E DIN NOU VARQ - colmil-mv.ro27).pdf · abordare a educaţiei în procesul de învăţare ......

E DIN NOU VARQ !

Acum, când m-am hotă-rât să scriu câteva rân-duri pentru revista

şcolii, e iulie, e perioada exame-nului de admitere. Încă un an amai trecut, cu bune şi mai puţinbune, dar, într-o proporţiecovârşitoare, cu realizări deexcepţie, datorate dascălilor,instructorilor, celorlalte cadremilitare şi personal civil şi, nu înultimul rând, elevilor.

A fost un an foarte bun, harDomnului! cum spune românulatunci când izbândeşte, un an în care au fostderulate foarte multe activităţi şcolare şi extra-curriculare, toate acestea contribuind din plinla îndeplinirea misiunii de bază a colegiuluimilitar, aceea de a forma un caracter şi o perso-nalitate care să le ofere absolvenţilor succesul încarieră şi în viaţă, în general. Desigur că, pelângă aceste aspecte, rămân pregnante şi aceleacţiuni educative care le asigură o pregătire şti-inţifică solidă, conferindu-le posibilitatea obţi-nerii de succese la examenele şcolii şi ale vieţii.

Aşa că, la finele studiilor liceale şi ale exa-menului de bacalaureat, pot să declar cu mân-drie „Misiune îndeplinită!”, adică toţi 98 deabsolvenţi au promovat clasa a XII-a, precumşi examenul de bacalaureat, fapt ce denotăseriozitate în pregătirea şi abordarea celordouă obstacole. Dar, bucuria trecerii pesteaceste momente poate fi şi mai mare, dacăabsolvenţii promoţiei a 65-a „AndreiMureşanu – 200” vor fi admişi în rândul stu-denţilor academiilor categoriilor de forţe aleArmatei Române. După cum îi cunoaştem,noi, cei ce ne-am ocupat de pregătirea lor,putem anticipa că rezultatele vor fi pe măsuramuncii lor, adică avem speranţa că cei mai

mulţi dintre ei, poate chiar toţi, vor devenistudenţii oştirii. O merită ei, cei ce au înţelescă numai printr-o pregătire constantă potajunge departe, precum şi cei care le-au fostmentori pe parcursul celor patru ani, profe-sori şi cadre militare deopotrivă.

În acest sens, în momentele actuale, putemspune că „vara fierbinte precede o toamnăliniştită”, adică, acum, când perioada exame-nelor este în toi, dacă va fi exploatată cu suc-ces, urmează o perioadă de relaxare şi derefacere binevenită. Aşa cum spuneam, sun-tem încrezători în puterile lor, în forţa, întinereţea lor şi aşteptăm cu speranţă fineleexamenelor pentru a ne putea bucuraîmpreună de o mare reuşită.

La fel ca şi celelalte promoţii, suntem con-vinşi că promoţia a 65-a nu ne va dezamăgi, iarreuşita lor va adăuga tradiţiei ColegiuluiNaţional Militar „Mihai Viteazul” o nouă pagi-nă de glorie şi valoare.

Tuturor, mult succes!Comandantul

Colegiului Naţional Militar „Mihai Viteazul”Colonel Marcel DOMŞA

2

cuprins

PUBLICAŢIE EDITATĂ DECOLEGIUL NAŢIONAL MILITAR

„MIHAI VITEAZUL”

4 PAŞI SPRE SUCCES4 Ţinteşte sus, fii educat!

5 Garanţia reuşitei

6 Un nou început

8 Lecţia de matematică

9 Stimularea motivaţiei pentru cariera militară

10 Un cititor vânător de metafizici

13 ÎN AFARA ORELOR DE CURS13 Prima excursie ca elevi militari

14 Balului bobocilor

15 O oportunitate de perfecţionare a cadrelordidactice prin Erasmus Plus

16 Sărbătorind armata

17 Bursierii performanţei

18 Formarea tinerilor elevi militari în contextulsocial actual

20 Ziua patronului spiritual

22 Experienţa cercurilor pedagogice

23 Eşarfa relaţională

24 Din pasiune pentru matematică

25 Recunoştinţă

26 Cartea cu miros de ceară şi structură de atom

30 ÎN PRAg DE SăRbătORI30 Ziua Naţională sărbătorită de elevii militari

31 Darul bucuriei

32 Prietenia L.M.-iştilor

33 Cartea cu suflet

36 tRADIţII ŞI CULtURă 36 Dincolo de poveste

37 Pe urmele lui Constantin Brâncuşi

38 Ocrotiţi de Eminescu

39 Mica unire

40 Şcoala – „laborator de spirit”

41 Cărţile lumii – biblioteca sufletului

17

30

55

3

45 INtERSECţII45 Paşi spre cariera militară

46 Martirii Horea, Cloşca şi Crişan

47 Acolo unde se termină pământul şi începe marea

48 Talking to people: cooperative methodology for teaching – o nouă abordare a educaţiei în procesul de învăţare

50 Rolul experimentelor de laborator înorele de chimie, fizică şi biologie

52 ÎN tImPUL LIbER52 De ziua ta, femeie...

53 Francofonia

54 De la mirabila sămânţă la bradul falnic

55 Creionând copilăria

56 Karate-ul de-a lungul timpului

58 Cartea ca legendă personală

61 PENtRU mINtE ŞI SUFLEt61 Lecţii de patriotism – arc peste timp

63 Ţara mea, România

64 Fizica – disciplină, muncă, bucurie

65 O experienţă unică

66 Intermezzo iono-molecular

67 Olimpiadele, din umbra reflectoarelor

70 O altfel de şcoală

71 Pe urmele istoriei

72 Cu paşi hotărâţi spre cariera militară

73 Conectare la învăţământul european

74 „Mica Romă” – capitala matematicii pentru o zi

75 Din nou pe cea mai înaltă treaptă a

podiumului la concursul naţional „Culturăşi civilizaţie în românia”

76 Spartachiada colegiilor militare

77 Pentatlonul, o competiţie de neuitat

79 Elevi olimpici şi profesori premiaţi demunicipalitate

80 Devenind nostalgici

81 Colegiul militar, ultima oră de dirigenţie

83 Epilog

84 Gânduri de absolvent

85 Opreşte, doamne, timpul...

86 Portret de absolvent

87 Comportamentul adaptativ al absolvenţilor din colegiul militar

88 În aventura cunoaşterii

89 Recunoaşterea performanţei

90 De vorbă cu mine, în versuri

91 Ultimul apel – moment emoţionant

92 Gaudeamus igitur

95 Poveste despre viaţă

96 Tabăra de instrucţie

98 Şcoala de vară a Ministerului ApărăriiNaţionale

100 Încurajând performanţa

101 17 ani în slujba colegiului militar dinCetatea Marii Uniri

102 Dirigintele nostru

103 Letopisăţ de dascălul Şcoalei arnăuţăşti

104 Aripa timpului în dansul vieţii

106 Dansul sufletului

108 Mihaela Florea – remember

96 COLEGIUL NAŢIONAL MILITAR„MIHAI VITEAZUL” PE FACEBOOK

»» http://1qr.fr/U2A0

}INTE{TE SUS, FII EDUCAT!

R espectul se educă, răbdarea secultivă, autodisciplina se câştigăprin exerciţiu, iar educaţia este

cultura caracterelor. În această ordine deidei, ţine de noi să avem toate aceste calităţiaşa cum, pe bună dreptate, se spune că pen-tru orice reuşită, reţeta este 10% talent, iarrestul antrenament şi muncă susţinută.Când vorbim de instituţiile militare de învă-ţământ preuniversitar, aceste valori facparte din ecuaţie. Suntem o instituţie care,de-a lungul existenţei, pe lângă învăţămân-tul de calitate, a şlefuit caracterul a peste 6000 detineri. La baza acestei reuşite au stat ordinea, dis-ciplina, respectarea şi aplicarea întocmai a legi-lor, a regulamentelor militare şi a regulamentuluide ordine interioară, aplicabil personalului şi ele-vilor din colegiul militar.

Plecând de la relaţia dintre doi oameni şi pânăla cea mai complexă construcţie socială, lumea înansamblul ei, toate apelează la respect pentru aputea funcţiona. Fără respect este imposibil săfaci să funcţioneze şi să dureze un grup de lucru,o instituţie sau viaţa unei comunităţi mai mari.Analiza complexă a sociologilor şi specialiştilor îndomeniu arată că o comunitate armonioasă şisănătoasă este aceea care se bazează pe respectulprimit/oferit spontan cu admiraţie, ca recunoaş-tere a valorii şi ca manifestare a încrederii. Apoi,creşterea puterii interioare se bazează pe discipli-nă, ca o preocupare de a respecta o serie de regulisănătoase care să contribuie la obţinerea unoraspecte benefice pentru fiecare dintre noi.

Disciplina este calea către propria noastrăcomoară. Nimic măreţ nu a fost obţinut fără disci-plină. Încetaţi să mai vedeţi în disciplină doar oimpunere exterioară care să vă îngrădească liber-tatea. Nu poţi să ajungi să afli cine eşti cu adevărat

fără disciplină interioară. A susţine un comporta-ment la voia întâmplării doar în numele libertăţiieste una dintre cele mai mari păcăleli. Chiar dacă,în unele situaţii este acuzată instituţia militară căţine la rigurozitate şi nu tolerează abaterile de laregulament, cei ce au urmat cursurile unei institu-ţii de profil s-au realizat în viaţă atât profesional,cât şi personal, iar azi sunt mulţumiţi că au avutonoarea şi şansa de a urma acest tip de şcoală.

După ani şi ani, absolvenţii colegiului militarapreciază educaţia şi modul cum au fost formaţipentru viaţă în această şcoală, de aici devizaColegiului Naţional Militar „Mihai Viteazul” –„Non scolae sed vitae discimus!”

Un om de calitate este responsabil, un om decalitate este învăţat să facă eforturi, să se autoper-fecţioneze, să facă sacrificii pentru a deveni maibun, un om de calitate este onest. În fiecare omexistă încă o tendinţă naturală de a fi om de ome-nie, manifestând respect şi responsabilitate.

„Educaţiunea este cultura caracterului, culturaeste educaţiunea minţii” (M. Eminescu)

Locţiitorul comandantului Colegiului Naţional Militar „Mihai Viteazul”

Colonel Gheorghe URIAN

Inimi sub drapel • 2016 Pa[i spre succes

4

Moto: „Dacă lipseşte ţinta, viaţa e o rătăcire.” (Seneca)

Î nceputul fiecărui an şcolar se află subsemnul realizărilor şi reuşitelor din anulprecedent – încununare a tuturor efortu-

rilor depuse în scopul îndeplinirii misiunii insti-tuţiei şcolare. Şi anul şcolar 2015-2016 a debutatsub semnul certificării calităţii învăţământuluidesfăşurat în Colegiul Naţional Militar „MihaiViteazul” care s-a numărat printre cele 60 de uni-tăţi de învăţământ preuniversitar desemnate câş-tigătoare la a XII-a ediţie a competiţiei naţionale„Şcoală Europeană”, de către Ministerul Educaţieişi Cercetării Ştiinţifice. Festivitatea de decernarea premiilor s-a desfăşurat la PalatulParlamentului, Sala „Spiru Haret”. În cadru festiv,delegaţia Colegiului Naţional Militar „MihaiViteazul”, formată din comandantul colegiului,colonel Marcel Domşa, consilierul educativ şicoordonatorul proiectelor europene, doamnaprofesoară Paraschiva Fărcaş şi elevul sergentCosmin Creţu, a primit certificatul „ŞcoalăEuropeană” şi un premiu în valoare de 5.000 lei,sumă ce a fost utilizată pentru dotarea instituţieicu materiale necesare bunei desfăşurări a activi-tăţii didactice. În competiţie s-au înscris 115 uni-tăţi de învăţământ preuniversitar din 35 de jude-ţe şi din municipiul Bucureşti. Ca o consecinţăfirească a excelenţei în educaţie, conferită de cali-tatea şi coerenţa managementului şcolii, centratpe dezvoltarea dimensiunii europene a educaţiei,Colegiul Naţional Militar „Mihai Viteazul” a reu-şit performanţa extraordinară de a obţine, pentrua treia oară, titlul de „Şcoală Europeană”.Competenţa, performanţa şi profesionalismulsunt reperele esenţiale care au contribuit, de-alungul anilor, la o imagine de ansamblu asuprarealizărilor şi asupra potenţialului acestui cole-giu, care, prin întregul profil educaţional, oferăgaranţia reuşitei.

Atât proiectele europene, menite să facilitezedezvoltarea complexă a personalităţii elevilormilitari albaiulieni, cât şi impactul pe care activi-tăţile derulate în cadrul acestora l-au avut asupraculturii organizaţionale şi a ethosului şcolii auavut un rol esenţial. De asemenea, performanţeleşcolare reflectate în rezultatele elevilor la fazanaţională a olimpiadelor şcolare şi la concursurileştiinţifice şi /sau sportive, promovarea unuimanagement instituţional centrat pe dezvoltareadimensiunii europene a educaţiei, calitatea docu-mentelor de candidatură sunt alte câteva criteriide evaluare care au dus, în final, la primirea celuide-al treilea titlu de „Şcoală Europeană”.

Cu aceeaşi ocazie, din partea SenatuluiRomâniei, Comisia pentru Învăţământ, Ştiinţă,Tineret şi Sport a acordat Colegiului NaţionalMilitar „Mihai Viteazul” Alba Iulia, Diploma deExcelenţă, ca semn al consideraţiei pentru străda-niile de a înălţa şcoala românească. Nicolae Iorgaspunea: „Şcoala este tot ce vezi şi tot ce auzi”, citatinserat pe diploma primită.

Toate aceste distincţii reprezintă pe de o parte,răsplata unei munci bine făcute, în spirit naţional,cu deschidere spre occident, dar, pe de altă parte,obligaţia de a continua, în anii care urmează,acest învăţământ de performanţă la standarde celpuţin la fel de înalte.

Director adjunctProfesor Dorina TRIFON

Inimi sub drapel • 2016Pa[i spre succes

5

Garan]ia reu[itei

Un nou început

E moţia a fost starea despirit a zilei de 14 sep-tembrie 2015. Pe platol

din incinta instituţiei, străjuită deMarele Voievod Mihai Viteazul, lamijlocul lunii septembrie, s-a sim-ţit emoţia începutului. Prima zi deşcoală are conotaţii diferite. Pentrucei din clasa a XII-a – startul anuluiterminal şi emoţiile examenelor debacalaureat şi admitere în învăţă-mântul militar superior, iar pentrucei 120 de tineri care au optat pentruo şcoală onorantă, aşa cum spun ei, autrăit ineditul momentului alături depărinţi, fraţi şi prieteni veniţi să-i vadă. Oriundeîţi îndreptai privirea vedeai zâmbete înlăcrimate.

În prezenţa distinşilor oaspeţi: domnul generalde brigadă Dorin Ioniţă, şeful Instrucţiei şiDoctrinei din Statului Major al Forţelor Terestre,domnul colonel Daniel Bănică, şef Secţie DirecţiaInstrucţie şi Doctrină din Statul Major General,reprezentanţi ai administraţiei publice locale,cadre militare active şi în rezervă, părinţi,bobocii au ros-

tit legământul de suflet privind responsabilitateade a învăţa carte, de a deveni oameni de calitate,instruiţi şi pregătiţi atât pentru examenele ce-iaşteaptă, cât şi pentru provocările vieţii.

Festivitatea la care a bătut gongul noului anşcolar a constituit prilejul de a aprecia muncacelor prin care fiecare generaţie a obţinut rezulta-te bune, dar şi de a ne asuma noi obiective, stra-

tegii de lucru şi standarde superioare.Comandantul colegiului, colonelulMarcel Domşa, a ţinut să menţionezeperformanţele obţinute de promoţia deabsolvenţi 2015: Anul şcolar 2014-2015a fost unul deosebit. Rezultatele obţinu-te la olimpiadele şcolare, unde am avut15 elevi calificaţi la naţională, concre-tizate într-un premiu I, un premiu III,2 menţiuni şi 2 premii speciale, pre-cum şi primirea celui de al treileaTitlu de Şcoală Europeană, apoi câş-tigarea Olimpiadei de vară a sportu-lui militar liceal ediţia 2015, exame-nul de bacalaureat cu promovabili-


6

tate 100% şi media generală de 9,13 şi,nu în ultimul rând, examenul de admi-tere în învăţământul militar superior, cu94,44% absolvenţi admişi – viitoarecadre militare – atestă calitatea actuluiinstructiv-educativ din colegiul militaralbaiulian şi reflectă profesionalismul şidăruirea fiecăruia în activitatea pe care orealizează.

Aprecieri şi felicitări au primit profeso-rii diriginţi: Nătălucă Liviu, DăncilăTeodora, Fărcaş Paraschiva, Mureşan Simona şiVancea Felicia şi cadrele militare ale companiei I– maior Turic Raul,

plutonier adjutant Leterna Ioan şi pluto-nier major Stan Gheorghe, pentru întrea-ga activitate de îndrumare şi consiliere aabsolvenţilor promoţiei 2015 şi reuşitaacestora la examenele din vară. Apoi, afost acordată Diploma „RobertSchuman” clasei a X-a B, diriginte pro-fesor Mihaela Florea, comandant decompanie, maior Sebastian Sârbu.Această distincţie s-a

acordat clasei cu cea mai mare medie în anul şco-lar trecut, respectiv 8,72.

În urma susţinerii examenului de bacalaureat,absolventa Casiana Fusu a fost nominalizată Şefăa promoţiei 2015. Conform tradiţiei, şeful de pro-moţie a primit, din partea Fundaţiei „SfântulMare Mucenic Gheorghe – Purtătorul deBiruinţă” o tabletă, în semn de apreciere a efor-tului şi a rezultatelor dobândite. De asemenea,absolventa Casiana Fusu, a primit, din parteacolegiului pe care l-a absolvit, placheta şidiploma care îi recunoaşte performanţeleobţinute în cei patru ani de colegiu militar laînvăţătură şi în activităţile extracurriculare,precum şi contribuţia la creşterea prestigiu-lui Colegiului Naţional Militar „MihaiViteazul”. În prezent, Casiana este studentăla Academia Tehnică Militară din Bucureşti.

Elev sergent Denisa BUŢURCĂ, XII D

7


Lec]ia de matematicq

J oi, 17 septembrie 2015, amfiteatrul„General-maior Cristache Ştefănes-cu” din colegiul militar albaiulian a

găzduit întâlnirea elevilor pasionaţi de ştiinţeleexacte cu matematicianul de talie internaţiona-lă, profesor universitar dr. Preda Mihăilescu.

Lecţia de matematică, predată cu pasiune şiprofesionalism de către domnul PredaMihăilescu a constat în rezolvarea ingenioasă aunui exerciţiu de trigonometrie utilizândnumere complexe. Apoi, s-au făcut câtevamenţiuni despre criptografie ca aplicaţie amatematicii. Printre altele, domnul Mihăilescua afirmat că învăţământul din România este laun nivel mult mai ridicat decât cel al ţărilor dinrestul Uniunii Europene (matematica studiatăîn România a folosit-o, cu succes, în primii doiani de facultate în Elveţia). Una dintre realiză-rile domnului profesor Mihăilescu, demnă demenţionat şi apreciat, este sistemul de securi-tate bancar pentru ATM-urile din Elveţia.

Domnul profesor Mihăilescu s-a născut înBucureşti. În 1973, părăseşte România şi se sta-bileşte în Elveţia. Studiază matematica şi infor-matica la Universitatea EidgenössischeTechnische Hochschule din Zürich. Obţinedoctoratul în 1997 cu lucrarea Cyclotomy ofRings and Primality Testing, scrisă sub îndru-marea matematicienilor Erwin Engeler şiHendrik Lenstra. Pentru o perioadă, a fost cer-cetător la Universitatea din Paderborn,Germania. Din 2005, este profesor laUniversitatea Georg August din Göttingen. În2002, reuşeşte să demonstreze conjectura for-mulată în 1844 de matematicianul francezEugène Charles Catalan. Rezultatul este cunos-cut ca „Teorema lui Mihăilescu”.

Elev sergent Raul ALEXA, XII D


8

Stimularea motiva]iei pentru cariera militarq


9

S âmbătă, 18 septembrie, în poligonulCincu s-a desfăşurat exerciţiul naţional„Someş 2015”. La această demonstraţie

de acţiuni militare cu trageri reale şi de coopera-re a forţelor şi specialităţilor militare din ArmataRomânei au participat 40 de elevi de clasa a XII-adin colegiul militar albaiulian. Însoţiţi de către

comandantul colegiului, colonel Marcel Domşa şicomandantul companiei, căpitan Gabriel Butuza,elevii din anul terminal au avut ocazia să vadă, înteren, aplicaţii ale structurilor şi armelor desprecare au învăţat la disciplina Pregătire militară. Cusiguranţă, în urma acestei experienţe, elevii suntmai motivaţi şi orientaţi socio-profesional pentruspecialităţile militare pe care le vor urma.

Elev sergent Silviu ISPAS, XII E

Un cititor vânqtor de metafizici

„C artea de pe noptieră” a apărutîntr-un moment din viaţa meacând doream să citesc totul, dar

mă rezumam doar la cărţile ce exhibau perioadaîn care mă aflam: adolescenţa – despre caremulţi au scris, dar puţini au înţeles (aşa cum îmiplăcea mie s-o definesc). Am început clasic, cu„Romanul adolescentului miop” de MirceaEliade, după care am pătruns în literatura uni-versală: „Jurnalul secret a lui Adrian Mole” deSue Townsend, „Minunea” de R.J. Palacio, „Deveghe în lanul de secară” de J.D. Salinger şi „Împă-ratul muştelor” de Wiliam Golding. În fiecarecarte era prezentată o altă faţă a adolescenţei: vâr-stă a narcisismului tineresc, a împotrivirii la totceea ce înseamnă convenţie socială, a revolteipure, a stării favorabile experienţelor deviante şicruzimii împinse până la diabolic. Toate mă fasci-nau, mă cuprindeau şi aproape mă înălţau, dar

niciuna nuatingea hiero-fania ce o cău-tam eu înLogos.

Într-o zi,mă aflam înfaţa biblioteciip ă r i n ţ i l o r ,unde îmidecideam sta-rea spiritualăpentru urmă-toarele zile.Era un eveni-ment banaldin viaţa mea,căci adeseorimă regăseam

căutând eternitatea şi sacralitatea cuvântului. Cutoate acestea, cartea pe care aveam să o descopărreprezenta o altă zonă a cotidianului, un sigiliu alsufletului meu. Nu ştiu sigur de ce am ales„Jurnalul Annei Frank”, probabil m-a influenţatexistenţa cuvântului „jurnal” în titlu, deoarecejurnalele completează adolescenţa. Ele se scriu,de regulă, din nevoia unor clarificări interioaresau ca o încercare de sustragere de la singurătate.În plus, ştiam din lecturile anterioare că jurnaluleste o inevitabilă autoflagelare.

Este interesant la această carte faptul că nueste una în totalitate despre război, chiar dacăîmprejurările în care a fost concepută ar clasifica-o astfel. Anne a început să scrie un jurnal deoare-ce a auzit că se vor strânge toate memoriile, docu-mentele, jurnalele perso-nale ţinute în timpul răz-boiului. Ministrul educa-ţiei din acea vreme spuneala radio că-şi dorea ca,după razboi, să adunetoate mărturiile celor careau avut de suferit dincauza atrocităţilor înfăp-tuite de germani. Din acelmoment, a început sălucreze la noua ei identita-


10

11


te: aceea de eroină. Ea estediferită faţă de ceilalţi ado-lescenţi, care încep un jur-nal de clarificare interioa-ră. De aici reiese gena descriitor a fetei, care alegesă-şi dedice adolescenţaunicului ei prieten: jurna-lul. Ea renunţă la schimba-rea unor măşti inventateîn favoarea unor soluţii decompromis, proiectarea în

alte măşti literare. Prin operă ea consideră că sedesăvârşeşte, se îmbogăţeşte, se exprimă, ajutândsocietatea postbelică să trăiască. Anne dă dovadăde o iubire absolută faţă de semeni, sentimentcare se evidenţiază în ultima ei consemnare înjurnal: „atunci devin, mai întâi arţăgoasă, apoi tri-stă şi, în cele din urmă, îmi răsucesc iarăşi inima,întorc ce-i rău spre afară, ce-i bun spre înăuntru,neîncetând să caut o metodă pentru a deveni aşacum mi-aş dori tare mult să fiu şi cum aş putea săfiu dacă n-ar trăi alţi oameni pe lume”. Aşadar,fata este conştientă că, pentru a se desăvârşi, estenevoită să se detaşeze de tot ceea ce îi aparţinecontingentului. Ea alege să se lamenteze, trăindîntr-un mod care îi displace, dar care este impusde respectul pe care ea îl poartă pentru fiecareom.

În opinia mea, „Jurnalul Annei Frank” repre-zintă lectura decisivă ce a deşteptat în mine ceamai nesăţioasă patimă a cititului, oferindu-mi, deasemenea, o viziune nouă asupra vieţii. În primulrând, protagonista în sine reprezintă un exemplupentru generaţia actuală, jună. Ea trece prin ace-leaşi perioade spirituale ca fiecare adolescent:sufletul îi creşte şi se tulbură şi spumegă şi seînfierbântă şi ameninţă şi îi zguduie temeliile făp-turii ei. Cu toate acestea, ea reuşeşte să constru-iască un caracter drept şi solid pe cel mai fragilteritoriu al perisabilităţii. Războiul nu o împiedicăsă se dezvolte, să se cultive şi să se autodefineas-că. În plus, ea se gândeşte la răul mondial, dorindmereu o schimbare în bine. Anne era o fire maitot timpul energică, etalând o fericire molipsitoa-re. Ea descrie cu lux de amănunte viaţa de zi cu zi,aşa cum a fost trăită de opt persoane care se con-fruntă cu foamea, izolarea de restul lumii şi, mai

ales, de pericolul de a fi descoperiţi în fiecare clipăşi ucişi. Celelalte persoane erau crispate, iar sufle-tele lor deveneau din ce în ce mai sobre. De multeori, clandestinii ajungeau la accese de nihilism.Astfel, fata nu are niciun prieten în afară de Kitty,jurnalul ei. Aşadar, orice moment petrecut în pre-zenţa ei străpunge banalul devenind unul cathar-tic. Ea a ajuns într-un punct atât de înalt al sacra-lităţii fiinţei printr-un efort susţinut prin voinţă,singurătate şi renunţări,prin disciplină fermă, lec-turi aspre, nesfârşite, prinlupte cu duşmanii dinafară şi dinlăuntru. Ealuptă cu mediocritatea, iarprin creşterea bogăţiilorinterioare şi-a întărit per-sonalitatea, fiind pregătităsă înfrunte asperităţile vie-ţii. Anne a reuşit să măcucerească prin modul dea fi, jurnalul susţinândveridicitatea faptelor ei. E de ajuns pentru mine căam aflat că a existat o fiinţă umană ce întruchi-pează imaginea idealităţii pentru a o urma într-unmarş delirant şi pentru a o intitula drept exemplu.

În al doilea rând, cartea impresionează prinmodul în care a fost scrisă. Anne Frank era cine-va la cei treisprezece ani pe care îi avea. La o vâr-stă fragedă, fata începe să-şi verse gândurile înalbia hârtiei. Astfel, opera îi asigură nemurireacare compensa eterna pierdere a palpabilului, aconcretului. Fiecare carte pe care am citit-o a avutceva nou, ceva din care să învăţ, dar „JurnalulAnnei Frank” a apărut ca o însumare a tuturor,conţinând exemple clare de bunătate, maturitate,moralitate, suferinţă şisperanţă. Adolescentadevine un monumentintangibil de puritate şifrumuseţe, frumuseţe carenu este redusă doar la con-diţia fizică imediată, citranscede limitele banalu-lui, fiind o frumuseţe inte-rioară provocată de inefa-bilitatea trăsăturilor ce oînnobilează.

De altfel, această carte adevenit un reper pentrumine în viaţă. Un momentdecisiv, ce a trezit în mineumanitatea şi respectulfaţă de semeni, sentimentecare erau pierdute în abi-sul provocat de imprevizi-bilul contingent. Până laurmă, asta înseamnă într-adevăr să citeşti: să tedetaşezi de latura profană,să ajungi în apogeul fiinţei

tale unde se află o lume îmbălsămată de moralita-te. Acesta este momentul care mi-a oferit mândratitulatură de „cititor”. „Jurnalul Annei Frank” „m-a influenţat în carieră” prin modul de a privilumea mult mai optimist, mai oportunist, maiplin de speranţă.

Am învăţat să mă bucur de fiecare evenimentmărunt ce mi se întâmplă, ştiind că există oamenicontemporani cu mine sau nu, care trăiesc într-un mediu pauper şi o atmosferă tenebroasă. Înplus, această mărturie mă ajută să fac o compara-

ţie între monografia secolului XX şi societateacontemporană. Din fericire, se reliefează evoluţiaspirituală a oamenilor, care dau dovadă de o gân-dire mult mai umană. Aceştia sunt oamenii carese încadrează în tipic, dar neexistând o extremădiabolică, nu există nici una divină. Aşadar, ome-nirea duce lipsă de caractere asemănătoare AnneiFrank, de focare ale bunătăţii, dreptăţii şi cinstei.Singurii care încearcă să se apropie de sacralitateascrisului ei, printre care mă număr şi eu, sunt ceice au reuşit să înţeleagă povestea.

În concluzie, „cartea de pe noptieră care m-aîndrumat în carieră” mi-a lărgit orizonturile, mi-aînălţat fiinţa, făcându-mă un vânător de metafi-zici. Cartea este mărturia fascinantă a începuturi-lor formării caracterului drept al fetei, care extra-ge esenţa fiecărei zile din consemnarea unui actde evoluţie spirituală, de clarificare interioară,cartea fiind, totodată, un document ce reliefeazădiscrepanţa dintre trecut şi prezent.

Elev Andrei Ioan RODILĂ, IX E (lucrare premiată la Concursul „O carte de pe

noptieră m-a îndrumat în carieră”, organizat deUniversitatea 1 Decembrie 1918, Alba Iulia)

12


Prima excursie ca elevi militari

Î n perioada 03 – 04.10.2015,conform Planului cu princi-palele activităţi al colegiului

pentru anul şcolar curent, s-a desfăşuratexcursia şcolară a elevilor din clasa a IX-a îngarnizoana Sibiu, important centru culturalşi economic – Capitala Europeană 2007.Printre obiectivele vizitate: MuzeulNaţional Brukenthal, Piaţa Mare şi PiaţaMică, elevii însoţi de instructorii militari şiprofesorii diriginţi, au vizitat şi AcademiaForţelor Terestre „Nicolae Bălcescu”. Astfel,pe lângă descoperirea frumuseţilor oraşuluiHermannstadt, excursia a constituit o opor-tunitate de a cunoaşte istoricul şi specificulAcademiei Forţelor Terestre unde parte dinei îşi vor continua studiile după absolvireacolegiului militar. Este primul lor impact cumediul academic militar. Astfel de vizite deorientare şi motivare pentru continuareastudiilor militare se vor mai desfăşura peparcursul anilor viitori. Acestea vor fi com-pletate cu activităţile de consiliere socio-profesională din perioada celor patru ani decolegiu militar albaiulian pentru a-şi desco-peri fiecare vocaţia, pasiunea spre oarmă/specialitate din cadrul învăţământuluimilitar superior şi/sau postliceal şi, prinurmare, pentru a se pregăti pentru reuşita laexamenele de admitere. Toată aceastăimplicare a factorilor educaţionali sprebuna orientare şi consiliere este permanen-tă, iar satisfacţia o aduc, an de an, absolven-ţii prin reuşita lor la examenele finale: baca-laureat cu promovabilitate 100% şi admite-rea în academiile categoriilor de forţe înprocent de peste 90% în ultimii 18 ani.

Elev Andrei POTRA, IX B

Inimi sub drapel • 2016În afara orelor de curs

13

Balul bobocilor

V ineri, 13.11.2015, în Salade festivităţi a ColegiuluiNaţional Militar „Mihai

Viteazul” s-a desfăşurat o nouă ediţie aBalului bobocilor, ediţie organizată,conform tradiţiei, de elevii claselor aXI-a. Toate activităţile – prezentarea,spectacolul, probele pentru boboci –au fost grefate pe tema unanim accepta-tă „Călătorie în jurul lumii”. În alegereaideii sub auspiciile căreia trebuia să sedesfăşoare un spectacol complex şi com-plet, am ţinut cont de specificul institu-ţiei noastre de învăţământ şi de unitateaîn diversitate care ne leagă. Alegerearecuzitei, a decorurilor, a elementelor despectacol s-au închegat perfect în aşa fel încât să nedefinim originalitatea, iar bobocii să traversezeexperienţe inedite, de care să-şi amintească întot-deauna cu drag.

Periplul prin lume a fost imaginat ca o călătorielină cu avionul care a debarcat în fiecare ţară dincare şi-au imaginat bobocii că provin, iar pentrua-i conferi călătoriei o notă de real, elevii claselora XI-a au confecţionat un avion în miniatură, cutoate datele de identificare ale evenimentuluiorganizat. Invitaţii au fost întâmpinaţi de elevicostumaţi în veşminte tradiţionale din diferite ţărişi regiuni, le-au fost oferite bilete de călătorie, iardin spectacol nu au lipsit dansul culturilor – danstribal, street dance, dans ţigănesc – interpretare,recital de chitară electrică, momentul satiric, dan-sul egiptean cu o adevărată regie şi recuzită(faraoni, sarcofag, mumii), dansul grecesc. Toateacestea s-au armonizat cu probele pregătite pen-tru cele 7 perechi de boboci: proba de prezentare,proba de sincretism – muzică şi vers, proba deaptitudini, proba de cultură generală, proba de

dans. Colegii noştri talentaţi în arta umorului audestins permanent atmosfera cu momente satiri-ce, iar invitat special a fost tânăra Silvia Oancea,artist local apreciat şi admirat pentru vocea şitalentul ei.

La finalul celor două ore de spectacol, juriul adeliberat. Titlul de Miss Boboc a fost câştigat deIlişca Anişoara Coman, iar cel de Mister de VladŞtefan Velţan. Apoi, titlurile de Miss şi MisterPopularitate au fost acordate bobocilor CosminaGabriela Sprîngean, respectiv Mihai RaduMoldovan. Locurile II pe podium au fost ocupatede Teodora Maria Groza şi Ioan Vlad Dan, iarlocurile III de Iuliana Alexandra Ţurcă şi BogdanAndrei Dumitraşcu.

Spectacolul a fost prezentat de câştigătorii ti -tlurilor de Miss şi Mister Boboc 2013, IoanaDumitraş şi Dan Teodor, membri ai echipajuluide bord, care au ghidat călătoria. A fost unmoment inedit, plin de surprize şi bună dispozi-ţie, care merită să fie inclus în palmaresul realiză-rilor noastre.

Elev caporal Alexandru IUŞAN, XI E

Inimi sub drapel • 2016 În afara orelor de curs

14

Î n perioada 11-17 octombrie 2015,în Portugalia, prin intermediulEuneos, trei cadre didactice au

participat la prima mobilitate derulată în cadrulproiectului Erasmus+ „Împletind tradiţia cumodernitatea, implementăm calitatea europea-nă în şcoală”: profesorii Fărcaş Paraschiva, DuraSimina şi Mircea Cosmina, respectiv, la cursulde formare „How to make your school moreinternaţional”.

Pe parcursul celor 7 zile ale activităţii de for-mare, s-au derulat atât activităţi în plen, cât şiworkshop-uri pe diverse teme legate de manage-mentul proiectelor europene, de politicile deinternaţionalizare a şcolii, de metodele interactivede predare utilizând platforma e-Twinning şivideoconferinţe. Totodată, prezenţa celor 41 departicipanţi din 15 ţări europene ne-a oferit oca-zia de a contacta parteneri pentru derularea unornoi proiecte de colaborare atât pe platforma e-Twinning, cât şi prin programul Erasmus+. Lasfârşitul cursului, participanţii au dobândit com-petenţe în următoarele domenii: elaborarea pla-nului de dezvoltare instituţională prin prismapoliticilor de internaţionalizare, scrierea aplica-ţiilor pentru proiecte de mobilitate şi proiectestrategice în Erasmus+, descoperirea oportunită-ţilor oferite de proiectele de cooperare în mediulonline atât la nivel european, pe platforma E-twinning, cât şi la nivel global, prin intermediulEIO dezvoltarea dimensiunii europene şi interna-ţionale în curriculum managementului proiecte-lor. Pe parcursul activităţilor de grup, s-a conturatun nou proiect de cooperare în parteneriat cuinstituţii de învăţământ din Finlanda, Olanda,Suedia, Franţa, Spania şi Portugalia, având catemă dezvoltarea spiritului antreprenorial al tine-rilor şi al cetăţeniei active!

Participarea la acest curs de formare a oferit,de asemenea, participanţilor prilejul de a face unschimb de experienţă cu cadre didactice cu preo-cupări asemănătoare din Europa şi de a stabilicontacte pentru viitoare proiecte de colaborare.Pe parcursul acestui an şcolar, vor beneficia de oastfel de instruire în cadrul programuluiErasmus+ 16 cadre didactice şi 5 cadre militaredin Colegiul Naţional Militar „Mihai Viteazul”.

Profesor Paraschiva FĂRCAŞ


15

O oportunitate de perfec]ionarea cadrelor didactice prin

Erasmus Plus

Sqrbqtorind armata

C u ocazia Zilei de 25 Octombrie înOraşul Marii Uniri, elevii înuniformă s-au implicat în acti-

vităţi de comunicare, sportive, patriotice, ecologi-ce, dezbateri şi comemorări.

Ziua Armatei României a fost celebrată decătre elevii Colegiului Naţional Militar „MihaiViteazul” prin desfăşurarea unor activităţi specifi-ce. Sub deviza „Cupa 25 Octombrie” s-au desfăşu-rat o serie de competiţii sportive la şah, minifotbal,tir şi aruncarea grenadei la precizie. În cadrul pro-iectului „Ziua Armatei României în Şcoli” dincadrul planului Ministerului Apărării Naţionale,un număr de 27 de elevi au fost solicitaţi de cătreBirourile Informare Recrutare din Vâlcea, Bihor,Hunedoara, Caraş-Severin, Timiş, Cluj, Satu-Mare, Sălaj, Olt, Bistriţa, Maramureş, Mureş, Aradşi Alba, să participe, în perioada 19 – 25 octom-brie, la activităţi de informare şi promovare a ofer-tei educaţionale liceale. Astfel, elevii colegiuluinostru au răspuns întrebărilor elevilor de gimna-ziu interesaţi de perspectiva admiterii într-uncolegiu militar, condiţiile şi programul. Apoi, înseria activităţilor dedicate Zilei Armatei Românies-a înscris şi cea de îngrijire a mormintelor înain-taşilor noştri care, prin dăruirea şi sacrificiulsuprem, ne-au asigurat prezentul şi viitorul.Desfăşurată de către elevii de clasa a IX-a, activi-tatea a fost, în egală măsură, şi o lecţie de educaţiepatriotică şi de respect pentru ei, eroii noştri!

Elevii din clasele a XI-a au participat, în zilelede 24 şi 25 octombrie, la manifestările dedicateZilei Armatei României de la Arad şi Carei.

În cadrul sesiunii de comunicări şi referate aleelevilor, la secţiunea „Om şi societate” eleviipasionaţi de istorie au pregătit şi susţinut unmaterial dedicat Centenarului Primului RăzboiMondial. Tema lucrării a marcat atitudineaRomâniei în acest război şi obiectivele urmărite

de ţara noastră în campania de eliberare aTransilvaniei. De asemenea, a fost evidenţiat şimodul în care arta a reflectat faptele de arme dinRăzboiul de reîntregire naţională.

Elev sergent Răzvan CRIŞAN, XII A


16

Bursierii performan]ei

C onform Ordinului MinisteruluiEducaţiei Cercetării Tineretului şiSportului nr. 5576/7.10.2011 privind

aprobarea Criteriilor generale de acordare aburselor elevilor din învăţământul preuniversi-tar de stat, un număr de 15 elevi ai ColegiuluiNaţional Militar „Mihai Viteazul” vor benefi-cia, în acest an şcolar, de burse de performan-ţă -100 lei şi de merit – 80 de lei. Vor primibursă lunară eleva caporal Ioana-FlorinaArgatu şi elevul fruntaş Marian-Emilian Lucapentru performanţa obţinerii premiului I,respectiv III la olimpiada naţională de religie.De aceeaşi bursă se va bucura şi eleva fruntaşRoberta Ion pentru performanţa obţineriimediei generale 9,80 şi nota 10 la purtare înanul şcolar trecut.

Acestor trei elevi performeri li se alătură alţi 12elevi merituoşi, 8 dintre ei pentru reuşita califică-rii la etapa naţională a olimpiadelor şcolare: elevacaporal Alexandra Trif (psihologie), elevul ser-gent Adrian Petruse (geografie), eleva fruntaşCristina Geică (istorie), eleva plutonier OanaIanculescu (religie), eleva fruntaş Bianca Balea(religie), elevul sergent Marius Tunaru (fizi-

că), elevul caporal Gabriel Oprea(fizică), elevul fruntaş Claudiu Truşcă (tenis demasă), iar 4 elevi cu medie generală peste 9,50 şinota 10 la purtare: elevul plutonier-adjutant PaulCîrje – 9,65, eleva fruntaş Marcela Lupu – 9,62,eleva fruntaş Teodora Grecu – 9,57 şi elevulcaporal Dan Bălan – 9,52.

Miercuri, 25 noiembrie, în Sala Trofeelor,echipa managerială a colegiului formată dincomandantul colegiului, colonel Marcel Domşa,

locţiitorul comandantului, colonel GheorgheUrian şi director adjunct, profesor DorinaTrifon a oferit aceste burse elevilor, felicitân-du-i pentru rezultatele obţinute, pentrubuna conduită şi atitudinea de adevăraţiînvingători, elevi de nota 10+ într-o Şcoalăde trei ori Europeană, cu performanţedemne de urmat!

Felicitări!

Referent de informare şi relaţii publiceDaniela FILIMON


17

Formarea tinerilor elevi militari|n contextul social actual

E xistă anumite meserii în caredevotamentul şi profesionalismulsunt esenţiale, iar lipsa lor poate

afecta notabil rezultatul muncii depuse. Încazul unui instructor, importanţa este şi maivizibilă, interacţiunea cu elevul fiind poateprintre cele mai greu de stabilit, deoarece vor-bim mai întâi de o interacţiune între generaţii şide conflictul irevocabil care există din cauzaideilor şi a mentalităţilor diferite. Este o respon-sabilitate de o valoare incomensurabilă, aceea dea modela caracterul unor tineri care nu ştiu cevor sau ce pot să realizeze şi este de datoria noas-tră, a instructorilor militari, să o îndeplinim cudăruire. În trecut, orice instructor militar repre-zenta figura autoritară, rece, de necontestat îndeciziile sale, o persoană ce îşi impunea respectul(nu şi-l câştiga) în faţa unor tineri naivi şi supuşi.

Însă lumea este într-o continuă schimbare atâtdin punct de vedere atitudinal, cât şi sentimental,iar în prezent avem de-a face cu elevul modern,extrovertit, plin de viaţă şi de întrebări. În acestecondiţii, misiunea noastră ca instructori militarieste aceea de a găsi „statuia” ce stă ascunsă în fie-care „bloc de marmură”. Misiunea noastră, ainstructorilor, este

aceea de a-i îndruma, de a le şlefui caracterul, fărăa le încălca personalitatea, învăţându-i să gândeas-că singuri şi să fie independenţi de alţii, viitoruldepinzând de noua generaţie de tineri a societăţii.

Interacţiunea instructor-elev nu trebuie să fierealizată prin teamă. Ea trebuie să aibă ca valoriprimordiale comunicarea şi receptivitatea.Aşadar, în urma comunicării este foarte impor-tantă atât analiza problemelor cu care elevii seconfruntă, cât şi precizia şi corectitudinea deci-ziilor pe care trebuie să le luăm ca îndrumători ailor. Rezultatele muncii bine făcute se văd doar înmomentul în care avem certitudinea că nu ampregătit un tânăr doar pentru câteva ore deinstrucţie militară, ci pentru viitorul apropiat alcarierei militare, cu verticalitatea specifică unuiviitor cadru militar, precum şi puterea de adepăşi obstacolele care le pot apărea în cale,obstacole care trebuie depăşite dând dovadă decalm, abilitate în comunicare, înţelepciuneadobândindu-se mai târziu, odată cu experienţa.Datoria noastră este de a forma pentru societa-te tineri care recunosc şi respectă valorilesociale. O astfel de realizare nu poate fi posibi-lă fără tratarea fiecărui elev în parte, fiecareavând personalităţi şi nevoi diferite, dar la fel


18

de importantă este tratarea lor ca un colectiv, ungrup de tineri care se regăsesc unii în alţii. Întru-cât exemplul este cea mai puternică armă în edu-caţie, ca instructor militar încerc să le arăt cărelaţiile interpersonale trebuie să se bazeze perespect reciproc şi respectul faţă de propria per-soană. Tinerii trebuie educaţi în spiritul camara-deriei şi al legării prieteniilor (în sensul construc-tiv al unei relaţii), menţinerea grupului unit fiinduna dintre cele mai dificile sarcini ale meseriei deinstructor militar. Însă, aceste valori precum

camaraderia şionoarea militarăsunt pilonii carestau la baza ori-cărei acţiuni cucaracter militarsau educaţionalşi nu numai.

Dacă existăun singur risc în toate,acesta ar putea fi depăşirea liniei subţiri a respec-tului dintre instructorul militar şi elevul militar,însă niciodată nu mi-a fost teamă de acest aspectal vieţii militare. În momentul în care te respecţipe tine însuţi şi apari în faţa elevilor însoţit de uncaracter vertical, respectul va fi implicit insuflat.Este uimitor să vezi câtă dăruire şi câtă pasiunepoate emana un instructor militar în încercareaumilă, dar şi nobilă, în acelaşi timp, de a-i ajutape tinerii elevi militari să devină oameni mândride realizările lor profesionale.

Maior Raul TURIC

19


Ziua patronului spiritual

D uminică, 1 noiembrie 2015, la statuiaecvestră a lui Mihai Viteazul din AlbaIulia s-a desfăşurat o scurtă ceremo-

nie dedicată aniversării celor 416 ani de la intra-rea triumfală a Marelui Voievod în Alba Iulia. Laceremonie au participat elevii claselor a X-a dinColegiul Naţional Militar”Mihai Viteazul”, repre-zentanţi ai administraţiei publice locale, ai garni-zoanei şi ai Colegiului Naţional Militar „MihaiViteazul”, locţiitorul comandantului colegiului,colonel Gheorghe Urian şi şeful comenduirii gar-nizoanei, locotenent-colonel Daniel Albu.

** *

La 1 noiembrie 2015, am aniversat 96 de ani dela înfiinţarea Liceului Militar „Mihai Viteazul” laTârgu Mureş şi 40 de ani de când ColegiulNaţional Militar, ce poartă cu mândrie numeleîntâiului voievod întregitor de ţară, funcţioneazăîn Cetatea Marii Uniri, capitala de suflet a tuturorromânilor. Am sărbătorit, cu două zile mai devre-me, Patronul Spiritual al colegiului, sărbătoareaSfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavril.Ceremonialul a cuprins mesajul comandantului,festivitate de premiere, mesajele invitaţilor, sluj-ba de pomenire şi depuneri de coroane la monu-mentul eroilor absolvenţi ai colegiului, spectacolomagial şi Ziua Porţilor Deschise. Am împărtă-şit din bucuria şi emoţia aniversării invitaţilornoştri, reprezentanţi ai administraţiei publicelocale: Ion Dumitrel, preşedintele ConsiliuluiJudeţean Alba şi vicepreşedintele Florin Roman,

viceprimarul Paul Voicu, protopopul de AlbaIulia, preot Teofil Slevaş, colonel (r) Voicu Cioară,fost comandant al colegiului, cadre militare dingarnizoană, dar şi foarte mulţi studenţi militari,absolvenţi ai ultimei promoţii.

** *

Platoul din incinta colegiului, a găzduit finalaconcursului tematic tradiţional „Instrucţie cucântec”. Fiecare companie a avut în finală pluto-nul declarat câştigător în întrecerea internă. Dupăprezentarea exerciţiilor specifice, juriul a delibe-rat şi a constituit clasamentul: locul III – compa-


20

nia claselor a X-a, locul II – compania claselor aXI-a, iar locul I – compania claselor a XII-a.Experienţa celor patru ani i-a ajutat pe cei dinanul terminal să obţină cel mai bun punctaj.Activitatea s-a încheiat cu premierea elevilorsportivi din cadrul competiţiilor interne: „Cupa25 octombrie” şi „Cupa Mihai Viteazul”. Au fostfelicitaţi şi cei mai iscusiţi elevi în mânuirea con-deiului din cadrul concursului de grafică şi carica-tură „Coala şi peniţa”.

** *

Sesiunea de comunicări psihopedagogice şimetodice, din data de 27 octombrie 2015, s-a des-făşurat sub semnul acţiunilor novatoare care pot fiîntreprinse la nivelul instituţiei şi în activitateadidactică, în vederea dezvoltării continue a şcoliiromâneşti. Comunicările s-au desfăşurat pe douăsecţiuni: diseminarea informaţiilor despre mobili-tăţile desfăşurate în cadrul proiectului Erasmus +„Împletind tradiţia cu modernitatea, implemen-tăm calitatea europeană în şcoală” şi dezbaterea cutema „Inovaţii în activitatea instituţională şi în acti-vitatea didactică”- analiza SWOT. Au fost prezen-tate activităţile desfăşurate de profesoarele FărcaşParaschiva, Dura Simina şi Mircea Cosmina încadrul cursului de formare „How to make yourschool more international” desfăşurat în perioada11-17 octombrie 2015 în Portugalia. De asemenea,au fost analizate beneficiile acesteia la nivelul insti-tuţiei prin identificarea de noi parteneri pentruimplementarea unor proiecte de parteneriat strate-gic cu instituţii de învăţământ liceal din Europa.Sesiunea de comunicări s-a încheiat cu dezbateripe tema „Inovaţii în activitatea instituţională şi înactivitatea didactică” realizându-se un schimbconstructiv de opinii, s-au identificat soluţii cuan-tificabile, s-au analizat situaţiile existente şi s-auoferit argumente pentru acţiunile viitoare.

** *

În preajma sărbătoririi celor 96 de ani de exis-tenţă a Colegiului Naţional Militar „Mihai

Viteazul”, elevii în uniformă au pregătit şi au sus-ţinut referate ştiinţifice în cadrul sesiunii decomunicări. Teme diferite, expuneri practice, oaltfel de abordare, atitudine entuziastă, conlucra-re şi preocupare, toate sunt ingrediente în reuşitaacestor activităţi. În după-amiaza zilei de ieri, unnumăr de 40 de elevi au susţinut 15 lucrări încadrul celor trei secţiuni Limbă şi comunicare,Om şi societate. Arte şi Ştiinţe reale.

Elev sergent Silviu ISPAS, XII E

21


Experien]a cercurilor pedagogice

C onform Agendei Metodiceprivind activităţile de per-fecţionare ale Casei

Corpului Didactic Alba pentru anulşcolar curent, în data de 19 noiem-brie 2015, s-au desfăşurat cercurilepedagogice ale cadrelor didactice.Colegiul Naţional Militar „MihaiViteazul” a găzduit cercurile pedago-gice la disciplinele chimie, informati-că şi biologie.

La chimie, elevii clasei a IX-a E auparticipat la o lucrare de laborator,unde alături de profesorul LucianIrimie au demonstrat variaţia carac-terului metalic, exemplificare pentrusodiu, potasiu şi magneziu.

În cadrul cercului de informatică, s-a desfăşu-rat ora deschisă, unde două grupe de elevi dinclasa a XI-a, coordonaţi de doamna profesoarăLuminiţa Marian, şi-au demonstrat cunoştinţeleconfruntându-se într-o competiţie. Au fost susţi-nute referate cu tema Învăţarea prin cooperare adoamnei profesoare Mihaela Florea şi Metode deevaluare, de fixare şi sistematizare a cunoştinţelora doamnei profesoare Maria Teglaş.

Profesorii participanţi la cercul de biologie auasistat la o scurtă lecţie motivaţională şi inspira-ţională susţinută de către elevii fruntaşi MarcelaLupu, Raluca Avram, Cezar Barbu, Amalia Bobocşi Nicolae Pătroescu. Prezentarea „Eşarfei relaţio-nale” a fost, de fapt, argumentarea unor tehnici decomunicare şi a rolului mesajelor în comunicare:„mesajele cadou” hrănesc, dinamizează, amplificăstima de sine, încrederea în sine şi iubirea, fiindenergetigene, iar „mesajele toxice” descalifică,rănesc, poluează şi aduc pierderea stimei de sine,îndoiala, pierderea încrederii, fiind energetivore.

Aceste două tipuri de mesaje au fost identificatede elevii susţinători ai proiectului din experienţalor sau a colegilor, dar şi din mesajele primite dela părinţi, prieteni, profesori, cunoştinţe.

Participând la un curs de parenting susţinut decătre un formator în domeniu, instruit deJ.Salome, am realizat cât de importante suntcuvintele pe care le adresăm copiilor, elevilor,colegilor şi câtă bucurie se citeşte pe feţele celor ceprimesc „mesaje cadou”, cum putem printr-unmesaj verbal sau nonverbal să motivăm sau sădemotivăm un elev. Astfel, am considerat că ar fibenefic să transmit aceste informaţii atât colegilor,cât, mai ales, elevilor care sunt la vârsta formării.

Activitatea a fost apreciată de profesorii par-ticipanţi la cerc, fiind un moment de reflecţiepentru toţi. Mesajele transmise au un impactmajor în creşterea performanţelor şcolare.Mulţumesc pentru colaborare colegei mele, pro-fesor Simina Dura.

Profesor Adela TUDOR


22

E[arfa rela]ionalq

S unt puţine momente în viaţă în carereuşim să ne autodepăşim şi să încer-căm să aducem o schimbare în societa-

tea în care trăim şi care devine din ce în ce maiinfluenţată de o comunicare sumbră.

Încă o dată, elevii colegiului au dat dovadă deingeniozitate şi au reuşit să surprindă într-o fru-moasă activitate de comunicare, atât efectelepozitive, cât şi cele negative pe care aceasta le areasupra fiinţei umane. Activitatea, organizată şicoordonată de doamna profesor Adela Tudor, încolaborare cu elevii clasei a X-a A, Avram Raluca,Lupu Marcela, Barbu Cornel, Boboc Amalia şiPătroescu Nicolae a pus în evidenţă trei caracte-ristici esenţiale ale fiinţei umane: încrederea însine, energia şi bucuria vieţii, surprinse într-unmod impresionant, reuşind să capteze atenţiacadrelor didactice din judeţul Alba, şi totodată,aprecierea lor.

Deşi avem doar 16 ani, am realizat că oricemesaj pe care îl primim ne influenţează, mai ales,în mediul în care trăim şi am încercat să eviden-ţiem acest lucru în activitatea noastră. De multeori, un mesaj bun, frumos ne oferă încrederea,puterea şi curajul de a trece peste greutăţile carene stau în drum, dar suntem înconjuraţi şi deacele mesaje urâte care ne descurajează şi nedemoralizează.

Prezentarea a fost urmată de o discuţie petematica acestei problematici a comunicării, fiindîmpărtăşite, de asemenea, păreri şi sfaturi pentrua ne menţine întotdeauna moralul ridicat.Suntem conştienţi că tinerii sunt din ce în ce maiinfluenţaţi de o lume virtuală a internetului şi atelefonului şi am încercat să promovăm valorilemorale, susţinând îndemnul la comunicare.

Emil Cioran spunea că „viaţa este o continuăluptă a supravieţuirii în care doar cel mai puternic

grup rezistă”, sugerând nevoia de comunicare aomului într-o societate pentru bunul mers al exis-tenţei umane.

Acesta este unul din micile obiective, pe carenoi, alături de colegii noştri, ne propunem să letransformăm în proiecte de mare valoare. Astfelcă „eşarfa relaţională” este primul nostru pas spreo lume mai bună.

Elev caporal Marcela LUPU, X AElev caporal Nicolae PĂTROESCU, X A


23

Din pasiune pentru matematicq

J oi, 26 noiembrie2015, la ColegiulNaţional „Horea,

Cloşca şi Crişan” din Alba Iulias-a desfăşurat Simpozionuldedicat aniversării celor 120 deani de apariţie neîntreruptă aGazetei Matematice. ColegiulNaţional Militar „MihaiViteazul” a fost invitat special şi afost reprezentat prin elevii pasio-naţi de matematică, respectivSorin Avram din clasa a IX-a şiCătălin Lodroman din clasa a X-a.Aceştia, alături de colegii liceuluigazdă, au prezentat rezolvări origi-nale la unele probleme din RevistaGazeta Matematică şi au ascultatpovestea acestei reviste de la înfiin-ţare şi până în prezent. Elevii colegiului au fostînsoţi de către doamna profesoară Anamaria Fuia.

În acelaşi uni-vers al matema-ticii s-a înscrisşi Concursuljudeţean dem a t e m a t i c ă„Mens Sana”d e s f ă ş u r a tsâmbătă, 28noiembrie laC o l e g i u lN a ţ i o n a l„ A v r a mIancu” dinC â mp e n işi organi-

zat în colaborare cu Universitatea Tehnică Cluj.Colegiul Naţional Militar „Mihai Viteazul” a fostreprezentat de opt elevi, însoţiţi de doamna pro-fesoară Anamaria Fuia. Elevii în uniformă s-auremarcat şi de această dată, reuşind să obţină unpremiu I şi cinci menţiuni: la clasele a IX-a elevulNicolae Bodea, pregătit de către profesorul PetruStănilă a obţinut premiul I, iar elevul SorinAvram, pregătit de către doamna profesoară DeliaStănilă a primit menţiune. La clasele a X-a, celedouă eleve fruntaş Grecu Teodora (profesorîndrumător Anamaria Fuia) şi Lupu Marcela(profesor îndrumător Petru Stănilă) au obţinuttot câte o menţiune. Apoi, elevul caporal DanGuţiu, pregătit de către doamna profesoarăDorina Trifon şi elevul sergent Cristian Cerghit,îndrumat de către doamna profesoară DeliaStănilă, au completat lista menţiunilor. Felicitărielevilor şi profesorilor îndrumători!

Elev fruntaş Sorin AVRAM, IX A


24

Recuno[tin]q

Î n aceeaşi zi de joi,26 noiembrie2015, şeful

Statului Major al forţelorTerestre, general maior DumitruScarlat, a oferit Emblema deOnoare a Forţelor Terestre, cuocazia Zilei Naţionale aRomâniei, profesorilor dinColegiile Naţionale Militare„Mihai Viteazul”, „DimitrieCantemir” şi „Ştefan cel Mare”,care s-au evidenţiat prin excep-ţionala pregătire a elevilor pre-miaţi la olimpiadele şcolare şiconcursurile şcolare.

„Forţele Terestre Române se mândresc cucolegiile naţionale militare, instituţiile de învă-ţământ care îi formează pe primii ostaşi ai ţării.Rezultatele foarte bune la olimpiadele şcola-re, promovabilitatea de 100% labacalaureat şi procentul ridicat deadmitere în instituţiile universitarede învăţământ sunt reuşite care,fără îndrumarea dumneavoastră, adascălilor, nu se puteau realiza.Deşi acesta este un gest foarte miccomparativ cu efortul pe care îldepuneţi, îmi face o deosebităonoare de a vă înmâna Emblemade Onoare a Forţelor Terestredumneavoastră, cei care leîndrumaţi elevilor primii paşi încariera militară”, le-a transmitşeful SMFT participanţilor laeveniment.

Elev sergentRaul ALEXA, XII D


25

Cartea cu miros de cearq [i structurq de atom

N u aş putea spune că în universulinfinit al cărţilor mi-am găsitun singur text de referinţă pen-

tru a mă defini ca persoană şi pentru a-mi deschi-de orizonturile spre carieră. Flori pentruAlgernon s-a aflat pe noptiera mea în perioadapreadolescentină şi am realizat că e o carte despremine, cel în care sălăşluiesc două tărâmuri, apa-rent, antagonice: raţiunea şi arta, inteligenţaintuitivă, logico-matematică şi simţirea autentică,artistică. M-au atras întotdeauna cărţile din caremi-am putut hrăni substanţa intelectuală şi ceacreatoare şi acelea care mi-au oferit întotdeaunarăspunsurile certe la dilemele mele existenţiale.Am trăit, pe rând, vieţile fiecărui personaj al căr-ţii, am suferit şi m-am bucurat alături de Charlie,am redevenit infantil şi am învăţat din nou alfabe-tul, am iubit şi am pătimit, m-am îndepărtat şi m-

am apropiat,din nou, can-did, de mama,am experimen-tat şi m-amcomparat cuceilalţi, l-amiubit peAlgernon pen-tru motricita-tea lui, şi, maipresus de orice,mi-am găsitcalea spre mineînsumi. Înacest mod amajuns să citescpsihanaliză, să-l caut pe Freud, pe AntonyStevens, pe Jung, să mă hrănesc din filozofia luiPlaton şi Aristotel, să caut dimensiunile elanurilornietzscheene, să întreprind o călătorie reală spremine însumi în mit şi spiritualitate.

Am descoperit că Flori pentru Algernon deDaniel Keyes este romanul unei ipoteze deopotri-vă terifiante şi fascinante: ce-ar fi dacă, în duratasubiectivă, de sorginte schopenhauriană, sau înafara ei, am avea puterea de a ne spori artificialinteligenţa, dacă într-o buclă a timpului ar fi laîndemâna noastră să corectăm, nu doar o imper-fecţiune fizică, ci însuşi creierul uman. Ar fi ceva,nu? Cartea este inedită şi specială deoarece sur-


26

„Orice om cu judecată îşi va aminti că tulburarea vederii este de două feluri şi are două cauze, fie intrarea din lumină înîntuneric, fie ieşirea de la întuneric la lumină, ceea ce este tot atât de adevărat pentru ochiul minţii ca şi pentru ochiul tru-

pului; iar cel care-şi aminteşte acest lucru când observă pe cineva a cărui vedere este nesigură şi slabă nu se va grăbi sărâdă de el; se va întreba mai întâi dacă acel suflet omenesc a ieşit dintr-o viaţă mai luminoasă şi nu poate vedea bine pen-tru că este neobişnuit cu întunericul, sau dacă este orbit de lumina cea mare în care a ieşit din întuneric. Şi va socoti că celdin urmă este fericit în starea în care se află şi-l va compătimi pe celălalt; sau, dacă-i vine să râdă de sufletul care vine de

jos la lumină, va fi mai îndreptăţit s-o facă decât să râdă de cel care se înapoiază de la lumină în peşteră. „Platon / Republica.

prinde povestea unui tânăr cu retard, CharlieGordon, care este – alături de şoricelul Algernon– cobaiul unui experiment ştiinţific de creştereartificială, testare şi argumentare a inteligenţei. Încadrul experimentului, el trebuie să consemnezegândurile şi emoţiile sale într-un „raport de pro-gres”, iar cartea se construieşte, de fapt, sub formaacest jurnal neobişnuit şi unic în felul său. M-amapropiat de textul scris ca de nişte rune, care m-aupurtat în preistoria omenirii, dar şi a fiinţei mele:textul este aproape ilizibil la început, căci – înciuda eforturilor sale de a învăţa carte – Charlieare mintea greoaie şi scrie cu mari dificultăţi.

Dar tratamentul complex la care a acceptat săse supună pentru a deveni deştept (aşa cum elînsuşi sau poate mai curând mama lui şi-a dorittoată viaţa) începe să dea rezultate. Dacă la înce-put, cu un I.Q. de 68, Charlie pierdea toate „com-petiţiile” de inteligenţă cu şoricelul Algernon(care beneficiase deja cu succes de tratamentulmiraculos), după o vreme, în mintea lui pătrundetot mai multă lumină, I.Q.-ul lui se „normalizea-ză”, pricepe tot mai limpede, citeşte tot mai diver-sificat şi reţine tot mai mult, iar, în scurtă vreme,mintea lui devine sclipitoare, depăşindu-i în inte-ligenţă şi în cunoaştere enciclopedică pe „zeiiintelectuali” ce coordonează experimentul. Pânăîn acest punct, cartea ne îndeamnă să explorăm

tot ceea cene oferăl i t e r a t u r ascience fic-tion, cu oi n t r i g ăingenioasă,bine condu-să către und e z n o d ă -mânt maimult saumai puţinprevizibil.

Cum erade aşteptat,a c e a s t ăexplozie deinteligenţănu este

echivalentă cu o dezvoltare plenară şi armonioasăa întregii personalităţi a lui Charlie. Dimpotrivă, aavea I.Q.-ul unui geniu şi E.Q.-ul unui copil deşase ani e o fractură interioară cu consecinţe dincele mai grave. Inteligenţa care nu e dublată decăldură sufletească, empatie şi compasiune poatedeveni monstruoasă, iar cel devenit peste noapteinteligent nu are răgaz să crească şi emoţional.Dintr-un „idiot” blând şi curat sufleteşte, Charliedevine un geniu aspru, stoic şi egocentric. El rea-lizează că toţi aceia pe care în ignoranţa lui îi con-sidera prieteni nu făceau decât să se amuze peseama sa şi să profite de mintea lui înceţoşată. Seîndepărtează şi este îndepărtat nu numai de cole-gii de la brutăria unde lucra ca om de serviciu, darşi de studenţii şi profesorii de la universitate, pecare îi privea cândva ca pe nişte idoli şi care aurămas de-acum mult în urma capacităţilor saleintelectuale. Nimeni nu îi mai este pe măsură luiCharlie, care se trezeşte mai singur ca niciodată.

Experimentul a fost calculat ca să-i sporeascăinteligenţa, nu să-l facă mai popular. N-a avutniciun control asupra evoluţiei personalităţii saleşi s-a transformat, dintr-un tânăr întârziat, daragreabil, într-un individ arogant, egocentric şianti-social. În ultima şedinţă, exclamă: „Nu maiam ce să văd!” În universul în expansiune al luiCharlie îşi face loc cinismul.

27


Pe de altă parte, Charlie se îndrăgosteşte deAlice Kinnian, fosta sa profesoară de la şcoalapentru adulţi retardaţi, sau, mai curând, înţelegecă a fost îndrăgostit de ea de când a întâlnit-o, iarîncurajările ei de a participa la experiment auconstituit o bună parte din motivaţia lui semicon-ştientă. Doar că dacă la început relaţia lor eraimposibilă întrucât Charlie îi era mult inferior luiAlice, curând ea se dovedeşte improbabilă, pentrucă el îi devine net superior din punct de vedereintelectual. Alice nu-i mai face faţă şi se simte totmai neroadă. La rândul său, Charlie are senzaţiacă sentimentele lui pentru Alice sunt invers pro-porţionale cu cunoaşterea intelectuală pe care odobândeşte, trecând de la adoraţie la dragoste,apoi la tan-dreţe, larecunoştin-ţă şi, înfinal, lad a t o r i e .Viaţa emo-ţională a„ n o u l u i ”Charlie secomplică şimai mult pemăsură ceîşi descope-ră, în clasicăm a n i e r ăpsihanaliti-că, tenebre-le subcon-ştientului :

teribilele inhibiţii sexuale curădăcini în copilărie, frustrărilecu tentă oedipiană, refulările şicomplexele de inferioritate.Dorinţele necunoscute capătă uncaracter regresiv, devenind arhai-ce, infantile şi nejustificate. Încădin primele pagini, ea are uncomportament matern: îi strângelucrurile din camera de spital şi îiaranjează perna. De câte ori fră-mântările sale ating paroxismul,Charlie caută soluţia la Alice. Ea

nu este o personalitate „de elită”, deseori se simteintimidată şi redusă la tăcere de mult mai comple-xul său iubit platonic, dar posedă un bun simţcare îi dau forţă şi echilibru. Blând, dar fără ezita-re, nesofisticata Alice îl conduce pe Charlie cătreun nou nivel a conştientizării de sine: „Trebuie săgăseşti răspunsul în tine însuţi, să simţi ce estecorect să faci. Charlie, trebuie să înveţi să ai încre-dere în tine.” Imaginea mamei se suprapune ca unclişeu: mama, sora, Alice, avataruri ale aceluiaşiarheu; amintirea, femeia, inhibiţia, teama, repul-sia, echilibrul şi presiunea osmotică.

Odată cu aceasta, cursa personajului către sineînsuşi intră în linie dreaptă. „Vechiul” şi „noul”Charlie, extravertul şi introvertul par a se război

28


29


pentru o singură fiinţă în care nu încap amândoi,iar disputa e numai aparent tranşată în favoareacelui nou. Dar, treptat, noul Charlie realizează totmai bine că nu e complet fără celălalt, ba chiar căel însuşi este de fapt un fel de „excrescenţă” aretardatului, care a pus stăpânire pe viaţa lui prinforţă, abuziv şi nefiresc. Singura lor şansă deumanizare este una comună, deşi simbioza, exis-tenţa lor concomitentă este imposibilă. Dar lim-pezimea minţii, „culmea de lumină şi inteligenţă”pe care noul Charlie ajunge şi de unde îşi face cubrio datoria faţă de lume nu este încă limpezimeatainicei împăcări cu sine. Căci pentru aceasta enevoie să ai iubire, compasiune şi capacitatea de aierta. Să le oferi fără efort lumii întregi, inclusivţie însuţi... Lumina sufletească în care Charlie celnătâng se scălda firesc, lui Charlie cel deştept îieste inaccesibilă. De remarcat şi dedublarea carese petrece atunci când Charlie cu IQ ridicat vor-beşte despre Charlie cel retardat: „Cine eşti tu,Charlie?” E ca şi cum Charlie de acum ar privi deundeva din afară copilăria lui nefericită, bătăile dejoc din partea celor pe care îi credea prieteni,toate episoadele reprimate sau neînţelese în acelemomente: „Ai avut un zâmbet cald” afirmă nos-talgic, realizând astfel că există lucruri maiimportante decât un IQ. Ridicat de la imbecilita-te la geniu, personajul principal recade, încet-încet, în starea sa iniţială. Se reafirmă astfel ideealaitmotiv că: „Viaţa este doar o cutie cu labirin-turi.” Şi, înainte ca întunericul să i se aşeze pe cre-ier, îşi scrie, în dramaticul său jurnal, ultima sadorinţă: aceea ca cineva să depună, în curtea dinspatele casei, o coroniţă de flori pe mormântulşoricelului Algernon, decedat în urma experi-mentului, martir şi el, al ştiinţei şi al progresului.

Geniul lui Daniel Keyes stă în faptul că reuşeş-te să ne ofere o soluţie la dilema existenţială:Charlie atinge creasta desăvârşirii iubind, iertândşi abandonându-se... sieşi... Probabil ceea ce sal-vează această carte de mediocritate şi o face o lec-tură de căpătâi este interogaţia sa profundă asu-pra condiţiei umane.

Elev plutonier-major Cosmin CREŢU, XII B

(lucrare premiată la Concursul „O carte de penoptieră m-a îndrumat în carieră”, organizat de

Universitatea 1 Decembrie 1918, Alba Iulia)

RECVIEMAsta-i temniţa ororilor! De ce a trebuit să cad aici?Mi-aud doar ţipătul în urma altei lovituri de bici şităieturi de cuţit.Trebuia să fiu mort de mult, n-am idee de unde maipoate curge sânge,Cred c-am vărsat sute de litri...

Şi cine mai are chef de rime, când tăietura a ajuns în osŞi lama se schimbă-n ciocan ca să poată sparge şi ce amai rămas?Mă uit la negrul tavan şi strâng din dinţi până-i crappe toţi,Aşteptând să crească iar, ca s-o iau de la capăt...

Şi-n loc de tavan...o oglindă, iar ochii îndată-i închid,Ca să nu văd măduva cum se scurge din fractura deschisă...„E timpul să-i las închişi...” mi-am zis, atunci.Mi-am lăsat capul pe spate, aşteptând să adorm, în sfârşit.

Apare brusc o lumină puternică şi fac un ultim efort să ridic capul,Mă uit uimit spre soarele ce-a răsărit din temniţă şi-mi dau plămâniiStrigând răspicat „Pleacă, pleacă până mai poţi!”,dar se apropie.Şi se apropie până-i pot auzi razele de lumină chiarlângă mine!

Simt cum sunt ridicat de-această forţă misterioasă şi văd tavanulCare din negru se face gri, mai apoi roşu şi ajungemîntr-o cameră albă,Un alb imaculat cum nu credeam că-mi va fi dat săvăd vreodatăŞi simt cum fiecare os şi tendon îmi creşte la loc şidurerea dispare!

„M-ai salvat” îi şoptesc şi adorm în braţele ei.

Un detaşament de onoare con-stituit din peste 1200 de mili-tari, cu 60 de mijloace tehni-

ce, inclusiv aeriene, din Ministerul ApărăriiNaţionale, Ministerul Administraţiei şiInternelor şi Serviciul Român de Informaţii auparticipat marţi, 1 Decembrie, începând cu ora13.00, la parada naţională organizată cu ocaziaaniversării Zilei Naţionale a României, peBulevardul 1 Decembrie din Alba Iulia.

În dispozitivul de defilare, din parteaMinisterului Apărării Naţionale, au luat partemilitari din Divizia 4 Infanterie

„Gemina”, Batalionului 136 Geniu „Apulum”,Academiei Forţelor Terestre „Nicolae Bălcescu”,Şcolii Militare de Maiştri Militari a ForţelorNavale „Amiral Ion Murgescu” şi ColegiuluiNaţional Militar „Mihai Viteazul” (aproximativ1.000 de militari). Efectivele MinisteruluiAfacerilor Interne au fost compuse din specialiştiai Inspectoratului pentru Situaţii de UrgenţăAlba, Inspectoratului Judeţean de Jandarmi Albaşi din colegii mai tineri ai acestora, elevi ai Şcoliide Agenţi de Poliţie „Septimiu Mureşan” din Cluj-Napoca. La sărbătoarea românilor de la AlbaIulia, Serviciul Român de Informaţii a fost repre-

zentat de subunităţi constituite din 60 de militari.Tot în data de 1 decembrie, la ansambluri

monumentale care evocă personalităţi ale istorieinoastre din Alba Iulia, au avut loc ceremonii dedepuneri de coroane şi jerbe de flori dedicate ZileiNaţionale a României, astfel: la monumentul „IonC. Brătianu”, la monumentul „Iuliu Maniu”, lamonumentul „Regele Ferdinand şi Regina Maria”,la monumentul „Mihai Viteazul”.

Elevii claselor a X-a din Colegiul NaţionalMilitar „Mihai Viteazul” au participat alături dealte detaşamentele ce au defilat de 1 Decembrie laSibiu, sub comanda domnului maior SebastianSârbu, la Deva, sub comanda domnului plutonieradjutant Ovidiu Ştef şi la Vulcan sub comandadomnului plutonier major Daniel Mureşan.

Elev sergent Marian PERSU, XII D

Inimi sub drapel • 2016 În prag de sqrbqtori

30

Ziua Na]ionalq sqrbqtoritq de elevii militari

S pectacolul de colinde desfăşurat înseara zilei de marţi, 15 decembrie 2015,la Colegiul Naţional Militar „Mihai

Viteazul” Alba Iulia, în parteneriat cu Liceul deArte „Regina Maria” Alba Iulia şi ŞcoalaGimnazială „Vasile Goldiş” Alba Iulia a fost dedicatbucuriei trăite şi împărtăşite de toţi cei prezenţi. Înpragul sărbătorilor de iarnă, colindele tradiţionaleşi momentele specifice datinilor culese din reperto-riul bunicilor, cu graiul lor arhaic, au fost susţinuteîn casa gazdelor.

Aici, bunicii – interpretaţi de eleva plutonier AuroraPavel, elevul caporal Alexandru Iuşan şi nepotul, elevulfruntaş Raul Traica i-au primit pe colindători, feciori şifete din sat porniţi să vestească sărbătoarea NaşteriiDomnului, răsplătindu-i cu îndemnuri înţelepte,cuvinte povăţuitoare, nuci, mere şi colaci.

Colindătorii Liceului de Arte „Regina Maria” AlbaIulia, coordonaţi de către doamna profesoară DanielaRus, au interpretat colinde pe patru voci. Spectacolula avut şi un caracter caritabil pentru cei 12 copii aiCasei de Tip Familial „Sfântul Nicolae” din satulTârsa, comuna Avram Iancu, însoţiţi de părinteleRadu Ion Novacovschi. Pentru ei această zi a fostdeosebit de emoţionantă şi plină de surpri-ze. Însoţiţi de elevii militari au servitmasa de prânz, au vizitat oraşul, ne-aucolindat şi au participat la spectacoluldedicat sărbătorilor ce se apropie.

Colegiul Naţional Militar „MihaiViteazul” şi Şcoala Gimnazială „VasileGoldiş” au pregătit daruri pentru aceşticopii, constând în hăinuţe, încălţăminte,alimente, jucării, fructe, dulciuri şi rechizite.Gesturile de suflet şi solidaritatea exemplarăne-au adunat pe toţi într-o mare comunitate,cea a bucuriei. Astfel a fost posibil ca, într-osingură zi, zeci de inimi să bată la fel.

Dar din dar se face rai!Elev plutonier Aurora PAVEL, XII C

Inimi sub drapel • 2016În prag de sqrbqtori

31

Darul bucuriei

Prietenia L.M.–i[tilor

Am intrat sfioasă într-o zi de toam-nă pe porţile acestui liceu;mama era lângă mine şi îmi

transmitea tristeţe... Urma să-şi lase fiica aici,printre atâţia necunoscuţi. Priveam la tot ceea cese derula în faţa mea: oameni grăbiţi îmbrăcaţi înhaine verzi şi adolescenţi nerăbdători. Dupăcâteva ore eram toţi la fel, îmbrăcaţi într-o uni-formă nouă, albastră şi aranjaţi pe plutoane.Privind în juru-mi, am realizat cât de mare s-afăcut familia mea, eram 120 de copii care urmausă înceapă acelaşi drum.

Am ajuns într-un dormitor, undeva la etajulIII, şi m-am văzut înconjurată de nouă fete, fieca-re din colţuri diferite ale ţării, din nord-vest (SatuMare), până în sud-est (Constanţa). Datorită lor,am descoperit ceea ce înseamnă frumuseţea de aavea surori. Fiind singură la părinţi, nu am simţitniciodată acest lucru. Era ceva nou, inedit. Stândîmpreună, am dezvoltat respectul reciproc, amînvăţat să ne înţelegem, să ne tolerăm, să ne res-pectăm intimitatea, să ne ascultăm şi să ne susţi-nem. După un timp, am reuşit să ne cunoaştem,să descoperim fiecare capriciu al celeilalte, să ştimgrijile celor din cameră şi să ne ajutăm. Decorândcamera, făcând repetiţii pentru majorete şi avândlungi ore de discuţii, am devenit cele mai buneprietene, am ajuns aproape de sufletul celeilalte,ne-am modelat una pe cealaltă şi ne-am întăritprietenia. Am creat amintiri minunate alături deele, pe care, cu siguranţă, nu le voi uita niciodată.

Însă, pe lângă momentele petrecute alături defetele din cameră, am petrecut clipe minunate şiîn pluton. La început am fost 24 de suflete care nuse cunoşteau, care priveau cu o oarecare timidita-te spre viitor, veneam din diferite zone şi aveamobiceiuri atât de diferite. Dar, am avut ocazia săne descoperim unii pe alţii, să aflăm ce se ascun-

de în spatele fiecărui zâmbet şi, cel mai impor-tant, am devenit un pluton unit, caracterizatmereu de bună dispoziţie. Nu spun că a fost totuluşor, că nu au existat certuri, răutăţi, rivalităţi,însă totul a meritat. Fiecare oftat pe care l-am ofe-rit sau l-am primit, fiecare gest care l-a ajutat pecel de lângă noi, fiecare clipă petrecută făcândrepetiţii pentru concursurile „Instrucţie cu cân-tec” sau „Concursul de majorete”, ne-au ajutat,ne-au făcut să ne contopim într-un grup unit.Spun cu mâna pe inimă că am cei mai minunaţicolegi care mi-au oferit şansa de a aduna nişteamintiri grozave, de neuitat.

Astfel, în ciuda tuturor greutăţilor din liceulmilitar, în spatele orelor de studiu şi al momente-lor în care ne-am dorit să renunţăm, am reuşit săcunoaştem adevărata prietenie. LM-ul îţi oferăşansa de a lega prietenii durabile, de a cunoaşteoameni minunaţi, cu care împarţi atât clipelegrele, cât şi cele frumoase. Prietenia care se for-mează în liceului militar este consolidată de expe-rienţe care vor trăi veşnic în inimile noastre. Suntsigură că în următorii doi ani pe care îi voi petre-ce aici, voi descoperi şi alţi oameni cu sufleteminunate care îmi vor deveni prieteni.

Prietenii dau culoare vieţii din liceul militar şifac această călătorie mult mai uşoară şi extremde frumoasă.

Elev fruntaş Maria CARDOŞ, X D


32

Cartea cu suflet

U neori, din-colo de pra-ful incon-

testabil, prelins pealbul pereţilor văruiţidin încăperea veche,se află un suflet pără-sit, iar noptiera delângă patul de lemnlăcuit cu puţină vop-sea ieftină este ade-seori transparentă.Nu e transparentăprecum geamul, princare abia dacă trecelumina, căci asta arînsemna prea mult efort sau o prea insistentă răs-colire prin buzunare. Se întâmplă ca aceasta să fieinexistentă. Cartea există întotdeauna, fie că eaceeaşi sau e înlocuită la un interval scurt detimp, fie că e nouă, veche sau chiar roasă de şobo-lanii de la periferia oraşului. Vreau să mă referexact la cei de la perfierie, nu la şobolanii debibliotecă. Aceia sunt şoareci cultivaţi, au şi pro-pria lor pereche de ochelari. E ceva normal să fiecartea însoţită şi de o pereche de ochelari pentruvedere, nu că dacă nu ai avea, ar fi ceva greşit.Asta dă dovadă că ai rezistat bine împotriva agre-siunilor ei sau mai bine spus, nu te-ai lăsat pradăpasiunii, iar, în cel mai rău caz, nu ai fost făcutpraf şi pulbere de nenumăratele voastre momen-te de iubire. Vreau să ne întoarcem acum la ea şisă ne gândim câte vieţi ţi-a oferit. Ce conteazădacă au fost înzestrate de ficţiune, iar la sfârşitulmomentului vostru atât de tandru, tu te-ai întorsla finita realitate? Trebuie recunoscut că nu con-tează cât a durat, ci faptul că ai fost extaziat laculme cu fiecare secret descoperit până când, cepăcat, s-a terminat şi ultimul capitol. Ţi-ai doritmai mult şi mai mult. Aşa s-a construit relaţia

voastră inepuizabilă, aţi ajuns la dependenţă, ţi-adăruit cele mai frumoase sentimente până cândte-a învăţat să dăruieşti şi tu, iar pentru că te-aiubit, ţi-a dat drumul. A fost sigură că o să teîntorci, dar, mai ales, că o să dezvălui secretul vos-tru pentru a-i oferi ei imortalitate, ceea ce tu,omule, nu o să ai. Tu vei muri, iar ea va trăi, pen-tru că aşa cum eşti, artist de doi bani, singura careva rezista în eternitate va fi creaţia ta.

Într-adevăr, mi-am dat şi eu seama că nu vreausă mă refer la carte ca la buna mea prietenă. Copilfiind, am considerat-o cea mai bună prietenă sau,în cazul meu, cel mai bun prieten şi aşa o prezen-tam tuturor. Au trecut anii şi nu mi-e greu sămărturisesc că nu mai văd în carte cel mai bunprieten, deoarece am descoperit că m-am îndră-gostit de acest tovarăş şi de tot ce mi-a oferit pânăacum. Spune, tu, omule, cum să nu te îndrăgos-teşti de ea, după atâtea trăiri intense pe carenimeni nu ar mai putea să ţi le dăruiască fără săceară ceva la schimb? M-a învăţat să trăiesc şi sămor fără să-mi fie frică, să realizez că viaţa mea eo poveste unică, o dată spusă şi tot ce i-am pututda eu au fost atingerile şi privirile mele goale de


33

muritor. Doar cu el – cartea, devenită acel lucrude care m-am îndrăgostit – am simţit plinătateavieţii. Cu adevărat, omule, cartea te valorifică fărăsă-ţi dai seama. În ea, tu eşti adevărul, în tine econcentrată toată esenţa, iar sentimentele talenegative sau pozitive sunt profunde.

Ce jenă mi-e să spun că nu am avut uneori nicimăcar un loc unde s-o culc. O lăsam doar arunca-tă într-un colţ după ce plictiseala îşi aruncaamprenta pe mine şi fără vreo ruşine am trădat-ocu nepăsare pe timpul când încă prietenia noastrăera în floare precum bobocii primăvăratici ai bujo-rilor din grădinile unde se răsfoiau pagini în vânt.Şi mai apoi, într-un moment de cumpănă, am reîn-tânit-o la genul masculin, cu o anume privire ceîmi spunea „Vino! Viaţa e scurtă. Trebuie să te învăţce e iubirea.” Nu era o invitaţie, era un ordin şi caun subordonat, l-am executat. Urma să nu ne maidespărţim vreodată – aşa s-a şi întâmplat. Era tim-pul să încep o călătorie între marile stele ale ceru-lui şi să fiu conştientă de ceea ce mi se întâmplă.Incredibil câte putea ascunde viaţa, lumea, dinco-lo de mirosul toxic al societăţii veninoase. Vedeamcum au ajuns să se folosească de carte doar pentrua îmbunătăţi imaginea lor degradată. Vai, omule,ce ai ajuns! Cât de rău veţi suferi voi, când, cău-tând sufletul vostru veţi găsi doar praf! Dar mareacălătorie îşi avea reîntoarcerea la oraşul, mult maiviu decât îl lăsasem când am părăsit încăpereamucegăită de timp. Iar atunci ne-am lovit de un„frumos nebun al marelui oraş”. Nu-mi era prie-ten, dar avea să devină tovarăş, după o puternicăstrângere de mână care-mi spunea că de fapt, eleste o stea pierdută pe pământ.

L-am întânit pe Fănuş Neagu şi nu l-am pututasemăna cu nicio privire de până acum văzută.Pătrundea în sufletul meu cum nimeni altcinevanu o făcuse. Discuţiile noastre erau ancorate într-un purgatoriu din care nu ar fi putut nimeni să nedezlege. El era pur şi simplu o imagine a mea sus-pendată în anii ’40 când a început studiile la LiceulMilitar din Iaşi, dar a reuşit să scape mai repededecât mine, ceea ce ne lega tot mai mult. Ce amvrut să cred, mi-a rămas şi acum implantat înminte. El şi-a lăsat esenţa în romanul „Frumoşiinebuni ai marilor oraşe” ca s-o descopăr eu, să-lcaut, să ne reîntregim sufletele. Inima mi-a tremu-rat de fericirea tinereţii, de albul zăpezilor ce aveausă strălucească în eternitatea clipei. Într-un

moment al vieţii am reuşit a mă pierde eu, sufletfrumos şi nebun, în aglomeraţia oraşului. Cu paşiatât de repezi mi-am însuşit genialitatea lor pen-tru a trece neobservată în cadrul care urma să-mitransforme întraga existenţă într-un joc de plăceriascunse, de secrete, dragoste şi prietenii care erauîntr-adevăr transpunerea actualelor relaţii pe carele-am cunoscut şi în realitatea contemporană.Adevăraţii frumoşi s-au reîncarnat continuu, dândviaţă Cişmigiului în fiecare primăvară.Zgomotoasele suflete îşi fumau trăirea ca să renas-că după ierni îndelungate din cenuşă, pentru a nulăsa Bucureştiul să moară. Oraşul trăia cu adevăratşi prindea viaţă odată cu izbucnirile lor. Mi-erateamă să pătrund în Cişmigiul, unde se afla garso-niera cântăreţului Radu Zăvoianu, care plutea înlumină trandafirie. Cum puteam să invadez spa-ţiul acela care era încărcat de atâta tensiune, încăde la revărsearea dimineţii, din cauza veşniceiaşteptări după Asta Dragomirescu. (...) FănuşNeagu a reuşit să-i iubească pe cei din jur exactcum erau, ca mai apoi să-i privească cum se trans-formă în cea mai puternică şi adevărată versiune alor. Ei se simţeau apreciaţi unii de alţii. O viaţăînsoţită de aventură nu a însemnat pentru ei nece-sitatea de a escalada munţii, de a înota cu rechiniisau de a sări de pe marginea crestelor. A însemnatun risc pentru a lăsa o bucăţică din ei în urmă, întoţi cei pe care i-au întâlnit de-a lungul drumului.Au colorat lumea anilor comunişti, iar cartea le-apăstrat esenţa pentru veşnicie.

Şi totuşi, cum a rezistat aceasta prietenie înciuda succesului, competiţiei, conflictelor aduse desocietate? Ceea ce cu adevărat doar cartea poate săînveţe şi nu omul este că prieteniile nu se constru-iesc într-o competiţie. Nicio competiţie nu poate fiamicală atunci când toţi duc o luptă acerbă pentrua-şi atinge scopul, dar totul devine hilar şi de neîn-ţeles când oamenii ascultă ceea ce o carte le dictea-ză şi nu ascultă, totodată, un om. Când te gândeştică acest lucru în care majoritatea au încredere esterezultatul creaţiei unui om. Frumoşii nebuni rezis-tă tentaculelor sufocante ale conducătorilorabsurzi. Ei se lasă conduşi doar de propriulinstinct, iar prietenia lor nu se fondează pe unteren comun de confruntări. Sunt legaţi de atitudi-nea originală, ironia, batjocura amicală, gesturilecare îi situează într-un univers comun. Şi, în ace-laşi, timp cred că toate aceste epitete ale lor le-au

34


însuşit numele de frumoşi nebuni atât ai oraşelor,cât şi ai câmpiei şi ai bălţii. La Fănuş Neagu, perso-najele şi locurile devin metafore ale sufletului carestau la baza unei creaţii grandioase. Dragul meu,pot să afirm că de-a lungul acestei istorisiri, m-amtransformat eu însămi într-o metaforă, dar desiguram fost un simplu accesoriu în cadrul efemer alnaturii. Nu mi-am permis mai mult, doareceatunci când eşti îndrăgostit de carte trebuie să oaccepţi în varianta ei originală, altfel mi-aş fi arun-cat braţele în tensiunea acţiunii să o strâng de gâtpe Asta Dragomirescu când decide să plece defini-tiv în străinătate, lăsănd în urma ei o enigmă. Dar,de fapt, aşa sunt femeile: când au totul, decid să seîndepărteze fără să dea explicaţii. Nu credeam căpersonajul îmi va aduce aminte de o fostă cunoş-tinţă întâlnită într-o altă poveste – OtiliaMărculescu, ceea ce m-a făcut să îmi dau seama deasemănarea izbitoare a caracterelor şi de faptul cădoar persoanele din jur şi cadrul în care descin-deau le diferenţia enorm de mult. Înţeleg, probabil,Asta dorea să rămână, dar în acelaşi timp aveanevoie să plece, căci a dori şi a avea nevoie suntsituate la poluri opuse de înţelegere. Sunt femeicare se tem, fricoase, dar Asta devine un foc lăun-tric în sufletul celor doi crai, un vis al sufletului lorşi rămăne un vis pentru totdeauna. Curajul crailornu s-a degradat niciodată, chiar dacă finalul cărţiiînfăţişează arestul lor. Momentul este încununat decuvintele Astei Dragomirescu şi de eterna zăpadă,neistovită precum apele Dunării, care se rupe dincer ca o binecuvântare ce îndulceşte răzvrătireafrumoşilor nebuni. Îmi râde cel mai mult inima cănu mi s-a irosit viaţa înainte să mă întâlnesc cuaceste personaje, dar, mai ales, cu această creaţie alui Fănuş Neagu. Nu simt că i-am adresat o criticăromanului său, căci unicul lucru pe care l-amsăvârşit a fost să îl iubesc cu toată puterea mea.

Ştiu că artiştii deţin un loc în care se întâlnescdupă viaţă şi ştiu că atunci când mă voi despărţide carte va urma o căutare a acelor artişti care mi-au făcut sufletul să tremure din toate colţurile, l-au dezbrăcat, lâsându-l scăldat în puritatea zăpe-zilor tinereţii. Şi atunci va fi o reacţie de genul:„Oh! Aici erai. Muream de o dorinţă puternică dea te întâlni.” Fănuş Neagu va rămâne viu prinopera sa, iar ea va continua să fie, prin interme-diul său, o pulsaţie de viaţă, teribilsim, revoltă, darpeste toate acestea, fericire.

În final, mi-e drag să recunosc că m-am regă-sit la persoana I în adolescenţă datorită dragosteimele pentru carte şi a ei pentru mine, dragoste pecare am reuşit să o adun pentru a o împrăştia pre-cum o explozie în jurul meu. Sufletul mi-a fostdezvelit de vălul contagios al lumii pentru a filăsat să zboare liber spre stele.

Elev fruntaş Maria CÎMPEAN, X B

(lucrare premiată la Concursul „O carte de penoptieră m-a îndrumat în carieră”, organizat deUniversitatea 1 Decembrie 1918, Alba Iulia)

35


Ho]ii de vârsteNe întoarcem din copii cuminţiîn hoţi de vârste şi senzaţii,căci de-am fi seci acum,morţi vom fi mai târziu.

Ne grăbim să prindem timpul,ce mai hain şi tainicloveşte. Cum să mai fim copiicând poate nici n-am fost?

Ne risipim în cealaltă parte a vieţii, şi plângem recuzaţi,ca nişte măşti râzânde,lipsite de – alinări.

Doi paşi grăbiţi...o palidă privire în eter,copil străin de lumeşi fărâme de praf.Nopţi în braţele toamneiAlerg să prind aleanul de frunze arămiiŞi să m-agăţ de visul acelor nopţi în careCredeam că luna m-ascultă şi pe mineE rece gândul şi infinit. Ce doare!

Iar tu te pierzi în noapte – suflet criptic,Şi n-ai să ştii ce gând te cheamă înapoi, Să rodim din nou Şi să ne sărbătorim libertatea.

Pereţii sărută văzduhul, Ispitele sapă în noiCărările ce duc spre nicăieri.

Dincolo de poveste

În data de 14 ianuarie2016, la ora 18:00, încadrul proiectului

educativ „Numai poetul”, organizatde catedra de limba română, aufost desfăşurate activităţi culturalemenite să omagieze naşterea lucea-fărului poeziei româneşti. În salade lectură a colegiului, elevi pasio-naţi de literatură, profesori de spe-cialitate şi invitatul special, criticulşi profesorul de litere conferenţiaruniversitar dr. Diana Câmpan, de laUniversitatea 1 Decembrie 1918,Alba Iulia s-au reunit într-o şeză-toarea literară, înscriind astfel o nouă filă în car-tea sacră a culturii autohtone, din care transparefiorul românismului.

Seara literară a debutat în ecoul de povestecare statuează în fiinţa noastră naţională de 166de ani, ca mărturie a bucuriei de a ne vedea sufle-tul, pentru că, în definitiv, fără Eminescu nu sun-tem noi: lumea oamenilor frumoşi, iubitori deviaţă şi artă, cu sufletul deschis şi întors spreîntrebările lumii. Dincolo de poveste, în acorduri-le de chitară şi armonia versului s-a materializatpopasul cultural sfios ca o rugăciune, prin „ramu-rile gândului” şi adâncimile spiritului, spre a putea

revela zonele neexplorateale vieţii şi operei emines-ciene.

Conferenţiar universi-tar dr. Diana Câmpan le-aoferit elevilor posibilitateade a participa la o altfel deîntâlnire cu Eminescu –omul şi Eminescu – poetulnostru naţional: peripluri

c u l -turale inedite, experienţe de viaţă care au deter-minat-o să exulte descoperind ecoul creaţiei emi-nesciene dincolo de hotarele ţării, detalii biografi-ce eminesciene mai puţin cercetate şi cunoscute.Dialogul fecund, în care graniţele dintre autorita-tea criticului sau sobrietatea profesorului şi eleviau fost estompate, a fost întreţinut prin îndemnulde a celebra cartea, de a descoperi frumuseţeaoperei lui Mihai Eminescu, de a atinge prin lectu-ră aripile îngerilor, rănile florilor, de a se bucurade mireasma florilor de tei, de a avea curajul şinebunia frumoasă de a căuta sensurile ascunse aleunui text poetic sau narativ, de a da operelor lec-turate propria lor interpretare, în funcţie de ori-zontul de aşteptare ale unui text poetic.

Activitatea s-a dovedit a fi deosebit de con-structivă deoarece tensiunea contradictorie cesporeşte deseori pasiunea lectorului pentru anali-ză prin interiorizarea versurilor s-a îmbinat cudorinţa de a ne întoarce către noi înşine, profesorişi elevi, în esenţă, iubitori de frumos, de a ne găsipacea spirituală şi vocaţia creatoare.

Profesor Cosmina MIRCEA

Inimi sub drapel • 2016 Tradi]ii [i culturq

36

Pe urmele lui Constantin Brâncu[i

„C ând ţi-e dragă viaţa, îţi ies în calesemnele şi-i destul să le priveşticum trebuie, ca să le pătrunzi tâl-

cul. Cei cu inima curată, copiii, mai ales, le zăresccei dintâi. Priviţi lucrările până când le vedeţi.Cei care au ajuns aproape de Dumnezeu le-auvăzut. Lucrarea de artă este precum o oglindă, încare fiecare vede ceea ce îi seamănă. Săpândnecontenit fântâni interioare, eu am dat de izvo-rul tinereţii fără bătrâneţe. Aşa este Arta: tinere-ţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte. Arta nueste întâmplare. Cei ce au păstrat în suflet armo-nia ce sălăşluieşte în toate, în esenţa lucrurilor,vor înţelege uşor arta autentică, pentru că vorvibra pe coardele aceloraşi legi ca şi natura.”(Constantin Brâncuşi)

Figură centrală în mişcarea artistică modernă,Brâncuşi este considerat unul dintre cei mai marisculptori ai secolului al XX-lea. Sculpturile salese remarcă prin eleganţa formei şi utilizarea sen-sibilă a materialelor, combinând simplitatea arteipopulare româneşti cu rafinamentul avangardeipariziene. Verticalitatea, orizontalitatea, greuta-tea, densitatea, cât şi importanţa acordată lumi-nii şi spaţiului sunt trăsăturile caracteristice alecreaţiei lui Brâncuşi. Opera sa a influenţat pro-fund conceptul modern de formă în sculptură,pictură şi desen. Sculptorul român, în opera sa, aoglindit felul de a vedea lumea al ţăranuluiromân. Prin obârşia sa ţărănească, şi-a aflat rădă-cinile adânci ale operei sale în tradiţiile, miturileşi funcţia magică a artei populare româneşti.Brâncuşi a revelat lumii occidentale dimensiuneasacră a realităţii.

Am avut ocazia în acest an şcolar să conduc unpluton de elevi ai Colegiului Naţional Militar„Mihai Viteazul” la Târgu Jiu pentru a participa laactivitatea „Veterani gorjeni la masa tăcerii”, dedi-

cată aniversării celor 140 de ani de la naştereasculptorului Constantin Brâncuşi. Elevii în uni-formă au trăit emoţia momentului alături de mili-tarii garnizoanei Tg. Jiu, veterani, reprezentanţi aiautorităţilor publice locale şi membrii ai familieimarelui sculptor român.

Am asistat la un emoţionant dialog între gene-raţii, închinat Armatei, artei şi vieţii, în general.

Plutonier-adjutant Ovidiu ŞTEF

Inimi sub drapel • 2016Tradi]ii [i culturq

37

Ocroti]i de Eminescu

U niunea Scriitorilor din România,Asociaţiunea Astra, Despărţământul„Timotei Cipariu” şi Primăria munici-

piului Blaj au organizat, în penultima zi a luniiianuarie, Concursul Naţional de Poezie „Ocrotiţide Eminescu”. Ajuns la cea de a XVI-a ediţie, con-cursul din acest an a fost dedicat sărbătoririi a 150de ani de la Popasul lui Eminescu la Blaj (1866-2016). Dedicat Luceafărului Poeziei Româneşti,acest concurs adună din toată ţara tineri pasionaţide creaţie, de opera eminesciană şi puşi în slujbaidealurilor artistice. An de an, elevii noştri parti-cipă atât la secţiunea creaţie, cât şi la recitare.

La secţiunea creaţie elevii în uniformaColegiului Naţional Militar „Mihai Viteazul” auobţinut rezultate demne de aprecierea juriului şi aorganizatorilor. Astfel, eleva fruntaş MariaCâmpean a obţinut Marele Premiu, fiind recom-pensată de către domnul doctor Mircea Frenţiu,pasionat de cultură şi susţinător al tinerelor talen-te, cu un premiu în valoare de 200 de lei. Elevulplutonier Cosmin Creţu a obţinut Premiul II, iarelevul fruntaş Mircea Costea Premiul III. Şi lasecţiunea recitare din lirica eminesciană am obţi-nut patru premii: elevul plutonier Raul Alexa –Premiul I, elevul sergent Sorin Sanda – Premiul II,elevul Andrei Gânţa – Premiul III şi elevul AndreiSuba – Menţiune. Eleva fruntaş Cristina Geică aobţinut Premiul Editurii „Vatra Veche”. Catedra delimba română a colegiului, formată din doamneleprofesoare Teodora Dăncilă, Cosmina Mircea şiSimona Mureşan apreciază, încurajează şi pro-movează activităţile culturale, talentele literare şidescoperă, în fiecare suflet adolescentin, laturasentimentală, inocentă, pusă mereu în slujba fru-mosului.

Elev fruntaş Cătălina DAN, X B


38

Z iua de 24 ianuarie a rămas în istoriaromânilor ca data la care s-a înfăp-tuit Unirea Principatelor Române,

în anul 1859, la foarte scurt timp după numi-rea lui Alexandru Ioan Cuza ca domn alMoldovei şi Ţării Româneşti.

Unirea Principatelor Române,cunoscută ca Mica Unire, reprezintăunificarea vechilor principate,Moldova şi Ţara Românească, într-un Principat unit. Punând bazeleRomâniei moderne, Unirea din1859 a însemnat o etapă esenţialăpe drumul unităţii naţionale, acărei întregire deplină avea să seînfăptuiască în 1918.

La aniversarea celor 157 deani de la Unirea PrincipatelorUnite, la Sala Unirii dinCetatea Alba Iulia, au partici-pat elevii Colegiului NaţionalMilitar „Mihai Viteazul”,cadre militare din garnizoa-nă, reprezentanţi ai admi-nistraţiei publice locale,oameni de suflet şi iubitoriai valorilor naţionale.Alături de Fanfara Centruluide Cultură „Augustin Bena” eleviicolegiului militar albaiulian au pre-zentat câteva momente artistice, autrăit bucuria aniversării şi au încheiatceremonialul cu o mare Horă a Unirii.Istoricul Tudor Roşu a realizat o scurtătrecere în revistă a evenimentelor ce auculminat cu Unirea Principatelor subAlexandru Ioan Cuza.

Elevii pasionaţi de istorie au pregătitşi susţinut, în amfiteatrul colegiului,cinci referate ştiinţifice, ce au surprinsaspectele importante, unele mai puţincunoscute, ale actului istoric înfăptuit la24 ianuarie 1859.

Elev fruntaş Marcela LUPU, X A


39

Mica Unire

C ând se vorbeşte de educaţie, termeni ca„asigurarea calităţii” sau „învăţământmodern centrat pe elev” se regăsesc în

toate dicursurile, devenind aproape clişee. Toateşcolile româneşti se doresc a fi moderne şi euro-pene, însă o analiză în esenţă ar arăta că o şcoalămodernă înseamnă mult mai mult de atât.Dincolo de condiţiile oferite, de table digitale, delaptopuri şi laboratoare moderne, o şcoală trebu-ie să însemne şi altceva. Se spune că şcoala pregă-

teşte pentru viaţă, însă şcoala este chiar viaţa,ea deschide drumuri şi

porţi, iar în lipsa educa-ţiei, acestea ar rămâne ferecate.

Să găseşti locul unde să se realizeze toate aces-tea reprezintă un succes real. Eu, ca profesor, amgăsit în Colegiul Naţional Militar „Mihai Viteazul”,un loc în care, dacă doreşti, poţi deschide porţileunor uşi care pot părea impenetrabile, un loc încare elevul poate să se formeze cu adevărat ca om.Am ales titlul de mai sus plecând de la sintagmamult cunoscută „oameni de spirit”, deoarece mi-aşdori ca, prin munca depusă de profesori şi elevi, săajungem în final să spunem că aici formămOAMENI DE SPIRIT, oameni cu minte ageră,inteligenţi, spirituali şi cu umor. Simpla însuşire decunoştinţe nu este suficientă dacă nu reuşim să letransferăm în viaţa reală. De aceea, încercăm, înacest colegiu, şi cred că de cele mai multe ori reu-şim, să facem un învăţământ care să solicite meca-nismele gândirii, să angajeze elevii în trăirea unorexperienţe care să ducă în final la formarea unor

oameni care posedă cunoştinţe diverse şi caresunt capabili să se manifeste în domenii diferite.Acesta fiind un obiectiv al şcolii noastre, încer-căm, toţi cei implicaţi în educaţia elevilor noştri,să nu silim elevul să ne urmeze, ci să identificămnevoile fiecărui elev, şi astfel, şcoala să urmeze ele-vul, să descopere calea la capătul căreia, fiecarepoate obţine succesul.

Plecând de la cuvintele lui Aristotel care spu-nea cu înţelepciune că „plăcerea în acţiune puneperfecţiunea în muncă”, consider că o şcoalămodernă, europeană, este o şcoală în care fiecareelev ajunge să se cunoască, să-şi identifice abilită-ţile şi să le valorifice, învaţă să se depăşească, să-şi stabilească obiective şi să găsesacă resurselenecesare pentru a le atinge. Acestea sunt uneledintre motivele pentru care cred că instituţia încare ne desfăşurăm activitatea este un laboratorde spirite, o creatoare de oameni compleţi, capa-bili să se integreze socioprofesional.

Profesor Lucia LUPU


40

{coala — „laborator de spirit”

Cqr]ile lumii — biblioteca sufletului

A fost odată ca niciodată... la Început... a fost Cuvântul.Şi Cuvântul ni s-a dat nouă, oamenilor. Pentru ce? Cuce ne ajută Cuvântul în această viaţă trecătoare?

Răspunsul nu este unul simplu, într-adevăr. Însă Cuvântul neajută să fim Oameni, aşa cum odată au fost şi aşa cum vom ficândva iar... Cuvintele, ei..., cu ele nu este de joacă. Încă dinnegurile istoriei s-a ştiut de puterea Cuvintelor. Oamenii le-auprins puterea şi au legat-o în chingi de argint şi de obsidian.. pelespezi albe între două coperte. Aşa s-a născut Cartea, şi Carteaera Cuvântul. Cartea aceasta ne îndrumă pe toţi, în chip ascunssau făţarnic, deşi noi nu ştiam sau nu doream să ştim.

Este Cartea pe care o scrie Elohim şi prin care ne scrie pe noitoţi. El însuşi fiind scris de un Altul, care e scris de Altul şi Altul.Privind în ochii lor, vei vedea Cuvintele ce se scriu şi ce ne scriuşi vei vedea în ochiul lor pe tine în care vei vedea ochiul lor şi,tot aşa, până când vei ajunge să fii asemenea unei drepte cucapetele unite ce devine ceva, devine ochi şi în ea te voi privi şiîl vei privi şi atunci vei înţelege că întreaga voinţă este doarCartea în care ne scrie Elohim, cartea timpului şi a vieţii, iaraceasta mi-a deschis ochii şi m-a îndrumat în lume. Şi ce scrieîn cartea asta? te vei fi întrebat tu, cititorule, dar ca să-ţi spun cescrie în ea, trebuie întâi să îţi spun ce scrie în mine, în învălmă-şeala asta de cearcăne, ochi, sânge, viscere, transpiraţie, ţărână şivise ce se numeşte eu . Şi a scris înainte de a mă naşte, iar cândm-am născut, primul lucrul ce l-am simţit a fost frigul dinafaramamei. Atunci mi-am început Cartea cu durere, cu nostalgie,căci iată, precum Adam şi Eva au fost izgoniţi din Paradis, aşa şieu am fost izgonit din pântece. Despre acele zile, în carte, nuscrie mai multe. Este doar o poveste despre singurătate şi vise,care nu îşi are rostul aici. Ce îşi are rostul aici este primul capi-tol al Cărţii. Căci această Mare Carte este alcătuită din toatecărţile pe care le-am citit. De ce le-am citit? Ca să scap din feri-cita temniţă numită viaţă. Dar eu, eram asemenea unui deţinutdin închisoare, mă simţeam închis în lumea mea. Şi, precumnici deţinutul nu vrea să vadă doar gratii şi gardieni, nici eu nuvoiam să citesc despre realitate. Aşa că m-am îndreptat însprefantezie şi încet, Marea Carte a început să se scrie din basme şipoveşti. Şi peste acestea, maldăre de timp. Eu însă am continuat


41

... Elohimîşi plânge văluri peste mineşi peste tine, peste tine,o da, peste tot tinele tăucare devine minele meucând tu te pierzi subumbra lui cea mare.Elohimîşi plânge umbra-n lumeca de contrarii sume.în ochiul tăuvăd umbra mea,în ochiul luivăd umbra mea,dar peste totvăd umbra lui.Umbra umbrei eu sunt,moartea morţii mă cheamăprecum şi viaţa vieţii,căci eu suntnici umbră,nici ochi,nici mormânt,nici viaţă.Suntvăl de Elohim.

să citesc şi să fug din realitate, fără să ştiu că defapt, acolo în lumea mea strâmtă, eu îmi încep„cariera”. Aici cititorule, în curiozitatea ta, te veiîntreba care este această carieră. Primul răspunsva fi acesta: să mor. „Mors janua vitae” (Moarteaeste poarta către viaţă)... îmi amintesc că acestdicton l-am citit odată, demult. Văzându-l, l-amluat şi l-am scris cu litere de aur în Cartea ceaMare şi acolo va rămâne o veşnicie. Cu acest gândîn minte mi-am petrecut anii, adâncindu-mă înlumea lecturii. Cărţile deveneau elemente vitaleîn viaţa şi în existenţa mea, deveneam eu şi deve-neam viaţă căci prin ele trăiam, precum un ombolnav trăieşte din perfuzie. Cărţilor le dăruiamsuferinţele şi bucuriile mele, mă dăruiam lor cutoată suferinţa şi bucuriile mele, mă dăruiam lorcu toată fiinţa şi, în schimb, ele deveneau mistui-toare, le vedeam arzând în ochii mei, le simţeamcălduros prin piele în nopţile de o sufocantă nos-talgie. În acele zile de superbă durere, de volup-toasă suferinţă, am înţeles Cartea.

Cartea este un tablou pictat cu tine şi nostal-gie, cartea este muzică ce se cântă cu dor şi dez-nădejde. Cartea este singura fiinţă moartă ce pul-sează de viaţă. De viaţa mea, de viaţa ta, de viaţanoastră, a celor ce o citim. Şi aşa m-am lăsat scrisîn Carte în acele timpuri. Una dintre cele maiimportante cărţi pe care le-am citit a fost„Stăpânul inelelor” de J.R.R. Tolkien. Importanţa

acesteia a venit din faptul că m-a învăţat să visez,să scap de răul lumii prin imaginaţie şi fantezie.Apoi am învăţat cu ajutorul lui Jose Donoso cumcă noi suntem măşti schimbătoare şi putem ajun-ge în păduri îndepărtate ale fiinţei unde cântă„Obscena pasăre a nopţii”. Încet, dar sigur, pagini-le Marii Cărţi se umpleau de tot ceea ce citeam şise imprimau cu viaţă, iar paginile ei deveneau noişi fermecătoare. Am trăit visul de a fi Supraom şi,în crucea Amiezii celei Mari, am sperat, căci „Aşagrăit-a Zarathustra” şi pringura lui Nietzsche.Despre vise, am scris în Marea Carte cu ajutoru-lui lui Freud şi mi-am căutat arhetipul împreunăcu Jung. În acele zile am început să simt parfumul„Nostalgiei Paradisului” a lui Mircea Eliade, daraceastă nostalgie se datora probabil şi acelei lumia ideilor despre care vorbea Platon. Această nos-talgie m-a făcut să mă răzvrătesc precum s-a răz-vrătit „Prometeu înlănţuit” al lui Eschil în lumeacuvintelor. Cu răzvrătire în suflet ne-am întorspână la povestea cu începutul, până la „Paradisulpierdut” pe care încerca John Milton să-l regă-sească, dar imaginea lui Satan strigând: „mai binedomn în iad decât rob în cer” m-a făcut să coboralături de Dante şi Virgiliu în Infern. De acolo, ampurces mai departe în Purgatoriu şi, mai apoi, înParadis, totul fiind, de fapt, o „Divină comedie”.Aşa am ajuns să fiu deportat în cele mai lugubrelagăre ale imaginaţiei mele, să stau şi să ascult

42


cum se mişcă sacadat şi plin de suferinţă „Leagănul respiraţiei”,aşa cum l-a surprins Herta Muller. Carte după carte, aşa îminumăram anii, iar cărţile rămâneau în urma mea, asemeneaunor „Exuvii”, precum cele ale Simonei Popescu. Dar, ca oricefiinţă, mă durea trecerea timpului, şi uneori, mi se părea căstau cu alţi singuratici în jurul nimicului, precum în„Satantango” de László Krasznahorkai. Dacă timpul va treceastfel peste fiinţa mea, voi trăi „Un veac de singurătate”, pre-cum a trăit poate Gabriel Garcia Marquez. Adesea, în singură-tatea mea, părea că văd prin văluri de amintire pe „Faust”împreună cu Mefisto, iar în spatele lor, Goethe, jucând rolul luiElohim. Poate că mi-aş fi vândut şi eu sufletul diavolului, darmi s-a furat în „Noaptea de Sâmzâiene”, precum şi spiritul luiEliade a fost furat de lumea religiilor.

În acele momente am început să mă aplec asupra unor altebuchii pe care să le scriu în Marea Carte. M-a fascinat poezia şi,prima dată, m-am înspăimântat de răceala îngerului lui Rilke din„Elegiile” sale. India m-a atras şi ea prin Upanişadele ei şi, apoi,şi-a descoperit sufletul în faţa Cărţii Mari prin RabindranathTagore. Prin „Zamolxe”, Lucian Blaga m-a coborât în miticultimp al Daciei de demult şi „Tulburarea apelor” sufletului meu avenit din scrierile acestuia. El m-a învăţat să văd în toate cele dinjur pe Elohim şi m-a mai învăţat să nu uit că „Lumina raiului”vine de la flăcările iadului. După Blaga am căutat să înţeleg alfa-betul tainic din „Necuvintele” lui Nichita Stănescu. Căutărilemele au mers mai departe, prin „Plumb” şi prin „Liceu”, împreu-nă cu Bacovia. Atmosfera apăsătoare m-a readus laromane , ca să văd parabola unui comunism ce dis-truge sensul lumii în „Biserica Neagră” a lui AnatolBackonsky. Priveam adesea în Marea Carte ce sescria din tot ceea ce eu citeam şi vedeam doar cummă adâncesc într-o imensă singurătate, cum era şipescarul „Iona” în tragedia lui Sorescu. Iona m-adus la adâncurile fiinţei mele, acolo unde conştiinţaeste un flux continuu precum în „Ullyse” a lui JamesJoyce. Mai apoi, mi-am regăsit multe din subcon-ştientele dorinţe ale adolescentului din mine traves-tite precum în cazul personajul lui Mircea Cărtărescu. O astfelde stare mi-a adus în suflet „Nostalgia” după REM, aceea de a-mi vedea Creatorul şi de a-l privi în ochi. Apoi, apoi... am citit„Orbitor” şi am fost orbit de lumina obscenă a viscerelor incon-ştientului, orbit de visele halucinante şi de viziunile construitedin minunea unei lumi în descompunere. Când am terminatacea carte, părea că toate din jurul meu au devenit parfum sedu-cător de moarte şi s-au impregnat în mintea, în timpul şi în vise-le mele. Ridicându-mi privirea dintre coperte, mi-am înălţatochii înspre stele. Atunci, pentru o clipă, m-am ridicat maideparte de stele şi am mers mai sus mereu, ajungând până la

43


Prometeu modernM-am scoborât, adânc, chinuitPână în teluricele mele adâncuriCăutând focul.

L-am furat, focul meu sclipitorcu chiu cu vai de la întunericul fiinţei.

Dar Cel Bătrân m-a pedepsitşi m-a înlănţuitîn carnea asta muritoare.

marginea Universului, ajungând în Afară, până laSălile fără Timp unde îşi doarme somnul Elohimşi ne visează şi se visează. Şi când se va trezi el,galaxiile vor încremeni, stele se vor stinge şi visulse va sfârşi.

De când am citit „Orbitor”, Marea Carte nu semai scrie. În fiecare seară o găseam pe noptierăcu pagini goale şi uitate. Iar atunci am priceput cerost au toate acestea. Atunci, Marea Carte în caresunt scrise toate cărţile ce le-am citit şi –a desco-perit sensul ei ascuns. Am luat în mână stiloul, l-am aşezat încet pe hârtie şi am început să scriu.Atunci am descoperit că aceasta este menireamea şi a noastră, a tuturora, într-o măsurăanume. Avem în noi, sclipind orbitor o licărire de

divinitate. Ne-a dat Dumnezeu putereade a crea şi de a arde mocnit prin creaţianoastră, luminând lumea şi născând altelumi. Aceste lumi, poate că nu vor fi crea-ţii autentice, poate vor fi doar simulare delume, dar contează faptul că avem în noiputinţa de a deveni asemenea Lui prinscânteia de divinitate pe care o avem înnoi. Asta suntem noi, infimele fiinţeumane, amatori de rang secund prin artă.Şi asta sunt şi eu, chiar imitator, simula-cru, falsificator. Sunt flacără ce arde moc-nit, sunt umbră din noapte. Sunt scriito-

rul ce de acum încolo va înscrie în Marea Cartede pe noptieră ce l-a îndrumat în carieră. Nu con-tează ce se va întâmpla cu scrierile mele. Ele pot fidistruse de timp, arse de foc, udate de ploi, îngro-pate în pământ. Dar orice scriu devine Cuvânt. Şila sfârşit, va fi Cuvântul şi Cuvântul îl vom cântaşi-l vom incanta noi, cuvânt măreţ şi tainic. ŞiCuvântul vom fi şi noi şi Elohim. De aceea, avemnoi nevoie de cuvânt. De aceea avem nevoie decărţi care să ne îndrume. De aceea...

Elev fruntaş Mircea COSTEA, X D(lucrare premiată la Concursul „O carte de pe


44


Pa[i spre cariera militarq

P este 200 de elevi din ultimii doi ani deliceu (XI şi XII) au participat, în cursulzilei de 24 februarie, la o activitate de

consiliere şi orientare spre Academia ForţelorTerestre „Nicolae Bălcescu” din Sibiu. Oferta edu-caţională a acesteia a fost prezentată, într-omanieră deosebit de caldă, motivaţională şi prie-tenoasă de însuşi comandantul academiei, dom-nul general de brigadă dr. Ghiţă Bârsan. La finalulactivităţii, domnul general a oferit placheta aca-demiei elevului plutonier adjutant Paul Cîrje,domnului profesor Romulus Borţoş şi comandan-tului colegiului, domnul colonel Marcel Domşa.Plachetele au fost însoţite de aprecierea niveluluide pregătire al absolvenţilor colegiului care ajungstudenţi ai academiei sibiene şi fac cinste ArmateiRomâniei, dar şi de îndemnul de a continua pre-gătirea tinerilor în aceeaşi manieră.

Elev caporal Amalia ABRIHAM, X E

Inimi sub drapel • 2016Intersec]ii

45

Martirii Horea, Clo[ca [i Cri[an

Pe 28 februarie, s-au împlinit 231de ani de când conducătoriirăscoalei ţărăneşti de la 1784-

1785, Horea, Cloşca şi Crişan, au fost pedepsiţişi executaţi cu cruzime, prin tragerea pe roată,la Alba Iulia, pentru acţiunile lor prin care auîncercat să îi scape pe ţărani de situaţia extremde grea în care trăiau. Povestea lor, îngrozitoa-re, dar pilduitoare, are încă puterea de a-icutremura pe cei care, pentru a le cinsti memo-ria celor care s-au revoltat împotriva constrân-gerilor nobiliare, îşi doresc să reconstituie, celpuţin mental, acele momente.

În amintirea acestui eveniment la Alba Iulia,s-a desfăşurat un ceremonial militar şi religios,la ansamblurile monumentale dedicate celortrei eroi: Obeliscul şi Monumentul din DealulFurcilor. An de an, această comemorare aducelaolaltă reprezentanţii administraţiei publicelocale, cadre militare din garnizoana Alba Iulia,elevi ai Colegiului Naţional Militar „MihaiViteazul”, elevi ai Colegiului Naţional „Horea,Cloşca şi Crişan”, reprezentanţi ai SocietăţiiCultural – Patriotice „Avram Iancu” şi cetăţeniai oraşului.

Elev sergent Denisa BUŢURCĂ, XII D

Inimi sub drapel • 2016 Intersec]ii

46

În perioada 29 februarie – 6 martie2016, am participat la un curs de for-mare în management, pe malul

Oceanului Atlantic, în localitatea Sesimbra,Portugalia.

Cursul de formare s-a intitulat „Stimulation,creativity and innovation” şi face parte din proiectul„Erasmus+” fiind organizat de CRET Education.

Proiectul a avut drept scop cunoaşterea proce-sului de învăţământ portughez, a tehnicilor şimodalităţilor de stimulare a creativităţii şi inovaţieiîn cadrul actual de predare – învăţare – evaluare,precum şi a culturii şi civilizaţiei portugheze, prinexcursiile derulate pe parcursul acestei întâlniri.

Am participat la activităţile din cadrul progra-mului de formare alături de colegi din Lituania şiBulgaria. Cursurile au fost organizate într-omanieră dinamică, atractivă, în care s-a stimulatmunca în echipă, s-au dezvoltat abilităţi de comu-nicare într-o limbă de circulaţie internaţională, s-au dobândit competenţe noi în utilizarea unorprograme informatice atractive „Crosswords andcarries”, PIC, PIC, Moodle, care ajută atât elevul,cât şi profesorul în crearea unei ambianţe propiceînvăţării, cooperării, creativităţii.

Am vizitat atât şcoli publice, cât şi private, amdiscutat cu elevi şi profesori de acolo. Ne-auimpresionat dotările realizate la standarde supe-rioare, abilităţile elevilor din clasele primare de autiliza noile tehnologii (tablete, i-phone-uri).

Şcoala se afirmă ca un spaţiu dedicat construiriişi implementării unei educaţii şi pregătiri adecvatepentru toţi elevii, fără a fi diferenţe semnificativeîntre şcolile publice şi private. Se asigură o pregăti-re diferenţiată, elevii cu dificultăţi de învăţare fiindincluşi în învăţământul de masă, însă beneficiindde un program special. Profesorii lucrează cu 2 – 3elevi într-un spaţiu separat, învăţându-i deprinde-rile de scriere, de calcul, însă la activităţile sportiveşi desen, participă alături de ceilalţi.

Am vizitat şi Colegio „Monte Flo” private schoolîn Lisabona, o şcoală modernă, cu spaţii generoase

pentru desfăşura-rea activităţilorextracurriculare.Toţi elevii au uni-formă cu însemne-le colegiului şi suntfoarte mândri căaparţin acesteiinstituţii. Însă dinpunctul de vedereal dotării claselor,nu există diferenţesemnificative întreşcoala publică şiprivată, diferenţaconstând în ofertaactivităţilor extra-curriculare (balet, sport, limbi străine), întrucâtse încearcă dezvoltarea plenară a fiecărui elev.

Am vizitat, de asemenea, o şcoală în care s-aorganizat o sală de clasă experimentală „TheFuture Lab”, în care erau cele mai noi achiziţii îndomeniul tehnologiei didactice, fapt ce permitedemararea unor activităţi diverse, pe grupe, îmbi-nând, „zona de creativitate”, „zona experimentală”,„zona de inovaţie” cu o „zonă de raportare”, salade clasă fiind organizată pe culori şi cu mobilierspecific fiecărei zone.

Am fost impresionate de punctualitatea şi dis-ciplina tuturor, de seriozitatea celor care au orga-nizat acest curs, îmbinând în mod echilibrat teo-ria cu activităţile practice.

Cursul s-a finalizat cu întocmirea unei „digitalbook” în care au fost incluse produsele de proiectîntocmite pe parcursul săptămânii.

A fost o experienţă interesantă şi recomandămtuturor să participe la astfel de proiecte, deoareceajută atât în dezvoltarea personală, cât şi în cea pro-fesională, permite contactul cu sistemele de învăţă-mânt din alte ţări, iar noi putem implementa ceeace se potriveşte sistemului nostru de învăţământ.

Profesor Adela TUDOR Profesor Felicia VANCEA


47

Acolo unde se terminq pqmântul[i \ncepe marea

Talking to people: cooperativemethodology for teaching —

o nouq abordare a educa]iei \nprocesul de \nvq]are

C olegiul Naţional Militar „MihaiViteazul” din Alba Iulia are deja o tradi-ţie în derularea proiectelor europene.

Încercând să răspundă nevoilor actuale ale învă-ţământului de tip european, Colegiul NaţionalMilitar s-a implicat activ în implementarea unorproiecte educaţionale, care să promoveze unînvăţământ de calitate.

Obiectivele specifice propuse în proiectele şiprogramele derulate au drept scop creşterea cali-tăţii educaţiei şi formării profesionale prin: dez-voltarea aptitudinilor şi competenţelor profesio-nale ale elevilor şi profesorilor, îmbunătăţireacompetenţelor profesionale ale cadrelor didacticeşi a comunicării într-o limbă străină.

Începând din toamna anului 2015, au avut locmobilităţi ale cadrelor didactice, derulate încadrul proiectului Erasmus + „Implementând tra-diţia cu modernitatea, implementând calitateaeuropeană în şcoală”.

În perioada 28 februarie – 5 martie 2016, amparticipat la cursul de formare „Talking to People:Cooperative Methodology for Teaching” organi-zat de English Matters. De această dată, gazdă afost oraşul Dublin, mai exact UniversitateaTrinity. În cadrul cursului, au participat profesoridin ţări europene precum Portugalia, Franţa,Finlanda, Germania, România, Spania, Austria,Belgia, Italia, Norvegia, Bulgaria, Slovenia,Croaţia, Grecia. Acesta s-a adresat cadrelordidactice de diferite specializări şi a avut drept

scop dezvoltarea competenţelor necesare într-osocietate a cunoaşterii (comunicare într-o limbăde circulaţie internaţională, abilităţi privind teh-nologia informaţiei şi comunicaţiilor, competenţecivice şi interpersonale, antreprenoriat, conştiinţăculturală). Toate activităţile organizate (cursuri,seminarii, workshop-uri, etc.) au avut drept scopimplicarea activă a participanţilor şi promovareaunei dimensiuni europene în educaţie.

Putem spune că în ultimii ani asistăm la ointensificare a colaborării europene în domeniuleducaţiei, dimensiunea europeană a educaţieicăpătând noi valenţe odată cu realizarea uneiSocietăţi a cunoaşterii: „O Europă a cunoaşteriieste acum recunoscută pe scară largă ca fiind unfactor de neînlocuit pentru dezvoltarea socială şiumană, precum şi o componentă indispensabilăconsolidării şi îmbogăţirii cetăţeniei europene,capabilă să ofere propriilor cetăţeni competenţelenecesare pentru a face faţă provocărilor nouluimileniu şi, totodată, conştiinţa valorilor comuneşi a apartenenţei la acelaşi spaţiu social şi cultu-ral.” (Declaraţia de la Bologna)


48

Tematica propusă în cadrul orelor de curs, câtşi a seminariilor punea accent pe recunoaşterea şirespectarea diversităţii, a multiculturalităţii, des-chiderea către învăţarea pe tot parcursul vieţii,respectarea şi dezvoltarea valorilor şi eticii profe-sionale, cultivarea unui mediu şcolar centrat pevalori şi relaţii democratice. În cadrul workshop-urilor s-au prezentat metode şi mijloace moderneutilizate în procesul de predare –învăţare, strate-gii didactice interactive, tehnici de învăţare efi-cientă, toate centrate pe creşterea motivaţiei învă-ţării şi implicării elevilor în propria formare şidezvoltare cognitivă, afectivă, comportamentală.Domeniile de studiu precum societatea şi culturairlandeză şi ceea ce acestea presupun (educaţie,literatură, istorie) ne-au ajutat să cunoaştem maibine cultura acestei ţări şi ceea ce înseamnă con-vieţuirea într-un spaţiu multicultural. Partea teo-retică desfăşurată în prima parte a zilei (cursuri,seminarii), era întotdeauna completată, într-unmod armonios, de aspectul practic şi mai precis„vizitele de studiu” (Day Study Visits & FieldProject). Cu această ocazie am vizitat impresio-nanta bibliotecă din incinta Universităţii Trinity,

în care se află peste 4,5 milioane de cărţi, manus-crise istorice şi tipărituri vechi, fiind cea mai marebiblioteca din Irlanda. Printre cele mai renumiteşi valoroase manuscrise existente se numără TheBook of Kells şi The Book of Durrow. The Bookof Kells, scrisă de către călugării celţi în jurul anu-lui 800, în limba latină, conţine cele patru evan-ghelii şi reprezintă apogeul artei manuscriselorartistice. Alte colecţii speciale includ ColectiaUssher, achiziţionată în 1661 şi Colectia Fagel,achiziţionată în 1802. Biblioteca găzduieşte, deasemenea, unul dintre puţinele exemplare rămasedin 1916 ale documentului de Proclamare aRepublicii Irlanda şi harpa, simbolul Irlandei.Galeriile de artă şi Muzeul de Istorie şiArheologie ne-au oferit prilejul de a face o incur-siune în domeniul artei şi istoriei irlandeze.Vizitarea acestor obiective de o reală însemnătateistorică, artistică şi arheologică, a reprezentat oexperienţă culturală inedită, transpusă în cuvinteîn cadrul unui jurnal (reflective journal).

În concluzie, cursul a reprezentat o oportuni-tate de a schimba experienţe despre activitateadidactică, împărtăşind idei despre cultura, istoriaşi civilizaţia din fiecare ţară participantă, cu pro-fesori din alte ţări europene.

Profesor Dorina TRIFON Profesor Cornelia BRATU

49


Rolul experimentelor de laborator \n orele de chimie,

fizicq [i biologie

E xperimentul este o metodă funda-mentală în predarea – învăţarea ştiin-ţelor naturii. Experimentul este obser-

varea provocată. A experimenta înseamnă a-ipune pe elevi în situaţia de a concepe şi de apractica ei înşişi un anumit gen de operaţii, cuscopul de a observa, a studia, a dovedi, a verificaşi a măsura rezultatele.

Experimentul didactic este, ca şi cel ştiinţific,o metodă de reproducere de date. Reprezintăadesea, o continuare a observaţiei sistemice şiconstă într-o cercetare a regularităţii. Este foarteimportant ca elevii să înţeleagă că, pentru odeterminare cât mai exactă a legilor cantitativecare descriu un fenomen, prin experiment, aces-ta este abordat în condiţii diferite de cele natura-le (condiţii artificiale).

Profesorul, laborantul şi elevii se pregătescpentru realizarea unui experiment (profesorul şilaborantul înainte de oră şi elevii înainte de efec-tuarea studiului experimental). Pentru a asigurabuna desfăşurare a activităţii, profesorul stabileş-te obiectivul activităţii experimentale, punctelede sprijin oferite elevilor, proiectează şi realizeazăexperimentul (dacă este cazul), iar laborantulverifică starea de funcţionare a aparaturii necesa-re. Pregătirea elevilor va viza reactualizareacunoştinţelor teoretice şi metodologice şi obţine-rea unei reprezentări corecte asupra sarcinilor.

Etapele activităţii experimentale sunt : selec-tarea ipotezei de lucru, dintre cele formulate deelevi ca soluţie pertinentă a problemei propuse şianalizate; proiectarea experimentului împreună

cu elevii – proiectarea montajului experimental,proiectarea modului de lucru şi stabilirea moda-lităţii de colectare şi sistematizare a datelor şi ceade-a treia etapă, mai amplă, realizarea studiuluiexperimental de către elevi, având în vedereorganizarea colectivului de elevi, realizarea mon-tajului experimental, studiul experimental pro-priu-zis, producerea, sistematizarea şi prelucra-rea datelor, interpretarea datelor şi formulareaconcluziilor.

Sigur că profesorul pregăteşte şi proiecteazăexperimentul, însă elevii nu trebuie să fie trans-formaţi în executanţi. De aceea, profesorul vasolicita elevii să rezolve prin experiment o proble-mă (să formuleze ipoteze şi să anticipeze proiec-tul şi realizarea experimentului) şi le va conducegândirea spre experimentul deja pregătit.

Experimentul este o metodă de bază în proce-sul de predare-învăţare a chimiei şi fizicii. Acestediscipline nu pot fi predate doar cu cretă şi otablă, de aceea, prin experimente, indiferent detipul lor, elevul va înţelege specificul fenomene-lor studiate.

Lucrările practice la biologie prezintă particu-larităţi metodice în funcţie de obiectul didacticurmărit, de modalităţile de organizare şi în func-ţie de activitatea care predomină. De exemplu,experimentul cu scop de investigare sau cercetareeste desfăşurat în cadrul unei lecţii de descoperi-re şi cuprinde următoarele etape: stimularea inte-resului pentru efectuarea experimentului (creareade motivaţii); punerea unei probleme; emitereade ipoteze; stabilirea modalităţilor de verificare aipotezelor; prelucrarea datelor obţinute; verifica-rea rezultatelor; stabilirea concluziilor.


50

„Acele ştiinţe care nu s-au născut din experiment, mama oricărei certitudini, sunt inutile şi pline de erori”. Leonardo da Vinci

În cazul lecţiilor de recapitulare şiatunci când experimentul este utilizat înetapa de fixare sau evaluare din cadrulunei lecţii, se poate folosi fişa de lucrucare cuprinde probleme şi sarcini delucru pentru elevi.

Sub aspectul modalităţilor de organi-zare a experimentului, de cele mai multeori, acesta se poate desfăşura sub formăde activitate independentă individuală,de activitate organizată pe grupe de sar-cini comune sau pe grupe de sarcinidiferenţiate.

Desfăşurarea experimentului ca acti-vitate independentă individuală necesitămaterial natural, substanţe, materiale şiaparatură necesare efectuării experimen-tului, elevii lucrând în ritmul lor propriu,cu ajutorul fişei de lucru (de exemplu – olucrare practică de microscopie). Încazul unei activităţi pe grupe cu sarcinicomune sau diferenţiate este necesarăîmpărţirea clasei pe grupe de 3 elevi. Estebine ca grupele să fie eterogene, formatedin elevi mai bine sau mai slab pregătiţi,elevi mai interesaţi sau mai puţin intere-saţi în studiul biologiei; în cadrul acestorechipe, elevii lucrează pe rând şi colabo-rează la găsirea soluţiilor, la realizareasarcinilor din fişa de lucru şi la stabilireaconcluziilor.

În toate lucrările practice, este foarteimportant să fie stabilite modalităţile decomunicare între membrii grupelor deelevi, dar şi între grupele de elevi şi profe-sor pentru a preveni dezordinea.

Intervenţiile profesorului în activitateaunei grupe se vor face în caz de necesita-te sau la cererea elevilor şi nu pentrurezolvarea sarcinilor, ci pentru a depăşieventualele blocaje. Comunicarea cu ele-vii se cere să fie tonică, dominată de calmşi stăpânire de sine. Învăţarea prin desco-perire poate fi temeinică şi creează omobilizare mai bună a elevilor, o depăşirea tracului, creşterea capacităţii de decizieşi a curajului în rezolvarea sarcinilor.

Laborant Nicoleta PANAIT

51


Cu ocazia zileide 8 martie,doamnele şi

domnişoarele ColegiuluiNaţional Militar „MihaiViteazul” au avut parte demomente frumoase, specificeînceputului de primăvară. Dinpartea colegilor şi elevilor, auprimit flori, zâmbete, urări şiun spectacol frumos, cu ele-mente amuzante, vesele, gra-ţioase şi pline de farmec.„Fascinante ambasadoare alefrumuseţii şi gingăşiei, ale dâr-zeniei şi iubirii, femeile reuşesc doar prin simplalor prezenţă să facă viaţa mai interesantă, luminamai blândă, greutăţile mai uşoare, durerile maisuportabile, provocările mai mari, competivita-tea mai acerbă, autotransformarea mai dorită!”

Sărbătorirea eternului feminin a debutat cu unmoment omagial prin ceremonia de înmânare a

distincţiilor deonoare, semnatede către ŞefulStatului Major alForţelor Terestre.Comandantulcolegiului, colo-nel MarcelDomşa, a oferitd i s t i n c ţ i i l ed o a m n e l o rprofesoare ,felicitându-lep e n t r udăruirea şiprofesiona-

lismul cu care pregătesc generaţii de mici generali.Cu acest prilej, a fost sărbătorită o adevărată eroi-nă: doamna Maria Barb, o femeie deosebită, nudoar prin faptul că a depăşit centenarul, ci şi pen-tru că în cei peste 100 de ani a fost şi este unmodel de viaţă, de demnitate, de hărnicie, deîndemânare, de curaj, optimism şi credinţă pen-tru generaţii întregi.

În 31 iulie, va împlini 101 ani. Astăzi, în semnde aleasă preţuire şi cu multă căldură sufletească,a fost primită în mijlocul nostru oferindu-i întrea-ga noastră admiraţie alături de un buchet deflori şi o diplomă aniversară. Este un izvor nese-cat de veselie, curiozitate, grijă pentru aproapelesău şi recunoştinţă pentru că Dumnezeu i-a ofe-rit atât de multe. Deşi greu încercată, rămânândvăduvă din 1977, fiecare zi este un dar divin pen-tru care mulţumeşte şi se bucură din plin. Să netrăieşti, bunică Maria, şi ne bucurăm mult că amavut ocazia să te cunoaştem!

Elev sergent Diana BÎZGAN, XII E

Inimi sub drapel • 2016 |n timpul liber

52

De ziua ta, femeie...

Francofonia

La fel ca în fiecare an, cu ocazia ZileiInternaţionale a Francofoniei,catedra de limbi străine din cole-

giul militar albaiulian a organizat o serie de acti-vităţi culturale menite să promoveze limba fran-ceză şi valorile Francofoniei.

Elevii claselor a XI-a, participanţi la manifes-tări, au purtat discuţii în cadrul unor dezbateriprivitoare la importanţa valorilor promovate deOrganizaţia Internaţională a Francofoniei: multi-culturalitatea, dreptul la educaţie, diversitatea lin-gvistică sau unitatea în diversitate. Cei mai talen-taţi au recitat frumoase poeme în limba franceză:Jacques Prévѐrt, Paul Eluard, Arthur Rimbaud,Paul Verlaine şi Edmond Haraucourt. Acestmoment poetic a fost întregit de melodii celebreinterpretate de talentatele eleve Alexandra Trif şiDiana Dumitraş.

Elev sergent Letisia SCÂNTEIE, XII D

Inimi sub drapel • 2016|n timpul liber

53

De la mirabila sqmân]q la bradul falnic

P enultima zi a lunii lui mărţişor a fostdedicată plantării arborilor. La acţiuneacomună de plantare a puieţilor pe

păşunea Ciugud – Alba, au participat două plu-toane de elevi de clasa a X-a, însoţiţi de domnulplutonier-adjutant Ovidiu Ştef. Pe parcursul celorcinci ore, elevii în uniformă au participat la unbriefing de informare privind importanţa auruluiverde şi a proiectelor pentru salvarea pădurilor,au răsădit 200 de puieţi de pin, contribuind entu-ziaşti la manifestarea „Luna plantării arborilor” –martie – aprilie 2016. Pentru cei peste 200 de par-ticipanţi, a fost o zi cu o semnificaţie aparte.„Luna plantării arborilor” este o manifestareamplă şi cu tradiţie desfăşurată în judeţul Alba, lacare au participat elevii Colegiului NaţionalMilitar „Mihai Viteazul”.

Elev fruntaş Raluca AVRAM, X A


54

Creionând copilqria

R ăzvan Marica este elev înclasa a X-a la ColegiulNaţional Militar „Mihai

Viteazul”. Deşi se spune că în colegiulmilitar maturizarea se produce multmai repede, responsabilitatea şi serio-zitatea mediului cazon determină oşlefuire a conduitei. Pentru Răzvan,lumea copilăriei nu s-a terminat şipasiunea pentru anime este prezentă înmunca lui. Desenele lui sunt tot maireuşite, iar dorinţa de a fi tot mai bun,de a-şi înmulţi talanţii, este motivaţialui principală.

„Am început să desenez de la 7 ani,inspirat din lumea desenelor animate dela televizor. Stângaci la început şineavând la îndemână tehnici, metodesau de la cine să învăţ, am renunţat. Înultimul an de gimnaziu, am avut uncoleg pasionat şi el de anime-uri şi, fiindnevoit să învăţ limba engleză, am vizio-nat tot mai mult serii de desene anima-te, gen „Takyo Men Men” sau „Men MenPower”. Acestea au reaprins pasiunea şiînclinaţia mea spre a creiona anime-uri.Am continuat să exersez, să descopăr, sămă documentez, să aflu noi tehnicivizionând diferite tutoriale – „How todraw manga”. În urma acestora, am înce-put să creionez propriile mele caractereşi încerc să desenez prima mea manga, oacţiune care nu este aşa de uşoară pre-cum pare.

Eu personal cred în talentul fiecăruiom. Al meu este cel de a desena mangaşi anime-uri!”

Elev fruntaş Ioachim LIHOR, X B


55

În s e co l u lal XV-lea, con-

ducătorul provincieijaponeze Chuzan a pro-mulgat un decret, fărăprecedent în Japonia,care interzicea purtareaarmelor. Din acelmoment, o parte dinnobili au încercat săgăsească o altă modalitatede luptă în vederea apără-rii; aşa au apărut treptatprimele tehnici de confrun-tare fără arme, care vordeveni, în aproape trei seco-le, karate. Astfel, karatepoate fi şi este considerat „arta mâinilor goale”.Deoarece şi acest mod de luptă era interzis, antre-namentele erau ţinute noaptea, în secret.

Întemeietorul Karate-ului modern esteGhichin Funakoshi. Născut la Edo în anul 1868,Funakoshi nu părea nici pe departe un copilrobust. Născut prematur Funakoshi a fost mareadezamăgire a familiei, resemnată în faţa destinuluiunui copil care, fără îndoială, nu avea să trăiascăprea mult. El a fost încredinţat bunicilor dinOkinawa şi a devenit elevul plăpând şi sârguinciosîn care nimeni n-ar fi bănuit un extraordinar lup-tător. Îşi făcea iniţierea în karate sub ochii maes-trului Yasutsune Azato. De atunci, viaţa lui a deve-nit dublă. Ziua rămânea acelaşi elev care se pregă-tea să devină dascăl, iar noaptea şi-o dedica antre-namentelor severe, istovitoare şi, la început, plicti-sitoare. Datorită lui, în primii ani ai secolului XX,karate-ul a fost legalizat şi chiar introdus în pro-gramul şcolar. La o inspecţie de rutină, profesorul

Funakoshi a refuzat să ţină lecţia de caligrafie. Înschimb, el făcuse o demonstraţie de luptă într-unstil încă necunoscut. Inspectorul a raportat întâm-plarea superiorilor săi. „Şi cum naiba îl cheamă petâmpitul ăla de profesor?” a întrebat enervat func-ţionarul ministerului din Tokyo. „Funakoshi, înăl-ţimea voastră... Ghichin Funakoshi” a răspuns spe-riat inspectorul. Funakoshi avea atunci 34 de ani şiintra sub reflectoarele istoriei după mai bine de 20de ani de antrenamente interzise. Aşadar, în toam-na anului 1902, inspectorul şcolar al prefecturiiKogashima doreşte să vadă câteva lecţii demons-trative de caligrafie. Cu o obrăznicie inexplicabilă,Ghichin Funakoshi şi-a trimis elevii acasă şi a che-mat echipa de karate pe care o antrena de câţivaani. Sub privirile uimite ale inspectorului, grupa s-a aliniat pe două rânduri. Tinerii au rămas nemiş-caţi cu picioarele uşor depărtate şi cu pumniistrânşi. Funakoshi s-a aşezat în faţa lor şi dupăcâteva clipe s-a înclinat şi a dat un ordin scurt. Cuo mişcare fulgerătoare, echipa s-a răsucit spre


56

Karate-ul de-a lungul timpului

stânga... Kime-ul (forţa) loviturilor, însoţit de expi-raţia zgomotoasă şi de Kiai-ul înfricoşător i-auimpresionat pe cei prezenţi. La sfârşitul Kata-ului,tinerii au salutat asistenţa, rămânând apoi impasi-bili, cu pumnii strânşi. Cu respect, Funakoshi i-aspus inspectorului „Aceasta e cea mai frumoasăcaligrafie pe care corpul o poate executa”. Câtevazile mai târziu, inspectorul raporta cele întâmpla-te Ministerului Educaţiei. În scurt timp, guvernulJaponiei autoriza învăţarea karate-ului în şcoli.

Cu timpul, tot mai multe persoane se aratăinteresate de cursuri de karate, iar Funakoshi ter-mină prin a demisiona din postul de profesor şipleacă la Tokyo (nu înainte de a înfiinţa Asociaţiadin Okinawa pentru spiritul artelor marţiale) cuintenţia de a face cunoscută arta karate-ului şi înafara insulei. Nu după mult timp scrie o carte dereferinţă „Ryukyu Kempo”.

Înainte de război, foarte puţini non-japonezi seinteresau de karate, însă după sfârşitul acesteiperioade, mai mulţi soldaţi americani se aratădoritori să înveţe şi, treptat, artele marţiale aupătruns prin intermediul acestora pe continentulamerican, bucurându-se de o atenţie internaţio-nală. Ghichin Funakoshi moare în 1957 la Tokyoîn cel de – al nouălea deceniu al vieţii sale.

Fiul lui Funakoshi, Yoshitaka a introdus tehni-ca „mawashi geri” şi a introdus elemente noi, artapierzându-şi treptat din trăsăturile distincte ini-ţiale. În foarte scurt timp, au apărut controverseîntre susţinătorii diferi-telor stiluri. Astfel,karate-ul a început să sefragmenteze făcându-şiapariţia mai multe stiluri:SHOTOKAN, SHITO-RYU, SHOKUKAI, SAN-KUKAI, WADO-RYU, K Y U K U S H I N K A I ,GOJU-RYU, GOJU-KAY, TAEKWONDO.

Cele 20 de principii alekarate-ului indicate deGhichin Funakoshi suntsintetizate în Dojo-Kun(principiile unui dojo) înzilele noastre, ele reprezen-tând, în cele din urmă, prin-

cipii de viaţă: nu uita niciodată că arta karate-uluiîncepe şi se termină cu respect; în karate nimeninu atacă primul; karate cultivă corectitudinea;mai întâi cunoaşte-te pe tine însuţi, apoi cunoaş-te-i pe ceilalţi; tehnicile mentale trebuie să preva-leze asupra celor fizice; lasă-ţi mintea să rătăceas-că liber; neatenţia şi neglijenţele sunt cauza tutu-ror nenorocirilor; să nu crezi niciodată că ArtaKarate-ului poate fi practicată numai în sala deantrenament; arta karate-ului se învaţă într-oviaţă de om; orice manifestare este un aspect alkarate-ului, descoperă acest adevăr minunat;karate este precum apa care fierbe; dacă nu men-ţii focul la o temperatură înaltă, (printr-un antre-nament continuu) apa devine călduţă; nu te gândiniciodată la victorie, gândeşte-te să nu pierzi; răs-punde-i adversarului tău în funcţie de strategia sa;câştigă bătălia printr-o strategie naturală; conside-ră că mâinile şi picioarele tale sunt arme; dacă ieşiafară din casă, 10.000 de duşmani sunt oricândgata să te întâmpine; când eşti doar un începător,învaţă diferite posturi, dar, apoi, bazează-te numaipe postura naturală; artele marţiale trebuie practi-cate corect; adevărata luptă este, însă o altă che-stiune; nu uita niciodată care îţi sunt puterile şislăbiciunile, limitările corpului tău şi calitatea rela-tivă a tehnicilor tale.

Antrenor Florin GROZAV

57


Cartea ca legendq personalq

O mică reflexie a unei mari lumini este,pentru mine, cartea. Această marelumină se revarsă asupra mea picurând

mici frânturi prin cuvinte care pătrund vii în inte-riorul meu, dominând de la raţiunea conştiinţei,până la cele mai intense simţiri. Am cunoscutlumi noi, am atins cerul şi am coborât subpământ, am iubit şi am cunoscut ura doar prinintermediul lecturii. Am depăşit limitarea acesteilumi materiale prin simpla deschidere a uneicărţi, m-am desprins de tot ce mă înconjura şi ampătruns într-un univers nou creat de un străin ceşi-a aşternut sufletul pe hârtia din faţa mea. Săcunosc tainele lecturii, să citesc, e ceea ce îmimenţine visele vii într-o lume care uită să spere,să-şi mai creeze idealuri. De la vârsta în caremugurii maturităţii au început să iasă din umbrainocenţei mele, am simţit o nevoie arzătoare săevadez din banalitatea şi monotonia realităţii,îmbrăţişând la fiecare ocazie o carte care să măabsoarbă în frumuseţea ei. Mereu am simţit că îninteriorul meu există mult mai multe căi spre

cunoaştere, mai multe dimensiuni ale existenţeispirituale, mult mai multe adevăruri decât mi-aşfi putut închipui. Am ales aleator o carte care mi-a schimbat întreaga menire, care mi-a aprins fla-căra dorinţei de cunoaştere a tot ce mă înconjoa-ră, mi-a deschis sufletul spre adevărata lumină şi,cel mai important, m-a ajutat să mă cunosc pemine însămi. În momentul încheierii cărţii amînţeles că am cunoscut călătorul doritor să-şi afledestinul şi am simţit că am descoperit în mine uncălător mult mai curios, mai însetat de cunoaşte-re, însă mai fericit, mai pozitiv, mai încrezător înşansa vieţii sale.

Eram o simplă pasionată a lecturii, hrănindu-mi sufletul cu opere ce mă conduceau spre vieţiintrigante, spectaculoase, frumoase. Odată cuAlchimistul, am aflat că sunt mai mult de atât, căvreau mai mult decât credeam. Această carte asădit în sufletul meu plăcerea de a trăi, de a savu-ra fiecare lucru mărunt al vieţii care înseamnăcunoaştere, armonizare cu tot ceea ce mă încon-joară. Am privit pe parcursul lecturii în propriulsuflet, am ancorat înţelesurile lui Paulo Coelho înoceanul subconştientului meu şi am acceptatexistenţa Legendei personale, a Sufletului Lumii,a unor elemente ce definesc în secret existenţaproprie. Am învăţat să-mi ascult vocea interioarăîn tăcere, fără a judeca, să sper fără a aştepta un


58

rezultat imediat, să accept că un om nu poate trăifără lumina divinităţii, că fără Dumnezeu nu potgăsi Calea. Odată cu această carte au apărut şiîntrebările: Ce vreau să fac? Ce vreau să devin?Încotro mă îndrept?... Nu am avut imediat răs-punsurile, însă pe parcurs au înflorit dorinţeascunse, care aspirau spre frumos, spre dreptate,spre bine, luptând pentru adevăr şi, totodată, săîncurajeze cunoaşterea, să îmi ofere aripile decare are nevoie un copil pentru a zbura acolounde îi sunt şi visele. M-am transformat într-unSantiago al vremurilor mele, îmbrăţişându-i atitu-dinea de luptător care, ascultând îndrumărileunor oameni aparent simpli, a urmat paşiiLegendei Personale, a găsit Sufletul Lumii şi s-aredescoperit pe sine odată cu cunoaşterea a doiochi negri ce aveau să reprezinte adevărata iubire.În ceea ce mă priveşte, am pornit de la primelepagini într-o călătorie a sinelui, învăţând să pri-vesc cerul prin două ferestre de cristal pur, ale ini-mii, să simt lumina lunii alungând umbrele gân-durilor rele şi strălucirea stelelor oglindită înintensitatea dorinţelor mele ce se tăinuiau deteama imposibilului... A apărut, aşadar, frica. M-am îndoit de puterea idealurilor mele, de tăriapropriei voinţe, lăsând teama să mă domine, însăesenţa tare a cuvintelor Alchimistului care îlîndruma pe tânărul călător s-a concentrat uluitorîn firea mea temătoare, creând un spaţiu interiorzugrăvit cu încredere, cu motivaţie şi dragostefaţă de Absolut. Toate aceste nuanţe creioneazăsubtil spiritul de luptător al unui adevărat soldatal deşerturilor în căutarea unei picături de apă,picătură menită să revigoreze toata firea sa, multmai însemnată decât însuşi oceanul din care eaprovine de fapt. Este adevărat că cel mai lungdrum pentru om este calea de la ureche până lasuflet, de la ascultare până la înfăptuire, de aceea,această carte, înfăţişându-mi învăţătura prinforma sa luată pe hârtie, pătrunde adânc în taini-cul meu suflet, se răspândeşte prin glasul interiorşi formează un ecou puternic, reuşind să convin-gă fiecare colţ al existenţei mele de importanţa sa.Pot spune că această carte mi-a deschis orizontu-rile viitorului, ţesând în mine dorinţa de a-mitransforma propriul necunoscut într-o Legendăpersonală şi, bineînţeles, dorinţa de a-mi alegecariera care să urmărească normele impuse de

aspiraţiile proprii. Ideea de viitor, de adoptare astatutului de adult independent m-a speriat înain-te de această carte, dar acum am înţeles că totceea ce este şi ceea ce va, fi poate fi controlat doarde propria-mi persoană, viitorul şi prezentul, seaflă deopotrivă în mâinile mele. Toate dorinţele şitoate visele îmi sunt realizabile atât timp cât exis-tă cea mai puternică fărâmă de credinţă în pro-priile resurse spirituale şi psihice, în Dumnezeu şiîn forţa Universului contopit cu fiecare element alnaturii. Este o carte despre viaţă, cu un puternicimpact care activează fiecare instinct al fiinţei, ocarte care a urmărit o transformare interioarăîncoronată cu spiritul creator. Ceea ce căutam înceilalţi se afla, pe măsura înţelesului meu, înmine. Îmi doream o viaţă punctuală, visam la ouniformă albastră precum nemărginirea cerului,eram atrasă de bătaia pasului meu feminin înaceeaşi cadenţă cu cea a tăriei, a caracteruluiputernic de bărbat, asumarea sacrificiului necesarobţinerii fericirii umane, îmi doream atât demulte, dar aspiram la un singur lucru: să devin ofemeie ofiţer, un caracter puternic ce ascunde căl-dura sensibilităţii de scriitor, contemplator într-olume rece. Cu fiecare pagină a Alchimistului ampreluat din energia cărţii, zâmbind cu tot sufletulîn momentul în care băiatul devine vânt pentru aîmplini iubirea, vizualizând pe ecranul retineiimaginaţiei mele o imagine a reuşitei. Nu reuşita

59


proprie sau a călătorului, ci a viselor pentru carese luptă, a speranţelor mereu înfloritoare, a sacri-ficiului acceptat din iubire.

Cartea m-a atras după coperte pentru o sesiu-ne de şoapte luminoase strălucind în ceea sunt, deceea ce fug şi de cine sper în suflet să devin.Temerile mele s-au transformat într-un cor alvocilor pierdute părăsind pădurea tinereţii mele.Am privit pentru întâia oară cerul pe fereastracamerei mele. Era noapte. Asemenea unui nounăscut, am privit încrezătoare stelele, am văzut oreflexie a mea în oglinda lunii, am văzut dorinţă,motivaţie spre bine, credinţă în legenda mea per-sonală şi gândul lui Dumnezeu pus în propria-migândire. Am făcut atunci, o retrospecţie a vieţiimele şi am ştiut, pentru întâia oară, ce urmează.Ideile, gândurile, aspiraţiile demult tâlcuite auapărut într-o ordine impusă de magnetul senti-mentelor mele înălţătoare. Viaţa e un cântec alecărui versuri nu le cunosc, dar cu siguranţă le potcompune. Viaţa e mai mult decât palpabilul efe-mer, e dragoste, e împlinire, e fericirea lucrurilormărunte ce conduc spre lucruri măreţe. Amascultat tot ce glasul interior dicta şi am ales săîmi dedic viaţa profesională unui sistem punctual,ce favorizează cunoaşterea şi ajutorul oferit dinpasiune oamenilor. Acum bat pasul în aceeaşicadenţă cu cei care luptă în favoarea adevărului, abinelui, făurindu-mi noi vise pentru viitor. Amcrezut în prima parte a legendei personale, amîmplinit-o, am creat începutul, am descoperitmagia care constă nu în câştig, ci în efortul meu,în drumul până acolo. Am găsit, în Alchimist ade-vărul despre viaţă, pe care orice suflet al trebui săîl ştie. Un vis merită trăit, aşadar, merită o luptăadevărată, perseverenţă, curaj şi puterea de a

trece peste tot ce stă în calea împlinirii lui. Ca săîl întâlneşti pe Dumnezeu, e de ajuns să priveşti înjurul tău, ca să te întâlneşti pe tine, priveşte adâncîn sufletul tău, în Sufletul Lumii şi în seninul lini-ştii ce te înconjoară. Cartea de pe noptiera mea vafi mereu acolo unde îi este locul, ghidându-mialegerile şi susţinându-mă în momentele deincertitudine, colorându-mi viaţa în culori alereuşitei.

Elev fruntaş Bianca BALEA, X A(lucrare premiată la Concursul „O carte de pe


60


Lec]ii de patriotism — arc peste timp

La începutul lunii aprilie, cei peste400 de elevi ai ColegiuluiNaţional Militar „Mihai

Viteazul” au participat la întâlnirea cu secretarulde stat din ministerul apărării naţionale, doam-na Otilia Sava. Această vizită ne-a onorat şi ne-aîncântat, prin lecţia de patriotism oferită cumultă pasiune şi multă dragoste de către doam-na secretar de stat, lecţía fiind o adevăratăîntoarcere în trecut, în istorie, o rearanjare avalorilor şi o întâlnire cu modelele de viaţă, vete-ranii de război ai României.

Anul 2015 a fost declarat Anul Veteranilor,prilej extraordinar de a deschide sertarul istorieişi de a-i cunoaşte pe aceşti minunaţi eroi, mode-le de modestie şi patriotism cum nouă, tinerilor,ne-a fost dat să aflăm doar în poveştile bunicilorsau în manualele de istorie. Prin iniţiativa minis-terului apărării, am ajuns la ei, acasă. A fost oîntâlnire cu o mare încărcătură emoţională,motivaţională, din suflet pentru suflet. În privi-rea lor şi vorba înţeleaptă vorbesc bunicii noştri.Viaţa lor a fost dedicată aceloraşi valori: patria şicredinţa, binele ţării şi al aproapelui. Munca s-aîmpletit întotdeauna cu rugăciunea, conştienţi căvorba multă aduce sărăcie omului şi nu-l onorea-

ză. Chipul lor este luminos, ochii zâmbitori, iarprezenţa caldă.

Au mereu cuvinte simple, puţine, dar profun-de. Au răbdarea pe care noi am pierdut-o de mult.Fapta lor a fost mereu măsura omului de calitate.Şi pentru că avem şi noi veteranii noştri, în ultimii20 de ani, colegiul militar albaiulian a reuşit săreaducă pe o parte dintre absolvenţii liceului mili-tar Târgu Mureş – Timişoara în băncile şi în rân-durile elevilor în uniformă.

Colaborarea s-a dovedit a fi extraordinar deavantajoasă pentru ambele părţi. Actualii elevicunosc istoria şi tradiţiile liceului din acele tim-puri, primesc recompense morale şi materialepentru strădanie şi performanţă, iar veteranii auretrăit clipele liceului, momentele când şi eierau elevi; după putinţa şi puţinul lor au încura-jat, stimulat, sprijinit şi recompensat muncavlăstarelor actuale.

Cu dânşii am rescris istoria (file de monogra-fie, pagini de revistă, broşuri) şi tradiţia premii-lor de onoare care le poartă numele. Dar, pentrucă nimeni nu este veşnic, unii dintre aceştimărinimoşi absolvenţi ne-au părăsit, lăsând înurmă amintiri şi nume scrise în carteaColegiului Naţional Militar „Mihai Viteazul”.Anul acesta au plecat la Ceruri, colonelul în

Inimi sub drapel • 2016Pentru minte [i suflet

61

rezervă Ion Nedelcu, coautor al monografieiliceului şi colonelul Alexandru Stanciu, fonda-torul premiului de onoare ce-i poartă numele şi,mai ales, iniţiatorul şi sprijinul activităţilororganizate cu veteranii. Fie-le ţărâna uşoară şiamintirea veşnică!

** *

În luna aprilie din anul veteranilor de război,elevii Colegiului Naţional Militar „MihaiViteazul” au participat în Cimitirul Veteranilordin Alba Iulia, la o scurtă lecţie de istorie, preda-tă cu emoţie de către domnul colonel (r) PapeşiEugen, preşedintele Asociaţie veteranilor de răz-boi, filiala Alba, care au celebrat 80 de ani.

La temelia Patriei noastre de astăzi stau ose-mintele a sute de mii de eroi care şi-au dat viaţaşi sufletul pentru îndeplinirea datoriei supreme.Fiecare a dus o luptă, victoria fiind câştigarealibertăţii, demnităţii, integrităţii. Sunt valori spe-

cifice fiecărui creştin, fiecărei naţiuni. Sfinţiisunt imortalizaţi în icoane, eroii în monu-

mente ale eroilor. Eroii neamului sunt oma-giaţi în zilele stabilite prin decrete, legi, saualte acte normative. Anul 2015 a fost decla-rat ca „An al veteranilor”. Şi, pentru că săp-tămâna şcolară „Să ştii mai multe, să fii maibun!” este dedicată activităţilor menite săîmbogăţească bagajul de cunoştinţe,

deprinderi şi sentimente ale elevilor, dar este şiSăptămâna Patimilor, premergătoarea SfinteiSărbători a Învierii Domnului, a fost un bun prilejde meditaţie, de co -memorare a eroi-lor, de respectfaţă de dăruirea şijertfa lor.

Cu ocazia in -stituirii zilei de11 noiembrie caZi a veteranilor,Garnizoana Alba Iulia şi Colegiul NaţionalMilitar „Mihai Viteazul” au organizat eveni-mentul comemorativ de la mormântul subloco-tenentului (post mortem) Popa Vasile-Claudiu,căzut la datorie în data de 22.09.2013 în teatrulde operaţii din Afganistan. Ceremonialul acuprins serviciulreligios, un mesajde readucereaminte a erou-lui sublocote-nent (post mor-tem) Claudiu-Vasile Popa,adresat de cătremaistrul militar Mircea Piticar, coleg de misiu-ne şi cuvântul viceprimarului municipiului AlbaIulia, Gabriel Pleşa. După momentul de recule-gere, toţi cei prezenţi au depus flori pe mor-mântul eroului.

„Eroi au fost, eroi sunt încă/ Şi-or fi în neamulromânesc”.

Referent de informare şi relaţii publiceDaniela FILIMON

62

Inimi sub drapel • 2016 Pentru minte [i suflet

}ara mea, România

M -am născut şi am crescut pe acestemeleaguri reprezentate de câmpiileverzi pline de grâne, de munţii semeţi

acoperiţi cu păduri dese şi cu dealuri bogate înrod, de râurile repezi cu apă cristalină ce scaldăaceste plaiuri şi poartă pe valurile lor povesteaacestor pământuri. Aceasta este ţara mea, aici s-aformat naţiunea mea, dar mai presus de orice,este patria mea.

Patria mea reprezintă mai mult decât cadrulpitoresc şi binecuvântat în care s-a născut popo-rul român, mai mult decât râul, codrul şi marea.Ea întruchipează locul în care au trăit părinţii şistrămoşii mei. Pe lângă dragostea neasemuită pecare o port părinţilor mei, ofer multă afecţiune şidragilor mei bunici şi, mai ales, celor care au făcutcunoscute numeroase vitejii ale lui MihaiViteazul, Ştefan cel Mare, Avram Iancu, opere deseamă ale lui Mihai Eminescu, NicolaeGrigorescu, George Enescu, Constantin Brâncuşişi mulţi, mulţi alţii. Fără aceştia, cuvântul patrie ar

fi gol, neînsem-nat. Ei au adusrenume ţăriiprin sacrificiuldepus pe altarulistoriei, al cultu-rii, al ştiinţelor şial artelor.

Frumuseţeagândurilor des-pre patria measunt vorbe neîn-semnate dacărespectul şi iubirea faţă de ea nu sunt dovediteprin fapte şi sacrificii, aşa cum au făcut întemeie-torii şi strămoşii României. În viaţa cotidiană,iubirea faţă de ţară se traduce printr-o muncă cin-stită, prin împlinirea îndatoririlor cetăţeneşti,prin respectul faţă de semeni, indiferent de naţio-nalitatea sau etnia lor. Să iubeşti libertatea ta şi acelorlalţi este datoria oricărui patriot. Astfel,patria progresează spre un viitor strălucit.

Patria înseamnă şi vii-tor, viitorul acestor locurişi al locuitorilor acestormeleaguri. Faţă de ei tre-buie să nutrim aceleaşisentimente ca cele alestrămoşilor. Parafrazândspusele domnitorului Şte-fan cel Mare în testamen-tul său, aceste pământurin-au fost ale strămoşilormei, n-au fost ale noastre,ci ale urmaşilor urmaşilornoştri în veacul vecilor.

Text şi desen elev Anca BĂDOIU, IX B


63

Fizica — disciplinq, muncq, bucurie

„C ălătoria” mea spre olimpiadanaţională a început în clasa a IX-a când doamna profesoară mi-a

dat curaj să încerc pentru că a avut încredere înmine. Deşi eram pregătită, aveam foarte mariemoţii pentru că nu mai participasem nicioda-tă la o astfel de olimpiadă. Nu ştiam cum se vadesfăşura. Cu toate acestea, în ciuda lipsei deexperienţă, am reuşit să obţin menţiune la fazajudeţeană. Acest lucru mi-a dat mai mult curajşi m-a făcut să am încredere în propriile forţe.Astfel, ambiţia m-a determinat să muncesc şimai mult, iar în clasa a X-a am obţinut locul I lafaza judeţeană a Olimpiadei de Fizică şi califi-carea la faza naţională. Bucuria a fost imensă şivă mărturisesc că iniţial nu mi-a venit să cred,până când nu am văzut rezultatele cu ochii mei,nu putem să cred, deşi toată lumea mă felicita.Bineînţeles şi doamna profesoară s-a bucuratpentru mine şi era mândră că m-a îndrumat peaceastă traiectorie.

Pregătirea pentru faza naţională a fost destulde intensă, mi-am pus foarte bine lapunct toate noţiunile. Timp de două lunim-am concentrat în special pe aceastădisciplină, acumulând tot mai multeinformaţii. Mi se părea tot mai intere-santă, mi-am dat seama că fiecare feno-men, cât de mic, neînsemnat şi simplueste, are la bază o problemă de fizică maimult sau mai puţin complicată.

Cu această pregătire intensă, semes-trul a trecut destul repede, iar olimpiadas-a apropiat cu paşi repezi. Eram pregă-tită şi, deşi eram conştientă de acestlucru, aveam emoţii. Era prima expe-rienţă de acest gen. Nu mă mai confrun-

tasem cu un astfel de sentiment, era un soi demândrie combinată cu determinare, dorinţa de afi cea mai bună, de a ajunge cât mai sus; toateacestea mă făceau să mă cutremur de emoţie lafiecare pas pe care îl făceam spre sala de concurs.Era copleşitor, dar extraordinar de plăcut... pen-tru că simţeam că mă încarc şi tot mai multăenergie şi încredere îmi cuprindeau gândurile. M-am bucurat enorm după fiecare probă, pentru cămă descurcasem şi aveam aşteptări. Sunt fericităcă am avut onoarea de a-mi auzi numele la festi-vitatea de premiere şi nici nu vă imaginaţi cât deminunată poate fi senzaţia pe care ţi-o dă faptulcă ai dat mâna cu cei mai buni fizicieni ai ţării.Este ceva mai presus de orice acea mândrie rară,pozitivă.

Lăsând la o parte experienţa olimpiadei pro-priu – zise, cu această ocazie, mi-am făcut prie-teni noi, din mai multe zone ale ţării. Am cunos-cut oameni minunaţi, frumoşi şi deştepţi.

A fost o experienţă de neuitat şi sper să nu fiesingura.

Elev caporal Teodora GRECU, X D


64

O experien]q unicq

P articiparea la olimpiada de limba engleză aînsemnat pentru mine nu numai o provocarece m-a ajutat să îmi depăşesc limitele, ci şi o

experienţă de neuitat ce mi-a lărgit orizonturile.Încă de la început am fost îndrumată spre o pregăti-

re mai amănunţită de către doamna profesoarăChiorean Alina, care a văzut în mine atât pasiuneapentru limbile străine, cât şi potenţialul. Pregătirea afost într-adevăr intensă, dar datorită dificultăţii gradua-le a exerciţiilor am reuşit să îmi perfecţionez cunoştin-ţele. Programul meu de pregătire a fost foarte binestructurat, tipurile de exerciţii alternând constant, iarpauzele scurte fiind aproape obligatorii, dar şi foarte efi-ciente. Nu am observat pe moment câte informaţii noiacumulam, dar, în timp, am realizat cât de mult mi-amdezvoltat competenţele lingvistice.

Pregătirea şi experienţa mea în cadrul olimpiadelorşcolare a făcut ca nivelul de dificultate al probelor(scrise şi orale) să nu constituie un obstacol imposibil de trecut, iar calificarea aadus după sine multe emoţii ce mi-au întărit încrederea în propriile forţe.Momentul aflării rezultatelor probei de baraj a fost unic deoarece, cu toate că nurealizam încă foarte bine ceea ce presupunea calificarea, am simţit fericire şimândrie. Ce a urmat în cadrul olim-piadei a fost de neuitat deoarece amreuşit să întâlnesc oameni noi, alăturide care mi-am analizat progresul înmaterie de gramatică şi conversaţie şiam desfăşurat o sumedenie de activi-tăţi interesante.

Cu toate că am participat la nume-roase olimpiade, am ales această disci-plină întrucât am simţit că pot excela înacest domeniu datorită înclinaţiei melecătre limbile străine. Consider că unastfel de rezultat mă va ajuta şi în con-tinuare şi îmi doresc să particip înurmătorii ani la această olimpiadă!

Elev fruntaş Iza SAVA, X C


65

Intermezzo iono-molecular

A nul 2016 a însemnat pentru chimiadidactică românească un jubileu: semi-centenarul Olimpiadelor naţionale. La

Bacău, au răspuns prezent la această sărbătoare370 de elevi, elita chimiei din şcolile României.Alături de ei, în inimi şi minţi, profesorii care i-aupregătit de-a lungul timpului. Am avut bucuria săînsoţesc lotul judeţului Alba şi am fost alături deei cu gândul, când în sălile de concurs îşi redactaurăspunsurile. Le-am văzut strălucirea de fosfordin priviri, curiozitatea şi întrebările nerostite ...„Oare ce poate să ne dea?”, „Catalizatorul acelaeste...?” şi altele pe care vârtejul catenelor şi al ato-milor din curtea acelui colegiu băcăuan le-aabsorbit, trecându-le de la unul la altul fără a maidistinge elevul de profesor.

A fost o olimpiadă la care noi, profesorii, amridicat bariera imaginară a catedrei şi ne-amtransformat în colegi ai olimpicilor.

Şi a mai fost ceva; ceva care a adus o notă înplus de admiraţie şi stimă pentru ColegiulNaţional Militar „Mihai Viteazul” din CetateaMarii Uniri... Dar despre asta va relata reprezen-tata Colegiului la această sărbătoare a chimiei.

„Faza naţională a Olimpiadei de Chimie, desfă-şurată în acest an pe plaiuri moldoveneşti, maiexact la Bacău, mi-a oferit oportunitatea săcunosc oameni noi, copii pasionaţi de descoperi-rea şi cercetarea universului intermolecular, dar şiprofesori dedicaţi meseriei lor. Pot spune căaceastă olimpiadă m-a făcut să conştientizez maimult ca niciodată că secretul succesului constă înmultă muncă şi devotament.

Cu siguranţă, olimpiada de chimie reprezintăbucuria descoperirii şi înţelegerii unei ştiinţe fas-cinante şi un moment, pentru mulţi dintre parti-cipanţi, al alegerii viitoarei profesii. Şi maiînseamnă ceva: legarea unor statornice prietenii

care, peste ani se pot transforma în fructuoasecolaborări ştiinţifice. În cadrul acestei ediţii jubi-liare a olimpiadei de chimie am avut onoarea de aurca pe scenă alături de academicianul MariusAndruh, unde am desfăşurat Drapelul naţional înfaţa întregii adunări prezente la festivitatea dedeschidere. Acest moment m-a făcut să mă simtmândră că port uniforma militară şi că reprezintaceastă instituţie.

Săptămâna Olimpiadei de chimie a fost unaaltfel pentru mine, deoarece am trecut prin emo-ţiile a două examene, a căror complexitate adepăşit cu mult nivelul precedentelor, dar toto-dată, am avut ocazia de a mă relaxa prin vizitareaunor obiective turistice reprezentative pentrujudeţul Bacău.

Recunosc că nu aş fi ajuns acolo fără sprijinuldoamnei profesoare Ilişca Pop, din şcoala gimna-zială şi al domnului profesor Lucian Irimie, cares-au dedicat întru totul pregătirii mele şi au reuşitsă îmi insufle o parte din marea lor pasiune pen-tru chimie. De aceea, vreau să le mulţumesc şimi-aş dori din tot sufletul să particip şi anul viitorla această olimpiadă.”

Profesor Lucian Daniel IRIMIEElev fruntaş Ilişca Anişoara COMAN, IX E


66

Olimpiadele, din umbra reflectoarelor

Pentru mine, participarea la etapa naţionala aOlimpiadei de religie ortodoxă a fost un eve-niment de mare însemnătate, o experienţă

frumoasă pe care aş repeta-o oricând.De ce am ales tocmai Olimpiada de religie?

Pentru că religia este una din materiile care mă inte-resează, nu doar şcolar, ci şi extraşcolar. Consider căreligia şi problema spiritualităţii sunt nişte lucruri decare, în societatea de azi, se cam uită şi nu ar trebui.Astfel, am decis să particip la această olimpiadă,lucru deloc uşor, cum ar putea să pară la primavedere. A fost nevoie de o pregătire intensă şi axatădoar pe această disciplină pentru a putea acumulacât mai multe cunoştinţe necesare atingerii perfor-manţei. Adevărul este că unul din scopurile acestorolimpiade este atingerea performanţei, iar perfor-manţa nu este altceva decât excelarea individuluiîntr-un anumit domeniu de activitate.

Cu toate acestea, participarea la etapa naţionalănu a însemnat doar muncă. Am avut ocazia de a

vizita Timişoara, un oraş care m-aimpresionat de la prima vedere, cu oarhitectură frumoasă a clădirilor şi

numeroase zone de agrement. Totodată, amcunoscut persoane noi din diferite colţuri ale ţării,cu unele dintre ele legând chiar frumoase prietenii.

Astfel, participarea la etapa naţională a fost oexperienţă ce îmi va rămâne mereu întipărită înminte ca o amintire frumoasă, ea fiind pentrumine şi dovada faptului că satisfacţia adevăratăeste obţinută prin muncă.

Elev fruntaş Mircea COSTEA, X D


67

În lumina reflectoarelor se află olimpicii cu rezultate notabile la fazale naţionale şi cu care orice liceu(colegiu) se poate mândri. În spatele reflectoarelor sunt aceiaşi olimpici, ca elevi anonimi în clasă, labibliotecă sau acasă, citind şi iar citind, încercând să pătrundă sensul unor fraze scrise pe vrema cândapostolii încă nu urcaseră-n picturi, încercând să pătrundă sensul existenţei şi al esenţei. Este muncaneştiută a celor care urcă, zâmbind, pe podium. Patru elevi – elevii fruntaş Mircea Costea, IoanaTomoioagă, Mădălin Lucaciu şi elev Raluca Şerban – ne ajută se vedem ce este în culisele succesului,acolo unde lumina reflectoarelor nu ajunge.

Munca, izvorul performan]ei

„Cum e viaţa de olimpic?” se întreabăunii. Pot spune din proprie expe-rienţă că este surprinzătoare,

diversă şi colorată. Parcă ieri participam cu teamăla primul meu concurs naţional sau aşteptam cuemoţie rezultatele de la olimpiade. Ce mare amcrescut! Şi ce mult a trecut de la teama celei din-

tâi calificări la faza naţională! De atunci am păs-trat tradiţia: clasa a V-a, a VI-a şi, până în prezent,în clasa a IX-a. De data aceasta, am avut perfor-manţe la olimpiada de religie greco – catolică, cla-sându-mă printre primii şapte la nivel naţional.

Impresiile unui olimpic

7

Sper să continui în aceeaşi manieră şi pe viitor.Ce pot spune despre olimpiade? La început, nu

e ceva ce alegi conştient. Te remarcă profesorul,te trimite, iar tu te duci ca la un test, faci cât poţide bine şi se întâmplă! Apoi, încet, dar cu paşisiguri, începe evoluţia şi pasiunea. Tot timpulprima participare, indiferent de materie, rămâneacolo, întipărită în suflet. Personal eram foarteentuziasmată, nu mi se părea un efort sau unsacrificiu şi la fel e şi acum, chiar dacă am dobân-dit experienţă, deoarece mereu vor exista fioriitipici. Cu cât creşti în vârstă, presiunea interioarăe mai mare. Trebuie să menţii rezultatele din anii

anteriori sau să obţii altele mai bune. Dobândeşticunoştinţe vaste şi proporţional pierzi dininocenţă, din joaca de-a concursul. La unmoment dat, devine o alegere conştientă, „Da,vreau să merg!” Simt că a meritat din plin toatămunca depusă şi că am avut parte de satisfacţiienorme, care depăşesc noţiunea de premiu.

Olimpiadele nu sunt ceva care te îngustează,chiar dacă petreci un semestru cu manualele şiculegerile lângă tine. Din contră, olimpiadele teînvaţă ce, cum şi cât vrei de la tine şi de la viaţă.Informaţiile acumulate te fac să ai o viziune profun-dă asupra lucrurilor pe care le-ai studiat, te maturi-zează, îţi schimbă preferinţele, chiar dacă experien-ţa deplasării este scurtă, de maxim o săptămână.

Totuşi, oricât de diferiţi ar fi olimpicii între ei,cred că toţi ar putea cădea de acord, asupra unuilucru: aici îţi faci o mulţime de prieteni din toatăţara, descoperi tradiţii şi obiceiuri şi ai parte demomente unice.

Pentru mine, viaţa de olimpic este şi va rămâ-ne ceva natural, esenţial, care m-a dezvoltat petoate planurile!

Elev fruntaş Ioana TOMOIAGĂ, IX B

68


Pasiunea... e un foc ce arde neîntrerupt însuflet, o aripă către libertate şi plăcere.„De ce?”... o întrebare care ucide lumea şi

o încătuşează în sentimente. Am fost întrebată şieu: „de ce?”, iar răspunsurile au venit necontenit,în prea multe variante. Totuşi, nu am putut spunemai mult decât: „pentru că îmi place”. Ce îmiplace? Simplitatea, frumosul şi originalitatea. Pescurt, arta. Ador muzica, să cânt, să pictez, să dauformă, culoare şi sens acelui „ceva”. Ador să citesc.Devin un nou personaj al poveştii, îmi descopărnoi teritorii ale sufletului pe care nu m-aş fi gân-dit niciodată să le vizitez. Scrisul este o artă. Estearta de a da viaţă cuvântului, de a pune pe hârtieimaginaţia şi sentimentele. Nu mintea este ceacare gândeşte, ci sufletul.

În lumea noastră învăţăm să alergăm după idea-luri false, să imităm persoanele care sunt un modelgreşit. Învăţăm să fim clone, să fim toţi la fel şi

niciunul diferit. Viaţa e unteatru. Lumea este plină deactori care se ascund în spa-

tele măştilor pentru a-şi acoperi frica, nesiguranţa.Ce am învăţat de la această olimpiadă? Am

învăţat să cred în realitatea corectă, să-mi alegidealurile şi prietenii. Am învăţat să fac ceea ceîmi place, să evit arta de a minţi şi să cred în ale-gerile mele. Să cred că şi eu pot face ceea ce alţiiau făcut, că şi eu pot învăţa ceea ce alţii au învă-

Modul esen]ial de a vedea lumea

ţat, iar cel mai important, şi eu pot răspândi şicontinua ceea ce alţii au început.

Pe lângă învăţăturile clasice, religia ne învaţă săfim oameni, nu roboţi. Ne învaţă să gândim singurişi să alegem ceea ce este corect, să separăm binelede rău. Desigur că lumea nu mai crede în astfel depoveţe. Lumea le consideră nefolositoare, fără rost.

Pentru mine, religia este o modalitate de expri-mare. Este modul prin care am realizat ceva şi ampornit pe drumul unui început corect. Am evitat

criticile şi am gândit singură. Pasiunea pentruceva se creează de către fiecare persoană în parte,nu se imită şi nu se împrumută.

Aşadar, ce ar fi dacă fiecare şi-ar analiza sufle-tul? Ce ar fi dacă fiecare ar face ceea ce-i place,ceea ce-l face să se simtă liber? Ar fi lumea un locmai bun? Un loc cu adevărat sincer? Un loc lipsitde ipocrizii? Ce ar fi dacă omul ar fi el însuşi pen-tru o zi? Ar continua să fie aşa pentru eternitate?

Elev Raluca ŞERBAN, IX B

69


Participarea laOlimpiada de reli-gie, faza naţională, a fost pentru mine o

primă experienţă a unui astfel de concurs, presu-punând o pregătire temeinică la care nu am renun-ţat. Prin prezenţa la această olimpiadă, am reuşitsă pun bazele unei credinţe puternice înDumnezeu şi a unor principii de viaţă sănătoaseşi creştineşti.

Pe lângă momentele unice, cu prilejul acesteiolimpiade, am avut ocazia să cunosc tineri minu-naţi cu aceleaşi principii ca şi ale mele cu care amlegat prietenii pe care sigur le voi avea pe viaţă.Oradea, oraşul în care s-a organizat această fazăa olimpiadei, mi s-a părut un oraş interesant, cumulte obiective turistice şi locuri de agrement cefascinează turiştii.

Totodată, participarea la această olimpiadă apresupus şi atingerea unui nivel de performanţă.

Pentru mine, atingereaacestei performanţe presu-pune excelarea într-un

anumit domeniu de activitate, ajungând lacunoaşterea vastă a noţiunilor şi principiilor aces-tui domeniu.

Elev fruntaş Mădălin LUCACIU, X D

Printre olimpici

O altfel de [coalq

S ăptămâna „Să ştii mai multe, să fii maibun!” a debutat la Colegiul NaţionalMilitar „Mihai Viteazul” cu activităţi

interesante, instructive, distractive, recreative şisportive. La prima oră, elevii din clasele a IX-aau participat la un curs de practică şi consiliereîn acordarea primului ajutor oferit, cu mult inte-res şi pasiune, de către patru tineri voluntari dincadrul filialei judeţene Crucea Roşie, Alba. Dupăo astfel de instruire, au urmat lectorate dedicateimportanţei lecturii (profesor Teodora Dăncilăşi profesor Cosmina Mircea), siguranţa pe inter-net (profesor Luminiţa Marian) şi activităţisportive (fotbal, volei pe nisip, gimnastică ritmi-că, alergare) sub îndrumarea doamnei profesoa-re Felicia Vancea.

Elevii din clasa a X-a A au executat antrena-mente pentru activitatea de consiliere profesiona-lă, ce se va desfăşura în zilele de 19 şi 20 aprilie,pentru elevii din şcolile gimnaziale care ne vortrece pragul. În aceeaşi ordine de idei, s-a înscrisşi antrenamentul la tir în poligonul colegiului, subîndrumarea domnului plutonier adjutant IoanMihu. Colegii din clasele a X-a B şi C au partici-pat la drumeţii, sub genericul „Să cunoaştemnatura”, (profesori Sanda Irimie, Maria Teglaş şiDelia Stănilă), iar cei din clasele a X-a D şi a X-a Ela activităţi sportive, „Mens sana în corpore sano”.

Elevii claselor a XI-a au participat în aceastăperioadă, la excursia de orientare şi consiliereprofesională, în vederea desăvârşirii opţiunii pen-tru admiterea în învăţământul militar superiorsau postliceal.

Cea de-a doua zi din cadrul programului a fostdedicată întâlnirilor cu elevii din clasele primareşi gimnaziale în cadrul celor cinci ateliere: tradiţiişi consiliere, exerciţii demonstrative, prezentareaexponatelor tehnice, a ţinutei militare, a arma-

mentului şi activităţile din poligonul colegiuluiunde elevii desfăşoară o parte din orele de pregă-tire militară şi antrenamentele la tir.

Conform programului stabilit, elevii claselor aIX-a au participat la activitatea de ecologizare dinCimitirul Eroilor Alba Iulia, în timp ce elevii cla-selor a XII-a, împreună cu profesorii diriginţi, audesfăşurat activităţi din domeniul comunicăriieficiente, activităţi interactive pe grupe de lucru,încercându-se identificarea anumitor bariere încadrul comunicării.

A treia zi, în cadrul activităţilor desfăşurate peateliere, am primit vizita micuţilor de clasa pregă-titoare de la Seminarul Teologic „Sfântul SimionŞtefan” din Alba Iulia şi a elevilor de la CentrulŞcolar pentru Educaţie Incluzivă „Rudolf Steiner”Hunedoara.

Elev fruntaş Cătălin BĂDICEL, X A


70

Pe urmele istoriei

C omunismul este un termencare se poate referi la mai multenoţiuni legate între ele, dar

diferite şi, totuşi, foarte contrastante sauchiar, după unii istorici, contradictorii.

Cenzura, puşcăria politică, lagărul demuncă siberian, crima politică, reprima-rea libertăţilor individuale, controlulpopulaţiei, toate au existat înainte de a fifolosite în regimul comunist.

Un mare număr de oameni, estimărileajungând la multe zeci de mii, au fostînchişi din motive politice. Există mărtu-rii despre numeroase cazuri de abuzuri,asasinate sau torturi aplicate unui număr mare deoameni, în principal, în cazul oponenţilor politici.

Sunt câteva aspecte istorice redescoperite denoi, elevii claselor a IX-a B şi C, alături de doam-nele diriginte Dăncilă Teodora şi MureşanSimona, în săptămâna „Să ştii mai multe, să fiimai bun!” prin excursia la fosta închisoare politi-că din Aiud.

Ne-am deplasat spre Aiud dimineaţa cu douămicrobuze şi eram nerăbdători să vizităm închi-soarea. Spre surprinderea noastră, am aflat de lapreotul care ne-a fost ghid că pe locul fostei închi-sori s-a construit o mănăstire, în memoria robilorînchisorii comuniste.

La început, am vizitat monumentul de la intra-re, o bisericuţă micuţă, care avea o cruce mare,sprijinită pe altele mai mici, ceea ce simboliza cre-dinţa dusă pe „durerea” martirilor din închisoare.

Preotul mănăstirii ne-a vorbit despre ororile lacare au fost supuşi deţinuţii, oameni din toatecategoriile sociale: elevi, studenţi, ţărani, medici,ingineri, preoţi, ofiţeri, soldaţi, profesori şi filo-sofi. Datorită durerii, terorii suportate şi jertfeipentru patrie deţinuţii politici au fost numiţi

martiri. Blocurile din jur au fost construite pestegropile în care au fost aruncate osemintele celormorţi. Tot aici, la Aiud, a fost închis şi părinteleArsenie Boca, unde a fost văzut făcând majorita-tea minunilor (duminică era la slujbă în Haţeg,iar după terminare ajungea înapoi în peniten-ciar). După aceea, am făcut un tur al mănăstirii înconstrucţie, văzând toate obiectivele care voiausă fie atinse: sub biserică vor fi un muzeu şi obibliotecă. Am aflat că noua biserică face partedintr-un proiect amplu care implică multămuncă şi dăruire.

Ne-am întors spre liceu, meditând asupra fap-tului că unii oameni şi-au jertfit viaţa, apărândinteresele naţionale, oameni mari, precum AurelAldea, Ioan Arbore, Constantin Pantazi, amiralulHoria Măcellariu, Petre Ţuţea. Aceşti oameni aufost cu totul împotriva regimului şi au murit fiindîmpotriva lui.

Excursia a fost pentru mulţi o lecţie de viaţă,arătându-ne că trebuie să ne protejăm principiileşi ideile şi, mai ales, să ne iubim ţara, crezând înDumnezeu.

Elev Gabriel PANDURU, IX B


71

Cu pa[i hotqrâ]i spre cariera militarq

S ăptămâna „Să ştii mai multe, să fii maibun!” a fost prilejul cu care colectivulelevilor din clasele a XI-a au participat

la excursia de consiliere şi orientare profesională.Compania a fost însoţită de către maior SîrbuSebastian, plutonier major Radu Adrian, pluto-nier adjutant Ioica Sorin şi soldat Crăciun Maria.

În dimineaţa zilei de luni, ne-am îmbarcat cuemoţie în autocare. Urma să vizităm Şcoala deAplicaţie pentru Artilerie Terestră şi Antiaeriană şiAcademia Forţelor Terestre „Nicolae Bălcescu”,ambele situate în Sibiu. Am ajuns la amiază la Şcoa-la de Aplicaţie. Ne-a fost prezentată tehnica de arti-lerie, respectiv tunuri şi o instalaţie de tip Gepara,care ne-a fost prezentată de către plutonier majorRadu Adrian, sălile de curs şi sala tradiţiilor. Am ple-cat la Academia Forţelor Terestre unde ni s-au pre-zentat oferta educaţională şi dotările academiei. Înultimii ani, academia a fost renovată complet, dota-tă la cele mai înalte standarde, atrăgând fonduri depeste un milion şi jumătate de euro. Academia par-ticipă în programul Erasmus +, prin intermediulcăruia anual şcolarizează studenţi la academiile dinstrăinătate. După vizita de la academie, ne-amdeplasat la Piteşti, la Şcoala de Maiştri Militari şiSubofiţeri „Basarab I”, unde am înnoptat. A doua ziam vizitat şcoala, amenajată la standarde înalte.

La Chitila am rămas pentru următoarele treizile. În prima zi, am vizitat Academia TehnicăMilitară unde ni s-a prezentat oferta educaţională şidotările academiei, după care am vorbit cu foştiiabsolvenţi ai colegiului nostru care s-au arătat foar-te mulţumiţi de alegerea făcută. Academia ne-a fostprezentată de student sergent Ioana Olelesniuc şistudent fruntaş Raluca Borş, absolventă a colegiuluinostru. A doua zi dimineaţă, am vizitat Şcoala deAplicaţie pentru Logistică şi Intendenţă unde eramcazaţi şi, după aceea, am pornit spre localitateaBobocul, unde am vizitat Şcoala de Aplicaţie pen-tru Forţele Aeriene „Aurel Vlaicu”, prezentându-ni-se tehnica şi dotările şcolii. În ultima zi, în drumspre Alba Iulia am vizitat Academia ForţelorAeriene „Henri Coandă”, unde ni s-a prezentat ofer-ta de şcolarizare şi laboratoarele de specialitate.

Excursia a fost benefică, ajutându-ne pe noi, ele-vii, să ne definitivăm alegerile despre care aveamdubii, am fost lămuriţi de toate aspectele, iar acumputem declara toţi că ştim exact unde vrem să con-tinuăm studiile după absolvirea liceului. Foştiiabsolvenţi ne-au dat un imbold şi ne-au asigurat cănu avem de ce să ne temem şi să ne urmăm visele.

Aşteptăm cu nerăbdare să ajungem în academiişi să prezentăm noi următoarelor generaţii acade-miile în care ne vom forma ca militari de carieră.

Elev caporal Alexandru JALGOCZY, XI B


72

Conectare la \nvq]qmântul european

În perioada 1 – 7 mai 2016 am partici-pat, alături de colega mea, doamnaprofesoară Maria Teglaş, la stagiul de

formare Erasmus + „ICT as tool for interculturaland media education”, la Sesimbra, în Portugalia.

De-a lungul anilor, am absolvit mai multe cur-suri în străinătate, unele prin programul euro-pean Comenius, altele nu, şi pot să afirm că aces-ta a fost, de departe, unul dintre cele mai bineorganizate şi mai interesante cursuri.

Cele mai importante aspecte atinse de conţi-nutul său sunt interculturalitatea şi utilizarea noi-lor tehnologii şi programe într-un proces de învă-ţământ modern, recalibrat şi redimensionat. Încontextul realităţilor societăţii actuale, intercultu-ralitatea şi plurilingvismul sunt valori absolutnecesare convieţuirii în armonie cu persoane careaparţin altor culturi şi religii, toleranţa fiindcuvântul de ordine într-o Europă care poartăamprenta unităţii în diversitate.

Programul stagiului a fost dens, încărcat, s-alucrat intens pentru a experimenta şi a pune înpractică tot ceea ce am primit ca informaţie teo-retică, însă, din fericire, acesta a fost agrementatcu vizite la diferite instituţii de formare şi de învă-ţământ sau cu vizite la obiective turistice dintrecele mai renumite, cum ar fi Cabo da Roca –punctul cel mai vestic al Europei, Sintra – unadintre cele mai renumite şi elegante staţiuni detalasoterapie sau spectacolul de la Club de Fado,unde am ascultat muzică tradiţională portugheză– fado şi am urmărit dansuri specifice.

Acest stagiu a fost pentru mine o extraordina-ră experienţă de învăţare a unor noi instrumentede lucru, dar, în egală măsură, şi o experienţă cul-turală, ţinând cont că am luat contact pentruprima dată cu limba şi cultura portugheză de caream rămas profund impresionată. Acest curs mi-a

propus, de asemenea, şi o experienţă lingvisticăpentru că mi-a dat şansa de a-mi exersa compe-tenţele de exprimare în limba engleză, dar mi-aoferit şi ocazia de a face cunoştinţă cu o limbăbaltică, total necunoscută mie, limba letonă, pecare colegele noastre de curs o vorbeau.

În concluzie, pot afirma că acest stagiu mi-aoferit şansa de a mă reconecta la procesul demodernizare a învăţământului european şi de amă îmbogăţi cultural şi european.

Profesor Carmen Cecilia ROMAN


73

S âmbătă, 6 mai 2016, la ColegiulNaţional „Inochentie Micu Clain”Blaj s-a desfăşurat cea de a VII-a edi-

ţie a Concursului Judeţean de Matematică„Mircea Ganga”, aflat sub patronajulAsociaţiunii „Astra”, Despărţământul „TimoteiCipariu” şi al Consiliului Judeţean Alba.

Organizat în memoria celebrului autor demanuale, concursul a reunit elevi de la cele maiprestigioase licee din judeţ şi s-a bucurat deprezenţa, în Comisia ştiinţifică de elaborare asubiectelor, a profesorului universitar dr.Dumitru Acu – Universitatea „Lucian Blaga”Sibiu, Preşedinte Astra, profesorului MirceaTrifu – Secretar General al Societăţii de Ştiin-ţe Matematice din România.

Ca şi în anii precedenţi, şi anul acesta, gaz-dele au fost „la înălţime” nu numai prin organi-zarea impecabilă, subiectele interesante, alesecu grijă, ci şi prin generozitatea premiilor ofe-rite participanţilor, care pe lângă diplome,medalii şi cupe, au mai câştigat: tablete grafice,sisteme audio, SSD-uri, multifuncţionale, căşti,baterii externe, stick-uri, cărţi, tricouri.

Toţi cei 11 elevi participanţi ai ColegiuluiNaţional Militar „Mihai Viteazul” au obţinutpremii sau menţiuni, astfel: Bodea Nicolae – IXC, premiul II; Avram Sorin – IX A, menţiunea1; Gruescu Cosmin – IX A , menţiune;Mihăescu Răzvan – IX B, menţiune; LodromanCătălin – X D, menţiune; Lupu Marcela – X A,menţiune; Guţiu Dan – XI D, menţiune; CerghitCristian – XII C, premiul I; Creţu Cosmin – XIIB, premiul II; Pavel Aurora – XII C, menţiunea1; Bria Simion – XII E, menţiunea 3.

Felicitări elevilor pentru rezultate, mulţu-miri organizatorilor pentru efortul depus!

Profesor Anamaria FUIA


74

„Mica Romq” —capitala matematicii pentru o zi

Din nou pe cea mai \naltq treaptq a podiumului

la concursul na]ional „Culturq [i civiliza]ie \n românia”

În perioada 27-30 mai 2016, la Suceava,s-a desfăşurat etapa naţională aConcursului Naţional „Cultură şi

civilizaţie în România”. Şi în acest an, echipajulcolegiului militar albaiulian constituit din eleva plu-tonier Aurora Pavel, elev caporal Raul-SebastianTraica şi elev fruntaş Sorin-Ionuţ Avram, au repre-zentat judeţul Alba la faza naţională.

Concursul a constat într-o probă teoretică,prezentarea portofoliului şi a proiectului de con-servare a tradiţiilor şi obiceiurilor studiate şi oprobă practică. La proba teoretică a fost prezen-tată lucrarea „Cut, file de monografie” având casubiect istoria localităţii Cut, portul popular, tra-diţiile şi obiceiurile păstrate cu sfinţenie pe acestemeleaguri. Apoi, prin proiectul de conservare, s-aurmărit promovarea pe plan naţional şi interna-ţional a tradiţiilor locale şi dezvoltarea turismuluiîn zonă. La proba practică, elevii militari au pre-zentat o scenetă inspirată din istoria şi tradiţiilecomunei Cut, reuşind să prezinte, într-un modoriginal, elemente de istorie locală, date desprepersonalităţile comunei, obiceiurile specifice,portul popular. Toate au fost susţinute folosindparticularităţile de limbaj ale cutenilor. Prestaţiaelevilor în uniformă a fost aplaudată la scenă des-chisă de către spectatori, dar şi de către juriul carea acordat echipajului militar 97,5 puncte.

Pentru Colegiul Naţional Militar „MihaiViteazul” acesta este cel de-al treilea Premiu Iobţinut la faza naţională a acestui concurs.Coordonaţi de către doamnele profesoare

Paraschiva Fărcaş şi Simina Dura, elevii în unifor-mă dovedesc interes şi preocupare pentru păstra-rea tradiţiilor locale şi promovarea lor, ori de câteori apare prilejul. Tradiţiile şi obiceiurile judeţuluiAlba au fost prezentate atât peste hotarele judeţu-lui, la diferite concursuri şi proiecte naţionale, câtşi peste hotarele României, în cadrul proiectelorşcolare Comenius derulate în ultimii ani. Eleviicolegiului militar albaiulian au devenit ambasa-dori ai tradiţiilor populare româneşti.

Elev plutonier Aurora PAVEL, XII C


75

P rin definiţie, competiţia sportivă„Spartachiada” promovează activităţilefizice şi cultivă spiritul competitiv prin

intermediul diferitelor discipline sportive. Este uneveniment sportiv ce presupune o pregătireintensă, zile întregi de antrenamente, un joc deperformanţă în care îţi poţi depăşi propriile limi-te, punându-ţi în valoare cele mai bune calităţipentru a fi cel mai bun.

Cu alte cuvinte, viaţa fără sport nu ar trebui săexiste „Mens sana in corpore sano”, sportul fiindun stil de viaţă prin intermediul căruia îţi dezvolţio personalitate puternică şi o gândire flexibilă.Dar „Spartachiada” nu înseamnă doar sport, doarcompetiţii sportive unde există un învingător şiun învins, e mult mai mult decât atât. Aceastaînsemnă emoţie, cunoaştere de sine şi a adversa-rului, prietenie, un loc unde îţi faci cele mai fru-moase amintiri pe care nu o să le uiţi niciodată,un loc unde înţelegi cu adevărat noţiunea decoechipier, un loc unde poţi fi tu însuţi.

Experienţa trăită la ediţia din acest an, organi-zată la Colegiul Naţional Militar „Ştefan celMare”, Câmpulung Moldovenesc, a fost nemaipo-menită. Am legat multe prietenii, am schimbatpăreri şi impresii, am trăit cele mai frumoasemomente, am jucat şi am luptat fiecare pentru aobţine locul I, dar cel mai important a fost că, dinadversari de pe terenul de sport, am devenit ade-văraţi prieteni.

La fiecare probă, la fiecare joc de echipă s-avăzut pe faţa fiecărui sportiv mândria de a fireprezentantul liceului din care provine, dorinţade a-l înscrie pe cel mai bun loc, devotamentul şidăruirea pentru ceea ce face, iar din partea gale-riei a fost susţinerea, strigându-şi aplaudându-şipreferaţii. În timp ce sportivii luptau pentru aobţine cât mai multe puncte, galeriile făceau un

duet impresionant din cele mai frumoase încura-jări, creându-se astfel o atmosferă care nu poate fidescrisă în cuvinte.

Deşi am obţinut locul III, nu am luat aceastăcompetiţie ca pe un eşec, ci ca pe o experienţă dincare am învăţat să punem mai mult preţ pe antre-namente, să ascultăm de antrenori şi, întotdeauna,indiferent de situaţie, să avem o gândire pozitivă.

Această experienţă, pentru mine fiind primade acest gen, a fost extraordinară. Am învăţat că,pentru a fi bun, este nevoie de efort şi sacrificiu,de colaborare şi devotament. Numai aşa putemdobândi mulţumirea sufletească.

„Spartachiada” – o experienţă de neuitat, pecare aş repeta-o la nesfârşit.

Elev caporal Andreea Ioana MOISA, X E


76

Spartachiada colegiilor militare

Pentatlonul, o competi]ie de neuitat

A tletismul ca sport a apărut de foartemult timp. Încă din cele mai vechi tim-puri, de la originea omului pe acest

pământ, oamenii foloseau exerciţiile atletice pen-tru a supravieţui. Ei trebuiau să alerge rapid sau săfugărească un animal până ce acesta era răpuspentru că obosea, să arunce cu diverse obiectepentru a vâna sau să sară peste diferite obstacolepentru a-şi asigura hrana de zi cu zi. De la acesteîndeletniciri ale omului, omenirea a făcut un pasenorm pentru a folosi aceste însuşiri deosebite aleoamenilor în competiţii sportive. Dincolo de latu-ra militară a folosirii exerciţiilor ca un mijloc depregătire, demonstrarea superiorităţii fizice prinîntreceri sportive era un mod de existenţă.Atletismul la greci era considerat „regele sportu-rilor”, deşi nu există niciun document pentruaceastă afirmaţie. Probabil că asemănau JocurileOlimpice cu prima şi singura probă, alergarea pedistanţa de „o stadie” adică 192,27 m.

Începând cu cea de-a XVIII-a ediţie din anul708 î.e.n. când s-a produs o reformă în programulde desfăşurare a Jocurilor Olimpice, s-a lărgit pro-gramul de desfăşurare, incluzând şi luptele şi pen-tatlonul. Pentatlonul la greci era format din între-ceri la mai multe probe şi anume: alergarea de vite-ză sau pe distanţa de un stadiu (192,27m), sărituraîn lungime, aruncarea discului, aruncarea suliţei şiluptele în doi. Pentatlonul la greci era considerat,datorită complexităţii şi al caracterului multilaterala deprinderilor motrice folosite, ansamblu al tutu-ror întrecerilor şi se bucura de o apreciere genera-lă. Aristotel, marele filozof al Greciei, făcea urmă-toarea remarcă faţă de pentatlon: „Cine are picioa-re sprintene şi rezistente este alergător. Cine areputere să-l strângă pe adversar este luptător, cineştie să dea lovituri puternice adversarului estepugilist, iar cine e în stare să le îmbine pe amândo-

uă este pancratist. Cine este însă maestru în toateconcurează la pentatlon”. Mitologia ne spune căîntemeietorul pentatlonului ar fi fost lason, condu-cătorul argonauţilor, care a organizat o competiţiea celor mai înzestraţi sportivi care a reunit la startcel mai bun aruncător, cel mai rapid alergător şi celmai bun luptător. Competiţia a fost câştigată dePeleus, viitorul tată a lui Ahile. Pentatlon înseamnăîn traducere liberă „cinci lupte”.

Cine nu a participat vreodată la o asemeneacompetiţie sau cine nu a pregătit un echipaj nuştie ce înseamnă o asemenea competiţie. Suntcinci încălziri sau pregătiri a organismului pentruefortul maxim, sunt cinci probe care solicită orga-nismul la mult efort fizic şi psihic, care se desfă-şoară una după alta pentru a participa cu maxim


77

78


de efortla con-c u r s ,este ocompe-t i ţ i ecare seîntinde

pe durataa 3 – 4 ore. Competiţia se încheie cu alergare derezistenţă pe distanţa de 800 m unde cei maimuncitori sportivi, cei mai rezistenţi la efort fizicfac diferenţa de valoare.

Spre deosebire de pentatlonul antic, pentatlo-nul şcolar cuprinde cinci probe din atletism: aler-gare de viteză pe distanţa de 60 m, săritura în lun-gime cu elan, aruncarea mingii de oină la distanţă,aruncarea greutăţii şi, în final, alergarea de rezis-tenţă pe 800 m. Pentatlonul şcolar a fost introdusde Ministerul Educaţiei Naţionale în cadrul com-petiţiei Olimpiada Naţională a Sportului Şcolardin anul 2012-2013 şi prima finală s-a ţinut la laşi.Competiţia se organizează cu faze locale, judeţe-ne, zonale şi finale. La concurs, participă o echipăformată din cinci sportivi din aceeaşi unitate şco-lară, care se întrec individual la cele cinci probe şiunde, în urma rezultatului obţinut la fiecareprobă, se acordă un anumit punctaj. Punctajele dela fiecare sportiv se cumulează, mai puţin ultimaperformanţă a unui sportiv de la fiecare probă şi seface punctajul final. De aceea, echipajul trebuie săfie bine selecţionat, să fie echilibrat în performan-ţe, să aibă o pregătire fizică foarte bună, să fierapid în deplasare, să aibă forţă de aruncare, o teh-nică foarte bună de desprindere şi aruncare a min-gii, dar, în acelaşi timp, să fie şi rezistent la alerga-re, deci să fie un echipaj armonios. Nu degeaba, laprima ediţie a pentatlonului de la laşi (unde sedesfăşura faza finală), o profesoară la festivitateade premiere a afirmat că „Armata României semândreşte cu asemenea sportivi”.

Colegiul Naţional Militar „Mihai Viteazul” aparticipat la fiecare ediţie a acestei competiţii ală-turi de cele mai bune licee cu program sportiv dinţară şi de Colegiul Naţional Militar „DimitrieCantemir” din Breaza.

Cea mai bună participare am avut-o în anul2013 când am ocupat locul II pe ţară. Nici la cele-

lalte competiţii nu ne-am făcut de ruşine; în 2014am ocupat locul IV la un punct faţă de locul III, în2015 am ocupat locul V şi, în acest an, 2016, loculIV. La fiecare fază zonală sau finală am întâlnitechipe bune şi foarte bune de la licee sportive dinţară (Deva, Baia Mare, Timişoara, laşi, Constanţa,Bucureşti) pe care am reuşit să le învingem. Estegreu de înţeles cum un colegiu militar poate săînvingă un liceu sportiv din ţară. Răspunsul estesimplu: în liceul militar pregătirea sportivilor estemultilaterală; aici acordăm o atenţie sporită dez-voltării echilibrate a calităţilor motrice, aici seface educaţie fizică în adevăratul sens al termenu-lui. La individual am obţinut rezultate frumoase:locul V, VI, VII la prima ediţie, unde eleviiBuricea Gabriel, Taloş Alexandru şi ChirlejanSergiu s-au remarcat între cei 40 de competitori.La ediţia a II-a şi a lll-a, elevul Hojda Bogdan; laultima ediţie, cea de la Cluj-Napoca, toţi membriiechipei începând cu elevii Copoeru Cosmin,Burlică Liviu, Hojda Bogdan, Curticăpean Flaviusşi Dascălu Andrei s-au remarcat, trecând de 400de puncte. Cel mai bun sportiv a fost elevulCopoeru Cosmin care a şi făcut un record depuncte colegiului nostru, de 484 puncte.

Felicitări tuturor şi sper ca în academiile milita-re să continue performanţa sportivă obţinută înliceu. A fost o echipă bine sudată, dornică de afir-mare, o echipă cu un potenţial foarte bun doveditîn competiţie. Aşa cum marilor învingători dincadrul Jocurilor Olimpice li se aduceau elogii şi vic-toria lor era cântată în ode olimpice, aşa rezultatelefrumoase obţinute de sportivii pe care am avut oca-zia să-i pregătesc le voi păstra în suflet, iar aminti-rea lor va fi veşnică şi de povestit elevilor mai mici.

Profesor lancu SECĂREANU

78


„P entru tot ceea ce faci, în fiecarezi, la şcoală şi în afara ei, AlbaIulia este mândră de tine, îţi mul-

ţumeşte şi îţi oferă prezenta diplomă pentrurezultate excepţionale la învăţătură. Pentru căeşti un model atât în şcoală, cât şi pentru genera-ţia ta, avem nevoie de oameni ca tine, pentru cădoar aşa putem avea viitorul pe care ni-l dorim”scrie pe diplomele acordate elevilor olimpici.

Printre cei 65 de elevi şi cadre didacticecare au fost premiaţi de municipalitate s-aunumărat şi elevii Colegiului Naţional Militar„Mihai Viteazul”, astfel: eleva caporalAlexandra Maier (premiul III la olimpiada delimba spaniolă), elevul fruntaş LaurenţiuLungu (menţiune la limba italiană), eleva frun-taş Iuliana Ţurcă (menţiune la limba franceză,sub îndrumarea doamnei profesoare LuciaLupu), eleva caporal Grecu Teodora (menţiu-ne de onoare disciplina fizică, sub îndrumareadoamnei profesoare Dorina Filipescu), elevacaporal Ioana Argatu (premiul III la religie) şielevul fruntaş Cristian Faur (menţiune la reli-gie, îndrumaţi de profesorul Ioan Nistor).

Alături de olimpici au fost premiaţi elevii şicadrele didactice ce au obţinut premiu I laConcursul naţional „Cultură şi civilizaţie înRomânia”: eleva plutonier Aurora Pavel, elevulcaporal Raul – Sebastian Traica, elevul fruntaşSorin-Ionuţ Avram, profesor Paraschiva Fărcaşşi profesor Simina Dura.

Festivitatea a avut loc la Muzeul Principia dinPiaţa Cetăţii, miercuri 1 Iunie 2016. Felicitări!

Profesor Paraschiva FĂRCAŞ


79

Elevi olimpici [i profesori premia]i de municipalitate

Devenind nostalgici

T impul este cel mai mare duşman al nos-tru! El nu se opreşte; indiferent ce amface şi oricât de mult ne-am dori să-l

controlăm, el jonglează cu trăirile noastre, trans-formându-le în amintiri.

Ajunşi în postura elevilor absolvenţi, privim cunostalgie în trecut.. Au trecut pe lângă noi atât demulte momente şi am trăit atât de multe emoţiicare au contribuit la formarea şi conturarea per-sonalităţii fiecăruia dintre noi.

Totul a început de la ideea care s-a materializatîn fapte concrete şi a devenit pas cu pas realitate.Cu paşi timizi, am început o nouă etapă – liceul,niciunul dintre noi nu ştia ce avea să urmeze, ceavea să trăiască sau să experimenteze. Clasa a IX-aa fost timidă, ne-am adaptat la un nou colectiv şiam încercat să demonstrăm că putem. Clasele a X-a şi a XI-a au trecut destul de repede, fiindcămomentele pe care le-am trăit au fost momente şioameni dragi nouă, elevilor din Plutonul 1: concur-sul „Instrucţie cu cântec”, concursul de majorete,profesori care deveniseră pentru noi părinţi spiri-tuali, doamna dirigintă pe care am învăţat să o res-pectăm, să o admirăm pentru bunătatea şi înţele-gerea de care dădea dovadă, epoleţii galben – auriicare se plimbau prin faţa colegilor din aniimai mici şi ne priveau ca pe nişte persoanemature – caporali, cadre militare de la com-panie. În schimb, clasa a XII-a a fost apogeulrelaţiei cu profesorii, cu diriginta, al relaţiilorde prietenie şi camaraderie. Toate acestea aufăcut ca ultimul an al muncii şi al trudei pen-tru a ajunge acolo unde simţim că ne estelocul, să pară mai uşor, ne-a învăţat să neajutăm unul pe celălalt şi să fim unul pentrutoţi şi toţi pentru unul.

Aşadar, în urma parcurgerii liceuluimilitar, nu ne-am ales numai cu o tolbă

plină de carte şi cunoştinţe, ci şi cu un amalgamplin de stări şi sentimente: de la tristeţe la bucu-rie, de la plâns la zâmbet, de la dezamăgire la spe-ranţă, de la individualism la camaraderie.

Elev plutonier Oana Iulia IANCULESCUElev plutonier Diana TIMIŞ, XII A


80

Colegiul militar, ultima orq dedirigen]ie


81

Colegiul militar, ultima oră de dirigenţie

clasa a XII-a B

Absolvent: Am fost admis în colegiu. Fericire, bucurie, m-am simţit cel maibun. Eram the best!!! Mi se deschidea în faţă o lume plină denecunoscut, simţeam că sunt matur, pe cont propriu, dar, ulterior,am constatat că lucrurile nu stau chiar aşa. E greu să fiimatur, să-ţi asumi responsabilităţi.

După patru ani sunt absolvent. Am reuşit!A fost prima luptă câştigată ca militar.Cu ce rămân? Cu amintiri, multe amintiri despre colegi şi pro-

fesori, despre prietenii care vor dăinui. Există un spirit de LM-istpe care nimeni nu-l poate înţelege.

Rămân cu amintirea orelor de mate, care-mi dădeau fiori, darşi cu bucuria „of, am scăpat, nu sunt corigent.” Rămân cu amintireaprimului fior al dragostei, al primului sărut furat, dar şi cu dispera-rea şi dezamăgirea primei despărţiri, cu amintirea poveştilor dindormitor până noaptea târziu. Rămân cu amintirea concursurilorsportive, a olimpiadelor, a proiectelor în care m-am implicat, rămâncu multe, multe amintiri.

O primă perioadă a trecut şi am crezut că a fost cel mai greu,însă greul de-abia acum începe. Viaţa mă ia în braţe, dar sper să numă strângă prea tare.

Viitorul aparţine celor care cred în frumuseţea viselor lor, viito-rul ni-l clădim singuri, depinde de noi dacă va fi bine sau nu, depin-de de partenerul de drum, de alegerile pe care le facem.

Profesor diriginte: Eu cred că sunteţi pregătiţi să vă descurcaţi singuri pentru

că aşa v-am format: puternici, luptători, încrezători în forţele proprii.

7 Continuare în pag. 82

Vineri , 3 iunie 2016


82

O radiografie a celor patru ani?Am pornit la drum cu o clasă de copii frumoşi, inteligenţi,

timizi, dornici să devină ofiţeri ai Armatei Române. Împreunăam reuşit să ne reinventăm, să fim încrezători, verticali, să neexpunem părerile, ideile, să argumentăm, să devenim maturi, sărămânem demni, să fim oameni!

Ce văd în faţa mea acum? Văd domnişoare elegante, rafina-te, care au învăţat să aibă pretenţii de la ele şi de la cei din jur,văd bărbaţii, care parcă mai ieri erau nişte băieţi timizi şi spe-riaţi, astăzi însă şi-au „oţelit” braţul în cadrul orelor de pregătirefizică. Din acest motiv, dialogul nostru în acest an a fost altul.Am avut încredere în voi şi nu ne-aţi înşelat. Este important săştii când „copilaşul” este pregătit şi poţi să-i dai drumul pentru căştii că o să fie bine. Chiar dacă pe parcursul celor patru ani ne-am mai certat, a fost o ceartă prietenească.

V-am urmărit din umbră şi n-am reacţionat la toate pros -tioarele care fac parte din viaţa de adolescent şi care, de fapt, îlpregătesc pentru viaţă. V-am lăsat să evoluaţi, să vă dezvoltaţipersonalitatea, să vă păstraţi eul.

Vă doresc din suflet multă sănătate tuturor, realizări perso-nale şi profesionale şi să ne amintim cu drag unii de alţii.

Peste zece ani, când deschidem „capsula timpului”, tot cev-aţi propus să vi se fi îndeplinit!

Cu drag, diriga, Adela Tudor

Epilog

S untem la finalul uneia dintre cele maifrumoase etape ale adolescenţei noas-tre: liceul. Au fost patru ani frumoşi,

dar şi dificili în acelaşi timp, în care am legat prie-tenii pe viaţă şi unde colegii de clasă de la simplicunoscuţi au devenit cea de-a doua familie.

Parcă doar ieri am intrat stingheri pe poartaliceului neştiind ce ne aştepta, am încălţat bocan-cii şi am îmbrăcat uniforma militară cu un entu-ziasm copilăresc. Pe parcurs, am învăţat adevăra-ta esenţă a liceului atât de la colegii mai mari, dar,mai ales, de la cadrele militare şi profesorii carene-au susţinut şi ne-au îndrumat zi de zi.

Aparenta severitate de la început s-a dovedit a fibenefică, fiind îmbinată cu lecţii de viaţă, lucru carene-a dat încredere în dascăli, ajungând să punemmare preţ pe adevăratele valori ale cunoaşterii.

Am cunoscut ce înseamnă atât fericirea, cât şidezamăgirea, reuşita, cât şi eşecul care, corobora-te, au fructificat în noi dorinţa de a ne atingepotenţialul maxim.

Cele mai lăuntrice idealuri ale noastre sunt pepunctul de a prinde contur, iar acum, privim cuîncredere spre viitor, cu speranţa că vom ajungeingineri, piloţi, meteorologi, infanterişti, într-uncuvânt militarii de care ţara are nevoie.

Acum, la sfârşit, efemeritatea vieţii îşi spunecuvântul, fiind nevoiţi să lăsăm în urmă copilăria,adolescenţa şi să păşim cu paşi înceţi, dar siguricătre maturitate.

Elev sergent Daria FELECAN Elev sergent Alexandra BURZ, XII C


83

Gânduri de absolvent

P arcă ieri a fost 15 septembrie 2012, ziuacând am păşit timid, 24 de tineri cucaractere diferite, cu sufletul îngreunat

din cauza despărţirii de familie, prieteni şi casă,dar, totodată, curioşi şi dornici să descoperim tai-nele cunoaşterii şi ale instrucţiei militare.

Iată-ne acum, la final, 20 de sufleţele, personali-tăţi şi caractere puternice. Fiecare dintre noi amavut momente când simţeam că ne fuge pământul desub picioare şi că nimic nu e aşa cum trebuie să fie, însătotdeauna am dat dovadă de ambiţie şi perseverenţă şi ast-fel, am putut trece peste toate obstacolele.

Privim cu nostalgie băncile în care am învăţat şi reali-zăm că a fost dificil, că limitele noastre au fost încercate lamaxim. Cu toate acestea, noi, am fost răbdători, competi-tivi cu noi înşine şi am dat tot ce a fost mai bun din noi.

Ne-am construit amintiri frumoase şi clipe de neuitatcare ne vor urmări de-a lungul vieţii. De asemenea, amlegat prietenii care, cu siguranţă, nu se vor destrăma întimp, pentru că sunt puternice. Profesorii şi cadrele mili-tare ne-au acordat sprijinul în aceşti ani atât pe plan şco-lar, cât şi pe plan moral, modelând caractere şi ajutându-ne să ne conturăm visele cu care am pornit pe acest drumal carierei militare.

Acum, la răscrucea dintre adolescenţă şi matu-ritate, plecăm fiecare pe un alt drum, cu speranţacă ne vom revedea, cu satisfacţia reuşitei la baca-laureat şi admitere, iar instituţia care ne-a format,va rămâne mereu în ochii noştri, ai absolvenţilor,matca în care ne-am format ca oameni.

Elev sergent Letisia SCÂNTEIE, XII D


84

Opre[te, doamne, timpul...

E incredibil cât de repede se scurge tim-pul, iar cei patru ani, care am crezut căvor dura o eternitate, au încheiat acum

cea mai frumoasă etapă din viaţa noastră. Închi-dem ochii, şi, pentru o clipă, pătrundem înatmosfera primului an de liceu militar: timizi,stângaci, inocenţi.

Acum, la final, privim cu nerăbdare spre viitor,spre viaţa care ne aşteaptă, dar şi spre trecut, spremomentele trăite alături de cei ce ne-au oferit unzâmbet, o informaţie sau o lecţie de viaţă. Acestliceu ne-a ajutat să ne însuşim cunoştinţele şi săne formăm deprinderile specifice unui viitor mili-tar, lucruri care pentru alţii par detalii fără impor-tanţă, dar pentru noi devin un mod de viaţă. Pelângă asta, am învăţat să punem accent pe ceea ceeste cu adevărat important: oameni, respect,

onoare, toleranţă, egalitate, competitivitate. E adevărat că au fost momente dificile, dar au

avut rolul lor, acela de a ne face mai puternici, dea ne pregăti pentru viaţă, de a dezvolta în noi spi-ritul de luptători pentru a putea înfrunta greută-ţile şi obstacolele vieţii. Am avut parte demomente frumoase care ne-au ajutat să pară totulmai uşor, de care ne vom aminti cu drag în clipe-le de nostalgie; cred cu tărie că prieteniile con-struite aici sunt cele adevărate, că împreună amdevenit oamenii de astăzi şi de mâine.

Regretăm că acele ceasornicului nu bat în sensinvers, apropiindu-ne de sfârşitul acestei minuna-te perioade din viaţa noastră şi le mulţumim tutu-ror celor care ne-au pregătit din punct de vederedidactic şi militar, cu răbdare, cu dăruire, cuîncredere în forţele noastre.

Elev sergent Claudia TERTEREANU, XII E


85

Portret de absolvent

S eptembrie, 2012. Început de an şco-lar, începutul unei perioade noi încariera mea didactică, început de

drum pentru o nouă generaţie de elevi. Măîndreptam cu paşi uşori spre sala de clasă,clasa a IX-a C. Apăs clanţa uşii şi trec pragul.„Clasă, drepţi!” Vocea care dădusecomanda a sunat cumva straniu, ovoce feminină, dar puternică, hotă-râtă, având totuşi un aer matern.Privirile mi s-au oprit asupra ei,asupra ţinutei drepte şi asupra coziiîmpletite peste umărul stâng, ajun-gând aproape de brâu, „...raportea-ză şeful clasei, eleva Pavel”.

Aşa am cunoscut-o pe absolventaPavel Aurora. Au trecut patru ani...patru ani ca patru clipe. Patru ani încare Aurora a fost un adevărat lider, nudoar pentru elevii plutonului III, câtpentru elevii companiei a IV-a. Cuvintele suntprea puţine pentru a creiona în câteva rânduriactivitatea şi evoluţia elevei Pavel Aurora.

A participat cu rezultate la Olimpiadele de Fizicăşi Matematică, concursul „Cultură şi civilizaţie”, aîndeplinit timp de doi ani funcţia de preşedinte alConsiliului Şcolar al Elevilor, poziţie de pe care aintermediat dialogul între conducerea colegiului şielevi. Odată cu trecerea anilor, a devenit un modelpentru elevii mai mici, a consiliat elevii din anul I,făcându-i să treacă mai uşor peste rigorile impuse deviaţa într-o instituţie de tip militar. I-am admirat tenacitatea şiputerea de muncă – o problemă al cărei rezultat, dacă nu îl obţineacorect, era reluată de câte ori era nevoie, până la rezolvare.

Pentru tot ce a reprezentat Aurora Pavel, pentru mine personal,ţin să-i mulţumesc şi să îi doresc o carieră aşa cum îşi doreşte ea.

Succes!Profesor Sanda IRIMIE


86

Comportamentul adaptativ al absolven]ilor

din colegiul militar

Încadrul desfăşurării activităţilor deinstruire şi formare a elevilor, amconsiderat că pentru îndeplinirea

misiunii de formare a viitoarelor cadre milita-re trebuie avute în vedere două aspecte princi-pale, şi anume: integrarea elevilor în sistemulmilitar şi asimilarea informaţiilor la nivel cog-nitiv. Aceştia sunt termenii constitutivi, inse-parabili ai adaptării, astfel încât apare necesita-tea ca, în planul educaţional, măsurile ce se iausă vizeze crearea condiţiilor pentru ca ambeleprocese să se desfăşoare în modalităţi optime.Principalul meu obiectiv a fost realizarea uneiacomodări psihice şi fizice a elevilor, care să cree-ze premisele pentru manifestarea activă a elevuluişi adaptarea acestuia la regulamentele şi cerinţelevieţii cazone.

Pe parcursul celor patru ani de activitate dedi-caţi promoţiei „Andrei Mureşanu 200” am ţinutcont atât de efortul fizic intens şi de durată, cât şide efortul intelectual, uneori dificil, dar necesarîntăririi psihice a elevilor. Rezistenţa în faţa efor-tului duce la creşterea responsabilităţilor, la între-ţinerea unei atmosfere optimiste, de încredere înforţele proprii şi la coeziunea subunităţii.

Încercând să răspund la întrebarea dacă existăsau nu acelaşi ritm optim de adaptare pentru toţielevii, am descoperit că la nivelul subunităţii sepoate vorbi despre o diversitate în unitate, fiecareelev recurgând la propriul său mod de adaptare lacerinţele colegiului militar.

Un obiectiv important pe care l-am urmărit afost acela al armonizării relaţiilor ce se stabilescîntre elevi, precum şi între elevi şi cadre militare.Am format o echipă sau chiar mai mult, o familie.

Treptat, elevii au înţeles răspunderea morală caatitudine şi sentiment, ca relaţie interumană, caobligaţie şi cerinţă ce trebuie manifestată în oricesector de activitate. Am dorit ca fiecare elev absol-vent care a făcut parte din compania a IV-a să-şicucerească onoarea şi să şi-o menţină numai prinmuncă conştiincioasă, prin autodepăşire, să-şidovedească, ori de câte ori se impune, calităţile deconducători şi luptători pe care şi le-au format îndecursul celor patru ani. Implicarea elevilor în acti-vităţile colegiului a fost una intensă, contribuind laobţinerea unor rezultate bune şi foarte bune atât încadrul procesului de învăţare şi instruire, cât şi încadrul activităţilor culturale şi sportive.

Îmi doresc ca toţi elevii pe care eu i-am formatsă fie modele de comportament etic, exemple decuraj, stăpânire de sine, perseverenţă şi sădemonstreze că în cei patru ani de liceu militar audobândit capacitatea de a acţiona într-un modobiectiv, realist şi cumpătat în momentele dificile.

Maior Gabriel BUTUZAComandantul Companiei IV elevi


87

|n aventura cunoa[terii

S -a sfârşit un an şcolar pentru toţi ele-vii, dar, mai ales, pentru noi, elevii cla-selor a IX-a, care am păşit cu emoţie

într-un nou ciclu şcolar. Pot spune, din perspec-tiva unui elev al Colegiului Naţional Militar„Mihai Viteazul” că primul an a fost greu, dar,după tot efortul depus, se văd şi rezultatele. Amdeprins abilităţi în ceea ce priveşte ordinea şidisciplina, am aprofundat şi cultivat în noidorinţa de a fi mai buni în obţinerea unor rezul-tate şcolare bune şi foarte bune, cât şi în vede-rea practicării unui sport sau a unor activităţicultural artistice. Aici, în colegiul militar, amdescoperit exigenţa benefică nouă, ordinea,rigoarea, spiritul camaraderesc, aspecte ce dife-renţiază modul nostru de viaţă şi educaţia decele cu care eram obişnuiţi în şcoala generală.Ne dedicăm în fiecare zi cea mai mare parte atimpului studiului individual, având ca scoppregătirea noastră pentru examenele ce vorurma. Cadrele didactice şi militare sunt mentoriai formării noastre.

Pe lângă studiul intens şi ordinea cu caredecurg activităţile zilnice, noi putem să sociali-zăm cu elevii din alte zone şi regiuni ale ţării.Sunt diferenţe mari între noi: de la oraş, la muni-cipiu, de la mediul rural, la mediul urban, dinsudul în nordul ţării sau în inima Ardealului, fie-care cu temperamentul său, cu personalitatea sa,dar am ajuns să fim o colectivitate, o echipă, ofamilie. Convieţuim, ne facem farse, ne ajutăm,ne susţinem, învăţăm, râdem. Foarte multemomente frumoase ce ne-au rămas întipărite înminte surprind şi ne sprijină mereu. Nu îmi potimagina cum ar arăta viaţa mea într-un liceucivil! Fără prietenii mei, colegii de clasă, colegiide cameră, profesorii, toţi cei care pun aici înfuncţiune un adevărat colegiu, care creează nu

doar oameni bine pregătiţi intelectual, dar şioameni pregătiţi pentru viaţă.

Pot spune că acest liceu mi-a schimbat foartemult caracterul, m-a şlefuit, m-a făcut să întâl-nesc oameni minunaţi şi, cu siguranţă, dacă aş fidin nou în clasa a VIII-a, alegerea mea ar fi totColegiul Naţional Militar „Mihai Viteazul”.

Elev Răzvan MIHĂESCU, IX B


88

Recunoa[terea performan]ei

P entru al doilea an consecutiv, conduce-rea Statului Major al Forţelor Terestre,prin persoana domnului general – maior

Dumitru Scarlat, a organizat o festivitate de pre-miere a elevilor şi profesorilor din colegiile militarecare au obţinut rezultate meritorii la olimpiadelenaţionale pe discipline în anul şcolar 2015-2016.

Colegiul Naţional Militar „Mihai Viteazul” a fostreprezentat de trei profesori şi opt elevi care auobţinut premii şi menţiuni la disciplinele fizică,limba franceză, limba italiană, limba spaniolă şi reli-gie. Este vorba despre eleva Teodora Grecu, care aobţinut menţiune de onoare la fizică, fiind coordo-nată de doamna profesor Dorina Filipescu, elevaIuliana Ţurcă – menţiune la limba franceză, coor-donată de profesor Lucia Lupu, elevul LunguValentin – premiu special la limba italiană, elevaMaier Alexandra, premiul III la limba spaniolă, iarla olimpiada de religie, eleva Argatu Ioana a obţinutpremiul III, elevul Faur Cristian, menţiune, iar ele-vii Şerban Raluca şi Costea Mircea, premii speciale.Aceste rezultate s-au dobândit prin muncă, efort

şi dăruire pe parcursul întregului an şcolarcurent, olimpiadele pe discipline reprezentândcea mai înaltă competiţie ştiinţifică din sistemulnostru de învăţământ. Tocmai de aceea, elevii şiprofesorii deopotrivă au apreciat cinstea şi onoa-rea de a fi invitaţi şi răsplătiţi prin diplome şi dis-tincţii, dar şi prin cuvintele alese de recunoştinţăşi apreciere ale domnului general – maiorDumitru Scarlat, alături de reprezentaţii învăţă-mântului militar preuniversitar din cadrulStatului Major al Forţelor Terestre.

Festivitatea de premiere a avut loc la sediulStatului Major al Forţelor Terestre, în luna mai aacestui an şcolar şi s-a dorit a fi o încununare aeforturilor şi strădaniilor celor ce promoveazăperformanţa şi obţin excelenţa în învăţământulmilitar românesc.

Şi de această dată, performanţa obţinută deelevii şi profesorii colegiilor militare a fost apre-ciată în mod deosebit de către eşaloanele supe-rioare, semn că învăţământul militar românesceste unul de elită.

Profesor Dorina FILIPESCU


89

De vorbq cu mine, \n versuri

F estivitatea dedicată recompensării ele-vilor cu rezultate foarte bune desfăşura-tă miercuri, 22 iunie, a debutat cu un

moment ce a marcat apariţia volumului de versuri„De vorbă cu mine” al absolventului Cosmin-Emanuel Creţu. Despre poezia elevului a vorbitdomnul comandant, colonel Marcel Domşa, cafiind o poezie recviem, deosebit de profundă, cuo temă filosofică interesantă şi surprinzător dematură pentru vârsta poetului.

Profesor diriginte, doamna Adela Tudor, a spuscâteva cuvinte despre activitatea poetică a elevu-lui plutonier major Cosmin Creţu: „Poezia aparecând emoţia şi-a găsit gândul şi gândul şi-a desco-perit cuvintele. Aş începe cu un citat al autorului:«Poezia mea nu a transmis niciodată sentimente-le mele, ci a stârnit în cititor sentimentele lui.»

Într-adevăr, citind aceste gânduri, m-am regă-sit într-o aventură anamnetică, în perioada copi-lăriei, a adolescenţei şi apoi a maturităţii. În car-tea de faţă, autorul face o trecere de la perioadaludică, în poezia Introspecţie a florii de iris, laadolescenţă, o vârstă enigmatică, o vârstă antipa-tică, în poezia Alfabetizare: «Aşa de confuz/ Înjur e neantul/ şi-i totul difuz.»

Aducem mulţumiri tuturor acelora care ausprijinit apariţia acestui volum, conduceriiColegiului Naţional Militar „Mihai Viteazul”,doamnei ajutor analist programator, Aurora Itu,pentru machetare şi tehnoredactare, doamneiprofesor Cosmina Mircea, care i-a îndrumat şicălăuzit harul artistic, colegului de clasă SabăuMircea care a realizat coperta.”

Volumul cuprinde un complex de poeme cutematică diversă, realizate în perioada 2012-2016, şi reprezintă o preocupare constantă acreatorului lor pentru descoperirea proprieiindividualităţi. Activitatea desfăşurată în cadrul

Cenaclului literar „Mihai Eminescu”, participareala numeroase concursuri de creaţie, pasiuneapentru arta scrisului şi pentru literatură s-auîngemănat sub această cupolă a cărţii ce devine,aşa cum spunea B. Petriceicu – Haşdeu, căsătoriarealităţii cu idealul ei, în sufletul creatorului ei.

Numele volumului îndreaptă accentele creaţieiîntr-o singură direcţie: spre interiorul fiinţei, încare chipul eului poetic se compune, în consecin-ţă, într-un versant al memorării avatarurilor unuialter – ego poetic refulat, schiţat cu o peniţă fină.Pe măsură ce creaţiile se înmulţesc, talentul se rafi-nează, limbajul dobândeşte acurateţe, păstrândtoate nuanţele şi proporţiile poeziei moderne.Observarea directă a lumii este întotdeauna însoţi-tă de raţionamente, judecăţi şi abstracţii superioa-re. Cosmin a înţeles că marea poezie se realizează,indiferent de incandescenţa conţinuturilor sau derigorile formale, asumate sau nu, prin luarea în stă-pânire a imaginilor şi supunerea lor unui act ludic,pe cât de naiv, pe atât de profund. Narativitatea,echivocul ideilor şi insolitul imaginilor înscriu poe-zia realizată de Cosmin Creţu în contemporaneita-te; erotismul frenetic, uneori amnezic, zeificarepelicanilor, prozaismul, reziduurile memoriei,categoriile abisale, aroganţele şi exemplele pot con-tinua, îi oferă autorului ei plenitudine.

Profesor Cosmina MIRCEA


90

D in programul activităţii zilnice a unită-ţii face parte Apelul de seară care seexecută la ora stabilită prin programul

orar şi la care participă militarii prezenţi la pro-gram, mai puţin cei internaţi în infirmerie. Lasemnalul „Adunarea pentru apel”, militarii seadună pe platoul de adunare în formaţia „în linie”sau „în careu”. Apelul se execută nominal, pesubunităţi de către gradaţii de serviciu care, laterminarea apelului raportează ofiţerului de ser-viciu pe unitate, efectivul prezent şi absent.

La colegiul naţional militar, această activitate sedesfăşoară în fiecare seară, elevii fiind adunaţi peplatou, pe locul de adunare al fiecărei companiiastfel: elevul plutonier adjutant iese în faţa forma-ţiei şi comandă elevilor plutonieri să înceapă ape-lul de seară. Aceştia, la rândul lor, ies în faţa com-paniei şi comandă elevilor gradaţi/ şefilor de clasăînceperea apelului de seară. Fiecare elev gradat,respectiv şef de clasă, numără elevii din formaţie şiraportează elevului plutonier efectivul control,prezent şi absent (motivat/ nemotivat). Elevul plu-tonier, odată ce a primit raportul de la fiecare gra-dat din cadrul subunităţii sale de elevi, se prezintăîn faţa elevului plutonier adjutant căruia îi dăraportul şi-i prezintă situaţia efectivelor pentru caulterior să raporteze ofiţerului de serviciu pe uni-tate. Apelul de seară se încheie cu coborârea dra-pelului la comanda ofiţerului de serviciu.

Având în vedere că această activitate se desfă-şoară în fiecare seară, pentru elevii de liceu militar,face parte din programul lor zilnic. În ultimii ani,pentru absolvenţi, ultimul apel de seară, a primito semnificaţie aparte devenind un moment pe câtde solemn, pe atât de emoţionant. Este momentulîn care absolvenţii conştientizează că în cei patruani de liceul militar au împărtăşit bucuria succesu-lui şi dezamăgirea eşecului alături de colegii lor, că

au mâncat laaceeaşi masă, căau alergat cot lacot în competi-ţiile sportive, căau devenit, fărăsă-şi dea seamao familie, strân-gând amintiri deneuitat.

Ultimul apelde seară este unmoment emo-ţionant nu doarpentru eleviigradaţi care seîntorc la clasele mai mici pe care le-au format şicărora le-au îndrumat paşii spre viaţa cazonă,corectându-le stângăciile, cât şi pentru fiecareabsolvent în parte şi, de ce nu, odată la patru anipentru comandanţii de plutoane şi companii.

Ziua de 22 iunie 2016 a început obişnuit, însăa avut un sfârşit deosebit din punct de vedereprofesional. Seara, în momentul ultimului apel afost deosebită, având onoarea să particip, în cali-tate de comandant de pluton la acest momentsolemn din viaţa unui absolvent şi viitor cadrumilitar al Armatei României.

Privesc cu nostalgie peste anii care au trecut; laînceput erau nişte copii, însă, odată cu trecerea tim-pului, s-au transformat în tinerii frumoşi de azi.Participând la acest eveniment, îmi trec prin minteanii petrecuţi împreună şi sunt mândru că am pututfi şi eu un sprijin în viitoarea lor carieră militară.

Regret că trebuie să-mi iau rămas bun de la ei,însă sunt sigur că drumul care-i aşteaptă va fi plinde succes şi vor avea satisfacţia muncii şi a efortu-lui depus până acum.

Comandant pluton eleviPlutonier-major Claudiu ROŞCA


91

Ultimul apel — momentemo]ionant

Gaudeamus igitur

L una iunie a fiecărui an şcolar este aso-ciată bucuriei promovării unui an destudiu sau a încheierii unui ciclu de

învăţământ. Joi, 23 iunie 2016, s-a mai scris încă o pagină

în istoria Colegiului Naţional Militar „MihaiViteazul”, odată cu absolvirea celei de-a 65-apromoţii, ce poartă titlul onorific „AndreiMureşanu – 200”, şi cu finalizarea studiilor anu-lui şcolar 2015-2016.

Colegiul şi-a deschis larg porţile pentru aprimi, alături de elevi, părinţi, fraţi surori, bunici,prieteni şi invitaţi de onoare, cu toţii pătrunşi deemoţia absolvirii anilor de liceu. Platoul din incin-ta colegiului părea neîncăpător: la tribună, alăturide echipa managerială a colegiului, au oficiat cere-monia absolvirii oaspeţi de suflet, în persoanadomnului general de brigadă Dorin Ioniţă, şefulDirecţiei Doctrină şi Instrucţie din Statul MajorGeneral, a reprezentanţilor diferitelor structurimilitare de garnizoană şi nu numai, ai administra-ţiei publice locale, ai Asociaţiilor judeţene a cadre-lor militare în rezervă şi retragere din Hunedoara.În flancul drept al formaţiei, încrezători în forţeleproprii, odată ce au absolvit primul an de liceu,

sunt cei pe care până acum îi numeam „boboci”; înfaţa tribunei, elevii claselor a X-a şi a XI-a, motivaţisă-şi croiască drum spre cariera militară, iar înflancul stâng, cu baloane în mâini şi lacrimi în ochi,şi-au ocupat locul în formaţie absolvenţii celei de a65-a promoţii a colegiului militar albaiulian, viitoristudenţi ai academiilor militare. Îmbrăcaţi în uni-formele albe de ceremonie, pătrunşi de sentimen-tul patriotic, toţi au salutat drapelul şi au intonatsolemn Imnul Naţional al României, acompaniaţide Fanfara Diviziei IV Infanterie „Gemina”.

În cuvântul de deschidere, comandantul cole-giului, domnul colonel Marcel Domşa, şi-a expri-mat mulţumirea faţă de rezultatele deosebite obţi-

nute de elevii militari pe parcursul acestui anşcolar la olimpiadele, concursurile şcolare şi acti-vităţile extracurriculare, toate contribuind laridicarea prestigiului instituţiei noastre. Subdeviza „Non scolae, sed vitae discimus”, s-a insis-tat asupra riguroasei pregătiri ştiinţifice şi a edu-caţiei pe care absolvenţii au dobândit-o în decur-sul celor patru ani de liceu, necesare înfruntăriiprovocărilor vieţii şi integrării tinerilor în socie-tatea contemporană: „Vă rog să nu uitaţi că aţicrescut şi învăţat sub patronajul spiritual al luiMihai Viteazul, aici, în cetatea Marii Uniri, AlbaIulia, la liceul militar, una din instituţiile cu cele


92

mai bogate tradiţii din Armată. De asemenea, văcer ca, în tot ceea ce veţi întreprinde, să aveţi per-manent în vedere, faptul că vă revine datoria deonoare de a consolida numele colegiului şi de a-lspori printr-o evoluţie foarte bună în şcoala ce oveţi urma şi cariera pe care o alegeţi”.

Ceremonialul a continuat cu numirea prinordin de zi pe unitate a viitorului elev plutonieradjutant al colegiului, elevul Gabriel Oprea. Şicum viaţa îşi urmează cursul, iar generaţiile sesucced, fiecare urmându-şi propria cărare, preda-rea – primirea cheii colegiului este simbol al fes-tivităţii de încheiere a anului şcolar şi al continui-tăţii generaţiilor. Cel care deţine cheia, deţineputerea, succesul, prosperitatea şi accesul la onouă treaptă a iniţierii sale. Astfel, într-un cadrufestiv, cheia simbolizează apusul unei generaţii şirăsăritul celei care urmează. Elevul plutonieradjutant, absolventul Paul Cîrje a predat cheiacolegiului viitoarei generaţii, înmânând-o nouluielev plutonier adjutant Oprea Gabriel.

Ca în fiecare an, eforturile elevilor depuse pealtarul ştiinţei, perseverenţa acestora şi dorinţa de

a fi tot mai buni, depăşindu-şi limitele, au fostrăsplătite în cadrul festivităţii de premiere.Pentru prima dată în istoria colegiului, eleviicare au obţinut premii şi menţiuni la faza naţio-nală a olimpiadelor şcolare au fost răsplătiţi decătre şeful Statului Major General, cu sprijinulAsociaţiei de Caritate „Camarazii” cu câte otabletă, iar Statul Major al Forţelor Terestre prinFundaţia „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe –Purtătorul de Biruinţă” le-a acordat premii înbani. Este vorba despre: eleva sergent IoanaArgatu – premiul III la religie, eleva caporalAlexandra Maier – premiul III la limba spaniolă,

elev fruntaş Cristian Faur – menţiune la religie,elev caporal Laurenţiu Lungu – menţiune lalimba italiană, eleva fruntaş Raluca Şerban – pre-miu special la religie, elev caporal Mircea –Darius Costea – premiu special la religie, elevacaporal Teodora Grecu – menţiune de onoare lafizică şi eleva fruntaş Iuliana Ţurcă – menţiunespecială la limba franceză.

Din partea colegiului, s-au acordat premii şidiplome elevilor premiaţi la faza naţională a olim-piadelor şcolare, precum şi profesorilor coordo-natori, respectiv doamna profesoară DorinaFilipescu, doamna profesoară Lucia Lupu şi dom-nul profesor Ioan Nistor.

Cele mai bune rezultate obţinute de elevi ladiferite discipline au fost recompensate prin pre-mii onorifice, premii cu tradiţie, înfiinţate cu mulţiani în urmă, care poartă numele unor absolvenţiveterani, unii plecaţi dintre noi: Premiul de onoa-re „Colonel(r) dr. ing. Anastasiu Gabriel”, a fostacordat elevului sergent Daniel Lăudan pentrurezultatele foarte bune la chimie; excelenţa la fizi-

că a fost răsplătită cu Premiul de onoare „EmilŞtefan” acordat elevei caporal Teodora Grecu;cea mai bună activitate la limba şi literaturaromână în acest an şcolar, a elevului caporalMircea Costea, a fost apreciată prin Premiul deonoare „Colonel(r) Alexandru Stanciu”; Premiulde onoare „General – locotenent(r) GheorgheRăbăcel” a fost acordat elevului fruntaşAlexandru – Nicolae Bodea, din clasa a IX-a C,pentru cea mai mare medie obţinută la învăţătu-ră în acest an şcolar; Premiul de onoare„Colonel(r) Voicu Cioara” i-a revenit absolventu-lui Paul Cîrje, iar Premiul de onoare „Colonel(r)

93


ing. Nicolae Mosora, pentru cel mai bun camarad,absolventului Răzvan Crişan; performanţa sporti-vă din acest an şcolar le-a adus absolvenţilorCosmin şi Ionuţ Copoeru, Premiul de onoare„Comandor Spânu Zamfir”, iar Premiul pentrupoliteţe i s-a acordat absolventei Diana Timiş.

Aproape în fiecare an şcolar, un absolvent alinstituţiei premiază performanţa elevilor. Deaceastă dată, un absolvent al promoţiei 2011,acordă trei premii de onoare elevilor calificaţi laOlimpiada naţională de socio – umane: elev ser-gent Alexandra Trif, elev sergent RalucaFundeanu şi elev sergent Sebastian Molotaş.

De şapte ani, reprezentanţi ai Asociaţiei jude-ţene „Sarmisegetusa”, ai Asociaţiei judeţene „ValeaJiului” şi ai Filialei judeţene „Cultul eroilor” –Petroşani, retrăiesc alături de elevii colegiuluinostru entuziasmul tinereţii, fiorii anilor de liceumilitar, purtând veşnic respect acestei instituţiimenite să formeze caractere. Membrii delegaţieiasociaţiilor au înmânat premii celor mai bunielevi din fiecare an de studiu: elevul fruntaşAlexandru – Nicolae Bodea, eleva caporalTeodora Grecu, elevul plutonier major DanBălan, absolventul Paul Cîrje, precum şi un pre-miu de onoare celui mai bun elev din judeţulHunedoara, respectiv elevei Cristina Geică.Prestigiul acestei instituţii îşi are izvorul în pregă-

tirea ştiinţifică şi profesionalismul cadrelor didac-tice, dedicate pregătirii elevilor şi atingerii perfor-manţei. La finalul acestui an, s-au acordat şaptediplome de excelenţă (patru dintre ele absolvenţi-lor care au primit premiul I în cei patru ani de stu-diu: Paul Cîrje, Cosmin Creţu, Aurora Pavel şiIonuţ Mogoşanu, iar trei diplome elevilor cu mediigenerale peste 9,75: elev fruntaş Alexandru –Nicolae Bodea, eleva caporal Teodora Grecu,eleva caporal Roberta Ion) şi unsprezece diplomede merit elevilor cu medii peste 9,25.

Copleşiţi de mândrie şi de sentimentul împli-nirii, profesorii diriginţi au premiat cei mai bunielevi ai fiecărei clase, într-un cadru festiv.

A fost sărbătoare... flori, baloane, lacrimi, zâm-bete, aplauze pe ritm de fanfară au încununat oultimă defilare a colegiului în acest an şcolar.

Bucuria care ne-a cuprins pe toţi cântând„Vivat academia/ Viviat professores,/ Vivat mem-brum quodlibet,/ Vivat membra quaelibet/Semper sint in flore!”, s-a transformat într-o săr-bătoare a sufletelor în momentul în care s-aîncheiat prima sesiunea a examenului de bacalau-reat, elevii militari obţinând rezultate deosebite,prin promovabilitatea de 100%, şeful promoţieifiind desemnat elevul plutonier adjutant CîrjePaul – din XII A cu media 9,63.

Profesor Simona Simina MUREŞAN

94


Poveste despre via]q


95

P ovestea fiecăreivieţi începe cu: „Afost odată...”.

Povestea unei generaţii înce-pe cu ... Au fost odată tinerişi tinere care au venit dintoate colţurile ţării. Şi aceştielevi viteji şi destoinici s-auadunat în marea cetate aAlba Iuliei pentru a-şi des-ăvârşi edificiul culturii şi alpersonalităţii.

Tineri frumoşi, plini devisuri şi înarmaţi cu puterede muncă au parcurs ceipatru ani de liceu, luptându-se cu problemele matemati-cii, cu slovele literaturii, curegulamentele militare şi cu multe alte încercăripe care povestea le-a scos fiecăruia în cale. Nutoţi care au pornit la drum au ieşit învingători.Au pornit 120 şi doar 98 au reuşit să treacă pro-bele şi să doboare obstacolele. Prin muncă şi per-severenţă au reuşit să se formeze armonios, tru-puri şi minţi pe care ţara să se poată baza. S-auformat caractere puternice, frumoase, valoroase,cu principii sănătoase, capabile oricând să aperevalorile şi bogăţiile ţării. Şi, ca în orice poveste,orice izbândă se încheie cu un bal.

Balul absolvenţilor noştri a redat frumuseţeaşi candoarea balurilor de la curţile domneşti.Frumoasele domniţe şi curtenitorii domni înţinute de mare onoare au deschis balul în ritmde vals, dovedind şi aici măiestria şi eleganţaunor adevăraţi cavaleri şi domniţe. Într-o

atmosferă feerică de basm, cu o sală plină deflori, veselie şi culoare, tinerii au dovedit că ştiusă preţuiască şi să se comporte conform etiche-tei de „curte veche”, au dovedit că au cizelat nudoar trupul şi mintea, ci şi-au format atitudini şiprincipii capabile să facă faţă tuturor situaţiilorpe care vicisitudinile vieţii le interpun în traseullor existenţial.

Însă cu acest moment se încheie doar un capi-tol al poveştii. Un alt capitol este „PovesteaAcademiei” care continuă din toamnă.

Le dorim tuturor încercări uşoare, multeizbânzi şi să nu uite niciodată că fiecare om îşiface propria poveste, străduindu-se să-şi creeze opoveste frumoasă şi plină de realizări.

Profesor Simina Camelia DURA

„Viaţa înseamnă a transforma constant în lumină şi în flacără tot ceea ce suntem şi tot ce întâlnim.”

Friedrich Nietzsche

Tabqra de instruc]ie

În perioada 24.06 – 29.06.2016, eleviiclaselor a XI-a au desfăşurat tabărade instrucţie la cabana militară

Stâna de Vale. Stâna de Vale este o staţiune deodihnă şi tratament situată în judeţul Bihor,Masivul Vlădeasa, grupa montană care face partedin Munţii Apuseni (Carpaţii Occidentali), fiindsituată la altitudinea de 1100 m şi aparţine comu-nei Budureasa.

După un drum obositor, am fost întâmpinaţicu căldura specifică zonei de către administrato-rul cabanei militare, realizând formalităţile decazare şi pregătindu-ne pentru ceea ce urma sădesfăşurăm în zilele următoare.

Programul a fost unul lejer, dar antrenant, cuinstrucţia specifică muntelui, între orele 08.00 –14.00, coordonată şi condusă de către instructoriimilitari ai Batalionului 317 Cercetare Someşeni.Pe parcursul instrucţiei, elevii şi-au îmbogăţitbagajul de cunoştinţe cu elemente ale instrucţieiC.B.R.N. (cunoaşterea măştii contra gazelor, a

completului de pro-tecţie), ale instruc-ţiei tragerii cu arma-mentul de infante-rie, au cunoscut tra-iul în condiţii de izo-lare (tipuri de focuri,procurarea hranei şia apei, tipuri de adă-posturi). În fiecaredupă-amiază, au fostdesfăşurate drumeţiipe minunatele tra-see oferite de zonaApusenilor.

Duminică seara afost organizat un

foc de tabără unde muzica, distracţia şi voiabună a fost la locul ei. Elevii au avut un rol activîn pregătirea şi organizarea focului de tabără. Peparcursul excursiei, elevii au fost ghidaţi deurmătoarea idee: „Mai bine ne rătăcim prinpădure, decât fără pădure”. Iată câteva dintre

impresiile elevei caporal Ioana Argatu, XI E: „ Întabăra de instrucţie de la Stâna de Vale am învă-ţat cu toţii sensul acestei expresii. După un drumlung, am ajuns în inima munţilor, în mijloculunei naturi primitoare, unde calmul serilor răco-roase de vară ne-a încântat. Deşteptarea era laora 7 şi, în ciuda faptului că era vacanţă, nimeninu se plângea că ne trezeam prea devreme.Instructorii noştri ne-au întâmpinat sâmbătădimineaţa cu voie bună şi dorinţa de a ne împăr-tăşi cunoştinţele pe care şi le-au însuşit în ani demuncă şi experienţă. Organizaţi pe plutoane,


96

sub comanda instructorilor, am început să măr-şăluim pe potecile din împrejurimi. Am învăţatsă ne construim adăpost cu materiale pe care nile oferă pădurea, să oferim primul ajutor, săidentificăm metode de camuflaj, să ne orientămîn teren în cadrul cursurilor de topografie şi deînsuşire a cunoştinţelor pe diferite arme. Dar,poate cel mai important este că am învăţat ceînseamnă munca în echipă. Duminică seara afost organizat un foc de tabără, pentru că aiciutilul s-a îmbinat cu plăcutul şi după – amiaza

programul a fost la dispoziţia elevilor. În timpulliber, au fost organizate drumeţii sub îndruma-rea domnului maior Rusu Lucian, a domnuluiplutonier major Radu Adrian şi a domnului plu-tonier adjutant IoicaSorin. Toţi am ple-cat de acolo cu satis-facţia lucrului binefăcut şi cu un bagajde cunoştinţe multîmbogăţit.”

Punctul de atracţieal drumeţiilor a fostIzvorul Minunilor.Apa mi nerală curgede la o distanţă de1112 m şi, prin con-

ducte de oţel inoxidabil, pe odistanţă de 28 km, ajunge lacentrele de îmbuteliere de laRieni şi Sudrigiu. Izvorulcurge uşor în trei trepte, pe ostâncă. Este foarte frumosamenajat, cu multe pietreterasate, într-un colţ denatură frumos conturat prin-tre brazi şi iarbă proaspătă,unde susurul apei se îmbinăperfect cu foşnetul şi verdelenaturii. Jos, la baza izvorului,este scrisă în strofe legenda tinereţii veşnice: cinebea apă de acolo, întinereşte, aşa cum şi Făt-Frumos şi Ileana Cosânzeana, bând acea apă fer-mecată, au avut parte de o dragoste veşnică.

Activitatea a fost executată în cele mai bunecondiţii, toate obiectivele fiind îndeplinite. Eleviişi-au perfecţionat deprinderile cu privire la lucrulîn echipă, întărindu-se coeziunea grupului, toto-dată fiind impresionaţi de frumuseţile şi duritateaspecifică muntelui, plecând cu amintiri frumoasepetrecute în sânul naturii.

Maior Lucian RUSU

97


{coala de varq a MinisteruluiApqrqrii Na]ionale

În perioada 27 – 29 iunie2016, la DepartamentulRegional de Studii pentru

Managementul Resurselor de Apăraredin Braşov, s-a desfăşurat prima ediţie a„Şcolii de vară a Ministerului ApărăriiNaţionale”. La acest eveniment organi-zat de Statul Major General şi deDirecţia Informare şi Relaţii Publice, auparticipat 60 de elevi şi studenţi – 50 dinînvăţământul militar şi câte 5 de laAcademia Naţională de Informaţii şi de laUniversitatea „Transilvania” din Braşov. Colegiulmilitar bălgrădean a fost reprezentat de 5 elevidin clasele IX – X: Coman Ilişca – IX E, DedeaAlexandru – IX D, Ţurcă Iuliana – IX C, CosteaMircea – X D şi Ion Roberta – X B, însoţiţi dedomnul profesor Nistor Ioan.

Motivul principal al organizării acestei Şcolide vară a fost, potrivit organizatorilor, acela de apromova excelenţa în sistemul de învăţământmilitar şi civil şi de a oferi posibilitatea partici-panţilor de a realiza schimburi de experienţă şide a-şi dezvolta cunoştinţele fundamentale şiabilităţile de leadership.

Pe parcursul celor trei zile ale Şcolii de vară,organizatorii au încercat să le ofere tinerilor par-ticipanţi activităţi cât mai variate. Astfel, în primaparte a fiecărei zilei au fost invitate diferite perso-nalităţi civile şi militare, care au susţinut prelegeriinteractive pe diferite teme, elevii şi studenţiiputând interveni în orice moment. Între cei careau susţinut prelegeri, dorim să-i amintim pe dom-nul general Nicolae-Ionel Ciucă, şeful StatuluiMajor General, doamna Otilia Sava, secretar destat pentru Relaţia cu parlamentul, informarepublică şi creşterea calităţii vieţii personalului,domnul Gabriel Beniamin Leş, secretar de statpentru armamente, jurnalistul Adelin Petrişor şi

gimnasta Sandra Izbaşa. În partea a douaa zilei, participanţii au fost antrenaţi înactivităţi recreative: luni, 27 iunie, auvizitat centrul vechi al oraşului Braşov şiPrima Şcoală Românească din ŞcheiiBraşovului, iar marţi, 28 iunie, au desfă-şurat în Cheile Râşnoavei ateliere decăţărare, coborâre în rapel, funicular,prezentare armament, cunoaştere şifolosire materiale alpinism sub suprave-gherea şi îndrumarea militarilor dinBatalionul 21 Vânători de Munte„General Leonard Mociulschi”.


98

Activităţile desfăşurate au fost receptate pozitivde participanţi, aceştia rămânând plăcut impresio-naţi de înalta lor calitate şi foarte buna organizare.În acest sens, elevul caporal Mircea Costea, la uni-son cu colegii săi, afirmă: „Despre evenimenteledesfăşurate nu pot spune decât că au fost foarteinteresante, variate şi constructive, ele variind de lavizitarea unor locuri de importanţă istorică şinaţională din Braşov (prima şcoală româneascăatestată istoric) până la învăţarea şi punerea înpractică a unor noţiuni de alpinism sub îndruma-rea militarilor de la arma vânători de munte. Pelângă acestea, am participat la o sumedenie de pre-legeri ale unor personalităţi atât din cadrulMinisterului Apărării Naţionale, cât şi ale unorcivili. În primul rând, vreau să amintesc prelegereadespre leadership a domnului General Nicolae-Ionel Ciucă, şeful Statului Major General.Amintesc, de asemenea, pe domnul jurnalist

Petrişor care profesează cajurnalist în teatrele de opera-ţii, pe gimnasta SandraIzbaşa, premiată de două oricu medalia de aur la jocurileolimpice. Ultima prelegere aacestei prime ediţii a fost adoamnei secretar de statOtilia Sava, care a devenit undialog încărcat de emoţie şiforţă, dumneaei reuşind săne readucă în minte faptul cănoi reprezentăm viitorul

ţării şi că noi suntem cei care putem aduce schim-bări. Pe lângă toate acestea, pentru noi, elevii cole-giilor militare, Şcoala de vară a fost o ocazie de ainteracţiona cu studenţi ai academiilor militare şiai şcolilor de maiştri şi subofiţeri, reuşind să ne for-măm o idee mult mai clară pentru alegerile ce levom face în viitor pe tema intrării într-o universi-tate militară. În final, doresc să spun că aceastăprimă ediţie a şcolii de vară a MApN a fost o acti-vitate recreativă şi constructivă, un real succes.Aceasta a respectat cu adevărat celebrul citat «Nonscolae sed vitae discimus», iar nouă, elevilor mili-tari, nu ne rămâne decât să sperăm că unii dintrenoi vor mai participa şi la următoarea ediţie.”

Considerăm că prima ediţie a Şcolii de vară afost o reuşită, majoritatea studenţilor şi elevilorparticipanţi oferind un feedback pozitiv.

Profesor Ioan NISTORElev caporal Mircea COSTEA, X D

99


Î ncepând din anul 2010, în perioada iunie –iulie, câte o elevă şi un elev din cele trei cole-gii naţionale militare beneficiază de o excur-

sie de şapte zile în Italia, la Milano, oferită de cătreFundaţia „General Ştefan Guşă”. Această fundaţieacordă o deosebită atenţie elevilor şi studenţilormilitari merituoşi, pe care îi sprijină cu burse şi pre-mii. Fundaţia le asigură, pentru o săptămână, trans-portul, cazarea, masa, excursii şi banii de buzunar.An de an, elevii beneficiari au fost însoţiţi de cătredoamna profesoară Carmen-Cecilia Roman dincolegiul naţional militar albaiulian. Pe parcursulcelor 7 zile, beneficiarii excursiei au vizitat expoziţiauniversală de la Milano, au văzut monumentele ora-şului, au participat la spectacole de teatru şi la unmusical. S-au bucurat şi au savurat din plin momen-tele de neuitat în frumoasa şi impresionanta Veneţieşi au admirat frumuseţile artei renascentiste înminunata Florenţă şi multe alte obiective turistice pecare le oferă oraşele minunatei Italii. Elevii suntmotivaţi de această recompensă şi conştienţi căeforturile lor au şanse mari de reuşită. Una dintreacestea este tocmai posibilitatea de a vizita o ţarăstrăină, cu toate cheltuielile asigurate. Din ColegiulNaţional Militar „Mihai Viteazul”, au fost selectaţi,de-a lungul timpului, următorii elevi: Iorga Vlad(2010), Cîndea Cosmin (2011), Urian Paul (2012),Stănescu Denis (2013), Dragomir Laurenţiu (2014),Bîzgan Diana şi Creţu Cosmin (2015), Pop Bianca şiEnache Filimon – Răducu (2016). Felicitări! Nebucură mult reuşita şi recompensa voastră!

Mulţumim pe această cale, Fundaţiei „GeneralŞtefan Guşă, preşedintele şi fondatorul căreia estedoamna Daniela Veronica Guşă-Drăgan şi domnuluigeneral (r) Niculae Spiroiu, directorul fundaţiei. Prindăruirea, generozitatea şi implicarea dovedite de-alungul timpului, sprijină şi încurajează performanţa.

Elev sergent Diana BÎZGAN, XII D


100

|ncurajând performan]a

17 ani \n slujba colegiului militardin Cetatea Marii Uniri

D upă 17 ani de activitate desfăşurată înColegiul Naţional Militar „MihaiViteazul”, în care a îndeplinit funcţii

militare şi didactice, de la comandant pluton pânăla şef birou, domnul locotenent-colonel OvidiuPlopan a fost numit, începând cu data de 1 iulie,locţiitor al comandantului Colegiului NaţionalMilitar „Tudor Vladimirescu” Craiova.

Militar dedicat muncii, preocupat de bunulmers al lucrurilor a ţinut cont de toate aspectelespecifice unei instituţii militare de învăţământliceal, pe care şi el a absolvit-o. Un atu în plus pen-tru un ofiţer căruia viaţa i-a aşezat oportunitateade a-şi pune cunoştinţele şi priceperea în slujbageneraţiilor care se succed în colegiul uniformeloralbastre din Cetatea lui Mihai Viteazul. E nevoie demult tact, răbdare şi pricepere, să răspunzi cerinţe-lor unui colegiu militar, unde învăţăceii trebuie săse integreze în mediul cazon şi să se adapteze înnoua familie. Ţinând cont de toate acestea, dom-nul locotenent-colonel Plopan Ovidiu a făcut partedin comisia de realizare a manualelor de pregătiremilitară, o muncă titanică ce a durat trei ani.

Apoi, 11 ani şi-a desfăşurat activitatea în cadrulBiroului Planificare Evaluare, din 2008 în calitatede şef al acestui compartiment, unde şi-aîndeplinit cu multă responsabilitate toateatribuţiile. În perioada 2005-2011, a înde-plinit şi funcţia de comandant al comen-duirii garnizoanei. A fost o perioadădeosebit de bogată, mai ales, în primii ani(2006-2007), când instituţia noastră a fostcap de afiş în lansarea campaniei de profe-sionalizare a armatei. Elevii colegiului auparticipat la foarte multe activităţi de pro-movare în tot judeţul Alba (spectacole,defilări, marşuri, demonstraţii cu arme,parada personajelor marcante ale istoriei

judeţului etc). Impactul mediatic a fost cel aşteptatde cei care au planificat aceste campanii la niveluleşaloanelor superioare. În garnizoană au fostoameni potriviţi să coordoneze astfel de activităţi,locotenent-colonelul Plopan Ovidiu fiind unuldintre ei.

Stilul de muncă, seriozitatea şi priceperea aufost cunoscute şi apreciate nu numai la nivelulcolegiului, ci şi la nivelul eşaloanelor superioare,dovadă fiind propunerea de a îndeplinii funcţia delocţiitor al comandantului colegiului militar de laCraiova, reînfiinţat, după 18 ani.

Vineri, 22 iulie, în cadrul întâlnirii cu întregulpersonal, comandantul colegiului militar albaiu-lian, domnul colonel Marcel Domşa, i-a mulţumitpentru toată implicarea, seriozitatea şi devota-mentul cu care şi-a îndeplinit atribuţiile în toatăaceastă perioadă şi i-a urat succes în noua funcţie.

Aţi închis cercul... Moldova (născut la Negreşti,judeţul Vaslui), Ardealul (absolvent al ColegiuluiNaţional Militar „Mihai Viteazul”, promoţia 1988şi stabilit la Alba Iulia de peste 20 de ani) si ŢaraRomânească (unde vă veţi continua frumoasacariera militară). Datorie prin excelenţă! Mult suc-ces , domnule locţiitor al comandantuluiColegiului Naţional Militar „Tudor Vladimirescu”.

Plutonier-adjutant Ioan MIHU


101

Dirigintele nostru

Ce este un om inteligent? Acela carepătrunde uşor şi complet în spiri-tul lucrurilor şi în intenţiile per-

soanelor, acela care ajunge la scop pe calea cea maiscurtă. Vedere clară şi supleţe în gândire, fineţecritică şi posibilităţi de invenţie, acestea sunt atri-butele unui om inteligent. Despre o astfel de per-soană am ocazia să vorbesc. Domnul profesorRomulus Borţoş, ale cărui mâini pătate de cretă auînvăţat zeci de generaţii tainele nepătrunse alematematicii, este şi va fi mereu o legendă a genia-lităţii pe care mă bucur că am cunoscut-o.

Îmi amintesc cu plăcere imaginea unui profe-sor care, prin devotament şi implicare, a avut un

rol defi-nitoriu îndescifra-rea taine-lor cifre-lor şi aformule-lor alam-bicate alematema-ticii, opersoanăal căreii n t e r e sp e n t r unou nuavea limi-

te, care la oriceîntrebare avea un răs-

puns, la orice exerciţiu orezolvare, un pasionat. Sunt mândră să spun cădincolo de a ne fi profesor, domnul Borţoş ne-afost timp de trei ani şi diriginte. Am fost ultima sageneraţie... Chiar dacă ora de dirigenţie presupu-

nea o oportunitate de a rezolva o ecuaţie care înmintea noastră nu avea răspuns sau de a calcula olimită imposibilă, domnul diriginte a fost, maiîntâi de toate, îndrumătorul nostru în taineleperioadei adolescentine. Ne-a ajutat şi ne-aîndrumat în orice situaţie, ne-a certat părinteşteatunci când greşeam, s-a bucurat cu noi cândaveam reuşite la concursuri, ne-a tratat ca şi cumam fi fost copiii dumnealui. Nu o să pot uita nuie-luşa făcută cadou de Moş Nicolae, cutia de cioco-lată oferită fetelor de 1 Martie, dar nici fişele cuexerciţii oferite cadou în pauze şi weekend-uri.Chiar dacă nu ne ţinea minte numele, ci ne recu-noştea după modul în care eram aşezaţi în bănci,îşi amintea şi cele mai îngrozitoare formule, celemai grele calcule şi funcţiile cu cele mai dificilegrafice.

În aceşti trei ani, am avut oportunitatea săcunosc un adevărat geniu care se hrăneşte şi res-piră matematică, al cărui devotament şi pasiuneera infinite, iar bunătatea şi implicarea în relaţiacu elevii îşi spunea cuvântul după anii săi lungi deexperienţă în pedagogie. Prin mâinile sale, gene-raţii de elevi au pătruns în greutăţile matematiciişi, mai important, au evoluat. Vorbesc cu nostal-gie despre un om pe care cuvintele nu-l pot des-crie îndeajuns de bine, a cărui amintire va rămâ-ne întipărită în cancelarie printre colegi, în sălilede clasă printre elevi, pe holurile unde răspundeagrăbit, dar profund „Bună ziua!” şi, nu în ultimulrând, va rămâne o amintire vie purtată în suflete-le generaţiilor ce l-au cunoscut.

Noi, clasa a XI-a C, îl respectăm pe domnulprofesor diriginte Borţoş, îi mulţumim pentruimplicarea, calmul şi plăcerea cu care ne-a învăţattot ceea ce dânsul ştie şi regretăm momentele încare l-am supărat din neştiinţă. Îi dorim o viaţăîndelungată, afundată în continuare în profunzi-mea matematicii superioare şi a genialităţii sale.

Elev caporal Denisa ŞIPOŞ, XI C


102

Letopisq] de dascălul {coaleiarnqu]q[ti


103

Fost-au acest dascăl, Romi Borţoş, om nu mare de statu, dar iute şi degrabă descurcătoriu de corvezi mate-maticeşti. Pe unde merea, subiecte tocmea, juni spăria şicapete împuia.

La caznă matematicească meşter, încurcându-i pe şcoleri,el însuşi se vârâia.

La vreme de slobozenie, când nu te aşteptai, tăt la şcoalăîl găsiai, cafe mazagran beia şi lulea ardia. De multe ori ,la giudeţe telefonu-i ţîrâia şi bumbul nu-l nimeria.

Şi-au ostenit aicea acest dascăl, Romi Borţoş, îndelungăvreme, ca la 36 de ani şi 13 zâle de trudă, şi au fost zî cuploaie când a purces la moşia-i dăscălească spre dreaptăhodină şi întrămare, lângă a sa jupâneasă, iar fârtaţi şişcoleri deopotrivă să-ntristară, ca vremea.

Spre vrednică luare-aminte şi învăţătură.

Letopisăţ de dascălul Şcoalei arnăuţăştiTocmit în a 28-a zî a lui cireşar 2016

— Filă din Cronica Şcoalei —

Aripa timpului \n dansul vie]ii

P entru domnul VianBradea, viaţa s-a con-jugat mereu în ritmul

muzicii, cu paşi de dans, făcuţide dânsul sau de generaţiiîntregi de dansatori. Bunii învă-ţăcei de la instituţiile unde alucrat sau a colaborat, au reuşitsă susţină, cu succes, spectaco-le care au adus ropote de aplau-ze la scene deschise acasă sauîn afara graniţelor judeţuluişi/sau ale ţării. AmintimFestivalul de folclor – Europeada din Germania,ediţia 50 şi din Polonia, ediţia 52, unde formaţiade dansuri populare artistice a colegiului areprezentat atât instituţia militară de învăţământpreuniversitar, cât şi judeţul Alba şi România.Pasiunea şi priceperea instructorului de dans au

fost bine primite şi fructificate de elevii colegiu-lui, în cei opt ani de zile.

Pentru elevii Colegiului Naţional Militar„Mihai Viteazul”, domnul Bradea a fost nu numaiinstructor de dans, ci şi mentor şi prieten. Un omsensibil, modest, emotiv şi dedicat. Bun cunoscă-

tor şi împătimit al paşilor de dans.Fie popular, de societate, modern,ţigănesc, medieval etc. l-am găsit,de multe ori, căutând pe diferitecanale media, dansuri noi. Plin deentuziasm îşi programa desfăşură-torul pentru următorul spectacol,ţinând cont şi de recuzita de caredispunea. Biroul dânsului era unmic atelier de croitorie: ace, aţă,fire, şnur, agrafe, toate de mareajutor la nevoie. Costumele pecare generaţiile de elevi le-auîmbrăcat, de în grabă, erau în ceamai bună condiţie pentru apariţii-le pe scenă. Am văzut în dânsulperfecţiunea, fiind veşnic preocu-pat de aspectul ţinutelor, interesatca acestea să fie curate, ajustate,


104

reparate şi bine rânduite. Ordinea ţinea mereulocul ocupat, cu toate că, fiecare spectacol presu-punea multe costume schimbate, multă atenţie înaranjarea lor. Echipa clubului colegiului, din carea făcut parte, alături de domnul plutonier adju-

tant principal Florin Florea şidomnul plutonier adjutantMihai Borca, a contribuit lainstruirea generaţiilor de dansa-tori. Spectacolele susţinute deformaţiile artistice aleColegiului Naţional Militar„Mihai Viteazul” au fost de oînaltă ţinută artistică, mereuapreciate de spectatori, deseorisolicitate la diferite evenimenteşi mult admirate de toţi cei careau avut ocazia să le vadă.

Odată ajuns la vârsta pensio-nării, îi dorim să aibă parte detot atâtea bucurii câţi paşi dedans au efectuat elevii cărora le-

a oferit lecţii practice de educaţie estetică, muzi-cală şi coregrafică. Bucuria este, la bază, recunoş-tinţă şi mulţumire.

Referent de informare şi relaţii publice Daniela FILIMON

105


Dansul sufletului

C oncomitent cu sfârşitul celor patru anide liceu, anul acesta a însemnat pentrudomnul instructor de la Clubul elevilor,

Bradea Vian, finalul de carieră, despărţirea deoameni dragi, de munca depusă şi de rezultatelefrumoase obţinute de-a lungul timpului.

Domnului Bradea Vian nu pot decât să-i mul-ţumesc şi să îl respect pentru tot ceea ce a făcut.Uneori, ce faci pentru tine, dispare odată cu tine,însă ce faci pentru alţii, rămâne pentru eternitate.Am participat patru ani la dansuri de societate şiam fost pregătită nu doar de un simplu instructor,ci de un prieten, un om cu un suflet mare care şi-a dedicat timpul său să ne înveţe pe noi, ceea ceştia el mai bine. Datorită lui mi-am găsit pasiuneapentru dans, deoarece l-am văzut cu câtă dragos-te explică, cât de mult se implică şi îşi dă interesulpentru a avea mereu un spectacol reuşit, pentrua-i mulţumi pe alţii şi pentru a ne face fericiţi.

Dansul este considerat limbajul ascuns alsufletului. Poate că, uneori, instructorul nostrunu vroia să ne arate cât de mult însemna pentru elatenţia şi concentrarea noastră, dar observamcând se supăra pe noi pentru micile năzdrăvănii,înţelegându-ne vârsta şi copilăriile, fiind capabilsă transforme mica scenă de dans într-un loc alprieteniei şi al înţelegerii. A încercat mereu să nebine dispună şi niciodată nu am înţeles cum poateîncăpea atâta energie într-un om atât de mic destatură. Ne-a demonstrat că vârsta e doar un sim-plu cuvânt, emanând energie pozitivă care nefăcea tuturor mai bine; ne-a învăţat că, dacă nedorim cu adevărat să facem ceva, nimeni şi nimicnu ne va sta în cale.

Excursiile, concursurile, atelierele de creaţie şialte evenimente la care am participat alături de elau fost unele dintre cele mai frumoase amintiri


106

pentru mine, absolventa de azi şi sunt sigură că şipentru alţi colegi dansatori.

A făcut tot posibilul să ne simţim ca acasăoriunde am fi fost, să ne creăm amintiri de neega-lat şi să vedem dansul ca pe o artă prin care săputem împărtăşi celorlalţi ceea ce simţim.

Îi doresc să aibă parte de o pensie uşoară, să fiemândru de ceea ce a format aici, în ColegiulNaţional Militar „Mihai Viteazul” şi... să nu ne uitepentru că eu, noi, cu siguranţă nu-l vom uita.

Elev sergent-major Mădălina COLOJI, XII A

107


Mihaela Florea — REMEMBER

În fiecare dimineaţă când intru încancelarie, mă aştept să o văd peMihaela acolo, la locul ei, aplecată

asupra orarului pe care veşnic îl rearanja pentrucâte o zi plină de teste unice, sau pentru diversealte activităţi... Tare mult aş vrea ca acest lucru sămai fie posibil, nu ştiu..., să putem opri planetadin rotaţia ei şi să o întoarcem îndărăt, ca măcarpreţ de o zi să recuperăm Timpul, oamenii dragipe care i-am pierdut, să-ndreptăm greşelile pecare, inevitabil, le-am făcut... Ce extraordinar ar fisă mai putem recupera trecutul, să mai putemschimba ceva din ceea ce a fost! ...

Dar, nu. Deschid uşa cancelariei, şi, chiar înfaţă, privirea-mi cade pe flori, fotografii şi cande-le care ard încontinuu, atât vreme cât cineva eprin preajmă să le supravegheze. Însă, pe parcur-sul zilei, mereu am senzaţia că Mihaela e acolo,mereu tresar la vederea vreunei piese de vesti-mentaţie care seamănă cu ceva ce purta ea...

Îi văd privirea întoarsă spre mine, cercetătoare,întrebătoare, enigmatică, aşa cum era ea în ultimavreme, în încercarea de a-şi ascunde neputinţeleşi boala, în nădejdea că nu-i ceva grav, că vatrece... Dar răul n-a trecut, a trecut doar ea...

O revăd la începutul carierei ei didactice,proaspăt sosită de pe băncile universităţii: cupărul lung, bogat, uşor vălurit, cu ochii mari şicercetători, cu un zâmbet abia schiţat în colţulgurii, cutezătoare şi temătoare în acelaşi timp,preocupată ca totul să decurgă perfect, fără greş,mereu neliniştită că vreun detaliu i-a scăpat, căceva nu se ridică la nivelul aşteptărilor.

Discretă, mai mult tăcută, serioasă, sobrăchiar – mult prea sobră pentru vârsta ei de atunci,păşea încrezătoare pe holurile liceului, căutândmereu să fie alături de elevi, să-i îndrume, să-i sfă-tuiască, să-i corijeze.

Aşa mi-o amintesc. Preocupată de activita-tea ei, mereu cu gândul la copii – atât cei dinliceu, cât şi cei de acasă, aplecată peste docu-mente în lucru, teste sau scrisori, zâmbind rar,timid, discret.

Mihaela a fost – ce greu mi-este să folosescperfectul compus, când vorbesc despre ea... – ofiinţă generoasă cu timpul şi energia ei, o fiinţăde o calitate umană rară, onestă, sinceră şicorectă, care a lăsat un gol imens în cancelarie, orană chiar...

A plecat spre stele să ne vegheze de acolo, iarzâmbetul ei cald simt că ne însoţeşte în fiecare zi,în fiecare reuşită şi în fiecare încercare. Zâmbetulei a rămas cu noi.

Profesor Carmen Cecilia ROMAN


108

E DIN NOU VARQ - colmil-mv.ro27).pdf · abordare a educaţiei în procesul de învăţare ......

Documents

Transcript of E DIN NOU VARQ - colmil-mv.ro27).pdf · abordare a educaţiei în procesul de învăţare ......