EBÁHTATMi lu s t r a ta

i

- '.y

..

x , ;

• %

leí ioA N U L VI. N r 2 6 3

11 FE B R U A R IE 1 9 3 2

IN C A R N A V A L (A r t is ta M a r le n e D ie tr ic h )

b) tiasoreuejuri, re prezentând diverse sce ne din viaţa Faraonii lu i Plolomeu. j

1) Ecluza digului delu Assunn

loait «Ic ürr^l ||i umple ru apă Ui riduri. Inlrrlniin aruinuIrnM tr tr t tarrn plantaţiilor

Hrtcrvnrul In rlebilrarâ dmtn I He litri cubi ilr i Aprilie pânâ la inronlrMabil r i practic, nu trebui ţrlrpţilnr nrituMi

3) Capitelurile coloa­nelor templului lui /sis. rămân neacoperite deapă

lui, sacrificând frumuseţile templu­lui, unor necesităţi imediate. Cu toate acestea, una din cele mai mi­nunate piese arhitectonice egipte­ne. se năruie sub forţa domoală, ilar tenace a apelor, care pătrund in rezervor, prin o sută optzeci de guri.

Detaliile artistice se macină pe zi ce trece şi din armonia liniei mistice, atât de bogată în evocări, care a fost arhitectura egipteană, n’au rămas decât blocuri de piatră, bolnave parcă de variolă, acoperi­te pe alocuri de lintiţă şi mâl. în ­treg templul se va nărui în câţiva ani şi va dispărea pentru totdeauna dintr’o lipsă de interes. Acum câţiva ani se mai puteau deosebi pe

2) Cele 180 de guri prin care pătrunde apa in rezervor.

4) Armătura puterni­că de fier a ecluzei.

(Continuarea in pagina Vl-a)

REALITATEA ILUSTRATA I I Februarie I!>;t2

muritcă rte-am declarat dela în­ceput cei mai înverşunaţi adversari ai amorului. A m

arătat în nenumărate rân­duri, cum această molimă fără baccili, ne aruncă în boala somnului, răpindu- rie cele mai limpezi puteri ale inteligenţei, cum ne ri­sipeşte vremea, ne îmbată

cu apă chioară şi ne pune într’o stare mai jalnică şi mai umilitoa­re ca a dobitoacelor. Şi de-ar fi măcar o maladie statornică... Te vindeci, ca să recidivezi, adică să te ’mbolnăveşti din nou.

Avem prilejul să arătăm o binefacere a amorului şi ne gră­bim s’o facem, ca să nu fim învinuiţi de parţialitate.

O fată ’n casă (d in Viena) suferia de mania furtului. După ce a fost dată afară de câţiva stăpâni, a fost osândită la 6 lun i puş­cărie. Apoi, în urma unui furt mai mare, la un an. Când şi-a is­păşii pedeapsa, cu greu a mai găsit slujbă. Dar a găsit. Şi din acea casă omenească şi iertătoare a fost silită să intre iar in puşcărie, pentru furt de bijuterii. A rămas închisă patru ani. Spre a-şi găsi de lucru la ieşirea din puşcărie, a fost nevoită să-şi schimbe nu­mele — şi a furat iar! Dar n’a mai fost prinsă. Ştia că de data aceasta n’ar mai fi ieşit din puşcărie...

Hoinărind pe uliţă, nemâncată, în zdrenţe, o întâlneşte o calfă de cizmar, băiat tânăr, căruia îi plăcuseră melancoliile albastre ale ochilor ei îndureraţi şi plânşi... .4 luat-o la el acasă — şi după trei luni a întrebat-o dacă vrea să-i fie soţie. Soţiile au nevoe însă şi de acte. De unde să ia fata acte pentru numele ei cel neadevă­rat"! A plâns şi a destăinuit viitorului soţ toate păcatele — tot trie-

. cutul.Soţul a luat-o de mână şi a dus-o în faţa judecătorului — hotă-

rît să aştepte încă opt ani, până la ieşirea iubitei din puşcărie.Dar judecătorul a fost om de inimă: a înţeles că fata nu va mai

fura. A zis:— Două săptămâni arest, domnişoară, pentru Ultimul dumitale

furt iar pentru fericitul eveniment al nunţii — felicitările mele!...

Piei din faţa noastră GRIPĂ!.

Te discrugem într'o clipă!

Cu noi vrei să tfc încaieri?Suntem doar ASPIRINA „BAVER!"

tablete, contra reumatismului, gripei durerilor de cap, numai în ambalai original cu 20 şi 2 tablete

E-AM indignat cti_____ toţi, de nenumărat«ori, Împotriva l>rtit <Iitaţi­lor la care .se dedau albii din Statelc-L’nite. împo­triva negrilor. Sentimen­tele noastre «le umanitate au fost pururi jignite la gândul că o «' *să harni­că, vrednică, viguroasă, înzestrat« cu numeroase însuşiri artistice, «lela care ne-au venit in ultimul

timp toate dansurile, numeroase melodii ţi forme <!«• artă. «• umi­lită numai din pricina pielei, care in loc să aihe culoarea laptelui are culoarea cafelei.

Am citit zilele trecute o nuvelă a scriitorului american William Faulkher în care am găsit amănunte îngrozitoare asupra martira­jului suferit de negri. Intr’un orăşel di- albi care-şi are negrii lui („cei mai buni negri din America” ) se svuncşto intr'un amurg înăbuşitor de Septembrie, că domnişoara Minim- C.ooper. In stă de 55 de ani a fost surprinsă şi brutalizată nun i de negrul Will Mayes, de la o plantaţie din împrejurimi. !>«• unite a pornit svonul nu ştie nimeni. Se vorbeşte de această rrim.i abominabilă într’o frizerie şi singurul care cere să se verifice intui svonul. un lucrător frizer, e luat în bătae de jo«' şi ameninţat. Toţi clicnţii frizeriei se urcă în două. automobile şi se duc să pedepsească pe negrul care a cutezat să pue laba lui hidoasă pe o albă fi«' şi de 55 de ani. Negrul Will Mayes e prins, bătut, legat, făra ca vre-unul din albi să-i poată spune dere anume II pedepsesc. Will Mayes jură că n’a făcut nimănui nici un rău, că u'a furat un ac şi cere să i se arate cine se plănge de el — ţi dece s’fi făcut vi­novat?... Dar e urcat în automobil, scos afară clin oraş şi lunecat într’un puţ fără fund. In aceiaş seară, domnişoara Minim C.ooper, „după care bărbaţii nu mai aruncă măcar o privire" <• văzută la cinematograf, apucată de o criză de isterie.

Impresia generală (pe care autorul o risipeşte cu artă In toată povestirea): albii sunt nişte criminali, negrii sunt nişt«- imbii iii, femeile sunt nişte istorice. Toţi suntem torturaţi de magnetismul inconştient al vieţii. Să nu ne indignăm de nimic. Să privim.

I i i IX luate fotografiile IL . i l ţ i chiar din Inale caricaturile ra fii/ura i' lui Argeloianu. harnicul nos­tru ministru de finanţe, se vede cri, o mare feric iri sălăşlueşte ‘/i el. S ă nu vă Închipuiţi că facem i’re-o glumă, sau măcar vre o i- ronie. Repetăm un adevăr, recunoscui de toţi am icii, care au avut prilejul să-l vadă îndată după intoar-

™ c u hui siruuuuuie. n. urepi ca m inistrului nostru de f i n a n ţ e ,

căruia nu-i plac surprizele făcute de alţii, i s a oferii spectacolul de a fi în guvern cu persoane numite in absenţa lui: a g ă s i t func­ţionarii Stalului lot neplăliţi, a găsit încasările tot atât de slabe— şi toate legile mari şi grele, precum legea conversiunii datorii­lor agricole, tot nerezolvale.

Şi tOtuş d. Argeloianu e fericit!— Ai adus vre-un împrumut, coane Costică? l a întrebat un a-

mic intim, care-l vizitează şi la Breasla, moşia din Dolj de lângă Craiova, a ministrului.

N}ci făgăduială, măcar!... Ce, Franţa mai are de dai bani cu împrumut foştilor aliaţi?... Toţi francezii trebue să-şi adune eco­nomiile, ca să dea bani cu împrumut pe termen lung Germaniei, ca Germania să făgăduiască şi ea că atunci cănd o avea. o să-i dea înapoi... In Anglia e şi mai rău: englezii ăia care mănuiau nu­mai lire de aur, se nşală acum unul pe altul, cu bancnote fără acoperire. Şi toţi europenii la un loc nu dorm niciun ceas pe noapte, neştund cum să ’mpace pe chinezi cu japonezi, care se razboesc de un an fără declaraţie de război, pentrncă n ceasul in care vre-unul din beligeranţi face declaraţie că e’n război se duce de-a rostogolul şi Liga Xatiunilor...

— De-aceea sunteţi dy. atât de fericit? In România e altfel?~ l . 1 n’fluem grija planului Younq, n ’avem grija

războiului chino-japonez, n'avem grija lire i sterline — n ’avem nici o grija,.. Cum tăiem dela creditori 50% si dăm înapoi debi torilor agricoli, suntem o ţară fericită!... Porci avem. mămăligă avem...

Şi d. Argetoianu a încheiat, oftănd incet:Vezi ce bine e când nu-şi face omul sinqur griji mari si se

mulţumeşte cu puţin? tată, eu, bunăoară, dacă ' răm ân e a m Io Breasta, n aveam acum grija a o jumătate m ilion de lefegii... — "

cerea din străinătate. E drept că

i i vshrjuarie Î93? REALITATEA ILUSTRATA

Renée Thévenin

gbunm * nuimO rasă de supraoameni care a pierit acum 20.000 de ani ?

N capitolele precedente, am purtat pe cititor dealungul____ veacurilor, către un îndepărtat trecut, încercându-ne a-1convinge despre probabilitatea existenţii unei rase de intelectua­litate uriaşă. O rasă care pare să fi posedat mare parte din no­ţiunile noastre asupra ştiinţelor naturale, şi poate chiar mai mult. Nu găsim totuş niciunul din instrumentele dotate cu sensibilita­tea pe care o credem astăzi indispensabilă unor atari descoperiri. Să le fi realizat oare aceşti oameni exclusiv cu organele lor de percepţie ?

Am arătat in ultimul capitol că există astăzi două şcoli ale căror puncte de vedere vin în flagrantă contradicţie: Una e doc­trina modernă evoluţionistă, acceptată de marea majoritate a oa­menilor de ştiinţă, cari susţin că omul îşi are originea într’o crea­tură din categoria antropoidelor şi că a progresat lent dealungul secolelor, al mileniilor, ba poate al milioanelor de ani, până la civilizaţia de astăzi.

Fluxuri imense inundând vaste întinderi de pământ ar mai putea avea loc şi astăzi.

Cealaltă susţine că omul a apărut în scenă sub o formă cu mult mai perfectă decât cea sub care se prezintă acum.

Una presupune ridicarea, iar cealaltă decăderea omului.In sprijinul primei teorii vine argumentul că dacă aceste

fiinţe superioare, de care vorbeşte cea de-a doua teorie, ar fi apă­rut intr’adevăr pe pământ, ar fi lăsat urme definite, materiale. In straturile mai adânci ale solului se găsesc rămăşiţe de reptile, de peşti şi chiar de plante care-au trăit cu milioane de ani îna­intea noastră. Se mai găsesc deasemeni şi rămăşiţe omeneşti care, pe măsură ce adâncim săpăturile, se răresc şi merg degenerând.

Prima teorie mai susţine că dacă aceşti oameni perfecţi ar fi locuit vreodată pe pământ, s’ar fi găsit până acum câteva din fosilele, sau cel puţin din monumentele lor.

Mai înainte de-a răspunde la aceste obiecţiuni, vom examina încă odată traditiile diferitelor popoare.

începem cu Africa: Toate popoarele negre din estul, vestul, centrul sau sudul acestei lumi, afirmă, în unanimitate, că nu sunt originari din ţinutul pe care-1 ocupă, ci c’au venit din răsărit.

In primul moment s’ar părea că aceste popoare sunt de pro­venienţa asiatică. Etnografia şi antropologia comparată ne arată că acesta e cazul cu unele din ele, dar marea majoritate afirmă că strămoşii lor au apărut în regiunea de sud-est a coastei, adică acolo unde se află astăzi coasta de răsărit a Africei portugheze şi a coloniei Tanganyka, fapt pe care ştiinţa îl confirmă cu dovezi de necontestat.

Totuş, această coastă e scăldată de Oceanul Indian pe care corăbiile antichităţii nu l’ar fi putut străbate şi care dela marea insulă a Madagascarului spre Sud, până la archipelagul Austra­lian din cealaltă extremă, e presărat de insule mici şi foarte rare, populate tot de un neam de oameni negri.

Dar înainte de-a trage concluzie din aceste fapte, ne voin ex­tinde cercetările. In numeroase puncte ale teritoriului african, spre sud şi mai cu seamă într’o regiune a vestului, s au găsit mo­numente ciudate şi foarte vechi, purtând inscripţii al căror sens n’a fost încă descifrat. N’au fost atribuite vre-unui trib şi nu co­respund în ce priveşte technica şi arta cu producţiile negrilor moderni. Negrii, le atribuie, la rândul lor, unei rase albe, de ori­gină supranaturală.

Parte din aceste figuri gravate în stâncile din misterioasa re­giune ce înconjură Hoggarul, reprezintă animale care-au trăit in acest ţinut într’o epocă preistorică şi dispărute de atunci cu totul. După indigeni, autorii acestor incomprehensibile opere au venit dinspre vest şi au ajuns cu cuceririle până în Egipt, unde-au fost învinşi şi risipiţi.

Şi dacă ne uităm spre vest, spre a vedea de unde au venit aceste misterioase popoare, dăm de imensitatea oceanului Atlan­tic, în extremitatea căruia se află Americile. Distanţa ce des­parte cele două continente e atât de mare, încât ne e cu nepu­tinţă să credem că ar fi putut fi străbătută de-o expediţie ma­ritimă, în acea preistorică epocă.

Se naşte deci ipoteza că imense continente au existat într’o vreme, aci, deasupra nivelului mării, continente populate de o rasă omenească, care a dispărut în momentul când teritoriile au fost înghiţite de apă. Există oare vre-un grăunte de adevăr într’o astfel de ipoteză? E o simplă închipuire, sau se bazează pe date sigure? Iată ceeace vom încerca să determinăm acum.

In primul rând, ar fi posibil 1111 asemenea cataclism? Ar pu­tea dispare un continent întreg dintr’odată, sub apă? Şi fără a ne întoarce spre trecut, s’au mai întâmplat astfel de fenomene în­tr’o vreme mai apropiată de noi?

Una din cele mai recente catastrofe de acest gen a avut loc in 1883, când insula Krakatoa, situată între Java şi Sumatra a dis­părut aproape cu desăvârşire. Cataclismul a fost determinat de erupţia vulcanului Pertuatan, care fusese inactiv mai bine de 200 de ani. Erupţia a fost atât de violentă, încât ţărmurile in­sulei au căzut cu mult sub nivelul mării şi fluxul care-a rezultat, a produs pustiiri la o mare distanţă de locul catastrofei.

Un val enorm a inundat întregul archipelag inalaez, distru­gând tot ce întâlnia în cale. Oraşe şi sate dispărură sub apele mării, odată cu pământul care le suporta, iar numărul victime­lor trecu de 40.000. Astăzi, în locul unde se aflau aşezări ome­neşti, unde se întindeau păduri şi se ridicau munţi, se află ne­sfârşita pânză a apelor. Un vârf conic, ce scuipă din când în când foc, se ridică deasupra valurilor, indicând situaţia de as­tăzi a vulcanului.

Dar dispariţia continentelor nu e întotdeauna violentă. Astfel e scufundarea porţiunei de pământ din Cotentin, Franţa, o scu­fundare asupra căreia numeroşii turişti cari vizitează anual ce­lebra mănăstire dela Mont Saint Michel, pot da detalii interesante. Se ştie Că puternicile stânci ce suportă această minuiie architec- turală a Evului Mediu au fost, la acea epocă în care s’a construil mănăstirea, legate de uscat. Dar ceeace nu se ştie poate tot atât de bine, e faptul că insulele situate mai spre nord, Chausey, Jer-

■ ■ '' • * t

In 1796 a isbucnit din apele Oceanului, la nord de insulele Aleutine o coloană de fum. Apoi apăru o insulă de flăcări. In câ­teva luni insula spori in lungime si lăţime. Patru ani mai târziu fenomenul vulcanic încetă, lăsând un nou teritoriu, acolo unde fusese numai apă.

sey, Alderney, etc., care se află astăzi la câteva zeci de mile de ţărm, au fost deasemeni legate de uscat prin vaste întinderi de pământ acum acoperite complect de ape.

Dispariţia acestor terenuri a avut loc abia acum vre-o mic de ani, dupăcum reese din hărţi vechi şi alte documente. Printre a- cestea din urmă există 1111 text ce se păstrează în archívele epis­copatului de Coutances, care ordonă locuitorilor unui sat de mult

REALITATEA ILUSTRATĂ l i Februarie 1932

dispărut construirea unui pod de lemn, peste un oarecare rau, obstacol care îl incomoda pe episcop în drumurile pe care le parcurgea pe jos, din, oraşul său în îndepărtatele sate ale Jer-

sey-ului. „ . „ . . . .... ,Dupăcum a arătat şi Victor Hugo, exista vechi familii de no­

bili francezi, cari mai poartă încă numele unor domenii pe care le-au avut în această regiune, acum dispărută. Fiecare an a vă­zut cufundarea unei noui porţiuni din coastă, dispariţia succesivă a satelor, a văilor şi a pădurilor, ne mai rămânând la suprafaţă decât vârfurile mai răsărite ale dealurilor ce formează astăzi primejdioase recife, cum sunt cele ale platoului Minquiers, la treizeci de km. de coasta Granville şi Saint Malo.

Descrierea acestei progresive cufundări se găseşte astăzi nu­mai în tratatele de istorie. Dar se poate verifica printr’o cerce­tare geografică. Cel care ar examina regiunea în perioada mari­lor fluxuri ale echinoxului, în clipa când apele scad şi mai cu seamă când suflă vântul, ar vedea ivindu-se din nisip trunchiu­rile negre ale unor copaci imenşi, ce par mistuiţi de foc şi cari sunt ultimele vestigii, în proces de fosilizare, ale unei mari pă­duri ce se numia înainte Pădurea dela Scissy şi acoperia majo­ritatea acestui teritoriu.

Aceste evenimente, foarte recente istoriceşte, sunt simpla continuare a unor fenomene ce au avut loc într’o epocă cu mult mai veche. Spre exemplu, se ştie sigur că Anglia a fost înainte legată de Franţa. Coastele celor două ţări, prezintă acelaş sol, iar straturile inferioare au aceeaş formaţie geologică. .

Acestea, sunt doar câteva exemple din mulţimea celor ce s’ar putea cita. Pe toată întinderea lumii, insule întregi au dispărut, fie printr’un cataclism, fie inundate progresiv de apă

Dar dacă posibilitatea dispariţiei unui ţinut e astfel dovedită prin mărturia epocei noastre, avem dreptul să presupunem că atari cataclisme s’au mai produs şi în alte epoci atât de îndepăr­tate, încât nimeni nu le-a putut fixa în scris dar destul de apro­piate pentruca tradiţia lor să poată fi transmisă generaţiilor ur­mătoare?

Putem răspunde la această întrebare. Potopul, de care pome­neşte biblia, a fost poate un astfel de fenomen, cu proporţii de cataclism din moment ce, conform Genezei, a inundat toate teri­toriile lumii.

Nu intenţionăm să intrăm aci într’o controversă religioasă, dar e evident că descrierea acestei catastrofe nu trebue luată ad- literam. Inundaţia n’a durat numai 40 de zile şi un vast teritoriu a pierit cu această ocazie. Nu mai avem nevoie de alte dovezi. A- ceste fapte sunt suficiente.

Potopul nu e pomenit numai în textele religioase creştine şi

Se recunoaşte întotdeauna o

,Gura B a c t e r i a n a “

Luni M irţi Miere.

3 nuanţe din ce in ce mai albe

D I N Ţ I MA ! A L B Icu 3 nuanţe în 3O „gură bacteriană” se recunoaş­te imediat şi nu se uită niciodată. Desgustul este instinctiv la as­pectul dinţilor pătaţi, stricaţi, în­gălbeniţi sau de un alb îndoelnic, în gingii cu aparenţe nesănătoase. Această stare este cauzată de mi­lioanele de microbi de care gura este mereu bântuită şi contra că­rora pastele de dinţi obişnuite sunt neputincioase.

Kolynos-ul este un germicid; el omoară 190 milioane de microbi în 15 secunde. „Gura bacteriană” este asanată şi dinţii devin mai albi cu 3 nuanţe în 3 zile.

Pentru rezultate mai bune, în-

z i l e îndată cebacteriile au dispărui

trebuinţaţi metoda cunoscută : Kolynos pe perie uscată. Este su­ficient un centimetru de Kolynos pe o periuţă uscată. Instantaneu transformat într’o spumă eferves­centă şi antiseptică, de un volum de 25 de ori superior, ea pătrun­de în fiecare crăpătură, cavitate şi deschizătură. Ea curăţă dinţii bine şi face să dispară cauza rău­lui. Urmaţi această metodă şi dinţii Dv. vor fi totdeauna mai albi. Surâsul Dv. va lăsa să se vadă o gură sănătoasă, dinţi de un alb strălucitor şi gingii într’o sta­re perfectă. încercaţi un tub de Kolynos chiar astăzi.

C R E M A D E N T IF R IC EAntiseptica

KOLYNOS

ebraice. Mai apare în tradiţiile multor altor popoare rare n ’au mai comunicat nicicând îiTtre ele.

Ajungând între Indienii Mandani cari făceau parte din ma-. rele trib Sioux, renumitul călător Catlin a participat uimit, ]a 0 ceremonie care dovedia fără posibilitate de îndoială că aceşti sălbateci cunoşteau legenda potopului ce le fusese transmisă a. proape în aceeaşi termeni sub care o găsim în biblie.

Tradiţia lor mai spunea că o bucată de vreme, forţele na­turii s’au deslănţuit distrugând suprafaţa pământului şi că un sin- gur om a scăpat acestui cataclism adăpostindu-se, împreună cu- familia sa, în tr’o imensă corabie, unde luase cu sine un mare nu­măr de animale. Se presupunea că plutise mult timp pe pânza a- pelor şi că ar fi debarcat în cele d in urmă pe u n teritoriu ce ieşise deasupra valurilor, punând începuturile u n e i m u aşezări omeneşti. Această legendă se .năşeşte pe t o a ta î n t i n d e r e a pămân­tului.

Vom vedea forma şi detaliile în care a fost învestmântată de către greci, cari au adoptat-o dela egipteni. K menţionată in ve­chile texte hinduse. In China dăm dc aceeaş legendă, iar eroul principal se numeşte Na-Ua, ceeace se apropie mult dc Noe. 3

Continuând investigaţiile în ţinuturile descoperite in timpu- rile moderne, aflăm că spaniolii au auzit p o v e s t e a p o t . .¡.ului din gura Mexicanilor şi că prim ii navigatori cari au vorbit cu locui­torii insulelor pierdute in mijlocul Pacificului, s au lovit dc a-

ceeaş legendă. Dar cel mai interesant document pe care-l pose­dăm asupra acestui fapt, e un manuscript al istoricului Herosus, de care am mai vorbit şi în capitolele precedente şi care, cu HUO de ani înaintea erei noastre, repovestia legenda potopului, «lupi nişte texte pe care, spunea el, le găsise in templele Asiriei.

Relatarea sa seamănă atât de inult cu cea a lui Moisc, Incfil n fost acuzat că ar fi copiat-o din biblic. Dar in 1H.’>0. cu Ocazia săpăturilor făcute la Ninive, s’au găsit tablete cuneiforme ce vor- biau tot de potop. George Smith, cunoscutul orientalist, a arătat atunci că aceste tablete făceau parte din textul copiat de Berosus şi că fuseseră scrise cu câteva sute de ani înaintea Im M o is c .

Dacă adunăm toate aceste puncte cc dovedesc că la o anu­mită epocă omenirea a văzut un formidabil cataclism, care-a schimbat faţa planetei; dacă. In acelaş timp, luăm In conside­

raţie legenda aproape identică a diverselor popoare, care afirmă că înaintea acestui cataclism existenţa omenirci a fost mai uşoara şi mai plăcuta, sub un climat mai blând şi Insfftrţit In tr’o «ni-., bianţă mult mai favorabilă, (legenda Paradisului e to i a ta l de uni­versală ca şi cea a potopului), suntem ispitiţi să admitem eon£ cluzia că ar putea exista un grăunte de adevăr in toate acestea.

Nu e deloc înţelept, ca Înaintea acestei unanim ităţi d< tradiţii, sa luăm atitudinea unei totale denegări, dăndu-i eticheta de simplu basm.

Totuş, dacă examinând o chestiune, adoptăm un punct ele ve­dere strict ştiinţific, nu putem admite decât dovezi ştiinţifice — adică dovezi ce pot fi verificate pi intr'o experienţă r e a l a , ce nu depind de versiuni sau legende, oricât de autentică ar fi apa­renţa acestora din urmă.

E oare cu putinţă să găsim dovezi de o incontestabilă aul'ti- ticitate asupra chestiunilor discutate?

Da. E sigur că din momentul in care antropoidul s’a r i(H B pe picioarele dinapoi şi a început să fie om. n ’a mai survenit nici când un potop universal. Există Insă urmele unei groaznice ca­tastrofe, în care a pierit cu excepţia câtorva refugiaţirasă omenească ce atinsese culmi de perfecţie supraoi m ie n i

pentru care strămoşii noştri sălbateci şi reduşi erau ceeace sunt astăzi pentru noi Hotentoţii. Vom examina această p ro b a b il i i« * în capitolul viitor.-£ ,A i (Sfârşitul in nr. viilor)

O RA ŞE SUB A P Apilonii principali, baso-rclicfuri le cizelate cu 350 ani înainte dc era creştină, reprezentând pe Ptolomeu cum primeşte sceptru] atotputerniciei dela zeul Horus. Aceste vestigii îmbătrânite şi dispreţuite de cultivatorii dc bumbac, poartă pe vestmântul lor de piatră mărturia credinţei de veacuri a poporului egiptean, în zeiţa Isis. Cultul a persistat chiar după apariţia creştinis­mului, încă cu multă vigoare. In timpul ocupaţiunei romane, gu­vernatorii au încercat introdu cerea cultului zeilor romani, fără succes însă, ceeace l-a determi­nat să interzică poporului acce sul în templu. In timpul împăra­tului Justinian, templul a fost transformat pentru scopurile bi- sericei creştine. Nenumărate baso-rclicfuri, rruci copte, ins­cripţii greceşti ale episcopului Theodorus, blocuri din arhitra­vă cu baso-relief reprezentând pe împăratul Tibcriu, dând o- frandă zeilor, sunt mărturia vie a vieţii mistice care a clocotit in vastele încăperi ale templului.

Recent, cu ocazia unor să­pături arheologice, printre alte încăperi s’a descoperit o cameră

( Urinare <iin pag. 3 -a )

mică, întunecoasă. In mijloc* căreia, sculptată’n piatră . z<j'c Isis, în sfânta barcă a Nihu®V sâlăşlue.şte de veacuri, i|'^f® tând întunericul. Curios c fapt™ că apele Nilului n ’au pătruns • această cameră, aşa că statua UP păstrează jncâ astăzi o albeai* imaculată, ca un simbol de tine- reţe vecinică.

In camerele anexe, mitologie egipteană şi nea zeilor e reprezentată Pr . scene caracteristice, toate nun»* statui.

D imensiunile sălilor, unde celebrau slujbele, lungi de ea o sută de metri, cu câte doua Ş ruri dc coloane înalte de cil® metri, dau o imprcsiunc de to reţie indescriptibilă, care face să bănueşti fastul şi £ ra doarea în care se desfăşu ritualurile complicate şi P“ ,: de simboluri ezoterice ale belor religioase.

E un adevărat atentat Ş1 linsă de dezinteresare f rasL,s. celor în drept, care nu iau şurile necesare pentru a aD» dispariţia unor piese atât de P* _ ţioase pentru elucidarea _£_11 rilo r apuse. L 0

sluj­

ii

»

REALITATEA ILUSTRATA 7

UM a fost cu putinţă ca un popor de o jumătate miliard de locuitori să rămâe timp de mii de ani în aceiaş stare de letar­gie, înţepenit în reguli de viaţă străvechi — va fi o mare problemă de biologie omenească. E drept că’n formele rigide ale vieţii chinezeşti s’a putut desvolta o civiliza­

ţie in multe privinţi superioară civiliza­ţiei albilor. Bunăoară poezia chineză a dat lumii cea mai subtilă lirică, iar relaţiile de la om la om, ceeace numim politeţa (cu toată ipocrizia şi cruzimea care se ascun­de sub acest cuvânt) a fost cunoscută în China cu mii de ani înaintea manierelor de Ia Curtea din Versailles. Iii vreme ce Platon, în Grecia antică, visa o republică condusă de filosofi şi cugetători, în impe­riul galben talentul literar era preţuit mai mult decât averea, casta mandarinilor, a- dică a intelectualilor literaţi, moştenia privilegii deosebite şi însuşi împăratul se bucura de vaza supuşilor ,după valoan estetică a poemelor pe care era d-.itor să le compună.

l)r. sus: Studenţi chi­nezi urmând cursurile Ur nei şcoli de aviaţie; In medalion: Un bătrân chi­nez luându-şi de.Jos: O * înmormântare la Nanking.

REALITATEA ILUSTRATA 11 Ftbru,

Alături de aceste superioare forme de cultură, s’au menţinut în China moravuri politice şi mai cu seamă sociale şi religioase, cari osândiau pe cel mai numeros popor depe suprafaţa pămân­tului la o stare de inferioritate vădită.

Japonezii, mult mai puţin numeroşi şi mult mai săraci, au isbutit să predomine rasa galbenă, numai mulţumită faptului că s’au eliberat la vreme, adică la cea dintâi atingere cu civilizaţia Apusului, de o habotnicie asiatică funestă.

Dar China se modernizează! Toate svârcolirile sângeroase din vastul imperiu sunt dovada că formele cele vechi se prăbuşesc, iar germenii cei noui de viaţă sunt pe punctul de a ruina cu de­săvârşire o tradiţie milenară, dar cu vitalitatea secătuită.

Iată ce scrie Hu-Cen, în revista ,JVoua Tinereţe” cu privire la rituri şi moravuri, în China. (Redăm chiar cuvintele tânăru­lui chinez, din care se va deduce şi formalismul fantastic al riturilor şi moravurilor, puse în mişcare de o înmormântare a oamenilor galbeni) :

In ziua douăzeci şi patru a lunei unsprezecea am primit la Peking, prin te­legramă, vestea morţii ma­mei. Am tipărit la Peking, repede, invitaţiile de în­mormântare şi am plecat a doua zi cu trenul. N’am pus în invitaţia funebră niciuna din frazele obici­nuite, precum: „Drept pe­deapsă a păcatelor mele... drept ispăşire a lipsei mele de iubire părintescă”, caşi cum noi am fi vinovaţi de moartea părinţilor. N’am adăogat nici că „plâng la­crimi de sânge” şi „capul mi-atârnă greu de durere”

—— de vreme ce nu era a- devărat. Am vestit pe prie­teni şi cunoştinţe, cu vor­be simple, despre moar­tea mamei. Şi am adăogat că nu vom primi în dar banii- de hârtie cari se ard, nu ştiu pentru ce, la

• înmormântare.Bonzii s’au supărat foar­

te, că nu i-am invitat. De- asemftna fabricanţii de cai, căruţe, oameni de hârtie, intre^upţaţi cu acest pri­lej tri/iţ, care nu trebue să fie cţ ,; mascaradă. N’am tocmit nici plângători, nici plângătoare. Ara plâns noi, rudele şi fiii, pentrucă e- ram îndureraţi de moartea mamei. In ţinutul nostru, foarte cult, odată cu daru­rile şi ofrandele mortuare se ţin discursuri lungi şi pompoase. O slujbă reli­gioasă oarecare trebue să ţie cel puţin trei-patru ore.Iar cele două mari slujbe religioase anuale, ale fa­miliei, trebue să ţie cinci ore. Numai citirea arbore­lui genealogic ţine două ore. Slujbele şi discursuri­le sunt ţinute de Ceremo- niari speciali, cari primesc în schimb masa şi un cear­ceaf alb. Cu cât slujba e mai sgomotoasă, cel de fa­ţă sunt mai mulţumiţi. Mi-a fost cu neputinţă să suprim în­treg acest bâlci, la înmormântarea mamei ; s’au împotrivit toate rudele. Astfel că am fost silit să reduc din slujbă, cât am putut.

Cum se’ntâmplă de-obicei în asemenea împrejurări, am primit şi vizita unui gropar, care mi-a spus că ştie el un loc bun şi dacă îngrop pe mama acolo, voi ajunge ministru. I-am răspuns că nu cred şi deoarece el e convins să păstreze locul şi să’ngroape acolo pe mama lui, să ajungă el ministru.

In ce priveşte doliul, p i s’a părut prea costisitor să-mi schimb hainele şi să pun altele, care să nu aibe niciun fir de mătase, nici un atom de aur sau argint. Ar fi trebuit să schimb şi ochelarii, a căror ramă are un fir de aur. Am purtat doliul cu toate acestea; dar ¡«m fost silit să plec la Shangai, să ascult conferinţele docto­rului Dewey, venit anume în China. Era foarte cald atunci. Nu mai pu*eam purta hainele de doliu, de pânză groasă. Şi m’am în­trebat de ce eu, care nu sunt un habotnic a! religiei confuciste, su oare nu admit toate pretenţiile Castei Literaţilor, m’am între­bat de ce port haine groase? De aceea, fără a mă teme de „ce va rice lumea” care mă ştia în doliu, am cumpărat un costum de nătase uşoară, după ce purtasem cinci luni doliu. Am fost între- >at ce ritual respect eu......Cel mai vechi ritual chinez, am răs­

puns. In Mutaţii stă scris că num Nu mă interesează ce-au hotărit bi pe mama şi o iubesc şi acum. Nu iubire, schimbând costumul...".

Iată ce scrie Li-Sen-Ciuit cu privire la felul In carr o familie poate deveni celebră şi demnă de admiraţie

— „Tată, tată! Mi-e foame, mi-e foarue! Nu nti-ai dat de zile să mănânc. Vrei să mor de foame, cu adevărat t

Astfel gemea o fată de paisprezece ani, închisă 'ntr'o >>dar din fundul curţii, lovind cu pum nii In uşa încuiată, strică iul, plân­gând cu hohote şi glas răguşit... Tatăl ei sta In curte pr scaun, ru chip neclintit, de piatră. Şi cum fata plângea nirrru. s'a ridi­cat, s’a apropiat 11> purta atât de

necuviincios t i n d a « f nit vrstra !i)i.r(ii logodnt- cuiul lâu. n'am liolâril oare atunci «â 1 m inetl In moarte ? câ vri intra fi Iu In rândul a r r lo r mode­le de credinţă conjugali, onorate de toatr Krncra-(iile 7

Spâniurâtoarra. otrava. Înecul, «unt mijloace vio* lente, pe care nu I r ai putea folosi la vârsta ta Iratcie mamei laie mi a dat idela %& te lat «â mo r i de f< »ame I n p ie r . K to t r r |H>ate fi

mai gloria» pr Itimr, Stri* moţii nnţtri \r vor tiuit! foaflr onoraţi Părinţii tal vor deveni rrlrl»ri. ('And eu fac astfel pentru binele tău. Iu te mai superi? Ce minte al?**

După re domnul Watig, mandarinul, a rostit aceste cuvinte, fata n ‘a lârut. Slrt- ffA mrrrti Nrisbutind «'O facă t i tar&, domnul Wang

filrcă ţi ieţind In rurte 0 ncuiâ ru'n l a c ă t din Eu­

ropa, păstrând rb ria la fL A doua fi mama copilei

fu silită să răttijr'n pal« Nu îndrăznea *â «puc re va, dar tortura 'ncratâ a feti* ţel o ucidea ţi pr ea. f lU soţului: ,.I)e ţasr vite plâH* ge copila de foame. Top^ ţte'n vin pufin tiţdu din care fumezi ţi d ă i u bea* Poale va tăcea.

— Cu nrputin|â! zi* tatăl. Am ve»lit bontul} după obicei, câ fata mea voia să moară din credlO* l i conjugală Când va I1 In aftonte. bonzul va « i ardă narduri dr parfut» «i să facă liba|it dinaintea

rL

Telefonistă la poşta centrală din Shanghai. ti, a pP"

nă porţise In cuirte.

ei. O va «a lu ta de trei ol Ce nlorie p e n tru noi!—. P*a dacă *e va băga de seaiua că a luat un n a rco tic , bolţ- zul va refuia «ă i mai fa<* slujbă ţi o n o ru r ile cuve* ni te.

Mai trecu

In dimineaţa zilei a opta, domnul Wang se sculă. Iţi de opiu, apoi se’ntinse şi o savurâ. Mal târziu «e di Niciunsgomot. Deschise uşa odăii din fund. Kala zic sincopă, palidă de moarte; pulsul abea mai bătea. Ma trei ore de viaţă... Acum era momentul! Domnul Wang vesti bonzul şi chemă vecinii.

Copila fu dusă de tată şi mamă în sala de recepţie, aţe® fotoliul cel mare, de paradă, şi legată si stea dreaptă, cu o l de mătase. In faţa ei fu pus un vas cu nard parfumat, apri- pila care murea nu mai vedea, nu mai auzea, dar mai rf p * ? , câteodată, slab... La această privelişte m anii gemu odati Tatăl o certă mânios: „Trebue să vie bonzul să ardă parfumuri i*J casa noastră, cinste care nu ni s’a mai făcut de o sută de ani. ţ» tu plângi?... Piei din ochii mei!..."

Fratele mamei şi vecinii vestiră sosire bonzului. Preotul arse parfumuri. făcu libaţii, apoi salută de trri o me. Domnul Wang il salută la rândul lui pe bon ţumi. Baura ceai intro odae alăturată şi plecară .

Domnul Wang fusese atât de ocupat, c i nici nu hi«a.*r de ca fata, murise.

vinoArUnC ° sl)^mcă nâvăli strigând speriată: .D vino repede!... Cucoana moarte...”

pat. î<* , dou* iarinin

TA& **fini«

Sui: Ur detaşament din arm< perlalâ faponnâ: »1. Jot: Voi

chlnetl prim ite armr

JN Răsăritul depărtat, la marginea extremă a Asiei, bubuituri de tun şi coloane tot mai groase de fum atrag privirile În­

grijorate ale omenirii: sunt oare Începuturile unui nou răsboi?Scânteia svârlită In miriştea uscată aprinde Sn pâlpâiri scurte şi

slabe paiele retezate şi nimeni nu ia seama la dâra de foc mocnit. Dar şerpuitoare şi perfide, pâlpâirile domoale Îşi Întind limbile roşii ale flăcărilor până la şirele mari de bucate, toată munca de peste an.

Nici n'apuci să in)elegi bine ce s’a Întâmplat şi totul e o mare de foc. Japonia şi China de peste două luni se pândesc, amuţite, cu ghiarele Întinse, gata să sară una In grumazul celeilalte. Din când In când câte o lovitură repezită cu iuţeala de fulger Însânge­rează trupul celor două ţări: „la Shangai au fost ucişi 4000 de chinezi şi 241 japonezi” .

Pe fa)ă, beligeranţii poartă măşti surâzătoare: delegaţii Japoniei i Chinei întăresc mertu, la diferite conferinţe, un armistiţiu pe

rtie. Intre timp însăl flota japoneză bombardează capitala Chi­nei. Nanking-ul, şi silişte autorităţile chineze să se strămute In&

Jos: Un ¡apones, pe străzile Shanphai-ului.

Preludiul unui răsboi mondial ?

altă parte; corpuri Intre) ti dau lupte tingeroatt ce, te d ir ira i cate. te uc te nimicesc cartiere intr

Fiindcă există o Ligi lor, care intenice rftttx că —- sincer tau nu — I rile mari: Anglia. Staule iia, Franţa şi Halia, tn opună oricărei acţiuni c mejdui pacea mondiali, state beligerante t if ld u i glii Io răsboi; a« lupţi < nare, dar oficial sunt In şi-|i fac reciproc atiruri vecinătate. Chinetii şi }a gisit mijlocul de a pui fără a da Insă acest nur rirll reciproce p» rar* prin »-o.

Motivul conflictului î Există un motiv declai

(11 chlneai, cari menţin ri de teroare tn colonii! din Mandcluria pe de o voinţă din partea Chinei ca tratatele de pac* lr

........ILUSTRATA

.

Washington, de alta. Motivul real insă, e ura profundă dintre cele două popoare de rasă galbenă, e dorinţa de expansiune a Japo­niei.

In republica chineză trăeşte un sfert din întreaga omenire: patru sute şaptezeci ţi cinci de milioa­ne locuitori, dar nici un popor nu are soartă mai tragică. Foamete, ciumă, inundaţii, nimicesc anual sute de m ii, de oameni. Chinezii trăesc in cumplită mizerie mate­rială şi Îndură nespusă mizerie morali. In ultimele decenii nu­meroşi generali-bandiţi şi-au îm­părţit (ara, tiranizează popula|ia şi se răsboiesc unii cu alţii, fă­când incursiuni de pradă, i,n ţi­nuturile învecinate.

Japonezii, cari şi-au asimilat In chip uim itor civilizaţia euro­peană, cari sunt tnsufle|i|i de un naţionalism profund, declară ca­tegoric: .Japonia trebue să stă- fxînrtiscâ Pacificat'. Dealtmintcri nevoia de expansiune — căci po­pulaţia sr înmulţeşte cu un mi­lion de oameni in fiece an — a silit pr Ja|Kinezi s i ocupe Coreea, insula Formosa şi acum In urmă M andciuria.

A m u ţ i expansiune se face In iletrimrntul chinezilor, In primul rând. şi nu e văzută cu ochi buni ilr Statrle Unite, cari au şi ei pre- trn(iuni de dominare asupra Pa­cificului.

Mineinţclrs c i Anglia fi Franţa au şi ele interese in porturile chi­nezeşti, iar sovietele ruseşti nu po t privi calme luarea In slăpt- nire a Mandciuriei, de cţtre ja­ponezi.

In consecinţă, situa|ia nu e de­loc linişliloare şi o scăntee poate produce un incendiu înfricoşător, asenirncn celui din 1914.

Oceanul Pacific Îşi desminte numele. Tunete bubuie şi tiphon- iiI atnenin|ă să se deslăn|uie, In toată grozăvia lui.

Deocamdată nu există declara­ţie oficială de război, dar tinerii chinezi, şovinişti şi xenofobi, sunt îndârjiţi fi nu admit împilă­rile japonezilor.

Japonezii înaintează, bombar­dează oraşe, declară că intenţio­nează să ocupi forturi fi amenin(ă capitala. Flota lor de război trimite un foc distrugător asupra Shan- ^.(i iiiţn trupe debarcă pe coasta chineză, se dau lupte In care cad de ambele părţi inii de morţi, un cartier intreg, cartierul Chapei, e dat pradă flăcări-

;î.i sute de mii de chinezi sunt lăsaţi de

drumuri.

Răsboiul care de fapt a isbucnit intre chinezi şi ja- p onezi înseamnă falimentul teoriei legăturilor de A issă. Cele două popoare galbene, înrudite între ele,

se urăsc mai înverşunat decât lu­pii între ei. Dacă nu s’ar fi iscat acum conflictul, sau dacă va fi cumva înăbuşit, mai târziu răs- boiu tot va fi, peste un an, sau peste zece.

Deoparte se află un popor sprinten la minte, bine dotaf, care şi-a asimilat civilizaţia eu­ropeană. şi a cărui tendinţă im­petuoasă de expansiune e o nece­sitate vitală; de alta o mulţime i- mensă de oameni desorientaji, lipsiţi de unitate morală, — de- când ţara lor a devenit republi­că, — având o structură sufletea­scă de neînţeles pentru noi, fiind­că e produsă dintr’o împreunare monstruoasă a vechei civilizaţii chineze cu tot ce are superficial cultura vechiului continent.

Chinezii —• oricât de nume­roşi ar fi — cu toată xenofo­bia lor instinctivă, sunt sortiţi să cadă sub stăpânirea japo­nezilor, viitorii- stăpâni ai 0 - ceanuiui Pacific. Astăzi, deso-

rientaţi, îşi îndreaptă toate nădej­dile către Liga Naţiunilor, orga­nismul răsărit din marea de sân­ge a răsboiului mondial şi care reprezintă unica lor speranţă de pace.

D in Liga Naţiunilor fac parte şi chinezii şi japonezii. Dar asi­gurările de binevoitoare atitudine făcute la Geneva, de aceştia din urmă şi protestele întregei iristi-

Harta ţinutului unde au loc crân­cenele lupte intre chinezi şi

japonezi.

Sus: Vedere din oraşul S hang hai; st.: //> cartierul Cha- ¡ni din Shunghai, străzile sunt înţesate cu garduri dt

sârmâ ghimpată.

tuţii internaţionale, nu-şi pot purta ecoul până in de­părtatul Orient şi zângănitul de arme depe coastele Mării Galbene, bubuiturile de tun din Shangai, opresc

i orice răsunet al discuţiilor din palatul dela Geneva. 1 Chinezii aveau încredere în Europa. Europa e ocupată

insă^cu problema „desarmării” şi nu se poate ocupa de războiul din extremul Orient. Chinezii trebue deci să sufere atacul japonez.

E adevărat că au plecat spre Shangai flote de răsboi engleze, americane şi italiene, spre a face ordine şi a restabili pacea.

Dar nebun cine crede că petrolul poate stinge in­cendiile, că tunurile pot înăbuşi războaiele, sau că leii vor opri pe tigri să măcelărească turma de oi.

n. c.

11 Februarie ¡>jsREALITATEA ILUSTRATĂ

La Teatrul Naţional s’a reprezentat de curând o

piesă originală a domnului Prof. Niculae Iorga, preşe­dintele consiliului de mini­

ştri, „O ultimă rază”. Piesa

tratează o problemă psiho­

logică şi a fost magistral in­terpretată de marele nostru actor, d. Ion Manolescu.

Fotografia din dreapta re­prezintă o scenă din piesa

„O ultimă rază".

La Teatrul Marin Yentura din P a s a g iu l

Comedia, au început reprezentaţiile extra­

ordinare, ale d-nei Marin Ventura. reîn­

toarsă de curând dela Paris. Printre pic~ sele care se vor relua, figurează ţ i marele

succes al d-sale, „îndrăgostita" de Porto-

riche. Spectacolele alternează cu minu­nata piesă „Furtul de bijuterii" iu care d. George Vracca are o creaţie desăvâr­şită.

In fotografia din stânga înfăţişăm ci­titorilor o scenă din .fu r tu l de bijuterii ■

Foto St. Lonyay.

„Miss Munca 1932“

^ a fost aleasă ^La 30 Ianuarie a. c. a fost

aleasă sub patronajul revistei noastre, în cadrul unui gran­dios bal a l . muncei, ,Miss Munca 1932”.

Juriul instituit a avut de a- les între 35 de candidate, toate frumoase, oprindu-se a- poi asupra domnişoarei Dora Tănăsescu de 17 ani, coafeu- :ă într’un atelier de pe d-dul Elisabeta.

Menţiunile următoare (Miss Munca II şi Miss Munca III) au fost atribuite domnişoare­lor Elena Athanasiu şi Cleo- patra Ioaniţescu.

Publicul din sală a subliniat cu vii aplauze deciziunea ju­riului. „Miss Munca 1932” va concura alături de ^celelalte candidate din întreaga ţară, la titlul de „Miss Homănia 1932”.

Stânga: „Miss Munca” la lucru; dreapta: cele trei alese

11 Februarie 1932 REALITATEA ILUSTRATA 13

D in carnetul unui cron ica r parlam en tar

Şi tot aci, în sala paşilor pierduţi, în biblioteca unde nimeni nu citeşte o carte, şefii opoziţiei pun la cale acordurile de mâine şi aplanează certurile de azi. Tot aci este şi m icul chioşc de ţigări, iar in fa(a lui măsuţa pe care se vând zia­rele de după amiază. Confort modern: nu trebue să lipsească nimic.

Un deputat, care are în buzunar ţigări fine şi ziare multe, poate cuceri oricând pe un ministru. In clipa în care ministrul va voi să controleze o informaţie în cutare gazetă, deputatul i-o va oferi prompt. Ministrul a fost scutit de cei zece paşi pân&la măsuţa cu gazete... Excelenta va aprecia îndemânarea şi va spune:

— „A! X.... e un băiat foarte bine pregătit”... Trei lovituri de acestea şi X va fi subsecretar de stat. Mai ales dacă are şi îndemânarea de-a oferi la timp, o ţigară, pe care ministrul zadarnic o cauiă In tabacherea goală !

Tudor Teodorescu-Rranişle

I O e NTRU d-voastră, cari urmăriţi desbaterile parlamentului, E S I din tribuna publică, totul se reduce la incintă. Ici, banca ministerială, care nu este ocupată decât în zilele de „şedinţă agitată”. In mod obicinuit, un singur ministru — rare ori spri­jin it de un subsecretar de stat — urmăreşte discursul deputatului înscris la cuvânt. Dincoace tribuna prezidenţială, secretarii, funcţionarii, etc. Iar sub această tribună, masa stenografilor, cari ies pe rând din cuşca lor, ca nişte cârtiţe neostenite.In faţa tribunei prezidenţiale, scaunele deputaţilor. Dacă e şe­

dinţă mare, nu vezi un loc liber: vin şi senatorii, cari abando­nează cu ingratitudine liniştea „maturului corp” ca să asculte un discurs de mare linie polemică şi ca să-şi aducă aminte de vre­mea când erau deputaţi, când intrerupeau în fiece clipă pe ora­tor şi când strigau cu elan, după împrejurare: „jos” sau „bravo”.

Vin şi şefii de cabinet — şi, vai, Doamne! sunt din ce in ce mai m ul(i! — la şedinţele mari ale Camerei. Răeţi tineri, vin să înveţe cum să se comporte, in ziua în care vor fi deputaţi. Fiind­că în fiecare deputat doarme un fost şef de cabinet; în fiecare senator — un fost deputat; în fiecare ministru — un senator de drept...Dar oricât de interesante vi se par dv. marile desbateri, aşa

cum le vedeţi în incintă, să ştiţi că nu aceasta este adevărata Cameră. Ceeace puteţi observa dv. din tribuna publică este nu­mai aparenţa. Realitatea e aiurea. E în culisele Camerei, acolo unde nu aveţi dreptul să răsbateţi. Fiindcă biletul, pe care l-aţi obţinut dela un prieten deputat, sau dela un prieten care e prie­ten cu un deputat, micul cartonaş dreptunghiular — care azi •> verde şi mâine roz, pentru un control mai uşor, — nu vă dă dreptul să pătrunde(> în culisele Camerei.

Jur-împrejurul incintei, un culoar circular. Covor verde ca şi în incintă. Verde, după cum spunea un parlamentar odată :

— „Atât de verde, încât mă mir cum unora dintre colegii mei nu le vine pofta să pască...”.

Pe acest culoar, canapele comode în care — dacă faci impru­denţa să te aşezi — te prinde pe dată somnul. Un tânăr subse­cretar de stat, observând fenomenul, spunea :

— „Sunt aduse, cu siguranţă, dela Senat...”.Aci se plimbă deputatul liberal cu cel ţărănist, braţ la braţ,

dupăce —• în incintă — s’au acuzat reciproc de hoţie, în admi­raţia dv., acelor d in tribuna publică. Ceeace vă spun, nu este o exagerare. Toate marile dueluri oratorice ce sfârşesc cu o limo- nadă la bufet, cum toate duelurile cu pistolul se termină cu un pahar cu lapte Ia Flora.

„Adversarii nu s’au împăcat pe teren”. Asta înseamnă că s’au împăcat la Flora. Iar în stilul reportagiilor parlamentare, „tu­mult” şi „suspendare de şedinţă” înseamnă un scurt răgaz a- cordat celor doi oratori adverşi, pentru o promptă împăcare la bufet.

N ici nu vă închipuiţi dv. ce mare importanţă joacă, în viaţa politică, bufetul şi culoarul parlamentului.,Aci, se pun la cale intrigi şi lovituri. Aci, ministrul X face o declaraţie senzaţională,

Jo s : Incinta Adip- nării Deputaţilor, fo tog ra fia tă în timpul congresu­lui internaţional al parlamenta­

rilor .

pe care urechea indiscretă a gazetarului o prinde din Sbor. stylo-ul lui o fixează pe hârtie iar rotativa o va răspândi mâine în toată ţara, dela Sigliet până la Soroca. Ministrul o va des- ininţi, fireşte. Fiindcă declaraţia era prea sinceră. Fusese făcută între patru ochi. Nu era destinată publicităţii... Numai că des- minţirea vine prea târziu! Declaraţia şi-a produs efectul. Nu fiindcă a fost aflată de cititori. Ci fiindcă a aflat-o cel „vizat", singurul care nu trebuia s’o afle.

Şi fiindcă veni vorba de aceasta, să vă dau un sfat: singurele ştiri adevărate, perfect adevărate sunt cele desminţite....

Pe aceste culoare ale Camerei, se ob(in, la iuţeală, rezoluţii, pe care solicitatorul nu le-ar fi putut cuceri în calmul^ unei au­dienţe: miniştrii sunt mai bine dispuşi la Cameră, decât în cabi­netele lor ministeriale, cu duble uşi capitonate. Mai ales dacă deputatul solicitator are abilitatea de-a veni „din întâmplare” cu petiţia, în ziua în care ministrul are să-şi rostească marele lui discurs şi are, deci, nevoe de cât mai călduroase şi mai sin­cere aplauze în incintă.

Situa(ia unui ministru în incintă se fabrică pe culoar. Cu cât mai amabil pe culoar, cu atât mai bine prim it în incintă...

Dreapta: Intrarea în palatul Adu­nării Deputaţilor din Bucureşti. In fotografia noastră d-nii Richard Fra- nasovici şi Gh. Tătărescu, în faţa intrării Cam ei ei.

14 REALITATEA ILUSTRAT*

'J 7 ^<A:-€e

La 22 Martie 1932 se împlinesc o sută de ani dela moartea lui Johann Wolfgang von Goethe.

Născut la 28 August 1749 in Frankfurt, moare în vârstă de 83 de ani la Weimar, lăsând moştenire omenirei una din cele mai grandioase opere de gândire profundă, pe care le-a creiat vreodată o minte omenească.

Viaţa sentimentală a acestui titan al gândirii, e departe de a oglindi seni­nătatea olimpică a operilor sale. Pentru acest motiv, credem interesant :i reda în trăsături lapidare, sbuciumul său sufletesc.

Silueta în proporţii monumentale a individualităţii lui Goethe apare in planul sensibilităţii şi al afecţiunii, în aceleaşi dimensiuni ca în toate dome

Caterina Elisabeta Goethe, mama poetului (stg.) şi Johann Gas par Goethe,tatăl poetului (dr.).

niile pe care le-a abordat:- o statue de piatră care învinge cerbicia timpului; un nucleu al nemurirei.

In stilul său colorat, Nietzsche spune în „Aşa vorbit-o Zaratustra” : „pagi­nile Vieţii trebuesc scrise cu sânge”. Nici o operă, n’a putut rezista timpului daca nu şi-a extras seva din suferinţa omenească. Dacă operile lui Goethe au înfruntat veacurile, aceasta se datoreşte faptului că fiecare din ele oglindeşte

sbuciumul Miflrlrw a| unui gigant. wn*U>il>ia»r* fei ţmne« şl giodlrva nu ■ MMti tragur mu <-i i maniti|ii întregi. Iubirea lui tr clr*tâ».*ar a m f. dr propuliiune a unui ciclon ţi filtrată prin <trr mui luminii» *e c iie lea ii In ot»ere dc « n i

Prima muia din linere|ra lui (tnelhr fiica u hotelier, Kilrhen Schonknpf i a in*i>ifal »rr»ui din „Lelpzigcr l.iedcrhuch" (Carlra de cânlrce i Lipsea), in care cocheta Kâlchrn r«le comparată un fluture al c iru i ilmr capriciu« n a r e a l t ă ir gr cât aceea a preferinţii momentane Krivolâ un a virat copil al epocei salanlr <...ctlir a lînnrtaliCI

dr.: d o ha fin Wott fffitio von Gocihi

w 26 ani

....

îngrozit pe tânărul jurist, al cărui geniu ii împingea furtunos pe căi necunoscute.O părăseşte. Figura Fredericii i-a obsedat insă mintea timp îndelungat, şi silueta Margaretei din Faust nu este decât o jus­tificare a sentimentelor sale, o confesiune şi in acelaş timp o expiare.

l>estinul său capricios îl îndeamnă să plece in oraşul Wetzlar, unde în calitate de magistrat cunoaşte pe Charlotta Buff. soţia secretarului de legaţie. Omenirea în­treagă a cunoscut shuciumul acestei iu­biri desnădăjduite sufocată în sufletul său. uinie prinsese puteri uriaşe de explo­zibil distrugă tor. Iubirea aceasta platonică a incendiat mai târziu lumea, a produs o epiilenie de sinucideri prin evocarea atât de profund omenească a „Suferinţelor tâ­nărului Wertber”, pe care le-a inspirat. 0 explicaţie vehementă cu Charlotta puse capăt legăturii sale, In ziua de 11 Septem­brie, când părăsi şi oraşul Wetzlar.

('ii această ruptură sentimentală se in­dice o epocă din desvoitarea sufletească a lui (loetlic şi rămâne ascunsă în cutele in­tim.- ale sensibilităţii sale; până ce-şi gă­seşte metamorfozarea adecuată în opera li­tera r.t l.a etatea de 25 ani se pare că (ioetlie începe «> nouă viaţă, la Frankfurt, şi o nouă iubire găseşte .sălaş In inima sa.Kra fermecat de frumuseţea blondei Lilly S d i . in em a n n , fiica unui bancher din Frankfurt. Această iubire Insă avea o ac- Iiune ilisolvnntft asupra sa. In zadar a cău­tat să se desbarc dc lanţurile care-I încătuşau, de influenţa puter­nică pc care o i \ rcit i frumoasa Lilly asupra lui. De abia după doi ani de neîntrerupte lupte interne, reaşi cu mare greutate, să se sustragă ei şi să plece la Wciinar.

Aci i întâlnit pe C.harlotta von Stein. dc.sjrre care insuş Goethe (pune c i o atracţie mistici este singura explicaţie pe care poate s o dea sentimentului său. atât (le puternic şi nestăvilit. Numai reincarnarea sufletului ar putea să explice comunitatea între concepţia lui deapre idealul feinenin şi această femee. „Cu sigu-i .m li .j.iini-i-l ..i iuti o viaţă anterioară am fost soţ şi soţie”. Sui. influenţa < barlottei, Goethe a acris „Ifigenia” şi „Tasso”. Ra- portuiile sale .o < harlotta ic numeşte ca o prietenie de cea mai aristocratici esenţă. Graţie ei, el isi regăseşte liniştea sufletească pentru a-şl cizela oprrile şi sub privirile ei mângâioase el îşi srulptra/.'i numele in blocul (le piatră al nemurirei. Nici această legătură insă nu era sortită să se

tificiale. Frumoasa brunetă devine soţia lui nelegitimă, căci intre ei doi se cele­brează o „căsătorie spirituală", cum obi- cinuia Goethe să califice legătura asta. Drept rezultat al acestei căsnicii spirituale, în anul 1789, s’a născut primul fiu al lui Goethe, August, singurul care a supravieţuit celor cinci fraţi ai săi. T imp de 18 ani, Christina înfruntă sancţiunile societăţii din Weiinar, care nu a pierdut nici o oca­zie să bârfească această legătură sentimen­tală. In anul 1806 Goethe se căsătoreşte o- ficial cu ea. Zece ani (lupă aceasta, ea moare în urma unei înfiorătoare agonii. De aci înainte, iubirile lui Goethe sunt pri­lejuri de suferinţă, se pot rezuma numai in cuvântul: abdicare. In acest tiinp, glo­ria sa a devenit mondială. Iubirea rămâne însă una din marile sale slăbiciuni. Ma-

I rianna von Willener şi Ulrica Levetzow sunt ultimele figuri de femei, care popu-

[ lează bogata frescă a muzelor sale. Aceste două tinere femei îi insuflă încă puterea de a versifica.

Oamenii mari au avut şi păcate mari.I Opera lor luminoasă eclipsează însă in strălucirea ei aceste umbre ale omului care se pierd faţă de creaţia titanică a sufletu­lui şi a geniului.

[Anecdotice din viaţa lui Goethe

eternize/r. (ioetlie plecă In Ita­lia. Aci dădu formă definitivă operelor snle „Ifigenia" şi „Tas­so" In care idealul era privit prin evocarea facultăţii Charlot- tci von Stein, deşi Goethe îşi d ă d u s e d r mult inima Kaustine Antonini.

Meîntors In Germania la anul 1788 cunoaşte pe Christina Yulpius o SMnplă lucrat oare din- tr’o fabrică de flori ar-

Ă nu se creadă că la timpul său, opera lui Goethe n’a fost____ criticată cu aceeaş vehemenţă, cu care se năpustesc criticiide astăzi asupra unei lucrări oarecari.

Astfel bunăoară, un oarecare Friedrich Glover, scria in anul 1823 despre Goethe:

„Ceeace te uimeşte în primul rând în lucrările d-lui Johann Wolfgang von Goethe, sunt greşelile gramaticale. D-sa face parte din pleiada ignoranţilor, cari nu ştiu să deosibească dativul de acuzativ. L-ani sfătui ca înainte de a mai scrie câte ceva, să în ­veţe la perfecţie gramatica germană”.

Comentarii asupra părerilor lui Friedrich Glover, credem că sunt inutile!

Un altul, un oarecare Ludwig Goerne scria:„Ce om, acest domn Goethe! Ce mândrie, ce prestanţă! Acum

a început să-şi publice de-

Ultimii descendenţi ai familiei lui Goethe: Fre- deric (st.) şi Theodor Hermann, actualmente internaţi într’un azil al

municipiului Viena.

senurile, nişte mâsgălituri pe care desigur fiecare le-a făcut în tinereţea sa, când îşi închipuia că are talent! Nu e exclus ca peste câtva timp acelaş domn, numai cu scopul de a-şi face re­clamă, să înceapă a vinde bucăţi din scutecele, pe care le-a purtat pc vremea ând era copil. Pfui!”

- a

11 Februarie 1932 REALITATEA ILUSTRATA 15

WOKT tRândul de sus: I. Punctul de sosire al concurenţilor; II. Unul din câştigătorii probelor de sky (50 km.); III.. O echipă de schiori in cursă; IV. Câştigătorii cursei de sky pe 18 km. căpitan Scănegiu, slt. Faur şi It. Săngiorzan.

Rândul de jos: /. Cercetaşe skyore înainte de pornire; II. Regele Carol şi Voevodul Mihai, urmărind desfăşurarea con­cursurilor, din tribuna regală. III. Un coif al tribunei publice.

(Foto I. Rerman)

.

Săptămâna trecută au avut loc ta Predeal, In două zile con­secutive, mari concursuri militare f i civile, de sporturi de iarnă.

Concursurile au fost onorate cu prezenfa Regelui Carol fi a Voevodului Mihai.

Fotografiile pe care le prezentăm In această pagină, au fost luate de trimisul nostru special

Sus: La 2 Februarie a. c. s’a deschis la Geneva, mult aşteptata conferinţă a dezarmării, care va dura probabil mai multe luni.

Fotografia noastră înfăţişează pe trimişii statelor mai importante:

In medalion: Cu ocazia conferinţei dezarmării care s’a deschis de curând la Geneva, sculptorul genevez, Maurice Serki, a lansai o medalie comemorativă, care va fi împărţită tuturor membrilor conferinţei.

Jos stânga:^ Violonistul Stanelli, un virtuoz de mare clasă, care cântă la Irei viori in acelaş timp.

In curând va avea loc la Stockholm logodna princi­pelui Guslav Adolf cu principesa Sybille de Saxa-Co- burg-Gotha.

Fotografia noastră de jos, reprezintă pe cei doi lo­godnici.

■*

f i i !a ,ă ou şesuri nesfârşite şi peisagii calde de munte odihnitoare... Firea populaţiei băştinaşe e adecuată

decorului. Când prin oraşele noastre importante au a părut rusele eu mai multe etaje, trecătorii obicinuiţi cu o

2iarul „Cuvântul Basarabiei“alB ie^.M iss Basarabia 1932“ la Chişinău

arhitectură opusă, în cart- intrau oarecare eleganţă şi confort, au suspinat nu fără umbră de regret.

„Câtă lipsă de estetism! Camerile sunt ca nişte cu­tiuţe, iar clădirea par’că te înăbuşe”.

Dar inovaţiile merg în­totdeauna mână ’n mână. Apariţia la Bucureşti a ba­rului automat, anunţată cu mult înainte prin placarde uriaşe, a stârnit murmure aprinse de curiozitate printre toţi acei cari nu a- vuseseră prilejul să treacă graniţa.

— „Vasăzică, introduci o fisă şi imediat, la câţiva centimetri, îţi apare sand- wich-ul, prăjitura sau bău­tura dorită. Chelnerul şi odată cu el bacşişul, au dispărut. Practică inven­ţie”.

Azi, am intrat în secţia corespondenţei, nu atât spre a dicta trei scrisori importante, ci. mai mult pentru a face cunoştinţa nouei dactilografe, d-ra V.

După un scurt prolog,, am înregistrat primul suc­ces al ofensivei mele. Am invitat-o la cinematograf şi a acceptat, trimiţând răspuns acasă că nu poa­te veni din motive pe care bineînţeles le-a inventat.

Ara văzut împreună fii mul şi apoi i-am propus să luăm o gustare. Dar unde? O inspiraţie deve­nită azi banală :

Hai la Automat!In faţa noastră apare

portalul barului, înrămat într’un nimb de lumină şi cristal. Intrăm şi înaintăm printre mesele mici, în ju­rul cărora lumea mănâncă,vorbeşte şi flirtează. Domnişoara V îm i face o confesiune neaşteptată :

— „Şti că n ’am fost niciodată Intr’un Automat?”— „Dă-mi voie atunci să-ţi explic cum merge aparatul. In schimbul

banilor capeţi dela cassa, pe care o vezi, nişte fise. Uite, aci strecori două fise. Aşa! Iar suportul acesta de email alb, face o mică rotaţie şi-ţi pre­zintă prompt, o bucată de pâine, acoperită cu o bucăţică de şuncă şi o fo­lie de castravete. Desigur îţi plac mai mult icrele. Poftim !”^

— „Merci, foarte drăguţ. Vai, dar am impresia că sandwich-ul nu e tocmai proaspăt!”

— - „Sunt convins. Aceasta c motivul pentru care lumea se grămădeşte-

PEPINIERELE S.A.AM BROSI. FISCHER &C0.

AlUD JU D . ALBA CEREŢI CATALOGUL GENERAL

Furnizăm în calitate superioa­ră: Viţe altoite, port altoiu, pomi roditori, arbori de orna­ment, trandafiri puieţi de pomi

etc.

Techn ica-fo to ra f 'c ăIndispensabilă şi folositoare

este pentru toţi acei care foto­grafiază revista „Tehnica Foto­grafică” . Singura revistă de spe­cialitate în limba română. Se găseşte la principalele librării şi chioşcuri, sau la redacţia re­vistei „Tehnica Fotografică”

B-dul Academiei No. 2 (Foto

S O C I E T A T E V E S E L Ăeste titlul unui volum de S c h a io m A la c h a m , apărut îb biblioteca Dimineaţa (No. 139).

lOO PA G IN I 8 LE I

Rp\LITATEA ILUSTRATA î l Februar 1931

la automatul deschis mai recent. Să ocupăm mai bine o masă şi să mâncăm două menu-uri fixe.

Comand şi peste puţin timp, chelnerul soseşte deo­dată cu hors d’oeuvre, friptură şi prăjituri, rostogolin- du-şi ochii ca o şopârlă. Nedumerită mă ’ntreabă:

— „Dacă se serveşte la mese, dece se mai numeşte localul, automat?”

— „Aveţi dreptate, duduie. La primul automat in tra i >i cumpărat f i­să te serveşti singur. In America, necara - casă arr automatul lui. ţi nu găseşti alt personal afară de bucătar, casicriţă p>— 1 băiet. care ailună tacâmurile întrebuinţate. Noi suntem mai bocri, vrem tâ U lm la tuati, să flirtăm cu lumea dinprejur şi deaceea chelnerii >i gardtrobiartle au fo- integrate în drepturile lor. Desigur ai să mă Intri •-ture r ..tunci între un restaurant automat şi OUal M H lO M t t S e tf it lu l la automat e mai rapid, mai prost, preţurile mâi puţin piperate, înghesuială mai mare >i eco­nomia de bacşiş, o poveste".

— „Te cred. dar lumea aceasta nu— „E ceva adevărat In ceeace n o i , D a d numeşti holtei pa i

să scape de obligaţiunea mesii şi .le m ,două ori pe zi. Mai sunt alţii, cari simt nevoia unui flirt m urlapauză pe care le-au acordat-o soţiile lor vigilente

Dar poţi vedea şi fam ilii intreiii KW ll I ■ raja localului mipodobit cu marmoră, sticle mate sau colorate, lam inate ti ■ , de cristal cu picioare de nichel lucim . . ipra lor o a lf^ ^ Hindescriptib ilă. K in arelaş tim p un mn tem plu, domnulvenit CU soţia lui, şi’n m ijlocul acestor lum ' I ac p a rt că l r | Ho aventură. înţelegi?

— Cum sunteţi voi, bărbaţii!Ca să-i arăt tovarăşei melc automalclr am hotârll să Ic luăm la rând Uite

aici se mănâncă in picioare. Oi .umaţir r jap lr Ici cafea cu laptaisandwicli, crcnwirţti sau îngheţată. Dorrjti ceva?

— Merci, nu mi-e foame... Aţ dori numai sâ v iii aceste localuri not. Dar aci ce e?

Intrăm . Un miros dc bucătărie ţi o căldură Inăbuţitoarc foarte |>u|in nv- pitalieră, ne Intămpină. lotr'o alăturată că|lva bărbaţi stau lamese exagonale. O privire şi ut. | !obioaaA a I aiului.

— Hai să plecăm dc aici, nu-mi plarc.— Ai dreptate. Lunica Insă se ospătează bine fripturi, salate, tort. numai

cu şapte lei. Atât costă ţi o sticluţă dc vin sau un ţap .Ir bere O ilc l dr aceşti mosafiri? îmi fac impresia unor cavalcri ai crenvirjiului, sau ai ra- felei cu lapte. Pentru ei automatul • cal mai Ituos local pentru ţapi» U lâncezesc toată scara la masă ţi şi dau arre dr ftm llrm rn i

Plecăm. La câteva sul i. un alt lo. al rl. .n’ar fi automat. Personalul In uniformă, totul lucefte de CVrtfMle. Im i pun programul In apllcar^*

— Două curacao, un griotte. puţin maraschino!Mixerul se execută atm blnd 1 U Mterirat vi ilrr «licli

queruri, absintli şi whilkjr. 0 Chelneriţâ nr J 1 r itlalr plmr u lichidul ame(itor. Sorbim ţi nc privim vag mrUn nit.

— Ce frumos e la automat! Numai Iun || fir, arr— Da. deoarece automatul e şi un I... .|r întâlnire ai ducr araftâ.

după ce ieşi de la birou, n'ni mai avea timp si \n c u , t la In lă ln irr *»a re- zolvi şi chestiunea rendez rom ulu i şi ■ mesei I .trrpt . â pm ti U mei prezintă .şi unele avant i .> 1.. in faţa mizerului. s -onclc cele înalte. Vezi ce practic e un astfel I l ’une In r\ulcn|â l i” ciorului ascuns altfel sub masă.

— Ce-mi spui astfel de Im n r ,n| o Ofă ţ> Ireliur Mai luăm ceva?

— Să mai luăm? Cred că nu. Sau... poale... dar»Şi am plecat, ţinăndu ne de braţ. ( ctitoriile, nu fi in .ln . ir:

se pierd In umbra străzii.

Cineva care a citit această schi|i, s< ; . da-a prezenta pu­blicului nouilc localuri bucureştenc. nu a spus

— „Harurile automate? Ki bine, mie. eu < niţrle aş MflACa la pl* cioare, am impresia că nu mă satur".

Şi astfel printr'o frază simplă, prietenul meu a r.ui. a ro­mânului faţă dc inlroilucerra automatului, ' "

istm j L f m g m franzeleBISCUIŢI BRIOSt PAINE

REALITATEA ILUSTRATA

P i

RAIOANELE de sport ale marilor case creeatoare au pus la dispoziţia fefaeei o nouă formulă de elegan­tă: simplă, practică şi uşor de purtat, dar de o croială şi de-o execuţie impecabilă. La aceste raioane de sport se găsesc rochiţe interesante, atât prin ingenio­

zitatea plină de gust a lin iilor, cât şi prin va­rietatea ţesăturilor care, în marea majoritate fac parte din familia jerseurilor. S’au lansat astfel jerse-uri groase, într’o culoare, jerseuri in două tonuri, im itând tweedul, —jerseuri cu desene hi relief, go- frând uşor suprafaţa, jerseuri în coastă, atât de fine încât, deşi sunt de lână, dau impresia unui tricotaj de aţă. ~ -

Nu ştim dacă e de vină intensiva întrebuinţare a jerseului, sau avem,

de-aface cu o nouă orientare a rx: gustului: fapt e că asistăm la o / * ” reînviere a vechiului costum compus din două bucăţi, ce se traduce astăzi prin tailleur-uri ; suple, foarte apreciate, prin faptul că sunt practice şi tine­reşti. Constituesc costu­mul ideal pentru excur­sii, pentru cursele mati­nale in oraş şi mai cu seamă pentru sport.

Molyneux exhibează o colecţie foarte interesan­tă de modele simple ca formă, in culori deschise, veseje pot spune. Laina- ge-urile uşoare alternează cu jerseurile de lână In tonuri v ii: un verde vio­lent sau un roz ce se a- propie de roşu dă o ja- chejică de-o cupă netă, ce se poate purta de mi­nune pe diferite foi, după cum o jachetă repetată în mai multe culori va înr noi mereu aspectul unei rochii beige.

Combinaţiile de două tonuri sunt foarte frec­vente. fie că intervin în cazuri similare cu cel ci­tat mai sus, fie că e vor­ba de partea superioară a unei rochii, de un în­treg corsaj, aducând pu­ţină variaţie în tr’un tail- leur, sau de o eşarfă, tranşând pe un fond ne­utru şi însfârşit, fie că se

Toaletă de stradă din ierseg negru ea face uz de ele, sub forme buline albe:'lansată de Letong. mai subtile, dar nu mai

puţin savuroase cum ar

fi nodurilr spre exemplu. Eşarfa e unul din cele mai importante detalii ale sezonului. Tot In. aceasta ordine de idei nasturii şi cravatele suple sau rfgtye, nuci sau mari. Toate aceste trăsături generale ale modei se centralizeaza in modelelesport

a s g a .ls > m

astăzi o condiţie indispensabilă adevaratei elega ţ • ochiulEşarf. colorată «veseleşte un complet şi amuza °™ ,u

Pnntr’o neprevăzută combinaţie de tonuri, ^ a p a r e l ly a lansat o compoziţie de trei nuanţe difer,te: brun, abncot S ™ » 8“ bUm, galben. Puteţi forma astfel, orice alt trio de culpn, armom ^ndu-se cu culoarea rochiei şi a ochilor.

Sus: Mantou de stofă nea­gră, garnisit cu breit-

schwanz alb.

St. : Costam semi~spvrt, din tweed maron cu beige, garnisit cu vulpe roşcată.

Marele avantaj al eşar­fei stă in largile posibili­tăţi de variaţie pe care ni le oferă. Puteţi avea o se­rie Întreagă pentru acelaş

costum, innoindu-vă mereu as­pectul: eşarfe de lână sau măta- te, într’o singură culoare, vie sau palidă sau, după cum ani luai arătat, in combinaţii de to­nuri.

YvatU

CONCURSUL DE PERSPICACITATE No. 8„Realitatea Ilustrată” a lansat

o nouă serie de 10 concursuri de perspicacitate, în genul celor publicate până acum. Cititorii vor strânge cupoanele pe care le vor trimite împreună cu so­luţiile, toate odată, până la 15 Martie 1932, pe adresa revistei Realitatea Ilustrată”, Bucureşti

I, str. Const. Miile 7—9— 11, în plic închis. Plicurile vor purta menţiunea:

„PENTRU CONCURSUL DE PERSPICACITATE”

Pentru această serie .de con­cursuri de perspicacitate, oferim o nouă serie de premii in va­loare de:

LEI 10.000 (Zece m ii)Premiul I: Lei 5.000.Premiul II: Lei 2.000.Premiul III: Lei 1.000.Premiul IV— V: Câte un abo­

nament pe timp de un an la „Realitatea Ilustrată”.

Premiul VI— VII: Câte un a- bonament pe timp de şase luni

la „Realitatea Ilustrată".Premiul VIII— IX—A-: Câte un

abonament pe timp de trei luni la „Realitatea Ilustrată”.■ Vor fi premiate cele mai bune

soluţiuni, in ordine. Intre solu- fii egal de bune, hotărăsc sorţii.

Iată tema concursului de azi:

Un manuscris ciudatRegisorul Greeinwood deschise

manuscrisul pentru un film lu-

Lfl VULTURUL DE MORECU PESTELE IN GHIORE !

Theotbr Atcmwiu l 0 ?S T R .CAROL 76-78 80 82 HALE UD R 21

crat de un tânăr necunoscut care-I trimisese sub anonimat.

Primele pagini ale manuscri. sului erau destul de bune, dar deodată maestrul rămase uimii în faţa filelor presărate cu li. tere mici de maşină. Pe măsuri ce citia, ochii lui se făceau di« ce In ce mai mari.

,,Robert Klgton era deprimat. Cei patru tovarăşi ai săi, cu cari plecase In urmărirea beduini­lor, cari răpiseră pe lady Din- na, începuseră să aiureze. Aler­gau de şapte zile şi şase nopţi,

ziar caii abia mai suflau. De tru zile nu mai aveau o picături de apă, limba li se uscase In ju­ră f i Fata Morgana le apiret mereu înaintea ochilor. Caii a- dulmecau cu nările larg deschitt aerul înfocat f i de nicăeri nu u putea spera la un ajutor.

Deodată HUI Timothy scoase un strigăt:

— „fată un om prăbuflt In ni­sip.'".

întregul grup se apropie de forma omenească rare zăcea in nisipul fierbinte tulăreţii iei- călecară. Individul leşinat era un alb, plin de ninge, cu barba crescută. Era leşinai, llalnele-l negre erau sfAfiale. iar /wlârla neagră de feulru, zăcea la câjiM metri distanţă. Robert i/i pled urechea la pieptul rănitului. I- nima-i mai bălea.

— „Repede puţin rom! Hai poate fi salvat!"

Descleftară dinţii nenorocitu­lui fi-i turnară câteva picâtap

ifcâ. Şif ţl I m ag li ipfl®

rănile, bandajăndu-l, după ţf luă câteva înghiţituri de străinul povesti că de opt tui rălăcia In pustiu fi căzute vic­tima beduinilor, cari l-au rţm. ţ l l-au jefuit de lot ce avea ®B' pra lut. i

întregul grup porni apoi departe. Insfârfit In a opta ră zăriră In depărtare o oat Cu ultimele puteri te apropie de insula pustiului, un petec « pământ cu o vegetaţie /»xurHW tă, de un verde care

Dar aproplându-se de oazei, Robert simţi că nn.e,t:. nefte. Făntăna era secată. > ■ mele lor speranţe se P™ fiau..."

Regisorul trânti manuscris®1 in coş. Iar cititorii noştr* vor indica cele patru grcşe* £ care acesta le-a observat in IV sagiul pe care l-am redat sus.

de rom. Rănitul se mtfcă. timp ce HUI ţi Teddy

Păstraţi cupoanele şi le trimiteţi toa,le împreună.C O N C U R S U L O E P E R S P I C A C I T A T E

a o m N o. sTrimite....................din.

„Realitatea Ilustrată1

c e r e t I BACANULUI Dvs I

KEMO□

R e v is tâ p e n tru toţi1Apare săptămânal cu &

tografii de acta*®*?S reportagii. sport, moo*<

articole de ştiinţ* P0?""

IarizaU, humor, cine®*

tograf, articole soci*1«’

j o c u r i d is t r a c t iv

Cel mai mare tiraj.foto-rotograrvră. “ e.. n ■e la toate ckioşehturt^ ■

la zare ziare.

Abonament pe un- an - ^ pe 6 lu n i: 200

pe

a toate c/noţcnwyz,j 32pagini. Preţult0

__ in fl l#400 |20° -,

luni : 1 ®®SCROBEALA ALBASTRA PLUTITOARE PREPARAT GERMAN FĂRĂ RIVAL-

11 Februarie 1932 REALITATEA ILUSTRATA 23

INTR'O IAPTĂMÂNAW H IT E ’ e l e c t r i c COMB

PÂR NOUPRIVIŢI ÎNTREBUINŢAREA

= PIEPTENULUI =

Acesta facd

ca parul^ sa înainte păru l = crească = era subţire ţi

= aspru =

*r

g

Pieptănându - va cu White, părul 1 * «evine buclat şi creşte repede Inourtţrtf fntre-

= bu ir .iâr ii *==

^ teţi simţi c u m AC-I

_ — TIQNEAZĂ WHITE =

^ărul începe a

tCrreuşt? Pfin în-rf “uinţarea zj,_ nico o piepte- ln creşfeeF pă- == nelui __ rul era subţire.

^ j^^G eran l^

Technica şi şfiinja progresează mereu,

chiar şi în arta înfrum usejărei p ă ru lu i!

J )A C Ă rădăcinile părului mai există, întrebuinfând odată sau de două

ori pe zi pieptenele electric White părul va creşte, din nou. Nu se poate spune câ el ar fi altceva decât un pieptene obişnuit, totuşi pieptenele electric White înviorează rădăcinile râmase, le regenerează vitalitatea. Rădăcinile cari şi-au pierdut aproape complect funcţiunile lor şi le recapătă dând mugurii unui păr nou şi puternic.

N IC I CURENTĂRI!NICI ÎNŢEPĂTURI!

ci numai electricitate dătătoare de viată. învârtind inelul mânerului, be­cul cel mic de control se aprinde în contact cu dinţii pieptenului. In mâne­rul pieptenului se găseşte o baterie care durează mai multe luni şi înlo­cuirea acesteia costând numai 40 Lei. Gândifi-vă că pentru o sumă atât de mică puteţi avea zilnic acest masa- giu electric al părului.

O celebră somitate medicală a de* clarat că generaţia viitoare ca o ur­mare a felului nostru actual de viaţă, va da un număr însemnat de oameni

cheli, dacă părul nu va fi supus unei __ regenerări zilnice prin electricitate.In zilele noastre foarte puţini oameni au în părul lor o suficientă cantitate de electricitate necesară întreţinerei părului ţi tocmai din această cauză, părul ,-evine aspru, incolor, capătă

mătreaţă şi cade.

Toate aceste neplăceri pot fi evi­tate dacă se întrebuinţează zilnic pieptenele electric White. Pieptănân- du-vă, curentul electric regenerator trece prin dinţii pieptenului şi în ace- laş timp prin păr, înviorând şi stimu­lând creşterea părului.

MĂTREAŢA?In trei zile scăpaţi de acest incon­

venient al părului lipsit de yiaţă, şi chiar dacă reapare, ajung câteva mi­nute pe zi, pentru ca White să-şi pro ducă efectul. Părul aspru f i fără lf

d u capătă după primele întrebuinţări o ondulaţie naturală.

PETELE PLEŞUVE?Imediat după începerea tratamen­

tului pielei capului cu pieptenele elec­tric White', prin regenerarea rădăcini­lor moarte, petele pleşuve se vor aco­peri repede, iar părul înălbit Va re­căpăta culoarea sa naturală.

VĂ ÎNDOIŢI?— Mai mult de un milion de oameni care întrebuinţează pieptenele elec­tric White s’au convins de eficacita­tea acestuia, deşi la început s’au în­doit caşi Dv. Totuşi nu riscaţi nici un ban cumpărându-l, coci dacă nu-şi va face efectul vă restituim banii.

Intraţi în orice farmacie, droguerie, sau magazin de specialitate şi cereţi să vi se arate pieptenele electric White.

Văzând cât de simplă este între­buinţarea sa, veţi avea desigur do­rinţa de a-l cumpăra.

Pretindeţl numai pieptenele elec­tric original White.

Dacă furnizorul Ov. nu vă poate procura pieptenele electric White, junge să ne trimiteţi bonul de mai jos-

Baterie dublă 10 cm. în piep­tene. Curentul dublat

MODEL MIC DE POŞETA

1) înaintea întrebuinfărei

2) după a treia săptămânc

3) după şase săptămâni

Această m i c ă lampă de con­trol se aprinde la atingerea din­ţilor pieptenului.

BON DE C O M A N D A

Către Depozitul General pentru România a pieptenului electric „White"

Marlo-Creazzo Bucureşti Str. Plantelor 26Binevoit« • nm «Mp«di* m od«lul d * p i«p t«na «U c tric „ W t i iU * ’

Model mic de poşeta .......... Lei 320Modelul Standard Lei 600

p .n tru c«r» v ’«m i«mi> p rin nwidal p o ,u ! lu m i d *

Expediaţi la adresa:

l'i600 WHITE J ELECTRIC COMB 3 2 0 »'

REALITATEA ILUSTRATA U F

B. K. E. (Budapesta) la Bucureşti V

31 Ianuarie

B.K.E.—T.C.R.3—0 (1— 0 0— 0 2— 0)

Gratie vitezei şi techni- cei desăvârşite, B.K.E. reu­şeşte să se im pună din prima repriză, prin goal- ul marcat de Jenney.

In repriza secundă, jo­cul este egal. In a treia re­priză, jocul este în voia ungurilor, cari mai marchează încă două goal-uri prin Wiener.

2 Februarie

T.C.R.—B.K.E 1— 0 (0—0 1— 0 0— 0)

Ungurii au jucat cu mult sub nivelul primei zile. In primele două reprize, T.C.R. domină. In repriza treia B.K.E. dom ină dar Raţiu apără bine.

Echipa şcoalei superioare a României din Salonic, a învins 1-, foot-ball echipa şcoalei Franceze cu 2— 0. ’

Magia amuzantăA rta de a te face păcut

tn s o c ie ta teTelepatía, hipnotismul, pre- zicătoria, ghicirea gândului,

fachirismul, scamatoria.In douăzeci de minute în­văţaţi toată magia modernă cu apariţii şi dispariţii de obiecte, păsări, şerpi, flori, cărţi de joc, porumbei. Ba­gheta magică cu care se prinde monede, batiste şi

ţigări din aer.Cereţi gratis catalogul ilustrat.

P R O F E S O R , , M IR A S " Cal. Moşilor, 332. Bucureşti

T R A T A M E N T U L I D ELA L A L D I N Ţ I L O R D - v .

NUMAI LA

DENTISTUL

Le o RosenbergS tr . M ih a i V od ă 13 Etaj

Institut Cosmetic Medical

(institu t de in f . umuseţare)

Str. Ştirbey-Vodă 34. Tel. 359-18

Dr. F. K O V A C SB O L I D E P IE L E

Ş I C O S M E T I C A

Consult. 11—12 a. m. 2—3 p. m.

Tratament cu ore fixe

OCKEY

PE GHIATĂO S F Á N T Á D A T O R I E

al?trâ

Mir iL IZ A Ţ IA datează din zice_____ ziua invenţiei săpunului.-, noafa spus, nu mai ţtiu cine. Şl

Nu f/iu dacă In sarcafagiile, ce CiIn criptele mumiilor egiptene, pe nJn care piofii urmaţi, puneau lol i>Aluice trebuise omului In via/ă, s'a nutugăsit lângă o .prăjitură veche de balătrei m ii de ani f i o oglindă de nescaur.poleit, vreo substanţa care Sasă semene cu săpunul. nlul

Nu ştiu dacă In splendidele lăţlUmorminte ale reginelor f i prin• vlaft\cipeselor casei regale. In care loriipereţii scăntee de basso-relieluri ce-aiţi aurării. In care sunt rânduite ţantttoate obiectele ce însoţeau viafa fărăfrumoaselor noastre, hainele lor ldtranslucide, bijuteriile lor grele, lăiperucile lor albastre, sandalele Credlor divine, fardurile lor compli- tun i1cale, nu ţtiu dacă In vreun re- llel,cipienl de aur, cu scarabeu f i adunfloare de lotus de asupra, i 'n ralulgăsit săpun. ori p■ Im i $tare rău - In cazul cănd Iru eii/i se va fi aflat pentru fer- r/i-omecătoarea f i măreaţa civilizaţie Ana egiptenilor, pe care o admir medIprofund. sâni

Civilizaţia noastră Insă, a că renfnrei bază puternică deţl... UfoarA lumela topit, este săpunul, a mers In pe t<rafinament, până la o înţelegere Irăiebizară f i diafană n frumusefei fi rd fio căutare amănunţilă a efectelor, la sltO femee îngrijită ae deosebefle Dade o alta, a cărei lipsă de mij- sericloace sau de gust. o face să nu Hettapoată atinge acel farmec arlifi• dunticial, pipărat, eteric, pe care I po llsllcsedă numai femeile ce-fl studia- bieţiiză fi „prepară" frumuseţea, după lor. |reţele ultra-moderne. In fr

Toluf, Inlr’o măsură mai mare sericsau mai mică, orice femee din l)ezilele noastre consideră ca o denlsfântă datorie, să fie cât mai fru o »IAmoaşă. O datorie jcAtre ceilalţi o cai fi către sine. Datoria de~a nu prezenta un spectacol întristător irr public, datoria aproape pa­triotică f i naţională, de In îm­podobi străzile f i toate locurile ţârei sale, doar cu feţe frumoase; in cel mai rău caz: interesante şi graţioase.

In cartea — prea puţin citită azi — a delicatului prozator Jean 'Lorvain — „Le vice er- ranl" (Viţiul rătăcitor) o bătrA- L.v*..« —nă contesă rusă, o fostă framu- dă. S iseţe, continuă, cu toată vărsta scoteaînaintată, să se facă cât mai fru- lecţii <moaşă, să pozeze la teatru In chia lilojă, îmbrăcată in muselin dia- modal»fane, cu bijuterii superbe, ase- In ace.meni unei regine aziatice, din — singurizice ea — politeţa către socie■ ceea dlate. jilor ei

Aceeaş contesă bătrănă, dar nă. unrămasă svellă, într’un punct cui- sambluminant al povestirei, spune cum. ioţie fdin simplă f i castă caritate, se ei elevduce seara, dumnezeeşte imbră- râdeaucată şi cu văluri pe faţă. să se manie,plimbe pe lăngă taberele, unde Darse odihnesc, intre apel fi slin- foarlei/ere bieţii soldaţi, obosiţi de din salmarş şi exerciţii, tinerii cari in fost prmajoritatea lor nu-fi dau seama Vă tde vârsta şi decrepitudinea fe- râvni imeii, dar pe care parfumul Iu- Ire dai xului ii îmbată, spre a le da —

Ktilt

' tr um­il tub!il eter*lace idi r hrA.

frivoli i rraiâ. Uf do- i . Dar

; nftnâ ■ < :if

•nu, mi

‘ chi' vilii irri»*

I)u

10011a waeiet

ctpndaperti d* fn loe Bá pr1víii cu

ntreg guitul ite~a te Impod*obi. pianica artiilei umile. ce fr

ntr'inta cu 1< tdumJeztíazille ale Am cu no »cu

(f i­a fea\

hio>■ din

I t>i-ttriiiont

cé¡fifi

nú. i* t ojrifi,'á. •

r I*r r r f i-rTtCr

-te

cr*"

ii 7/1"

fi*7 drpar

tii obr* rum*’

. | yjff-

/irá ^ ■'¡rLseU

u n !*„mili i

L ic r e n U

ti J

-'<,7 *na diír |

1

J i

•uj8u)Od 'i.mui ¡mu im ud ps Mipuşoţţj ii0.11.1n [i;.i is ' ií|p 11 mu i)|-nptifiii ‘.iojii|oo Budnsuop ‘ojojjf n u o p m iu i o s osbojS j-0|ouoouujdx ‘o i u ».i j ' od npinm uiim iij.t i ii.in,! •oinii|tt.) ¡-i.Mjuui 'loumu opJUIOAOp 1! OJBO ‘jOJSIIll (O,)!! 0|) 0.11Í.IHA-ywop ii j* yjiMdü «jo ‘|inmii||j boibjoo in VJliouuii.ul ll.iiuoil pmAud oi|.ii;*) i:)o.i*j*

*!**l!z insano ui ‘oiozrfq ii-npiiyiMiijou ¡A ¡¡ii.io ¡¿-npiiunţuaoou Mo| li.idiihii iijluom ojliuui i! çîiÀo iliiou -IUI0O.III i.lmp puuah Jiiino^ ujjo.io-j

‘lyduoojds os-n i hi i:.>}| >i.i OÜ.IOUI l!(|jn.l .10.1 IM I! *O|OII001lli.lds' i.i u i i.Ms ti,) ; is ut ¡s ¡ojo; it ouud fiuBoon 11 ii in nziijnj -IIOOJU ¡Ä I.10 I!A IOe(|() ¡lo*\•0| • iijdusi: pipuoiiti'oods > A I II 8 0 .10| in jo) rzu.ujuoo M M-llOO )BOUJ ‘OSIIOIIIII.IJ opjiijii m il« liosini.wy loi.io)• » * 1o|ouooiiiuds ¡i i j {( it(j V

•|jjp)IIOUII<l l T*

|ll|OJ U JItjl plll!Sţ!| *0|Ôll J L E l

u . iu >

-JliOJ ll/ . l io p jlij ipjlu.uosiio •pjtu inns ioui.io\ Jiipin1.:si:oiun.ij « ¡ Ip i l i iiu i iK u y d y J L

11.1111,1.1 Mil .'I' i| i -. 111*io lu iiifij iiisboob ii.iii.4 § TMIIUOlllll 0|0ZI1I| BZIMpjl.'j K-¡Ai •ţ is u o im i.i j o j ju o j y .iu Jt ^

o v iu j l l j u o o o iiu ) o¡(| V

- iy q o o j i ! o jb o j o j u o t j g ■

m u j o x ‘n jd u io x o o . id g ‘ V

•B ZB o ilttJim |-o jb o od

i i i ( i id j l ‘p ip JB jo z a jd u p B ys

n ¡ jé OJBO no BI.IJS0BU! ui ill

-suoo p i j o x ojBopi i jo s n m

-1UJ ¡-»lili O n lB IljuV OJBOJ

n u iiB.ioo od itB J iiu p i; o[ € ^

\ \ '*?<«} i i A \ \ \ v r 4 * }

h *• el *■C A „ f l

«I ^ * <

ft

\f m 1

A•

0J80 ->d 0|UIIJII|X UJI» 0111(11,1 IBA •josqooil B0I1.UI IIS JOOjop |UII|IIOA -o till jBoiu loj b4b ui *jo| 11(111 y ui soun'uj jBAopii.4»ui mi oouooo ozojninoo.)!! i;s iută nil Boiujuod oil.mi pos op .lo) BOJOind ii|p ouud ojuuiopjoul ojbo o|oo ninxoiiniv

-;il|ll(«>-’ ltO|doHlUp i:Jl-B<luioiiid ou iui iM mix *o iţii y j lyq

-ui! mojyd bo |ii)(Ibj oznoi yx oui a ¡mû mi ofiiiix jo|!jn-o»iuu iijluiiduil| )BJII)IIOX VlB M .i|>.lpHB\l|V '|iiuvxno ü)h|o!i« op o|i(jvdxop.iii .ni,nui.> -oils o|,ipiiiidB|d bo 'hijo op ui.pi'il no !ifit.i«|o ¡A no ti)B|>oiiiop op iy|it lo) o ‘yzuopJBJ ox llll boi:|> ‘iz vis y

*yjBjtpiA V)IIJdp|XII09 BJ.l ¡JIIOI10111X00 ,l|> ll/ll OJBO BB]Boauioj 'îiţujBUi |jn.>.m|i (nop I IE J

J3JJ031/J,' nuuox : .10]fi [\;oqjü{) 0)í>.¡{) :')S

2 d7 ^ '

3 d V i ^ s o w n c j N i io - v ^ a

f

e Gretei vă arată transformările pe oare le-a adus fardul enigmaticei sue- se. Sprâncenele ei sunt acum subţiri, plasate sus, şi de-o arcuire bine de- ită; un cerc interior adică o linie trasă în partea de sus a pleoapelor, acolo de întâlnesc osul frontal, dă ochilor o expresie visătoare, de profunzime letească. Genele lungi şi dese vin să îndulcească brutalul efect al lin ie i tari sub ochi. Buzele îi sunt arcuite cu grijă, iar părul oferă privirilor o frunte plnoasă, încadrând figura cu unduiri largi şi mătăsoase, ce scot în evidenţă :lteţa gâtului.

ROUGE-UL

;u câteva creioane, un puf de pudră, rou-ge şi o pieptănătură de gust, puteţi ochilor adâncime şi seducţie, vă puteţi mări sau micşora buzele şi sprân-

?ele, puteţi face ca obrazul să pară mai p lin sau mai mic!£ important însă ca această campanie a frumuseţii să urmeze caracteristica î '7-âaală. Culoarea

;ază personali­za, dar un abuz o aie nimici.Există trei nuanţe — P? sară, medie şi închi- , Blondele trebuie să :ă uz de culori des- ise, cât mai delicate, le cu pielea palidă- lbuie au nevoie de nuri cât mai vii. Blon le prin oxigenare nt în fond tot bru- :te, aşa că vor între- inţa cosmeticele de re s’au servit înainte această transformare

Dr. sus: Gloria Swanson şi soful ei; Jos: Dorothy

Jordan.

r. : Machleen O’Sulli­van; Jos: Loretta

Young.

exclusiv cafenii. Acestea din urmă mai convin blondelor şi brunetelor, care-ar trebui să se ferească de umbrele ne­gre şi albastre. Fardul acesta albastru a apărut in timpul din urmă şi nu-1 recomandăm, întrucât e de un efect rece şi aspru.

Rouge-ul are trei întrebuinţări: evidenţiere, umbrire, 5* deschidere. Aplicăm roşul pe părţile care trebue să se re maree. In adâncituri, roşul lum inează; pe proeminenţe, umbreşte.

. Dacă aveţi figura plină, veţi întinde rouge-ul pe obraji, in forma unei secţiuni pe cerc, reprezentând un V. In c» zul unei figuri slabe, rouge-ul se va aplica in cercuri com­plete.

Obrajii adânciţi reclamă un roşu mai închis pe por^cii. ce merge descrescând către bază. Dacă aveţi umbre pu termee sub ochi prelungiţi rouge-ul până in regiunea aceea. O umbra de roşu, în centrul onei bărbii de o «Inba conturare, o ya modela puţin întărind-o. Puţin roşu dea­supra ochiului, are un efect de împrospătare

Fardul trebue să varieze cu ci.crmstantele în tocm ai e» şi coafura. Dimineaţa şi pentru sn-rt veţi in treb ir '’!" ',n roşu şi o pudră cât mai delicată* la tn te lt lum ina 7. iei e toarte trădătoare. Pentru după-amiază \ : întrebuinţa • n

(Confinate in ixw. 30}

Bruneta se n menţine cu strictcţâ In culoarea mijlocie, nclnlrebuinţflnd tonuri tari decAt in m ici sublinieri, pc ici pc rolo.

Pentru brunet» cu reflexe roşiatice fi pentru rodată, pudra şi rouite-ul vor nvcn nuanţe ce bat spre ruginiu, iar creioanele dc ochi vor fi

Dreapta: June Collier.

n

JACK LONDON

8 )

După câtâva vreme Colţii-Albi auzi zgomote neobicinuite apropiindu- se. înţelese îndată vă veniau dela om. Intr’adevâr, tot tribul pieilor-roşll se ivi pe cărare. Erau bărbaţi, femei, copii mulţi, încărcaţi de provizii şi unelte. De-asemenea şi câini mulţi, încărcaţi şi ei de bagaje. Colţii-Aibi nu mai văzuse niciodată câini, dar înţelese numai decât că erau fiinţe oarecum înrudite. Câinii zărind lupoaica se speriarâ. Colţi-Albi se zbârli şi muşcă din câinii care se repeziră asupra lor. Căzu sub câini, suferind muşcătura şi muşcând la rândul lui labe şi pântece. Deosebi în larmă urletele mamei, strigătele oamenilor şi loviturile de băţ care cădeau peste câini.

Toată această luptă ţinu câteva secunde. Puiul de lup văzu că in­dienii alungau câinii înapoi, cu beţe şi pietre, şi-l ocrotiau de mania acelor fraţi, cari totuş nu era fraţi. Şi deşi în creerul lui nu încăpea noţiunea unui simţimânt atât de abstract ca al dreptăţii, simţi, in felul lui, dreptatea fiarelor-oameni. Ghici că făceau legi şi le urmau — îm- punând-le nu cu unghiile şi colţii, ci cu lucruri moarte, ca lemnele şi pietrele.

Puiul de lup începu să-şi lingă muşcăturile. Văzu pe mama lui le­gată. Nu se putea mişca mai mult decât îi Îngăduia lungimea băţului. Şi el — Însuşi se simţea legat de băţ, căci nu-i da in gând că s’ar putea despărţi de mama lui.

Această silă nu-i plăcu. Nu-i plăcu nici când fiarele-oameni ridi- cându-se, porniră mai departe. Un om slab apucă sfoara băţului de care era legată Kiche şi trase lupoaica după el. Colţi-Albi urmă, turburat de noua Întâmplare care cădea peste el.

Alaiul cobori in vale, trecând de hotarul până unde răsbise singur puiul de lup, şi ajunse la punctul unde torentul se varsă în fluviul Mac- kenzie. In aer, sprijinite în prăjini, se uscau bărcile şi leasa de peşti.

Oamenii se opriră şi făcură sălaş. Superioritatea fiarelor-oameni se vădea tot mal mult. Fiind în stare să pue în mişcare lucrurile neînsu­fleţite, ei puteau astfel, dacă voiau, să schimbe faţa lumii.

Felul cum oamenii înfigeau ţăruşii corturilor, uimi puiul de lup, Corturile creşteau, se ’nmulţeau în jurul lui, ca monstruoase vedenii. De jur Împrejur vedea numai corturi. Când bâtea vântul şi umfla pân­zele, puiul de lup se lăsa la pământ speriat, fără să le piardă din ochi, gata s’o rupă de fugă departe, dacă i-ar cădea vreuna in cap.

Dar în curând spaima de corturi pieri. Văzu intrând şi eşind femei, copil, fără să păţească ceva, iar câinii cari voia să pătrundă Înăuntru erau alungaţi cu ocări şi pietre sburătoare. Colţi-Albi depărtându-se de Kiche se tăra şi el cu luare aminte spre cortul cel mai apropiat. Era in demnat de curiozitatea-i pururi de veghe, de nevoia de-a afla şi cu­noaşte din proprie experienţă. Atinse cu nasul pânza cortului. Aşteptă— şi nu se Întâmplă nimic. Adulmecă pânza ciudată imbibată de du­hoare omenească şl apucând’o in dinţi zmuci uşor. Nu păţi nimic. Zmuci mai tare. Ii plăcu. începu să zmucească d i» toate puterile. Stri­gătul pătrunzător al unui indian speria puiul de lup care se întoarse repede la lupoaică. Dar de-atunci nu-i mai fu frică de corturi.

Mai târziu Colţi-Albi plecă iar de lângă lupoaică: Kiche, legată de un ţăruşi, nu se putea lua după el.

Se întâlni cu un căţel, ceva mai mare şi mai in vârstă care-i ieşia întru întâmpinare cu paşi măsuraţi, ascunzând gânduri războinice. Că­ţelul se numea — precum află mai târziu puiul de lup — Lip-Lip. Era temut de toate celelalte javre.

Lip-Lip făcea parte din rasa câinilor-lupi, astfel că era înrudit cu Colţi-Albi. Puiul de lup avea de gând să-l primească prieteneşte. Dar când văzu că javra işi descoperă colţii, şi-i arătă şi el. începură să-şi dea ocol unul altuia, zbârliţi, mârâind. Câteva minute Colţi-Albi se jucâ astfel când deodată cu o iuţeală surprinzătoare Lip-Lip se aruncă asupra, lui, 11 muşcă odată şl sări înapoi.

Pu muşcat pe rana lăsată de râs, la umăr, unde locul era dureros. în ­durerat şi surprins puiul de lup gemu; dar in clipa următoare dintr’o săritură se aruncă asupra lui Lip-Lip şi muşcă furibs. Lip-Lip era obicinuit cu lupta. De trei, de patru, de şase ori îşi vărâ colţii mici in blana lui Colţi-Albi care, uluit, o rupse de fugă spre mama lui, cerând ajutor.

A fost întâia luptă a puiului de lup cu Lip-Lip. Nu era cea din urmă. D in ziua aceia s’au socotit duşmani inăscuţi.

Kiche işi linse încet puiul şi încercă să-i oprească să mai plece de lângă ea. Dar curiozitatea lui Colţi-Albi era tot mai mare. Uitând poci­nogul, pleca mereu în cercetare. De te peste o fiarâ-om, peste Castor- Cenuşiu care pitit in călcâe tăia lemne scurte, risipite jos, în jurul lui. Puiul de lup se apropiă şi luă aminte. Castor-Cenuşiu şopti ceva din buze cari nu i se păru lui Colţi-Albi o duşmănie şi se apropie şi mai mult.

Femei şi copii aduceau bucăţi de lemne lui Castor-Cenuşiu. Puiul de lup se apropiă până la genunchiul omului. Zări de-odată inălţându-se dintre genunchii lui un soi de ceaţă care pornea de la bucăţile de lemne şi de muşchi. Apoi se ivi ceva viu, care lucea şi se răsucea, de acelaş culoare cu soarele depe cer. __

Colţi-Albi nu cunoştea focul. Lumina il atrase, ca întaia zi luminoasa din cavecnă. Se târâ spre flacără. Auzi pe Castor-Cenuşiu razand pu­ternic de-asupra lui. Nici râsul nu era duşmănos. Atinse flacara cu bo­tul scoţând in acelaş timp limba s’o lingă. n

O clipă rămase paralizat. Necunoscutul c a r e - l pândia dmtre lemne li apucase furios nasul. Puiul de lup sân înapoi, strănutând furios. Ki is.

K lS c h f ăuzindu- 1 începu să sară pe loc, lătrănd¡speriată « putea veni in ajutorul puiului. Castor-Cenuşiu radea cu poita lovindu se cu

erau primite cu hohote de ras de oamenii um ju

usturimee. arcuri, cu limba moale, dar cele două usturimi adunându-se, făcură o durere şi mai mare.

Apoi se ruşină. Află ce însemna râsul oamenilor. Şi plecă nu din pri­cina durerilor cât din pricina Jignirii adusă de batjocura celor din Jur. Se duse către Kiche cari sălta in frânghie, către Kiche singura fiinţă depe lume, care nu râdea de el.

Se lăsa amurgul, apoi noaptea. Colţi-Albi se culcase alături de mamă. H durea nasul şi limba. Dar ÎI chinuia o durere şl mal mare. Ii era dor de vizuina în care se născuse, de liniştea din caverna odihnitoare, de sus, de-asupra torentului. Erau prea riîulte fiinţe aici, in jurul lui, prea mulţi bărbaţi, femei, copii care făceau o larmă nemaipomenită, câini cari lătrau mereu şi muşcau, cari zăpâciau.

Singurătatea tainică şi tăcută a vieţii lui de odinioaiâ pierise, aci până şi aerul tremura de viaţă, intr’un murmur şi zvon neîncetat. Puiul de lup sta crispat, neliniştit, cu desăvârşire istovit, temftndu-se mereu de o catastrofă apropiată.

Vedea oamenii umblând încoace şi încolo prin tabără. Oamenii)... Făuritorii focului! Zeii!...

ROBIE

Colţi-Albi învăţa in fiecare zi câte ceva. Câtă vreme Kiche rămase legată, puiul umbla singur, cercetând, iscodind, aflând. Curând după a- ceea ştia mai toate obiceiurile oamenilor. Dar cunoaştere nu înseamnă totdeauna admiraţie. Cu cât se familiariza, cu atât ura mai mult supe­rioritatea oamenilor, se temea de puterea lor misterioasă şl divină.

Pentru Colţi-Albi oamenii au fost la început zel, cărora trebuia să se supue. Precum Kiche, mama lui, la întâiul semn şi cuvânt şi-a reluat lanţul şi robia. Când păşiau in preajma lui, se da deoparte. Când îl chema, da fuga. Dacă ameninţau, se culca la picioarele lor. Şl daca-i porunceau să plece, se depărta repede. Căci înapoia fiecăreia din dorin­ţele omului se afla puterea care pedepsia: palma, lemnul, piatra sburâ- toare, biciul.

Şi în vreme ce ura această stare, puiul de lup Învăţa, fără să-şi des seama, să se complacă în ea. Destinul lui era in mâinile oamenilor, ei aveau grija vieţii lui. Ceeace era o compensaţie mare, căci e mult mal uşor să te razemi de puterea altuia, decât să trăeşti singur.

Nu fără revolte s’a dat trup şi suflet oamenilor, a lepădat sălbateca moştenire a rasei şi amintirea wildului. Au fost zile când târandu-se până’n marginea pădurii rămânea locului, ascultând glasurile depărtate care-1 chemau. Apoi revenia la Kiche, neliniştit, nenorocit, spre a geme blând şi gânditor, alături de ea, spre a-i linge faţa, caşlcum s’ar tângui de ceva şi ar întreba.

Puiul de lup începu să cunoască bine viaţa taberei, lăcomia nedreaptă a câinilor mari, când li se arunca peştele şi carnea, la ceasul mesil. Ba­gă de seamă că oamenii sunt mult mai drepţi, copiii mult mai cruzi, fe­meile mult mai blânde şl mai darnice.

Pacostea vieţii lui era Insă Lip-Lip. Mai in vârstă, mai mare, mai puternic, Lip-Lip se năpustea numai asupra lui Colţi-Albi. Puiul de lup se apăra vitejeşte, dar in zadar: era out-classed'). Vrăjmaşul ii era cu mult superior şi nu mai putea scăpa de Lip-Lip. Cum se depărta de lupoaică se pomenea cu Llp-Llp, care-1 urmărea lătrănd ameninţător şl aşteptând clipa când nu era nimeni in Jur, spre a se arunca asupra puiului de lup şi a-1 sili să primească lupta. Lip-Lip il bâtea totdeauna, cea mai mare plăcere a câinelui, cea mai mare durere a lupului.

Dar Colţi-Albi nu se lăsă. Oricât de jignitoare erau înfrângerile, nu se supuse. Persecuţia neîntreruptă a câinelui a avut o înrâurire rea asupra caracterului său. Puiul de lup deveni viclean, răutăcios. Sălbătă­cit lui firească crescu. Nu-i mai fu îngăduit să se Joace ca un copil nevinovat cu ceilalţi căţei din tabără. Lip-Lip se arunca asupra lui cum il vedea, il tăvălea şi-l punea pe fugă îngrozit.

Colţi-Albi fu astfel lipsit de multe bucurii ale copilăriei, făcând-1 mai bătrân decât era. întors in sine, spiritul crescu. In ceasurile lungi de lene cugetă asupra celor mai bune mijloace de-a Înşela şi fura. Ne mal fiind în stare să-şi ia partea de came şi peşte la Împărţeala zilnica, de­veni hoţ dibaci. Silit să se alimenteze singur, deveni pentru tabăra in­dienilor o adevărată năpastă, strecurându-se pretutindeni fără să ile văzut şi prins, ca un şarpe.

Tocmai când era mai amarnic persecutat, a dat o lovitură isteaţă, bu- curându-se de întâia răzbunare. Precum Kiche, când trăia cu lupu, a- demenise câinii afară din tabăra oamenilor, dându- 1 morţ.11, tot astfel puiul de lup, aproape la fel, lsbutl să atragă pe Llp-Llp până la colţii răzbunători ai lupoaicei. Kiche răsturnă cu o labă câinele pe spate şl-1 muşcă furioasă pretutindeni.

Când Lip-Lip scăpă din ghiarele şi colţii lupoaicei, căută sâ-şl dea seama ce se întâmplase. Apoi iZbucnl în tânguire prelungă de câine bă­tut. Colţi-Albi se repezi şi-şi înfipse şl el colţii dinapoi. Llp-Llp nu mai avea puterea să lupte şi o rupse de fugă, urmărit de puiul de lup. Cand ajunse la cort, femeile săriră in ajutorul câinelui şl abia izbutiră să alunge cu pietre pe Colţi-Albi. ,

Veni şi ziua când Castor-Cenuşiu deslegâ lupoaica, socotind că se obl- cinuise iar cu omenii. Colţl-Albl era foarte bucuros că mama Iul redo­bândise libertatea. O întovărăşi până 'n mijlocul taberli şi Llp-Llp nu mai avu curajul să se apropie de pulul de lup. Oricât de mare-1 era se­tea de răzbunare, era prea păţit ca să se lupte În asemenea împrejurări şi prefera să aştepte să se Întâlnească numai cu Colţi-Albi.

In aceiaş zi, puiul de lup şi mama bătură marginea pădurii din preaj-

1) Termen de box: e out-classed cineva care n’are greutatea necesară spre a fi clasat.

28 REALITATEA ILUSTRATA l i Februarie 1932

ma sălaşului. Colţi-Albi atrăsese pe Kiche pas cu pas, luand’o înainte când lupoaica şovăia. Torentul, vizuina şi pădurea imensă ii chemau şi puiul de lup se silia să atragă pe mama lui cât mai departe. Fâcea câţi-va paşi, se opria şi privia înapoi. Dar lupoaica nu se mai clinti. Puiul plânse, gemu, o certă, alergă în dreapta şi stânga prin tufişe. Se întoar­se la lupoaică, îi linse botul şi fugi iar înainte. Lupoaica nu se clinti nici acum. Puiul se ’ntoarse şi o privi cu rugă fierbinte, dar lupoaica întoar­se capul şi se uită spre tabără.

Glasul lăuntric care o îndemna spre vasta singurătate a codrilor, mama îl auzea ca şi puiul de lup. Dar un alt glas şi mai puternic striga în ea., al căminului şi al omului, glasul pe care din atâtea fiare l-au au­zit numai lupul, lupul şi fratele lui, câinele sălbatec.

Kiche pomi spre tabără. Puterea omului era mai tare decât fringnia cu care fusese legată. Nevăzuţi, misterioşi, zeii o ţineau în stăpânirea lor şi nu voiau să-i dea drumul.

Colţi-Albi se culcă la rădăcina unui brad şi plânse 'ncet. Mireazma pătrunzătoare a cetinei, parfumul pâdurei, aminteau puiului de lup viaţa liberă de odinioară, dinaintea zilelor de robie. Dar mai puternică decât chemarea wildului şi a omului, era atracţia mamei, căci lupul era copil. Nu sunase încă ceasul libertăţii. Se ridică mâhnit şi porni şi el spre tabără, oprindu-se când şi când, aşezându-se în coadă, gemând şi ascultând glasul care răsuna în adâncul pădurii.

Mamei nu-i e dat, în wild, să râmâe multă vreme cu puii. Cand se iveşte omul, răstimpul e şi mai scurt. Tot astfel cu Colţi-Albi. Castor - Cenuşiu era datornicul lui Trei Vultun care voia să plece pe fluviul Mackenzie spre marele lac al Sclavului. Şi-a plătit datoria cu o pânza cărămizie, o piele de urs, douăzeci de gloanţe şi cu Kiche.

Puiul de lup se uită cum oamenii duceau pe mama lui in barcă şi voi să se ducă după ea. Dar fu dat înlături de un indian care-1 lovi. Barca se depărtă. Colţi-Albi se aruncă in apă şi înnotă după ea, fără a ţine seamă de strigătele lui Castor-CenUşiu. îngrozit că-şi va pierde mama, a uitat cu totul puterea omului-zeu.

Dar zeii sunt obicinuiţi să fie ascultaţi şi Castor-Cenuşiu porni cu o barcă pe urma puiului de lup. Când îl ajunse îl apucă bine de pielea gâtului şi-l ridică de-asupra apei. Ţinându- 1 atârnat cu o mână, il bătu bine cu cealaltă. Bătae, nu glumă. Mâna era grea şi loviturile cădeau dese ca ploaia. Puiul de lup arătă colţii şi mărâi spre dumnezeul mâ­niat. Dumnezeul-om se’nfuriă şi mai rău şi loviturile deveniră şi mai tari repezi. Colţi-Albi fu cuprins de frică: începu să cunoască mâna omului, cu-adevărat. Se supuse şi începu să plângă şi să geamă, tot mai puternic, cu fiecare lovitură pe care o primea.

Indianul încetă de a-1 mai bate. Puiul de lup se tânguia, chelalâind mereu. împăcat, Castor-Cenuşiu aruncă puiul in fundul bărcii. Barca între timp fusese dusă de apă. Castor-Cenuşiu voi să ia ramele. Puiul de lup îi era în drum. H lovi cu piciorul, sălbatec. Firea neatâmatâ a lui Colţi-Albi se răzvrăti din nou şi-şi vâră dinţii în piciorul omului, prin pielea încălţămintelor.

Bătaia de-adineauri era jucărie pe lângă bătaia care trebuia sa vie. Furia lui Castor-Cenuşiu a fost tot atât de teribilă, ca spaima lupului. Colţi-Albi fu bătut cu mâna şi cu rama, până ce trupul tot fu zdrobit şi istovit, in fundul bărcii. Şi începu apoi, anume, să-l lovească şi cu pi­ciorul.

Colţi-Albi nu-şi mai muşcă stăpânul. Primise o lecţie nouă: niciodată, în nici o împrejurare nu-i era îngăduit să muşte pe stăpânul şi dumne­zeul lui. Trupul omului e sfânt şi a-1 atinge cu duna se vede că e ocara cea mai de neertat, crima crimelor.

Când barca ajunse la mal, puiul de lup zăcea gemând, adast&nd voinţa lui Castor-Cenuşiu. Voinţa lui Castor-Cenuşiu era să meargă pe uscat si fu aruncat pe uscat, fără a ţine seamă de durerile puiului, se târî tremurând. Lip-Lip care era de faţă şi văzuse toată întâmplarea, se aruncă asupra lupului istovit şi fără apărare, vârându-.şi dinţii in carnea lui îndurerată.

Colţi-Albi nu era in stare să se ocrotească şi dacă Lip-Lip n'ar ii pri­mit o puternică lovitură de picior de la Castor-Cenu :u. cine şue cc-arii păţit.

Aş?. ştia să facă dreptate fiara-om unul pui de lup lără putere, m Colţi-Albi simţi un fior de recunoştinţă. Şchiopăta pe urmele Iul Castor- Cenuşiu, până la cort. Astfel puiul de lup învăţă că dreptul de-a pe­depsi îl au numai zeii-oameni.

In timpul nopţii, pe când toţi dormeau in tabăra, ColU-Albl IM aduse aminte de mama lui şi suferi cumplit. Gemetele şi tânguirii*- pulului deş­teptară pe Castor-Cenuşiu care-1 bătu. De-ac«ea hotărî să plângă mal încet, când se va mai afla In apropierea oamenilor Dr.r uneori, pribe­gind pe la marginea pădurii Îşi da drumul durem >t urla chemani departe.

in zilele următoare ale libertăţii de care M ■'ar fl putut IAvoia dorului după vizuină, torent şi să se ‘ntoarcă tirea, mamei era mai puternică. Poate că tot se va mal întoarce mama. Şi rămânea în robie, de dorul ei.

Robie care nu era totdeauna prea rea. Pulul de lup ae Interesa şi ana o mulţime de lucruri. Mereu se 'ntâmplau evenimente neprevăzute iar faptele ciudate ale oamnilor sunt fără număr. ColU-Albl ¡mata cura să se poarte cu Castor-Cenuşiu şl in schimb scăpa de bătae şi putea irai în pace.

Castor-Cenuşiu ii da adesea el Însuşi că te o bucată de came 5 1-I ocro­ti?. de ceilalţi câini, In vreme ce pulul de lup Această bucata de carne dobândea pentru Colţi-Albi un preţ m ult mai mare, decât alte multe bucăţi de carne pe carte 1 le aruncau femeile. Lucru bizar, dar aşa era.

Castor-Cenuşiu nu dezmierda niciodată. Şi totuş <dl» prlriim batAU poate şi a puterii lui suprafireşti? sau din alte pricini m caic puiul de lup nu izbutia să le lămurească?) se pl&mădiu un fel de lubirr Colţi-Albi şi asprul lui'stăpân. Dar Colţl-Albl 1111 uita pe mnmn lui. Kiche, nu pierdea speranţa s'o revadă şi să redobândească libertatea de odinioară.

X I

URGI8 ITUL

Lip-Lip nu înceta să facă zile fripte Iul Colţi-Albi Pulul dr lup ■ pomeni devenind mai rău şi mat crud decât li era firea. Dobândi intre oameni o faimă jalnică. Când se Isca In tabără vre-o larmft. uix-te şi lovituri, sau dacă se plângea vre-o muere că I s‘a furat carnea, isră

S in g u ra p u b l i c a ţ i e de acest gen la noi în ta ră

IO O pagini hârtie velină şi chrom o, execuţie technică ne în trecută , bogat m ateria l redacţional. în genul rev is te lo r ,,J e sa<s -to u t“ , „L ec tu re pour tous“ , „ U h u “ , „D as M a e a z in “ etc. Lei 3 0

A lm anachul „REALITATEA ILVSTRATA“ e o minune!

cU a ota, p u d \anu n e g lija ţ i, a vă u ng e fa |a cu

C R E M A - N I V E AP udra sau fa rd u l a d e ră m ai b ine , e v i.â n d astuparea p o r ilo r . C re m a

N ive a p ă tru n d e p ro fu n d în p ie le Şi o curăfă d e p ra f, restu ri d e p u d ră e , c

le ea se m ent ,ne tânără ?i frag edă , p re v in e fo rm area r id u n lo r * s o i ­

u r ilo r „ afara d e acestea bub u life , cocuri a lte in ta fiu n , p roduse

p r in astuparea p o r ilo r p ie le i, sunt

e v i ta te p r in r e g u la ta î n t r e ­

b u in ţa re a C r e m e i N iv e a . C a ii-

ta tea p r in c ip a lă a C r e m e i N i v e a

rez idă în E ucerita , p e care o con ­

ţine , substanţă p e rfe c t aderen tă *

-eu p ro p rie ta te a , d e a re in tin e ri

p ie le a . S e a ra p u t e f i î n d e p ă r ta

p u d ra fa id u l u$or ţ i abso lut fără

ir i la f iu m p r in C r e m a N i v e a

v OAD e ose b ire a fafă d e C re m e le d e lux :

C rem a N iv e a este cea m ai eficace, dar şi mai eftină.

C rem a N iv e a : L e i I6 .00— 7 2.o o

Beiersdorf & Co. 5. A . R., Braşov, Strada Juliu Maniu 39

11 Februarie 1932 REALITATEA ILUSTRATA

îndoială că era amestecat şl Colţi-Albi. Oamenii nu voiau să cerceteze pricinile purtării -lui, vedeau numai rezultatele şi rezultatele erau proaste. Colţi-Albi se bucura de faima că e hoţ, rău, turbulent. Şi xn vreme ce se uita viclean, gata s’o rupă de fugă, sub ploaia de pietre, femeile înrăite ii strigau că e lup, lup ticălos şi va pieri ucis.

Intre toate animalele taberii, Colţi-Albi era urgisitul.Toate potaele se purtau cu el ca Lip-Lip. Simţiau poate deosebirea

care- 1 despărţia de ei, faptul că s’a născut in pădure sălbatecă şi se lă­sau în voia acelei uri instinctive a câinelui domestic, faţă de lup. Toţi câinii, la rând, cunoscură muşcătura dinţilor lui, căci mai mult da, de­cât primea. Când se lupta cu un singur câine, ieşea totdeauna biruitor. Dar duşmanii nu se luptau unul câte unul: toţi năvăliau asupra puiului de lup.

Din nevoia de-a se împotrivi la mai mulţi de-odată, Colţi-Albi învăţă cum să se bată, cum să ţie piept tuturor, muşcând adânc din duşmanul cel mai apropiat, în cel mai scurt timp cu putinţă. Deveni mlădios ce o pisică. Aruncat in aer sau lovit din coastă, ştia totdeauna să cadă ’n pi­cioare, bine înţepenit pământului. Câinii cari se bat, obieinuesc să latre şi să-şi zbârlească părul întâi. Colţi-Albi ştia că atacul lui atrage toata haita şi de-aceea se obicinuise a nu da nici o veste. Se arunca de-adrep- tul asupra duşmanului, fără a-i da răgaz să se apere, muşcându-I, sîâ- şiindu-1 într’o clipă. Nici nu-şi da bine seama câinele atacat, când U fuseseră sfâşiate urechile, coapsele.

Surprins, câinele era uşor dat pe spate şi înfăţişa astfel guşa moale şi plăpândă, unde se iveşte moartea. Generaţii şi generaţii de lupi Învăţa­seră pe Colţi-Albi acest edevăr. Ne fiind încă destul de trupeş, colţii lui nu erau destul de lungi şi de puternici, ca să poată duce singur până la capăt un atac de acest fel. Dar mulţi câini se ’nnapoiaseră în tabăra chelălăind şi cu beregata jumătate sfâşiată. Astfel că odată atacând pe unul din vrăjmaşii lui în marginea pădurii, l-a răsturnat cu labele ’n aer, l-a târât de pământ şi tăindu-i vâna mare a gâtului, i-a luat viaţa.

In seara aceea a fost mare zarvă ’n tabără. Colţi-Albi fusese văzut şi pârât stăpânului câinelui mort. Femeile îşi amintiră de bucăţile de car­ne furate şi Castor-Cenuşiu se pomeni luat în gura tuturor. Dar nu în­gădui nimănui să intre în cortul in care ascunsese pe Colţi-Albi şi nu voi să pedepsească pe vinovat.

Colţi-Albi era acum urât şi de câini şi de oameni. Cât timp crescu, n’a cunoscut o singură clipă de răgaz. Ameninţat de mâna unora şi de colţii altora, toţi II primiau cu ocări, bătăi şi aruncături de pietre. Cer­cetând zarea cu ochii de jur împrejur, era pururi de pândă, gata la atac sau apărare, gata să sară înainte arătând lucirea de fulger a colţilor, sau să sară înapoi, mârâind.

Şi când mărăia, nici un câine din tabără, mic sau mare, nu se putea lua cu el la întrecere. In mârâitul lui se afla toată cruzimea, răutatea, furia. Sbârlit şi rânjit, cu priviri scânteetoare, opria cutezanţa oricărui duşman. Şi din aceia clipă de intimidare a duşmanului, ştia să profite. Adeseori câinii opriţi din asalt, se pomeneau retrăgându-se ruşinos. Po- tăile mici nu mai cutezau să umble decât în ceată. O javră stingheră, urmărită de Colţi-Albi, era o javră moartă.

Puiul de lup cuteză să atace de la o vreme şi cânii mai mărişori, nu numai când erau singuri, ci şi în grup. Când ceata se arunca asupra lui, Colţi-Albi o rupea de fugă şi întrecea duşmanii. Dar când unul o

lua înainta cetei ca să ajungă puiul de lup, Colţi-Albi se 'n turc tu deo­dată, îl surprindea şi-l da gata. Apoi o rupea din nou la fugă. Strata­gema izbutia totdeauna, căci câinii uitau mereu că tăria lor era in grup, în vreme ce puiul de lup rămânea stăpân pe sine

Lupta nu mai contenea. Câinilor le plăcea, ca un joc, un Joc moriai. Colţi-Albi care munoştea wildul mai bine decât ei, Ii atrăgea departe in pădure. Aci se rătăceau, se resfirau şi lătrând se trădau singuri dandu- se unul câte unul pe faţă, în vreme ce puiul de lup gonea tăcut, cu paşi de catifea, ca o umbră mişcătoare printre copaci, aşa cum făcuseră ta­tăl şi mama lui.

Altădată le juca festa, trecând de partea cealaltă a fluviului. Întins sub un tufiş, puiul de lup asculta schelâlâiatul potaelor care-i pierdu­seră urma.

In această sare de duşmănie ne’ntreruptă cu toate vieţuitoarele, ne'n- duplecat, mintea lui Colţi-Albi creştea repede şi unilaterală. Nu învăţa de loc nici bunătatea, nici iubirea. Singura lege cari i se arăta era să se supue celui tare şi să asuprească pe cel slab. Castor-Cenuşiu era un zeu, era puternic. Prin urmare Colţi-Albi i se supunea. Dar câinii mal mici ca el sau mai puţini isteţi erau mai slabi şi deci numai buni să fie dis­truşi. Educaţia lui se bizuia astfel pe cultul puterii. Deveni mai zglobiu ca ceilalţi câini ai taberii, alerga mai repede, avea muşchi mai oţeliţl, era mai rezistent, mai crud, mai ucigător, mai viclean, mai inteligent. Şi trebuia să fie astfel, spre a rezista şi supravieţui duşmanilor care-1 imnrejmuiau din toate părţile.

X I I

PE URMA ZEILOR

Spre sfârşitul anului, când zilele s’au micşorat şi muşcătura gerului se ivi iar, Colţi-Albi găsi prilejul, căutat de-atâtea ori, să-şi redobândească libertatea.

De câteva zile mare zarvă ’n tabără. S’au strâns corturile şi tribul voia să plece după vânat, aiurea. Colţi-Albi se uita ţintă la pregătirile neobicinuite şi Înţelese de ce era vorba.

Numeroase bărci se depărtaseră de ţărm, unele pieriră din vedere la cotitura fluviului şi puiul de lup luă hotărârea, bine chibzuită, să râ- mâe ’n urmă. Aştepta o clipă mai prielnică spre a se strecura din tabără şi a fugi în wild. Spre a-şi pierde urma intră in fluviul care începea să îngheţe, înnotă o vreme de-a lungul ţărmului şi se piti sub un tufiş uscat.

Trecură câteva ceasuri in care timp aţipi. Fu deşteptat deodată de glasul lui Castor-Cenuşiu, care-1 striga pe nume. Şi alte glasuri se ală­turară de al stăpânului, glasul soţiei indianului precum şi glasul lui Mit-Sah, fiul lui Castor-Cenuşiu.

Colţi-Albi tremură de frică. Şi deşi un îndemn lăuntric îl îndemna să iasă din ascunzătoare, nu se clintea. Glasurile se pierdură departe şi după ce mai adăsta câteva ceasuri, puiul de lup se târî de sub tufiş afară, începând să sară bucuros In jurul copacilor. Se lasă noaptea şi de-odată îşi dete seama de singurătatea lui.

(Va urma)

Toti dinţii sunt in realitate clinti albiDupă cum erau dinţ:

zece anialbi şi plăcuţ

acum acoperiţi de

posomorâta suprafaţ;

Pasta sau Săpuni]

GELLE FRERES va

la iveală albeaţa

cursul unei săptimă

fără să vată mc Pa t;

Dvs.când aveaţi

— dinţii Dvs.su nt

piatră sub o

galbenă.

pentru dinţi

scoate din nou

odinioară în

— cu încetul şi

:a sau Săpunul

pentru dinţi G

disolva ori ce de

Veţi remarca d;

este mai mult

pentru dinţi

riguros antisep ii

germenii pyorhee

totdeauna de peri

dinţii în anii băi

Tubul mic Lei 34.—

ILLE FRERES, va

c »lorare.

lif rrenţa.— Si ceia ce

’asta sau Săpunul

,LE FRÈRES este

Ea distruge

şi vă apără pentru

:olul de a vă pierde

âneţei.

ÈRESPasta sau Săpunul

pentru dinţi

Tubul mare Lei T1.2T.

i h q o p u l pem edia conipp qpipß i ş i on-cûp a i A f e l deră ce li

1 1 M 3 L M AFRANZBRANNTWEIN

Citiţi „M agazinu l“ No. 14

30 REALITATEA ILUSTRATĂ 11 Februarie 1932

M arele co n cu rs d istractivorg an iza t de

Realitatea Ilustrată, ziarul Dimineaţa şirevista RebUS

P R E M I I

5.000 LEI, în numerar.

UN APARAT DE RADIO cu 3 lămpi direct la priză, marca „Lorenz”.

5.000 LEI, în volume literare.O BICICLETA elegantă.1.000 kgr. lemne de foc.UN PATEFON marca „Odeon”.0 LADĂ de şampanie ,,Rhein”. UN COSTUM' tricotat „Monica". 6 LINGURIŢE DE ARGINT. TREI STYLOURI „HARO”, cu

peniţă de cristal.UN ABONAMENT pe un an la

„Realitatea Ilustrată”.UN ABONAMENT pe un an la

revista „Rebus",

N. B. — Toate acest premii sunt oferite de cele trei publi­caţii de mai sus, cari au dat o deosebită atenţie acestor dis­tracţii instructive.

Concursul constă din deslega- rea tuturor problemelor propu­se, pe rând, în cele trei publi­caţii specificate. Dăm acum:

P ro b lem a X X IXSe dau următoarele litere:

ĂĂAAAAAAAA BB CCCCCCCC

DD EEEEEE FFF GGGG H III1

U IIIII KK LLLL MMMM NNNN

NNNNN OOOOO PPP RRRR S

SSSSSS Ş TT TTTT U VVVV X.

Punându-se câte o literă in fiecare căsuţă din clişeu, se vor afla următoarele cuvinte: 1) A- niimal. 2) 0 lua Ja fugă. 3) Ce­lebru cuceritor tătar. 4) Antoni­mul cuvântului diverglut. 5 ) Lipsă de experienţă. 6) Păstra­re. 7) împărătesc. 8) Eclezias­tic. 9) Se găseşte într’o poezie. 10) Umilit. 11) Absolut nece-

fard mai puternic, un roşu mai aprins.

Seara, natural vom întrebuin­ţa inai multă culoare decât ori­când, întrucât lum ina caldă a lămpilor electrice ia mult din strălucirea fardului. E vorba aci de compoziţie mai îngrijită a nuanţelor, iar nu de un colorit mai greu.

Armonia culorilor e de o im ­portanţă capitală. Roşul de pe buze trebue să se îmbine cu cel de pe obraji, evitând violenţa.

Tot ce putem recomanda pen­tru buze, e arcul lui cupidon. O linie dreaptă dă o gură răută­cioasă, perfidă. O gură mare va fi discret fardată şi dacă aveţi dinţii proeminenţi, nu aplicaţi rougc pe buze în timpul zilei.

Dacă buza superioară e prea lungă, o puteţi scurta umbrind

BON de PREMII No. 29Numele

Adresa

E R

E R

sar. 12) Prelegere. 13) Secreta­rul lui Ferdinand. Domnul Transilvaniei. 14) Strâmtoare între Norvegia şi Suedie. 15) Bolnăvicios. 16) Fură (fig.) 17) Vorbă.

N. B. Problema următoare se găseşte în revista „Rebus”, No. 19.

N. R. Problemele din partea Il-a a concursului s’au prim it până la 25 Ianuarie. Fiecare va participa cu atâtea şanse, câte probleme a deslegat.

Cu problema XXX-a concur­sul nostru se va încheia.

mijlocul cu roşu, în dreptul na­sului, tocmai deasupra lin ie i co- borîte a buzei. Buza de sus nu trebue să fie subţire şi dacă o aveţi astfel, depăşiţi puţin cu rouge-ul linia sa naturală.

PUDRA

Dacă nasul e cam plat, pu­draţi bine baza nazală, pentru a creea o regiune luminoasă. Dacă are nevoe să fie scurtat, aplicaţi atâta pudră, câtă trebue pentru a-i lua luciul şi adăugaţi apoi o umbră de pudră gălbuie pe bază— nasul se lăţeşte astfel şi pare mai scurt. Un colţ de frunte, cum poartă Ina Claire, are iarăş tendinţa de-a scurta nasul.

Dacă vreţi să vă măriţi ochii, coborîţi arcul sprîncenelor; şi ridicaţi acest arc în cazul când ochii sunt prea proeminenţi şi prea mari, în raport cu cele­lalte trăsături ale feţei.

Nu vă creionaţi sprâncenele, întrebuinţaţi o periuţă anume. De creion nu veţi face uz decât pentru capătul sprâncenei şi nu veţi lăsa această linie în jos. Nu întrebuinţaţi niciodată lin ia dreaptă — e aspră şi masculină.

Sprâncenele trebue să fie arcui­te şi să urmărească structura o- soasă a frunţii.

In genere femeea n ’are nevoie de umbră sub ochi. E de ajuns o linie uşoară pe muchea pleoa­pei, pentru a evidenţia genele. Rimelul vine şi el să accentue­ze lungimea genelor şi e bine să fie aplicat cu salivă, care conţine o substanţă zaharoasă şi aro astfel acţiunea unui clei. Apa face ca rimelul să crape şi să se desprindă.

Pieptănătura poate aduce in fizicul unei femei o schimbare mai mare decât toate celelaltc manevre ale cosmeticelor de care uzează; îi poate transforma întreaga personalitate, imbătrâ- nind-o sau întinerind-o.

COAFURI

Din moment ce lin ia pieptă­năturii e aproape totul într’o figură, urmează că trebue s'o m- daptaţi tipului dvs. Dacă frun­tea vă e perfectă, puteţi purta părul dat pe spate; dar dacă a- veţj nevoie de efecte mai dulci, veţi trage o buclă două pe frun- te._ 0 pieptănătură simetrică îm ­blânzeşte trăsăturile. Coafurile libere nu pot avantaja decât un cap tânăr — un tip de ingenuă, cum sunt Marion Marsh şi Mau- reen O’Sulivan, Dorothy Jordan. Madge Evans.Ondulaţiile neregu­late şi buclele cochete încadrea­ză de minune trăsăturile in rare mai stăruie încă gingăşia copi­lăriei.

Pălăriile au adus şi ele mari modificări în coafuri; nouile boneţele, descoperind, ceafa şi una din părţile laterale ale ca­pului, reclamă plete mai lungi, îngrijit ondulate. Părul scurt a căzut cu desăvârşire, cu excep­ţia câtorva originale pieptănă­turi băieţeşti, de care ne vom o- cupa mai târziu. Coafura accep­tată acum la Hollywood este de10 cm. in jurul figurei şi Intre12 şi 16 cm. la spate — atât cât e nevoie să formeze un rulou sau ondulaţii largi.

Dacă femeea lasă părul ce în ­cadrează figura să fie de aceeaş lungime cu cel din spate şi-l piaptănă spre ceafă, capătă un aspect de bătrâneţe.

Ann Harding face însă o ex­cepţie. O cărare la mijlocul ca­pului împarte părul de culoarea mierei în două valuri, ce cad fără ondulări, înodându-se pe ceafă în tr’un coc, dând un aier de blândeţe şi demnitate figurei sale de madonă. Tipul de fru­museţe antică a lui June Col- lyer, reclamă aceeaş simplici­tate îndulcită de ondulaţii mari. Delicateţa e secretul acestei fru­museţi. Se fardează foarte, foar­te uşor şi dată fiind fineţea tră­săturilor sale, are grija să nu-şi încondeeze buzele prea tare.

Dacă aveţi trăsături rotunjite, sprâncene ce urmăresc structu­ra curbată a osului frontal şi buze plin ca ale lui Constance Bennett puteţi realiza aerul de blazare al acestei actriţe printr'o cărare laterală, desgolind frun­tea şi lăsând părul să cadă în bucle pe ceafă. Partea centrală a părului rămâne aproape natu­rală, cu unduiri abia percepti­bile.

In epoca film ului mut, şase- zeci la sută din admiratoarele Gloriei Swanson veniau la cine­ma numai pentru a vedea cum îşi pieptăna părul.

In această direcţie, ea era cea care lansa moda. Noua ei coafură, ce revelează urechea, e foarte elegantă, dar cam severă. Imitând-o e bine să vă amintiţi că astfel de pieptănături şi dacă vă fac mai interesate, aduc o umbră de asprime, imbătrănin- du-vă. Frumuseţea Gloriei Swan son şi fruntea-i extraordinar de netedă li permit să suporte a- ceastă nouă notă de blazare.

Ina Claire. care a creeat pri­ma coafură pentru femei mai bătrâne, a adoptat acum bucle mai lungi, pe care le trece peste vArfurile urechilor.

L il Dagover, steaua germană care se află acum In America, a arborat o coafură ce promite să devie tot atăf de senzaţională ca şi a Grelei Garbo. Părul acestei actriţe porneşte dela frunte drept spre spate, acoperă vâr­furile urechilor unde r prins cu cAtc un pieptene de o parte şi de alta.

Pentru funcţionam, care n'are timp de pierdut cu o coafură mai frivolă, şi mai c-u pentru trăsăturile precise, şt pure ale unui tip ca Dorothy Christy, se va mai menţine Inc*o bucată de vreme pieptănături băicţca*că. .

Dacă aveţi părul lung şi ondu­lat, vA puteţi permite pentr» serate, nenumărate coafuri, va- riindu-lc după toaleta pe care purtaţi.

RECHIZITE DE FARD

B nevoie in primul rAnd. deo bucată de iăpun bun P><'lea trebue să fie curată. '« t* apoi u i de crema cu rare vă cu­răţaţi faţa. spre a da pielei R simea luată de «âpun 5 o | şterge apoi bine cu o ţe- S SA nu credeţi cA col* creamul face sA crensci perl P« faţA. cAci dac ar fi f"''1 fabricanţii de cold cre.imu. • fi seri, de mult pe cticbejel*borcânaşelor î Htoni<

păr". i f#.Mai departe, multe juni

meile care se servesc■ lrU

crcam ca de un a<ir li-i Intru- pudră. F. o mare greşealacât această materie intrf >rii pielei şi mai ţ a r z i u ■„ du-sc dixolvă palriinz.ind l ^ fard. Dacă aveţi P‘«>e a “f fă- întrebuinţaţi o ţ r « " * a’ pu- cută anume pentru fi cv0ie drei. O piele grasa n are Jn de-o astfel de in te rv e n ţ ie * ^ acest din urmă caz. se uz de un astringent. faceţi-vl

Creionaţi-vă ochii ş nUdra. buzele Înainte de a '• cşea- întrucât dacă aţi faci .j co-lă în arcuirea buzei, o p recta cu puful. nudra

Pe obraji, veţi ap li/31 ul0. înaintea roşului. Daca -reSc pleţi porii cu culoare, se ap0, formând puncte negre. cgn. culoarea uscată, ven'" „ ă . pu; tact cu crema, se intun . aţi draţi-vă uşor din licb»-ispravit cu roşiţul. Pu tre. dă maschează rldur ' ,i»5 bă' bue întrebuinţată cu tnu , gare de seamă. Se impu«- {pl­in tăi să vă convingeţi bină cu pigmentul pieie* ^

Cutele de sub ochi P_ pă­cate, printr’o trăsaV £f tnCât ff ron-roşiatic, ales astf* natur»*- armonizeze cu roşul d'-

MAYME OBER

R.

Hollywoodui ne dă lecţii de înfrumuseţare(Urmare din petg. 26)

N O U L NOSTRU CONCURSP R E M I I : 1 0 0 0 lei num erar.

D ouă apara te de rad io cu galenă

P R O B L E M A l-a („C u s a n ia “ )

Când va fi aleasă „Miss România 1932“

ORIZONTAL: I. Gen teatral din evul-mediu; — Muzicantul cunoscut prin opera „Cavale­ria...” II. Rege antic; — brotac;— armă; — aliment. III. Sinu­cis! — animalul care se... sinu­cide! — grad în armată (prese.) IV. începutul unui citat latin pe care-1 dedicăm comisiunii inter­naţionale pentru desarmare! (se vor ceti toate căsuţele însemna­te prin puncte). V. Morfeu; — conjuncţie; — băţul dela b i­liard; — fluviu asiatic; — me­teor (m old.); — pronume. VI. Bezea; — şampionii; — con­juncţie; — calif arab; — excla­maţie sau verb. VII. Continua­rea citatului dela IV orizontal. V III. Teren de patinaj; — unde cad toţi alunecătorii?... IX. O- raş în Peru; — notă muzicală;— insulă în Atlantic; — vaiet. X. Interjecţie; — personagiu fictiv.

^VERTICAL: 1' Capitală anti­că. 2) Ce ţine de A lpi; — certi­ficat. 3) Ţine! — conjuncţie. 5) Plantă tonică; — zeu egip­tean. 6 ) Arhitect şi arheolog francez din sec. XIX-lea. 7) Iau

C up o n d e p a r t ic ip a re ia c o n c u rs u l de fru m u s e ţe

Nunie'e

Adresa

Cupon pentru jocuri N o. 2 6 3

Nomele şi pronumele .............

AC^esa

in stăpânire. 8) Povestit; — verb. 9) Tuberculos (pop.) 10) Sanie cu cârmă (numai un cu­vânt). 11) Artilerie de tranşee;— locul unde săniuţa nu merge fără tracţiune mecanică sau a- nimală. 12) Animale. 13) Măsu­ră. 14) Chemare (pop). 15) De­pozit de muniţiuni. 16) Renu­mită marcă de creme... tot pen­tru piele! 17) Progenituri. 18) Ca la 13 vertical. 19) Vid. Tră­geau nădejde. 21) Domnitor ro­mân.

(N. B. Desenul aparţine d-lui Tilly Pictorul din Câmpina).

P R O B L E M A l l - a(joc m usical)

D 0R EM IF ASOLL AS ID 0

Ţinându-se socoteală de note­le însemnate în figură, puneţi pe rândurile respective urmă­toarele cuvinte:

1) Icoană (fig.) 2) Aparţine unui zoofit marin, apoi unui şcolar. 3) Extremitate. 4) Fu­nest. 5) Fasonat (fig.). 6) A li­chida un conflict. 7) Soartă. 8) Circ celebru.

După cum am anuntat în numerile trecute, în cursul lunilor Ianuarie si Februarie au loc în toată tara, mari concursuri regionale, pentru alegerea frumuseţilor repre­zentative ale regiunilor, ca­re vor concura Ia titlul de „Miss România 1932”. Con­cursurile care au avut loc la 10 Ianuarie la Constanta, la 31 Ianuarie la Craiova, au a- vut un succes desăvârşit din toate punctele de vedere, pre zentându-se un mare număr de candidate şi alegerile fă- cându-se în modul cel mai perfect. Iar la 30 Ianuarie s’a ales sub patronajul revistei noastre, „Miss Munca” 1932.

In cursul lunei Februarie vor avea loc concursuri regi­onale în multe centre impor­tante ale tării, precum şi la Bucureşti. In Capitală, vor fi alese trei reprezentante Ia marea competitiune, care vor purta titlurile de „Miss Bu­cureşti” şi „Miss Capitala”.

Marele concurs pentru ale­gerea frumuseţilor Capitalei va avea Ioc la sfârşitul aces­tei săptămâni, Sâmbătă 13 Februarie 1932, în sala tea­trului „Alfiambra” din strada Sărindar.

Concursul va începe la o- rele 10 dim. şi va fi prezi­dat de un juriu compus din personalităţi importante din lumea artei, teatrului şi scri­sului.

In aceeaş seară la orele 10. alesele vor fi prezentate pu­blicului la balul „REALITĂ­ŢII ILUSTRATE”, care se dă în vastele saloane ale pa­latului „Roxy”, din strada Lipscani 53.

* * *

Spre a da posibilitate tu­turor domnişoarelor din Ca­pitală să-şi evidenţieze fru­museţea, „Realitatea Ilus­trată a hotărât să mai pri­mească înscrieri la acest con curs regional, până în ziua de 12 Februarie 1932, inclusiv, înscrierile se vor face prin trimiterea unei fotografii, în- sotită de cuponul oe care-1 publicăm mai jos. Fotografii­le slujesc la o primă alegere. Candidatele admise pe baza fotografiilor vor primi invi- tatiuni personale pentru ziua de 13 Februarie la Alhambra.

După ce concursurile re­gionale vor fi terminate, vom anunţa data la care se va a- lege „Miss România 1932”.

C Ä . T R J E C O N C U R E N T E I E C O N C U R S U L U I d e F R U M U S E Ţ E

V ^ o e o m p le c h jH ^ j r u T r n j ţ t e h Q T ) J ^

i n h ° e b c j î n f u r i e /

P U D R A IDE O R E Z

O C E A N B L E UJ e

r n a i /^ ¡ Q d ofi iQ o / e Q o f i t i i

U e h c i o e f p a r j x i r r i c i l a c .u r r j i r o a f •--- -

'J~ u n > b u P â 'h )F

„REALITATEA ILUSTRATĂ- — Director Nic. Constantin. Redacţia şi Administraţia: Str.Consl. Miile 7—9— 11, Telefon .‘{59/99.

Imprimate la foto rotogravură in atelierele „Adeverii!S . A.

A M B A S A D O R I I S P O R T U L U I A L BT re i din cei m a i buni ju c ă to ri de te n n is : d -r a B etty N u th a ll, d -n a W h it t .n g s ta l l s i d P e r r ,

- - ... — Ε « * - * 4«trnna- n 1 **