1. CONŢINUTUL, CARACTERISTICILE 1. CONŢINUTUL, CARACTERISTICILE ŞI TIPOLOGIA SERVICIILOR ŞI TIPOLOGIA SERVICIILOR

1. CONŢINUTUL, CARACTERISTICILE 1. CONŢINUTUL, CARACTERISTICILE ŞI TIPOLOGIA SERVICIILOR ŞI TIPOLOGIA SERVICIILOR

•Conceptele de serviciu şi sector Conceptele de serviciu şi sector terţiarterţiar

•Caracteristicile serviciilorCaracteristicile serviciilor•Tipologia serviciilorTipologia serviciilor

• Evoluţiile din ultimele decenii îndreptăţesc

caracterizarea economiilor ţărilor dezvoltate

ca "economii ale serviciilor", determinând

intensificarea preocupărilor specialiştilor de

a depăşi relativa rămânere în urmă a teoriei

faţă de practică. Aceste preocupări s-au

concentrat în primul rând asupra definirii

conceptului de serviciu, problemă dificilă

datorită extremei eterogenităţi a serviciilor.

• Cele mai multe definiţii enunţă una sau mai

multe caracteristici ale serviciilor care le

diferenţiază de produsele tangibile. Alte definiţii

pun accentul pe utilităţile, avantajele sau

satisfacţiile produse de activităţile de servicii

sau pe schimbările determinate de acestea

asupra bunurilor, persoanelor sau relaţiilor

sociale. Există şi definiţii negative ale serviciilor,

care le definesc prin ceea ce de fapt nu sunt

(prin excludere).

• Cu toate că nu există, până în prezent, o definiţie

"perfectă" a serviciilor, definirea serviciilor ca

reprezentând "o activitate umană cu un conţinut

specializat, având ca rezultat efecte utile,

imateriale şi intangibile destinate satisfacerii unei

nevoi sociale" apare satisfăcătoare în încercarea

de a delimita serviciile de bunurile materiale.

• Serviciile sunt imateriale, intangibile, imateriale, intangibile, nestocabile (perisabile), nedurabile, nestocabile (perisabile), nedurabile, inseparabile de persoana inseparabile de persoana prestatorului şi a utilizatorului, prestatorului şi a utilizatorului, eterogene (variabile), producţia şi eterogene (variabile), producţia şi consumul lor sunt simultane, iar consumul lor sunt simultane, iar preţul serviciului este un preţ al preţul serviciului este un preţ al cereriicererii. Aceste caracteristici îşi pun puternic amprenta asupra producţiei şi comercializării serviciilor.

• Astfel, în sistemul procesului de producţie a serviciilor (denumit de unii specialişti "servucţie") clientul reprezintă unul dintre elementele fundamentale, participând de multe ori direct la prestarea serviciului. De asemenea, calitatea serviciului este determinată într-o măsură esenţială de calităţile prestatorului, existând din acest punct de vedere numeroase posibilităţi de diferenţiere a serviciilor.

• Imaterialitatea şi intangibilitatea serviciilor fac evaluarea serviciilor mai dificilă şi obligă prestatorii să găsească soluţii pentru a le face "vizibile". Aceste caracteristici au de asemenea, importante implicaţii asupra modalităţilor de comercializare a serviciilor în străinătate. Nestocabilitatea (perisabilitatea) serviciilor creează probleme îndeosebi legate de posibilitatea apariţiei unor dezechilibre între cerere şi ofertă şi impune utilizarea unor strategii vizând atenuarea acestor dezechilibre.

• Clasificările statistice ale serviciilor sunt grupări ale rezultatelor producţiei (clasificări pe produs), ale unităţilor de producţie (clasificări pe activităţi), ale meseriilor (clasificări pe ocupaţii) etc., furnizând date care servesc analizei producţiei, comerţului sau consumului de servicii.

• Cele mai multe clasificări internaţionale pe

produs conţin şi bunuri şi servicii ca de

exemplu, Clasificarea Centrală pe Produs (CCP),

Clasificarea Centrală pe Produs a Comunităţii

Europene (CCPCOM), Clasificarea Bunurilor şi

Serviciilor Gospodăriilor (CBSG), fiind mai puţine

cele specializate numai pentru servicii, cum ar

fi: Clasificarea Schimburilor Invizibile (CSI).

• Clasificările internaţionale pe activităţi, dintre care remarcăm: Clasificarea Internaţională Tip pe Industrii (CITI), Nomenclatorul Activităţilor din Comunitatea Europeană (NACE) ca fiind cele mai semnificative, utilizează pentru gruparea unităţilor de producţie caracteristici cum ar fi: natura tehnică a producţiei, destinaţia produselor şi altele.

• După modelul clasificărilor internaţionale amintite, în anul 1992 a fost elaborată şi la noi în ţară o nouă Clasificare a Activităţilor din Economia Naţională (CAEN), care este o clasificare ierarhică (pe mai multe niveluri) cuprinzând: secţiuni, subsecţiuni, diviziuni, grupe şi clase, codificate cu litere şi cifre, pentru a permite prelucrarea electronică a datelor.

• O problemă importantă atât din punct de vedere teoretic, dar şi practic este armonizarea clasificărilor naţionale şi a celor internaţionale, aceasta având implicaţii asupra comparabilităţii datelor privind dimensiunile şi structura sectorului terţiar în diferite ţări, dar şi asupra rezultatelor financiare ale firmelor implicate în comerţul exterior cu servicii.

• Pe lângă astfel de clasificări statistice ale serviciilor, există o multitudine de grupări ale acestora, după diferite criterii economice, rezultând diferite categorii de servicii care se diferenţiază în privinţa comportamentului economic al prestatorilor şi/sau al utilizatorilor, metodelor optime de gestiune a resurselor, modalităţilor de evaluare a performanţelor ş.a.m.d.

• Astfel de categorii au la bază criterii ca: sursele de procurare a serviciilor (servicii marfă şi ne-marfă), natura nevoilor satisfăcute (servicii private şi publice), beneficiarul (utilizatorul) serviciilor (servicii intermediare şi finale sau servicii care afectează bunurile, persoanele sau ambele), funcţiile economice îndeplinite (servicii de distribuţie, producţie, sociale, personale), natura prestatorului (public, privat, asociativ sau cu scop lucrativ sau nelucrativ), natura efectelor (servicii nemateriale şi materiale), modalităţile de comercializare (transferabile şi netransferabile), raportul capital / muncă (servicii care se bazează pe personal sau pe echipamente) şi multe altele.

• Multitudinea de clasificări ale serviciilor evidenţiază diversitatea tipologică a acestora, demonstrând în acelaşi timp dificultatea înţelegerii mecanismelor şi legităţilor economice specifice diferitelor categorii de activităţi terţiare precum şi necesitatea continuării cercetărilor metodologice şi aplicative destinate unui astfel de deziderat.