CERINŢE ESENŢIALE DE SECURITATE ALE ECHIPAMENTELOR INDIVIDUALE DE PROTECŢIE ŞI CONDIŢII PENTRU INTRODUCEREA

LOR PE PIAŢĂ(CERTIFICAREA EIP)

I. Legislaţia europeană în domeniul certificării EIP

Cuprinde în principal Directiva Consiliului din 21.12.1989 privind armonizarea legislaţiei ţărilor membre referitoare la echipamente individuale de protecţie (CEE /686/89), amendată prin directivele 93/68/CEE, 93/95/CEE şi 96/58/CEE.

Referiri la această directivă trebuie să existe în declaraţii de conformitate, instrucţiuni pentru utilizatori ale unor produse importate din Uniunea Europeană.

2. Reglementări române în domeniul certificării EIP

2.1 Prezentarea generală a reglementărilor române în domeniul evaluării conformităţii şi certificării EIP

Legislaţia română de bază cuprinde:

A. Hotărârea de guvern Nr. 115/05.06.2004 (publicată in Monitorul Oficial, Partea I nr. 166 din 26/02/2004) privind stabilirea cerinţelor esenţiale de securitate ale echipamentelor individuale de protecţie şi a condiţiilor pentru introducerea lor pe piaţă, completată şi modificată prin HG 809/2005(publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 723 din 10/08/2005). HG nr. 115/2004 a înlocuit Normele metodologice privind certificarea calităţii de protecţie a prototipurilor sortimentelor de EIP şi EIL şi avizarea introducerii lor în fabricaţie (normele metodologice nr. 2 în aplicarea Legii protecţiei muncii nr. 90/1996).Reprezintă documentul român similar Directivei europene 89/686/CEE, care transpune în formă echivalentă majoritatea prevederilor acesteia. HG 115 a intrat în vigoare începând cu 26.06.2004.

B. Legea evaluării conformităţii legea Nr. 608/2001, cu modificările şi completările ulterioareEste documentul general care stabileşte principiile generale şi condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească anumite grupe de produse pentru a fi permisă libera circulaţie pe piaţa românească - “domeniu reglementat de evaluare a conformităţii”; printre acestea sunt incluse şi EIP; Pentru fiecare grupă de produse se elaborează “reglementări tehnice“ specifice (hotărâri guvernamentale) de către autorităţile competente. Pentru EIP, autoritatea competentă este Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei.

C. Hotărârea de guvern Nr. 1048/09.08.2006 (publicată in Monitorul Oficial, Partea I nr. 722/23.08.2006) privind cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru utilizarea de către lucrători a echipamentelor individuale de protecţie la locul de muncă, în aplicarea legii securităţii şi sănătăţii în muncă Nr. 319/2006

Aceasta stabileşte criteriile de acordare a echipamentului individual de protecţie. Articolul 5 prevede în mod expres faptul că EIP trebuie să respecte prevederile HG 115/2004. Astfel, se stabilesc practic obligaţii ale utilizatorilor de EIP de a procura şi acorda numai produse care respectă legislaţia specifică privind evaluarea conformităţii.

3. Prevederi incluse în HG 115/2004

3.1 Domeniu de aplicare HG 115 se aplică pentru orice sortiment de EIP fabricat în ţară sau importat de către persoane fizice şi juridice, inclusiv EIP pentru uz privat.Nu se aplică în cazul sortimentelor din Anexa 1- pentru autoapărare, purtate pe nave sau avioane şi nici echipamentelor individuale de lucru (EIL) sau de salvare.Se referă la produse no i , introduse pentru prima oară în ţara noastră(fabricate în scopul utilizării în propria intreprindere sau al comercializării prin import, împrumut, donaţie) şi nu la produse folosite deja.Cuprinde obligaţii directe ale producãtorilor, dar utilizatorii, conform HG nr. 1048&2006, sunt obligaţi sã foloseascã doar produse care respectã legislaţia referitoare la libera circulaţie, şi trebuie sã ia mãsuri prin care sã se asigure de aceasta.

3.2 Obligaţii generale ale producătorilor/importatorilor/ comercianţilor (responsabililor cu introducerea pe piaţă a produsului)

Orice responsabil al operaţiei de introducere pe piaţă şi punere în utilizare a unui model de EIP are urmãtoarele obligaţii:

1. Sã proiecteze modelul de EIP astfel încât sã îndeplinească cerinţele esenţiale de securitate şi sănătate aplicabile pentru domeniul de utilizare preconizat şi indicat în documentele comerciale

2. Sã supunã modelul de EIP procedurilor de certificare corespunzãtoare, funcţie de complexitatea EIP

3. Sã se asigure cã fiecare exemplar fabricat este conform cerinţelor esenţiale şi prototipului aprobat.

4. Sã aplice marcajul de conformitate pe fiecare exemplar fabricat sau pe cel mai mic ambalaj (numai când produsul este prea mic sau EIP ar putea fi deteriorat prin aplicarea marcajului de conformitate).

5. Sã emitã declaraţia de conformitate.6. Sã însoţeascã fiecare lot sau chiar fiecare exemplar de o fişã de

instrucţiuni pentru utilizator.7. Să poată pune la dispoziţia organelor de control documentaţia tehnică

(inclusiv certificatele de conformitate)Este interzisă comercializarea sau utilizarea oricărui model de EIP care nu

respectă toate condiţiile de mai sus. Totuşi, modelele care nu îndeplinesc toate prescripţiile, pot fi expuse în târguri/expoziţii şi pot fi folosite în scop demonstrativ pentru o perioadă limitată, dacă sunt însoţite de un avertisment.

3.3. Cerinţe esenţiale de securitate şi reguli tehnice aplicabile EIP şi EIL

Cerinţele esenţiale de securitate şi sănătate aplicabile EIP şi EIL sunt descrise în anexa nr. 2 a HG 115/2004 şi conform cu prevederile acesteia se clasifică în:

- Cerinţe generale: principii de proiectare (protecţie adecvată, nivel de protecţie optim, disconfort minim, lipsa factorilor perturbatori, cerinţe constructive, cerinţe de confort şi eficacitate, conţinutul fişei de instrucţiuni emisă de fabricant)

- Cerinţe suplimentare comune diferitelor sortimente de EIP(sisteme de reglare, aerisire, transpiraţie, câmp vizual optim, păstrarea performanţelor ca urmare a fenomenelor de îmbătrânire sau indicarea "duratei de perimare", ruperea unor elemente constitutive, caracteristici care permit utilizarea în atmosferă explozivă, la intervenţii rapide sau în situaţii foarte periculoase, marcaje, semnalizare vizuală, etc.)

- Cerinţe suplimentare specifice pentru prevenirea riscurilor (protecţie împotriva şocurilor mecanice, comprimare statică, agresiuni mecanice superficiale, prevenirea

înecului, mijloace de plutire, protecţia împotriva zgomotului, protecţia împotriva căldurii şi a focului, protecţia împotriva frigului, protecţia împotriva şocurilor electrice, protecţia împotriva radiaţiilor neionizante, protecţia respiratorie împotriva substanţelor periculoase şi a agenţilor infecţioşi, protecţia împotriva contactului cutanat şi ocular cu substanţe periculoase şi agenţi infecţioşi, echipament de scufundare)

Efectuarea activităţii de certificare doar pe baza cerinţelor esenţiale de securitate şi sănătate ar fi dificilă sau ar putea conduce la subiectivism. Pentru a se evita astfel de situaţii, s-au elaborat standarde armonizate, prin care cerinţele sunt transpuse în specificaţii tehnice-parametri măsurabili în anumite condiţii de încercare.

Prezumţia de conformitate: Se recunoaşte cã un produs este conform cu cerinţele esenţiale de securitate şi sănătate aplicabile dacã el este conform specificaţiilor dintr-unul sau mai multe standarde europene armonizate care transpun aceste cerinţe.

Lista standardelor române care transpun europene standarde armonizate, pentru care se aplică prezumţia de conformitate şi care la rândul lor au fost publicate de Comisia Europeană, se publică prin ordin al MMSSF. În prezent, se aplică ordinul MMSSF nr. 94/2006 (publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.169 din 22/02/2006).

Standardele sunt voluntare. Este obligatoriu ca orice EIP sã fie conform cerinţelor esenţiale de securitate şi sãnãtate, nu neapãrat conform standardelor. Dacă nu se respectă un standard armonizat, producătorul trebuie să furnizeze dovezi suplimentare prin care să se confirme respectarea cerinţelor esenţiale.

3.4 Certificarea conformităţii cu cerinţele esenţiale de securitate şi sănătate aplicabile şi prevederile HG nr. 115/2004- Criterii de alegere a procedurilor

Se supun certificării conformităţii cu cerinţele esenţiale de securitate şi sănătate (calităţii de protecţie) la organisme recunoscute/ notificate modelele de EIP care sunt destinate, din proiectare, a proteja împotriva unor riscuri ce nu pot fi sesizate în timp util pentru a evita accidentarea sau îmbolnăvirea profesională, respectiv a celor care fac obiectul prevederilor art. 15 alin. (1) lit. b) şi c).

Nu se supun certificării de către organisme recunoscute/ notificate EIP declarate a fi concepţie simplă, care fac obiectul prevederilor art. 15 alin. (1) lit. a) şi sunt specificate clar în art. 15 alin. (2) .

CERINŢE MINIME DE SECURITATE ŞI SĂNĂTATE PRIVIND UTILIZAREA ECHIPAMENTELOR INDIVIDUALE DE PROTECŢIE LA

LOCUL DE MUNCĂ

1. Legislaţia europeanã referitoare la echipamentul individual de protecţie utilizat la locul de muncã – Directiva Consiliului din 21.12.1989 (89/656/CEE)

Document specific care asigură la nivel european armonizarea prevederilor legislative, tehnice şi administrative ale statelor membre UE privind cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru utilizarea de către lucrători a echipamentelor individuale de protecţie la locul de muncă (a treia directivă individuală în sensul art. 16 alin. (1) din Directiva 89/391/CEE) (89/656/CEE), în vederea garantării unui nivel mai bun de protecţie a sănătăţii şi securităţii lucrătorilor; întrucât, în conformitate cu articolul menţionat, aceste directive trebuie să evite impunerea unor constrângeri administrative, financiare şi juridice care ar împiedica crearea şi dezvoltarea întreprinderilor mici şi mijlocii. În conformitate cu principiul de bază referitor la asigurarea securităţii şi sănătăţii la locul de muncă, respectiv: “Echipamentul individual de protecţie este folosit atunci când riscurile nu pot fi evitate sau limitate suficient prin mijloace tehnice de protecţie colectivă sau prin măsuri, metode sau proceduri de organizare a muncii”, directiva conţine prevederi referitoare la: Echipamentele individuale de protecţie trebuie să respecte dispoziţiile comunitare relevante privind proiectarea şi fabricarea în ceea ce priveşte securitatea şi sănătatea. Toate echipamentele individuale de protecţie trebuie: (a) să fie adecvate pentru riscurile implicate, fără ca prin ele însele să conducă la vreun risc sporit; (b) să corespundă condiţiilor existente la locul de muncă; (c) să fie adecvate de cerinţelor ergonomice şi de stării de sănătate a lucrătorului; (d) să se potrivească dimensional purtătorului, după orice ajustare necesară. În cazul prezenţei unor riscuri multiple impune purtarea simultană a mai multor echipamente individuale de protecţie, aceste echipamente trebuie să fie compatibile şi să continue să fie eficiente împotriva riscului sau riscurilor respective. Condiţiile de utilizare a echipamentului individual de protecţie, în special durata purtării, trebuie să fie determinată în funcţie de gravitatea riscului, frecvenţa expunerii la risc, caracteristicilor postului de lucru şi performanţei echipamentului individual de protecţie. În principiu, echipamentului individual de protecţie este destinat uzului personal. Dacă împrejurările impun purtarea echipamentului individual de protecţie de către mai mult de o persoană, trebuiesc luate măsuri adecvate pentru a se asigura că această utilizare nu creează diferiţilor utilizatori nici o problemă de sănătate sau igienă. În cadrul întreprinderii şi/sau unităţii trebuie furnizate şi puse la dispoziţie informaţii adecvate privind fiecare echipament individual de protecţie necesar în conformitate cu alin. (1) şi (2) din directivă. Echipamentul individual de protecţie se distribuie gratuit de către angajator, care garantează buna sa funcţionare şi o stare de igienă satisfăcătoare prin intermediul întreţinerii, reparării şi înlocuirilor necesare. Totuşi, statele membre pot prevedea, în conformitate cu practicile naţionale, ca lucrătorului să i se ceară să contribuie la costul unui anumit echipament individual de protecţie, în împrejurări în care utilizarea echipamentului nu este limitată la locul de muncă. Angajatorul informează mai întâi lucrătorul despre riscurile împotriva cărora îl protejează purtarea echipamentului individual de protecţie.

Angajatorul asigură formarea lucrătorului şi, dacă este cazul, organizează demonstraţii de purtare a echipamentului individual de protecţie. Echipamentul individual de protecţie poate fi utilizat numai în scopurile specificate, cu excepţia împrejurărilor specifice şi excepţionale. Acesta trebuie să fie utilizat în conformitate cu fişa de instrucţiuni. Aceste instrucţiuni trebuie să fie pe înţelesul lucrătorilor.

În dezvoltarea directivei, s-a elaborat Comunicarea Comisiei din 30.11.1996 (nr. 89/C 328/02). Aceasta reprezintă un document, orientativ, referitor la evaluarea din punctul de vedere al securităţii echipamentului individual de protecţie în vederea alegerii şi utilizării, în cazul aplicării directivei 89/656/CEE

2. Legislaţia românã în domeniul acordãrii EIP la locul de muncã Principiile enunţate în directiva europeană se regăsesc şi în legislaţia română, aceste prevederi fiind cuprinse în principal în:

A. Legea nr. 319/2006 - LEGEA SECURITĂŢII ŞI SĂNĂTĂŢII ÎN MUNCĂ (MO Nr.646/26.07.2006)

B. HG 1048/2006 – Cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru utilizarea de către lucrători a echipamentelor individuale de protecţie la locul de muncă (MO Nr.722/23.08.2006) care transpune Directiva Consiliului din 21.12.1989 (89/656/CEE)

3. REGULI GENERALE PENTRU UTILIZAREA ECHIPAMENTULUI INDIVIDUAL DE PROTECŢIE

3.1 Se stabileşte dotarea specifică pentru fiecare loc de muncă şi se întocmesc de către comisii mixte liste interne de acordare a echipamentului individual de protecţie (având ca elemente de referinţă criteriile stabilite în anexa nr. 2 şi anexa nr. 3 din HG 1048/2006), ce sunt aprobate de consiliul de administraţiea) se identifică totalitatea factorilor de risc ce acţionează cumulativb) se identifică pericolul/riscul existent, inclusiv nivelul de risc - se poate apela la organisme specializatec) se stabileşte sortimentul de echipament individual de protecţie (EIP) şi principalele calităţi de protecţie; se vor însuma calităţile de protecţie pentru acelaşi sortiment - nu se vor acorda 2 produse d) se evaluează durata expunerii la risc pentru a se stabili modul de acordare: inventar personal sau inventar secţiee) pentru locuri de muncă cu un grad înalt de nocivitate sau murdărire excesivă se pot acorda consecutiv 2 bucăţi dintr-un sortimentf) durata normată de utilizare se stabileşte la nivelul intreprinderii, în funcţie de experienţa anterioară sau în urma unor experimentări, pe fiecare model procurate) funcţie de caracteristicile purtătorului se stabilesc mărimile 3. 2 La modificarea condiţiilor de muncă trebuie asigurate pentru fiecare participant la procesul de muncă dotarea corespunzătoare noii situaţii, indiferent de prevederile listei interne aprobate de consiliul de administraţie, avându-se ca elemente de referinţă criteriile stabilite în anexa nr.2 şi anexa nr. 3 din HG 1048/2006.3. 3 Echipamentul individual de protecţie care şi-a pierdut calitatea trebuie înlocuit indiferent de cauză

3. 4. Echipamentul individual de protecţie este gratuit. Pierderea calităţii de protecţie înainte de termenul prevăzut iniţial şi dovedită a se fi produs din vina purtătorului dă dreptul la recuperarea daunelor

3.5 OBLIGAŢII ŞI DREPTURI ALE PERSONALULUIOBLIGATII1. Să poarte întregul echipament individual de protecţie pe toată durata activităţii ;2. Să utilizeze echipamentul individual de protecţie doar în scopul în care a fost acordat şi să se preocupe de conservarea calităţii de protecţie ;3. Să prezinte echipamentul individual de protecţie la verificările periodice;4. Să solicite un nou echipament individual de protecţie când cel acordat şi-a pierdut calităţile de protecţie ;5. Să cunoscă caracteristicile şi modul corect de utilizare DREPTURI1. Să refuze executarea sarcinii de muncă dacă nu are dotarea corespunzătoare ;2. Să fie reprezentat în comisiile mixte ; 3. Să fie instruit încă de la angajare în legătură cu riscurile de la locul de muncă şi modul de utilizare şi întreţinere a echipamentului individual de protecţie acordat

4. METODOLOGIA DE EVALUARE A RISCURILOR ŞI STABILIRE A LISTEI INTERNE DE ACORDARE A EIP

Metodologia ţine cont de principiile enunţate în legislaţie şi ca urmare dotarea cu EIP se face în funcţie de riscurile prezente la locul de muncă şi nu pe meserie, chiar dacă în unele cazuri, locul de muncă se poate confunda cu meseria (prin identificarea locului de muncă respectiv, cu meseria persoanei care desfăşoară activitatea productivă).

4.1 Se stabileşte dotarea specifică pentru fiecare loc de muncă şi se întocmesc de către comisii mixte liste interne de acordare a EIP (având ca elemente de referinţă criteriile stabilite în anexa nr.2 şi anexa nr. 3 din HG 1048/2006.), aprobate de consiliul de administraţie.

a) Se identifică elementele specifice activităţii desfăşurate (natura activităţii, durata, condiţiile de mediu), efectuându-se o analiza preliminară

Analiza preliminară presupune pregătirea unei liste a locurilor de muncă şi/sau activităţilor desfăşurate, pentru a le grupa astfel încât să permită manipularea atunci când se obţin informaţiile necesare. Această listă trebuie să includă atât activităţile efectuate pe fluxul tehnologic (curente), cât şi cele periodice sau aleatorii (nespecifice-cum ar fi reparaţii, intervenţii, subcontractări). Informaţiile necesare despre fiecare loc de muncă trebuie să includă:- sarcinile care trebuie efectuate: durata şi frecvenţa lor;- localizarea locului de muncă;- dacă se efectuează în mod normal sau ocazional;- cine efectuează în mod normal sarcina respectivă;- dacă pot fi afectate şi alte persoane (de ex: vizitatori, subcontractanţi, public etc);- mărimea, forma, suprafaţa, starea de agregare şi greutatea materialelor care pot fi

manipulate;- distanţa şi înălţimea la care trebuie transportate materialele manipulate manual;- substanţe folosite sau întâlnite la locul de muncă;- forma fizică a substanţelor folosite sau întâlnite la locul de muncă (fumuri, gaze,

vapori, lichide, pulberi, solide);- conţinutul şi recomandările fişelor de toxicitate referitoare pentru aceste substanţe;

- cerinţele din prevederile legale, reglementări, standarde care sunt relevante în ceea ce priveşte activitatea ce trebuie desfăşurată, instalaţia/echipamentul folosit şi substanţele folosite sau întâlnite;- incidente, accidente şi afecţiuni ale stării de sănătate asociate cu activitatea

desfăşurată, echipamentul/instalaţia utilizată şi substanţele folosite sau întâlnite, obţinute ca rezultat al informării din organizaţie sau din afara ei

b) Se identifică totalitatea factorilor de risc/pericolelor ce acţionează cumulativ: aceştia pot fi atât factori de risc determinaţi de mediu, cât şi factori de risc determinaţi de mijloacele de muncă sau sarcina de muncă. Se identifică pericolul sau riscul existent, inclusiv nivelul de risc ( se poate apela la organisme specializate).

Identificarea pericolelor, înseamnă să se răspundă la una dintre întrebări:Există o sursă de afectare a stării de sănătate/securitate?Cine/ce poate fi periculos pentru starea de sănătate/securitate?Cum poate apărea afectarea stării de sănătate/securitate?

Pericolele care posedă un potenţial neglijabil, foarte scăzut de afectare a stării de sănătate/securitate nu trebuie documentate pentru a fi luate în consideraţie ulterior.Este util să se stabilească un check-list privind pericolele sau riscurile existente la locul de muncă, eventual având la bază o clasificare a pericolelor pe grupe, pornind de la cuvinte cheie. Fiecare dintre acestea este bine să fie subclasificate. De aceea, se pot elabora liste specifice de factori periculoşi, riscuri sau subriscuri ce pot fi prevenite prin purtarea EIP. În anexa 1 este prezentată o astfel de listă.

Pentru uşurarea activităţii de evaluare a locului de muncă şi stabilire a sortimentului şi tipului adecvat de EIP, se vor elabora fişe de evaluare specifice unor grupuri de locuri de muncă, având la bază fişa de evaluare a riscurilor recomandată de UE prin directiva 89/656/CEE (anexa 2), inclusă în anexa în anexa nr.1 din HG 1048/2006 (care este reprodusă în anexa 2 din prezenta lucrare), în care pe orizontală se trec riscurile/subriscurile, iar pe verticală părţile corpului expuse şi se stabileasc situaţiile existente prin bifarea poziţiilor de intersecţie.

c) Se stabileşte sortimentul de EIP şi principalele calităţi de protecţie. Analiza fişei de evaluare ne poate da o indicaţie privind sortimentul, iar prin

coroborarea riscurilor cu datele din anexa nr.2 şi anexa nr. 3 din HG 1048/2006 se stabilesc caracteristicile EIP, respectiv tipul de EIP necesar. Se vor însuma calităţile de protecţie pentru acelaşi sortiment şi nu se vor acorda 2 produse decat atunci cand este practic imposbil sa se gaseasca un model cu toate caracteristicile necesare sau atunci când al doilea tip nu se poartă permanent.

d) Se evaluează durata expunerii la risc pentru a se stabili modul de acordare: inventar personal sau inventar secţie

Principiul de bază constă în acordarea EIP în inventar personal.

e) Pentru locuri de muncă cu un grad înalt de nocivitate sau murdărire excesivă se pot acorda consecutiv 2 bucăţi dintr-un sortiment

f) Durata normată de utilizare se stabileşte la nivelul intreprinderii, în funcţie de experienţa anterioară sau în urma unor experimentări, pe fiecare model procurat

Durata de utilizare normată este o noţiune care se foloseşte doar în sensul planificării cheltuielilor.

g) Funcţie de caracteristicile purtătorului se stabilesc mărimile

h) Se stabilesc specificaţii de aprovizionare pentru fiecare sortiment şi tip necesar Aceste specificaţii pot fi sub forma scurtă, cu indicarea standardului de referinţă

şi a simbolului de marcare a tipului de protecţie (de exemplu, pentru cască rezistentă la şoc, cu izolaţie electrică pentru temperaturi peste -300C se poate utiliza referinţa « EN 397, 440 V c.a., -300C ».

4.2 La modificarea condiţiilor de muncă trebuie asigurate pentru fiecare participant la procesul de muncă dotarea corespunzătoare noii situaţii, prin reactualizarea prevederilor listei interne de dotare cu EIP, aprobate de consiliul de administraţie, având ca elemente de referinţă criteriile stabilite în anexa nr.2 şi anexa nr. 3 din HG 1048/2006.;

4.3 EIP care şi-a pierdut calitatea de protecţie trebuie înlocuit indiferent de cauză;

4.4 EIP este gratuit. Pierderea calităţii de protecţie înainte de termenul stabilit iniţial, poate conduce la recuperarea daunelor din partea agentului economic, dacă se dovedeşte că deteriorarea s-a produs din vina utilizatorului;

4.5 În cazul apariţiei unui factor de risc nou se solicită MMSSF completarea criteriilor