pe lângă satisfacţiile ce le aduce orice fapt

inedit, prilejuri unice de reflecţie, de meditaţie; ea îndeamnă la introspecţie, angajează valori

formativ-educative care îşi pun amprenta pe întregul comportament al cititorului. Tocmai de

aceea se apreciază că lectura (cărţi, reviste, ziare, diverse publicaţii) reprezintă una dintre cele

mai răspândite şi intense activităţi ale omului modern.

Asigurarea succesului în lectura particulară a elevilor este dată în mod deosebit de

capacitatea elevilor de a înţelege, prin efort propriu, mesajul celor citite .

Literatura, chiar la nivelul la care este reprezentată în manualele de limba şi literatura

română de la ciclul primar, îi apropie pe copii de realitate, permite largi perspective către

cunoaşterea altor forme ale realităţii. Revelaţia literaturii este pregătită, mai ales, de latura

estetică a educaţiei. Lectura expresivă şi metodele care-i fac pe elevi descoperitori ai unui

imens tezaur de informaţii, de experienţe umane, de modele morale, de emoţii şi sentimente,

vom impune, în cele din urmă, literatura atenţiei lor.

Prin lectură, elevii sunt conduşi să-şi formeze capacitatea de a surprinde, de a

descoperi conţinuturi şi forme ale realităţii exprimate într-o multitudine de modalităţi de

expresie, de a le asocia cu altele, ceea ce le permite să-şi extindă, astfel, aria cunoaşterii.

Pătrunzând în diversitatea textelor literare, elevii vor parcurge căi specifice ale cunoaşterii, de

la concret la abstract, de la intuiţie la reprezentare şi fantezie, ajungând în posesia unor

multiple instrumente utile satisfacerii dorinţei lor de a descoperi realitatea înconjurătoare.

Astfel se cultivă interesul pentru cunoaştere, capacitatea de selecţie, de asociere, în vederea

înţelegerii multiplelor semnificaţii ale realităţii.

A înţelege literatura înseamnă a avea putere de a reporta impresiile, trăirile autorului la

propria ta experienţă de viaţă, a stabilii legături nu numai cunoştinţele, cu noţiuni cunoscute,

ci şi cu emoţiile, simţămintele pe care le-ai trăit.

Contactul cu textul literar nu poate fi rupt de experienţa şi cunoştinţele elevilor. Prin

analogii şi comparaţii, cunoaşterea realizată prin lectură nu va rămâne un act în sine, ci va

conduce spre judecăţi, emoţii, generalizări, certitudini. Astfel, frumuseţile inestimabile ale

unor peisaje zugrăvite cu măiestrie de C. Hogaş, M. Sadoveanu, Geo Bogza ar rămâne simple

spectacole izolate, care ar solicita doar retina, încremenind în memorie ca nişte decupaje

dintr-un peisaj.

Atunci când opera citită evocă o stare sufletească, trăită, cunoscută, înţelegerea ei se

realizează cu relativă uşurinţă. Alteori însă cititorul e pus în faţa unor stări, a unor situaţii pe

care le-a trăit poate vag sau care-i pot fi total necunoscute. În asemenea situaţii, fireşte,

înţelegerea mesajului textului presupune un oarecare efort de transpunere în anumite situaţii,

ceea ce –pentru şcolarii mici- nu este un lucru uşor. De fapt, oricât de bogată ar fi experienţa

de viaţă a cititorului, el nu poate trăi în mod direct toată gama sentimentelor posibile. De

aceea, în orice act de înţelegere a mesajului unui text citit este necesar un anumit nivel de

solicitare a gândirii şi imaginaţiei cititorului.

Familiarizarea cu mesajul unui text este determinată şi de capacitatea cititorului de a

înţelege sensul figurat al mijloacelor de expresie literară, caracterul metaforic al limbajului

specific diferitelor creaţii literare. La rândul ei, această capacitate este asigurată, în foarte

mare măsură, de posibilitatea acestuia de a se orienta, cel puţin pe cale intuitivă, în câteva din

cele mai simple elemente de teorie literară. Astfel, aceştia vor putea deosebi cu uşurinţă

poezia de un text în proză, vor putea delimita creaţii artistice care, datorită unui limbaj

adecvat, au o mare forţă evocatoare, de un text al cărui conţinut este pur ştiinţific ş.a.m.d.

Pentru a-i face pe elevi să trăiască întregul complex de sentimente izvorând din

conţinutul unui text, se cere ca însuşi învăţătorului să se emoţioneze sincer şi convingător în

faţa operei artistice; astfel el va transmite emoţia sa firească celor pe care-i educă. Acest act

emoţional se realizează, de obicei, cu ocazia primului contact cu creaţia literară, precum şi cu

prilejul analizei acesteia.

Copiii învaţă să citească cu adevărat dacă au drept model lecturi, nu manifestări

actoriceşti, căci- aşa cum subliniază R. Dottrens- “lectura e o altă artă decât oratoria”. Cel

care citeşte trebuie să se adâncească în lectură, să lase impresia că citeşte pentru sine, cu voce

tare, că elaborează el însuşi textul, cum ar povesti liber. Cu alte cuvinte „interpretul” devine

autor.

E x p erien ţa d id ac tică acu m u la tă d e-a lu n gu l an ilo r a sco s în ev id en ţă ş i o p o rtu n ita tea

fo lo sirii d e că tre e lev i, la c lase le a III-a ş i în d eseo b i a IV -a , a u n o r ca ie te sp ec ia le p en tru

lec tu ra lo r p articu lară .

M o d alită ţile d e fo lo sire a acesto r ca ie te se în scriu în reg is tru l am p lu ş i co m p lex al

teh n ic ilo r m u n cii cu cartea .

În aceste ca ie te e lev ii v o r p u tea n o ta :

-au to ru l ş i titlu l cărţii (d acă e v o rb a d e o lec tu ră o arecare d in tr-o ca rte , se v a co n sem n a ş i

su b iec tu l aceste ia );

-co n ţin u tu l (su b iec tu l, tem a) fo arte p e scu rt (d esp re ce e v o rb a în o p era resp ec tiv ă);

-ex trase p e scu rt, în rezu m at, d in m o m en te le sau p asa je le ca re le -au re ţin u t în m o d d eo seb it

a ten ţia ;

-ex trase a le u n o r secv en ţe (m o m en te a le ac ţiu n ii d escrise , p o rtre te d e p erso n aje e tc .) care le -

au p lăcu t în m o d d eo seb it;

-ex p resii cu m are v a lo are a rtis tică ş i s tilis tică , d e asem en ea , d u p ă crite riu l p refe rin ţe lo r ş .a .

În treag a ac tiv ita te d esfăşu ra tă p en tru în d ru m area lec tu rii p articu lare a e lev ilo r

u rm ăreşte cu ltiv area in teresu lu i, a gu stu lu i e lev ilo r p en tru c itit, p en tru fo lo sirea co rec tă a

cărţii în m o d in d ep en d en t, d in p ro p rie in iţia tiv ă .

B ib lio grafie :

1 .A lex an d ru G h eo rgh e , L ectu ri litera re p en tru c ic lu l p r im a r – în d ru m ă to r m eto d ic p en tru

în vă ţă to ri, p ă rin ţi şi e lev i, E d itu ra „ G h eo rgh e A lex an d ru ” , C ra io v a , 1 9 9 5

2 . În vă ţă m â n t p rim a r, vo lu m u l I/1 9 9 1 , C u leg ere m eto d ică d estin a tă ca d re lo r d id a ctice ca re

p red a u la c la se le I-IV , B u cu reşti, 1 9 9 1

R e c e n z i a u n o r c ă r ţ i c o n s t i t u i e u n a l t m i j l o c d e î n d r u m a r e a l e c t u r i i p a r t i c u l a r e . E s t e

v o r b a d e f a p t , d e a c e r e e l e v i l o r s ă - ş i f o r m u l e z e o r a l p r o p r i i l e l o r p ă r e r i d e s p r e ş c o l a r i i m i c i ,

î n v ă ţ ă t o r u l v a d i r i j a c u t o a t ă a t e n ţ i a “ c o m e n t a r i u l ” r e s p e c t i v p r i n î n t r e b ă r i a d e c v a t e . E l e v i i p o t

f i s o l i c i t a ţ i s ă - ş i f o r m u l e z e p ă r e r i l e a s u p r a „ o p e r e i ” r e s p e c t i v e , p e f o i d e h â r t i e s e p a r a t e , f i ş e

d e c a r t e , d u p ă u n p u n c t a j d a t d e î n v ă ţ ă t o r , c a r e p o a t e c u p r i n d e : 1 ) a u t o r u l , t i t l u l c ă r ţ i i , 2 )

d e s p r e c e s e p o v e s t e ş t e î n c a r t e a r e s p e c t i v ă ( c o n ţ i n u t u l f o a r t e s c u r t ) , 3 ) C e e p i s o d s a u

f r a g m e n t ţ i - a a t r a s a t e n ţ i a î n m o d d e o s e b i t ? D e c e ?

R ă s p u n s u r i l e f o r m u l a t e î n s c r i s s e i n t r o c î n t r - u n p l i c l i p i t p e o c o a l ă d e c a r t o n .

Î n v ă ţ ă t o r u l v e r i f i c ă c e l e s c r i s e d e e l e v i , a c e ş t i a l e c i t e s c ş i e i î n 3 - 4 z i l e , ş i î ş i n o t e a z ă c e l e - a

p l ă c u t m a i m u l t .

L e c ţ i i l e d e p o p u l a r i z a r e a c ă r ţ i i , a u n o r s c r i i t o r i , c o n s t i t u i e , d e a s e m e n e a , u n m i j l o c d e

î n d r u m a r e a l e c t u r i i p a r t i c u l a r e . Î n c a d r u l a c e s t o r a s e a n a l i z e a z ă o a n u m e c r e a ţ i e a u n u i

s c r i i t o r c u n o s c u t . C o p i i i î ş i r e a m i n t e s c f r a g m e n t e d i n o p e r e l e l u i c u n o s c u t e , f i e d i n m a n u a l e ,

f i e d i n a l t e s u r s e . S e p r e z i n t ă c a r t e a , c a r e e s t e e x p u s ă p e n t r u a p u t e a f i v ă z u t ă d e e l e v i . Î n f i n a l

s e p o a r t ă o s c u r t ă d i s c u ţ i e g e n e r a l i z a t o a r e d e s p r e s c r i i t o r u l ş i o p e r e l e r e s p e c t i v e , i a r c o p i i i î ş i

n o t e a z ă î n c a i e t t i t l u r i l e a c e s t o r a , p e n t r u a l e p u t e a p r o c u r a d e l a b i b l i o t e c ă s a u d i n a l t e s u r s e .

A s t f e l p o t f i l u a t e u n e l e m ă s u r i o r g a n i z a t o r i c e c a r e s ă a i b ă î n v e d e r e , î n f u n c ţ i e d e

c o n d i ţ i i , o r g a n i z a r e a u n o r e x p o z i ţ i i d e c ă r ţ i , a l c ă t u i r e a u n o r l i s t e d e c ă r ţ i p e n t r u l e c t u r ă ,

o r g a n i z a r e a ş i d e s f ă ş u r a r e a u n o r j o c u r i l i t e r a r e c u e l e v i i , g h i c i t o r i l e l i t e r a r e , r ă s p u n s u r i l a

d i f e r i t e î n t r e b ă r i c a r e s e r e f e r ă l a a u t o r u l , t i t l u l u n o r c ă r ţ i , l a e r o i i p r e f e r a ţ i , l a l o c u l

d e s f ă ş u r ă r i i u n o r e v e n i m e n t e ş . a .

E l e v i i t r e b u i e , d e a s e m e n e a , o r i e n t a ţ i s p r e b i b l i o t e c a ş c o l i i ş i î n d r u m a ţ i c u m s ă

s o l i c i t e o c a r t e d e l e c t u r ă . Î n a c e s t s e n s , e i v o r c o n s t a t a c ă f i e c a r e a r e o f i ş ă d e c i t i t o r î n c a r e s ă

c o n s e m n e a z ă d a t a î m p r u m u t ă r i i c ă r ţ i l o r , a u t o r i i ş i t i t l u r i l e a c e s t o r a ; î n f i ş ă s e s e m n e a z ă d e

p r i m i r e ; f i ş a m a i c u p r i n d e d a t e l e l a c a r e s u n t r e s t i t u i t e a c e s t e a . L a r â n d u l l o r , î n v ă ţ ă t o r i i v o r

c o n t r o l a e i î n ş i ş i a c e s t e f i ş e , c a r e l e v o r o f e r i i n f o r m a ţ i i c u p r i v i r e l a p r e f e r i n ţ e l e e l e v i l o r

p e n t r u a n u m i t e c r e a ţ i i l i t e r a r e î n f u n c ţ i e d e c a r e î i v o r o r i e n t a s p r e l e c t u r i c e l e s u n t a c c e s i b i l e

Lectura la răscruce de drumuri

Prof. documentarist Oana Avatamanitei

Scoala Bucecea ,jud. Botosani

Poate că unii s-ar întreba de ce este neapărat nevoie ca în şcoală să existe o bibliotecă,

de vreme ce elevii se pot duce să-şi cumpere cărţile şi din librării ori să şi le achiziţioneze din

bibliotecile publice. Într-o bibliotecă şcolară ar trebui să se găsească acele cărţi, fie de

beletristică, fie de specialitate, care să reprezinte programa şcolară, dar şi cărţile care să ajute

la formarea spirituală a elevilor, iar elevul are nevoie de o atentă îndrumare asupra lecturii

sale, pe care nu o poate găsi altundeva decât în cadrul şcolii.

Cartea are calitatea de neînlocuit de a fi cel mai stimulator instrument de informare

pentru gândirea omenească. Filmul, radioul, televiziunea, internetul, deşi implică o

participare emoţională crescută, sunt forme mult mai pasive – mintal – decât cartea. Lectura

presupune o reconstrucţie, un efort, o activitate intelectuală. Cartea dezvoltă intelectul, nu-l

sleieşte, ea dezvoltă răspunderea personală. Fiecare carte este o luptă, un proiect la sfârşitul

căruia se poate spune : am înţeles-o (sau: nu am înţeles-o).

Lectura este un mijloc de creare, recreere şi devenire a personalităţii umane, de sensibilizare

la valorile culturii umane, de bine, frumos şi adevăr.

Pentru ca apropierea de carte să devină o deprindere zilnică, iar plăcerea de a citi - o

necesitate dorită şi trăită, e potrivit ca şcoala şi familia să se implice activ în apropierea

copilului de miracolul cărţii, încă înainte de învăţarea alfabetului. Lecturile elevilor sunt

influenţate de un complex de factori : particularităţile de vârstă şi psihice, preferinţele,

climatul familial, care pot transforma lectura într-o delectare sau necesitate.Familia

constituie primul mediu de viaţă socială şi culturală, iar prin valorile pe care le transmite

copilului asigură premisele dezvoltării intelectuale, morale şi estetice ale acestuia. De vreme

ce aceste premise au fost asigurate, şcolii îi revine mai departe rolul de a modela, îmbogăţi

cizela şi dezvolta gustul pentru lectura, prin mijloace specifice între care un loc aparte îl

ocupă biblioteca .Lectura este un instrument care dezvoltă posibilităţile de cunoaştere şi

comunicare între oameni, de aceea importanţa ei va fi mereu actuală , iar cărţile aşa cum

spunea William Feather “iţi deschid mintea , iţi lărgesc gândirea şi te întăresc precum nimic

altceva.” Să urmăm împreuna îndemnul lui Eminescu „Citeşte! Numai citind mereu,

creierul tău va deveni un laborator nesfârşit de idei şi imagini.

LECTURA TE IMBOGĂŢEŞTE

Prof. Dariciuc Maria Lic. Tehn. Nicolae Bălcescu

,,Cărţile sunt cărăuşii civilizaţiei. Fără cărţi, istoria e mută, literatura nu

are glas, ştiinţa paralizată, iar gândirea şi meditaţia suspendate.’’ – Barbara

Tuchman

Copil fiind ,cel mai preţios dar era o carte .Era pentru că se găseau greu

.Adult fiind ,am posibilitatea să găsesc acum aproape orice carte . Diferenţa este

că in copilărie m-am format ca om,acum pot să mă desăvârşesc,să caut ,să

compar ,pot sa-mi creez un univers citind .

Copiii au un model in adult ,dacă adultul ştie sa-l ofere ,v-a culege rezultate

şi curiozitatea copilului va fi doar o componentă a unui mod de viaţă. Să dăruim

cărţi copiilor !

Să-i însoţim in biblioteci,in librării ,sa-i ajutăm să caute ,să descopere şi să

înţeleagă că fără carte nu poţi fi complet . Oferind un model de viaţă ,copilul va fi

tentat să urmeze exemplul părinţilor ,să găsească colegi pasionaţi de lectură ,să

discute teme si sa-şi recomande singuri lecturi fascinante.

Lectura este parte a formării omului şi toate aspectele vieţii le putem găsi

in lectură .Citind descoperim informaţii ,putem să le folosim ,putem să ne

orientăm formarea profesională ,ne putem relaxa acumulând .

Lectura te poate transpune in lumi uitate,in viitorul îndepărtat ,poate sa-ti

deschidă noi orizonturi prin studiul unei limbi străine,te poate ajuta sa te

orientezi geografic ,te îmbogăţeşte in fiecare moment.

Nu există cărţi bune si proaste ,există cititori care au interese ,cultură,

inteligentă diferite , nevoi diferite ,posibilităţi diferite.

A citi înseamnă a aduna din experienţa altora şi a te folosi fără să investeşti

decât timp pentru lectură.

Este o bucurie să ai un prieten fidel in carte .Ea te însoţeşte oriunde,te

ajută să petreci momente plăcute absorbit intr-un plan spiritual ,fără

conflicte,fără prejudecăţi ,fără obligaţii sau reproşuri. Având cartea drept

tovarăş ,eşti un om împlinit spiritual , ai cunoaşterea la îndemână şi eşti tu si

universul ,oricând.

Societatea în care trăim ne obligă la o viaţă mai rapidă şi promptă, pentru care avem nevoie de informaţii pe care să le găsim cât mai repede şi aproape, accesibile nouă.

Astfel, cărţile în format electronic au luat amploare şi sunt din ce în ce mai mult la mare căutare în zilele noastre. Din punctul meu de vedere, cartea digitală are doar două mari avantaje: primul ar fi accesul imediat pe care îl avem asupra conţinutului cărţii, datorită internetului, iar al doilea ar fi economia de hârtie pe care o facem editând cărţi electronic.

În România nu sunt edituri care au adoptat până în momentul de faţă această nouă formă a cărţii, în afară de Humanitas, care a editat Cioran în format multimedia. Pe lângă aceasta, nici o altă editură românească nu a făcut ceva asemănător, lăsând pentru publicul doritor de cărţi digitale o piaţă foarte săracă. Nu este de mirare că acest public nu este numeros, foarte mulţi cititori găsind mai multe aspecte negative decât pozitive cititului în format electronic, indiferent de forma adoptată. Datorită acestor motive eu sunt de părere că nu va înceta niciodată editarea cărţii tradiţionale, oricât de mult va avansa tehnologia în viitor. Unele motive ar fi durerea de ochi pricinuită de monitor, chiar dacă s-au inventat monitoare speciale care nu mai afectează atât de mult ochii şi este mult mai comod să citeşti de pe hârtie decât de pe ceva luminos, iar asta nu se va schimba.

Sunt cititori pentru care răsfoitul este o adevărată plăcere şi nu ar putea renunţa. Plăcerea de a da pagina, sunetul scos de hârtia întoarsă şi atingerea foii sunt aspecte pe care electronicele nu le vor putea înlocui şi chiar nici imita. Există dispozitive pe care te prefaci că dai pagina, dar sunetul e mereu acelaşi, lucru care în realitate diferă. Aceste mici aspecte influenţează foarte mult cititorii, mai ales pe cei pasionaţi de cărţile vechi, cărţile cu un anumit aspect, un anumit tip de hârtie şi de cerneală; neputând fi înlocuite nu permit tehnologiei să acapareze în totalitate formatul clasic al cărţii.

Un aspect foarte important legat de citire, în care cel puţin pentru momentul de faţă cartea tradiţională conduce avantajele lecturii clasice, este locul în care poţi să citeşti necondiţionat. Nicăieri nu este uşor să citeşti de pe laptop, majoritatea timpului fiind obligaţi să stăm pe scaun, ceea ce incomodează de cele mai multe ori. Iar locul pe care fiecare dintre noi îl preferăm pentru a citi, fiindcă ne ajută să creăm o conexiune între noi şi lectură este de cele mai multe ori patul. Iar dacă vrem să citim la munte, în aer liber, în zone în care nu există electricitate, trebuie să ne limităm la micile resurse pe care un laptop sau un e-book le au. Acestea nu sunt mari, iar locaţiile de acest gen sunt preferate de mulţi cititori fiindcă lectura devine mai plăcută, mai uşoară şi mai relaxantă, iar starea de spirit îţî este influenţată, creând o conexiune cu locul respectiv tocmai datorită a ceea ce citeşti. Şi în plus, te poţi bucura de lectura în aer liber la laptop sau e-book o perioadă, după care eşti condiţionat în casă, legat de încărcătoare.

O carte reprezintă nu doar suportul pe care poate fi citită. Legătura dintre copertă, hârtie şi mesajul pe care îl transmite combinaţia de litere din interior compun obiectul în sine. O carte electronică e mai puţin carte decât cea publicată în suportul tradiţional (mai ales pentru noi, cei care am fost educaţi cu volumele în mână, crescând şi dezvoltându-ne aşa). Probabil că generaţiile din urmă nu vor avea probleme adaptându-se noilor metode de citire, preferând să deţină un e-book decât o carte clasică.

Există avantaje şi dezavantaje în privinţa formatului digital pe care se presupune că îl va adopta în totalitate cartea în viitor. Faptul că oamenii sunt intrigaţi de cum va evolua suportul de lectură pentru anii care urmează nu poate decât să mă bucure fiindcă asta arată interesul publicului, dar şi faptul că încă există adevăraţi cititori pasionaţi de cărţi. Puse cap la cap, argumentele pro şi contra dispariţiei cărţii ca obiect ne vor face conştienţi de felul în care alegem să citim de acum înainte.

,, Rolul lecturii şi al cărţii în era informaticii”

Prof.Ştefănucă MihaelaLiceul Tehnologic ,,Nicolae Bălcescu“

Rolul lecturii ca metodă de învăţare în geografie

Trăind într-o epocă a informaţiei şi a tehnologiei apare tentaţia de a a renunţa la tot ce

este vechi, demodat. Constat cu durere că tinerii nu mai au în lista de priorităţi lectura. Lectura

literară, lectura geografică, lectura ca mijloc de înnobilare a spiritului şi raţiunii. Din perspectivă

personală, ca profesor de geografie consider activitatea de a lectura ca fiind vitală pentru

dezvoltarea intelectuală sănătoasă a elevilor de orice vârstă.

Lectura dezvoltă imaginaţia, provoacă mintea să-şi depăşească limitele, antrenează

gândirea critică şi dezvoltă vocabularul. Un copil care citeşte va fi un adult capabil să gândească

şi să ia decizii proprii fără să fie influenţat de alţi factori perturbatori externi. Cititul este de altfel

o activitate necesară oricărui domeniu, fie că vorbim de literatură de specialitate, fie că vorbim

de literatură beletristică.

Pentru disciplina geografie lectura de specialitate este esenţială. Anumite concepte şi

noţiuni nu pot fi înţelese pe deplin dacă nu se lecturează informaţia din mai multe surse. În

mijlocul unei societăţi tot mai informatizate, când imaginea tinde să înlocuiască informaţia

scrisă, iar softurile sistemelor informaţionale geografice au devenit tot mai prezente şi mai

accesibile pentru elevi, lectura geografică pare un concept demodat. Cu toate acestea , pentru

elevii din ciclul gimnazial este foarte importantă, deoarece are menirea de a le stimula gândirea

şi imaginaţia, le formează reprezentări mentale pe care, ulterior le pot perfecţiona prin

intermediul imaginilor oferite de softurile de specialitate. În geografie se lucrează intens cu

imagini: hărţi şi imagini care surprind diferite aspecte ale peisajelor şi mediului geografic. Dar

aceste imagini trebuie să fie “citite” şi interpretate corespunzător. Fără o bază anterioară obţinută

prin intermediul lecturării materialelor de specialitate este dificil să se interpreteze corect o

imagine geografică. Decrierea, povestirea şi lectura geografică rămân metode tradiţionale de

predare-învăţare a geografiei foarte importante care asigură prn combinarea cu metodele

moderne o eficienţă crescută mai ales pentru elevii din învăţământul gimnazial.

Lectura ne poate face oameni liberi cu spiritul: avem posibilitatea să devenim oricine

vrem noi să fim, cunoaşterea geografică ne ajută să vedem cu ochii minţii locuri pe care , poate,

nu vom avea ocazia să le vedem vreodată. Îmbinarea dintre cele două elemente ne ajută să ne

creăm o viziune proprie despre ceea ce ne înconjoară.

Citind putem visa, visând putem călători real sau imaginar spre alte culturi, tradiţii şi

oboceiuri, călătorind cunoştem oameni, idei, locuri. În acest fel ne formăm şi ne modelăm

permanent caracterul şi personalitatea. Evoluăm prin lectură.

Prof. Florina Bunduc, Liceul Tehnologic ,,Nicolae Bălcescu”-Flămânzi

Strategii pentru lectură

Prof. Fegher Augustina Felicia , Liceul Tehnologic ,, Nicolae Bălcescu”

Suntem profesori, prin urmare dorim promovarea lecturii în rândul elevilor. Problema e aceeaşi peste tot: asaltul spaţiului virtual, dezinteresul faţă de hârtia tipărită. Pentru rezolvarea acestei probleme de mare actualitate este necesară adaptarea la realitate. Desigur, aspectul financiar e fundamental, prin urmare bibliotecile şcolare ar trebui dotate cu mijloace audio-vizuale şi cu volume de beletristică contemporane. Elevii se plictisesc să citească opere presărate cu regionalisme şi arhaisme, pierzându-şi interesul pe termen lung.

Din experienţa cu elevii, fixez câteva strategii care stimulează interesul pentu lectură:

· Alegerea unor texte literare care stârnesc interesul elevilor, combinarea operelor din manualele ,,tradiţionale” cu cele din manualele alternative;

· Dotarea bibliotecii şcolare cu volume (cumpărate din fondul şcolii, donaţii, sponsorizări etc.)

· Întocmirea unei liste cu lecturi suplimentare de la începutul anului şcolar adaptate vârstei, dar şi particularităţilor elevilor; lista nu trebuie să fie aceeaşi pentru toţi elevii dintr-o clasă, fiind evaluată la finalul semestrelor cu ajutorul portofoliului ce va cuprinde fişe de autori, rezumate, citate etc.;

· Alternarea metodelor tradiţionale cu cele activ-participative; · Studiul operelor literare să fie însoţit de prezentări power-point, ecranizări ori recitalul

unor actori; · Includerea unui opţional de lectură bazat pe competenţele de lectură, pe înţelegerea şi

descifrarea textului literar; · Organizarea unui concurs la începutul fiecărei săptămâni, când elevii vor prezenta în

câteva minute ce au citit la sfârşit de săptămână. Profesorul trebuie să identifice o modalitate de recompensă;

· Utilizarea unor site-uri care promovează lectura; · Înfiinţarea unui ,,club de lectură” în cadrul căruia să fie invitaţi scriitori, poeţi, editori,

publicişti pentru a relaţiona direct cu elevii; · Cu ocazia aniversărilor şi a comemorărilor pot fi organizate medalioane literare, expoziţii

de carte, realizarea unor panouri tematice, colaje, recital de poezii, scenete, concursuri, prezentări PPT;

· Organizarea unor vizite de studiu la casele natale ale scriitorilor şi poeţilor români; · Iniţierea unor ateliere de creaţie pentru descoperirea talentelor literare la care pot

participa toţi elevii. Cei care nu ,,scriu”, pot desena ceea ce le inspiră un vers, alţii vor cânta sau vor utiliza instrumentele muzicale, ceilalţi pot confecţiona semne de carte, ecusoane, promovând astfel interdisciplinaritatea;

· Înfiinţarea unei reviste şcolare, implicând un număr cât mai mare de elevi; · Organizarea de sesiuni de comunicări ştiinţifice/ simpozioane.

În opinia mea, temerea unora privind dispariţia cărţii tipărite este nefondată, tiparul şi virtualul pot ,,convieţui”. Este adevărat că interesul pentru lectură a pierdut mult teren în era informaţională, dar menirea profesorului este identificarea unor strategii diverse care pot stimula interesul elevilor şi dezvoltă competenţele de lectură.

,,Lectura o provocare pentru adulţi „

Liceul Tehnologic ,,Nicolae Bălcescu ”- Flămânzi Bibliotecar-documentarist: Grosu Viorica – CDI

,,A citi”, verb ce provine din limba slavă, înseamnă ,,a parcurge un text ( pronunţând sau nu cuvintele) pentru a lua cunoştinţă de cele scrise”. Cu alte cuvinte, acţiunea de a citi are ca scop îmbogăţirea câmpului nostru informativ.

Pentru mine, cititul înseamnă relaxare şi, contrar opiniei unor iubitori de cinematografie, depăşeşte barierele impuse de un film creat într-un studio, de un regizor. Poveştile mele se transformă în propriile-mi aventuri, create după putearea mea de imaginaţie, cu proprii mei actori. Este ca şi când aş putea să-mi creez propria lume, în care să evadez atunci când mă simt copleşită.

Mihai Eminescu a spus: ,,Citeşte. Numai citind mereu creierul tău va deveni un laborator nesfârşit de idei şi imagini “. Prin această afirmaţie este revelată adevărata semnificaţie a cărţilor, accea că acestea ne ajută să ne dezvoltăm armonios şi să ne antrenăm mintea constant, un lucru ce s-a dovedit benefic şi pe plan medical.

Sfatul meu, pentru cei, care nu au fost încă prinşi în mrejele acestei fermecătoare pasiuni, este să înceapă cu ceva uşor, nu foarte lung, care să le stârnească interesul şi să-i atragă prin ceva anume, iar după ce vor fi terminat de citit şi vor experimenta acel gol, vor simţi nevoia să-l umple iar şi iar cu noi aventuri. Cititul este unul dintre puţinele lucruri de care este bine să fii dependent!

O carte te trimite la alte cărţi şi toate împreună formează baza trainică a culturii noastre. Numai că ritmul tot mai accelerat al lumii contemporane, trio rivalic ( internetul, calculatorul, televiziunea ) tind să ocupe locul cărţii .

În calitate de bibliotecar - documentarist consider că am datoria de a provoca la lectură atât elevii cât şi profesorii prin desfăşurarea unor activităţi speciale de o aşa manieră încât să nu primesc refuzul celor provocaţi.

Frumuseţea cărţilor – Importanţa lecturii în viaţa adolescentului

Cititul a devenit o activitate destul de rar întâlnită în rândul adolescenţilor. Mulţi tineri renunţă cu uşurinţă la cărţi în favoarea internetului, a filmelor sau a jocurilor pe calculator. Mai mult decât oricare din tehnicile audio-vizualului prin care sunt redate valorile culturii, lectura cărţii oferă celui care o parcurge prilejuri unice de reflecţie şi de meditaţie. Gustul pentru citit nu vine de la sine, ci se formează prin răbdare, perseverenta, continuitate, voinţă.

Importanţa lecturii în viaţa adolescentului

În timpul lecturii, între cititor şi autor se realizează o relaţie, ei se întâlnesc în atmosfera şi conflictul povestirii, cititorul se regăseşte în personajele din carte şi totodată trăieşte sentimentele autorului . Din păcate, mulţi dintre adolescenţi recunosc că citesc doar bibliografiile obligatorii pe care le stabilesc profesorii, dar uneori nici acestea nu sunt citite in totalitate. Elevii aleg varianta “efort minim-note cât mai mari” şi preferă să-şi facă temele într-un mod cât mai comod şi rapid aşa că de cele mai multe ori apelează la rezumatele realizate si postate pe internet. De asemeni, aleg să vizioneze filmele realizate pe baza subiectelor cărţii, astfel încât atunci când sunt întrebaţi de profesor, ei pot sa dea un răspuns cât mai scurt şi la obiect, fără prea multe detalii. Bibliotecile virtuale au ajuns să fie mult mai căutate decât bibliotecile din oraş unde trebuie să răsfoieşti paginile prăfuite ale cărţilor tot mai degradate de trecerea anilor. Este mult mai comod si plăcut pentru oricare dintre noi să stăm acasă şi să găsim repede şi uşor toate cărţile de care avem nevoie. Nu trebuie să-ţi restrângi interesul doar la cărţi, poţi citi reviste, articole, bloguri sau poţi participa la seminarii, cursuri. La fel de important este să nu eviţi subiectele delicate şi să citeşti doar lecturi simplu de parcurs, în care te regăseşti sau autorii care iţi dau dreptate prin felul de a scrie. Uneori ai mai mult de învăţat de la un text sau de la o persoana care îţi contrazice convingerile, iar astfel perspectiva ta se va largi şi mai mult. Un an are 365 de zile, adică 52 de săptămâni. Ce s-ar întâmpla dacă ai citi o carte în fiecare săptămâna? Atunci când citeşti ţi se lărgeşte orizontul, dar în acelaşi timp iţi dai seama cât de puţine ştii. Fiecare carte iţi va răspunde la câteva întrebări şi te va face să-ţi pui altele noi. Variază domeniul lecturii tale pentru a evita să devină plictisitor să citeşti acelaşi lucru un timp îndelungat. După ce ţi-ai format un obicei din a citi şi iţi intra în reflex, creierul tău se condiţionează pentru a primi şi analiza noi informaţii, devine mai atent şi mai flexibil, exact cum se întâmplă cu corpul tău după ce faci sport.

Secretar, Bolohan Viorica

Liceul Tehnologic „Nicolae Bălcescu” – oraş Flămânzi

Biblioteca şcolară – un element fundamental în dezvoltarea intelectuală şi personală a

copilului

Prof. Bărboşelu Lăcrămioara - Liceul Tehnologic Nicolae Bălcescu Flămânzi

Lectura este recunoscută ca o artă capabilă să transforme viaţa omului şi întreaga

societate. Cu toate acestea, statisticile actuale susţin faptul că un număr alarmant de mare de

copii au păşit în secolului XXI fără să ştie să citească sau să îşi scrie numele. Astăzi, când

navigatul pe internet, utilizarea gadgeturilor şi comunicarea prin SMS şi Messenger sunt la

ordinea zilei, cititul unei cărţi în linişte într-un colţ de bibliotecă a devenit o idee arhaică

pentru majoritatea populaţiei. În timp ce tehnologia acaparează încet viaţa fiecărui copil,

cititul unei cărţi este din ce în ce mai rar.

Lectura implică elemente importante, ea nu se rezumă doar la un hobby, ci este o

necesitate, un instrument primar al educaţiei. Prin lectură copilul poate să-şi înţeleagă mai

bine propriile experienţe de viaţă şi în acelaşi timp prin lectură el porneşte într-o călătorie

aventuroasă spre autocunoaştere. Interpretarea cuvântului scris este cel mai eficient proces de

învăţare care influenţează apoi atitudinea, convingerile, judecăţile şi acţiunile celui ce citeşte.

Încă de la o vârstă mică, copiii îşi formează deprinderile de a citi printr-o varietate de

activităţi şi experienţe în diferite contexte. De îndată ce copilul a fost învăţat să citească şi să

iubească cărţile, el poate să exploreze lumea şi să-şi dezvolte personalitatea şi cunoştinţele ,

ghidat fiind de acestea. Este un lucru dovedit faptul că un copil care nu a intrat în contact cu

lectura de la o vârstă fragedă, va întâmpina dificultăţi de a deprinde gustul lecturii la o vârstă

mai înaintată. Astfel, putem ajunge la concluzia că lectura este o acţiune de natură intelectuală

care este posibilă doar dacă omul şi-a format deprinderile şi gustul pentru aceasta din

copilărie. Cărţile sunt mijlocul cel mai potrivit prin care cunoaşterea se transmite de la o

generaţie la alta. O carte oferă celui ce citeşte toate sensurile şi conţinuturile ei, atâta timp cât

aceasta este citită la vârsta potrivită.

Din păcate, o mare parte din copii nu au acces la cărţi sau alte resurse care să suscite

interesul pentru lectură. Copiii, dar şi adulţii au nevoie de acces la o gamă largă de materiale

ce pot fi citite care să îi ajute să-şi formeze şi să-şi dezvolte competenţele de lectură, să-şi

lărgească orizonturile pentru a avea astfel o gândire critică şi independentă. O soluţie pentru

această situaţie este oferită de ora de lectură de la şcoală dar şi de existenţa unei biblioteci

şcolare la care copiii să aibă acces.

Biblioteca şcolară ar trebui considerată centrul sistemului educaţional căci ea oferă resurse şi acces tuturor categoriilor de învăţăcei, de la cel mai lent din grădiniţă până la cel

PAG.10

mai inteligent absolvent de liceu. Un sistem educaţional în care nu ar exista biblioteca şcolară

ar fi ca o maşină fără motor, ca un trup fără suflet. Aceasta este coloana vertebrală a unui

sistem funcţional fără de care performanţa academică nu s-ar realiza. Este evident faptul că

şcoala şi biblioteca sunt două elemente inseparabile care ar înceta să funcţioneze una fără

cealaltă, căci ambele au acelaşi scop: şcoala educă copiii prin intermediul profesorilor iar

biblioteca educă copilul prin cartea oferita ca suport în procesul învăţării. Astfel, biblioteca

complementează şcoala încurajând studiul individual.

Obiectivele generale ale unei biblioteci sunt de a susţine procesul educativ prin

resursele oferite, de a fi un ghid de studiu pentru copiii care îi solicită ajutorul, de a-i susţine

pe aceştia în dezvoltarea competenţelor de lectură şi de a oferi toate materialele bibliografice

care se regăsesc în curriculum – ul şcolar. Aşadar aceasta are o importanţă majoră în

dezvoltarea intelectuală dar şi personală a copilului. Biblioteca este cea care îi arată drumul

copilului spre reuşita academică , îi insuflă dorinţa de a-şi forma o cultură a lecturii şi de

asemenea îi oferă toate resursele necesare studiului atât la clasă cât şi acasă.

Toţi factorii exteriori şcolii, fie ei lingvistici, economici, sociali sau culturali, care

diminează dezvoltarea competenţelor de lectură, pot fi înlăturaţi prin prezenţa bibliotecii

şcolare, căci aceasta are următoarele roluri:

· De a susţine procesul de predare – învăţare;

· De a promova şi dezvolta competenţele de lectură şi de a încuraja învăţatul prin lectu

· De a stimula cercetarea şi studiul individual prin varietatea de resurse pe care le oferă;

· De a oferi oportunităţi de lectură dincolo de lista bibliografică din programa şcolară;

· De a oferi materiale recreative şi de a încuraja elevii să citească din plăcere;

· De a motiva elevii să-şi dezvolte gândirea analitică oferindu-le materiale variate pe

aceeaşi temă;

· De a le oferi copiilor consiliere şi orientare profesională

· De a oferi informaţii actualizate atât pentru corpul profesoral cât şi pentru elevi.

Copiii care nu au acces la resursele suplimentare de lectură oferite de

biblioteca şcolară vfor avea o întârziere în startul lor către succesul academic şi personal. Pe

de altă parte, copilul care trece pragul adesea bibliotecii, poate învăţa singur şi emite judecăţi

de valoare bine fundamentate, poate face o selecţie a informaţiilor primite, filtrându-le şi

folosindu-le adecvat în situaţii de viaţă variate. Prin intermediul bibliotecii, fără niciun dubiu

el îşi va fi consolidat deprinderile unei vieţi independente şi îşi va fi stabilit obiectivele unui

proces de învăţare pe tot parcursul vieţii.

PAG.11 Cartea magică

Autor Rohozneanu Alexandru, clasa a V-a B – Liceul Tehnologic Nicolae Bălcescu Flămânzi Prof. Coordonator Bărboşelu Lăcrămioara

A fost odată ca niciodată, că de n-ar fi nu s-ar povesti, un fiu de împărat care iubea enorm cărţile. El avea cea mai mare bibliotecă din întreaga lume şi cum punea mâna pe o carte nu o lăsa până nu îi citea toate paginile. Dar, într-o bună dimineaţă, când se trezi, mare îi fu surprinderea când ducându-se în bibliotecă văzu că toate cărţile dispărură ca prin magie. - Oare unde au dispărut toate cărţile mele minunate? se întrebă micul fiu de împărat. Plimbându-se prin bibliotecă, zări nişte urme misterioase, şi se gândi să le ia urma. Şi astfel, merse el şi tot merse, se îndepărtă de regatul tatălui său şi ajunse în cele din urmă la o grotă foarte luminoasă. Acolo, se folosi de funia pe care o luase de acasă şi coborî în grotă. Lumea de acolo nu era atât de înfiorătoare pe cât ar fi crezut. Era o lume a poveştilor în care trăia un vrăjitor cu o carte magică. Văzând în zare luminile unui sat, băiatul se îndreptă într-acolo. La intrare în sat poposi la coliba fierarului pe care îl întrebă: Cine stă în acel castel înfricoşător care se vede la răscruce de drumuri? - Acolo sălăşluieşte vrăjitorul malefic ce domneşte cu ajutorul cărţii sale magice, zise fierarul. - Şi cum aş putea să îl înfrâng, căci tare cred că el mi-a furat comoara bibliotecii mele: cărţile. Auzind întrebarea aceasta, fierarul îi făcuse o sabie de care nimeni nu ştia. Apoi, cu sabia în spate, fiul împăratului urcă în turnul castelului de unde îşi putu zări cărţile furate din bibliotecă. Tot în acel moment, de pe scările turnului auzi paşi grei ai vrăjitorului. Nici nu apucă bine să se ascundă după un cufăr, că vrăjitorul şi zise: - Cine îndrăzneşte să intre în castelul meu? Fiul de împărat nu îndrăzni să răspundă. Atunci vrăjitorul spuse din nou: Ştiu că este cineva, recunosc oriunde mirosul celor ce iubesc cărţile! Auzind şi aceste vorbe, micul copil îşi luă inima în dinţi şi ca un leu sări de după cufărul care îl adăpostea. Eu sunt, zise el! Vrăjitorul îl măsură din priviri şi apoi îi zise: - Cu siguranţă nu vei mai ieşi din acest tărâm. Iubitorii de cărţi din regatul meu cutoţii îşi găsesc sfârşitul printre cotoarele rupte ale cărţilor pe care le îndrăgesc. Nu apucă să îşi termine vorbele că fiul de împărat şi scoase sabia şi porni lupta împotriva vrăjitorului cel rău. Şi uite aşa, săbiile se ciocniră, şi iar se ciocniră, până când într-un final fiul de împărat reuşi să-l învingă pe vrăjitorul malefic, înfingând sabia chiar în centrul ....cărţii sale magice. Se pare că era un spirit malefic care ura toate cărţile din lumea aceasta pentru că nici una dintre ele nu a vrut să îl primească între paginile ei. De îndată ce cartea magică fu distrusă, tărâmul din grotă reveni la pacea şi liniştea de înainte, la locul din care cărţile îşi luau inspiraţia. Iar când fiul împăratului îşi putu strânge în braţe din nou cărţile lui iubite, inima era să îi sară din loc. Şi încălecai pe-o şea, şi vă spusei povestea aşa! Şi-am încălecat pe-o căpşună, şi v-am spus o mare minciună!

Prichindel în lumea cărţilor

Autor Hapău Patricia, clasa a V-a B – Liceul Tehnologic Nicolae Bălcescu Flămânzi Prof. Coordonator Bărboşelu Lăcrămioara A fost odată ca niciodată, că de n-ar fi nu s-ar povesti, un băieţel pe nume Prichindel care şi-a pus toate amintirle într-o carte. Aceasta era prinţesă peste Împărăţia Cărţilor din acel raft de bibliotecă. Coperţile îi erau făurite din fir de aur iar încheietoarea era zăvorâtă cu chei de argint. Puţină lume ştia că ea era însă duşmănită de unele cărţi ce erau prietene cu trolii ce vroiau să îi ia locul în regat. Într-una din zile, pe când Princhindel era plecat, trolii au venit pe neaşteptate şi au răpit-o pe frumoasa prinţesă carte, ducând-o în turnul cel mai înalt din regatul Trolus. Auzind toate acestea, Prichindel şi-a luat armura şi sabia din cufărul familiei şi a plecat fără să stea pe gânduri să o salveze pe prinţesă şi amintirile lui, triste sau vesele, oricum ar fi fost ele. În drumul său, paşii i se opriră în faţa unei coli de hârtie lăsată în praful drumului. Pe aceasta putu citi următorul mesaj:

Citind mesajul, fără pic de frică băiatul şi porni spre Mările Întunecate pentru a găsi perla mult dorită. Mare îi fu însă bucuria când ajuns în adâncurile mările, găsi trei şi nu doar o perlă, pe care le aşeză bine în desaga de la cingătoare. Mai repede decât gândul se şi porni spre regatul lui Trolus, dar, pe la jumătatea drumului său, în cale îi apăru o zână care îi spuse astfel: - Dragul meu Prichindel, tu să nu-i dai nicio perlă lui Trolus pentru că vrea să facă o vrajă prin care tu să îţi uiţi toţi prietenii şi tot trecutul. Prichindel i-a mulţumit pentru sfatul ei şi îşi văzu în continuare de drum. Însă inima îi era îndoită, nu ştia dacă sfatul Zânei trebuia urmat. Pe când neîncrederea îi era mai mare, o boare de vânt îi şopti la ureche: Încrede-te în Zână. Ea spune adevărul. Să nu ai dubii! Auzind acestea, a făurit o perlă falsă pe care apoi urma să i-o dea lui Trolus, care îl aştepta în castelul din regatul său. Ai adus ce ţi-am cerut? îl întrebă trolul de îndată ce ajunse la castel. Da, dar mai întâi vreau să îmi dai prietena! îi răspunse Prichindel. Ia-o, oricum perla e mai valoroasă decât prinţesa. Prichindel îi dădu perla cea falsă şi până ca Trolus să îşi dea seama că nu era cea aşteptată, el şi ajunse înapoi în bibliotecă cu prinţesa. Celelalte cărţi când au vazut-o întoarsă nu şi-au putut stăpâni lacrimile de bucurie. Dar cel mai fericit era însă Prichindel căruia îi reveniseră amintirile cele mai dragi inimii lui. După un timp, zvonul umbla printre cotoarele de cărţi de pe raftul magic cum că Trolus folosi perla cea falsă întocmai pentru a face o vrajă prin care Prichindel să îşi piardă toate amintirile dragi lui. Dar, pentru că aceasta nu era cea reală, vraja se făcu invers, şi tocmai el, conducătorul trolilor îşi pierdu toate amintirile urâte şi uită toate faptele rele pe care le făcu, astfel devenind un protector al cărţilor.

PRICHINDEL

Dacă vrei să îti revezi

prietena ?i cu ea toate

amintirile tale adu-mi o

perlă din Mările

Strategii de atragere a elevilor spre lectură

prof. Antoci Genoveva bibliot./prof. doc. Popa Iuliana Liceul Teoretic „Vasile Alecsandri” Săbăoani judeţul Neamţ

Lectura are acum rivali redutabili care amăgesc cel mai mult pe cei mici. Televizorul, calculatorul, internetul au devenit repere pereche pentru fiecare generaţie din ultimii ani. Viaţa noastră trăită la început de secol XXI este marcată de la mic la mare, de amprenta marilor descoperiri ştiinţifice care au făcut paşi uriaşi în timp foarte scurt. Aceste trei mijloace de informare rapidă şi comodă, care oferă elevilor meniul complet în orice domeniu al cunoaşterii, acoperă deja o plajă substanţială a timpului liber, care rămâne din ce în ce mai puţin. Şi atunci se naşte întrebarea: mai este cartea "o făgăduinţă, o bucurie, o călătorie prin suflete, gânduri şi frumuseţi" cum afirma scriitorul român Tudor Arghezi? Rămâne aşadar obligaţia părinţilor, dar mai ales a şcolii de a repune cartea în drepturi. Dacă lectura elevilor este sistematic organizată şi îndrumată, ţinându-se seama de particularităţile de vârstă şindividuale ale elevilor, interesul pentru lectură creşte.

Marea răspundere ce revine şcolii şi implicit Centrului de Documentare şi Informare în opera de formare a elevilor, cu profilul spiritual adecvat, impune o ancorare din ce în ce mai deplină în realităţile vieţii, odată cu oferta corespunzătore de răspunsuri la cerinţele acesteia. Pentru a stabili o relaţie normală între nevoile de lectură, Centrul de Documentare şi Informare va porni de la cunoaşterea cu precizie a sarcinilor sale şi a categoriilor de cititori cărora li se adresează.

Centrul de documentare şi informare fiind un centru de resurse pluridisciplinare ce pune la dispoziţia elevilor, cadrelor didactice şi a comunităţii informaţii pe suporturi diferite (fond de carte, reviste, casete audio şi video, CD-ROM-uri, calculatoare conectate la Internet, echipament de multiplicare, consumabile), desfăşoară activităţi pedagogice (iniţiere în cercetarea documentară) şi pune în practică proiecte de animaţie culturală, va avea în vedere si cerinţele programelor şcolare, nivelul de pregătire al elevilor şi nu în ultimul rând, puterea lor de înţelegere, adaptând strategiile la toate functiile mentionate anterior. Întregul fond de carte va fi axat pe satisfacerea lecturilor şcolare, dar şi pe stimularea interesului pentru lectura de plăcere, pe stimularea elevilor în folosirea resurselor CDI-ului pentru satisfacerea nevoii lor de informare. Profesorii documentarişti sunt aceia care trebuie să înveţe elevul că lectura este o şcoală, dar nu o şcoală cu catalog şi recreaţie mare, ci o şcoală în care nu se predă, însă se creează stări de spirit. În studiul individual, elevii sunt îndrumaţi la: o lectură atentă; să nu citească grăbit; să nu sară cuvinte sau rânduri; sensul cuvintelor (termenilor) necunoscute să- l caute în dicţionare; să nu ocolească lectura prefeţelor şi (sau) a postfeţelor, care oferă întotdeauna valoroase informaţii despre autor şi creaţia sa. Pentru ca deprinderea să devină o obişnuinţă, este necesară fundamentarea acţiunii educative pe cunoaşterea trăsăturilor de personalitate a elevilor. Consider că toţi elevii trebuie atraşi la lectură, motivându-i şi stimulându-le interesele latente. Constatăm că unii elevi pot fi atraşi mai uşor la lectură, datorită predispoziţiei lor pentru cunoaştere, alţii vor fi mai puţin receptivi, fapt ce va necesita găsirea unor metode ingenioase care să vizeze anumite sensibilităţi şi înclinaţii întru nevoia de lectură.

Importanţa lecturii în procesul de învăţământ constă în aceea că ea oferă suportul activităţilor intelectuale şi în acelaşi timp, dezvoltă comportamentul necesar orientării şcolare şi profesionale, urmată de integrarea în societate. Deoarece în învăţământul contemporan elevul este transformat din obiect în subiect al informaţiei în cadrul activizării elevului un loc important îi revine descoperirii independente a informaţiilor. Consecinţa firească a acestui fapt este înlăturarea monopolului deţinut de omul de la catedră, ca unică sursă de informare, revenindu-i un rol activizator. Elevul va fi îndrumat cu competenţă spre aplicarea tehnicilor de lectură, astfel încât să poată interpreta cu eficienţă sursele de informare şi documentare. În ansamblul modalităţilor de popularizare, “propaganda“ vizuală are o importanţă deosebită. Indicatoarele, cum ar fi: anunţuri privind fondul de carte nou achiziţionată; proiectele viitoare de completare a colecţiilor; serviciile pe care le poate realiza CDI-ul în folosul cititorilor săi; manifestările cultural – educative pe care şi le propune; afişarea listelor bibliografice obligatorii nu numai pentru limba şi literatura română, ci şi pentru celelalte discipline (pentru clasele terminale cu precădere la disciplinele la care vor susţine examenul de bacalaureat şi mai apoi de admitere în învăţământul superior), au un impact important în stimularea interesului pentru lectură şi implicit de popularizare a cărţilor. Prospectarea programelor şcolare în vederea achiziţionării cărţilor adecvate studiului, activităţi cu cartea de genul: expoziţii tematice; medalioane literare; diverse concursuri; implicarea în activităţile specifice CDI-ului, la pregatirea activitaţilor pe care le derulează CDI-ul; întâlniri cu personalităţi marcante ale vieţii culturale şi artistice; lansarea de carte, sunt câteva din modalităţile de atragere şi îndrumare a elevilor spre lectură. Nu întotdeauna elevul îşi poate desfăşura munca intelectuală acasă, din diverse motive, fapt ce-l determină sa-şi stabilească locul de studiu în Centrul de Documnetare şi Informare. Astfel sala de lectură îşi are rolul său primordial în atragerea acestuia la lectură, la îndrumarea lecturii lui, aceasta devenind parte componentă a muncii lui de informare şi studiu , va exercita o pluritate de funcţii: informativă, educativă, creativă şi recreativă, integrându-se astfel scopului urmărit de întreg ansamblul de principii pedagogice din şcoală. În acelaşi timp, această convieţuire civilizată pe care o oferă Centrul de Documentare şi Informare exercită asupra elevului o puternică influenţă formativă deoarece îl obişnuieşte să mânuiască cu grijă cărţile, documentele, să nu facă adnotări pe ele şi să nu-şi deranjeze colegul, cunoscând că în acest loc se impune în mod firesc liniştea, că este locul unde te aduni ca să te cufunzi în linişte şi să asculţi din paginile cărţilor destăinuirea atâtor generaţii. Funcţia educativă, recreativ culturală a Centrului de Documentare şi Informare, îndrumarea şi dirijarea elevilor la lectură se realizează în colaborare si cu corpul profesoral, prin acţiuni organizate în strânsă legătură cu personalitatea comportamentul elevilor în diferite ocazii, în virtutea respectului faţă de înaintaşi sau în legătură cu apariţiile editoriale. Aceste acţiuni duc la educarea caracterului, a voinţei şi a sentimentelor care, la rândul lor, măresc capacitatea de cunoaştere, îi dau bază şi trăinicie, iar ceea ce face azi Centrul de Documentare şi Informare se va repercuta pozitiv în deprinderile cu care elevii vor frecventa în viitorul apropiat bibliotecile de specialitate, etc. Prin intermediul Centrului de Documentare şi Informare, şcoala are menirea de a îndruma elevii spre o lectură eficientă şi adecvată vârstei lor. Pentru combaterea acestor fenomene şi atragerea elevilor utilizatori faţă de Centrul de Documentare şi Informare, în speţă faţă de lectură este imperios necesară respectarea anumitor aspecte privind dotarea Centrul de Documentare şi Informare şi a serviciilor/facilităţilor oferite de acesta:dotarea Centrul de Documentare şi Informare cu un fond de carte just, înzestrarea Centrul de Documentare şi Informare cu publicaţiile necesare este un proces continuu dar azi posibilităţile de achiziţie sunt reduse fapt ce duce la imposibilitatea onorării tuturor cererilor;

promovarea unei pedagogii inovante, care dinamizează şi modernizează parcursurile pedagogice tradiţionale, transformând atitudinea faţă de învăţare; dezvoltarea unei atitudini pozitive faţă de învăţare în general; favorizarea muncii în echipă; asigurarea accesului liber la informaţie şi cultură a tuturor tinerilor şi a membrilor comunităţii locale; stăpânirea tehnicilor de informare şi comunicare în învăţământ (TICE); ar fi dotarea cu carte pe suport audio-video şi mijloace multimedia care în mod normal va duce la fluidizarea procesului instructiv-educativ şi implicit, o nouă modalitate de atragere a elevilor către actul de lectură. Animaţia culturală este un instrument important în atragerea elevilor spre actul de lectură, care conform definiţiei avansate de specialistul în sociologie dr. Maria Moldoveanu, « animaţia culturală constă în stimularea interesului indivizilor faţă de produsele şi serviciile culturale pe care le oferă mediul lor de viaţă. Rolul ei este de a da oamenilor sentimentul apartenenţei lor la o colectivitate dominată de valori şi de a-i face să participe la evenimente semnificative pentru dezvoltarea umană ». Animaţia are mai multe componente. Ea implică valorificarea colecţiilor, demersul educaţional, o dimensiune de asistenţă socială şi una de management. Dacă CDI-ul organizează un spectacol pe o temă oarecare, cu concursul unor elevi, colegii elevilor implicaţi vor veni să-i vadă şi vor descoperi astfel şi expoziţia din incinta CDI, şi publicitatea ei care, dacă e atrăgătoare, îi va face să revină. Expoziţia este o activitate tradiţională şi în acelaşi timp de publicitate pe domeniul animaţiei culturale. Dar, dincolo de primul aspect, CDI-ul poate juca rolul unui centru cultural folosindu-şi locaţia şi resursele pentru activităţi având cartea ca punct de pornire: dezbateri; mese rotunde; întâlniri cu scriitorii; personalităţi de seamă a culturii, etc.; audiţii muzicale; ore de poveşti pentru copii, exercitând o influenţă pozitivă în colectivitate. Profesorul documentarist are menirea de a face publicitate prin: pliante; broşuri; invitatii; fluturaşe, de a oferi in spaţiul lecturii de plăcere - lucrări de ficţiune: romane, poezii, povesti, benzi desenate…; de a acorda o atentie deosebită amenajarii acestui spatiu pentru a face din el un “colt de lectură” primitor şi confortabil. Bibliografie: Chircev, A. Dăscălescu, R. „Contribuţii la orientarea şcolară şi profesională ”, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1989; Cosmovici A., Caluschi, M. „Adolescentul şi timpul său liber”, Editura Junimea, Bucureşti, 1995; Escarpit, R. „De la sociologia literaturii la teoria comunicării ”, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1990;

METODE DIDACTICE ALTERNATIVE PENTRU STIMULAREA LECTURII ÎN

ŞCOALĂ- CERCUL DE LECTURĂ

Prof.dr. CRISTINA GABRIELA NEMEŞ Liceul Tehnologic ”Liviu Rebreanu”

Bălan Harghita

Activităţile extracurriculare se înscriu în ansamblul formelor moderne de instrucţie şi educaţie, fiind complementare procesului de învăţământ care se desfăşoară la clasă. Acest gen de activitate se organizează pe principiul liberului consimţământ, potrivit normelor specifice fiecărui tip de activitate în parte, evitându-se supraâncărcarea elevilor. Important este faptul că la organizarea unei astfel de activităţi trebuie să se ţină cont de interesele şi preocupările elevilor, de vârsta acestora, precum şi de anumite posibilităţi de realizare pe care le au. Cele mai cunoscute forme de activităţi extracurriculare sunt cercurile de elevi-activităţi organizate la fiecare disciplină şcolară. În cadrul Liceului Tehnologic ”Liviu Rebreanu” din Bălan funcţionează un Cerc de Lectură care are drept moto: ”Cartea care mi-a schimbat viaţa”. Acest cerc funcţionează încă din anul 2007 şi pot spune că acest gen de activitate vine în ajutorul elevilor, mai ales celor care se pregătesc intens pentru examenul de Bacalaureat. Astfel că, prin înfiinţarea acestui Cerc de Lectură, am urmărit, pe de-o parte, reuşita elevilor la disciplina Limba şi literatura română din cadrul examenului de Bacalaureat şi, pe de altă parte, reuşita acestora în viaţă. Desigur, programul cercului este în concordanţă cu programa şcolară şi se pune accent pe lectură şi discuţii libere, urmărindu-se ca exprimarea orală să fie cât mai corectă. Legat de cele 2 obiective, expuse anterior, sunt două premise: Dragostea pentru Cuvânt Creativitatea şi originalitatea Exerciţiul lecturii, a unei lecturi eficiente, nu se poate realiza decât într-un mediu atractiv, bunăoară Biblioteca şcolară sau CDI-ul în care sunt utilizate materiale didactice moderne la îndemâna cadrelor didactice dar şi ale elevilor. Încă de la începutul anului şcolar, împreună cu elevii, se pot stabili următoarele: Tipul fiecărei activităţi care se va desfăşura în cadrul Cercului de Lectură Denumirea activităţii Regulamentul de funcţionare Durata şi timpul ( poate avea loc săptămânal sau lunar) Resurse umane Resurse materiale Scopul principal al acestui Cerc de Lectură constă în cunoaşterea adevăratelor valori culturale naţionale şi universale. Ceea ce va menţine continuitatea acestei activităţi este atractivitatea. De aceea se vor desfăşura activităţi atractive care să dezvolte creativitatea elevilor şi să pună în valoare originalitatea acestora. Un rol important vor avea discuţiile libere, comentariul pe marginea operelor literare care vor contribui la dezvoltarea capacităţii de exprimare a elevilor. Bibliografie: Cucoş, Constantin, Pedagogie, Ed. Polirom, Iaşi, 2006. Stoica, Adrian, Creativitatea elevilor, E.D.P. Bucureşti, 1983.

O întâmplare din natură Într-o zi frumoasă de primăvară, pe când natura parcă se trezise la viaţă, am ieşit

la plimbare în parc.

M-am aşezat pe o bancă şi mi-am lăsat privirea asupra peisajului.

Am admirat mulţimea de flori multicolore care te îmbată cu mireasma lor.

Printre crengile copacilor, am observat cum razele aurii ale soarelui, se strecurau

pentru a încălzi pământul.

Privind mai atentă la rondul de flori am observat câteva pungi de plastic care

acopereau frumuseţea lor.

Deodată am auzit o voce:

-Hei, tu ai un suflet atât de curat! Poţi să ne ajuţi şi pe noi ca razele soarelui să ne

mângâie?

-Ce s-a auzit?

-Suntem noi, florile, acoperite de aceste pungi.

-Vai, binenţeles că vă voi ajuta şi am să fac tot posibilul să-i rog pe prietenii mei

să vă respecte.

-Eşti atât de specială! Eşti o adevărată binecuvântare şi îţi mulţumim că exişti.

Florile somnoroase şi-au deschis cupele către soare. Mireasma lor s-a împrăştiat

în împrejurimi. Roiuri de albine pluteau în jurul lor. Totul era minunat. Eram într-o lume

de vis.

-La revedere! Sunt atât de fericită că am putut să vă fiu de folos.

-La revedere!

După întâmplarea petrecută am constatat că natura plânge atunci când oamenii nu

o respectă!

Marin Andreea – Diana, clasa a III-a A

Şcoala Gimnazială ,,Sf. Andrei”, Slobozia

Profesor coordonator Gălbenuş Victoriana Aprilia

Povestea cărţii despre animale Maria şi Andrei locuiesc cu părinţii lor într-o căsuţă de la marginea oraşului.

Maria este sora mai mare, în clasa a patra, iar Andrei este în clasa pregătitoare la aceea şi

şcoala.

Într-o dimineaţă, înainte să plece la şcoala, fetiţa a aruncat o carte despre animale în coşul de

gunoi.

Andrei, fiindcă era răcit, nu a putut merge la şcoala în acea zi. După ce a luat micul dejun în

bucătărie, s-a dus să arunce firimiturile la coş. Atunci el auzi nişte scâncete firave.

Ascultă cu atenţie şi auzi:

- Unde sunt ...? Unde mă aflu ...? şopti cartea despre animale.

- Eşti în coşul de gunoi ..., a răspuns Andrei surprins.

- De ce mă aflu aici? Si de ce nu sunt pe raftul de cărţi din camera Mariei? a rostit

cartea cu dezamăgire.

Andrei a ridicat-o uşor, scuturându-i coperţile murdare.

- Cine mă va citi de acum?

- Te-aş citi eu, dar nu ştiu încă ..., a încercat Andrei să o liniştească.

- Prietena mea, Cartea Abecedarului, te poate învăţa! s-a grăbit să răspundă, plină

de speranţă, cartea.

Andrei s-a trezit ca prin magie cu abecedarul gros în mână.

- După ce vei învă ţa să cite şti, poţi afla de la mine ceea ce şi Maria a descoperit î n tot

acest timp, l-a încurajat cartea.

După finalizarea orelor, Maria s-a întors acasă, unde l-a găsit de Andrei cu cărţile lângă el.

- Andrei, de ce ai luat cartea? Nu mai era bună, a întrebat mirată fetiţa.

- Cred că nu ai realizat de greşeală ai făcut, spuse baieţelul. După ce ai citit o carte,

ea îţi va rămâne prietenă pentru totdeauna.

Maria şi-a dat seama atunci că fratele ei, deşi mai mic, i-a dat o lecţie importantă în acea zi.

Curta Raisa, clasa a III-a A

Şcoala Gimnazială ,,Sf. Andrei”, Slobozia

Profesor coordonator Gălbenuş Victoriana Aprilia

FR U M U SE Ţ IL E IE R N II Se grăbesc norii să plece,

Este clar, ne lasă toam na!

U n poem cu flori de gheaţă

A îm podobit copacii,

V ine iarna.

Se aşterne cât e zarea

S tratul alb, fin, de om ăt,

D oar hornurile de la case,

C e scot agale fum pe ele,

Se m ai văd.

Se-aude chiot de copii,

Pe ulicioara dintre văi,

Pe drum m erg sănii către m oară,

Se-aude sunet cristalin,

D e zurgălăi.

Pe drum vezi m ulţi copii cu sănii

Se duc cu toţi pe derdeluş,

Frum oasă e copilăria

E-aşa de m are bucuria,

La săniuş.

Se lasă negura pe sat,

C opiii se-ntorc fericiţi

C u obrajii-m bujoraţi

Ş i în casă aşteptaţi,

D e-ai lor părinţi.

Focul duduie în sobă

M am a le spune-o poveste

C um se-apropie C răciunul

Iar fecioara sfântă naşte

Prunc în iesle.

Ş i că sfânta sărbătoare

L-aduce pe m oşul bun,

C e trece pe la m ulţi copii,

Cu tolba lui cu jucării,

E Moş Crăciun.

MAHU FLORINA Clasa a VI-a

Liceul Tehnologic ,,Nicolae Bălcescu” Localitatea Flămânzi, Judeţul Botoşani Prof. coord. Bălăşanu Liliana Nicoleta

P R O D A N C A M E L IA C la sa a V I-a

L iceu l T eh n o lo g ic ,,N ico la e B ă lcescu ” L o ca lita tea F lă m â n zi, J u d eţu l B o to şa n i P ro f. co o rd . B ă lă şa n u L ilia n a N ico le ta

C A R T E A

În v rem ile s trăv ec h i, cân d v a ,

M u lt în sem n a o ca rte .

D e-a cee a , m u lt râv n it e ra ,

D e ca rte să a i p a rte .

În a l b ise ric ii p rid v o r,

D ar az i p u ţin se ş tie ,

C iteau co p ii-n şco a la lo r

Ş i în v ă ţau să sc rie .

E rau u im iţi ş i b u cu ro ş i

D e ta in a-n ţe lep c iu n ii,

P en tru b o g a ţi ş i z d ren ţu ro ş i

E ra ,,L u m in a lu m ii” !

C ă-i în v ă ţa d e D u m n ez eu ,

C e-i b in e în d em n ân d u -i,

S u fle t ş i tru p h răn in d m ereu ,

E l în su ş i lu m in ân d u -i.

C e i o am en i b u n i, tră in d fru m o s,

D rep ţi ş i c in s tiţi c re scân d ,

E rau ş i ţă rii d e fo lo s ,

Iu b in d a l lo r p ăm ân t.

A z i , ş c o a la - i lo c u l u n d e c r e ş t i

D e m ic , n e în c e ta t ,

În l e a g ă n d u lc e d e p o v e ş t i ,

D e c â n t ş i d e ju c a t .

A p o i to t s t r â n g i , f i in d m a i m a re ,

A m ie r i i - n ţe le p c iu n e ,

C u m v e z i z b u râ n d d in f lo a r e -n f lo a r e ,

A lb in e le s - a d u n e .

D a r n u u i ta , s - a d u n i în tâ i

Ş t i in ţa c e a c e r e a s c ă ,

Iu b in d c e - i s f â n t , O M s ă r ă m â i

Ş i -n v ia ţa p ă m â n te a s c ă .

„S U N T E M P R IE T E N II C Ă R T II!” P ro f.înv p rim ar A n d rei E len a

A stăz i cartea nu m ai este pen tru to ţi cop iii o făgădu in ţă , o bucu rie , o călă to rie p rin

su fle te , gânduri ş i frum useţi"( T . A rghez i)

In te resu l pen tru c itit nu v ine de la s ine , c i se fo rm ează p rin tr-o m uncă a facto rilo r

educaţionali (fam ilia , g răd in iţă , şcoală), o m uncă ce p resupune răbdare , p erseveren ţă , im p licare .

C ând gustu l pen tru lec tu ră , cu ltu l pen tru ca rte s-au fo rm at d in p rim ii an i de şcoală ,

acestea răm ân pen tru toată v ia ţă o ob işnu in ţă u tilă . D acă lectu ră e lev ilo r este s is tem atic

o rgan izată ş i înd rum ată , ţinându-se seam a de pa rticu larită ţile de vâ rstă ş i ind iv iduale a le e lev ilo r,

in teresu l pen tru carte ş i lec tu ră creşte .

P rin acest p ro iect n e-am p ropus să găsim m odalită ţi ş i tehn ic i care să con tribu ie la

s tim u larea in teresu lu i e lev ilo r pen tru lec tu ră , iar in teresu l cop iilo r pen tru lec tu ră po ate c reşte cu

m ai m u ltă u şu rin ţă dacă activ ită ţile se desfăşo ară în b ib lio teci, m uzee sau case m em oria le pen tru

că a ic i se o feră posib ilita tea con tactu lu i d irect cu lum ea că rţilo r, cu spaţia l ş i a tm osfera de lu cru a

celo r care au aşte rnu t pe hârtie creaţiile lo r.

C u ltivarea in teresu lu i pen tru lec tu ră p rin ap rop ie rea cop iilo r d e b ib lio teca şi ed itu ra , con tactu l

cu operele literare de m are valoa re sub înd rum area com peten ţă a b ib lio teca rilo r ş i a cad relo r

d idactice , fo rm area dep rinderilo r de lucru cu cartea ş i cu m ijloacele de in fo rm are la b ib lio teca;

încu rajarea lec tu rii că m ijloc de re la ţionare în tre cop ii ş i cad re d idactice , co p ii ş i părin ţi, cop ii ş i

rep rezen tan ţi a i b ib lio tecilo r/ed itu rilo r; ap rop ierea părin ţilo r de b ib lio teca şi carte p rin

in term ed iu l cop iilo r.

A ctiv ită ţi ce se p o t d esfăşu ra în şcoa lă :

A cţiun i de popu larizare p rin afişe , p lian te ;

A cţiun i de am enajare a b ib lio tecii pe scriito ri, litera tu ră rom ân ă, literaru ra s tră ină( sub

înd rum area cad relo r d idactice);

A ctiv ita te de în registra re a cărţilo r în b ib lio teca su b înd rum area b ib lio tecarilo r şco lari;

L ectu ră activă;

D iscu ţii pe m arginea cărţilo r ş i a personaje lo r;

D ram atizări a le uno r scene d in poveşti;

D esene, p ic tu ri, co la je du pă lectu ră;

C reaţii literare în ve rsu ri sau p roză( poez ii, com puneri);

C oncursu ri de c reaţie lite rară ş i desene dup ă lectu ri;

E vocarea unor p ersonalită ţi a le litera tu rii rom ân e sau un iversale ;

S pectaco le d ed icate p ersonalită ţilo r litera tu rii rom âne;

S erbări şco la re- p e c lase/grup e/pe şco ală ;

În tâ ln iri cu scriito ri, ju rn aliş ti,ed ito ri;

L ansări a le rev iste lo r şco lare p rop rii sau a le a lto r şco li, lansări de carte .

P rezen tări de carte (cele c itite de e lev i ş i de p ro feso ri);

În to cm irea d e p o rto fo lii p e au to ri, d o m en ii, tem atic i, a rtico le d in z ia re , ad rese w eb e tc ..

V alo rifica rea d eşeu rilo r d e h ârtie p en tru ach iz iţia d e carte ;

În lo cu irea cărţilo r d e te rio ra te cu ex em p lare n o i;

R eam en aja rea sp a ţiu lu i d es tin a t b ib lio tec ii;

E v id en te co m p u teriaza te a le c itito rilo r, că rţilo r c it ite , au to rilo r e tc ..

A ctiv ită ţi c e se p o t d esfă şu ra la b ib lio teca co m u n a lă /o ră şen ea scă :

V iz ite la b ib lio teca p en tru fam ilia rizarea e lev ilo r/p reşco larilo r cu lu m ea că rţilo r;

V iz ite la b ib lio tec ile d ife rite lo r in s titu ţii, tip o grafii, ed itu ri, la red ac ţia u n u i z ia r e tc ..

A ctiv ită ţi p rac tice d e reco n d iţio n are a cărţilo r d e te rio ra te ;

A m en ajarea b ib lio tec ii p e d o m en ii în o rd in e a lfab e tică ;

În scrie rea cărţilo r în fişe ;

S tu d iu în b ib lio teca : recen z ii d e carte , în tâ ln iri cu sc riito ri;

D ezb ateri, p rezen tă ri re fe rito are la Is to ria că rţii, Is to ria b ib lio tec ilo r , Is to ria tip aru lu i,

Is to ria h ârtie i e tc ..

L ec tu ră ac tiv ă ;

LECTURA BIBLICĂ-ADEVĂRATĂ HRANĂ DUHOVNICEASCĂ

Prof. Olga Lupu

Şcoala Gimnazială „Ion Bojoi” Flămînzi

Lectura Sfintei Scripturi este hrana sufletului,

este podoaba şi siguranţa lui.

(Omilia 2, 6 la Matei)

Formarea şi dezvoltarea gustului pentru lectură se realizează în familie, apoi la şcoală. Lectura cultivă la elevi dragostea pentru patrie şi popor, pentru adevăr şi dreptate, pentru muncă şi cinste, pentru modestie şi generozitate, principii morale care vor fi convertite în deprinderi şi fapte morale. Lectura este o cale conştientă şi sigură pentru exprimarea cu claritate şi precizie a ideilor proprii. Atunci când un copil citeşte un text, o carte, atât părinţii, cât şi educatorii trebuie să-l provoace să povestească, să comenteze anumite aspecte, să aprecieze ceea ce l-a impresionat. În felul acesta se realizează primul exerciţiu de formare a judecăţii estetice.

Lectura îi apropie pe copii de realitate, permiţând largi perspective către cunoaşterea altor forme ale ei. Prin lectură elevii îşi formează capacitatea de a surprinde, de a descoperi conţinuturi şi forme ale realităţii, exprimate printr-o multitudine de modalităţi de expresie, de a le asocia cu altele. Atunci când citim o povestioară, un text, copiii sunt vrăjiţi, sunt purtaţi de aceasta pe ,,tărâmul minunat al cunoaşterii”. Învăţătorul are datoria să îndrume paşii elevilor pe acest nou drum, plin de neprevăzut. El este cel care, prin intermediul cărţii, face cunoscute copiilor muzicalitatea, farmecul deosebit al limbii române, interesul pentru nou.

După parcurgerea textelor, elevii trebuie să formuleze întrebări pe care să le adreseze colegilor, să folosească cuvinte noi şi expresii artistice în contexte variate, să redea prin cuvinte proprii conţinutul textelor citite, să recunoască ilustraţiile care înfăţişează personaje sau scene, să le aşeze în ordinea desfăşurării faptelor.

A citi este o artă. Pentru a înţelege ideile dintr-un text este necesar să ne concentrăm foarte mult atenţia pentru a citi corect şi a prinde exact sensul enunţurilor, să nu cedăm oboselii, să avem un interes deosebit pentru descoperirea unor lucruri necunoscute anterior.

Cartea este o sursă de cunoştinţe, de sfaturi şi de trăiri emotive. Pentru creştini, cartea de căpătâi este Biblia sau Sfânta Scriptură. Ea este cea mai răspândită

carte de pe pământ şi cea mai importantă, deoarece conţine Cuvântul lui Dumnezeu revelat. Sfântul Ioan Gură de Aur ne îndemna să citim cu luare aminte textele biblice: „Să nu citiţi

literele în chip simplu, ci să cercetaţi ideile. Dacă cineva se opreşte numai asupra cuvintelor şi nu cercetează mai mult decât cele scrise, multe greşeli va săvârşi”

Sf. Maxim Mărturisitorul ne învaţă că se cuvine să citim Sfânta Scriptură cu smerenie, ca pe Cuvântul lui Dumnezeu, cerându-I mai întâi ajutorul ca s-o înţelegem şi având dorinţa caldă de a ne lumina fiinţa prin cuprinsul ei. Atunci când citim o carte, un text, gândim, ne amintim ce am învăţat, comparăm vechile cunoştinţe cu cele noi, sintetizăm ceea ce citim, apreciem în ce măsură ne-a plăcut sau nu. Elevii trebuie să înţeleagă că nu contează viteza cu care citim, ci înţelegerea textului, memorarea unor elemente esenţiale, reproducerea lor. Cititorul trebuie să descopere profunzimea ideilor, stilurile utilizate. Lectura este fundamentală pentru dezvoltarea intelectuală a copilului, contribuie la

îmbogăţirea lexicului acestuia. Prin lectură se lărgeşte aria de informare a elevilor, creşte interesul

pentru cunoaşterea realităţii, cunoaşterea şi înţelegerea valorilor etice, cultivarea sentimentelor,

convingerilor, comportamentelor morale, dezvoltarea gustului estetic, îmbogăţirea şi activizarea

vocabularului, dezvoltarea capacităţii creative, formarea idealurilor etice şi estetice, dezvoltarea capacităţii de a gândi, şi de a se exprima în conexiuni interdisciplinare. Noi trebuie să citim şi să studiem Biblia pentru că este Cuvântul lui Dumnezeu adresat nouă, este fără erori şi oferă încredere totală. Biblia ne oferă posibilitatea de a testa veridicitatea ei prin verificarea sutelor de profeţii descrise în detaliu care s-au împlinit întocmai, prin verificarea informaţiilor istorice la care ea face apel, şi prin verificarea lucrurilor care ţin de ştiinţă pe care ea le relatează. În Epitola către Timotei se spune că Biblia este “inspirată” de Dumnezeu. Trebuie să citim şi să studiem Biblia pentru că Dumnezeu nu este schimbător şi pentru că natura umanităţii nu se schimbă. Biblia este la fel de relevantă pentru noi astăzi pe cât era şi la momentul când a fost scrisă. În timp ce tehnologia schimbă lucrurile din jurul nostru, dorinţele şi natura omului nu se schimbă. Poţi afla, pe măsură ce vei citi istoria biblică, faptul că indiferent dacă vorbim despre relaţii individuale sau la nivel de societate, "nu este nimic nou sub soare" şi că în timp ce omenirea ca întreg este în căutarea dragostei şi fericirii însă în tot felul de locuri greşite, Dumnezeu, Creatorul nostru bun şi plin de îndurare, ne spune că El este sursa fericirii desăvârşite. Sfinta Scriptură, Cuvântul Său revelat, sunt atât de importante încât Iisus a spus despre ele: "Omul nu va trăi numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu" (Luca 4:4). Cu alte cuvinte, dacă vrei să îţi trăieşti viaţa din plin aşa cum intenţionează Dumnezeu, ascultă şi ţine seama de Cuvântul lui Dumnezeu. Este mai important decât chiar a mânca! Trăim într-o lume care abundă în învăţături false. Biblia ne oferă abilităţile de a separa eficient adevărul de minciună. În Evanghelia lui Ioan, Dumnezeu ne arată cât de mult ne iubeşte, motiv pentru care ne-a dăruit această carte de nepreţuit. Sfânta Scriptură a influenţat profund lumea, fiind o neîntrecută carte de pietate, de îndrumare sufletească, de îndemn spre iubire de oameni şi de Dumnezeu, spre agonisirea păcii interioare şi a bucuriei veşnice. Sfântul Ioan precizează faptul că „nici o vreme nu este piedică pentru citirea dumnezeieştilor Scripturi; acest lucru poate fi săvârşit nu numai acasă, ci şi când mergem în piaţă, şi când călătorim, şi când ne aflăm în compania multora”. Ne recomandă să nu neglijăm citirea dumnezeieştilor Scripturi, ci să le citim des, indiferent dacă noi cunoaştem sau nu înţelesul Scripturilor. Citind continuu vom reuşi să ţinem bine minte ce citim; adeseori ceea ce nu putem înţelege ce citim astăzi, vom putea dintr-o dată înţelege mâine, dacă revenim şi citim, pentru că bunul Dumnezeu ne luminează pe nevăzute mintea.

Lectura din Sfânta Scriptură nu se face oricum, ci presupune să ne încordăm mintea, să ne adunăm gândurile şi să alungăm din suflet orice gând lumesc. În concepţia patristică, de la cititorul Sfintei Scripturi se cer o seamă de virtuţi pregătitoare: inima curată, conştiinţă trează, gând bun, liniştit, cinstit şi drept, lipsă de prejudecăţi, de viclenie şi de ambiţii deşarte. (Matei 5, 8). Ritmul lecturii nu trebuie să fie torenţial, deoarece nu se doreşte doar citirea cantitativă, ci lectura meditativă. Ritmul precipitat al lecturii textelor sfinte îi întunecă frumuseţea şi îi închide cărările înţelegerii ei aprofundate. Prima treaptă a aprofundării Sfintei Scripturi va consta în citirea ei zilnică. Sfânta Scriptură este o colecţie de cărţi ce se adresează tuturor credincioşilor în scopul „dobândirii vieţii veşnice”(Ioan 5, 39). De aceea Biblia este cea mai citită carte din toată literatura lumii. Vorbind despre hrana sufletului, Sfântul Ioan Gură de Aur subliniază că pasiunea pentru citirea dumnezeieştilor texte este adevărata hrană sufletească zilnică. Ceea ce este hrana pentru trup, aceea este învăţătura cuvintelor dumnezeieşti pentru suflet. Citirea Sfintei Scripturi este „o necesitate naturală a sufletului omenesc. Dragostea pentru sfintele texte şi dorinţa de a le citi şi medita trădează de fapt un suflet iubitor de Dumnezeu şi sănătos din punct de vedere spiritual: „după cum foamea este o dovadă a sănătăţii trupului, tot astfel dragostea de cuvintele duhovniceşti este o dovadă a sănătăţii sufleteşti” (Omilia 2, 1 la Isaia). Într-adevăr, oricine poate uşor realiza că Biblia este o adevărată hrană sufletească pentru cel

ce o caută şi o citeşte cu credinţă, căci aduce nespus de multe bunătăţi sufleteşti. Citind cu luare

am inte dum nezeieştile Scrip turi, ne vom îm bogăţi şi cunoştin ţele, D um nezeu ne lum inează m intea, ne lăm ureşte cugetul. S fântul Ioan G ură de A ur num eşte S fin tele Scrip turi şi leacuri duhovniceşti, care tăm ăduiesc păcatele sufletu lui om enesc. D e asem enea m edicam ente avem nevoie pentru a v indeca păcatele săvârşite, cât şi pentru a îm piedica săvârşirea celor v iitoare. A ccentuând foloasele religioase, m orale şi sociale rezultate d in această frum oasă îndeletn icire, S fin ţii Părin ţi adresau un apel stăruitor creştin ilor să citească S fânta Scrip tură, spunând „să ne apropiem deci cu dragoste de C ărţile S fin te, că acest studiu perseverent risipeşte tristeţea, aduce bucurie, d istruge viciu l, înrădăcinează virtu tea şi, în zgom otoasa vâltoare a activ ităţilor şi lucrărilor om eneşti, nu vă părăseşte în faţa valurilor acestei m ări înfuriate. (O m ilia II-a despre E utrop iu , 1 ). S fânta Scrip tură ne lum inează viaţa, ne înalţă duhovniceşte, p revine prim ejdiile, ne scapă de gândurile rele şi m ută cugetul spre cer .

Superioritatea S fin tei Scrip turi şi valoarea sa cultural-educativă au fost recunoscute d irect sau indirect de către um anitate. Scopul ei principal este de a ne arăta căile prin care putem să ne m ântuim sufletu l, scopu l esenţial al om ului pe păm ânt. P rin lectura ei, sufletu l se înalţă către D um nezeu. S fânta Scrip tură este cartea religioasă a creştin ilor pentru creştere spirituală şi m orală, pentru m ântuire.

Lectura b iblică ne în tăreşte în v iaţa duhovnicească. C redinţa însăşi apare d in citirea şi ascultarea cuvântului lu i D um nezeu. F iecare carte duhovnicească ne oferă ceva nou în cunoaşterea lu i D um nezeu. B ib liografie: 1. B iblia sau Sfanta Scriptură 2 . S fântul G rigorie de N yssa, „ D espre în ţelesul num elui de creştin . C ătre A rm oniu” în : Scrieri. Partea a doua… .; 3 . S fântul G rigorie de N yssa, „M are cuvânt catehetic sau despre învăţăm ântul relig ios”, în : Scrieri, Partea a doua, trad . T eodor B odogae, C olecţia P ărinţi şi Scriitori B isericeşti, vol. 30 , E d. Institu tu lui B iblic şi de M isiune al B .O .R ., B ucureşti, 1998; 4 . S f. Ioan G ură de A ur, La celela lte contra ereticilor… , O m ilia 8 , M igne, P .G ., X LV III, col. 769, trad . D e prof. Justin M oisescu, Sf. Scriptură şi interpretarea ei în opera Sfântului Ioan H risostom , 1992; 5 . S f. M axim M ărturisitorul, R ăspuns către Talasie , 65 , în F ilocalia , vol. III, trad .de P r. D r.D . S tăniloaie, p . 420.; 6 . w w w .crestin-ortodox .ro .

P Ă D U R E A - P L Ă M Â N A L T E R R E I

E l e v a P a l i c i u c L a r i s a

P r o f L u p u O l g a

Ş c o a l a G i m n a z i a l ă „ Io n B o j o i ” F l ă m î n z i

C e - a m f ă c u t ?

N i c i n o i n u ş t i m :

A m t ă i a t , a m d e s f ă c u t

F ă r ă s ă n e m a i g â n d i m

C ă n o i f a c e m m a i r ă u c e l e i

C e e s t e p l ă m â n a l T e r r e i .

P ă d u r e a e r a f r u m o a s ă

C â n d e r a m a i s ă n ă t o a s ă ,

P r i m ă v a r a e r a - n f l o a r e

E r a c a l d , e r a r ă c o a r e ,

A n i m a l e m a r i ş i m i c i

S e a d u n a u c u t o a t e a i c i .

V a r a e r a ş i m a i b i n e

Z b u r a u g â z e ş i a l b i n e .

A v e a m o x i g e n d i n p l i n

P â n ă s ă - l î m b o l n ă v i m .

T o a m n a e r a c o l o r a t ă ,

R u g i n i e , p a r f u m a t ă .

I a r n a e r a d o a r z ă p a d ă

T o a t ă a l b ă ş i c u r a t ă .

D a r n o i n u n e m a i g â n d i m

Ş i l a e a . . . s - o o c r o t i m .

A c u m e s t e p r e a t â r z i u

S ă f a c e m b i n e a c e l e i

C e e s t e p l ă m â n a l T e r r e i .

METODE ŞI PROCEDEE MODERNE DE STIMULARE A INTERESULUI PENTRU LECTURĂ PROFESOR VIVIANA OPREA ŞCOALA GIMNAZIALĂ NR.1 SLOBOZIA-CONACHI Într-o lume în care tehnologia ocupă un rol foarte important, tânăra generaţie fiind fascinată de tot ceea ce oferă mediul virtual, glasul cărţilor se aude din ce în mai slab, puţini fiind cei care le mai aud chemarea. Constatăm cu tristeţe că marea majoritate a elevilor citesc din obligaţie, fără a conştientiza că lectura îi ajută la dezvoltarea limbajului, le dezvoltă imaginaţia şi contribuie la formarea unui sistem de valori solid. Deşi dincolo de ecranul unui computer se ascunde o lume, bogată şi fascinantă în aparenţă, nu trebuie să uităm (sau poate trebuie să descoperim) faptul că lectura poate asigura, la rândul ei, descoperirea lumii aşa cum este ea de fapt şi înţelegerea ei în ansamblu. Dincolo de lectura inocentă, specifică începuturilor, trebuie să stea, începând cu clasele de gimnaziu şi continuând cu cele de liceu, o lectură matură, de profunzime, care să îndemne elevul la reflecţie asupra sinelui şi la înţelegerea universului. Cărţile ne împărtăşesc crâmpeie din experienţele altora, ne induc sau ne trezesc sentimente nebănuite, pe care nicio altă experienţă nu le poate stârni. Când ne pierdem între paginile unei cărţi, de fapt călătorim, visăm, sperăm, suferim, ne bucurăm, admirăm, aşteptăm. Suntem unde vrem să fim sau unde nu putem călători altfel. Plecăm când vrem şi ne întoarcem de pe tărâmul îndepărtat când dorim sau când realitatea invadează spaţiul în care ne aflăm. Suntem eroi de basm sau de roman, cavaleri, prinţese, sau îi însoţim măcar în aventurile lor pe eroii cărţilor. Ne este greu să ne despărţim de ei atunci când finalul unei cărţi ne cere să pornim în căutarea altor aventuri. Cărţile sunt prieteni sinceri, care oferă mult şi nu aşteaptă nimic în schimb. Aşteaptă doar să ne lăsăm privirea să rătăcească pe vreun raft prăfuit şi să le alegem, să le deschidem şi să le lăsăm să ne dăruiască tot ceea ce au de oferit. Am putea simţi atunci că, deşi tăcute şi modeste, au suflet, şi doar un alt suflet le-ar putea înţelege şi preţui. Ele aşteaptă şi vor aştepta mereu, tăcute şi răbdătoare, să fie deschise şi citite. Lectura este considerată un act de comunicare complex care presupune existenţa unui emiţător (naratorul sau eul liric) şi a unui receptor (cititorul). Mai mult decât atât, lectura reconfirmă viziunea existentă deja despre lume a cititorului şi asigură accesarea cunoştinţelor celorlalţi despre lume. Fiind un act de comunicare, lectura este privită de specialişti ca o formă de comunicare atipică, întrucât emiţătorul şi receptorul nu sunt prezenţi, iar rolurile lor nu pot fi inversate, neputându-se realiza astfel nici feedback-ul. Pe de altă parte, lectura este un proces personal, activ şi holistic, presupunând existenţa a trei factori: cititorul, textul şi contextul lecturii. Unul dintre obiectivele disciplinei limba şi literatura româna este formarea la elevi a unei atitudini pozitive faţa de lectură. În acest sens, este necesar ca profesorul să aleagă texte care să corespundă orizontului de aşteptare al elevilor, să valorifice mai multe tipuri de lectură, începând cu lectura inocentă, permiţând elevului să parcurgă un text fără a răspunde la întrebări. Este indicat de asemenea ca profesorul să permită şi elevilor să aleagă textele. Actul lecturii poate avea un impact mai mare asupra elevilor dacă profesorul manifestă entuziasm atunci când parcurge un text în prezenţa elevilor sau când pune în valoare textele literare folosind mima, pantomima, jocul de rol, dramatizarea. La fel de importantă este şi folosirea metodelor interactive (lectura întreruptă, metoda termenilor cheie daţi în avans, metoda pălăriilor gânditoare, metoda Frisco etc.) şi îmbinarea activităţilor de lectură cu cele de scriere (redactare de finaluri sau de dialoguri, crearea de postere, benzi desenate). Anticiparea este o metodă la care elevii pot lucra individual, în perechi sau pe grupe. Profesorul cere elevilor să facă presupuneri în avans în legătură cu tema unui text, având ca reper titlul acestuia. În acest scop, se pot folosi jumătăţi de pagini care sunt revăzute după ce este parcurs textul. Elevilor care au intuit tema textului li se cere să îşi motiveze opţiunea. Profesorul îndrumă elevii pe

parcursul activităţii, îi încurajează să ofere cât mai multe răspunsuri şi creează o atmosferă destinsă, care să încurajeze exprimarea cât mai liberă a elevilor. Lista de cărţi este o metodă de stimulare a interesului elevilor pentru lectura suplimentară, oferindu-se informaţii generale despre anumite cărţi cuprinse într-o listă. Elevul trebuie să aleagă o carte, în motivarea alegerii ţinând cont de informaţiile oferite de listă, dar şi de propria experienţă. Prezentarea de carte este o strategie cu numeroase funcţii, dezvoltând competenţe de lectură, dar şi de comunicare scrisă sau orală. În prezentările lor, elevii trebuie să urmărească anumite repere, cum ar fi titlul operei, locul, timpul, acţiunea, personajele principale sau prezentarea unei secvenţe incitante. De asemenea, este bine ca elevii să specifice şi motivele pentru care ar recomanda colegilor cartea prezentată. Alina Pamfil consideră că metoda poate fi aplicată încă din clasa a V-a şi orientată spre formarea competenţei de lectură şi a competenţei de comunicare scrisă şi orală. O prezentare de carte poate avea loc atât la orele de literatură, cât şi în cadrul atelierului de lectură. Metoda termenilor predictivi/ a termenilor cheie/ a termenilor daţi în avans este o tehnică al cărei rol este stimularea elevilor în vederea reactualizării unora din cunoştinţele anterioare care au o anumită legătură cu tema. Profesorul alege 4-5 termeni-cheie dintr-un text care urmează să fie studiat şi cere elevilor să lucreze în perechi pentru a stabili prin brainstorming, pe durata a 4-5 minute, relaţia dintre termenii cheie daţi în avans. Profesorul cere apoi elevilor să citească textul şi să descopere termenii daţi iniţial şi legăturile dintre ei, aşa cum apar în text. Această tehnică îi determină pe elevi să anticipeze o posibilă legătură dintre anumiţi termeni daţi, solicitându-le imaginaţia şi gândirea. Metoda prezentată a fost aplicată în cadrul activităţii care a vizat lectura şi înţelegerea schiţei Triumful talentului.... de Ion Luca Caragiale. Astfel, elevilor organizaţi în perechi li s-au oferit în avans termenii: Niţă Ghiţescu, talent la scris, sărman, Ghiţă Niţescu, scrie foarte urât, fiu de negustor. Plecând de la aceşti 6 termeni/6 sintagme, elevii au constuit scurte naraţiuni prin care au răspuns la întrebări precum: Ce crezi că se va întâmpla?; Ce dovezi ai în acest sens?. După prezentarea produselor activităţii, s-a realizat lectura schiţei, elevii comparând propriile creaţii cu schiţa şi răspunzând la întrebarea: Ce s-a întâmplat?. Astfel, s-a putut constata dacă elevii au anticipat corect sau creativ conţinutul schiţei. Jurnalul de lectură este o oglindă a experienţei de lectură, transpusă în emoţiile şi în reflecţiile provocate elevilor de întâlnirea cu opera literară. Dacă este corect întocmit, jurnalul poate ajuta elevul în autoanaliza capacităţii de a lectura activ şi corect o operă literară. Alina Pamfil este de părere că jurnalul de lectură ar trebui să înlocuiască caietele de lecturi suplimentare care nu conţin decât rezumatele operelor, uneori nerealizate de elevi, ci preluate din alte surse. Aceeaşi autoare este de părere că jurnalul de lectură valorifică doar lectura inocentă, singura de care elevul de gimnaziu este cu adevărat capabil. Profesorul poate oferi elevilor structura jurnalul de lectură. Jurnalul reflexiv este o metodă alternativă de evaluare şi cuprinde însemnările elevului asupra aspectelor trăite în procesul cunoaşterii. În redactarea lui se pot urmări următoarele aspecte: dezvoltarea conceptuală obţinută, procesele mentale dezvoltate, sentimentele şi atitudinile experimentate. Reflectând asupra acestor aspecte, elevul îşi poate îmbunătăţi învăţarea viitoare. În jurnalul reflexiv se notează experienţe, sentimente, opinii, gânduri. Elevul este îndemnat să răspundă la întrebări legate de ceea ce a învăţat nou, ce i-a plăcut, ce a înţeles şi ce nu îi este foarte clar etc., urmărindu-se trei aspecte: autoreglarea învăţării, controlarea acţiunilor desfăşurate asupra sarcinii de învăţare şi controlarea cunoaşterii obţinute. Pe măsură ce s-a parcurs unitatea de învăţare Schiţa în cadrul opţionalului Genuri şi specii literare, elevii au întocmit un jurnal reflexiv, urmând zece întrebări oferite de profesor. Semnul de carte este o metodă care presupune completarea unui semn de carte care conţine cinci sarcini de lucru. Astfel, după lectura în gând a textului, se cere elevilor să noteze reacţia în urma lecturii, ideea reţinută, o nedumerire sau o întrebare provocată de text, un titlu de carte care le-a venit în minte în timpul lecturii şi numele unei cărţi pe care ar fi ales-o ei.

Copacul valorilor constă în scrierea numelui eroilor operei pe frunzele unui copac desenat, iar pe fructe, valorile după care se ghidează în acţiunile lor. Metoda poate fi aplicată cu succes în studiul basmului Prâslea cel voinic şi merele de aur. Posterul este o metodă care solicită realizarea unui poster sugestiv pentru conţinutul textului. Prelungirea prin scriere este o metodă care presupune organizarea elevilor în echipe, fiecare echipă având ca sarcină de lucru să compună un text care să aibă legătură cu opera. Astfel, se poate cere elevilor să creeze un capitol suplimentar pentru o operă anume, să scrie o scrisoare adresată de un personaj altui personaj sau o scrisoare adresată de cititor personajului principal. Produsele activităţii pot fi un poster, un cântec, un dans, un afiş, o machetă etc., realizate după parcurgerea unui text. Metoda Frisco se bazează pe asumarea de către fiecare participant a unui rol specific, care acoperă o anumită dimensiune a personalităţii, abordând o problemă din perspective diverse. Astfel, participanţii interpretează roluri precum: consevatorul, exuberantul, pesimistul şi optimistul. Într-una din orele alocate studiului schiţei D-l Goe..., elevii au fost organizaţi în patru echipe a câte cinci elevi, fiecare echipă având de jucat câte un rol. S-a precizat, prin explicaţii clare, sarcina pe care a avut-o fiecare grupă. Profesorul a propus apoi problema: Joacă o atitudine faţă de faptul că Goe este un copil obraznic, leneş şi needucat. Prin folosirea metodelor prezentate, elevii ajung să îndrăgească lectura, transformând lectura din obligaţie în plăcere, fapt care va atrage după sine o nevoie organică de a citi, de a înţelege şi de a descoperi lucruri noi. Locul pe care lectura îl ocupă între activităţile de învăţare este unul esenţial, motiv pentru care un elev care citeşte are întotdeauna asigurat succesul şcolar. Bibliografie: 1. Crăciun, Corneliu, Metodica predării limbii şi literaturii române în gimnaziu şi liceu, Editura Emia, Deva, 2004. 2. Eftenie, Nicolae, Introducere în metodica studierii limbii şi literaturii române, Editura Paralela 45, Piteşti, 2008. 3. Ilie, Emanuela, Didactica literaturii române, Editura Polirom, Iaşi, 2008. 4. Pamfil, Alina, Limba şi literatura română în gimnaziu. Structuri didactice deschise, Editura Paralela 45, Piteşti, 2009. 5. Pavelescu, Marilena, Metodica predarii limbii şi literaturii române, Editura Corint, Bucureşti, 2010.

Muza fermecată

Tomoiaga Maria Clasa a V-a , Scoala Gimnaziala Nr.1 Moisei, Maramures, prof. Tomoiaga Ileana O noua zi, o nouă zi formată din speranţe aduse pe petalele aurii ale unei muze

fermecătoare care lasă în urmă vise împlinite şi iubiri adevărate, lasă în urmă numai viaţă.

Ea ajunge acolo unde nimeni nu poate, ea vede lucruri pe care noi, imperfecţii le vedem cu

greu cu ochiul minţii, ea dă suflet şi sufletul i iubire veşnică, ea ascultă şi înţelege şi cele mai

mici vietăţi existente. Ea n-are trup şi nici suflare, dar sufletul e plin de viaţă. Ea poartă

mereu aceeaşi aură eternă care te îndeamnă la visare.

Numele ei pentru mulţi nu înseamnă nimic la cât este de specială, dar pe mine mă

inspiră tot ceea ce este. Ea este regina anotimpurilor, primăvara. Este ceva special, trimis de

la Dumnezeu cu scopul de a aduce bucurie şi de a reînnoi sufletele pământenilor.

În sufletul meu aduce iubire. Mă face să mă îndrăgostesc de fiecare răsărit de soare, de

fiecare mângâiere a lunii argintii, de orice zâmbet care îmi iese în cale, de fiecare ea, de

fiecare el, mă face să mă îndrăgostesc de viaţă şi de natură.

Oglindindu-mă în albastrul cerului văd în ochi-mi fericire şi extaz. Simt cum mă înalţ

spre cer, păşesc uşor pe fiecare nor pufos care îmi gâdilă tălpile.

De aici, de sus ea este stăpâna supremă peste întreg ţinutul cuprins de dorinţa

cunoaşterii. O singură suflare şi ceru-i mai albastru, norii se răspândesc uşor de-a lungul şi

de-a latul, lăsându-se purtaţi de vântul care bate lin, facând loc razelor aurii ale soarelui care

rumenesc cu veselie pământul fraged.

De aici văd nenumărate flori colorate în fel şi fel de culori vii care au prins viaţă odată

cu natura. Toate acestea se contopesc cu verdele profund al ierbii ca smaraldul formând un

covor mirific şi nou. Pământul este mândru că are onoarea de a purta asemenea straie

împărăteşti. Câmpia-i mai nouă ca niciodată. Trilul păsărelelor ajunge până la cer, până la

mine, invăluidu-mă intr-o fericire magnifică.

Broscuţele sar parcă sfioase pe lacul albastru formând mici cerculeţe cristaline de apă

ca roua dimineţii.

Se lasă seara. Marele bulgăre de foc lasă impărătesa nopţii pe locul de onoare, care ne veghează visele peste noapte. Dar parcă simt încet, încet cum mă scufund în nori şi alunec pe pământ. Din înaltul cerului am ajuns din nou în mijlocul mirificului peisaj care peste noapte nu mai are aceeaşi splendoare, dar este invăluit intr-un miros extraordinar.

Clubul de lectură

Prof. Tomoiaga Ileana

Scoala Gimnaziala Nr.1 Moisei, Maramureş

Motivaţia alegerii clubului de lectură apare din experienţa didactică la clasă, la orele de

limba şi literatura română, unde am constatat că elevii, în mare parte, nu mai sunt interesaţi de

lectură. Agresiunea audio-vizualului în domeniul informaţiilor, de multe ori facile şi nocive,

lipsa posibilităţilor de selecţie, necesită găsirea unor modalităţi de atragere a elevilor către un

univers plăcut, atractiv, relaxant – lectura. Acest univers trebuie redescoperit de către elevi,

prin iniţierea şi parcurgerea unor teme interesante, bogate în conţinut informaţional, cu valenţe

formative şi capabile să readucă în conştiinţa lor adevăratul sens al cărţii.

Literatura, prin profunzimea mesajului, gradul de accesibilitate şi nivelul realizării

artistice, se dovedeşte capabilă să intre într-o relaţie afectivă cu cei cărora le este destinată:

elevii. Mesajul artistic al operelor contribuie la educarea acestora în spiritul unor virtuţi

morale.Prin limbajul specific al cărţii, personajele exponenţiale, epicul dens, conflictul împins

spre suspans şi senzorial, deznodământul fericit, literatura contribuie la formarea şi modelarea

caracterelor, la stimularea dorinţei de cunoaştere şi perfecţiune. Formarea şi modelarea

caracterelor, deprinderilor elevilor cu normele de comportare civilizată a sentimentelor morale,

curajul, perseverenţa, respectul pentru muncă, sunt cerinţe cărora opera literară, prin specificul

ei, aduce o contribuţie majoră. De regulă, o mare parte dintre elevi citesc din “constrângerea”

notei din catalog.

Astfel, de multe ori lectura se transformă în asimilarea de cunoştinţe noi, fără ca

cititorii să fie cu adevărat afectaţi de lectură. Prin urmare, să-i învăţăm pe elevi cum să citească

de plăcere, cum să se relaţioneze cu textul şi cum să acţioneze ca răspuns la ceea ce au citit,

cum să treacă de la reproducerea naivă la analiza complexă a textului. Clubul de lectura oferă

posibilitatea de a-i convinge pe elevi să devină prietenii cărţilor, aducându-le ca argument

cuvintele lui Charles W. Eliot : ,,Cărţile sunt cei mai tăcuţi prieteni; sunt cei mai accesibili şi

înţelepţi consilieri şi cei mai răbdători profesori”.

Clubul nostru de lectura are ca obiective : încurajarea şi stimularea interesului elevilor pentru lectură; cultivarea lecturii de plăcere; formarea unor criterii proprii prin care elevul să distingă singur ce şi când să citească ; dezvolatrea atitudinii de relaţionare a elevilor cu ei înşişi şi cu ceilalţi; însuşirea unor instrumente de analiză şi valorizarea a operelor literare ; încurajarea

a p t i tu d in i lo r d e c r e a ţ ie l i t e r a r ă a le e le v i lo r t a le n t a ţ i ; f a m i l ia r iz a r e a c u p e r s o n a l i t ă ţ i m a r c a n te a l e

c u l tu r i i ş i l i t e r a tu r i i r o m â n e s i u n iv e r s a le ş i s t a b i l i r e a r e la ţ i i lo r d e p r ie te n ie în t r e e le v i .

A s t f e l a m în c e r c a t în c a d r u l c e r c u lu i d e l e c tu r a s ă in s i s t p e c u l t iv a r e a în r â n d u l e le v i lo r a

p lă c e r i i d e a c i t i ş i c o n ş t ie n t iz a r e a d e c ă t r e a c e ş t i a a im p o r ta n ţe i p e c a r e o a r e l e c tu r a în

c o n s t r u i r e a ş i d e s ă v â r ş i r e p e r s o n a l i t ă ţ i i lo r .

L u n a r în c a d r u l în tâ ln i r i lo r c u e le v i i , d ic u ta m c a r te a p r o p u s a p e n t r u lu n a r e s p e c t iv a ,

p r o p u n e m o n o u a c a r t e p e n t r u lu n a v i i to a r e , r e a l iz ă m e x p o z i ţ i i c u m a te r ia le le e le v i lo r : d e s e n e ,

c o la je , p ic tu r i s a u p r e z e n tă m c r e a ţ i i lo r l i t e r a r e a l e e le v i lo r . D e a s e m e n e a în c e r c ă m d r a m a t iz a r e a

u n o r o p e r e in s c o p u l d e z v o l ta r i i l im b a ju lu i ş i în s p e c ia l a e x p r e s iv i tă ţ i i a c e s tu ia p r in in te r p r e ta r e a

u n o r s e c v e n te d in o p e r a s c r i i to r i lo r s a u s t im u la r e a c r e a t iv i t ă ţ i i p r in t r a n s p u n e r e a în d e s e n a o p e r e lo r

c i t i t e .

În c a d r u l p r o g r a m u lu i S c o a la A l t f e l , a m p r e z e n ta t c e le m a i în d r ă g i te c ă r ţ i p e n t r u c o p i i p e c e i

m a i b u n i c i t i to r i i - a m p r e m ia t .

A ş a d a r , c o n s id e r c ă e s te d e d a to r ia ş c o l i i ş i c u a tâ t m a i m u l t a p r o f e s o r u lu i d e l im b a ş i l i t e r a tu r a

r o m â n ă d e a g ă s i s t r a te g i a a d e c v a tă ş i p u n te a d e c o m u n ic a r e p r in c a r e s ă c u l t iv e e le v i lo r p lă c e r e a

d e a c i t i . A c e s ta e s te ş i s c o p u l p r e z e n tu lu i d e m e r s d id a c t ic .

Săptămâna Sadoveanu

(rezumat)

Prof. Florea Neluţa,

Prof. Voinesc Georgiana,

C. N. „I.C. Brătianu” Haţeg, jud. Hunedoara

Având în vedere că ziua de 05 noiembrie a fiecărui an marchează aniversarea

scriitorului canonic M. Sadoveanu, considerăm important pentru elevi să cunoască

viaţa şi activitatea acestuia, precum şi o parte din operele sale. Totodată evenimentul

prilejuieşte şi un contact cu lectura, cu cartea, cu biblioteca, benefic pentru copiii, din

ce în ce mai furaţi de jocurile pe calculator sau emeisiunile mai mult sau mai puţin

educative, de la televizor.

Acest proiect îşi propune, fiind primul din seria de activităţi extraşcolare ale

catedrei de limba română, să familiarizeze elevii cu lectura, să cultive cititul, să

dezvolte relaţia cu cartea – obiect cultural, să contribuie la dezvoltarea spiritului de

competiţie, dar şi de colegialitate, să favorizeze comunicarea orală şi scrisă, să

consolideze relaţia elev - elev, profesor- elev.

Exemple de metode activ - participative în învă?ământul tehnologic

Autor : Prof. Apope Carmen

Liceul Tehnologic ”Nicolae Bălcescu” Flămânzi

In linii mari metodele activ-participative presupune un demers didactic activ si participativ a tuturor

actorilor, to?i având acela?i aport în timpul orei.

Este o strategie instrucţională de învăţare a tehnicilor de studiere a unui text, numită metoda

învă?ării reciproce (Reciprocal teaching – Palinscar, 1986). După ce sunt familiarizaţi cu metoda, elevii

interpretează rolul profesorului, instruindu-şi colegii. Are loc o dezvoltare a dialogului elev – elev. Se

poate desfăşura pe grupe sau cu toată clasa.

Metoda învăţării reciproce este centrată pe patru strategii de învăţare folosite de oricine care face

un studiu de text pe teme sociale, ştiinţifice sau un text narativ (poveşti, nuvele, legende). Aceste strategii

sunt:

¦ REZUMAREA

¦ PUNEREA DE ÎNTREBĂRI

¦ CLARIFICAREA DATELOR

¦ PREZICEREA (PROGNOSTICAREA)

Rezumarea înseamnă expunerea a ceea ce este mai important din ceea ce s-a citit; se face un rezumat.

Punerea de întrebări se referă la listarea unei serii de întrebări despre informaţiile citite; cel ce pune

întrebările trebuie să cunoască bineînţeles şi răspunsul.

Clarificarea presupune discutarea termenilor necunoscuţi, mai greu de înţeles, apelul la diverse surse

lămuritoare, soluţionarea neînţelegerilor.

Prezicerea se referă la exprimarea a ceea ce cred elevii că se va întâmpla în continuare, bazându-se pe

ceea ce au citit.

ETAPELE: 1. Explicarea scopului şi descrierea metodei şi a celor patru strategii;

2. Împărţirea rolurilor elevilor;

3. Organizarea pe grupe;

4. Lucrul pe text;

5.Realizarea învăţării reciproce;

6. Aprecieri, completări, comentarii.

Se pot propune două variante de desfăşurare a strategiei.

Varianta nr. 1: Se oferă întregii clase, acelaşi text spre studiu. Clasa este împărţită în patru grupuri corespunzătoare celor patru roluri, membrii unui grup cooperând în realizarea aceluiaşi rol. De exemplu

grupul A este responsabil cu rezumarea textului, grupul B face o listă de întrebări pe care le vor adresa în

final tuturor colegilor, grupul C are în vedere clarificarea termenilor noi şi grupul D dezvoltă predicţii. În

final fiecare grup îşi exercită rolul asumat. Varianta nr. 2: Pentru textele mai mari se procedează în felul

următor:

- se împarte textul în părţi logice;

- se organizează colectivul în grupe a câte 4 elevi;

- aceştia au fiecare câte un rol: rezumator/ întrebător/ clarificator/ prezicător;

- se distribuie părţile textului fiecărui grup în parte;

- echipele lucrează pe text, fiecare membru concentrându-se asupra rolului primit.

Trebuie precizat că pentru a încuraja învăţarea prin cooperare, în cadrul unui grup mai numeros, acelaşi

rol poate fi împărţit între doi sau trei elevi

- în final fiecare grup află de la celălalt despre ce a citit; membrii fiecărui grup îşi exercită

rolurile, învăţându-i pe ceilalţi colegi (din alte grupe) despre textul citit de ei, stimulând discuţia pe

temele studiate.

Avantajele metodei predării/învăţării reciproce:

- este o strategie de învăţare în grup, care stimulează şi motivează;

- ajută elevii în învăţarea metodelor şi tehnicilor de lucru cu textul, tehnici de muncă intelectuală

pe care le poate folosi apoi şi în mod independent;

- dezvoltă capacitatea de exprimare, atenţia, gândirea cu operaţiile ei (analiza, sinteza,

concretizarea, generalizarea, abstractizarea) şi capacitatea de ascultare activă;

- stimulează capacitatea de concentrare asupra textului de citit şi priceperea de a de a selecţiona

esenţialul; Un anumit număr de experienţe au pus în evidenţă ,,efectul de învăţare”, adică beneficiul

personal pe care un copil poate să-l obţină dintr-o învăţare oferită de el însuşi colegilor săi. Un elev

,,puţin dotat” înregistrează performanţe superioare după ce a avut de acţionat ca ,,învăţând” un alt elev,

decât după ce a avut de realizat complet un exerciţiu şcolar. (Allen şi Feldman, 1973)

Aplicaţie - METODA PREDĂRII / ÎNVĂŢĂRII RECIPROCE

Clasa a XII-a, disciplina: Ecosistem legumicol

Subiectul: Caracteristicile biologice Şi ecologice ale plantelor legumicole

Textul va fi împărţit pe fragmente şi fiecare grupă va primi câte un fragment de studiat pe care îl vor

citi individual. În cadrul grupei elevii lucrează pe o singură fişă, sau pot primi fişe individuale. La sfârşit

elevii îşi comunică unii altora concluziile.

Grupe:

Elevul Sarcini

Rezumator Scrie în câteva propoziţii ceea ce ai citit. Formulează propoziţii

referitoare numai la ceea ce ţi s-a părut important.

*eventual elevul poate completa doar cu informaţii nişte propoziţii date

Întrebătorul Pune 5 întrebări colegilor din grupa ta. Notează apoi pe fişa ta şi

răspunsurile lor

(cum se clasifica plantele legumicole ? Care sunt caile de inmultire ?Care

sunt cerintele plantelor fata de factorii de vegetatie?Cum se

realizeazadirijarea lor?

*pentru primele trei întrebări se poate da răspunsul, elevul fiid nevoit să

găsească doar întrebarea. După aceea i se poate cere alte... întrebări

pentru colegii lui de grupă

Clarificatorul Întocmeşte o listă de cuvinte şi expresii necunoscute. Foloseşte-te de

cunoştinţele tale, sau ale celor din grupa ta pentru a le clarifica. Sensul

lor vă va ajuta să înţelegeţi mai bine textul.

*elevul poate avea o listă a termenilor, iar sarcina lui să fie aceea de a

găsi sinonimele din text. O altă variantă poate fi un exerciţiu în care el să

înlocuiască cuvinte sau expresii subliniate cu unele din text. În ajutorul

lui se poate de asemenea da şi un dicţionar de sinonime.

Prezicătorul După ce ai citit textul, închipuie-ţi care sunt particularitatile biologice ale

plantelor legumicole

*în sprijinul elevului se pot întocmi câteva propoziţii pe care el să le

continue cu altele.

Bibliografie selectivă

1. Cerghit I. (2002)- Sisteme de instruire alternative şi complementare. Structuri, stiluri şi strategii.

Editura Aramis, Bucureşti

2. Vrabie, D.(1994)- Psihologia atitudinii elevului faţă de aprecierea şcolară. Editura Porto- Franco,

Galaţi

3. Stanciu, M. (2003) – Didactica postmoderna. Editura Universităţii Suceava.

A citi…a fi sau a nu fi

Sunt doua modalitati prin care Divinitatea a ales sa comunice cu noi ,muritorii de rand :

prin Iisus Hristos, Cuvantul lui Dumnezeu Intrupat si prin Biblie. Cuvantul, in forma sa orala

sau scrisa, este astfel izvor de divinitate si ne obliga pe noi, cei ce il manuim zi de zi , sa-l

intelegem si sa-i respectam puterea. Arta de a scrie, la fel ca celelalte talente binecuvantate de

Dumnezeu pe Pamant, se infiripeaza si se zideste in oameni prin puterea Cuvantului divin. Prin

urmare,a nu citi e ca si cum am nesocoti Cuvantul divin iar a scrie fara sa respectam Adevarul e

blasfemie.

Desi e tot mai greu sa-i desprinzi pe cei mai tineri dintre noi din mrejele tehnologiei,

orice mic succes are o valoare inestimabila. Cuvantul educa, inlesneste aventura cunoasterii si

autocunoasterii, ne da putere sa intelegem, sa intrebam, sa gandim critic si sa gasim solutii

potrivite starilor prin care trecem sau experientelor pe care le traim. Necitind , te privezi singur

de bucuria descoperirii, de aprofundarea trairii. Oricat as incerca sa-mi imaginez o lume fara

cuvant nu reusesc caci a nu citi inseamna a nu fi, a fi un neant, un vast intuneric.

Lectura este o podoaba de valoare a mintii si a sufletului, o sansa pentru tineri sa

constientizeze cum cunoasterea poate deveni cea mai de pret haina a lor. A citi , chiar si pentru

doar cinci minute zi de zi, te ajuta sa te desprinzi de tumultul vietii moderne in care reusesti sa

vorbesti pe chat cu prietenii, sa –ti verifici e-mailul , sa privesti fugar un film si sa schimbi o

vorba cu un membru al familiei, totul intr-un singur minut. Lectura iti ofera un refugiu, o oaza

de liniste si singularitate a existentei, o modalitate de a te concentra si a te lasa absorbit de o

lume noua. Devii astfel mai relaxat, mai impacat cu tine insuti si capabil sa rezisti intemperiilor

din viata reala.

Totodata , lectura inlesneste comunicarea, avand efecte benefice asupra dezvoltarii

armonioase a relatiilor dintre oameni. Cuvintele din carti nu striga si nu fac zgomot. Ele doar te

asteapta sa le descoperi si sa gasesti in ele adevarul pe care il cauti. Citind, devii mai expresiv ,

mai profund, si nu de putine ori, oamnenii cititi incep sa se asemene cartilor: ei insisi vorbesc rar,

pasesc usor si lumineaza precum cartile care i-au crescut.

Uneori , cititul pare o corvada, in special pentru adolescentul grabit, influentat de

mijloacele media sa viseze la o viata usoara, a stralucirii efemere. Mai ales in aceste conditii,

cititul devine complet inatractiv, lipsit de importanta. Si cu toate acestea sunt si tineri care se

rasfata in lumea cartilor si care , cu ajutorul adultilor responsabili de desavarsirea procesului lor

de maturitate , descopera bucuria de a citi, de a fi . Pe acestia, comunitatea trebuie sa-i

pretuiasca, sa-i ocroteasca si sa-i promoveze.

Si poate astfel vom continua sa fim…

Prof. Zamfir Daniela,Liceul Tehnologic ,,Nicolae Bălcescu”-Flămânzi

Strategii de îm bunătăţire a lecturii

Prof.M uţiu Sim ona

Şcoala Gim nazială Nr.1 Bunteşti, jud.Bihor

A ctivitate curs opţional

Cum să facem ca lucrurile să se întâm ple în capul nostru? „Cititorul din peşteră” de R ui Zink

Elevii sunt provocaţi să-şi im agineze conţinutul cărţii analizând im aginile de pe copertă, titlul cărţii şi denum irile capitolelor.

Elevii sunt solicitaţi să-şi exprim e opinia cu privire la caracteristicile adolescenţei(nelinişte, revoltă, bravadă, căutarea unor răspunsuri despre lum e...). După aceasta sunt întrebaţi ce presupune cititulşi cum poate contribui el la cunoaşterea de sine, la dezvoltarea noastră, la m odelarea fiinţei noastre.

Se com entează secvenţa ce ilustrează în opinia unuia dintre personaje referitor la Ce înseam nă cititul ?(„ ...să faci lucrurile să se întâm ple în capul tău.”). Elevii intuiesc subiectul cărţii plecând de la elem entele m enţionate m ai sus. Se citesc câteva pasaje pentru a le stim ula interesul şi li se dă ca m uncă independentă lectura integrală a textului. Ora urm ătoare:

Se discută şi se notează câteva aspecte ale întâm plărilor. Se face trim itere la alte cărţi cu un subiect asem ănător(dacă există în lecturile lor). D escoperirea unei lum i a cărţilor de către un copil revoltat şi aflat în derivă. D escoperirea duce la găsirea m ijlocului de reintegrare în lum ea reală, la cunoaşterea universului înconjurător şi la cunoaşterea de sine prin lectură şi existenţa unui prieten.

D ivorţul părinţilor, spiritul rebel şi specificul vârstei adolescentine par să distrugă viitorul unui tânăr portughez. D evine m em bru al unei bande şi, pentru a scăpa de pedeapsa ce urm a să-i fie aplicată, se va îm barca pe un vas ce-l va conduce spre personajul care-i va m arca traseul urm ător. Elevii pot fi provocaţi în realizarea unui alt parcurs începând din acest punct(o călătorie prin lum ea cărţilor citite/auzite de ei).

Elevii sunt dirijaţi spre descoperirea sensurilor prin parcurgerea şi analiza câtorva fragm ente din dialogul celor două personaje centrale(„m onstrul” şi „băieţaşul”). Caracteristicile personajelor sunt evidenţiate pe fişele-citat. D e asem enea, se solicită com entariul urm ătorului citat:” Cărţile ar trebui să poarte un aviz ca trenurile: atenţie, un text poate ascunde altul.” şi răspunsul la întrebările: V-aţi dori să-l întâlniţi pe Anibalector? De ce?

La final elevii vor form ula o definiţie a cititului/ a cititorului, vor realiza un cvintet plecând de la a citişi un acrostih cu term enul LECTURA. Reflecţie: Care sunt ţinuturile pe care le vizitează eroulcărţii „Cititorul din peşteră”? Cărţile citite de voi vă desluşesc noi lum i, vă răspund la unele întrebări, vă bucură, vă întristează? Poate lectura să-i aducă vreunuia dintre noi fericirea?

L u m e a m i s e d e s c h i d e E m o ţ i i m i s e t r a n s m i t C a u t a l t e î n ţ e l e s u r i T r ă i e s c ş i s i m t U r m e z c ă r ă r i b ă t ă t o r i t e R ă s p u n s u r i n o i g ă s e s c A d o r s ă c i t e s c . C V I N T E T U L C i t i t u l A t e m p o r a l ş i m u z i c a l E m o ţ i o n â n d , t r a n s f o r m â n d , s f ă t u i n d D e s c i f r e z i l u m e a , o f e r i l i b e r t a t e a C u n o a ş t e r e .

P O V E S T E M a g i c ă , m i s t e r i o a s ă F a r m e c i , c ă l ă u z e ş t i , t r a n s f o r m i N e c o n d u c i s p r e a d e v ă r B i j u t e r i e .

STIHUITORUL

Elev Anton Alex Anders,clasa a-VIII-a Prof.Muţiu Simona Şcoala Gimnazială Nr.1 Bunteşti,jud.Bihor

Oricine poate scrie? Poate, dar nu oricine are puterea de a realiza o operă, de a merge

pe urma unui vis şi de a-l transpune în realitate. Un creator aspiră spre înalt, caută Absolutul.

El strânge în opera sa lacrimi, „lacrimile celor ce ar fi voit aşa de mult să plângă şi n-

au putut”. El, stihuitorul, lasă magia să-nvăluie cititorul.

Astfel gândea Mihai în timp ce norii pufoşi pluteau leneşi pe cerul azuriu. Căutase

prin biblioteca din camera bunicului o carte şi, scotocind printr-un vraf de volume, a

descoperit numele celui pentru care „veşnicia s-a născut la sat”. Azi s-a transformat în

veşnicie, pentru că găsea cu cale „să tălmăcească”, ştiind că „Numai astfel stihul are temei /

Să se-mplinească şi să fie floare”.

Băiatul cu părul ca abanosul şi ochii adânci aruncă foaia, o ia de la capăt, nu reuşeşte.

Repetă. Micul creator lasă cuvintele să curgă: Stihuitorii remodelează lumea prin mijloace

artistice. Un copac poate fi un străjer, soarele poate fi regele oceanului scăldat în lumină,

păsările pot fi orchestra pământului. Vieţuitoarele pot lua forme şi chipuri nemaiîntâlnite,

oamenii pot să păşească prin lumi nebănuite. Munţii şi mările pot alcătui un trup celui care

vrea să se îndepărteze de o existenţă fragilă, să urce spre soare, spre stele, încălecând

unicornul, să fie ca ele, să cucerească nemărginirea. Aceşti magicieni ai cuvintelor pătrund

adânc în misterul universului, dar nu-l destăinuie. Îl sporesc… îl scot la lumină căci ea,

lumina, „pe măsură ce biruie adânceşte şi sporeşte umbra din jurul ei”.

Pe fila netedă dansau literele ca undele unei ape în razele soarelui de mai. Stihuri

răzleţe cresc din file cu netede feţe şi desenează pe cerul de cenuşă o masivă uşă. Cu emoţie

se-ndeamnă să o urnescă şi descoperă o inscripţie nelumească. Mihai o va deschide şi va

căuta a tălmăci şi el în limba sa.

Tânărul creator ştia că o creaţie te poate schimba. Ea avea forţa de a te purta spre lumi

noi, cum puţini îşi vor imagina. Tot ea, creaţia nemuritoare, îţi strânge cu atâta putere sufletul

încât uiţi să respiri, plângi sau râzi… te transformi, devii un om mai bun.

LECTURA

Elev Sala Darius,clasa a-V-a

Prof.Muţiu Simona

Şcoala Gimnazială nr.1 Bunteşti,jud Bihor

Lectura mi-a fost unul dintre cei mai buni prieteni încă din copilărie. Nu am de gând să

întrerup această prietenie.

Astăzi mulţi copii preferă să-şi petreacă timpul liber în mediul virtual, jocurile lor

preferate fiind cele pe calculator. Recunosc, nici eu nu am prea citit în ultima vreme, dar a fost

doar un popas pe o insulă în care viaţa se scurge monoton. Lectura reprezintă modul prin care noi

evadăm din realitatea uneori tristă şi ajungem în locuri frumoase, pline de mister. Citind,

descoperim lumea, ne descoperim pe noi înşine. Ne dăm seama ce persoană se ascunde cu

adevărat în noi. Aleodor, Liesel, Hans, Baltasar şi atâţia eroi mi-au arătat ce înseamnă curajul,

voinţa, dragostea pentru cărţi şi pentru oameni, m-au învăţat că frumuseţea vine din interior.

Victor Hugo spunea: ,,Un scriitor este o lume prinsă într-o persoană”. Acea lume, prin

litere şi cuvinte, devine o carte. La rândul ei, cartea devine noul nostru prieten, noul nostru

consilier. Rolul lecturii este acela de a face din noi oameni mari, de a ne ajuta să depăşim

obstacolele vieţii şi de a fi acolo pentru noi, când nimeni nu este.

Cred că omul are nevoie de carte. Are nevoie să-şi lase uneori gândurile, sentimentele,

viaţa departe şi să se transforme într-un personaj imaginar. Căci cine ştie ce negru ar fi sufletul

omului dacă nu l-ar lumina lectura?

Vrei să te descoperi? Citeşte! Vrei ca viaţa ta să fie doar o rutină plictisitoare, în care să

nu găseşti pic de culoare? Rămâne alegerea ta. Fă-o folositoare!

R o lu l lec tu r ii in fo rm a r e a c o m p e te n te lo r d e c o m u n ica r e a le e lev ilo r

P ro f. in v . p rim ar. G u ra liu c M arin e la , L iceu l T eh n o lo g ic ” N ico lae

B ă lc escu ” F lăm în z i, B o to şan i

E s te o rea lita te că p en tru o m are p a rte d in tre e lev ii n o ş tri in te re su l p en tru c itit n u

v in e d e la s in e , c i se fo rm eaz ă p rin tr-o m u n că a fac to rilo r ed u ca ţio n a li (fam ilia ş i şco a la ), o

m u n că ce p re su p u n e răb d a re , p e rsev e ren ţă ş i v o in ţă .

P en tru ca ap ro p ie rea d e c a rte să d ev in ă o d ep rin d e re z iln ică , ia r p lăce re a d e a c iti -

o n ec es ita te d o rită ş i tră i tă , e rea lm en te n e cesa r c a ş i fam ilia s ă se im p lice ac tiv în rea liz a re a

aces tu i o b iec tiv co m u n , în că în a in te d e în v ă ţa rea a lfab e tu lu i. F am ilia co n s titu ie p rim u l m ed iu

d e v ia ţă so c ia lă ş i cu ltu ra lă , ia r p rin v a lo rile p e c a re le tran sm ite co p ilu lu i a s ig u ră p rem ise le

d ez v o ltă rii in te lec tu a le , m o ra le ş i e s te tic e a le ac e s tu ia . P rim u l co n tac t a l c o p ilu lu i cu p o v eş tile

se rea liz eaz ă , d e a sem e n ea , to t în fam ilie . V o rb a d u lce a m am ei ca re îi sp u n e p u iu lu i e i o

p o v es te în a in te d e cu lca re rep rez in tă p u n c tu l d e p leca re p e d ru m u l cu n o aş te rii , d ru m la

în cep u t p re să ra t cu o b s ta co le , d a r la cap ă tu l că re ia , e lev ii v o r d esco p e ri „ ch e ia” în v ă ţă tu rii .

L ec tu ra p ro p r iu -z isă în cep e d u p ă ce co p ilu l reu şeş te s in g u r să d esc ifrez e cu

u şu rin ţă id e ile a scu n s e în sp a te le sem n e lo r g ra fice . P e d ru m u l aces ta e s te co n d u s ap o i d e

d o a m n a c a re cu n o aş te” ta in a c ititu lu i ş i a sc risu lu i” ş i c a re , p rin îm p le tirea tac tu lu i p ed a g o g ic

cu d ă ru irea su fle tea s că d e c a re , cu s ig u ran ţă , d ă d o v ad ă îi a ju tă p e m icu ţii şco la ri să

d ep ăşeas că a ce s t m o m e n t d ific il d in v ia ţa lo r, p e ju m ă ta te în sp ă im ân ta ţi d e ta in e le sc risu lu i,

p e ju m ă ta te c risp a ţi d e e fo rtu l făcu t d e d esc ifra re a aces to r sem n e cu rio ase ş i p lin e d e m is te r .

P e rso n a l, în to ţi an ii d e ac tiv ita te , am a co rd a t le c tu rii a ten ţia p e ca re o m erită . P en tru

a -i d e te rm in a p e e lev ii m e i să d ev in ă c itito ri p a s io n a ţi, m i-am p ro p u s s ă le fo rm ez cu răb d a re

ş i s tă ru in ţă , g u s tu l p en tru lec tu ră . A m în ce rca t în aces t sen s să g ăses c a cea m o d a lita te p rin

ca re s ă a ju n g la su fle te le lo r sen s ib ile , să le o rien tez lec tu ra în sco p u l d ep ăş irii s tad iu lu i d e

lec tu ra re cu rs iv ă a u n u i tex t, p en tru a n u răm â n e în im p o s ib ilita tea d e a sav u ra p ro p riile

le c tu ri. A m î n t â l n i t ş i c o p i i c a r e a s c u l t ă c u m u l t i n t e r e s o p o v e s t e f r u m o a s ă , c i t i t ă d e a l t c i n e v a , î n s ă

p r e f e r ă s ă l e a s c u l t e d o a r , f ă r ă s ă f i e t e n t a ţ i s ă c i t e a s c ă e i î n s i ş i a l t c e v a d e c â t c e e a c e l i s e c e r e

l a o r e l e d e c u r s . C h i a r ş i l a c e i c a r e a u î n v i n s g r e u t ă ţ i l e î n c e p u t u l u i , g u s t u l p e n t r u l e c t u r ă n u

e s t e f o r m a t .

U n e o r i , n u a u l a î n d e m â n ă c ă r ţ i l e p o t r i v i t e , a l t e o r i , i n d i f e r e n ţ a p e n t r u l e c t u r ă a

p e r s o a n e l o r a p r o p i a t e d e t e r m i n ă a c e e a ş i a t i t u d i n e c o p i i l o r . Î n a s t f e l d e c a z u r i i n t e r v e n ţ i a

î n v ă ţ ă t o r u l u i e s t e a b s o l u t n e c e s a r ă . P r i n î m p l e t i r e a a r m o n i o a s ă a d i f e r i t e l o r s t r a t e g i i d i d a c t i c e

p r e c u m c o n v e r s a ţ i a p r o b l e m a t i z a t ă , j o c u l c u v e r s u r i l e , l e c ţ i i l e d e p o p u l a r i z a r e a c ă r ţ i l o r ,

p o r t o f o l i i p e n t r u f i e c a r e s c r i i t o r c u n o s c u t , o r g a n i z a r e a u n o r e x p o z i ţ i i c u d e s e n e r e a l i z a t e

d e c o p i i d u p ă l e c t u r i l e c i t i t e , d r a m a t i z ă r i l e , ş e z ă t o r i l e ş i m e d a l i o a n e l e l i t e r a r e , p r i n

v i z i t a r e a b i b l i o t e c i i ş c o l i i ş i r e c o m a n d a r e a u n o r l e c t u r i p o t r i v i t e , a c e s t d r u m p o a t e d e v e n i u n u l

u t i l , p l ă c u t ş i u ş o r d e p a r c u r s .

C o n s i d e r c ă d o a r p r i n t r - o s t r â n s ă c o l a b o r a r e î n t r e ş c o a l ă ş i f a m i l i e , m i c i i ş c o l a r i v o r

r e u ş i s ă d e s c o p e r e b u c u r i a l e c t u r i i ş i s ă a l e a g ă d i n f i e c a r e t e x t c i t i t c e e a c e e s t e e s e n ţ i a l ş i u t i l .

E s t e d e d a t o r i a n o a s t r ă s ă - i a j u t ă m !

B i b l i o g r a f i e :

S i l v i a N u ţ ă , M e t o d i c a p r e d ă r i i l i m b i i r o m â n e î n c l a s e l e p r i m a r e , E d i t u r a A r a m i s , B u c u r e ş t i , 2 0 0 0

ISSN 2285-7435 , ISSN -L 2285 -7435